1 Introducere

Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de Al-

Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineața acelei
zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri.1 Teroriștii au
preluat controlul avioanelor, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade
Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulți alți oameni care lucrau în
clădiri. Ambele clădiri s-au prăbușit în decurs de două ore, distrugând și avariind și alte
clădiri din jur. Teroriștii au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington,
Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbușit pe o câmpie de lângă
Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii
echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre
Washington, D.C. Nu au existat supraviețuitori ai zborurilor.
În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriștii.2 Majoritatea
covârșitoare ale celor morți erau civili, inclusiv cetățeni din 90 de țări. În plus, moartea de
cancer pulmonar a cel puțin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată
de expunerea la praful ridicat în urma prăbușirii World Trade Center. Unele burse americane
de acțiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, și au anunțat pierderi enorme după
redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene și de asigurări. Distrugerea
spațiilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei
districtului Lower Manhattan. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război
împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul
dictatorial al Talibanilor, care adăpostea teroriști al-Qaeda, și adoptând legea USA PATRIOT
Act. Multe alte țări și-au întărit și ele legislația antiteroristă și au extins puterile forțelor de
aplicare a legii.
La 18 noiembrie 2006, au început lucrările de construcție(en) la One World Trade Center pe
locul fostului World Trade Center. Clădirea a fost deschisă oficial la 3 noiembrie 2014. S-au
construit numeroase monumente și memoriale, între care Memorialul și Muzeul Național 11
Septembrie(en) din New York City, Memorialul Pentagon(en) din comitatul Arlington, Virginia,
și Memorialul Național al Zborului 93(en) pe un câmp de lângă Shanksville, Pennsylvania.

1
^ a b „Security Council Condemns, 'In Strongest Terms', Terrorist Attacks on the United States”.United Nations. 12
septembrie 2001. Accesat în 11 septembrie 2006. The Security Council today, following what it called yesterday’s
"horrifying terrorist attacks" in New York, Washington, D.C., and Pennsylvania, unequivocally condemned those
acts, and expressed its deepest sympathy and condolences to the victims and their families and to the people and
Government of the United States.

2
^ „War Casualties Pass 9/11 Death Toll”. CBS News. 22 septembrie 2006. Accesat în 24 septembrie 2008.

^ „Death, destruction, charity, salvation, war, money, real estate, spouses, babies, and other September 11
statistics”. New York. Accesat în 24 septembrie 2008.

1
 2 Atacurile
În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, nouăsprezece teroriști au deturnat patru avioane
comerciale care se deplasau către San Francisco și Los Angeles de la Boston, Newark,
și Washington, D.C. (Aeroportul Internațional Dulles Washington). La 8:46 a.m., zborul
American Airlines numărul 11 s-a prăbușit în Turnul de Nord al World Trade Center, urmat
de zborul United Airlines numărul 175 care a lovit Turnul de Sud la ora 9:03 a.m. Un alt grup
de teroriști a condus zborul American Airlines numărul 77 în Pentagon la ora 9:37 a.m.3 Un
al patrulea zbor, zborul United Airlines numărul 93, a cărui țintă finală se presupune a fi fost
fie Capitoliul Statelor Unite, fie Casa Albă, s-a prăbușit lângă localitatea Shanksville,
Pennsylvania la 10:03 a.m, după ce pasagerii de la bord au intrat în luptă cu teroriștii.
În timpul deturnării avioanelor, teroriștii au folosit armele pentru a înjunghia și/sau
ucide piloții de avion, stewarzi și pasageri. De la pasageri care au telefonat din avioane, s-a
aflat că s-au folosit cuțite pentru a înjunghia stewarzi și, în cel puțin un caz, un pasager, în
timpul a două dintre deturnări. Unii pasageri au putut să dea telefoane folosind serviciul
aerian de radiotelefonie și unele telefoane mobile, și au dat detalii, inclusiv că mai mulți
teroriști erau în fiecare avion, că s-au utilizat gaze lacrimogene, și că unii oameni de la bord
au fost înjunghiați. Comisia 9/11 a stabilit că doi dintre teroriști cumpăraseră unelte
multifuncționale de mână Leatherman. Un steward din zborul 11, un pasager din zborul 175
și pasageri din zborul 93 au spus că teroriștii au bombe, dar unul dintre pasageri a spus că el
credea că sunt false. Nu s-au găsit urme de explozivi la locul prăbușirii, iar Comisia 9/11 a
concluzionat că cel mai probabil bombele erau false.
În zborul 93 United Airlines, cutiile negre au arătat că echipajul și pasagerii au încercat să
preia controlul avionului de la teroriști după ce au aflat prin telefon că alte avioane deturnate
similar se prăbușiseră în clădiri în aceeași dimineață. Conform stenogramei discuțiilor din
zborul 93, unul dintre teroriști a ordonat ca avionul să fie întors după ce a devenit clar că
aveau să piardă controlul avionului în fața pasagerilor. La scurt timp după aceea, avionul s-a
prăbușit pe un câmp de lângă satul Shanksville din orașul Stonycreek, comitatul Somerset,
Pennsylvania, la 10:03:11 a.m. ora locală (14:03:11 UTC). Khalid Sheikh Mohammed,
organizatorul atacurilor, a declarat într-un interviu din 2002 acordat lui Yosri Fouda, un
jurnalist de la al Jazeera, că ținta zborului 93 era Capitoliul Statelor Unite, care primise
numele de cod „Facultatea de Drept”.
Trei clădiri din Complexul World Trade Center s-au prăbușit în urma avariilor structurale
suferite în ziua atacurilor. Turnul de sud (WTC 2) s-a prăbușit aproximativ la ora 9:59 a.m.,
după ce a ars timp de 56 de minute într-un incendiu cauzat de impactul cu avionul ce efectua
zborul United Airlines 175. Turnul de nord (WTC 1) s-a prăbușit la ora 10:28 a.m., după ce a
ars timp de aproximativ 102 minute.4 La prăbușirea turnului de nord, resturile clădirii au
avariat grav clădirea WTC 7. Integritatea sa structurală a fost compromisă și mai mult de
incendii, și clădirea s-a prăbușit mai târziu în acea zi, la ora 5:20 p.m.

3
^ Siegel, Aaron (11 septembrie 2007). „Industry honors fallen on 9/11 anniversary”. InvestmentNews. Arhivat
din original la 15 septembrie 2007. Accesat în 20 mai 2008.

4
^ a b „McKinsey Report - NYPD”. 19 august 2002. Arhivat din originalla 8 iunie 2014. Accesat în 10 iulie 2007.

2
Atacurile au creat confuzie pe scară largă printre organizațiile de presă și printre controlorii
de trafic aerian din toate Statele Unite. Tot traficul aerian internațional civil a fost oprit și nu
s-a mai permis aterizarea pe pământ american timp de trei zile. Avioanele deja în zbor au fost
fie întoarse din drum, fie redirecționate spre aeroporturi din Canada sau din Mexic. Sursele
media au transmis știri neconfirmate și adesea contradictorii pe parcursul zilei. Unul dintre
cele mai cunoscute astfel de zvonuri a fost acela că o mașină-capcană fusese detonată la
sediul Departamentului de Stat al SUA din Washington, D.C. La scurt timp după prima
relatare a prăbușirii de la Pentagon, CNN și alte instituții media au relatat un incendiu
izbucnit la Washington Mall. O altă relatare care a ajuns pe liniile AP era cea că un
avion Delta Air Lines—zborul 1989—fusese deturnat. Această relatare s-a dovedit și ea a fi
falsă; se crezuse pentru scurt timp că avionul ar fi prezentat riscul de a fi deturnat, dar a
răspuns la apelul controlorilor și a aterizat în siguranță în Cleveland, Ohio

3 Victime
Morți (exclusiv teroriști)

New York World Trade Center 2.604 morți și încă 24 dați dispăruți
City
Zborul American Airlines 11 87

