(Chapter head:)GEOMETRIA SPAŢIILOR VECTORIALE

Pe parcursul acestui capitol vom studia diverse noţiuni cu un puternic car-

acter …zico-geometric. Ne referim, pe de-o parte, la noţiunile de baz¼a a unui
spaţiu vectorial, dimensiune a unui spaţiu vectorial sau coordonate ale unui
vector, noţiuni a‡ate în strâns¼a leg¼
atur¼
a cu ideea gradelor de libertate ale unui
spaţiu …zic. Pe de alt¼
a parte, ne referim la noţiunea geometric¼a de spaţiu vector-
ial euclidian. Un astfel de spaţiu este un spaţiu vectorial înzestrat cu o operaţie
adiţional¼
a numit¼a produs scalar, operaţie care permite introducerea noţiunilor
de lungime a unui vector sau unghi format de doi vectori. Toate aceste noţi-
uni generalizeaz¼a natural, în sens matematic abstract, propriet¼ aţi geometrice şi
…zice deja utilizate.

1 Baze şi dimensiuni

Fie S = fe1 ; e2 ; :::; en g K V o submulţime …nit¼
a de vectori din K-spaţiul
vectorial V:

De…niţie 1 Mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g se numeşte sistem de generatori

pentru spaţiul vectorial K V dac¼a

L(S) = V:

De…niţie 2 Dac¼a exist¼a în spaţiul vectorial K V un sistem de generatori S cu

un num¼ar …nit de vectori e1 ; e2 ; :::; en , atunci spaţiul vectorial K V se numeşte
spaţiu vectorial …nit generat.

Propoziţie 3 Mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g este un sistem de generatori pentru

spaţiul vectorial K V dac¼a şi numai dac¼a

8 v 2 V; 9 1; 2 ; :::; n 2 K astfel încât v = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en :

Demonstraţie. S¼ a presupunem întâi c¼ a mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g este un

sistem de generatori pentru spaţiul vectorial K V şi s¼
a lu¼
am un vector arbitrar
v 2 V = L(S): Atunci, din de…niţia acoperirii liniare L(S); rezult¼ a c¼ a

9 1; 2 ; :::; n 2 K astfel încât v = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;

adic¼
a proprietatea din propoziţie este adev¼
arat¼
a.
Reciproc, s¼
a presupunem c¼a proprietatea din propoziţie este adev¼
arat¼
a şi s¼
a
lu¼
am un vector arbitrar v 2 V: Atunci

9 1; 2 ; :::; n 2 K astfel încât v = 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en ;

adic¼
a v 2 L(S): Cu alte cuvinte, avem V L(S): Deoarece este evident c¼ a întot-
deauna avem L(S) V , rezult¼ a c¼a L(S) = V; adic¼
a mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g
este un sistem de generatori pentru spaţiul vectorial K V:

1
Exemplu 4 Fie S = fe1 = (1; 2); e2 = (2; 4)g R R2 : Vom demonstra c¼a
submulţimea S nu este un sistem de generatori pentru spaţiul vectorial R R2 :
Pentru aceasta, s¼a lu¼am un vector arbitrar v = (x; y) 2 R2 : S¼a presupunem c¼a
9 ; 2 R astfel încât

v = (x; y) = e1 + e2 = (1; 2) + (2; 4):

Cu alte cuvinte, presupunem c¼a sistemul liniar în necunoscutele şi ; de…nit

de (
+2 =x
2 + 4 = y;
este compatibil pentru orice x; y 2 R: Deoarece determinantul sistemului este
nul, rezult¼a c¼a acest sistem este compatibil doar dac¼a 2x = y. În alţi termeni,
doar pentru vectorii de forma v = (x; 2x) exist¼a ; 2 R astfel încât v =
e1 + e2 : Deci, conform propoziţiei anterioare, mulţimea S nu este un sistem
de generatori pentru spaţiul vectorial R R2 :

Exemplu 5 Fie submulţimea de vectori

S = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (1; 1; 0); e3 = (1; 1; 1)g R R3 :

