CONICE.

DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI

1. Elipsa

 →
−  
Cadrul de lucru al acestui curs este un plan an euclidian orientat E 2 = E, E , <, > , Φ .

Denition 1.1. Se considera doua puncte distincte F, F 0 ∈ E cu d(F, F 0 ) = 2c > 0 si un numar 2a > 2c. Se
numeste elipsa locul geometric al punctelor planului E pentru care suma distantelor la punctele xe F, F 0 este
constanta si egala cu 2a:

(1.1) E = {P ∈ E | d(P, F ) + d(P, F 0 ) = 2a}

Punctele F, F 0 se numesc focarele elipsei, dreapta F F 0 axa focala si 2c distanta focala.

Pentru a ne convinge ca locul geometric denit anterior este o multime nevida, e O mijlocul segmentului (F F 0 ),
e A, A0 ∈ F F 0 astfel incat d(O, A) = d(O, A0 ) = a si A0 − F 0 − O − F − A. Evident A, A0 ∈ E .
Putem sa mai construim usor alte doua puncte ce apartin elipsei: e {B, B 0 } intersectia dintre mediatoarea
segmentului (F F 0 ) si cercul cu centrul in F , de raza a. Evident B, B 0 ∈ E .
Aceste patru puncte A, A0 , B, B 0 se numesc varfurile elipsei.

Pentru a construi elipsa putem folosi un elipso-

graf. Capetele unui r inextensibil de lungime
2a se xeaza in cele doua focare. Intindem rul
cu varful unui creion. In miscarea sa, creionul
va descrie pe foaie o elipsa. Dreapra F F 0 se
numeste axa transversa, iar mediatoarea seg-
mentului (F F 0 ) - axa conjugata.

Ecuatiile elipsei. Pentru a putea determina ecuatiile elipsei vom xa un reper ortonormat astfel: originea va 
−−→
punctul O, mijlocul segmentului (F F 0 ), ī = −−10→ F 0 F si j̄ ⊥ ī, k j̄ k= 1 astfel incat {ī, j̄} e o baza pozitiva. Notam
kF F k
cu (xOy) axele de coordonate.
In raport cu acest reper punctele construite pana acum au coordonatele F (c, 0), F 0 (−c, 0), A(a, 0), A0 (−a, 0),
B(0, b), B 0 (0, −b), unde am notat

(1.2)
p
b= a 2 − c2

Numim a semiaxa mare a elipsei si b semiaxa mica.

1
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 2

Ecuatia canonica
Fie P (x, y) un punct al elipsei. Atunci
p p
(x − c)2 + y 2 + (x + c)2 + y 2 = 2a.
Pastram un singur radical in membrul stang al egalitatii, apoi ridicam ambii membri la patrat. Dupa reducerea
termenilor asemenea, izolam din nou un radical si obtinem:

(1.3)
p
a (x + c)2 + y 2 = cx + a2 .
Ridicam din nou la patrat ambii membri ai egalitatii, reducem termenii asemenea si rezulta:
(a2 − c2 )x2 + a2 y 2 − a2 (a2 − c2 ) = 0.
Inlocuind in aceasta ecuatie a2 − c2 = b2 si impartind ambii membri la a2 b2 obtinem ecuatia canonica a elipsei:
x2 y2
(1.4) 2
+ 2 =1
a b
Reciproc, sa aratam ca orice punct ale carui coordonate verica ecuatia (1.4) apartine elipsei.
Fie P0 (x0 , y0 ), cu
x20 y02
(1.5) + = 1.
a2 b2
Notam d(P0 , F 0 ) + d(P0 , F ) = 2a0 . Repetand calculele anterioare, deducem
x20 y02
(1.6) 2 + 2 = 1,
(a0 ) (b0 )
unde am notat b0 = (a0 )2 − c2 .
p
   
Scazand relatiile (1.5) si (1.6), combinand convenabil termenii, obtinem x20 a12 − 1
(a0 )2 + y02 1 1
b2 − (b0 )2 = 0.
x20 y02
  
Dar (b0 )2 − (a0 )2 = b2 − a2 , deci (a0 )2 − a2 = (b0 )2 − b2 , de unde rezulta (a0 )2 − a2 (a0 )2 a2
+ (b0 )2 b2 = 0. Din
(1.5) rezulta ca x0 si y0 nu se anuleaza simultan, deci (a ) − a = 0 ⇒ a = a ⇒ d(P0 , F ) + d(P0 , F ) = 2a, deci
0 2 2 0 0

P0 ∈ E .
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 3

Din ecuatia canonica a elipsei rezulta:

• daca Q(x, y) ∈ E ⇒ Q1 (−x, y) ∈ E , deci Oy este axa de simetrie pentru elipsa;
• daca Q(x, y) ∈ E ⇒ Q2 (x, −y) ∈ E , deci Ox este axa de simetrie pentru elipsa;
• daca Q(x, y) ∈ E ⇒ Q3 (−x, −y) ∈ E , deci O este centru de simetrie pentru elipsa.
Denim interiorul elipsei
x2 y2
 
IntE = P (x, y) | + −1<0
a2 b2
si exteriorul elipsei
x2 y2
 
ExtE = P (x, y) | 2 + 2 − 1 > 0 .
a b
Ecuatiile explicite  
Din (1.4) deducem ca y 2 = b2 1 − xa2 . Observam ca pentru ca un punct P (x, y) sa apartina elipsei de semiaxa
2

mare a, este necesar ca −a ≤ x ≤ a. In aceste conditii, extragand radicalul in egalitatea de mai sus, obtinem
bp 2
a − x2 .
| y |=
a
√ √
Astfel, pentru y ≥ 0, avem y = ab a2 − x2 , iar pentru y < 0, avem y = − ab a2 − x2 . Am obtinut ecuatii
explicite pentru cele doua arce de elipsa, cel inclus in semiplanul superior si cel inclus in semiplanul inferior.