Zborul United Airlines 175 59

Arlington Pentagon 125

Zborul American Airlines 77 59

Shanksville Zborul United Airlines 93 40

Total 2974 morți și alți 24 dați dispăruți

2.993 de oameni și-au pierdut viața, inclusiv cei 19 teroriști: 246 în cele patru avioane (din
care nu a supraviețuit nimeni), 2.603 în New York în clădiri și la sol, și 125 la Pentagon. Încă
24 de persoane rămân încă date dispărute. Toți cei morți erau civili, cu excepția 343 de
pompieri, 72 de ofițeri de aplicare a legii, 55 de militari, iar cei 19 teroriști care au pierit în
atacuri. Peste 90 de țări și-au pierdut cetățeni în atacurile de la World Trade Center. În 2007,
instituția de medicină legală din New York a adăugat-o pe Felicia Dunn-Jones la lista
victimelor atacurilor din 11 septembrie. Dunn-Jones a murit la cinci luni după 9/11 în urma
unei boli de plămâni legată de expunerea la praf în timpul prăbușirii World Trade Center.
NIST a estimat că se aflau aproximativ 17.400 de civili în complexul World Trade Center în
momentul atacurilor, iar statisticile autorității portuare din New York și New Jersey arată că
14.154 de persoane erau de regulă în Turnurile Gemene înainte de 8:45 a.m. Marea majoritate
a celor de sub zona de impact au fost evactuați în siguranță, împreună cu 18 persoane aflate în
zona de impact din turnul de sud.5 1.366 de oameni aflați la etajele de impact sau deasupra
acestora au murit în Turnul de Nord. Conform raportului comisiei, sute de oameni au murit

5
^ „Suspect 'reveals 9/11 planning'”. BBC News. 22 septembrie 2003. Accesat în 20 mai 2008.

3
pe loc în urma impactului, iar restul au rămas în clădire și au murit după ce s-a prăbușit
turnul. 600 de oameni au murit imediat sau au fost prinși sub dărâmăturile Turnului de Sud.
Cel puțin 200 de oameni au murit după ce au sărit din turnurile în flăcări (cum arată și
fotografia „The Falling Man”), căzând pe străzi și pe acoperișurile clădirilor din apropiere la
sute de metri dedesubt. Unii din cei care se aflau în fiecare turn deasupra punctului de impact
s-au dus spre acoperiș în speranța de a fi salvați cu elicopterul, dar ușile de acces pe acoperiș
erau încuiate. Nu a existat niciun plan pentru salvarea cu elicopterul, și la 11 septembrie,
fumul gros și căldura intensă ar fi împiedicat orice elicopter să efectueze operațiuni de salvare
În total, 411 lucrători ai serviciilor de urgență care au fost prezenți la locul dezastrului au
murit în timp ce încercau să salveze oameni și să stingă incendii. New York City Fire
Department (FDNY) a pierdut 341 pompieri și 2 paramedici. Poliția New York City a pierdut
23 de lucrători. Poliția Autorității Portuare a pierdut 37 de oameni, și au murit și alți 8
tehnicieni medicali și paramedici de la unități de urgență private.
Cantor Fitzgerald L.P., o bancă de investiții cu sediul în etajele 101–105 ale World Trade
Center 1, a pierdut 658 de angajați, considerabil mai mulți decât orice altă companie. Marsh
Inc., aflată imediat sub Cantor Fitzgerald la etajele 93–101 (locul de impact al zborului 11), a
pierdut 295 angajați, iar Aon Corporation 175 de angajați. După New York, New Jersey a
fost statul cel mai puternic lovit, orașul Hoboken suferind cele mai multe morți.
La câteva săptămâni după atacuri, numărul estimat al morților era de peste 6.000.
Municipalitatea a putut identifica rămășițele doar a aproximativ 1.600 dintre victimele de la
World Trade Center. Medicii legiști au colectat „aproximativ 10.000 de fragmente
neidentificate de os și țesut care nu au putut fi legate de niciuna din persoanele de pe lista
morților”. În 2006 încă se mai găseau fragmente de oase în timpul pregătirilor pentru
demolarea clădirii Deutsche Bank.
Și Michael Jackson putea fi o victimă a acestui incident pentru că a avut la această dată o
întâlnire la etajele superioare ale unuia dintre turnuri,dar,pentru că la hotel Michael a stat la
pălăvrăgeli cu mama lui și una dintre surori,Rebbie Jackson,până la ora 3,sau chiar 4
dimineața,el nu s-a mai putut trezi.

4 Distrugeri
Pe lângă Turnurile Gemene de câte 110 etaje din World Trade Center, numeroase alte clădiri
din zona World Trade Center au fost distruse sau grav avariate, inclusiv World Trade Center
7, World Trade Center 6, World Trade Center 5, World Trade Center 4, Marriott World
Trade Center (WTC 3), și complexul World Financial Center și biserica ortodoxă greacă
Sfântul Nicolae.

4
Pentagonul avariat de incendiu și parțial prăbușit.

Clădirea Deutsche Bank de vis-a-vis de complexul World Trade Center peste strada Liberty a
fost demolată ulterior din cauza condițiilor toxice din interiorul turnului de birouri. Sala
Fiterman a Colegiului Comunitar Manhattan de la West Broadway nr. 30 urmează și ea să fie
demolată din cauza avariilor.6 Alte clădiri învecinate, printre care West Street nr. 90 și
clădirea Verizon au suferit avarii majore, dar au fost restaurate. Clădirile World Financial
Center, One Liberty Plaza, Millenium Hilton, și Church Street nr. 90 au suferit avarii
moderate. Echipamentul de comunicații de pe Turnul de Nord inclusiv antenele radio și de
televiziune au fost distruse, dar stațiile media au rerutat rapid semnalele și au reluat
emisia. În comitatul Arlington, o parte din Pentagon a fost grav avariat de incendiu și o
secțiune a clădirii s-a prăbuși.

5 Salvarea și recuperarea

Evacuarea unei victime rănite în atacul de la Pentagon

Departamentul de Pompieri New York (FDNY) a intervenit rapid la fața locului cu 200 de
unități (jumătate din departament), la ale căror eforturi s-au alăturat numeroși pompieri aflați
în timpul liber și tehnicieni medicali ai serviciilor de urgență. Poliția New York (NYPD) a
trimis unitățile de urgență (ESU) și alt personal de poliție și și-a pus în acțiune unitățile
aeriene.[71] Ajunși la fața locului, pompierii, polițiștii municipali și polițiștii Autorității
Portuare nu și-au coordonat eforturile și au ajuns să efectueze căutări redundante ale
civililor. Pe măsură ce condițiile s-au deteriorat, unitatea aeriană a poliției a transmis

6
^ Michael, Maggie (29 octombrie 2004). „Bin Laden, in statement to U.S. people, says he ordered Sept. 11
attacks”. The Associated Press. SignOnSanDiego.com. Accesat în 2 mai 2008.

5
informații comandanților poliției, care au dat ordine personalului din subordine să evacueze
turnurile; majoritatea polițiștilor au părăsit clădirile înainte de prăbușirea lor. Din cauza
posturilor de comandă separate și a comunicațiilor radio incompatibile între agenții,
comandanții pompierilor nu au primit aceste ordine. După prăbușirea primului turn,
comandanții pompierilor au dat avertismente de evacuare, dar, din cauza dificultăților tehnice
la sistemele de retransmisie radio, mulți pompieri nu au auzit ordinul de evacuare. Dispecerii
serviciului de urgență 9-1-1 au primit și ei informații care nu au fost transmise și
comandanților de la fața locului. La câteva ore după atac, s-a lansat o operațiune substanțială
de căutare și salvare. După mai multe luni de operațiuni permanente, zona World Trade
Center a fost eliberată până spre sfârșitul lui mai 2002.7

6 Atacatorii și motivațiile lor

La câteva ore după atac, FBI a reușit să afle numele și, în majoritatea cazurilor, datele
personale ale piloților și teroriștilor suspecți. Bagajele lui Mohamed Atta, care nu au prins
legătura de la zborul dinspre Portland la zborul 11, conțineau documente ce au relevat
identitățile tuturor celor 19 teroriști, și alte indicii importante cu privire la planurile, motivele
și situația lor. În ziua atacurilor, NSA și agențiile germane de informații au interceptat
comunicații care făceau referire la Osama bin Laden. La 27 septembrie 2001, FBI a publicat
fotografii ale celor 19 teroriști, împreună cu informații despre posibilele lor naționalități și
nume false. Cincisprezece dintre teroriști erau din Arabia Saudită, doi din Emiratele Arabe
Unite, unul din Egipt, și unul din Liban. Mohamed Atta era liderul celor 19 teroriști. Aceștia
erau adulți bine educați, ale căror mentalități erau complet formate.
Ancheta FBI, denumită operațiunea PENTTBOM, a fost cea mai mare și mai complexă
anchetă din istoria FBI, și a implicat munca a peste 7.000 de agenți speciali. Prin interogarea
suspecților în cazul atacului USS Cole din Yemen, FBI a reușit să facă legătura între teroriști
și al-Qaeda. Guvernul american a concluzionat că al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden,
poartă responsabilitatea atacurilor, FBI afirmând că „dovezile care leagă al-Qaeda și pe bin
Laden de atacurile de la 11 septembrie sunt clare și irefutabile”. Guvernul Regatului Unit a
ajuns la aceeași concluzie în ce privește vinovăția al-Qaeda și a lui Osama bin Laden pentru
atacurile de la 11 septembrie.