Vom demonstra c¼a submulţimea S este un sistem de generatori pentru spaţiul

vectorial R R3 : Pentru aceasta, s¼a lu¼am un vector arbitrar v = (x; y; z) 2 R3 : S¼a
presupunem c¼a 9 ; ; 2 R astfel încât

v = (x; y; z) = e1 + e2 + e3 =
= (1; 0; 0) + (1; 1; 0) + (1; 1; 1):

Cu alte cuvinte, presupunem c¼a sistemul în necunoscutele ; şi ; de…nit de

8
>
> + + =x
<
+ =y
>
>
:
= z;

este compatibil pentru orice x; y; z 2 R: Acest lucru este adev¼arat, deoarece

determinantul sistemului este nenul. În concluzie, mulţimea S este un sistem
de generatori pentru spaţiul vectorial R R3 :

De…niţie 6 Mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g se numeşte liniar independent¼

a în
spaţiul vectorial K V dac¼a pentru

8 1; 2 ; :::; n 2 K astfel încât 1 e1 + 2 e2 + ::: + n en = 0V

rezult¼a c¼a 1 = 2 = ::: = n = 0: În cazul în care S nu este o mulţime liniar

independent¼a spunem c¼a S este liniar dependent¼ a.

2
Observaţie 7 Mulţimea S = fe1 ; e2 ; :::; en g este liniar dependent¼a în spaţiul
vectorial K V dac¼a exist¼a scalarii 1 ; 2 ; :::; n 2 K; nu toţi nuli, astfel încât

1 e1 + 2 e2 + ::: + n en = 0V :

Exemplu 8 Fie S = fe1 = (1; 2); e2 = (2; 4)g R R2 : Vom demonstra c¼a S nu
este o mulţime liniar independent¼a în R R2 : Pentru aceasta, …e ; 2 R astfel
încât
e1 + e2 = 0R2 , (1; 2) + (2; 4) = (0; 0):
Deducem c¼a + 2 = 0. Cu alte cuvinte, exist¼a ; 2 R, nu amândou¼a nule,
astfel încât e1 + e2 = 0R2 . În concluzie, S este o mulţime liniar dependent¼a
în R R2 :

Exemplu 9 Fie S = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (1; 1; 0); e3 = (1; 1; 1)g R R3 : Fie
; ; 2 R astfel încât

e1 + e2 + e3 = 0R3 , (1; 0; 0) + (1; 1; 0) + (1; 1; 1) = (0; 0; 0):

Deducem de aici c¼a = = = 0: În concluzie, S este o mulţime liniar

independent¼a în spaţiul vectorial R R3 :

De…niţie 10 O submulţime B = fe1 ; e2 ; :::; en g K V se numeşte baz¼ a a spaţi-

ului vectorial K V dac¼a B este şi un sistem de generatori şi o submulţime liniar
independent¼a în K V .

Exemplu 11 Submulţimea B = fe1 = (1; 0); e2 = (0; 1)g este baz¼a în spaţiul
vectorial R R2 : Pentru a demonstra c¼a B este un sistem de generatori, s¼a ob-
serv¼am c¼a pentru orice vector (x; y) 2 R2 avem descompunerea natural¼a

(x; y) = xe1 + ye2 = x(1; 0) + y(0; 1):

Mai mult, considerând ; 2 R astfel încât

e1 + e2 = 0R2 , (1; 0) + (0; 1) = (0; 0);

deducem c¼a = = 0; adic¼a submulţimea B este liniar independent¼a. În

concluzie, B este o baz¼a în R R2 numit¼a baza canonic¼
a a lui R R2 :

Exemplu 12 Submulţimea B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g

este baz¼a în spaţiul vectorial R R3 : Aceasta este un sistem de generatori deoarece
avem

(x; y; z) = xe1 + ye2 + ze3 = x(1; 0; 0) + y(0; 1; 0) + z(0; 0; 1); 8 (x; y; z) 2 R3 :

