Prelegerea 7

7.
INTERACŢIUNEA GRAVITAŢIONAL
Începând cu secolul al XVII-lea, analiza mişc¼ arii planetelor în jurul Soarelui

s-a putut face cu ajutorul legilor care guverneaz¼ a mişcarea planetelor, formu-
late de astronomul german Johannes Kepler (1571-1630). Acestea creionau
doar cinematica mişc¼ arii planetelor, necunoscându-se pe atunci cauzele aces-
tor mişc¼ari. Dup¼ a aproape un secol, Newton a uni…cat descrierea mişc¼ arii
corpurilor în vecin¼ atatea suprafeţei P¼amântului şi a celor cereşti, g¼
asind drept
cauz¼a comun¼ a a mişc¼
arii lor forţa de atracţie gravitaţional¼a. Din acest motiv
atracţia gravitaţional¼
a mai este numit¼ a şi atracţie universal¼a.
7.1 Legile lui Kepler
Pe baza observaţiilor de mare precizie ale astronomului danez Tycho Brahe

(1546-1601) şi dup¼ a calcule de aproape dou¼ a decenii, Kepler a stabilit urm¼a-
toarele trei legi care guverneaz¼a mişcarea planetelor în jurul Soarelui, primele
dou¼a publicate în 1609 în Astronomia Nova, iar ultima, zece ani mai târziu,
în lucrarea Harmonices Mundi :
Legea I (legea orbitelor): Planetele se mişc¼a în jurul Soarelui pe traiec-

torii eliptice, având Soarele într-unul din focare.
Elipsa este o …gur¼a geometric¼ a din clasa conicelor, adic¼

a se poate obţine
ca rezultat al intersecţiei unei pânze conice cu un plan orientat oblic faţ¼
a de
axa pânzei conului, aşa cum este ilustrat în Fig. 7.1.
Fig. 7.1
¼
INTERACŢIUNEA GRAVITAŢIONALA 183
Matematic vorbind, elipsa este curba plan¼ a închis¼a, format¼a din mulţimea
punctelor pentru care suma distanţelor de la ele la dou¼ a puncte …xe, numite
focare, este constant¼a. În acord cu Fig. 7.2, în care focarele sunt F, respectiv
F’, ecuaţia unei elipse se scrie
r + r0 = 2a;
unde a este semiaxa mare a elipsei, b - semiaxa mic¼a, iar c - semidistanţa
dintre focare. Aceast¼a ecuaţie poate … scris¼
a în orice sistem de coordonate,
aşa cum se va vedea în exemplul urm¼ ator.
Fig. 7.2
Exemplul 7.1: Dedu ecuaţia elipsei în coordonate:
a) carteziene;
b) polare plane.
Soluţie: a) În coordonate carteziene segmentele FP, respectiv F’P se scriu

8 q
>
> (x c)2 + y 2
< r =
q :
>
>
: r0 = (x + c)2 + y 2
Introducând aceste expresii în ecuaţia elipsei
r + r0 = 2a;
dup¼
a câteva operaţii algebrice, rezult¼
a
x2 y2
+ = 1:
a2 a2 c2
Dac¼ a punctul P se a‡a¼ în B, atunci r = r 0 = a şi semiaxa mic¼
a a elipsei,
b, rezult¼
a din teorema lui Pitagora
p
b= a2 c2 :
184 ¼
INTERACŢIUNEA GRAVITAŢIONALA
Prin urmare, ecuaţia elipsei în coordonate carteziene se scrie
x2 y 2
+ 2 =1:
a2 b
b) Pentru a g¼
asi ecuaţia elipsei în coordonate polare plane se scrie teorema
cosinusului în F 0 F P
r02 = r2 + 4c2 4cr cos ( ') ;
de unde
(2a r)2 = r2 + 4c2 + 4cr cos ';
sau
c2
a 1
a2
r= c :
1+ cos '
a
Introducând notaţiile
8 c
>
> e =
>
< a
; (7.1)
>
> c2
>
: p = a 1
a2
unde e poart¼ a numele de excentricitatea elipsei, iar p - parametrul aces-

teia, atunci ecuaţia c¼
autat¼
a se scrie
p
r= : (7.2)
1 + e cos '
Aceast¼ a ecuaţie, deşi deus¼ a aici pentru cazul particular al elipsei, are
aceeaşi form¼
a pentru toate conicele. Clasi…carea conicelor în funcţie de
valoarea excentricit¼ aţii este dat¼
a în tabelul de mai jos.
excentricitatea tipul conicei

e=0 cerc
e 2 (0; 1) elips¼
a
e=1 parabol¼a
e>1 hiperbol¼a
LEGILE LUI KEPLER 185

Legea a II-a (legea ariilor): În timpul mişc¼arii unei planete, raza vectoare
- dus¼a de la Soare la planet¼a - m¼atur¼a arii egale în intervale de timp
egale.
Aceast¼
a lege este ilustrat¼
a în Fig. 7.3.
Fig. 7.3
legea a III-a (a perioadelor): P¼atratul perioadei de revoluţie a unei pla-

nete în jurul Soarelui este direct proporţional cu cubul semiaxei mari a
orbitei sale eliptice.
Matematic, aceast¼
a din urm¼
a lege se poate exprima astfel
T2
= const:
a3
7.2 Legea atracţiei gravitaţionale
Toate eforturile lui Newton, care s-au concretizat în fondarea mecanicii cla-
sice, au avut ca obiectiv explicarea mişc¼ arii planetelor în jurul Soarelui şi a
Lunii în jurul P¼ amântului. În aceeaşi monogra…e în care a enunţat principiile,
Newton a formulat şi celebra lege a atracţiei gravitaţionale, a c¼ arei expresie
matematic¼ a a fost dedus¼ a în urma unei analize ingenioase, care va … expus¼ a
în cele ce urmeaz¼ a. Meritul deosebit al lui Newton const¼ a în aceea c¼ a a intuit
faptul c¼a forţele de interacţiune dintre oricare dou¼ a corpuri, nu doar planete,
reprezint¼a manifest¼ ari ale unei forţe universale de atracţie: forţa gravitaţion-
al¼a. Concret, Newton a înţeles c¼ a forţa cu care P¼amântul atrage un m¼ ar este
de aceeaşi natur¼ a cu forţa cu care P¼ amântul atrage Luna. Un m¼ ar care cade,
parcurge în prima secund¼ a distanţa
gt2
h1 = = 4; 9 m,
2
186 ¼
unde acceleraţia gravitaţional¼a g este forţa cu care P¼ amântul atrage un corp
oarecare cu masa de 1 kg.
Pentru a apropia descrierea mişc¼ arii de rotaţie a Lunii în jurul P¼amântului
de cea a unui m¼ ar în c¼
adere, Newton a considerat rotaţia Lunii ca pe o c¼ adere
continu¼a spre P¼amânt. Dac¼ a la un moment dat Luna se a‡a în punctul L din
Fig. 7.4, dup¼ a o secund¼a ea se va a‡a în punctul B, parcurgând un arc de
cerc care este v¼azut din centrul P¼ amântului sub unghiul , a c¼ arui valoare
2 2 2
este foarte mic¼a. Într-ade¼ar, = 1s= 1s = 1s
T 27; 3 zile 2; 36 106 s
= 2; 66 10 6 rad = 1; 53 10 4 grd = 0; 5500 . Dac¼ a îns¼
a Luna nu ar … atras¼ a de
P¼amânt, traiectoria acesteia ar … fost o dreapt¼ a, în acord cu principiul inerţiei,
astfel încât, dup¼a o secund¼ a, Luna s-ar … a‡at în punctul A. V¼ azut¼
a de pe
P¼amânt, mişcarea Lunii, în prezenţa atracţiei P¼ amântului, poate … v¼ azut¼a
ca o c¼adere spre P¼amânt, distanţa de c¼ adere într-o secund¼ a …ind tocmai AB
= h2 .
Fig. 7.4
Expresia matematic¼
a a acestei distanţe este
D
h2 = AP BP = D;
cos
unde D este distanţa de la Lun¼
a la P¼
amânt. Întrucât unghiul este foarte
2
mic, atunci cos '1 , de unde
2
2 1
D
h2 = D'D 1 D=
cos 2
2 2
= D 1+ D=D :
2 2
Întrucât D = 385:000 km, atunci h2 = 1; 36 10 3 m, o distanţ¼
a foarte mic¼
a.
Raportul celor dou¼
a distanţe este
gt2
h1 g
= 22 = ;
h2 aL t aL
2
LEGEA ATRACŢIEI GRAVITAŢIONALE 187