6.1 Al-Qaeda

7
^ „Al-Jazeera: Bin Laden tape obtained in Pakistan”. MSNBC. 30 octombrie 2004. Accesat în 7 septembrie 2006.

6
Articol principal: Al-Qaeda.
Originile al-Qaeda pot fi găsite în 1979 când URSS a invadat Afganistanul. La scurt timp
după invazie, Osama bin Laden a călătorit în Afganistan unde, cu ajutor din partea guvernului
american, a ajutat la organizarea mujahedinilor arabi și a înființat organizația Maktab al-
Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică. În 1989, când armata sovietică s-a retras, MAK
s-a transformat într-o „forță de reacție rapidă” într-un jihad împotriva tuturor guvernelor din
lumea musulmană. Sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, Osama bin Laden s-a
radicalizat. În 1996, bin Laden a publicat primul fatwā, prin care cerea soldaților americani să
părăsească Arabia Saudită.
Într-un al doilea fatwā din 1998, bin Laden și-a anunțat obiecțiile față de politica externă a
Statelor Unite față de Israel, precum și față de prezența continuată a trupelor americane
în Arabia Saudită după Războiul din Golf. Bin Laden s-a folosit de texte islamice pentru a
instiga la violență împotriva armatei și cetățenilor SUA până la satisfacerea cerințelor lor,
spunând că „ulema au fost de acord întotdeauna de-a lungul istoriei islamice că jihad este o
datorie individuală dacă dușmanul distruge țările musulmane.”

7 Plănuirea atacurilor

Ideea atacurilor de la 11 septembrie i-a venit lui Khalid Sheikh Mohammed, care i-a
prezentat ideea lui Osama bin Laden în 1996. La acel moment, Bin Laden și al-Qaeda erau
într-o perioadă de tranziție, mutându-se înapoi din Sudan în Afganistan. Atentatul cu bombă
de la ambasada SUA din Sudan și fatwā din 1998 a lui bin Laden au marcat un punct de
cotitură, bin Laden intenționând acum să atace Statele Unite. La sfârșitul lui 1998 sau la
începutul lui 1999, bin Laden i-a dat lui Mohammed aprobarea de a începe organizarea
atacului. În primăvara lui 1999 au avut loc o serie de întâlniri între Khalid Sheikh
Mohammed, Osama bin Laden, și secundul său Mohammed Atef. Mohammed a furnizat
suportul operațional al atacului, inclusiv la selecția țintelor și cu aranjamentele de călătorie
ale teroriștilor. Bin Laden a obiectat la unele idei ale lui Mohammed, respingând unele ținte
potențiale cum ar fi Turnul US Bank din Los Angelesdeoarece „nu era destul timp de
pregătire pentru o asemenea operațiune”.
Bin Laden a fost liderul operațiunii, aducând și ajutor financiar, și a fost implicat în alegerea
participanților la atacuri. Bin Laden îi alesese inițial pe Nawaf al-Hazmi și pe Khalid al-
Mihdhar, ambii jihadiști cu experiență, care luptaseră în Bosnia. Hazmi și Mihdhar au sosit în
SUA la jumătatea lui ianuarie 2000, după ce au călătorit în Malaezia să participe la summitul
al-Qaeda de la Kuala Lumpur. În primăvara lui 2000, Hazmi și Mihdhar au luat lecții de zbor
în San Diego, California, dar ambii nu prea vorbeau engleză și nu au învățat bine să zboare și
în cele din urmă au folosit doar ca teroriști de „forță” și nu ca piloți. Spre sfârșitul lui 1999,
un grup de oameni din Hamburg, Germania, printre care Mohamed Atta, Marwan al-
Shehhi, Ziad Jarrah și Ramzi Binalshibh au sosit în Afganistan. Bin Laden a ales acești
oameni pentru atacuri deoarece erau educați, vorbeau engleză și aveau experiență cu traiul în

7
Occident. Noii recruți au fost căutați după capacități speciale, ceea ce a permis liderilor al-
Qaeda să-l identifice și pe Hani Hanjour, care avea deja licență de pilot comercial.
Hanjour a sosit la San Diego în ziua de 8 decembrie 2000, și i s-a alăturat lui Hazmi. Curând
după aceea, ei au plecat în Arizona, unde Hanjour s-a mai reantrenat. Marwan al-Shehhi a
sosit la sfârșitul lui mai 2000, Atta a sosit la 3 iunie 2000, iar Jarrah la 27 iunie 2000.
Binalshibh a cerut de mai multe ori viză pentru Statele Unite, dar, fiind yemenit, viza i-a fost
respinsă pe motiv că ar fi putut depăși perioada de ședere și ar fi rămas ca imigrant ilegal.
Binalshibh a rămas la Hamburg, ocupându-se de coordonare dintre Atta și Khalid Sheikh
Mohammed. Cei trei membri ai celulei de la Hamburg au învățat să piloteze în Florida de
sud. În primăvara lui 2001, au început să sosească în Statele Unite și teroriștii de forță. În
iulie 2001, Atta s-a întâlnit cu Binalshibh în Spania, unde și-au coordonat detaliile atacurilor,
inclusiv alegerea finală a țintelor. Binalshibh a transmis și dorința lui Bin Laden ca atacurile
să aibă loc cât mai curând cu putință.

7.1 Osama bin Laden

Declararea de către Osama bin Laden a unui război sfânt împotriva Statelor Unite, și fatwā
semnat de bin Laden și apelurile altora din 1998 pentru uciderea de civili americani au fost
văzute de anchetatori ca dovezi ale motivației sale de a comite asemenea acte.
Bin Laden a negat inițial, dar a recunoscut ulterior, implicarea în incident. La 16 septembrie
2001, bin Laden a negat orice implicare în atacuri citind o declarație difuzată de postul de
televiziune Al Jazeera din Qatar: „Repet că nu am efectuat acest act, care pare să fi fost comis
de indivizi cu propriile lor motivații.” Această negare a fost preluată apoi și de televiziunile
americane și din toată lumea.
În noiembrie 2001, forțele americane au recuperat o casetă video dintr-o casă distrusă
din Jalalabad, Afganistan, în care Osama bin Laden vorbește cu Khaled al-Harbi. Pe casetă,
bin Laden recunoaște că știa de atacuri dinainte. Caseta a fost difuzată la mai multe
televiziuni de știri după 13 decembrie 2001. Apariția sa distorsionată pe casetă a fost atribuită
erorilor de transfer.
La 27 decembrie 2001, a fost publicată o a doua casetă cu bin Laden. În aceasta, el spunea:
„Terorismul împotriva Americii merită laude deoarece este un răspuns la nedreptate, cu
scopul de a forța America să nu mai susțină Israelul, care ne omoară oamenii”, dar nu a
recunoscut pe aceasta responsabilitatea pentru atacuri.
La scurt timp după alegerile prezidențiale din SUA din 2004, într-o declarație înregistrată pe
casetă, bin Laden a recunoscut public implicarea al-Qaeda în atacurile asupra SUA și a
recunoscut legătura directă dintre el și atacuri. El a spus că acestea au fost efectuate deoarece
„noi suntem liberi...și vrem să recâștigăm libertatea națiunii noastre. Fiindcă voi ne subminați
securitatea noastră, și noi v-o subminăm pe a voastră.” Osama bin Laden spune că el personal
i-a condus pe cei 19 teroriști. Pe casetă, el mai spune: „Am căzut de acord cu comandantul
general Muhammad Atta, Allah să-l miluiască, ca toate operațiunile să se desfășoare în 20 de
8
minute, înainte ca Bush și administrația lui să poată afla.” O altă casetă obținută de Al Jazeera
în septembrie 2006 îl prezintă pe Osama bin Laden împreună cu Ramzi Binalshibh, și cu doi
dintre teroriști, Hamza al-Ghamdi și Wail al-Shehri, făcând pregătiri pentru atacuri.
La data de 2 mai 2011, Osama Bin Laden este ucis de catre un comando al marinei
americane, în Abbottabad (Pakistan), în timpul mandatului lui B.Obama