Evident, luând ; ; 2 R astfel încât

e1 + e2 + e3 = 0R3 , (1; 0; 0) + (0; 1; 0) + (0; 0; 1) = (0; 0; 0);

deducem c¼a = = = 0: Cu alte cuvinte, B este liniar independent¼a. În

concluzie, B este o baz¼a în R R3 numit¼a baza canonic¼
a a lui R R3 :

3
Exemplu 13 Submulţimea B = fe1 = 1; e2 = X; e3 = X 2 g este baz¼a în spaţiul
vectorial R R2 [X]: Aceasta este un sistem de generatori deoarece orice polinom
de grad cel mult doi are expresia f = a 1 + b X + c X 2 ; unde a; b; c 2 R:
Evident, luând ; ; 2 R astfel încât
1+ X+ X 2 = O;
deducem c¼a = = = 0: Cu alte cuvinte, B este liniar independent¼a. În
concluzie, B este o baz¼a în R R2 [X] numit¼a baza canonic¼
a a lui R R2 [X]:
Exemplu 14 Submulţimea
1 0 0 1 0 0 0 0
B= e1 = ; e2 = ; e3 = ; e4 =
0 0 0 0 1 0 0 1
este baz¼a în spaţiul vectorial R M2 (R): Pentru a demonstra c¼a B este un sistem
de generatori, s¼a observ¼am c¼a avem descompunerea natural¼a
a b
= ae1 + be2 + ce3 + de4 ; 8 a; b; c; d 2 R:
c d
Mai mult, considerând ; ; ; 2 R astfel încât
e1 + e2 + e3 + e4 = 0M2 (R) ;
deducem c¼a = = = = 0; adic¼a B este liniar independent¼a. În concluzie,
B este o baz¼a în R M2 (R) numit¼a baza canonic¼
a a lui R M2 (R):
Teorem¼ a 15 (de existenţ¼ a a bazelor) Fie V 6= f0V g un K-spaţiu vectorial
…nit generat. Atunci exist¼a în K V o baz¼a cu un num¼ar …nit de elemente.
Demonstraţie. Fie S = fe1 ; e2 ; :::; ep g; ei 6= ej ; 8 i 6= j; un sistem de generatori
pentru K V: Rezult¼
a c¼
a avem
V = L(fe1 ; e2 ; :::; ep g):
Dac¼ a S este liniar independent¼ a, atunci S este o baz¼ a a lui K V: Dac¼
a S nu este
liniar independent¼ a, atunci exist¼
a scalarii 1 ; 2 ; :::; n 2 K; nu toţi nuli, astfel
încât
1 e1 + 2 e2 + ::: + p ep = 0V :

Putem presupune, f¼
ar¼
a a restrânge generalitatea, c¼
a p 6= 0: Atunci
ep 2 L(fe1 ; e2 ; :::; ep 1 g);

care implic¼
a egalitatea
V = L(S) = L(fe1 ; e2 ; :::; ep 1 g):

Repet¼
am raţionamentul de mai sus pentru submulţimea
S1 = fe1 ; e2 ; :::; ep 1g

şi deducem c¼ a exist¼

a o submulţime B cu mai puţin de p elemente care este liniar
independent¼ a. În plus, mulţimea B genereaz¼a spaţiul vectorial K V; adic¼
a este o
baz¼ a în spaţiul vectorial K V:

4
Teorem¼ a 16 Fie V 6= f0V g un K-spaţiu vectorial …nit generat. Atunci orice
dou¼a baze …nite ale lui K V au acelaşi num¼ar de elemente.

