UNIVERSITATEA APOLLONIA IAȘI

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERAL

TEMA: TERORISMUL ȘI MEDICINA

CURSANT:
Elena Mandache
anul I, grupa 1

CONCLUZII

În această lucrare am încercat să prezint gravitatea fenomenului numit

terorism, vechimea lui în lume, amploarea pe care o are la momentul actual,
legăturile nebănuite dintre acesta și dezvoltările contemporane ale științei și
tehnicii, în special cu lumea medicală.
În secolul XXI există peste 150 de organizații importante teroriste, ale căror
acțiuni fac victime și pagube materiale pe tot globul. Numărul persoanelor
implicate în acte de terorism este foarte mare, și nu musulmanii sunt cei mai mulți,
ei reprezentând doar 6% dintre teroriști.
Lupta cu terorismul este dusă de aproape toate statele lumii, dar, în opinia
mea, nu va fi desemnat niciodată un caștigător în această bătălie. România are
norocul să nu fie un stat care să prezinte interes pentru mișcările teroriste și acest
lucru ne conferă o anumită siguranță. Totuși autoritățile nu trebuie să ignore
amenințările, ci trebuie să monitorizeze în permanență eventualele pericole
și persoane sau acțiuni suspecte, pentru a oferi un sentiment de siguranță și liniștea
tuturor cetățenilor români.

0
 „Omoară unul – terorizează o mie!”
Sun Tzu, Arta Războiului

Rezumat
Terorismul este un fenomen care a evoluat odată cu umanitatea și care probabil nu va
dispărea decât odată cu aceasta. Lucrarea de față își propune să prezinte o scurtă istorie a
terorismului, câteva definiții ale acestuia, o clasificare a actelor de terorism și a celor mai
importante organizații teroriste la nivel mondial. Sunt prezentate, de asemenea, riscurile
terorismului, legăturile cu lumea științei și modul în care se raportează medicina contemporană
la acest fenomen.

Istoric
Rădăcinile terorismului se pierd undeva în istorie, iar realizarea unui studiu complet
asupra apariției si evoluției terorismului ar însemna practic parcurgerea întregii istorii a omenirii.
De orice fel ar fi, terorismul s-a construit întotdeauna într-un instrument al strategiei violenței,
1
duse până la limitele extreme.1 Din punct de vedere istoric, terorismul a aparut în antichitate sub
forma atentatului politic, considerat ca prima dintre practicile teroriste, iar în decursul vremii a
marcat evoluția și istoria marilor imperii.2 Primele acte de terorism, concepute, planificate si
executate într-un plan tactic, se regăsesc în Orientul Antic, fiind atributul sectei "hasichim",
conducătorul acesteia Hassan Sabbach dirijând o serie dediscipoli să se infiltreze la curțile
diverșilor monarhi, să le cucereasca încrederea, iar în urma ordinului primit să treacă la
asasinarea suveranului, prin metode care să genereze panica si haosul.3 Acestea sunt acțiunile
asasinilor din secolul al XII – lea care au terorizat cetatea Alamut de pe țărmul Mării Caspice.
Odată cu trecerea timpului tehnicile, tacticile si procedurile teroristilor au evoluat pînă în
stadiul în care au ajuns un adevărat fenomen. Așa au apărut în anii '70 deturnările de avione care
făceau curse civile, în anii '80 detonările în numar foarte mare de mașini capcană și odată cu
începerea anilor '90 atentatele sinucigașe. Câteva din cele mai sângeroase atacuri teroriste ale
secolului XX sunt:
 Iulie 1946 - Atentat cu bombă la hotelul King David, organizat de gruparea extremist
evreiască Irgun. Victime: 91 de morţi şi 45 de răniţi. Irgun urmărea crearea statului
Israel şi a atacat hotelul care servea drept comandament militar al trupelor britanice;
 22 Iulie 1968 - Considerat actul de naştere al terorismului contemporan. Un grup de
terorişti palestinieni au răpit un avion al companiei israeliene El-Al, deturnând-ul spre
Alger;
 Mai 1972 - Armata Roşie japoneză (în legătura cu Frontul Popular de Eliberare a
Palestinei) trage asupra mulţimii pe Aeroportul Lod (Tel-Aviv). Victime: 27 de morţi;
 Decembrie 1973 - Atentat palestinian asupra unui avion Pan Am pe aeroportul de la
Roma. Victime: 30 de morţi;
 August 1980 - O bombă explodează în gara de la Bologna (Italia). Atentatul este
atribuit mişcărilor neofasciste. Victime: 85 de morţi; ETA a ucis 118 persoane în
cursul acestui an (Madrid, Bilbao);
 Aprilie - Octombrie 1982 - Serie de atentate împotriva diplomaţilor şi militarilor
americani şi francezi, în Liban. Victime: 299 de morţi;
 Iunie 1985 - Un Boeing 747 al companiei Air India explodează în zbor. Atentatul este
atribuit extremiştilor sikh;