Ecuatiile parametrice
Se poate usor verica ca punctele de coordonate (a cos t , b sin t), cu t ∈ [0, 2π] verica ecuatia canonica a elipsei,
deci ecuatiile parametrice ale elipsei sunt
(
x = a cos t,
y = b sin t, t ∈ [0, 2π].
Remark. Pentru a intelege semnicatia parametrului t, rezolvati urmatoarea problema ce va va da si o metoda de
constructie prin puncte a elipsei.
Se considera doua cercuri concentrice, de raze b < a, cu centrul O. Fixam un sistem de axe cu originea in O.
Semiaxa (Ox taie cercul de raza a in A. O semidreapta mobila cu originea in O se roteste in jurul lui O. Pozitia
ei este data de unghiul t pe care il face cu (Ox. Ea taie cercul de raza b in M si cercul de raza a in N . Paralela la
OA prin M si perpendiculara din N pe OA se intersecteaza in P . Vericati ca xP = a cos t si yP = a sin t. Deci P
apartine elipsei de semiaxe a, b.
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 4

Directoarele elipsei
Sa revenim la ecuatia (1.3) pe care o rescriem
a2 
 
p
2 2
c 
(x + c) + y = x +  , −a ≤ x ≤ a ⇔
a c

d(P, F 0 ) = ed(P, δ 0 ),
unde P (x, y) e un punct arbitrar al elipsei, e = ac si δ 0 : x = − ac .
2

Deci orice punct P al elipsei are proprietatea ca raportul dintre distanta de la P la punctul x F 0 si distanta de
la P la dreapta xa δ 0 este constant si egal cu e.
Daca atunci cand am determinat ecuatia canonica a elipsei am  pastrat in membrul stang al egalitatii celalalt
radical, am  obtinut
a2 
 
p
2 2
c 
a (x − c) + y = x −  ,
a c
adica d(P, F ) = ed(P, δ), cu δ : x = c .
a2
Numim e = c
a ∈ (0, 1) excentricitatea elipsei, iar dreptele δ, δ 0 directoarele
elipsei.

Vom demonstra la nalul cursului ca si reciproca acestuia rezultat este valabila, pentru e ∈ (0, 1).

Intersectia dintre o dreapta si o elipsa. In continuare vom studia intersectia dintre elipsa (E) xa = 1 si y2
2
2 + b2
dreapta (d) y = mx + n. Pentru a gasi coordonatele eventualelor puncte comune rezolvam sistemul format din cele
doua ecuatii. Eliminand necunoscuta y , obtinem ecuatia
(1.7) (a2 m2 + b2 )x2 + 2a2 mnx + a2 (n2 − b2 ) = 0.
Fie ∆ discriminantul ecuatiei de mai sus. Daca ∆ > 0, intersectia dintre dreapta si elipsa consta in doua puncte
distincte P1 , P2 . Spunem in acest caz ca dreapta este secanta elipsei.
Daca ∆ < 0, ecuatia nu are solutii reale, deci dreapta nu intersecteaza elipsa. Spunem in acest caz ca dreapta
este exterioara elipsei.
Cazul mai interesant este cand ∆ = 0, deci cand intersectia dintre dreapta si elipsa este un punct dublu {T }. In
acest caz dreapta este tangenta elipsei.

Ecuatia magica a tangentelor de panta data la elipsa

√
Obtinem ∆ = 0 ⇔ n2 = a2 m2 + b2 ⇒| n |= a2 m2 + b2 , deci exista doua tangente la elipsa de panta m:

(1.8)
p
(d1 ) y = mx + a2 m2 + b2 ,
p
(d2 ) y = mx − a2 m2 + b2 .
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 5

Tangenta la elipsa intr-un punct al ei

Daca P0 (x0 , y0 ) ∈ E , ecuatia tangentei la elipsa in punctul P0 se obtine din ecuatia elipsei prin dedublare:

xx0 yy0
(1.9) (d0 ) + 2 − 1 = 0.
a2 b

Pentru a demonstra ca dreapta de ecuatie (1.9) este tangenta elipsei, rezolvam sistemul format din ecuatia elipsei
2 2
si cea a dreptei d0 . Folosind faptul ca xa20 + yb20 = 1, rezulta ca intersectia dintre dreapta si elipsa este un punct
dublu, si anume P0 . Vericati!