unde aL este acceleraţia cu care cade Luna spre P¼ amânt. Numeric, rezultatul
este
g
= 3600:
aL
Cum raportul acceleraţiilor este tocmai raportul dintre forţa F1 cu care
P¼amântul atrage un corp a‡at la suprafaţa lui şi forţa F2 cu care P¼amân-
tul atrage acelaşi corp a‡at la distanţa la care se a‡a¼ Luna
F1
g F1
= m = ;
aL F2 F2
m
iar raportul celor dou¼
a distanţe, m¼
asurate faţ¼
a de centrul P¼
amântului este
R 1
'
D 60
unde R este raza P¼
amântului, atunci
2
F1 D
= ) F1 R2 = F2 D2 = const:
F2 R
Altfel spus, pentru un corp punctiform a‡at la distanţa r de centrul P¼
amân-
tului, forţa cu care P¼
amântul îl atrage este
const:
F (r) = ;
r2
ceea ce înseamn¼ a c¼
a forţa de atracţie gravitaţional¼
a este invers proporţional¼ a
cu p¼atratul distanţei dintre centrele celor dou¼ a corpuri care interacţioneaz¼ a.
Întrucât forţa este proporţional¼ a cu masa corpului asupra c¼ aruia acţioneaz¼ a,
în acord cu principiul fundamental, iar …ecare corp este atras de cel¼ alalt cu
acceaşi forţ¼
a, conform principiului al III-lea, atunci rezult¼ a c¼
a aceast¼ a forţ¼
a
este direct proporţional¼ a cu masele ambelor corpuri, aşa încât
mM
F :
r2
Fig. 7.5
188 ¼
Aceasta este, în esenţ¼
a, exprimarea matematic¼ a a legii atracţiei gravitaţionale
g¼
asit¼
a de Newton. Pentru a putea scrie expresia de mai sus ca o egalitate,
trebuie introdus¼a o constant¼ a de omogenizare dimensional¼ a, pe care o vom
nota cu . Ţinând cont şi de caracterul atractiv al forţei, adic¼ a de detaliile
din Fig. 7.5, legea atracţiei gravitaţionale se scrie
! mM
F = rb: (7.3)
r2
Enunţ: Dou¼a corpuri, considerate punctiforme faţ¼a de distanţa dintre ele, se
atrag cu o forţ¼a direct proporţional¼a cu produsul maselor lor şi invers
proporţional¼a cu p¼atratul distanţei dintre corpuri.
Constanta este aceeaşi pentru orice pereche de corpuri din univers. O

astfel de constant¼ a se numeşte constant¼ a universal¼a. În cazul de faţ¼a, ea
se numeşte constanta atracţiei gravitaţionale, sau, pe scurt, constanta gravi-
taţional¼a. Valoarea ei numeric¼
a este
11 1
= 6:67408 10 m3 kg 1
s 2
' 10 9
m3 kg 1
s 2
15
şi se poate de…ni ca …ind forţa gravitaţional¼ a de interacţiune dintre dou¼ a
corpuri punctiforme cu masa de 1 kg, a‡ate la distanţa de 1 m unul de altul.
Atracţia gravitaţional¼a dintre corpurile a‡ate la suprafaţa P¼ amântului
este mult prea slab¼ a pentru a le in‡uenţa dinamica. De exemplu, pentru dou¼ a
corpuri cu masa de 1 kg …ecare, a‡ate la distanţa de 1 m unul de altul, forţa de
a dintre ele este de 6; 67 10 11 N, mult prea mic¼
atracţie gravitaţional¼ a pentru
a compensa forţele de frecare dintre corpuri şi suportul pe care acestea se
mişc¼a. La suprafaţa P¼ amântului, doar forţa de atracţie gravitaţional¼ a dintre
un corp şi P¼amânt are o valoare comparabil¼ a cu celelalte forţe de contact. Prin
urmare, forţa de atracţie gravitaţiona¼ a dintre dou¼ a corpuri poate produce
efecte notabile doar dac¼ a masa cel puţin a unuia dintre ele are o valoare
astronomic¼ a, comparabil¼ a, de exemplu, cu masa Lunii (mL = 7; 35 1022 kg).
Aceste corpuri poart¼ a numele, în astronomie, de corpuri masive. În rest,
forţa gravitaţional¼
a dintre corpurile obişnuite este neglijabil de mic¼ a. Din
acest motiv ea nici nu este luat¼ a în considerare prin comparaţie cu forţele de
natur¼ a electric¼
a ce acţioneaz¼
a între ele.
Exemplul 7.2: Oamenii (surprinz¼

ator de mulţi) care cred în astrologie susţin c¼
a
Luna are o mare in‡uenţ¼ a asupra oamenilor. Ştiind c¼ a masa Lunii este de
81,3 mai mic¼ a decât cea a P¼amântului şi c¼
a distanţa dintre centrul Lunii şi
al P¼ amântului este D = 60R, unde R este raza P¼ amântului, s¼a se determine
raportul dintre forţa cu care Luna acţioneaz¼ a asupra unui om de pe P¼ amânt
şi forţa cu care P¼
amântul acţioneaz¼
a asupra sa.
LEGEA ATRACŢIEI GRAVITAŢIONALE 189

Soluţie: Raportul celor dou¼
a forţe de atracţie gravitaţional¼
a este
mML 2
FL d2 ML R 6
= mMP
= = 3; 42 10 !
FP MP D
R2
Prin urmare, forţa cu care Luna acţioneaz¼

a asupra unui om este
6
FL = 3; 42 10 mg:
a masa persoanei este m = 70 kg, atunci forţa cu care acţioneaz¼

Dac¼ a Luna
asupra sa este echivalent¼
a cu greutatea la suprafaţa P¼
amântului a unui corp
cu masa m0 = 3; 42 10 6 70 kg = 0; 239 g.
7.3 Energia potenţial¼

a gravitaţional¼
a
Forţa gravitaţional¼
a este o forţ¼
a central¼
a, deci conservativ¼
a, aşa încât se poate
de…ni energia potenţial¼ a a unui corp în câmpul forţelor gravitaţionale. În
acord cu de…niţia energiei potenţiale a unui corp de prob¼ a cu masa m în
câmpului forţelor gravitaţionale creat de un corp punctiform cu masa M , se
poate scrie
Z1 Z1 1
! 1 1
Ep (r) = F d!
r = mM 2
rb rbdr = mM ;
r r r
r r
adic¼
a
mM
Ep (r) = : (7.4)
r
Exemplul 7.3: S¼
a se exprime energia potenţial¼ a gravitaţional¼
a a unui corp cu
masa m, a‡at la în¼
alţimea h de suprafaţa solului, în imediata sa vecin¼
atate
(h R, unde R este raza P¼amântului), luând drept nivel de referinţ¼
a pentru
energia potenţial¼a valoarea acesteia la suprafaţa solului. Se cunoaşte valoarea
g a acceleraţiei gravitaţionale la suprafaţa P¼
amântului. Se poate folosi aprox-
n
imaţia lui Bernoulli: (1 + x) ' 1 + nx, dac¼ ax 1.
Soluţie: La suprafaţa solului, energia potenţial¼

a gravitaţional¼
a este
mM
Ep0 = :
R
190 ¼
alţimea h, energia potenţial¼
La în¼ a gravitaţional¼
a este
1
mM mM h mM h
Ep (h) = = 1+ ' 1 =
R+h R R R R
mM mM
= + h = Ep0 + mgh:
R R2
Prin urmare
Ep (h) Ep0 = mgh:
Exemplul 7.4: De pe suprafaţa P¼