1
I. Chis, C. Popa, Terorismul Contemporan, Editura ANI, București, 2007, p. 165.
2
Idem, p. 165.
3
V. Dunculescu, Protecția juridică a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, București, 1998, p. 280.
2
 Decembrie 1988 - Un avion al companiei americane Pan Am explodează deasupra
oraşului Lockerbie (Scoţia). Libia este acuzată că ar fi comandat atentatul şi este
supusă embargoului internaţional. Victime: 270 de morţi;
 Martie 1995 - Atentat cu gaz sarin în metroul din Tokyo, organizat de secta Aum.
Victime: 10 morţi şi 5.000 de intoxicaţi;
 Aprilie 1995 - O clădire a administraţiei federale din Oklahoma City este aruncată în
aer de membri ai extremei drepte americane.Victime: 168 de morţi;
 Iulie - Octombrie 1995 - Val de atentate la Paris, revendicate de Grupul Islamist
Înarmat Algerian. Victime: 10 morţi;
 August 1998 - Două maşini-capcană explodează în faţa ambasadelor SUA din Nairobi
(Kenya) şi Dar el Salam (Tanzania). Atentat atribuit lui Osama bin Laden. Victime:
221 de morţi;
 Septembrie 1999 - Serie de atentate cu bombă la Moscova. Victime: 200 de morţi;
 11 Septembrie 2001 - Patru avioane de linie sunt deturnate. Două dintre avioane au
lovit World Trade Center, unul Pentagonul. Al patrulea se prăbuşeşte în Pennsylvania.
Victime: 2.978 de morţi. Autori: al-Qaeda, Osama bin Laden;
 Octombrie 2002 – Atentat cu bombă la o discotecă din Bali (Indonezia), organizat de
Jamaa al-Islamiya. Victime: 202 morţi. Autor: al-Qaeda;
 23-26 Octombrie 2002 - Rebeli ceceni iau peste 700 de ostateci într-un teatru din
Moscova. Autorităţile ruse eliberează teatrul folosind gaz anestezic, fentanil. Victime:
129 de ostateci morţi, 41 terorişti ucişi;
 Mai 2003 - Cinci bombe explodează simultan la Casablanca (Maroc). Atentate
atribuite al-Qaeda. Victime: 45 de morţi;
 Noiembrie 2003 - Atentate cu bombă la Istambul, la două moschei, consulatul
britanic şi o bancă.Victime: 66 de morţi;
 11 Martie 2004 - Zece bombe explodează în trei trenuri din zona Madrid. Atentat
atribuit al-Qaeda.Victime: 191 de morţi, peste 2.000 de răniţi;
 1-3 Septembrie 2004 - Terorişti înarmaţi iau ostateci sute de persoane la o şcoală din
Beslan, Osetia de Nord. Victime: 335 de morţi (172 de copii);
 7 Iulie 2005 - Patru bombe explodează aproape simultan la Londra, trei în metrou,
una într-un autobuz. Victime: 56 de morţi, 700 de răniţi. Atentat atribuit gruparii al-
Qaeda;
 23 Iulie 2005 - Serie de atacuri cu bombă în staţiunea Sharm el-Sheikh din Egipt.
Victime: 90 de morţi. Atentat atribuit al-Qaeda;