7.2 Khalid Sheikh Mohammed

Khalid Sheikh Mohammed după capturarea sa în Pakistan

Jurnalistul Yosri Fouda de la Al Jazeera a relatat că în aprilie 2002, Khalid Sheikh

Mohammed a recunoscut implicarea sa, împreună cu Ramzi Binalshibh, în „Operațiunea din
Marțea Sfântă”. Raportul Comisiei 9/11 a arătat că animozitatea față de Statele Unite simțită
de Khalid Sheikh Mohammed, „principalul arhitect” al atacurilor 9/11, provenea „nu din
experiența sa de student în acea țară, ci din dezacordul violent cu politica SUA de favorizare
a Israelului”. Mohamed Atta avea aceleași motivații. Ralph Bodenstein, un fost coleg al lui
Atta l-a descris pe acesta ca „foarte interesat de... protecția SUA față de aceste politici
israeliene în regiune”Abdulaziz al-Omari, un terorist de pe zborul 11 cu Mohamed Atta, a
spus în testamentul său video, „lucrarea mea e un mesaj adresat celor ce m-au auzit și celor ce
m-au văzut și în același timp este un mesaj adresat necredincioșilor să părăsească peninsula
Arabă învinși și să înceteze să-i mai ajute pe lașii evrei în Palestina.”
Khalid Sheikh Mohammed a consiliat și a susținut financiar atentatul din 1993 de la World
Trade Center. El este și unchiul lui Ramzi Yousef, principalul terorist al atacurilor.
Khalid Sheikh Mohammed a fost arestat la 1 martie 2003 în Rawalpindi, Pakistan de oficiali
ai fortelor de securitate pakistaneze în colaborare cu CIA, și este deținut la Guantanamo. În
timpul audierilor din martie 2007, care au fost „criticate de avocați și de grupurile de
susținere a drepturilor omului ca fiind tribunale aranjate”, Sheikh Mohammed a recunoscut
responsabilitatea pentru atacuri, spunând că „am fost responsabil de operațiunea 9/11, de la A
la Z.”

7.3 Alți membri al-Qaeda

În „Substitution for Testimony of Khalid Sheikh Mohammed” din procesul lui Zacarias
Moussaoui, sunt identificate cinci persoane care cunoșteau în întregime detaliile operațiunii.
Acestea sunt Osama bin Laden, Khalid Sheikh Mohammed, Ramzi Binalshibh, Abu Turab al-
Urduni și Mohammed Atef. Până astăzi, doar unele figuri periferice au fost judecat sau
condamnate în legătură cu atacurile. Bin Laden nu a fost încă pus sub acuzare pentru atentat.

9
La 26 septembrie 2005, instanța supremă spaniolă condusă de judecătorul Baltasar Garzón l-a
condamnat pe Abu Dahdah la 27 de ani de închisoare pentru conspirație în cazul atentatelor
de la 9/11 și pentru apartenența la organizația teroristă al-Qaeda. În același timp, alți 17
membri al-Qaeda members au fost condamnați la pedepse între șase și unsprezece ani de
închisoare. La 16 februarie 2006, curtea supremă spaniolă i-a redus lui Abu Dahdah pedeapsa
la 12 ani deoarece a considerat că participarea sa la conspirația nu a fost demonstrată.

8 Motive
Atentatele au fost consistente cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998 a lui Osama
bin Laden, Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, și Fazlur Rahman. Această
declarație începe cu un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” și extrapolează de
aici pentru a concluziona că este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii
pretutindeni”. Bin Laden a elaborat această temă în „Scrisoare către America” din octombrie
2002: „sunteți cea mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în
loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să-și inventeze
propriile legi după cum dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care
afirmă Absoluta Autoritate a Domnului și Creatorului vostru.

Locul prăbușirii zborului United Airlines numărul 93 din Shanksville, PA

Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susținute și de
alți experți. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa din 2004, Against
All Enemies, că deciziile de politică externă a SUA, inclusiv „împotrivirea față de Moscova în
Afganistan, introducerea de militari americani în Golful Persic”, și „întărirea Israelului ca
bază pentru un flanc sudic împotriva URSS” au contribuit la motivațiile al-Qaeda. Alții, cum
ar fi Jason Burke, corespondent de politică externă pentru The Observer, se concentrează pe
un aspect mai politic al motivațiilor, spunând că „bin Laden este un activist cu un simț foarte
clar al ceea ce vrea și al felului în care speră să-l obțină. Mijloacele sale sunt mult în afara
normelor de activism politic [...] dar agenda sa este în esență una politică.”
Diverși cercetători și-au îndreptat atenția și spre strategia de ansamblu a lui bin Laden ca
motivație pentru atacuri. De exemplu, corespondentul Peter Bergen afirmă că atacurile făceau
parte dintr-un plan de a determina creșterea prezenței militare și culturale a Statelor Unite în
Orientul Mijlociu, forțându-i pe musulmani să se confrunte cu „relele” unui guvern
nemusulman și să aducă la putere guverne islamice conservatoare în regiune. Michael Scott
Doran, corespondent pentru Foreign Affairs, accentuează și mai mult utilizarea „mitică” a
termenului „spectaculos” în răspunsul lui bin Laden la atentate, explicând că el încearcă să
provoace o reacție viscerală în Orientul Mijlociu și să se asigure că cetățenii musulmani vor
reacționa cât se poate de violent la o creștere a implicării americane în regiunea lor.
10
 9 Urmări

Președintele Statelor Unite George W. Bush este pus la curent cu atacurile de la World Trade Center.

9.1 Răspunsul imediat

Atentatele de la 11 septembrie au avut efecte majore imediate asupra americanilor. Numeroși

polițiști și lucrători ai serviciilor de urgență din toată țara au venit la New York City pentru a
ajuta la recuperarea cadavrelor dintre resturile contorsionate ale Turnurilor Gemene.
Donațiile de sânge din toată țara au avut o creștere în săptămânile de după 9/11. Pentru prima
dată în istorie, toate avioanele civile care nu fac zboruri de urgență din SUA și din mai multe
state, inclusiv Canada au fost oprite imediat, ținând în loc zeci de mii de pasageri din toată
lumea. Toate zborurile internaționale din spațiul american au fost oprite de Administrația
Federală a Aviației, aproape cinci sute de zboruri fiind întroarse din drum sau direcționate
spre alte țări. Canada a primit 226 dintre aceste zboruri și a lansat Operațiunea Panglica
Galbenă pentru a trata numărul mare de avioane aflate la sol și de pasageri opriți din drum.