amântului, dintr-un punct de pe ecuator, se
lanseaz¼
a o rachet¼
a cu scopul de a plasa pe o orbit¼
a circular¼
a un satelit arti…cial.
Neluând în considerare rotaţia P¼amântului, determin¼ a:
a) cu ce vitez¼
a trebuie injectat satelitul pentru a orbita în vecin¼
atatea P¼
amântului?
b) cu ce vitez¼
a minim¼
a trebuie lansat satelitul pentru ca acesta s¼
a evadeze din
câmpul gravitaţional terestru?
Se cunosc: acceleraţia gravitaţional¼ amântului g = 9; 81 m/s2
a la suprafaţa P¼
amântului R = 6371 km.
şi raza medie a P¼
Soluţie:
a) Forţa gravitaţional¼
a care acţioneaz¼
a asupra satelitului pe orbita circular¼
a are
orientare centripet¼
a
mM mv 2
= ;
r2 r
de unde
M
v2 = = g (r) r:
r
La suprafaţa P¼
amântului aceast¼
a vitez¼
a este
p
vI = g0 R = 7; 9 km/s
şi poart¼
a numele de prima vitez¼a cosmic¼a.
b) Din conservarea energiei satelitului, scris¼

a în punctul de lansare şi la in…nit
2
mvmin mM
= 0 + 0;
2 R
rezult¼
a
2 M
vmin =2 = 2g0 R;
R
¼ GRAVITAŢIONALA
ENERGIA POTENŢIALA ¼ 191
adic¼
a p
vmin vII = vI 2 = 11; 2 km/s
şi poart¼
a numele de a doua vitez¼a cosmic¼a. Deoarece energia total¼
a a satelitului
este nul¼a, traiectoria acestuia este parabolic¼
a.
Exemplul 7.5: O comet¼ a se apropie de Soare. La distanţ¼

a mare de Soare cometa
are viteza v0 . Cunoscând masa M şi raza R a Soarelui, s¼a se a‡e:
a) Valoarea minim¼
a a parametrului de ciocnire, astfel încât cometa s¼
a nu
se ciocneasc¼a de Soare (s¼ a evite contactul direct cu Soarele). Distanţa
de la Soare la dreapta suport a vectorului vitez¼ a! v 0 a cometei, atunci
când aceasta se a‡a înc¼ a foarte departe de Soare (efectul interacţiunii cu
Soarele înc¼
a nu era notabil) poart¼ a numele de parametru de impact sau
a, de obicei, cu b;
de ciocnire şi se noteaz¼
b) Viteza cu care trece cometa razant pe lâng¼
a Soare.
Soluţie:
a) Scriind legile de conservare a momentului cinetic şi energiei cometei –la distanţ¼
a
mare de Soare şi atunci când se a‡a¼ la distanţ¼
a minim¼
a faţ¼
a de el –
8
>
> mv0 b = mvmax rmin
<
>
> mv02 mM 2
mvmax
: = +
2 rmin 2
şi eliminând vmax , rezult¼
a ecuaţia
2 M
rmin +2 rmin b2 = 0;
v02
a c¼
arei soluţie care are semni…caţie …zic¼
a este
2s 3
2
M4 bv02
rmin = 1+ 15 :
v02 M
Din condiţia rmin R rezult¼

a
s
2 M
b R 1+ :
Rv02
b) Introducând aceast¼a ultim¼

a inegalitate în sistemul iniţial de ecuaţii, în care
rmin = R, se obţine
s r
2 M 2 M
vmax = v0 1 + = v02 + :
Rv02 R
192 ¼
7.4 Demonstrarea legilor lui Kepler
Generalitatea legii atracţiei gravitaţionale const¼

a în faptul c¼
a, dincolo de val-
abilitatea ei general¼
a, ea serveşte la demonstrarea tuturor legilor empirice
deduse pentru descrierea mişc¼ arii corpurilor cereşti, cum sunt şi legile lui
Kepler.
7.4.1 Demonstrarea legii orbitelor
Pentru cazul unei forţe de tip newtonian, adic¼ a a unei forţe centrale, in-
vers proporţional¼ a cu p¼atratul distanţei, problema rezolv¼ arii ecuaţiei Binet,
constând în determinarea ecuaţiei traiectoriei unui corp, poart¼ a numele de
problema lui Kepler. Întrucât rezolvarea direct¼ a a ecuaţiei Binet în acest caz
presupune rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale de ordinul al II-lea, în cele ce
urmeaz¼ a va … folosit¼
a o rut¼
a alternativ¼a pentru determinarea ecuaţiei traiec-
toriei, evitând astfel rezolvarea direct¼a a ecuaţiei Binet.1
Deoarece câmpul forţelor gravitaţionale este un câmp de forţe centrale,
asta înseamn¼ a c¼
a este conservativ şi c¼
a traiectoria unui corp este una plan¼ a.
Pe lâng¼a conservarea energiei şi a momentului cinetic faţ¼
a de centrul de forţe,
…zicianul francez Pierre-Simone, Marchiz de Laplace (1749 - 1827) a demon-
strat c¼
a mai exist¼a o m¼arime …zic¼ a vectorial¼
a care se conserv¼
a,
! ! !
A = p L m2 M rb; (7.5)
!
unde ! p este impulsul corpului cu masa m, iar L este momentul s¼ au cinetic
faţ¼
a de centrul de forţe, adic¼
a faţ¼
a de punctul din spaţiu în care se a‡a¼ corpul
cu masa M . Acest vector poart¼ a numele de vectorul Laplace 2 . Într-adev¼ ar,
1
Ecuaţia la care se ajunge este de tipul ecuaţiei oscilatorului liniar armonic, a c¼ arei
rezolvare se va face în viitor, la cursul de Oscilaţii şi Unde. Acesta este motivul pentru care
aceast¼
a abordare nu este folosit¼ a aici.
2
Deşi în majoritatea surselor bibliogra…ce acest vector este denumit Runge-Lenz, Laplace
este primul care l-a introdus.
DEMONSTRAREA LEGILOR LUI KEPLER 193

derivata în raport cu timpul a vectorului Laplace este
! !
dA d!p ! ! dL db
r
= L+ p m2 M =
dt dt dt
|{z} dt
!
=0
! ! mM ! L
= F L m2 M 'b
'= rb L m2 M b=
'
r2 mr2
mM L !
= 2
L( ' b) mM 2 ' b = 0;
r r
adic¼
a vectorul Laplace se conserv¼ a. Din de…niţia sa, vectorul Laplace este un
vector care se a‡a¼ în planul traiectoriei corpului studiat. Prin urmare,
! ! !
r A = ! r !p L m2 M ! r rb =
! ! !
= L (r p) m2 M r =
= L2 m2 M r:
Altfel spus, alegând direcţia axei Ox a sistemului cartezian din planul traiec-
!
toriei de-a lungul direcţiei lui A , atunci
rA cos ' = L2 m2 M r;
de unde
L2
L2 m2 M
r= = :
2
m M + A cos ' A
1+ cos '
m2 M
Notând 8
>
> L2
>
> p =
< m2 M
;
>
> A
>
>
: e =
m2 M
atunci ecuaţia traiectoriei corpului cap¼
at¼
a forma
p
r= :
1 + e cos '
Aceasta este tocmai ec. (7.2), adic¼ a ecuaţia unei conice. Dac¼ a e < 1, atunci
conica este o elips¼
a. Aceast¼
a soluţie veri…c¼a ecuaţia Binet pentru forţa grav-
itaţional¼
a.
194 ¼
Exemplul 7.6: Un corp cu masa m se mişc¼ a, sub acţiunea forţei de atracţie grav-
itaţional¼
a pe o conic¼
a. Ştiind energia total¼ a E a corpului şi momentul s¼ au
cinetic L faţ¼
a de centrul de forţe (locul în care se a‡a¼ corpul cu masa M cu
care interacţioneaz¼
a gravitaţional), determin¼
a:
a) excentricitatea e a traiectoriei sale şi extinde clasi…carea conicelor în funcţie