Tangentele la elipsa dintr-un punct exterior acesteia

Fie acum P (x0 , y0 ) ∈ ExtE si (d) y − y0 = m(x − x0 ) o dreapta arbitrara prin P0 . Impunem ca d sa e tangenta
elipsei. Deci inlocuim y = y0 + mx − mx0 in ecuatia elipsei obtinand o ecuatie de gradul doi in x. Discriminantul
acesteia trebuie sa e zero, conditie ecchivalenta cu

(1.10) m2 (a2 − x20 ) + 2mx0 y0 + b2 − y02 = 0.

2
Deoarece P este exterior elipsei ⇔ xa2 + yb2 − 1 > 0, rezulta ca ecuatia (1.10) are discriminant strict pozitiv, deci
2

are doua solutii reale distincte, m1 si m2 .

Rezulta ca exista doua tangente duse din P0 la elipsa, de ecuatii

(1.11) y − y0 − m1 (x − x0 ) = 0, y − y0 − m2 (x − x0 ) = 0.

Ecuatia patratica a tangentelor la elipsa dintr-un punct exterior ei (facultativ)

b2 −y02
Inmultind cele doua ecuatii (1.11) si inlocuind din (1.10) m1 + m2 = − a2x2 −x 2 si m1 m2 =
0 y0
a2 −x20
, obtinem ecuatia
0
patratica:

(a2 − x20 )(y − y0 )2 + 2x0 y0 (x − x0 )(y − y0 ) + (b2 − y02 )(x − x0 )2 = 0.

Fie T1 , T2 cele doua puncte de tangenta.

 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 6

Polara unui punct in raport cu o elipsa (facultativ)

Vom demonstra ca ecuatia dreptei T1 T2 se obtine din ecuatia elipsei prin dedublare in P (x0 , y0 ) ∈ ExtE .
Presupunem ca T1 (x1 , y1 ) si T2 (x2 , y2 ). Deoarece P T1 si P T2 sunt tangente elipsei, iar T1 , T2 ∈ E , rezulta ca
ecuatiile celor doua tangente sunt:
xx1 yy1 xx2 yy2
+ 2 − 1 = 0, 2 + 2 − 1 = 0.
a2 b a b
Fie dreapta de ecuatie (d0 ) xx
a2 + b2 − 1 = 0. Din cele doua relatii anterioare, rezulta ca T1 , T2 ∈ d0 , deci
0 yy0

d0 = T1 T2 .
Dreapta T1 T2 se numeste polara lui P in raport cu elipsa.

Normala la elipsa intr-un punct al ei

Denition 1.2. Fie P0 (x0 , y0 ) ∈ E . Normala in P0 la elipsa este perpendiculara in P0 pe tangenta la elipsa in P0 .
2
Din ecuatia (1.9) deducem ca panta tangentei la elipsa in P0 este − ab 2xy00 , deci panta normalei la elipsa in P0 este
2

b2 x0 . Astfel, ecuatia normalei in P0 la elipsa este

a y0

a2 y0
y − y0 = (x − x0 ).
b2 x0

Tema: demonstrati proprietatea optica a elipsei: normala si tangenta la elipsa intr-un punct arbitrar P0 al
acesteia sunt bisectoarea interioara si respectiv bisectoarea exterioara a unghiului F\
0P F .
0

2. Hiperbola

Denition 2.1. Se considera doua puncte distincte F, F 0 ∈ E cu d(F, F 0 ) = 2c > 0 si un numar real strict pozitiv
2a < 2c. Se numeste hiperbola locul geometric al punctelor planului pentru care diferenta distantelor la punctele
xe F, F 0 este constanta si egala cu 2a:
(2.1) H = {P ∈ E | |d(P, F ) − d(P, F 0 )| = 2a}
Punctele F, F 0 se numesc focarele hiperbolei, dreapta F F 0 axa focala si 2c distanta focala.
Ca si la elipsa, vom determina A, A0 ∈ F F 0 astfel incat d(O, A) = d(O, A0 ) = a si F 0 − A0 − O − A − F , unde O
este mijlocul segmentului (F F 0 ). Evident A, A0 ∈ H.
Punctele A, A0 se numesc varfurile hiperbolei.
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 7

Pentru a construi hiperbola prin puncte, procedam astfel: alegem un punct arbitrar M pe axa focala, diferit
de focare, apoi intersectam cercul de centru F si raza AM cu cercul de centru F 0 si raza A0 M . Demonstrati ca
punctele obtinute apartin hiperbolei.
Remark. Daca dorim sa construim mecanic o portiune din hiperbola, procedam astfel. Alegem doua re inextensibile
de lungimi diferite, astfel incat diferenta lungimilor lor sa e 2a. Fixam cate un capat al ecarui r in cate un focar,
trecem ambele re printr-un inel xat in varful P al unui creion, apoi innodam capetele libere ale relor. Intindem
ambele re, tinand nodul N intr-o mana si creionul cu varful pe foaie in cealalta mana. Portiunile de re intinse
intre nodul N si inelul P vor sta alaturate, iar celelalte portiuni din re vor merge una de la inel la F , cealalta de la
inel la F 0 . Miscand creionul, vom trasa o portiune dintr-o ramura a hiperbolei, deoarece diferenta d(P, F 0 ) − d(P, F )
este aceeasi ca diferenta lungimilor relor intregi (din ecare s-a scos aceeasi bucata P N ). Daca xam invers in
cele doua focare extremitatile relor, obtinem o portiune din cealalta ramura a hiperbolei.