Demonstraţie. Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g şi B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n0 g dou¼
a baze
arbitrare ale lui K V; unde n (respectiv n0 ) reprezint¼
a num¼ arul de elemente al
lui B (respectiv B 0 ). Deoarece B este baz¼
a (în particular, B este un sistem de
generatori), deducem c¼ a
n
X
9 aij 2 K astfel încât e0j = aij ei ; 8 j = 1; n0 :
i=1

Fie scalarii 1; 2 ; :::; n0 2 K astfel încât

0 0
n
X n X
X n
0 0 0 0
1 e1 + 2 e2 + ::: + n0 en0 = 0V , j ej = 0V , j aij ei = 0V :
j=1 j=1 i=1

Deoarece e1 ; e2 ; :::; en este un sistem de vectori liniar independenţi, deducem

c¼
a 0
n
X
j aij = 0; 8 i = 1; n:
j=1

Obţinem astfel un sistem omogen de ecuaţii având n ecuaţii şi n0 necunoscute

a parte, deoarece şi vectorii e01 ; e02 ; :::; e0n0 sunt liniar in-
1 ; 2 ; :::; n0 : Pe de alt¼
dependenţi, rezult¼ a c¼
a sistemul omogen anterior trebuie s¼ a aib¼ a doar soluţia
banal¼a. Cu alte cuvinte, trebuie ca num¼ arul de ecuaţii n s¼ a …e mai mare, cel
mult egal, cu num¼ arul de necunoscute n0 , adic¼ a trebuie s¼ a avem n n0 şi
0
rang(A) = n ; unde A = (aij )i=1;n; j=1;n0 este matricea sistemului.
Aplicând acelaşi raţionament pentru bazele B 0 şi B; deducem c¼ a n0 n: În
concluzie, avem n = n0 ; adic¼ a ceea ce aveam de demonstrat.

De…niţie 17 Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baz¼a arbitrar¼a …nit¼a a spaţiului vectorial

…nit generat K V . Num¼arul elementelor din baza B se numeşte dimensiunea
spaţiului vectorial K V . Dimensiunea spaţiului vectorial K V se noteaz¼a

dimK V = n 2 N :

Observaţie 18 Este important de subliniat c¼a num¼arul natural n nu depinde

de alegerea bazei …nite B deoarece, conform teoremei precedente, orice dou¼a baze
…nite ale spaţiului vectorial …nit generat K V au acelaşi num¼ar de elemente.

Exemplu 19 Baza canonic¼a în spaţiul vectorial R R2 este

B = fe1 = (1; 0); e2 = (0; 1)g:

Prin urmare, dimensiunea acestui spaţiu vectorial este dimR R2 = 2:

5
Exemplu 20 Baza canonic¼a în spaţiul vectorial R R3 este

B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g:

În concluzie, dimensiunea acestui spaţiu vectorial este dimR R3 = 3:

Exemplu 21 Baza canonic¼a în spaţiul vectorial R R2 [X] este

B = fe1 = 1; e2 = X; e3 = X 2 g:

Deducem c¼a dimensiunea acestui spaţiu vectorial este dimR R2 [X] = 3:

Exemplu 22 Baza canonic¼a în spaţiul vectorial R M2 (R) este

1 0 0 1 0 0 0 0
B= e1 = ; e2 = ; e3 = ; e4 = :
0 0 0 0 1 0 0 1

Dimensiunea acestui spaţiu vectorial este dimR M2 (R) = 4:

Observaţie 23 Este important de remarcat faptul c¼a dimensiunea unui spaţiu

vectorial real …nit generat coincide cu num¼arul de variabile independente care
determin¼a un vector arbitrar al spaţiului. Mai mult, baza canonic¼a a spaţiului
vectorial se obţine luând, pe rând, vectorii determinaţi astfel: primul vector se
obţine luând prima variabil¼a egal¼a cu 1; restul variabilelor egale cu 0; al doilea
vector se obţine luând a doua variabil¼a egal¼a cu 1; celelalte variabile egale cu 0
şi aşa mai departe.