9.2 Operațiunile militare de după atac

Consiliul NATO a declarat că atentatele asupra Statelor Unite vor fi considerate un atac
asupra tuturor statelor NATO și, ca atare, satisfac condițiile articolului 5 al cartei
NATO. După întoarcerea în Australia dintr-o vizită oficială în SUA efectuată chiar în
momentul atacurilor, Primul Ministru al Australiei John Howard a invocat articolul IV din
tratatul ANZUS. Imediat după atacuri, administrația Bush a anunțat un război împotriva
terorismului, cu scopul declarat de a aduce pe Osama bin Laden și organizația al-Qaeda în
fața justiției și de a preveni apariția altor rețele teroriste. Aceste scopuri urmau să fie
îndeplinite prin diverse metode, inclusiv sancțiuni economice și militare împotriva statelor
11
suspecte de adăpostirea teroriștilor și prin creșterea colaborării între serviciile de informații și
supraveghere. A doua cea mai mare operațiune a războiului global american împotriva
terorismului în afara Statelor Unite, și cel mai mare legat direct de terorism, a fost răsturnarea
regimului dictatorial taliban din Afganistan de o coaliție sub conducere americană. Statele
Unite nu au fost singura țară care a crescut nivelul de pregătire militară, alte exemple notabile
fiind Filipine și Indonezia, țări cu propriile lor conflicte interne și cu terorismul islamic.
Oficialii americani au speculat imediat după aceea și posibila implicare a lui Saddam
Hussein. Deși aceste suspiciuni au fost nefondate, asocierea aceasta a contribuit la acceptarea
de către public a invadării Irakului în 2003.

10 Reacția pe plan intern

Președintele Bush ținând un discurs în fața camerelor reunite ale Congresului la 20 septembrie 2001

După atentate, nivelul de aprobare al politicilor președintelui Bush a sărit la 90%.La 20

septembrie 2001, președintele a vorbit în fața națiunii într-o ședință comună a celor două
camere ale Congresului despre evenimentele acelei zile, cele nouă zile de eforturi de salvare
și recuperare, și despre răspunsul pe care intenționa să-l dea. Rolul extrem de vizibil jucat
deprimarul orașului New York City Rudy Giuliani i-a adus acestuia laude atât în New York
cât și în restul țării. S-au înființat numeroase fonduri de ajutorare a victimelor atacurilor, cu
scopul de a oferi asistență financiară supraviețuitorilor și familiilor victimelor. Un astfel de
fond a fost Coalition of 9/11 Families. Până la termenul limită al cererilor de compensare 11
septembrie 2003, se primiseră 2.833 de cereri din partea familiilor celor morți.

Planurile de siguranță pentru continuitatea guvernării și evacuarea liderilor au fost și ele

implementate aproape imediat după atentate. Congresul, însă, nu a știut că Statele Unite sunt
în regim de continuitate a guvernului decât în februarie 2002. În Statele Unite, Congresul a
adoptat și Președintele Bush a promulgat legea Homeland Security Act din 2002, prin care se
înființa Departmentul Securității Interne, care reprezintă cea mai mare restructurare a
guvernului american din istoria contemporană. Congresul a adoptat și legea USA PATRIOT
Act, cu scopul de a ajuta la descoperirea și instrumentarea cazurilor de terorism și a altor
crime. Grupările pentru apărarea drepturilor civile au criticat legea PATRIOT, afirmând că ea
permite poliției să invadeze viața intimă a cetățenilor și elimină supravegherea juridică a

12
procesului de adunare de informații. Administrația Bush a invocat evenimentele 9/11 ca
motiv pentru a iniția o operațiune secretă a NSA, „pentru a intercepta comunicațiile telefonice
și prin e-mail între Statele Unite și străinătate fără mandat”.

10.1 Crime violente

Au fost raportate numeroase incidente de crime violente și hărțuire împotriva persoanelor din
Orientul Mijlociu și a altor persoane „cu aspect oriental” în zilele de după atacurile 9/11.
Etnicii sikh au fost și ei ținta acestor acte, deoarece bărbații sikh poartă adesea turbane,
asociate stereotipic în Statele Unite cu musulmanii. S-au reclamat abuzuri verbale, atacurii
asupra moscheilor și a altor clădiri religioase (inclusiv asupra unui templu hindu) și agresiuni
împotriva oamenilor, inclusiv un omor: Balbir Singh Sodhi a fost împușcat la 15 septembrie
2001. El, ca și alții, era un sikh confundat cu un musulman.
Conform unui studiu efectuat la Universitatea de Stat Ball, persoane percepute ca fiind
originare din Orientul Mijlociu aveau aceleași șanse să devină victime ca și musulmanii în
acea perioadă. Studiul a relevat și o creștere similară a crimelor violente împotriva
persoanelor musulmane, arabilor și a altor persoane percepute ca fiind de origine din Orientul
Mijlociu.

10.2. Reacția musulmanilor americani

Principalele organizații musulmane din Statele Unite au condamnat imediat atacurile de la 11

septembrie și au cerut „musulmanilor americani să vină fiecare cu priceperea și cu resursele
sale să ajute la alinarea suferințelor celor afectați și familiilor acestora”. Printre aceste
organizații se numără: Societatea Islamică din America de Nord, Alianța Musulmană
Americană, Consiliul Musulman American, Consiliul pentru Relații Americano-Islamice,
Cercul Islamic al Americii de Nord, și Asociația Cercetătorilor Shari'a din America de Nord.
Pe lângă donații bănești masive, numeroase organizații musulmane au lansat campanii de
donare de sânge și au oferit asistență medicală, hrană și locuință pentru victime.

13
 11 Reacția internațională

Un pompier din New York City privește spre rămășițele Turnului de Sud.

Atacurile au fost denunțate de principalele organizații mass-media și de guvernele din toată

lumea. Numeroase țări au oferit solidaritate și susținere americanilor. Liderii din majoritatea
țărilor din Orientul Mijlociu și din Afganistan, au condamnat atacurile. Irakul a făcut
excepție, cu o declarație oficială: „cowboy-ii americani culeg roadele crimelor lor împotriva
umanității”. O altă excepție mediatizată au constituit-o sărbătoririle unor palestinieni.
Zeci de mii de oameni au încercat să fugă din Afganistan după atacuri, de teama reacției
guvernului american. Pakistan, deja gazda a numeroși refugiați afgani din conflictele
anterioare din acea țară, și-a închis granița cu Afganistan la 17 septembrie. După aproximativ
o lună de la atacuri, Statele Unite au condus o largă coaliție de forțe internaționale într-o
acțiune de îndepărtare a regimului taliban acuzat de adăpostirea organizației al-Qaeda.
Autoritățile pakistaneze au acționat decisiv, aliindu-se cu Statele Unite într-un război
împotriva talibanilor și împotriva al-Qaeda. Pakistanul a furnizat Statelor Unite mai multe
aeroporturi militare și baze pentru atacul împotriva regimului taliban și a arestate peste 600
de presupuși membri al-Qaeda, pe care i-a predat Statelor Unite.
Numeroase alte țări, printre care Regatul
Unit, India, Australia, Franța, Germania, Indonezia, China, Canada, Rusia, Pakistan, Iordania,
Mauritius, Uganda și Zimbabwe au introdus legi „antiterorism” și au înghețat conturile
bancare ale indivizilor și organizațiilor suspecte de legături cu al-Qaeda. Agențiile de
informații și forțele polițienești din mai multe țări, printre
14
care Italia, Malaezia, Indonezia și Filipine au arestat persoane etichetate drept suspecți de
terorism în scopul de a destrăma celulele de militanți din toată lumea. În SUA, aceasta a
stârnit controverse, unii critici, cum ar fi Bill of Rights Defense Committee au susținut că
restricțiile tradiționale asupra supravegherii federale (de exemplu, monitorizarea de
către COINTELPRO a întrunirilor publice) au fost „înlăturate” de legea USA
PATRIOT. Unele organizații, cum ar fi American Civil Liberties Union și Liberty au susținut
că unele protecții ale drepturilor civile erau acum ocolite.
Statele Unite au înființat un centru de detenție la baza militară din Golful Guantánamo, Cuba,
pentru a-i încarcera acolo pe combatanții ilegali inamici. Legitimitatea acestor încarcerări a
fost pusă în discuție, printre alții, de Parlamentul European, Organizația Statelor
Americane și de Amnesty International.
Evenimentele și reacțiile internaționale de imediat după atacuri a avut impact asupra
Conferinței Mondiale împotriva Rasismului din 2001, care se încheiase cu conflicte și
tensiuni internaționale cu doar trei zile înainte.
Ca și în Statele Unite, după atacuri au apărut tensiuni rasiale și în alte țări între musulmani și
nemusulmani. Cel mai notabil exemplu de astfel de eveniment a avut loc în Regatul Unit,
unde la 21 septembrie, tânărul Ross Parker a fost ucis de un grup de musulmani într-un atac
rasist.