Ecuatiile hiperbolei. Pentru a putea determina ecuatiile hiperbolei vom xa un reper ortonormat astfel ca si in
−−→
cazul elipsei: originea va  O, mijlocul segmentului (F F 0 ), ī = −−10→ F 0 F si j̄ ⊥ ī, k j̄ k= 1 astfel incat {ī, j̄} e o
kF F k
baza pozitiva. Notam cu (xOy) axele de coordonate.
In raport cu acest reper punctele construite pana acum au coordonatele F (c, 0), F 0 (−c, 0), A(a, 0), A0 (−a, 0).

Ecuatia canonica
Fie P (x, y) un punct al elipsei. Atunci
p p
(x − c)2 + y 2 − (x + c)2 + y 2 = ±2a.
Pastram un singur radical in membrul stang al egalitatii, apoi ridicam ambii membri la patrat. Dupa reducerea
termenilor asemenea, izolam din nou un radical si obtinem:

(2.2)
p
±a (x − c)2 + y 2 = cx − a2 .
Ridicam din nou la patrat ambii membri ai egalitatii, reducem termenii asemenea si rezulta:
(c2 − a2 )x2 − a2 y 2 + a2 (a2 − c2 ) = 0.
Notam
(2.3)
p
b= c2 − a2
Obtinem ecuatia canonica a hiperbolei:
x2 y2
(2.4) 2
− 2 =1
a b
Reciproc, demonstrati ca si la elipsa ca orice punct ale carui coordonate verica ecuatia (2.4) apartine hiperbolei.
Numarul a se numeste semiaxa mare, iar b semiaxa mica. Observam ca nu neaparat a > b, denumirea datoran-
du-se importantei lui a in denirea hiperbolei.
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 8

Din ecuatia canonica a hiperbolei rezulta ca Ox si Oy sunt axe de simetrie, iar O este centru de simetrie pentru
hiperbola.
Denim interiorul hiperbolei
x2 y2
 
IntH = P (x, y) | + −1>0
a2 b2
si exteriorul hiperbolei
x2 y2
 
ExtH = P (x, y) | 2 + 2 − 1 < 0 .
a b
Din ecuatia canonica mai observam ca doar axa Ox taie hiperbola, nu si axa Oy . Deci, spre deosebire de elipsa,
hiperbola are doar doua varfuri.

Ecuatiile explicite  
Din (2.4) deducem ca y 2 = b2 xa2 − 1 . Observam ca pentru ca un punct P (x, y) sa apartina hiperbolei de
2

semiaxa mare a, este necesar ca x ∈ (−∞, −a] ∪ [a, +∞). In aceste conditii, extragand radicalul in egalitatea de
mai sus, obtinem
bp 2
x − a2 .
| y |=
a
√ √
Astfel, pentru y ≥ 0, avem y = ab x2 − a2 , iar pentru y < 0, avem y = − ab x2 − a2 .
Folosindu-ne de aceste ecuatii putem reprezenta grac hiperbola. Observam ca dreptele
b b
(a1 ) y = x, (a2 ) y = − x
a a
sunt asimptote oblice pentru hiperbola.

Ecuatiile parametrice
Reamintim denitia functiilor trigonometrice cosinus hiperbolic si sinus hiperbolic:
et + e−t
ch : R → [1, ∞), ch(t) = ,
2
et − e−t
sh : R → R, sh(t) = .
2
Deoarece ch2 (t) − sh2 (t) = 1, ∀t ∈ R, rezulta ca putem parametriza ramura x ≤ −a a hiperbolei prin
(
x = −ach(t),
y = bsh(t), t ∈ R,
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 9

iar ramura x ≥ a prin

(
x = ach(t),
y = bsh(t), t ∈ R.

Remark. Prezentam o alta reprezentare parametrica a hiperbolei, pentru care vom da si o interpretare a parametru-
lui.
Se considera doua cercuri concentrice, cu centrul comun O, de raze a < b. Fixam un reper ortonormat cu axele
(xOy ). O semidreapta cu originea in O se roteste in jurul lui O. Intr-o pozitie intermediara face unghiul τ cu (Ox
si intersecteaza cercul de raza a in P iar cercul de raza b in Q. Tangentele in P , respectiv R la cele doua cercuri
taie (Ox in T , respectiv S . Pe perpendiculara in T pe Ox se ia punctul M astfel incat d(M, T ) = d(Q, R).
Demonstrati ca
xM = d(O, T ) = a sec τ, yM = d(M, T ) = d(Q, R) = b tan τ,
π 3π
τ ∈ [0, 2π]\{ , }.
2 2
Vericati ca xM si yM de mai sus verica ecuatia canonica a hiperbolei. Deci M (a sec τ, b tan τ ) ∈ H. Am
obtinut astfel si o metoda de constructie a hiperbolei prin puncte.
Pentru a obtine parametrizarea precedenta, facem schimbarea de parametru t = ln tan( π4 − τ2 ).