Exemplu 24 Avem R2 = f(x; y) j x; y 2 Rg: Deoarece un vector arbitrar al

spaţiului v = (x; y) este determinat de dou¼a variabile independente x şi y, rezult¼a
c¼a dimR R2 = 2: Cei doi vectori ai bazei canonice a spaţiului vectorial R R2 se
obţin luând x = 1 şi y = 0 pentru e1 , respectiv x = 0 şi y = 1 pentru e2 :

Exemplu 25 În spaţiul vectorial R3 = f(x; y; z) j x; y; z 2 Rg un vector arbi-

trar v = (x; y; z) este determinat de trei variabile independente x; y şi z, deci
dimR R3 = 3: Cei trei vectori ai bazei canonice a spaţiului vectorial R R3 se obţin
luând pe rând: x = 1; y = z = 0 pentru e1 ; y = 1; x = z = 0 pentru e2 şi z = 1;
x = y = 0 pentru e3 :

Exemplu 26 Deoarece un polinom arbitrar de grad cel mult doi, de…nit prin
f = a + bX + cX 2 ; este determinat de trei coe…cienţi independenţi a; b şi c 2
R; deducem c¼a dimR R2 [X] = 3: Cei trei vectori ai bazei canonice a spaţiului
vectorial R R2 [X] se obţin luând pe rând: a = 1; b = c = 0 pentru e1 ; b = 1;
a = c = 0 pentru e2 şi c = 1; a = b = 0 pentru e3 :

Exemplu 27 Deoarece o matrice p¼atratic¼a de ordin doi, de…nit¼a prin

a b
A=
c d

6
este bine de…nit¼a de patru variabile independente a; b; c şi d 2 R, rezult¼a
c¼a dimR M2 (R) = 4: Cei patru vectori ai bazei canonice a spaţiului vectorial
R M2 (R) se obţin luând pe rând: a = 1; b = c = d = 0 pentru e1 ; b = 1;
a = c = d = 0 pentru e2 ; c = 1; a = b = d = 0 pentru e3 şi d = 1; a = b = c = 0
pentru e4 :

Exemplu 28 S¼a consider¼am subspaţiul vectorial

W = f(x; y) 2 R2 j x + y = 0g R R2 :

În alţi termeni, subspaţiul W se scrie sub forma

W = f(x; x) j x 2 Rg:

În concluzie, dimensiunea acestui subspaţiu este dimR W = 1: Mai mult, baza

canonic¼a a subspaţiului W este B = f(1; 1)g, unde vectorul din aceast¼a baz¼a
s-a obţinut luând x = 1:

Teorem¼ a 29 Fie V 6= f0V g un K-spaţiu vectorial …nit generat. Atunci orice

submulţime …nit¼a liniar independent¼a a lui K V poate … completat¼a cu vectori
pân¼a la o baz¼a în K V:

Demonstraţie. Fie L0 V o submulţime …nit¼ a liniar independent¼ a a lui K V:

Fie v 2 V nL(L0 ): Rezult¼ a imediat c¼a mulţimea L0 [fvg este liniar independent¼ a.
Fie S = fv1 ; v2 ; :::; vn g un sistem …nit de generatori pentru K V şi …e mulţimea
R = SnL(L0 ): Atunci mulţimea B = L0 [ R este evident liniar independent¼ a şi
un sistem de generatori. În concluzie, B este o baz¼ a în K V:

a 30 S¼a consider¼am un K-spaţiu vectorial V de dimensiune

Teorem¼

dimK V = n 1

şi …e W K V un subspaţiu vectorial al lui KV . Atunci avem inegalitatea

dimK W dimK V

cu " = " dac¼a şi numai dac¼a W = V:

Demonstraţie. Fie v1 6= 0 un vector nenul din K V . Atunci mulţimea fv1 g

este liniar independent¼ a în K V . Presupunând c¼ a W = L(fv1 g); rezult¼ a ceea
ce trebuia demonstrat. Dac¼ a L(fv1 g) $ W; atunci 9 v2 2 W nL(fv1 g) astfel
încât mulţimea fv1 ; v2 g este liniar independent¼ a. În aceast¼a situaţie, ori W =
L(fv1 ; v2 g) ori 9 v3 2 W nL(fv1 ; v2 g) astfel încât mulţimea fv1 ; v2 ; v3 g este liniar
independent¼ a. Continu¼am procedeul pân¼ a la cel mult n = dimK V: Deducem c¼ a
avem inegalitatea dimK W dimK V:
S¼a presupunem c¼ a dimK W = n: Atunci orice baz¼ a a subspaţiului W este
liniar independent¼ a în K V şi conţine n elemente. Prin urmare, aceasta este, de
asemenea, o baz¼ a a spaţiului vectorial K V . Rezult¼ a ceea ce trebuia demonstrat,
adic¼a W = V:

7
Teorem¼ a 31 (Grassmann) Dac¼a U; W sunt subspaţii …nit dimensionale ale
lui K V , atunci U + W şi U \ W sunt, de asemenea, subspaţii …nit dimensionale
ale lui K V . Mai mult, avem relaţia

dimK (U + W ) = dimK U + dimK W dimK (U \ W ):

Demonstraţie. Fie fe1 ; e2 ; :::; ep g baz¼

a în U \ W: Atunci exist¼
a vectorii

up+1 ; up+2 ; :::; up+q 2 U

şi
wp+1 ; wp+2 ; :::; wp+r 2 W
astfel încât
fe1 ; e2 ; :::; ep ; up+1 ; up+2 ; :::; up+q g
baz¼
a în U şi
fe1 ; e2 ; :::; ep ; wp+1 ; wp+2 ; :::; wp+r g
baz¼
a în W . Evident, avem

fe1 ; e2 ; :::; ep ; up+1 ; up+2 ; :::; up+q ; wp+1 ; wp+2 ; :::; wp+r g

baz¼
a în U + W: Rezult¼
a ceea ce trebuia demonstrat.

Corolar 32 Dac¼a U; W sunt subspaţii …nit dimensionale ale lui K V a‡ate în

sum¼a direct¼a, atunci U W este, de asemenea, subspaţiu …nit dimensional al
lui K V . Mai mult, avem relaţia

dimK (U W ) = dimK U + dimK W:

Demonstraţie. Folosim Teorema Grassmann şi ţinem cont c¼

a U \ W = f0V g:

Exemplu 33 Fie U = fa + bX j a; b 2 Rg şi W = f X 2 j 2 Rg dou¼a

subspaţii ale lui R R2 [X]: Atunci avem

R2 [X] = U W:

Pentru a demonstra acest lucru, …e f 2 U \ W . Deducem c¼a 9 a; b; 2 R astfel

încât
f = a + bX = X 2 , a + bX X 2 = 0 , a = b = = 0:
În concluzie, U \ W = f0g; adic¼a subspaţiile U şi W se a‡¼a în sum¼a direct¼a:

U W R R2 [X]:

Mai mult, avem

dimR (U W ) = dimR U + dimR W = 2 + 1 = 3 = dimR R2 [X]:

8
2 Coordonate. Schimb¼
ari de coordonate
Fie V un K-spaţiu vectorial, dimK V = n: Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g baz¼
a în K V:
Deoarece B este baz¼a, rezult¼
a c¼
a

8 v 2 V; 9! x1 ; x2 ; :::; xn 2 K astfel încât v = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en :

De…niţie 34 Matricea (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 M1;n (K) se numeşte n-uplul de co-

ordonate al vectorului v în baza B a spaţiului vectorial K V:

Exemplu 35 Fie vectorul v = (3; 2; 1) şi baza

B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (1; 1; 0); e3 = (1; 1; 1)g

în spaţiul vectorial R R3 : Atunci, avem descompunerea

v = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 ;

adic¼a, egalând pe componente, avem sistemul

8
>
> x1 + x2 + x3 = 3
<
x2 + x3 = 2
>
>
:
x3 = 1:

Rezolvând sistemul, deducem c¼a x1 = x2 = x3 = 1: În concluzie, matricea

(1; 1; 1) reprezint¼a coordonatele vectorului v în baza B a spaţiului vectorial R R3 :