3
 24 Aprilie 2006 - Circa 20 de persoane au murit şi aproximativ 150 au fost rănite în
trei explozii produse în staţiunea egipteană Dahab din Peninsula Sinai;
 25 August 2007 - Masacru in India unde cel puțin 43 de persoane au murit și alte 80
au fost rănite, după ce mai multe bombe au explodat aproape simultan în orașul
Hyderabad din sudul țării. Cele trei bombe au fost detonate de extremiști islamiști cu
baza în Bangladesh;
 26 noiembrie 2008 - O serie de 10 atacuri teroriste simultane au avut loc în cel mai
mare oraș din India, Mumbai. Cel puțin 200 persoane au murit și alte sute de oameni
au fost răniți. Atacurile s-au produs în South Mumbai, în gara Chhatrapati Shivaji
Terminus, la două hoteluri de 5 stele, la restaurantul touristic Leopold Café, la spitalul
Cama și la sediul poliției;
 3 Decembrie 2009 - în Mogadishu, Somalia, un bărbat sinucigaș deghizat în femeie s-
a detonat în sala de ședințe a unui hotel. Hotelul găzduia festivitatea de absolvire a
unor studenți la medicina. În explozie au murit patru miniștrii ai guvernului somalez
și alți civili;
 29 martie 2010 - două femei cecene sinucigașe detonează bombe de mare putere în
două stații ale metroului din Moscova, la un interval de 40 de minute între explozii. În
acest atentat au murit cel puțin 37 de persoane, alte 73 fiind rănite;
 24 ianuarie 2011 - o explozie s-a produs pe aeroportul internaţional Domodedovo din
Moscova, cel puţin 31 de persoane pierzându-şi viaţa. Alte 130 de persoane au fost
rănite. Atentatul a fost produs de un sinucigaş care s-a aruncat în aer;
 22 iulie 2011 - în Norvegia o explozie puternică propagată dintr-o mașină capcană a
cauzat decesul a opt persoane și rănirea altora, dintre care mai mult de zece victime în
stare critică. Peinsula Utøya, un cetățean norvegian a deschis focul asupra oamenilor
de pe insulă și a ucis 69 depersonae. Ambele atacuri au fost săvârșite de Anders
Behring Breivik;
 6 ianuarie 2012 – În Damasc, Siria un sinucigaș a detonat vesta explozivă pe care o
avea asupra lui, a ucis 25 de oameni și a rănit alți 46;
 10-15-19 martie 2012 - un bărbat pe nume Mohamed Merah a deschis focul asupra
unor cetățeni francezi. Acesta a omorât șapte persoane, dintre care trei parașutiști, trei
elevi și un profesor de lao școală evreiască din Toulouse și Montauban, Franța.
Mohamed Merah a fost ucis într-un apartament din Toulouse după 32 de ore de
asediu.