Directoarele hiperbolei
Rescriem ecuatia (2.2) astfel:
a2 
 
p c 
(x − c)2 + y2 = x −  , x ∈ (−∞, −a] ∪ [a, ∞) ⇔
a c

d(P, F ) = ed(P, δ),

unde P (x, y) e un punct arbitrar al hiperbolei, e = ac si δ : x = ac .

2

Deci orice punct P al hiperbolei are proprietatea ca raportul dintre distanta de la P la punctul x F si distanta
de la P la dreapta xa δ este constant si egal cu e.
Analog se poate obtine ca d(P, F 0 ) = ed(P, δ 0 ), cu δ : x = − ac . Numim e = ac ∈ (1, ∞) excentricitatea hiperbolei,
2

iar dreptele δ, δ directoarele hiperbolei.

0
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 10

Hiperbola conjugata unei hiperbole date. Fie hiperbola (H)

2 2
− yb2 = 1. Atunci hiperbola (H0 ) yb2 − xa2 = 1
x2 2

a2
se numeste hiperbola conjugata lui H. Observam ca axa transversa a lui H0 este Oy . Dorim sa reprezentam grac
pe H0 . Fie Sd simetria ortogonala fata de prima bisectoare d : y = x. Ea are ecuatiile x0 = y, y 0 = x. Atunci Sd (H0 )
2
este o hiperbola de ecuatii xb2 − ay2 = 1. Aceasta are focarele de coordonate (c, 0), (−c, 0), unde c2 = a2 + b2 . Atunci
2

hiperbola H0 are focarele F (0, c), F 0 (0, −c). Varfurile lui H0 sunt B(0, b), B 0 (0, −b). Analog ecuatiile asimptotelor
lui Sd (H0 ) sunt y = ± ab x, deci ecuatiile asimptotelor lui H0 sunt x = ± ab y ⇔ y = ± ab x. Deci H si H0 au aceleasi
asimptote. Rationand analog determinam directoarele hiperbolei conjugate: y = ± bc si excentricitatea ei e0 = cb .
2

Intersectia dintre o dreapta si o hiperbola. In continuare vom studia intersectia dintre hiperbola
y2
= 1 si dreapta (d) y = mx + n. Pentru a gasi coordonatele eventualelor puncte comune rezolvam
2
(H) xa2 − b2
sistemul format din cele doua ecuatii. Eliminand necunoscuta y , obtinem ecuatia
(2.5) (b2 − a2 m2 )x2 − 2a2 mnx − a2 (n2 + b2 ) = 0.
Fie ∆ discriminantul ecuatiei de mai sus. Pozitia dreptei d fata de hiperbola e data de semnul lui ∆.
Daca d nu intersecteaza hiperbola, numim dreapta d exterioara hiperbolei, daca intersectia dintre d si H este
formata din doua puncte distincte, d este secanta hiperbolei.
Mai interesant este cazul ∆ = 0 cand intersectia dintre dreapta si hiperbola este un punct dublu {T }. In acest
caz dreapta este tangenta hiperbolei.

Ecuatia magica a tangentelor de panta data la hiperbola

Obtinem ∆ = 0 ⇔ n2 = a2 m2 − b2 . Observam deci ca nu pentru orice panta m, dreapta d poate  tangenta
hiperbolei. O conditie necesara pentru ca d : y = mx + n sa e tangenta hiperbolei este m ∈ (−∞, − ab ) ∪ ( ab , ∞).
In acet caz exista doua tangente la hiperbola de panta m:

(2.6)
p
(d1 ) y = mx + a2 m2 − b2 ,
p
(d2 ) y = mx − a2 m2 − b2 .

Tangenta la hiperbola intr-un punct al ei

Daca P0 (x0 , y0 ) ∈ H, ecuatia tangentei la hiperbola in punctul P0 se obtine din ecuatia acesteia prin dedublare:
xx0 yy0
(2.7) (d0 ) − 2 − 1 = 0.
a2 b
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 11

Ca si la elipsa, putem determina tangentele duse dintr-un punct exterior la hiperbola si sa scriem ecuatia patratica
a acestora.
De asemenea se poate deni polara unui punct in raport cu hiperbola si deduce ecuatia ei prin dedublare in
punctul respectiv din ecuatia hiperbolei.

Denition 2.2. Fie P0 (x0 , y0 ) ∈ H. Normala in P0 la hiperbola este perpendiculara in P0 pe tangenta la hiperbola
in P0 .
b2 x0
Din ecuatia (2.7) deducem ca panta tangentei la hiperbola in P0 este a2 y0 , deci panta normalei la hiperbola in
2
P0 este − ab2 xy00 . Astfel, ecuatia normalei in P0 la hiperbola este
a2 y0
y − y0 = − (x − x0 ).
b2 x 0

Tema: demonstrati proprietatea optica a hiperbolei: tangenta si normala la hiperbola intr-un punct arbitrar
P0 al acesteia sunt bisectoarea interioara si respectiv bisectoarea exterioara a unghiului F\
0P F .
0