de energia corpului;
b) semiaxele şi semidistanţa dintre focare, în cazul în care conica este o elips¼
a.
Soluţie:
a) Energia corpului se poate scrie
mv 2 mM
E = Ec + Ep = + =
2 r
2
mr L2 mM
= + :
2 2mr2 r
La apside3 , adic¼
a la distanţele extreme r = r0 faţ¼
a de centrul de forţe, r 0 = 0,
aşa încât energia corpului este
L2 mM
E= ;
2mr02 r0
de unde, prin rearanjare
1 m2 M 1 2mE
2 = 0:
r02 L2 r0 L2
Soluţiile acestei ecuaţii de gradul al II-lea sunt
8 s
>
> 1 m2 M m2 M
2
2mE
>
> = + +
>
> r L2 L2 L2
< min
s :
>
>
>
> 1 m2 M m2 M
2
2mE
>
> = +
:
rmax L2 L2 L2
Mai sus s-a dedus c¼
a ecuaţia traiectoriei corpului este
1 1 e
= + cos ';
r p p
3
În cazul unei elipse, apsidele poart¼ a numele de pericentru (r = rmin ) şi apocentru
(r = rmax ). Dac¼ a P¼
amântul se a‡¼ a într-unul din focare, pericentrul se numeşte perigeu, iar
apocentrul - apogeu. Dac¼ a Soarele se a‡¼
a într-unul din focare, atunci pericentrul se numeşte
perifeliu, iar apocentrul - afeliu.

aşa încât
1 1 e
= + ;
rmin p p
a pentru ' = 0 şi
obţinut¼
1 1 e
= ;
rmax p p
a pentru ' = . Din aceste expresii rezult¼
obţinut¼ a tocmai dependenţele
parametrului şi excentricit¼
aţii elipsei de momentul cinetic faţ¼
a de centru şi de
energia total¼
a a corpului
8
>
> L2
>
> p =
>
< m2 M
s : (7.6)
>
>
>
> 2EL2
>
: e = 1+ 2 m3 M 2
Întrucât clasi…carea conicelor s-a f¼

acut mai sus în funcţie de valoarea excen-
tricit¼
aţii, care este un parametru geometric, aceasta se poate extinde şi în
funcţie de energie, care este o m¼
arime …zic¼
a. Tabelul de mai jos sintetizeaz¼a
clasi…carea orbitelor corpului.
excentricitatea tipul energia semnul tipul

conicei energiei traiectoriei
3 2
e=0 cerc E= 2m M închis¼
a
2L2
2 m M2
3
e 2 (0; 1) elips¼
a E2 ;0 închis¼
a
2L2
e=1 parabol¼
a E=0 deschis¼
a
e>1 hiperbol¼
a E>0 + deschis¼
a
Aşadar, o traiectorie (orbit¼

a) este închis¼
a dac¼a energia total¼
a a corpului este strict
negativ¼a. Dac¼a traiectoria este închis¼a, mişcarea corpului este una periodic¼ a, acesta
revenind în acelaşi punct al traiectoriei la intervale egale de timp. Pe de alt¼ a parte,
orbita unui corp este deschis¼ a doar dac¼ a energia sa este nul¼a sau strict pozitiv¼a. În
acest caz mişcarea corpului este aperiodic¼ a.
b) Deoarece
p=a 1 e2 ;
în acord cu (7.1), atunci, utilizând (7.6), rezult¼
a
L2
p m2 M mM
a= = 2 = ;
1 e2 2EL 2E
2 m3 M 2
196 ¼
adic¼
a
mM
a= : (7.7)
2 jEj
Conform ec. (7.1)

c
e= ;
a
de unde
s
mM 2 jEj L2
c = ea = 1 2 m3 M 2
:
2 jEj
În …ne, deoarece
p p
b= a2 c2 = a 1 e2 ;
atunci
L
b= p : (7.8)
2m jEj
Se observ¼ a de aici c¼a semiaxa mare a unei elipse depinde doar de energia
corpului, pe când semiaxa mic¼ a depinde atât de energie, cât şi de momentul ei
cinetic faţ¼
a de centrul de forţe. Asta conduce la o degenerare, adic¼ a, pentru o
valoare dat¼ a a energiei corpul poate evolua pe o in…nitate de traiectorii eliptice,
aceasta din urm¼ a …ind aleas¼ a în funcţie de valoarea momentului cinetic al
corpului faţ¼a de centrul de forţe. În plus, din ec. (7.7) şi (7.8), rezult¼ a c¼a
semiaxele elipsei sunt cu atât mai scurte cu cât valoarea absolut¼ a a energiei
corpului este mai mare.
7.4.2 Demonstrarea legii ariilor
Legea a II-a a lui Kepler este o consecinţ¼

a a faptului c¼
a forţa gravitaţional¼
a
este o forţ¼
a central¼
a. Ea a…rm¼
a c¼
a viteza areolar¼
a a unui corp se conserv¼ a.
De…niţie: Viteza areolar¼a este m¼arimea …zic¼a vectorial¼a, numeric egal¼a cu

aria m¼aturat¼a de raza vectoare a corpului în unitate de timp.

Demonstraţie:
Fig. 7.6
Aşa cum este ilustrat în Fig. 7.6, în intervalul de timp in…nitezimal dt,
aria m¼aturat¼
a de raza vectoare este cea a sectorului circular evidenţiat.
În conformitate cu de…niţia de mai sus, viteza areolar¼ a este
! 2
! dS b dS = L
b r d' = 1 r2 'L:
b
vA= =L
dt dt 2 dt 2
Comparând acest rezultat cu expresia momentului cinetic faţ¼
a de cen-
tru, se poate scrie c¼
a
!
! L
vA= :
2m
Prin urmare, conservarea vitezei areolare este o consecinţ¼
a a conserv¼arii
a de centrul de forţe. N
momentului cinetic al corpului în mişcare faţ¼
Obs: În cele ce urmeaz¼ a va … preferat¼a utilizarea momentului cinetic faţ¼

a de
centrul de forţe şi nu a vitezei areolare, o m¼arime …zic¼
a ce are mai mult
un caracter istoric.{
7.4.3 Demonstrarea legii perioadelor
În timp de o perioad¼a corpul efectueaz¼ a o rotaţie complet¼

a pe orbita eliptic¼
a,
astfel încât, din de…niţia vitezei areolare, rezult¼a
S L
vA = = ;
T 2m
unde aria elipsei este
p
mM L ML m
S = ab = p = :
2 jEj 2m jEj (2 jEj)3=2
198 ¼
Prin urmare
3=2
2m m
T = S=2 M :
L 2 jEj
Se observ¼
a de aici c¼a perioada de revoluţie a corpului pe orbita eliptic¼
a de-
pinde doar de energia total¼ a a sa. În …ne, perioada de revoluţie se poate
exprima în funcţie de semiaxa mare a elipsei, adic¼a
2
T =p a3=2 ;
M
sau
T2 4 2
= : (7.9)
a3 M
Prin urmare, legea a III-a a lui Kepler este şi ea demonstrat¼ a. Important
de subliniat aici este faptul c¼a acest raport dintre p¼atratul perioadei de rev-
oluţie a unei planete în jurul Soarelui şi cubul semiaxei mari a orbitei ei nu
depinde de masa planetei, ci numai de masa Soarelui. Prin urmare, aceast¼ a
constant¼ a este aceeaşi pentru toate planetele sistemului solar!
7.5 Câmpul gravitaţional
Atunci când un corp este adus în vecin¼ atatea altor corpuri, el interacţioneaz¼ a
gravitaţional cu toate, asupra sa acţionând forţe de atracţie gravitaţional¼ a din
partea tuturor celorlalte corpuri. Pentru a-i studia mişcarea, toate aceste forţe
trebuie compuse pentru a le a‡a rezultanta şi, deci, acceleraţia corpului. Un
model …zic foarte util în astfel de cazuri este acela de câmp 4 , prin intermediul
c¼
aruia corpurile îşi fac simţit¼
a prezenţa şi interacţioneaz¼
a între ele. Mai precis,
câmpul creat de corpuri îi va imprima o acceleraţie corpului de prob¼ a adus
în acea regiune din spaţiu.
De…niţie: Câmpul …zic este forma de existenţ¼a a materiei, diferit¼a de sub-

stanţ¼a, care mediaz¼a interacţiunile dintre corpuri.
Dac¼
a interacţiunile dintre corpuri sunt cele gravitaţionale, atunci câmpul
se numeşte gravitaţional.
De…niţie: Un corp folosit pentru sondarea propriet¼aţilor unui câmp poart¼a

numele de corp de prob¼a.
4
Conceptul de câmp …zic a fost introdus, în 1849, de c¼
atre …zicianul englez Michael
Faraday (1791 - 1867).
CÂMPUL GRAVITAŢIONAL 199