Exemplu 36 Fie vectorul f = 1 + X + X 2 şi baza

B = fe1 = 1 X; e2 = 3; e3 = 2 + X 2 g

în spaţiul vectorial R R2 [X]: Atunci, avem descompunerea

f = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 ;

adic¼a, egalând coe…cienţii polinoamelor, avem sistemul

8
>
> x1 + 3x2 + 2x3 = 1
<
x1 = 1
>
>
:
x3 = 1:

Rezolvând sistemul, deducem c¼a x1 = 1; x2 = 0 şi x3 = 1: Cu alte cuvinte,

coordonatele vectorului f în baza B sunt ( 1; 0; 1):

S¼a consider¼am acum c¼a B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n g este o alt¼
a baz¼
a a spaţiului
vectorial K V: Deoarece B = fe1 ; e2 ; :::; en g este baz¼ a în K V; deducem c¼
a avem

9
descompunerile: 8 0
>
> e1 = a11 e1 + a12 e2 + :::a1n en ;
>
>
>
>
>
> e02 = a21 e1 + a22 e2 + ::: + a2n en ;
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
e0n = an1 e1 + an2 e2 + ::: + ann en ;
unde A = (aij )i;j=1;n 2 Mn (K):

De…niţie 37 Matricea MBB 0 = T A = (aji )i;j=1;n 2 Mn (K) se numeşte ma-

tricea de trecere de la baza B la baza B 0 :

Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g; B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n g şi B 00 = fe001 ; e002 ; :::; e00n g trei baze
ale spaţiului vectorial K V; unde dimK V = n: În acest context, putem demonstra

Propoziţie 38 Urm¼atoarele relaţii matriceale sunt adev¼arate:

1. MBB = In ; unde In 2 Mn (K) este matricea identitate;

1
2. MB 0 B = MBB 0;

3. MBB 00 = MBB 0 MB 0 B 00 :

Demonstraţie. (1) Descompunerea elementelor bazei B în baza B se realizeaz¼

a
evident în felul urm¼
ator:
8
>
> e1 = 1 e1 + 0 e2 + ::: + 0 en ;
>
>
>
>
>
> e2 = 0 e1 + 1 e2 + ::: + 0 en ;
>
>
>
<
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
:
en = 0 e1 + 0 e2 + ::: + 1 en :

Rezult¼
a ceea ce trebuia demonstrat.
(2) S¼
a utiliz¼
am urm¼atoarele notaţii formale:
0 1 0 0 1
e1 e1
B e2 C B e02 C
B C B C
B C B C
e=B B C 0 B C:
C şi e = B C
B C B C
@ A @ A
en e0n

10
Atunci, din de…niţia matricii de trecere de la o baz¼
a la alta, avem adev¼
arate
urm¼
atoarele relaţii matriceale formale:

e0 = T
MBB 0 e şi e = T
MB 0 B e0 :

Acestea implic¼
a egalit¼
aţile

e0 = T
MBB 0 T
MB 0 B e0 ) T
MBB 0 T
MB 0 B = In :

Cu alte cuvinte, obţinem ceea ce trebuia demonstrat:

1
MBB 0 MB 0 B = In , MB 0 B = MBB 0:

(3) Urm¼
atoarele relaţii matriceale formale sunt adev¼
arate:

e0 = T
MBB 0 e; e00 = T
MBB 00 e şi e00 = T
MB 0 B 00 e0 ;

unde 0 1
e001
B e002 C
B C
B C
00
e =BB C:
C
B C
@ A
e00n
Aceste relaţii implic¼
a egalit¼
aţile

e00 = T
MB 0 B 00 T
MBB 0 e ) T
MBB 00 = T
MB 0 B 00 T
MBB 0 ;

adic¼
a ceea ce trebuia demonstrat.
Fie v 2 V un vector şi …e
0 1 0
1
x1 x01
B x2 C B x02 C
B C B C
B C B C
X=B B
C şi X 0 = B
C B
C
C
B C B C
@ A @ A
0
xn xn

coordonatele, scrise pe coloan¼

a, ale vectorului v în bazele

B = fe1 ; e2 ; :::; en g şi B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n g:

Propoziţie 39 Urm¼atoarea relaţie matriceal¼a de schimbare a coordonatelor este

adev¼arat¼a:
X = MBB 0 X 0 :

Demonstraţie. Deoarece (x01 ; x02 ; :::; x0n ) sunt coordonatele vectorului v în baza
B 0 , rezult¼
a c¼
a avem
Xn
v= x0i e0i :
i=1

11
Folosind matricea de trecere de la baza B la baza B 0 , aceast¼
a relaţie se poate
scrie sub forma
Xn Xn
v= x0i aij ej :
i=1 j=1

În acelaşi timp, deoarece (x1 ; x2 ; :::; xn ) sunt coordonatele vectorului v în baza

B; avem relaţia
Xn
v= xj ej :
j=1

În concluzie, din ultimele dou¼

a egalit¼
aţi obţinem egalit¼
aţile de coordonate:
n
X
xj = x0i aij ; 8 j = 1; n:
i=1

Aceste egalit¼
aţi scrise la nivel matriceal conduc la ceea ce aveam de demonstrat.

Corolar 40 Urm¼atoarea relaţie matriceal¼a de schimbare a coordonatelor este

adev¼arat¼a:
1
X 0 = MBB 0 X = MB 0 B X:

Exemplu 41 Fie vectorul v = (1; 2; 3) şi bazele

B = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g

şi
B 0 = fe01 = (1; 0; 0); e02 = (1; 1; 0); e03 = (1; 1; 1)g
în spaţiul vectorial R R3 . Atunci avem adev¼arate egalit¼aţile
8 0
>
> e = 1 e1 + 0 e2 + 0 e3 ;
< 1
e02 = 1 e1 + 1 e2 + 0 e3 ;
>
>
: 0
e3 = 1 e1 + 1 e2 + 1 e3 ;
adic¼a avem 0 1
1 1 1
MBB 0 =@ 0 1 1 A:
0 0 1
Este evident c¼a vectorul v are coordonatele
0 1
1
X=@ 2 A
3
în baza canonic¼a B: Fie 0 1
x01
X 0 = @ x02 A
x03

12
coordonatele vectorului v în baza B 0 : Din relaţia de schimbare a coordonatelor
deducem c¼a
0 0 1 0 1 10 1 0 10 1 0 1
x1 1 1 1 1 1 1 0 1 1
@ x02 A = @ 0 1 1 A @ 2 A = @ 0 1 1 A@ 2 A = @ 1 A:
x03 0 0 1 3 0 0 1 3 3

Exemplu 42 Fie vectorul f = X 2 2X + 5 şi bazele

B = fe1 = 1; e2 = X; e3 = X 2 g

şi
B 0 = fe01 = 2X; e02 = 3; e03 = X 2 1g
în spaţiul vectorial R R2 [X]: Atunci avem adev¼arate egalit¼aţile
8 0
>
> e = 0 e1 + 2 e2 + 0 e3 ;
< 1
e02 = 3 e1 + 0 e2 + 0 e3 ;
>
>
: 0
e3 = 1 e1 + 0 e2 + 1 e3 ;

adic¼a avem 0 1
0 3 1
MBB 0 =@ 2 0 0 A:
0 0 1
Este evident c¼a vectorul f are coordonatele
0 1
5
X=@ 2 A
1

în baza canonic¼a B: Fie 0 1

x01
X 0 = @ x02 A
x03
coordonatele vectorului f în baza B 0 : Din relaţia de schimbare a coordonatelor
deducem c¼a
0 0 1 0 1 1 01
x1 0 3 1 5
@ x02 A = @ 2 0 0 A @ 2 A=
x03 0 0 1 1
0 10 1 0 1
0 1=2 0 5 1
= @ 1=3 0 1=3 A @ 2 A = @ 2 A :
0 0 1 1 1

13