3. Parabola
Denition 3.1. In planul E se considera o dreapta δ si un punct F / δ . Parabola este locul geometric al punctelor
∈
din planul E situate la egala distanta de punctul F si de dreapta δ :
P = {P ∈ E | d(P, F ) = d(P, δ)} .
Punctul F se numeste focarul parabolei si dreapta δ directoarea parabolei. Spunem ca parabola are excentri-
citateae = 1.
Fie l perpendiculara din F pe δ si E piciorul acesteia. Notam cu O mijlocul segmentului (F E). Evident O este
un punct al parabolei, numit varful parabolei.
Fie p = d(F, δ). Numim p parametrul parabolei.
Remark. Descriem in continuare o metoda de constructie mecanica a parabolei.
Se ia un echer ABC cu unghiul drept in A si se aseaza cu cateta (AB) pe dreapta δ . Un r inextensibil de
lungime d(A, C) este prins cu un capat de echer in C si cu celalalt in focarul F . Cu varful P al unui creion intindem
rul astfel incat sa ia forma unui unghi cu o latura pe AC . Cand echerul aluneca de-a lungul dreptei δ , P va descrie
parabola cu focarul F si directoarea δ .
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 12

Ecuatiile parabolei. Pentru a obtine ecuatia canonica a parabolei consideram reperul cu originea in O, semiaxa
pozitiva (Ox = (OF si Oy ⊥ Ox si orientata astfel incat sa obtinem un reper pozitiv. In raport cu acest reper
focarul are coordonatele F ( p2 , 0) si directoarea are ecuatia δp: x = − p2 .
Punctul P (x, y) apartine parabolei daca si numai daca (x − p2 )2 + y 2 = x + p2 . Ridicand aceasta ecuatie la
 

patrat obtinem
(3.1) y 2 − 2px = 0.
Reciproc, e P0 (x0 , y0 ) un punct ce verica y02 − 2px0 = 0. Fie punctul Fq
( p2 , 0) si dreapta δ : x = − p2 . Calculam
q
(x0 − p2 )2 + y02 . Inlocuim y02 = 2px0 si obtinem d(P0 , F ) = p2
= x0 + p2  = d(P0 , δ).
 
d(P0 , F ) = x20 + px0 + 4
Rezulta ca P0 apartine parabolei de focar F si directoarea δ .

Ecuatiile explicite si parametrice

Pentru a reprezenta grac parabola determinam ecuatiile√ ei explicite. In primul rand, pentru ca P (x, y) sa
apartina parabolei este necesar ca x ≥ 0. In acest caz | y |= 2px.
Observam din (3.1) ca Ox este axa de simetrie pentru parabola iar Oy este tangenta la parabola in varful ei.
O parametrizare simpla pentru parabola se obtine astfel:
(
t2
x = 2p ,
y = t, t ∈ R.

Intersectia dintre o dreapta si parabola. Punctele de intersectie dintre parabola si dreapta (d) y = mx + n au
abscisele solutii ale ecuatiei
m2 x2 + 2(mn − p)x + n2 = 0.
In functie de semnul discriminantului ∆ = p2 − 2pmn obtinem ca dreapta d este exterioara, tangenta sau secanta
parabolei.
Mai exact, pentru m 6= 0 avem ∆ = 0 ⇔ n = 2m p
.
Deci, dat m nenul, exista o singura tangenta la parabola, de panta m, si aceasta are ecuatia
p
(3.2) y = mx + .
2m
Tangenta in P0 (x0 , y0 ) ∈ P la parabola se obtine prin dedublare in P0 din ecuatia parabolei
yy0 − p(x + x0 ) = 0,
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 13

deci normala in P0 la parabola are ecuatia

y0
y − y0 = − (x − x0 ).
p

Tema: demonstrati proprietatea optica a parabolei: tangenta si normala la parabola intr-un punct arbitrar
P0 al ei sunt bisectoarea interioara si respectiv exterioara a unghiului F\
P0 G, unde G e piciorul perpendicularei din
P0 pe directoare.

Denitia comuna a elipsei, hiperbolei si parabolei.

Theorem 3.2. Fie o dreapta δ, un punct F exterior acesteia si un numar strict pozitiv e. Demonstrati ca locul
d(P,F )
geometric al punctelor P din plan cu proprietatea ca raportul d(P,δ) = e este:
(a) o hiperbola, daca e > 1;
(b) o elipsa, daca e < 1;
(c) o parabola, daca e = 1.

Proof. Consideram reperul cu axa absciselor perpendiculara din F pe δ , originea un punct deocamdata nexat pe
aceasta perpendiculara, si Oy ⊥ Ox. Presupunem ca in raport cu acest reper F (c, 0) si δ : x = d. Atunci P este un
punct al locului geometric daca si numai daca
p
(x − c)2 + y 2 = e | x − d | .
Ridicand aceasta relatie la patrat rezulta
(3.3) (1 − e2 )x2 + y 2 + 2(de2 − c)x + c2 − d2 e2 = 0.
Daca e 6= 1 alegem O astfel incat de2 − c = 0, deci c2 − d2 e2 = e2 d2 (e2 − 1) si ecuatia (3.3) devine
x2 y2
+ = 1.
d2 e2 d2 e2 (1 − e2 )
Daca e ∈ (0, 1) rezulta ca P apartine unei elipse, iar daca e > 1 rezulta ca P apartine unei hiperbole. Observam ca
e .
a = e | d |= |c|