Corpul de prob¼ a trebuie s¼a …e de mici dimensiuni şi, în cazul câmpului
gravitaţional, s¼
a aib¼
a masa su…cient de mic¼ a pentru a nu perturba corpul sau
corpurile ale c¼aror câmpuri se investigheaz¼ a.
Dac¼a M este masa corpului care produce câmpul gravitaţional, iar m
este masa corpului de prob¼ a, atunci forţa care acţioneaz¼
a asupra corpului de
prob¼a, a‡at la distanţa r de M , este dat¼ a de legea lui Newton a atracţiei
gravitaţionale.
7.5.1 Intensitatea câmpului gravitaţional
Din punct de vedere matematic, câmpul gravitaţional creat de corpul cu masa

M poate … caracterizat asociind …ec¼ arui punct din spaţiu un vector, numit
intensitate a câmpului gravitaţional.
De…niţie: Intensitatea câmpului gravitaţional este m¼arimea …zic¼a vectorial¼a,

numeric egal¼a cu forţa cu care corpul care creeaz¼a câmpul acţioneaz¼a
asupra unui corp de prob¼a cu masa egal¼a cu unitatea
!
! F M
= = rb : (7.10)
m r2
Din (7.10) se observ¼

a c¼a intensitatea câmpului gravitaţional produs de
un corp punctiform cu masa M este un vector radial. Pentru a vizualiza
acest lucru se de…neşte linia de câmp:
De…niţie: Linia de câmp este curba din spaţiu ce are tangent în …ecare punct
un vector intensitate a câmpului gravitaţional.
În acord cu de…niţia, liniile de câmp gravitaţional produse de un corp

punctiform sunt semidrepte orientate radial (Fig. 7.7).
Fig. 7.7
200 ¼
7.5.2 Potenţialul gravitaţional
De…niţie: Potenţialul gravitaţional produs de un corp punctiform într-un

punct din spaţiu este energia potenţial¼a gravitaţional¼a a corpului de
prob¼a cu masa egal¼a cu unitatea în câmpul creat de corpul cu masa
M5
Ep (r) M
8 (r) = = : (7.11)
m r
De…niţie: Locul geometric al punctelor din spaţiu în care potenţialul câmpu-
lui are aceeaşi valoare de…neşte o suprafaţ¼a care se numeşte suprafaţ¼a
echipotenţial¼a.
Din (7.11) reiese c¼ a suprafeţele echipotenţiale ale câmpului gravitaţional

produs de un corp punctiform sunt sfere concentrice cu centrul în sursa câm-
pului. Aşa cum se poate observa din Fig. 7.7, liniile de câmp sunt perpen-
diculare pe suprafeţele echipotenţiale, rezultat demonstrat deja la paragraful
despre vectorul gradient.
Analizând relaţiile de mai sus, se poate scrie relaţia integral¼a care leag¼a
potenţialul de intensitatea câmpului gravitaţional
Z1 Zr
! !
8 (r) = d!
r = d!
r : (7.12)
r 1
Pentru a obţine şi leg¼

atura invers¼ a dintre intensitatea câmpului gravitaţional
şi potenţialul acestuia, dac¼a se pleac¼
a de la relaţia de leg¼
atur¼
a dintre forţ¼
a şi
energia potenţial¼ a gravitaţional¼
a
!
F = rEp
şi se împart ambii membri ai acestei relaţii prin masa corpului de prob¼
a, se
obţine
!
= r8 : (7.13)
Modulul vectorul gradient este derivata dup¼ a direcţia dup¼
a care potenţialul
variaz¼
a cel mai rapid, având sensul creşterii potenţialului. Deoarece 8 creşte
cu creşterea lui r, conform ec. (7.11), înseamn¼ a c¼ a vectorul gradient al
potenţialului are direcţia radial¼
a şi sensul dat de sensul creşterii lui r. Prin
!
urmare, este şi el un vector radial, având îns¼ a sensul spre corpul care
creeaz¼
a câmpul (Fig. 7.7).
5
Potenţialul câmpului gravitaţional va … notat cu 8 (citit „V t¼
aiat”) şi nu cu V pentru
a nu se produce confuzii între potenţial şi volum.

Exemplul 7.7: S¼ a se demonstreze c¼
a forţa de interacţiune gravitaţional¼
a dintre o
bil¼ a cu masa M şi un corp punctiform cu masa m, a‡at la distanţa r ,
a omogen¼
în exteriorul ei, este identic¼
a cu forţa de interacţiune dintre corpul punctiform
şi un corp punctiform cu masa M , plasat în centrul bilei. Altfel spus, în exte-
rior, bila se comport¼ a gravitaţional ca şi cum toat¼ a masa ei este concentrat¼
a
în centru.
Soluţie: Alegem semidreapta care uneşte centrul bilei cu corpul punctiform drept
axa Oz a unui sistem cartezian cu originea în centrul bilei. Consider¼ am, aşa
cum este ilustrat în Fig. 7.8, un element de mas¼ a al bilei, a‡at la distanţa
r1 de centru şi care face unghiul cu axa Oz. Cea mai simpl¼ a rezolvare se
face pornind de la calculul potenţialului gravitaţional, deoarece este o m¼ arime
…zic¼
a scalar¼
a şi toate contribuţiile elementelor de mas¼a ale bilei la potenţialul
în punctul în care se a‡a¼ corpul punctiform cu masa m se adun¼ a ca numerele.
Aşadar
dM
d8 = ;
s
unde
dM = dV;
iar q
s= r2 + r12 2rr1 cos :
Fig. 7.8
Utilizând coordonatele sferice, elementul de volum se scrie [v. ec. (C.6) din
Anexa C]
dV = r12 sin d dr1 d';
a dm în locul în care se a‡a¼
aşa încât potenţialul creat de elementul de mas¼
corpul punctiform cu masa m devine
r12 sin d dr1 d'

d8 = p ;
r2 + r12 2rr1 cos
202 ¼
de unde
0 1
ZR Z Z2
@ p r12 sin d A dr1
8(r) = d' =
r2 + r12 2rr1 cos
0 0 0
0 1
ZR Z
@ p r12 sin d A dr1 :
= 2
r2 + r12 2rr1 cos
0 0
Integrala din parantez¼

a este
Z Z
r12 sin d r1 rr1 sin d
p = p =
r2 + r12 2rr1 cos r r2 + r12 2rr1 cos
0 0
Z q
r1
= d r2 + r12 2rr1 cos =
r
0
q
r1
= r2 + r12 2rr1 cos =
r 0
r1 r12
= [(r + r1 ) (r r1 )] = 2 ;
r r
aşa încât
ZR
4 4 R3 V
8(r) = r12 dr1 = =
r r 3 r
0
M
= ;
r
acelaşi, ca şi cum masa întregii bile ar … concentrat¼a în centrul ei. În aceste
condiţii, intensitatea câmpului gravitaţional creat de bil¼
a în locul unde se a‡a¼
corpul punctiform cu masa m este
! d8 M
(r) = r8 = rb = rb;
dr r2
iar forţa care acţioneaz¼
a asupra bilei este
! ! mM
F = m (r) = rb;
r2
adic¼ a identic¼
a cu forţa care acţioneaz¼
a între dou¼
a corpuri punctiforme cu ace-
leaşi mase, a‡ate la distanţa r unul de altul.