4
 Precizări conceptuale
Cuvântul „terorism” provine din limba franceză, adică „terrorism”, care își are originea în
cuvântul latin „terror-oris”. Prin „teroare” se ințelege starea de „groază, spaimă, frică, provocată
intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare” 4. Ca urmare,
putem spune că prin „terorism” înțelegem o tactică de luptă neconvențională folosită pentru
atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra
unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra
conducerii (stat, organizații, categorii sociale) sau împotriva unui grup de persoane civile în
sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare,
augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat
prin mijloace democratice sau convenționale5.
Acțiunile teroristilor au ca rezultat producerea sentimentului de frică, groază, spaimă,
provocată prin amenințări. Francezul Christian de Bongain spune că terorismul este „arma celui
slab îndreptată împotriva celui puternic sau atacul viespii împotriva elefantului”6.
Majoritatea cercetătorilor care au încercat definirea terorismului au ajuns la concluzia că
singurul factor comun în definirile lor este violența și utilizarea ei pentru atingerea unor scopuri
de cele mai multe ori de natură politică, indiferent de motivele pentru care acționează persoanele
care înfăptuiesc aceste acte criminale.
„Terorismul internațional reprezintă utilizarea sau amenințarea cu utilizarea unei violențe,
ce creează o stare generalizată de teama în scopuri politice, de către un individ sau un grup
atunci când el acționează în favoarea sau împotriva unei autorități guvernamentale, când
asemenea acțiuni urmăresc să influențeze atitudinea și comportamentul unui grup social mai
cuprinzător decât victimele imediate și când prin naționalitatea sau legăturile externe ale
autorilor, localizarea lor, natura victimelor lor, instituționale sau umane, sau mecanismul de
înfăptuire, ramificațiile lor depășesc frontierele naționale ale unui stat”7.
Definirea fenomenului terorismului a devenit mai actuală ca oricând, fiind, totodată, nu
ușor de realizat, uneori din motive subiective. Dificultățile sunt de naturi diverse, de la cele
politice, filosofice, ideologice și până la cele juridice. De asemenea, e dificil de făcut diferența
între actele teroriste și alte crime. Astfel, problema rămâne deschisă, devenind o prioritate pentru
a facilita identificarea actelor teroriste și a putea lupta împotriva lor. Până la necesara clarificare
semantică, comunitatea internațională, confruntată cu numeroase alte probleme și obstacole,
4
***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 88.
5
http://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism.
6
Jean Servier, Terorismul, Editura Institutului European, București, 2002, p. 6.
7
„Concluziile simpozionului asupra terorismului în lumea contemporana – Glassboro State College”, 26-
28 aprilie1978. În: Marius H. Livingston, International Terrorism in the Contemporary World, Editura
Greenwood Press,Londra, 1978.
5
apeleaza la soluții pragmatice, combătând și sancționând pe măsură ce au loc, de la caz la caz,
actele teroriste.
Tragicele evenimente din Statele Unite ale Americii, din 11 septembrie 2001, au
evidențiat dimensiunea planetară a terorismului și consecințele sale dezastruoase. S-a
conștientizat cu îngrijorare majoră pericolul mondial pe care il reprezintă terorismul
internațional, precum și necesitatea imperioasă de a se iniția lupta împotriva sa. Deciziile
adoptate rapid la nivel național și internațional, în cadrul ONU și al altor instituții internaționale,
au demonstrat determinarea comunității internaționale de a adopta urgent măsuri pe termen lung,
pentru a putea face față provocării imense pe care o reprezintă terorismul. Comunitatea
internațională a reacționat prompt și cu realism față de necesitatea adoptării și aplicării imediate
de măsuri corespunzătoare împotriva terorismului, dovedind o schimbare netă de atitudine față
de fenomenul terorismului internațional. O dovadă elocventă și convingătoare a acestei noi
abordări o constituie adoptarea în unanimitate a rezoluțiilor Consiliului de Securitate, de către
Adunarea Generală a ONU și de către alte organizații internaționale, inclusiv regionale, care au
condamnat acțiunile teroriste și au cerut adoptarea de măsuri urgente pentru contracararea
acestora.

Clasificarea terorismului
După modalitățile de executare:
 terorismul direct care vizează un scop diversionist imediat, acesta constituind
însuși obiectivul acțiunii propriu-zise;
 terorismul indirect în care se încadrează toate actele distructive care vin în
sprijinul înfăptuirii actului principal căci actul terorist nu este pregătit la
întâmplare.

După mobilul care stă la baza actului terorist:

 terorismul de drept comun caracterizat printr-o violență de amploare folosită pe
timpul realizării scopului propus. Este de fapt terorismul folosit în scopuri
personale;
 terorismul social folosit la schimbarea ordinii de drept într-o țară. Se
caracterizează prin faptul cănu depașește granița unui stat;
 terorismul politic este dirijat împotriva statului și a organelor sale democratice.
Vizează ruperea relațiilor dintre state, agresarea acestora, influențarea politicii
interne sau externe;

6
  terorismul de stat reprezintă forma cea mai gravă și cea mai distrugătoare, mai
este numit și terorism politico-guvernamental armat. Terorismul de stat a aparut
odată cu statul. Manifestarea lui constă în: sabotaj, diversiuni, influență
psihologică etc.