12 Teorii ale conspirației

Articol principal: Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001.
Promotorii teoriilor conspirației au sugerat că persoane din Statele Unite dețineau informații
detaliate despre atentate și au ales în mod deliberat să nu le oprească, sau că indivizi din afara
al-Qaeda au planificat, efectuat, sau ajutat teroriștii. Unii dintre ei susțin că World Trade
Center nu s-a prăbușit din cauza avioanelor, ci că au fost demolate cu ajutorul explozibililor.
Ipoteza demolării controlate este respinsă de National Institute of Standards and
Technology și de Societatea Inginerilor Civili Americani, care, după cercetări, au
concluzionat că impactul avioanelor la viteze mari în combinație cu incendiile rezultate au
provocat prăbușirea ambelor Turnuri Gemene.
Ca rezultat al atentatelor de la 11 septembrie, politica externă americană a suferit schimbări
abrupte dramatice. După cum s-a arătat mai sus, atentatele au avut ca rezultat direct
declararea de SUA a războiului din Afganistan încă din 2001, și a facilitat indirect
declararea războiului americano-irakian din 2003. Atentatele au dat aripi planurilor militare
cum ar fi cele ale autorilor „Doctrinei atacului militar preventiv”, și această strategie militară
a condus la declanșarea războiului din Irak. Atentatele de la 11 septembrie au determinat
administrația Bush să relaxeze semnificativ nivelul de respectare de către SUA a Convenției
de la Geneva, având ca rezultat autorizarea unor „tehnici de interogare avansate”, metode pe
care administrația Obama le-a interzis ulterior ca fiind un tip de tortură.
În primii ani de după atentatele de la 11 septembrie, susținerea internațională a unui răspuns
agresiv al SUA a fost mare, dar, pe măsură ce au trecut anii și administrația Bush nu a adus
rezultatele promise, respectiv prinderea lui Bin Laden sau reducerea terorismului islamic
extremist, susținerea internațională a politicilor administrației Bush a început să slăbească. În
cele din urmă, mandatul lui Bush s-a încheiat cu un nivel de aprobare internațională a
politicilor sale externe de mai puțin de 20%.După ce alegerile din SUA din 2008 au arătat că
americanii nu au mai dorit politici militare agresive ca reacție la atentatele din 11 septembrie,

15
și după ce a fost ales un guvern care s-a angajat să schimbe acele politici, suportul
internațional pentru America a început să crească din nou.

13 Efecte pe termen lung

Urmări în plan economic

12 septembrie: din Manhattan iese un nor mare de fum

Un pompier din New York City cheamă încă 10 lucrători ai serviciilor de urgență să intre între dărâmăturile de la
World Trade Center

Atentatele au avut un impact economic semnificativ asupra piețelor americane și din toată
lumea. Bursa de acțiuni New York (NYSE), Bursa Americană de Acțiuni (AMEX)
și NASDAQ nu s-au mai deschis la 11 septembrie și au rămas închise până la 17 septembrie.
Când s-au deschis bursele de acțiuni, indicele Dow Jones a scăzut cu 684 de puncte, sau
7,1%, până la 8921, o scădere record pentru o singură zi. Până la finele săptămânii, DJIA a
căzut cu 1.369,7 puncte (14,3%), cea mai mare scădere a sa pe o perioadă de o săptămână din
istorie la acea vreme, depășită doar în 2008 în timpul crizei financiare mondiale. U.S. stocks
lost $1.4 trillion in value for the week.
Economistul și consultantul Randall Bell a fost angajat de statul și de orașul New York să
evalueze pagubele economice de la World Trade Center. El a scris în cartea sa, Strategy 360,
„Daunele suferite de World Trade Center, estimate de Primăria New York City, erau
uluitoare: Curățarea și stabilizarea zonei WTC - 9,0 miliarde de dolari; Repararea și
înlocuirea infrastructurii distruse - 9,0 miliarde de dolari; Reconstruirea World Trade Center
în clădiri mai mici - 6,7 miliarde de dolari; Repararea și restaurarea altor clădiri avariate - 5,3
miliarde de dolari; Pierderea chiriilor pe clădirile distruse - 1,75 miliarde de dolari.”
16
În New York City, s-au pierdut 430.000 de locuri de muncă-luni și 2,8 miliarde de dolari în
cele trei luni de după atentatele de la 11 septembrie. Efectele economice au fost concentrate
mai ales în sectoarele economice de export. Produsul Intern Brut al orașului se estimează că
ar fi scăzut cu 27,3 miliarde de dolari în ultimele trei luni ale lui 2001 și în tot anul 2002.
Guvernul federal a furnizat 11,2 miliarde de dolari fonduri de asistență pentru administrația
locală din New York City în septembrie 2001, și 10,5 miliarde de dolari la începutul lui 2002
pentru dezvoltare economică și refacerea infrastructurii.
Atentatele de la 11 septembrie au afectat micile afaceri din Lower Manhattan din
preajma World Trade Center, distrugând sau ducând la mutarea a 18.000 dintre
acestea. Small Business Administration a oferit ajutoare în împrumuturi. Aproximativ 2.87
milioane de metri pătrați de spații de birouri din Lower Manhattan au fost avariate sau
distruse. Mulți s-au întrebat dacă aceste locuri de muncă vor reapărea și dacă se va mai reface
baza de impozitare. Studiile asupra efectelor economice ale atentatelor 9/11 arată că piața
imobiliară a spațiilor de birouri din Manhattan și locurile de muncă din birouri au fost mai
puțin afectate decât se credea inițial din cauza nevoii industriei serviciilor financiare de
interacțiune față în față.
Apațiul aerian nord-american a fost închis timp de câteva zile după atacuri și numărul de
călătorii aeriene a scăzut după deschidere, ceea ce a dus la o scădere de aproape 20% a
capacității de transport aerian, și la exacerbarea problemelor financiare din industria aeriană
americană.

14 Efecte asupra sănătății

Un pompier solitar stă între dărâmături și fum în New York City

Miile de tone de resturi toxice rezultate în urma prăbușirii Turnurilor Gemene au constat din
peste 2.500 de contaminanți, inclusiv substanțe cancerigene cunoscute. Aceasta a condus la
17
îmbolnăviri grave în rândul angajaților serviciilor de salvare și recuperare, pe care mulți le
leagă direct de expunerea la dărâmături. De exemplu, ofițerul NYPD Frank Macri a murit de
cancer la plămâni cu metastaze în tot corpul la 3 septembrie 2007; familia sa consideră
cancerul ca fiind rezultatul orelor petrecute la locul atentatelor și au cerut compensații pentru
moartea la datorie, ceea ce municipalitatea nu a decis încă. Efectele asupra sănătății s-au
extins și asupra unor locuitori, studenți și persoane care lucrau în zona Lower Manhattan și în
zona Chinatown. Câteva morți au fost legate de praful toxic cauzat de prăbușirea World
Trade Center și numele victimelor vor fi incluse pe monumentul World Trade Center. Există
speculații științifice cum ca expunerea la diverși produși toxici din aer ar putea avea efecte
negative asupra dezvoltării fetale. Din cauza acestui potențial pericol, un centru de sănătate
pentru copii cercetează copiii ale căror mame au fost gravide în timpul prăbușirii WTC, și
locuiau sau lucrau în apropierea turnurilor World Trade Center.
În tribunale încă se mai dispută chestiuni legale privind costurile bolilor. La 17 octombrie
2006, judecătorul federal Alvin Hellerstein a respins refuzul primăriei New York City de a
suporta costurile tratamentelor angajaților serviciilor de salvare, permițând declanșarea a
numeroase alte procese împotriva municipalității. Ofecialii guvernamentali au fost acuzați că
au cerut publicului să se întoarcă în zona Lower Manhattan în
săptămânile imediat de după atentate. În perioada imediat următoare, Christine
Todd Whitman, administrator al Agenției Americane pentru Protecția Mediului a fost
criticată pentru că a declarat incorect că zona este sigură din punct de vedere ecologic.
[201]
Președintele Bush a fost criticat pentru că s-a amestecat în interpretările și deciziile EPA
privind calitatea aerului. Primarul Giuliani a fost și el criticat pentru că a cerut personalului
din domeniul financiar să se întoarcă rapid în zona Wall Street.