7.6 Teorema lui Gauss
Pân¼a acum s-a v¼ azut c¼a pentru a calcula intensitatea câmpului gravitaţional
creat¼
a de o distribuţie oarecare de mas¼ a într-un punct din spaţiu se aduce
acolo un corp de prob¼ a şi se calculeaz¼a forţa rezultant¼
a care acţioneaz¼ a asupra
sa. Acest lucru se face prin compunerea vectorial¼ a a forţelor cu care …ecare
element de mas¼ a ce formeaz¼ a distribuţia de mas¼a acţioneaz¼ a asupra corpului
de prob¼ a, urmând apoi s¼ a se impart¼ a rezltatul la masa corpului de prob¼ a.
Exist¼a îns¼
a şi o alt¼
a metod¼ a pentru a ajunge la acelaşi rezultat, echivalent¼ a
cu legea lui Newton, metod¼ a care poart¼ a numele de teorema lui Gauss 6 , dup¼ a
numele …zicianului şi matematicianului german Carl Friederich Gauss (1777
- 1855). Aceasta se aplic¼ a mai cu seam¼ a în cazurile unor distribuţii simetrice,
calculele …ind considerabil mai simple decât în cazul utiliz¼ arii legii lui Newton.
Enunţ: Fluxul al intensit¼aţii câmpului gravitaţional, produs de un corp

(sau o distribuţie de corpuri) cu masa M , printr-o suprafaţ¼a închis¼a,
este direct proporţional cu masa corpului/corpurilor din interiorul supra-
feţei
8
< 4 M; dac¼ a M 2 Int S
= : (7.14)
:
0; dac¼a M 2 Ext S
Fig. 7.9
Înainte de a demonstra teorema, este necesar¼ a de…nirea conceptului de ‡ux.

Intuitiv, ‡uxul intensit¼ aţii câmpului gravitaţional printr-o suprafaţ¼a dat¼a,
poate … considerat ca o m¼ asur¼
a a num¼ arului liniilor de câmp care înţeap¼ a
acea suprafaţ¼
a şi care se termin¼ a pe corpul care a produs câmpul. Aşadar,
‡uxul este o m¼ arime …zic¼ a scalar¼
a. Situaţia este reprezentat¼a schematic în
Fig. 7 9, unde s-a reprezentat o suprafaţ¼ a elementar¼ a dS. Pentru a putea
de…ni cantitativ ‡uxul, suprafaţa trebuie vectorizat¼ a, adic¼
a trebuie dotat¼ a
cu un versor perpendicular pe suprafaţ¼ a în punctul în care se deseneaz¼ a. În
cazul în care suprafaţa este închis¼ a, convenţia este ca versorul ei normal s¼ a
…e desenat spre exteriorul suprafeţei. Aşadar, suprafaţa vectorizat¼ a se scrie
6
Teorema a fost formulat¼
a pentru prima dat¼ a de c¼
atre matematicianul şi astronomul
francez Joseph-Louis Lagrange (1736 - 1813), cu 40 ani înainte de a o face Gauss (1813).
204 ¼
! b În Fig. 7.9 s-a reprezentat doar o linie de câmp gravitaţional, iar
d S = dS S.
suprafaţa dS s-a ales atât de mic¼ a, încât intensitatea câmpului gravitaţional
produs de corpul cu masa m s¼ a aib¼a aceeaşi valoare în toate punctele sale.
În aceste circumstanţe, ‡uxul elementar al intensit¼ aţii câmpului gravitaţional
prin suprafaţa dS se scrie, ţinând cont c¼a este o m¼arime …zic¼a scalar¼a, astfel
! !
d = d S = dS cos (7.15)
Dac¼a suprafaţa este una oarecare S, atunci ‡uxul total se obţine prin sumarea
(integrarea) ‡uxurilor elementare
Z
! !
= dS ; (7.16)
S
iar dac¼
a suprafaţa este închis¼
a, atunci
I
! !
= dS : (7.17)
S
Suprafaţa închis¼
a prin care se calculeaz¼
a ‡uxul poart¼
a numele se suprafaţ¼a
gaussian¼a.
Demonstraţie: În Fig. 7.10 s-a reprezentat o suprafaţ¼ a închis¼ a S, care

închide un volum V , un element de mas¼ a dm din masa total¼a a corpurilor
închise de suprafaţa S, precum şi un element de suprafaţ¼
a dS, la nivelul
c¼
areia intensitatea câmpului gravitaţional produs de elementul de mas¼ a
considerat are aceeaşi valoare în toate punctele
! dm
d = rb:
r2
Fig. 7.10
TEOREMA LUI GAUSS 205

Fluxul elementar prin aceast¼
a suprafaţ¼
a, produs de elementul de mas¼
a
dm este
! !
d2 = d dS ;
aşa încât, ‡uxul total prin suprafaţa S, produs de întreaga distribuţie
de mas¼ a a‡at¼a în interiorul suprafeţei, este
Z I Z I Z I
! ! dm !
= d2 = d dS = rb d S =
r2
V S V S V S
Z I ! I
rb d S
= dm = M d =
r2
V S S
= 4 M;
deoarece unghiul solid sub care se vede întreaga suprafaţ¼
a închis¼
a S din
ineriorul ei este 4 , aşa cum este demonstrat în Anexa A, unde este
prezentat¼a pe larg şi noţiunea de unghi solid.
Fig. 7.11
Dac¼a distribuţia de mas¼ a se a‡a¼ în exteriorul suprafeţei închise S,

atunci, considerând o pânz¼ a conic¼a cu vârful în locul în care se a‡a¼
elementul de mas¼ a dm, elementele de suprafaţ¼ a interceptate de ea, din
intreaga suprafaţ¼
a închis¼
a S, sunt dS1 , respectiv dS2 . Intuitiv, liniile de
câmp care intr¼a în interiorul lui S prin dS1 trebuie s¼a ias¼
a prin dS2 , aşa
încât ‡uxul net prin ele ar trebui s¼ a …e nul. S¼
a vedem dac¼ a aşa este:
! ! ! ! dm ! dm !
d2 = d 1 dS 1 + d 2 dS 2 = 2 rb d S 1 2 rb d S 2 =
r1 r2
! ! !
rb d S 1 rb d S 2
= dm + = dm (d d )=0
r12 r22
206 ¼
Al doilea termen d¼ a un unghi solid negativ deoarece versorul Sb2 este ori-
entat înspre elementul de mas¼ a, iar cosinusul unghiului format de el şi rb
va … negativ, deoarece unghiul este mai mare decât 90 . Sumând acum
toate ‡uxurile elementare, rezult¼ a c¼
a ‡uxul total printr-o suprafaţ¼
a în-
chis¼
a care nu conţine distribuţia de mas¼ a este nul. Cu aceasta, demon-
a. N
straţia teoremei este închietat¼
Exemplul 7.8: Determin¼ a intensitatea şi potenţialul câmpului gravitaţional în
interiorul şi în exteriorul unui corp cu masa M , de forma unei sfere cu raza R
şi masa uniform distribuit¼
a pe suprafaţ¼
a.
Soluţie: Alegând o suprafaţ¼ a cu raza r < R (Fig. 7.12), având centrul

a gaussian¼
comun cu al corpului sferic, din teorema lui Gauss rezult¼
a
= 4 Mint = 0;
deoarece masa corpului este distribuit¼ a exclusiv pe suprafaţa sa. Din de…niţia
‡uxului se deduce c¼ a în interiorul sferei (r) = 0. Dac¼ a se alege o suprafaţ¼
a
gaussian¼a cu raza r > R, având centrul comun cu al corpului sferic, atunci în
interiorul ei se g¼
aseşte întreaga mas¼ a a corpului, aşa încât
= 4 Mint = 4 M:
Fig. 7.12
Deoarece simetria este sferic¼ a, în toate punctele suprafeţei gaussiene intensi-

tatea câmpului gravitaţional este perpendicular¼ a pe suprafaţ¼
a (adic¼
a are ori-
entare radial¼
a), aşa încât, din de…niţia ‡uxului rezult¼
a
I I I
! !
= dS = ( rb) rbdS = (r) dS = 4 r2 (r):
S S S
TEOREMA LUI GAUSS 207