După spațiul în care se practică:

 terorism național sau intern, când toate elementele constitutive ale acestuia, se
desfașoară pe teritoriul unui stat;
 terorism internațional când forțele angajate sau implicate precum și efectele
actelor teroriste seprelungesc pe teritoriul mai multor state.

După tipologia formelor de manifestare:

 terorismul organizațional specific grupărilor mici care nu dispun de sprijin
popular; terorismul practicat în contextul insurgențelor, menit să erodeze
credibilitatea guvernului, legitimitatea politică prin terorizarea civililor;
 terorismul sponsorizat, care implică sprijinirea unor grupări teroriste de către state
suverane.
Organizații teroriste
Organizaţii teroriste din Statele Unite ale Americii: Forţele Armate de Eliberare Naţională
(FAEN); Mişcarea de Eliberare Naţională (MEN); Organizaţia de Voluntari pentru Revoluţia
Portoricană (OVRP); Naţiunea Ariană (Naţiunile Ariene); Mişcarea Identităţii Creştine; Liga de
Apărare a Creştinilor Patrioţi; Testamentul, Sabia şi Braţul Domnului; Ku Klux Klan (KKK);
„Ordinul” („Ordinea”, „Frăţia”sau „Frăţia Tăcerii”); Detaşamentul de Poteră al Şerifului (Possa
Comitatus); Partidul Patrioţilor Albi (WPP); Unitatea de Rezistenţă Armată (ARU); Armata de
Eliberare a Negrilor (BLA); Panterele Negre; Organizaţia Comunistă 19 mai (M19CO); Naţiunea
Islamului (NI); Republica Africii Noi (RNA); Forţa Tactică Armata Revoluţionară (RATF);
Armata Simbioneză de Eliberare (SLA); Liga de Apărare a Evreilor (JDL); Societatea John Birch
(„John Birch Society”); Armata Adulţilor din Vest; Frontul Unit al Libertăţii (UFF).
Organizaţii teroriste din America Latină: Alfaro Trăieşte! (AVC); Bandere Roja (Steagul
Roşu - GRB); Frontul Clara Elizabeth Ramirez (CERF); Frontul de Eliberare Naţională
Farabundo Marti (FMLN); Forţele Populare Revoluţionare Lorenzo Zelaya (FPR-LZ); Mişcarea
19 Aprilie (M-19); Mişcarea Stângii Revoluţionare (MIR); Armata Naţională de Eliberare
(ELN); Armata Populară de Eliberare (EPL); Forţele Armate Revoluţionare din Columbia

7
(FARC); Frontul Richardo Franco (RFF);Drum Luminos (Sendero Luminoso - SL); Mişcarea
Revoluţionară Tupac Amaru (MRTA).
Organizaţii teroriste din Europa: Armata Secretă Armeană de Eliberare a Armeniei
(ASALA); Patria Bască şi Libertatea (ETA - Euzkadi Ta Askatasuna); Celulele Comuniste
Combatante (CCC); Acţiunea Directă (AD); Grupul Antifascist de Rezistenţă "1 Octombrie"
(GRAPO); Comandourile Justiţiei Genocidului Armean (JCAG); Forţele Populare 25 aprilie (FP-
25); Fracţiunea Armata Roşie (RAF); Brigăzile Roşii (BR); Lupta Popular-Revoluţionară (ELA);
Luptătorii Croaţi pentru Libertate (CFF); Clubul Charles Martel; Grupul militar-sportiv
Hoffman; Fane FNE; Noua Ordine (Ordine Nuovo);Union Movement (UM); Mişcarea Naţional-
Socialistă; Armata Republicană Irlandeză - Aripa Provizorie(PIRA); Armata Naţională Irlandeză
de Eliberare (INLA).
Organizaţii teroriste din Asia: Armata Roşie Japoneză (JRA); Chukaku-Ha; Noua
ArmatăPopulară (NPA); Brigada Alex Boncayao (ABB).
Organizaţii teroriste islamice: Organizaţia Abu Nidal (ANO); Frontul/Pertidul Popular
Revoluţionar de Eliberare (DHKP/C); Forţa 17; Jaish-Mohammed (JEM) sau Armata Lui
Mohamed; Kach şi Kahane Chai; Lashkar-e-Tayyiba (LT); Frontul de Eliberare al Palestinei
(PLF); Harakat Ul-Mujahedin (HUM); Tigrii Eliberării din Tamil-Elam (LTTE); Hamas
(Mişcarea Islamică de Rezistenţă); Hezbolah (Pertidul lui Dumnezeu); Jihadul Islamic
Palestinian (PIJ); Mişcarea Islamică din Uzbekistan (IMU); al-Qa’ida; Al-Gama-a al-Islamiyya
(Grupul Islamic Egiptean).