15 Investigarea
Comisia 9/11
Comisia Națională de Anchetă a Atentatelor Teroriste împotriva Statelor Unite (Comisia
9/11), prezidată de fostul guvernator al statului New Jersey Thomas Kean, s-a înființat spre
sfârșitul anului 2002 pentru a pregăti o descriere completă a circumstanțelor din jurul
atacurilor, inclusiv gradul de pregătire pentru eventualitatea lor și răspunsul imediat. La 22
iulie 2004, Comisia 9/11 a publicat un raport final. Comisia și raportul ei au fost supuse unor
critici diverse.

15.1 Prăbușirea World Trade Center

National Institute of Standards and Technology a efectuat o anchetă asupra prăbușirii

Turnurilor Gemene și a clădirii WTC 7. Scopurile acestei anchete au fost determinarea
motivului prăbușirii lor, numărul victimelor și procedurile de proiectare și gestiune a World
Trade Center. Investigația prăbușirii WTC 1 și WTC 2 s-a încheiat în octombrie 2005, iar
ancheta prăbușirii clădirii WTC 7 s-a încheiat în august 2008. Raportul a concluzionat că
izolația antiincendiu a structurilor de oțel ale Turnurilor Gemene a fost îndepărtată de
impactul inițial cu avioanele și că dacă aceasta nu s-ar fi întâmplat, probabil că turnurile ar fi

18
rămas în picioare. Această concluzie a fost confirmată și de un studiu independent efectuat
de Universitatea Purdue.
W. Gene Corley, directorul primei anchete, a comentat că „turnurile au rezistat chiar
surprinzător de bine. Avionul teroriștilor nu a dus la prăbușirea turnurilor; vinovat a fost
incendiul ce a urmat. S-a dovedit că se pot rupe și două treimi din coloanele de rezistență a
unui turn și clădirea tot rămâne în picioare.” Incendiile au slăbit structurile care susțineau
podelele, ceea ce a dus la îndoirea acestora. Podelele îndoite au tras de coloanele exterioare
de oțel până când acestea s-au îndoit înspre interior. Cu avariile coloanelor din centru, cele
exterioare n-au mai putut susține clădirile, ceea ce a dus la prăbușirea acestora. În plus,
raportul susține că scările interioare ale turnurilor nu au fost întărite adecvat pentru a furniza
căi de ieșire în caz de incendiu pentru persoanele din zonele de impact. NIST a concluzionat
că incendiile necontrolate din clădirea WTC 7 au determinat încălzirea grinzilor și apoi „au
cauzat distrugerea unei coloane critice de susținere, care a dus mai departe la o prăbușire
progresivă a etajelor”

15.2 Ancheta internă a CIA

Extrase dintr-o notă informativă a CIA destinată Președintelui, datată 6 august 2001 și inițial clasificată, care
menționează rapoarte neconfirmate ale unui serviciu de informații străin care sugerau că Bin Laden ar putea să vrea să
deturneze un avion pentru a obține eliberarea prizonierilor extremiști islamici.

Inspectorul General al CIA a efectuat o analiză internă a acțiunilor CIA dinainte de 9/11, și a
fost extrem de critic la adresa oficialilor superiori ai CIA pentru că nu au făcut tot posibilul
pentru a combate terorismul, pentru că nu au reușit să-i oprească pe teroriștii de la 11
septembrie, Nawaf al-Hazmi și Khalid al-Mihdhar, când aceștia au intrat în Statele United
States și pentru că nu au dat informații despre cei doi la FBI.
În mai 2007, senatori democrați și republican au emis legi care au cerut CIA să publice
rapoarte interne investigative. Unul dintre inițiatorii legilor, senatorul Ron Wyden a declarat
că „poporul american are dreptul să știe ce făcea CIA în acele luni critice dinainte de 9/11....
voi susține asta până când publicul primește informațiile.” Raportul investighează
responsabilitățile individuale ale personalului CIA dinainte și de după atentatele de la 11
septembrie. Raportul a fost terminat în 2005, dar detaliile sale nu au fost date publicității.

16 Reconstrucția
În ziua atacurilor, primarul orașului New York Rudy Giuliani a declarat: „Vom reconstrui.
Vom reveni mai puternici decât înainte, din punct de vedere politic, din punct de vedere
economic. Conturul orașului va fi reîntregit.”[21]Lower Manhattan Development Corporation,
având misiunea de a coordona eforturile de reconstrucție de la World Trade Center, a fost
criticată pentru că a făcut prea puțin cu fondurile uriașe destinate reconstrucției. Pe locul
uneia dintre clădirile distruse total, World Trade Center 7, se află astăzi un nou zgârie-nori,
proiect început pe 27 aprilie 2006 și finalizat la data de 10 mai 2013. One World Trade
Center are o înălțime de 541,3 m fiind astfel una dintre cele mai înalte clădiri din America de
Nord, după Chicago Spire (proiect, deocamdata abandonat), după Turnul CN din Toronto și a
șaptea cea mai înaltă clădire din lume După recesiunea de la sfârșitul primului deceniu al
secolului al XXI-lea, proprietarii terenurilor au declarat că lucrările ar putea fi întârziate până
în 2036. Secțiunea avariată din Pentagon a fost reconstruită și reocupată în mai puțin de un an
după atentate.
19
Commission on Terrorist Attacks upon the United States. U.S. Congress. 21 august 2004. Accesat în 20 mai 2008.

Bibliografie

1. ^ Cauchon, Dennis și Martha Moore (2 septembrie 2002). „Desperation forced a horrific

decision”. USATODAY. Accesat în 9 septembrie 2006.
2. ^ „Poor Info Hindered 9/11 Rescue”. CBS News. 18 mai 2004. Accesat în 11 septembrie 2006.
3. ^ Denise Grady (10 septembrie 2002). „Threats and responses: rescuer's health; Lung Ailments
May Force 500 Firefighters Off Job”. The New York Times. Accesat în 23 mai 2008.
4. ^ „Post-9/11 report recommends police, fire response changes”. Associated Press. USA Today. 19
august 2002. Accesat în 23 mai 2008.
5. ^ „Police back on day-to-day beat after 9/11 nightmare”. CNN. 21 iulie 2002. Arhivat
din original la 25 decembrie 2018. Accesat în 23 mai 2008.
6. ^ Joshi, Pradnya (8 septembrie 2005). „Port Authority workers to be honored”. Newsday. Accesat
în 20 mai 2008.
7. ^ „2001 Notices of Line of Duty Death”. National EMS Memorial Service. Arhivat
din original la 23 august 2011. Accesat în 11 septembrie 2007.
8. ^ „Cantor rebuilds after 9/11 losses”. BBC. 4 septembrie 2006. Accesat în 20 mai 2008.
9. ^ Siegel, Aaron (11 septembrie 2007). „Industry honors fallen on 9/11 anniversary”.
InvestmentNews. Arhivat din original la 15 septembrie 2007. Accesat în 20 mai 2008.
10. ^ Beveridge, Andrew. „9/11/01-02: A Demographic Portrait Of The Victims In 10048”. Gotham
Gazette. Accesat în 20 mai 2008.
11. ^ „Source: Hijacking suspects linked to Afghanistan”. CNN. 30 septembrie 2001. Accesat în 8
iunie 2008.
12. ^ „Ground Zero Forensic Work Ends”. CBS News. 23 februarie 2005. Accesat în 20 mai 2008.
13. ^ a b „World Trade Center Building Performance Study”. FEMA. 2002. Accesat în 12 iulie 2007.
14. ^ „World Trade Center Building Performance Study - Bankers Trust Building” (PDF).
FEMA. 2002. Accesat în 12 iulie 2007.
15. ^ „The Deutsche Bank Building at 130 Liberty Street”. Lower Manhattan Construction Command
Center. Accesat în 12 iulie 2007.
16. ^ „Lower Manhattan - Fiterman Hall”. LowerManhattan.info. 2007-7. Accesat în 2007-07-
10. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
17. ^ „Verizon Building Restoration”. New York Construction (McGraw Hill). Accesat în 28 iunie
2007.
18. ^ „World Trade Center Building Performance Study - Peripheral Buildings” (PDF). FEMA. 2002.
Accesat în 12 iulie 2007.
19. ^ Bloomfield, Larry (1 octombrie 2001). „New York broadcasters rebuild”. Broadcast
Engineering. Accesat în 18 mai 2008.
20. ^ „The Pentagon Building Performance Report” (PDF). American Society of Civil Engineers
(ASCE). 2003. Arhivat din original (PDF) la 4 septembrie 2011. Accesat în 20 mai 2008.
21. ^ a b „McKinsey Report - Emergency Medical Service response”. FDNY / McKinsey &
Company. 9 august 2002. Arhivat din original (PDF) la 25 decembrie 2018. Accesat în 12 iulie
2007.
22. ^ a b „FDNY McKinsey Report - Executive Summary”. FDNY / McKinsey & Company. 2002.
Arhivat din original (PDF) la 25 decembrie 2018. Accesat în 10 iulie 2007.
23. ^ „Fire Apparatus Deployment on September 11”. FDNY / McKinsey & Company. 2002. Arhivat
din original (PDF) la 25 decembrie 2018. Accesat în 10 iulie 2007.