În concluzie, în exteriorul corpului sferic
4 M M
(r) = = 2 ;
4 r2 r
aşa încât rezultatul …nal se scrie
8
>
< 0; dac¼
a r<R
(r) = :
>
: M
; dac¼
a r>R
r2
Se observ¼a de aici c¼
a în exteriorul corpului sferic lucrurile stau ca şi cum în-
treaga sa mas¼ a ar … concentrat¼ a în centru. În ceea ce priveşte potenţialul
câmpului gravitaţional produs de corpul sferic, expresia sa poate … a‡at¼ a uti-
lizând leg¼
atura sa cu Z
!
8= d!
r;
care, pentru cele dou¼

a regiuni, d¼
a
8
< C1 ;
> dac¼
a r<R
8(r) = :
>
: M
+ C2 ; dac¼
a r>R
r
Deoarece masa corpului este localizat¼ a în spaţiu, adic¼
a ocup¼
a un volum …nit
şi deci nu exist¼
a mas¼
a şi la in…nit, atunci se poate lua drept punct de referinţ¼
a
pentru potenţial punctul de la in…nit:
lim 8(r) = 0;
r!1
de unde rezult¼ a C2 = 0. În plus, potenţialul gravitaţional, spre deosebire

a c¼
de intensitatea câmpului, este o funcţie continu¼
a, aşa încât
lim 8(r) = lim 8(r);

r!R r!R
r<R r>R
de unde
M
C2 = ;
R
adic¼
a în toate punctele din interiorul corpului sferic potenţialul gravitaţional
este constant şi are aceeaşi valoare ca pe suprafaţa lui. În concluzie
8
>
> M
>
< ; dac¼
a r<R
R
8(r) = :
>
> M
>
: ; dac¼
a r>R
r
208 ¼
Fig. 7.13
Reprezentarea gra…c¼ a a intensit¼

aţii câmpului gravitaţional şi a potenţialului
arat¼
a ca în Fig. 7.13.
7.7 Centrul de greutate
În cazul unui sistem format din mai multe corpuri, se poate identi…ca un punct
geometric, care este punctul de aplicaţie al greut¼
aţii totale a sistemului. Acest
punct poart¼ a numele de centru de greutate şi se de…neşte analog cu centrul de
mas¼a al sistemului, numai c¼
a, în loc de masele corpurilor se iau în considerare
greut¼
aţile acestora
N
X N
X
Gi !
ri mi gi !
ri
!
r CG = i=1
= i=1
: (7.18)
XN XN
Gi mi gi
i=1 i=1
Se observ¼a de aici c¼ a, în cazul în care sistemul se a‡a¼ în câmp gravitaţional

uniform, adic¼ a dac¼ a acceleraţia gravitaţional¼
a este constant¼a şi are aceeaşi
valoare în toate punctele, atunci gi = g = const: şi relaţia de mai sus se
reduce la relaţia de de…niţie a centrului de mas¼ a. Se spune c¼
a în acest caz cele
CENTRUL DE GREUTATE 209

dou¼a puncte coincid. Scriind relaţia de de…niţie pe componente, coordonatele
centrului de greutate vor … date de relaţiile
N
X
Gi xi
i=1
xCG = N
;
X
Gi
i=1
N
X
G i yi
i=1
yCG = N
X
Gi
i=1
şi
N
X
G i zi
i=1
zCG = N
X
Gi
i=1
În cazul în care sistemul nu are masa distribuit¼ a discret, ci continuu,

atunci sumele de mai sus se transform¼a în integrale şi vectorul de poziţie a
centrului de greutate are urm¼
atoarea de…niţie:
Z
!
r gdm
!
r CG = V Z : (7.19)
gdm
V
7.8 Principiul echivalenţei
7.8.1 Greutatea efectiv¼

a şi imponderabilitatea
Deoarece greutatea unui corp este de…nit¼

a drept forţa de atracţie gravitaţional¼
a
care acţioneaz¼
a asupra sa şi cum câmpul gravitaţional nu se poate ecrana,
210 ¼
înseamn¼ a c¼
a nu exist¼ a nicio circumstanţ¼ a în care corpul s¼ a nu aib¼ a greu-
tate. În ceea ce priveşte senzaţia de greutate a unei persoane, aceasta nu
este legat¼
a direct de forţa de atracţie gravitaţional¼
a, ci de forţa de reacţiune
normal¼ a care acţioneaz¼a asupra persoanei din partea suportului pe care se
a‡a¼. Aceast¼a senzaţie a greut¼
aţii poart¼
a numele de greutate aparent¼a sau de
greutate efectiv¼a
Gef = N: (7.20)
Dac¼ a, printr-o metod¼ a oarecare suportul este înl¼
aturat, persoana are senzaţia
absenţei greut¼aţii, a c¼
aderii libere. Aceast¼
a senzaţie este una nemaipomenit¼ a
(ca în cazul practicanţilor de sky-diving), dar în viaţa de toate zilele ea este
înlocuit¼a de senzaţia îngrozitoare a lovirii bruşte a unui alt suport dur a‡at
dedesubt (ca în cazul celor care cad de la etajul unei cl¼ adiri). Aceast¼
a senzaţie
a c¼
aderii libere sau a lipsei de greutate este denumit¼ a imponderabilitate.
Pentru a …xa ideile din punct de vedere …zic, s¼ a consider¼am o persoan¼ a
a‡at¼ a pe un cântar în interiorul unui lift. Dac¼ a liftul se a‡a¼ în repaus sau se
mişc¼a cu vitez¼
a constant¼ a, atunci, conform principiului al treilea al dinamicii,
forţa de reacţiune normal¼ a din partea cântarului (greutatea efectiv¼ a) este
egal¼a cu greutatea persoanei
Gef = mg:
Dac¼ a greutatea efectiv¼

a se împarte la valoarea acceleraţiei gravitaţionale se
obţine masa efectiv¼
a, care este masa indicat¼
a de cântar. În acest caz cântarul
indic¼a masa real¼
a a persoanei
mef = m:
Dac¼a îns¼
a liftul se mişc¼
a accelerat lucrurile se schimb¼ a dup¼
a cum urmeaz¼ a:
a) liftul urc¼ a accelerat
Dac¼a acceleraţia cu care urc¼ a liftul este a, ecuaţia principiului al doilea
scris¼
a pentru persoana de pe cântar se scrie
ma = N mg;
aşa încât
Gef = m (g + a)
sau
a
mef = m 1 + :
g
Prin urmare, atunci când liftul urc¼
a accelerat cântarul va ar¼ ata o mas¼ a a
persoanei mai mare decât aceea pe care o are în realitate. Acest raţionament
matematic este în deplin acord cu senzaţia de greutate pe care o are oricine
PRINCIPIUL ECHIVALENŢEI 211

urc¼
a cu liftul. În SR legat de liftul în urcare accelerat¼ a, greutatea efectiv¼
a
este suma dintre forţa de greutate şi forţa de inerţie.
b) liftul coboar¼ a accelerat
Repetând raţionamentul de mai sus, ecuaţia principiului al doilea se scrie
ma = mg N
sau
Gef = m (g a)
sau înc¼
a
a
mef = m 1 :
g
Aşadar, la coborârea accelerat¼ a a liftului, cântarul va ar¼ ata o mas¼ a mai mic¼ a
a persoanei de pe cântar decât valoarea ei real¼ a, în deplin acord cu senzaţia:
la coborârea accelerat¼ a senzaţia este de greutate sc¼ azut¼a. În SR legat de
liftul în coborâre accelerat¼ a, greutatea efectiv¼ a este diferenţa dintre forţa de
greutate şi forţa de inerţie.
Dac¼a sistemul de suspensie a liftului nu mai funcţioneaz¼ a (la lifturile mai
vechi se rup cablurile, iar la cele mai noi nu mai funcţioneaz¼ a suspensia mag-
netic¼a), acceleraţia de coborâre a acestuia va … egal¼ a cu acceleraţia gravi-
taţional¼
a, liftul c¼
azând liber. Din relaţiile de mai sus se observ¼ a c¼
a greutatea
efectiv¼a a persoanei este nul¼ a, ca şi indicaţia cântarului. Persoana poate pluti
liber în interiorul liftului, cu toate c¼ a masa sa nu se modi…c¼ a. Aceasta este
starea de imponderabilitate pe care o simt şi cosmonauţii în spaţiu, acolo
acceleraţia …ind cea centripet¼ a.
Exemplul 7.9: Pe un plan înclinat, cu unghiul faţ¼