Daca e = 1, ecuatia (3.3) devine
y 2 + 2x(d − c) + c2 − d2 = 0.
Alegem O astfel incat d = −c, deci ecuatia devine y 2 − 2px, cu p = 2c. In cazul acesta P apartine unei parabole.
Reciproc, am demonstrat deja ca daca P apartine unei elipse, unei hiperbole ori unei parabole, el are proprietatea
d(P,δ) = e, cu e = a in primele doua cazuri si e = 1 pentru parabola.
d(P,F ) c

4. Exemple
(1) Determinati focarele, varfurile, asimptotele (daca exista) si directoarele urmatoarele conice. Apoi reprezentati
grac conicele.
2
y2 y2 y2
a) x16 + y4 − 1 = 0; b) x9 + − 1 = 0; c) − 1 = 0; d) − 1 = 0; e) y 2 = 4x; f) y 2 = −6x;
2 2
x2 x2
25 5 − 4 9 − 7
g) x2 = 4y ; h) x2 = −16y .

Rezolvare: √ √
a) Este√vorba despre √o elipsa cu axa focala Ox. Din ecuatia canonica deducem√a = 4, b = 2,
√ c = a − b = 2 3.
2 2

Deci F (2 3, 0), F (−2 3, 0) sunt focarele elipsei, iar A(4, 0), A (−4,√0), B(0, 2), √B (0, − 2) cele patru varfuri.
0 0 0

Directoarele
√
elipsei sunt perpendiculare pe Ox si au ecuatiile x = 8 3 3 si x = − 8 3 3 . Excentricitate elipsei este
e= 2 . 3
2
b) Data elipsa de ecuatie canonica (E) x9 + y25 − 1 = 0, observam ca numitorul coecientului lui x2 este mai mic
2

decat cel al coecientului lui y 2 . Pentru a reprezenta grac E putem sa(consideram simetrica ei E 0 fata de prima
x0 = y,
bisectoare. Ecuatiile simetriei ortogonale fata de prima bisectoare sunt si aceasta este o izometrie, deci
y0 = x,
 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 14

2
E 0 este tot o elipsa (congruenta cu cea initiala): (E 0 ) x2
25 + y9 −1 = 0. Determinand elementele acestei elipse, obtinem
elementele corespunzatoare elipsei initiale. Daca dorim sa avem aceleasi formule pentru directoare si excentricitate
ca la a) putem nota cu a2 cel mai mare numar ce apare la numitorii ecuatiei canonice a lui E , adica a = 5 si b = 9.
Deci c = 4. Atunci focarele lui E sunt pe Oy si au coordonatele F (0, 4) si F 0 (0, −4), varfurile de pe axa focala sunt
A(0, 5), A0 (0, −5), iar celelalte doua varfuri sunt B(3, 0), B 0 (−3, 0). Excentricitatea este e = 54 , iar directoarele au
ecuatiile: y = ± 25 4 . √ √
c) Conica este o hiperbola cu axa focala Ox. Avem a = 5, b = 2, deci c = a2 + b2 =√ 3. Rezulta ca focarele sunt
√ √
F (3, 0), F 0 (−3, 0), iar varfurile A( 5, 0), A0 (− 5, 0). Asimptotele au ecuatiile y = ± 2 5 5 x, directoarele: x = ± 35 si
√
excentricitatea e = 3 5 5 > 1.
2 √
d) Conica este o hiperbola cu axa focala Oy , de ecuatie canonica yb2 − xa2 = 1. Deci b = 3, a = 7, c = 4. Rezulta
2

F (0, 4), F 0 (0, −4), varfurile B(0, 3), B 0 (0, −3), asimptotele: y = ± √37 x si directoarele y = ± 94 .

Urmatoarele conice sunt toate parabole. Primele doua au ca axa de simetrie pe Ox, urmatoarele doua pe Oy .

e) Parametrul parabolei este p = 2, deci focarul este F (1, 0) si directoarea are ecuatia: x = −1. Parabola este
situata in semiplanul x ≥ 0.
f) Ecuatia canonica este de tipul y 2 = −2px, deci parabola este situata in semiplanul x ≤ 0 si p = 3. Avem
F (− p2 , 0) = F (− 32 , 0) si directoarea x = 32 .
g) Ecuatia canonica este de tipul x2 = 2py si parabola este situata in semiplanul y ≥ 0. Avem F (0, p2 ) = F (0, 1), δ :
y = −1.
h) Ecuatia canonica este x2 = −2py , parabola ind situata in semiplanul y ≤ 0. F (0, − p2 ) = F (0, −4) si δ : y = 4.