20
 24. ^ a b „McKinsey Report - NYPD”. 19 august 2002. Arhivat din originalla 8 iunie 2014. Accesat
în 10 iulie 2007.
25. ^ a b Alavosius, Mark P.; et al. (2005). „Unity Of Purpose/Unity Of Effort: Private-Sector
Preparedness In Times Of Terror”. Disaster Prevention & Management. 14(5): pp. 666–
680. doi:10.1108/09653560510634098.
26. ^ „Ceremony closes 'Ground Zero' cleanup”. CNN. 30 mai 2002. Arhivat din original la 1
decembrie 2008. Accesat în 11 septembrie 2008.
27. ^ Clarke, Richard A. (2004). Against All Enemies: Inside America's War on Terrorism. New
York: Simon & Schuster. pp. 13–14. ISBN 0-743-26823-7.
28. ^ „FBI Announces List of 19 Hijackers”. Federal Bureau of Investigation. 14 septembrie
2001. Arhivat din originalul de la 14 septembrie 2001. Accesat în 7 septembrie 2006.
29. ^ Dorman, Michael (17 aprilie 2006). „Unraveling 9-11 was in the bags”. Newsday. Accesat
în 20 mai 2008.
30. ^ „Piece by Piece, The Jigsaw of Terror Revealed”. The Independent. 30 septembrie 2001.
Arhivat din original la 15 decembrie 2007. Accesat în 20 mai 2008.
31. ^ Tagliabue, John (29 septembrie 2001). „A Nation challenged: German Intelligence; German
Data Led U.S. to Search For More Suicide Hijacker Teams”. The New York Times. Accesat în 21
mai 2008.
32. ^ „The FBI releases 19 photographs of individuals believed to be the hijackers of the four
airliners that crashed on September 11, 01”. Federal Bureau of Investigation. United States
Department of Justice. 27 septembrie 2001. Arhivat din originalul de la 1 octombrie 2001.
Accesat în 20 mai 2008.
33. ^ Johnston, David (9 septembrie 2003). „Two years later: 9/11 Tactics; Official Says Qaeda
Recruited Saudi Hijackers to Strain Ties”. The New York Times. Accesat în 19 mai 2008.
34. ^ „The Hamburg connection”. BBC News. 19 august 2005. Accesat în 3 octombrie 2008.
35. ^ Clayton, Mark (30 octombrie 2003). „Reading into the mind of a terrorist”. The Christian
Science Monitor. Accesat în 6 iulie 2007.
36. ^ Rolince, Michael E. (24 iunie 2003). „The Inspector General's Report and the September 11th
Response”. Federal Bureau of Investigation. United States Department of Justice. Arhivat din
originalul de la 13 iulie 2003. Accesat în 20 mai 2008.
37. ^ Wright, Lawrence (2006). The Looming Tower: Al-Qaeda and the Road to 9/11. Alfred P.
Knopf. pp. 362–367. Abu Jandal conceded that he knew Shehhi and gave his Qaeda name,
Abdullah al-Sharqi. He did the same with Mohammed Atta, Khaled al-Mihdhar, and four others
38. ^ Watson, Dale L. (6 februarie 2002). „The Terrorist Threat Confronting the United
States”. Federal Bureau of Investigation. United States Department of Justice. Arhivat din
originalul de la 5 aprilie 2002. Accesat în 20 mai 2008.
39. ^ „Responsibility for the Terrorist Atrocities in the United States, 11 September 2001”. 10
Downing Street. 14 noiembrie 2001. Arhivat din originalul de la 7 septembrie 2004. Accesat
în 20 mai 2008.
40. ^ „Frankenstein the CIA created”. Guardian. 17 ianuarie 1999.
41. ^ Gunaratna, Ronan (2002). Inside Al Qaeda. Berkley Books. pp. 23–33.
42. ^ „Bin Laden's Fatwa (1996)”. PBS. Arhivat din original la 31 octombrie 2001. Accesat în 20
mai 2008.
43. ^ a b „Al Qaeda's 1998 Fatwa”. The NewsHour with Jim Lehrer. Public Broadcasting Service.
Arhivat din original la 1 septembrie 2006. Accesat în 19 mai 2008.
44. ^ „Suspect 'reveals 9/11 planning'”. BBC News. 22 septembrie 2003. Accesat în 20 mai 2008.
45. ^ a b c d National Commission on Terrorist Attacks Upon the United States (2004). „Chapter
5”. 9/11 Commission Report. Government Printing Office. Accesat în 20 mai 2008.
46. ^ Wright, Lawrence (2006). The Looming Tower: Al-Qaeda and the Road to 9/11. Knopf. p. 308.
47. ^ Litchblau, Eric (20 martie 2003). „Bin Laden Chose 9/11 Targets, Al Qaeda Leader Says”. The
New York Times. Accesat în 25 iunie 2008.
48. ^ Bergen, Peter (2006). The Osama bin Laden I Know. Free Press. p. 283.
49. ^ Wright, Lawrence (2006). The Looming Tower. Alfred P. Knopf. pp. 309–315.
50. ^ McDermott, Terry (2005). Perfect Soldiers: The 9/11 Hijackers. HarperCollins. pp. 191–192.
51. ^ Bernstein, Richard (10 septembrie 2002). „On Path to the U.S. Skies, Plot Leader Met bin
Laden”. The New York Times. Accesat în 16 septembrie 2008.
52. ^ Wright, Lawrence (2006). The Looming Tower. Alfred P. Knopf. pp. 304–307.
53. ^ Wright, Lawrence (2006). The Looming Tower. Alfred P. Knopf. p. 302.
54. ^ „Staff Monograph on 9/11 and Terrorist Travel” (PDF). 9/11 Commission. 2004.

21
 55. ^ Irujo, Jose Maria (21 martie 2004). „Atta recibió en Tarragona joyas para que los miembros
del 'comando' del 11-S se hiciesen pasar por ricos saudíes” (în spaniolă). El Pais. Accesat în 15
septembrie 2008.
56. ^ Gunarathna, Rohan (2002). Inside Al Qaeda, Global Network of Terror. Berkley Books. pp. 61–
62.
57. ^ a b „Full transcript of bin Ladin's speech”. Al Jazeera. 2 noiembrie 2004. Arhivat din originalul
de la 13 iunie 2007. Accesat în 20 mai 2008.
58. ^ „Pakistan to Demand Taliban Give Up Bin Laden as Iran Seals Afghan Border”. Fox News
Channel. 16 septembrie 2001. Accesat în 20 mai 2008.

22