Strategii, căi și modalități de acțiune pentru prevenirea și combaterea acțiunilor de

tip terorist și a consecințelor acestora
Consiliul European a aprobat la 15 septembrie 2001 Decizia Cadru (COM 2001) privind
o formă mai completă a terorismului, în baza art. 29 al Tratatului Uniunii Europene care face
referire la terorism ca fiind una din cele mai importante și mai periculoase infracțiuni.
„Fiecare stat membru va lua măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele infracțiuni
definite în conformitate cu legislatiile lor naționale care sunt comise intenționat, individual sau
de un grup de state, împotriva instituțiilor sau cetățenilor cu scopul de a intimida și a altera serios
sau a distruge structurile politice, economice sau sociale ale unui stat vor fi pedepsite ca și
infractiuni teroriste: crima, vătămarea corporală, rapirea sau luarea de ostatici, furtul, hoția sau
tâlhăria, jaful, ocuparea ilegală sau distrugerea facilităților guvernamentale sau de stat, a
transporturilor publice, a facilitatilor legate de infrastructură, utilități, locuri publice sau
prioritati, fabricarea, posesia, achizitionarea, transportul sau livrarea de arme sau explozibil,
livrarea de substanțe care prezintă pericol de contaminare, producere de incendii, explozii sau
8
inundații, punerea în pericol a oamenilor, proprietăților, animalelor sau mediului, obstrucționarea
sau distrugerea livrării de apa, electricitate sau alte resurse fundamentale, atacul prin intervenția
în sistemele informaționale, amenințarea cu comiterea oricarei infracțiuni din lista de mai sus,
conducerea unui grup terorist, promovarea susținerea sau participarea la un grup terorist.”
Trebuie să fim conștienți că pentru teroriști nu există oameni nevinovați; fie că servesc la
funcționarea sistemului, fie că sunt pasivi, în ambele cazuri pot fi obiective de lovit. Astfel,
Brigăzile Roșii l-au impușcat pe profesorul arhitect Sergio Lenzi, în 1980, numai pentru faptul de
a fi proiectat construcția unor închisori. Teroriștii își aleg cu atenție victimele, momentele în care
să lovească și condițiile în care să acționeze, pentru a da sens politic activității lor.
Obiectivele teroriștilor sunt simbolurile ordinii de drept (atacurile din 11 septembrie 2001 asupra
S.U.A.), parlamentul, sindicatele, tribunalele, partidele considerate că acționează pentru
menținerea orânduirii existente.
Războiul teroriștilor împotriva orânduirii are un caracter total, toți membrii societății
fiind implicați, vizați într-un fel sau altul, iar mijloacele de luptă sunt dintre cele mai diverse:
- dispozitivele explozive sunt printre cele mai utilizate arme ale teroriștilor, cu atât mai
mult cu cât informații despre modul în care acestea pot fi construite sunt la dispoziția oricui, în
cărți și în alte surse de informare. În plus, dispozitivele explozive sunt ușor de transportat și ușor
de detonat, de la distanță sau de către oameni-bombă sinucigași. Bombele convenționale au fost
folosite pentru a afecta și distruge instituții financiare, politice, sociale și religioase peste tot în
lume, atacurile având loc în spații publice și pe străzile orașelor, cu mii de oameni supuși
pericolului de a fi răniți sau uciși;
- dispozitivele de dispersie radiologică (Radiological Dispersion Device - RDD),
cunoscute și sub numele de „dirty bomb”, sunt considerate asemanatoare dispozitivelor
explozive nucleare, întrucât combină un dispozitiv convențional, cum ar fi o bombă, cu un