(2) Fie hiperbola (H) x2 − 2y 2 − 2 = 0.

a) Determinati coordonatele focarelor, a varfurilor, ecuatiile asimptotelor si directoarelor si reprezentati grac

conica.
b) Scrieti ecuatiile tangentei si normalei la hiperbola in M (2, 1).
c) Determinati ecuatiile tangentelor la hiperbola paralele cu dreapta y = 3x − 3.
d) Scrieti ecuatiile tangentelor la hiperbola duse din punctul N (0, 1).
Rezolvare: 2 √
a) Din ecuatia canonica a hiperbolei (H) x2 − y1 = 1 observam ca axa focala este Ox. Deoarece a = 2, b = 1
2

√ √
rezulta c = a2 + b2 = √3. √ √ √
Deci focarele sunt F ( 3, 0), F 0 (− 3, 0), varfurile A( 2, 0), A0 (− 2, 0). Ecuatiile asimptotelor sunt
√
2
(a1,2 ) y = ± x,
2
ecuatiile directoarelor √
2 3
(δ1,2 ) x = ±
√
3
iar excentricitatea hiperbolei este e = 2
6
> 1.

b) Vericam ca M ∈ H, deci ecuatia tangentei in M la hiperbola se obtine prin dedublare in M :

(d) 2x − 2y − 2 = 0 ⇔ x − y − 1 = 0.
Observam ca panta tangentei d este m = 1, deci panta normalei d0 in M la H este m0 = −1. Deducem de aici
ecuatia normalei
(d0 ) y − 1 = − (x − 2) ⇔ x + y − 3 = 0.

c) Ni se cer ecuatiile tangentelor la H de panta m = 3. In primul rand vericam | m |> ab . Inlocuim m = 3 in

ecuatiile (2.6) si obtinem ecuatiile celor doua tangente:
√ √
y = 3x + 17, y = 3x − 17.
Determinati punctele in care cele doua tangente taie hiperbola si observati ca ele sunt simetrice fara de O.

d) Metoda I: Vericam ca N ∈ ExtH.

 CONICE. DEFINITII CA LOCURI GEOMETRICE SI PROPRIETATI 15

Fie δ o dreapta oarecare ce trece prin N (0, 1). Deci ea are ecuatia (δ) y − 1 = m(x − 0) ⇔ y = mx + 1.
Determinam parametrul real m din conditia ca δ sa taie hiperbola intr-un punct dublu.
( (
y = mx + 1 y = mx + 1
⇔
x2 − 2y 2 − 2 = 0 (1 − 2m2 )x2 − 4mx − 4 = 0
Impunem conditia ca discriminantul ecuatiei de gradul doi in x sa e nul: −4m2 + 4 = 0 ⇒ m1,2 = ±1.
Astfel cele doua tangente au ecuatiile
(δ1 ) y = x + 1, (δ2 ) y = −x + 1.

Metoda II:
Folosim ecuatia magica a tangentelor la hiperbola de panta data.
Daca δ este una din tangentele cautate, rezulta ca ecuatia ei are una din formele (2.6). Deci
q q
2m21 − 1 sau (δ) y = m2 x − 2m22 − 1.
(δ) y = m1 x +
√
Punem conditia ca N sa apartina lui δ . De aici rezulta 1 = ± 2m2 − 1 ⇒ m = ±1. Inlocuind in ecuatiile de mai
sus obtinem ecuatiile a patru drepte:
y = x ± 1, y = −x ± 1.
Vericam care dintre acestea trec prin N si obtinem acelasi rezultat ca la prima metoda.

Metoda III: Fie T1 , T2 punctele de contact dintre hiperbola si cele doua tangente la H duse din N . Stim
atunci ca ecuatia dreptei T1 T2 se obtine prin dedublare din ecuatia hiperbolei in N , deci (T1 T2 ) : y + 1 = 0.
Determinam coordonatele punctelor T1 , T2 rezolvand sistemul format din ecuatia dreptei T1 T2 si ecuatia hiperbolei
si obtinem T1 (2, −1), T2 (−2, −1). Cele doua tangente cerute sunt dreptele N T1 si N T2 , deci putem scrie ecuatiile
lor cunoscand doua puncte pentru ecare dintre ele.

(3) Se da parabola (P) y 2 − 8x = 0.

a) Determinati coordonatele focarului si ecuatia directoarei.
b) Scrieti ecuatia tangentei la parabola paralela cu dreapta y − 2x = 0.
c) Determinati ecuatiile tangentelor la parabola duse din P (−1, 1).

Solutie:
a) Parametrul parabolei este p = 4, deci F (2, 0) si directoarea (δ) x = −2.
b) Folosind ecuatia (3.2) cu m = 2 obtinem y = 2x + 1.
c) Prezentam doar o metoda de rezolvare.
Tangenta de panta m la parabola are ecuatia y = mx + 2m p
. Aceasta trece prin P (−1, 1) daca si numai daca
m + m − 2 = 0 ⇒ m = −2 sau m = 1. Cele doua tangente cautate sunt y = −2x − 1 si y = x + 2.
2

2
(4) Fie elipsa (E) x4 + y9 − 1 = 0. Determinati ecuatiile tangentelor la elipsa paralele cu dreapta y = x + 1.
2

Rezolvare:
Observam ca elipsa are axa focala Oy , deci daca notam a = 3 si b = 2, ecuatiile tangentelor de panta data m
sunt
p p
(d1 ) x = my + a2 m2 + b2 , (d2 ) x = my − a2 m2 + b2 .
Obtinem deci pentru m = 1: √ √
(d1 ) x = y + 13, (d2 ) x = y − 13.

References
[1] A. Myller, Geometrie analitica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972;

[2] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de Geometrie Analitica si Diferentiala I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

1971.