a de orizontal¼
a, poate aluneca
f¼
ar¼
a frec¼
ari o platform¼a pe care este montat un cântar. Pe cântar st¼a o persoan¼a
cu masa m. Ce mas¼ a a persoanei indic¼
a acel cântar în timpul coborârii planului
înclinat?
Soluţie: Sistemul om + platform¼

a coboar¼
a cu acceleraţia
a = g sin ;
ceea ce face ca, în SR legat de platform¼

a, asupra omului s¼
a acţioneze o forţ¼
a
de inerţie
!
Fi = m!
a:
În acest SR, echilibrul forţelor pe vertical¼
a este
N + Fi sin = mg;
212 ¼
de unde
N = mg ma sin = mg cos2 :
Cum
N = mef g;
atunci indicaţia cântarului este
mef = m cos2 :
7.8.2 Principiul echivalenţei
În cazul în care un corp oarecare este plasat în câmpul gravitaţional terestru,

forţa gravitaţional¼
a care acţioneaz¼
a asupra sa îi imprim¼
a acestuia o acceleraţie
!
! F
g = ;
mi
numit¼ a, dup¼a cum bine se ştie, accelaraţie gravitaţional¼
a. Aici mi este masa
inerţial¼
a a corpului. Pe de alt¼a parte, raportul din membrul drept al relaţiei
de mai sus aminteşte de de…niţia intensit¼ aţii câmpului gravitaţional
!
! F
P = ;
mg
unde mg este masa gravitaţional¼ a a aceluiaşi corp. Cu toate c¼a multitudinea

de experimentele dedicate test¼ arii diferenţei dintre masa gravitaţional¼ a şi
masa inerţial¼
a au ajuns la rezultatele cele mai precise din toat¼a istoria Fizicii,
pân¼a în prezent nu s-a reuşit punerea în evidenţ¼ a a vreunei deosebiri între
aceste dou¼a tipuri de mas¼ a. Concluzia care se poate trage este ca cele dou¼ a
mase coincid. Implicaţia direct¼a a acestei coincidenţe este c¼
a
!
P =!
g
şi c¼
a intensitatea câmpului gravitaţional/acceleraţia gravitaţional¼ a nu de-
pinde de corpul asupra c¼ aruia acţioneaz¼ a câmpul gravitaţional, sau care este
accelerat. Pe de alt¼ a parte, am v¼ azut mai sus c¼ a un câmp gravitaţional uni-
form nu este, în esenţ¼ a, cu nimic deosebit de un câmp de acceleraţii, sau,
echivalent, c¼
a forţa gravitaţional¼a nu este diferit¼
a de o forţ¼
a de inerţie. Altfel
spus, cântarul indic¼ a acelaşi lucru pe P¼amânt, într-o cabin¼ a de lift în repaus,
PRINCIPIUL ECHIVALENŢEI 213

ca şi în absenţa câmpului gravitaţional terestru, într-o cabin¼
a care urc¼
a cu
acceleraţia a = g. Aceast¼ a concluzie este esenţa principiului echivalenţei,
formulat de Einstein în 1916 şi care reprezint¼ a punctul de plecare în gener-
alizarea TRR şi la SR accelerate, adic¼ a la câmpul gravitaţional, construind
ceea ce poart¼a numele de Teoria General¼a a Relativit¼aţii.
Enunţ: Local, un câmp gravitaţional omogen este echivalent cu un SR uni-

form accelerat.
Probleme
7.1
7.2
7.3
7.4
7.5
7.6
7.7
7.8
7.9
7.10
7.11
7.12
214 ¼

Prelegerea 7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prelegerea 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7.

Începând cu secolul al XVII-lea, analiza mişc¼ arii planetelor în jurul Soarelui

7.1 Legile lui Kepler

Pe baza observaţiilor de mare precizie ale astronomului danez Tycho Brahe

Legea I (legea orbitelor): Planetele se mişc¼a în jurul Soarelui pe traiec-

Elipsa este o …gur¼a geometric¼ a din clasa conicelor, adic¼

Exemplul 7.1: Dedu ecuaţia elipsei în coordonate:

Soluţie: a) În coordonate carteziene segmentele FP, respectiv F’P se scriu

r02 = r2 + 4c2 4cr cos ( ') ;

unde e poart¼ a numele de excentricitatea elipsei, iar p - parametrul aces-

excentricitatea tipul conicei

LEGILE LUI KEPLER 185

legea a III-a (a perioadelor): P¼atratul perioadei de revoluţie a unei pla-

7.2 Legea atracţiei gravitaţionale

LEGEA ATRACŢIEI GRAVITAŢIONALE 187

Constanta este aceeaşi pentru orice pereche de corpuri din univers. O

Exemplul 7.2: Oamenii (surprinz¼

LEGEA ATRACŢIEI GRAVITAŢIONALE 189

Prin urmare, forţa cu care Luna acţioneaz¼

a masa persoanei este m = 70 kg, atunci forţa cu care acţioneaz¼

7.3 Energia potenţial¼

Soluţie: La suprafaţa solului, energia potenţial¼

Exemplul 7.4: De pe suprafaţa P¼

b) Din conservarea energiei satelitului, scris¼

Exemplul 7.5: O comet¼ a se apropie de Soare. La distanţ¼

Din condiţia rmin R rezult¼

b) Introducând aceast¼a ultim¼

Generalitatea legii atracţiei gravitaţionale const¼

7.4.1 Demonstrarea legii orbitelor

DEMONSTRAREA LEGILOR LUI KEPLER 193

a) excentricitatea e a traiectoriei sale şi extinde clasi…carea conicelor în funcţie

DEMONSTRAREA LEGILOR LUI KEPLER 195

Întrucât clasi…carea conicelor s-a f¼

excentricitatea tipul energia semnul tipul

Aşadar, o traiectorie (orbit¼

Conform ec. (7.1)

7.4.2 Demonstrarea legii ariilor

Legea a II-a a lui Kepler este o consecinţ¼

De…niţie: Viteza areolar¼a este m¼arimea …zic¼a vectorial¼a, numeric egal¼a cu

DEMONSTRAREA LEGILOR LUI KEPLER 197

Obs: În cele ce urmeaz¼ a va … preferat¼a utilizarea momentului cinetic faţ¼

7.4.3 Demonstrarea legii perioadelor

În timp de o perioad¼a corpul efectueaz¼ a o rotaţie complet¼

7.5 Câmpul gravitaţional

De…niţie: Câmpul …zic este forma de existenţ¼a a materiei, diferit¼a de sub-

De…niţie: Un corp folosit pentru sondarea propriet¼aţilor unui câmp poart¼a

CÂMPUL GRAVITAŢIONAL 199

7.5.1 Intensitatea câmpului gravitaţional

Din punct de vedere matematic, câmpul gravitaţional creat de corpul cu masa

De…niţie: Intensitatea câmpului gravitaţional este m¼arimea …zic¼a vectorial¼a,

Din (7.10) se observ¼

În acord cu de…niţia, liniile de câmp gravitaţional produse de un corp

De…niţie: Potenţialul gravitaţional produs de un corp punctiform într-un

Din (7.11) reiese c¼ a suprafeţele echipotenţiale ale câmpului gravitaţional

Pentru a obţine şi leg¼

CÂMPUL GRAVITAŢIONAL 201

r12 sin d dr1 d'

Integrala din parantez¼

CÂMPUL GRAVITAŢIONAL 203

Enunţ: Fluxul al intensit¼aţii câmpului gravitaţional, produs de un corp

Înainte de a demonstra teorema, este necesar¼ a de…nirea conceptului de ‡ux.

Demonstraţie: În Fig. 7.10 s-a reprezentat o suprafaţ¼ a închis¼ a S, care

TEOREMA LUI GAUSS 205