material radioactiv. Acestea sunt destinate să împrăștie o cantitate periculoasă de material
radioactiv, fără a necesita cunoștințe tehnice avansate, ca în cazul unui dispozitiv nuclear. De
asemenea, materialele radioactive folosite în RDD-uri sunt utilizate pe scară largă în medicină,
agricultură, industrie și cercetare și deci mult mai ușor de procurat decât uraniul și plutoniul din
armele nucleare. Principalul scop al utilizării RDD-urilor este cauzarea fricii și a blocajelor
economice, deși unele dispozitive pot fi fatale, prin expunere la material radioactive, în funcție
mărimea dispozitivului, cantitatea de material radioactiv folosit, viteza cu care sunt evacuate
zonele afectate, precum și de eficiența cu care oamenii folosesc adăposturile.
- dispozitivele nucleare provoacă o explozie cu lumină intensă și căldură, împrăștiind
material radioactiv care poate contamina apa, aerul și solul pe suprafețe foarte întinse. Au
dimensiuni diferite, de la cele purtate de rachetele intercontinentale, până la mici dispozitive
9
nucleare portabile, ce pot fi transportate de către un singur individ. Toate dispozitivele nucleare
au efecte mortale atunci când explodează. Deși pericolul nuclear a fost redus odată cu încheierea
Războiului Rece, există încă posibilitatea ca organizații teroriste sa obțină acces la arme
nucleare, chiar dacă improvizate, de dimensiuni mici și mai puțin puternice decât cele
tradiționale;
- agenții chimici, adică vapori otrăvitori, aerosoli, lichide sau solide care au efecte toxice
asupra oamenilor, animalelor sau plantelor, pot fi eliberați cu ajutorul bombelor sau împrăștiați
folosind avioane, barci și autovehicule. Unii agenți chimici pot fi inodori și incolori, cu effect
imediat (de la câteva secunde până la câteva minute) sau efect întârziat (de la 2 la 48 de ore).
Deși au potențial letal, agenții chimici sunt greu de distribuit în concentrație letală și destul de
greu de produs. Totuși, un atac chimic vine fără avertisment și determină dificultăți de respirație,
iritații ocular, pierderea coordonării, senzație de arsură la nivelul nasului, gâtului și plămânilor.
Prezența unui număr mare de insect sau păsări moarte poate indica prezența unui agent chimic în
mediu;
- agenții biologici sunt organism sau toxine ce pot ucide sau incapacita persoane, animale
sau culturi, atacul biologic reprezentând o eliberare deliberată a unor germeni sau a altor
substanțe biologice cu potențial de îmbolnăvire. Există trei categorii de bază de agenți biologici
care ar putea fi folosiți ca arme, și anume bacteriile, virușii și toxinele. Majoritatea agenților
biologici sunt dificil de crescut și menținut, fiind ușor afectați de lumina soarelui sau de alți
factori de mediu, în timp ce alții, precum sporii de antrax, au o durată de viață foarte lungă.
Agenții biologici pot fi dispersați prin aer, infectând animale care să transmit boala oamenilor,
contaminând alimentele și apa. Biological agents can be dispersed by spraying them into the air,
by infecting animals that carry the disease to humans and by contaminating food and water.

Care este răspunsul medicinei?

Știința modernă este o binecuvântare sau este mai degrabă un blestem? Dilema ivita în
secolul trecut s-a amplificat odată cu evenimentele din 11 septembrie 2001. Exemplul teroriștilor
care au deturnat avioane de pasageri pentru a le transforma în adevarate bombe, ne dovedeste că
un obiect inofensiv, cum ar fi un cuțit pentru tăiat hârtie, poate deveni o armă de distrugere în
masă. Atunci cand s-a descoperit vitamina C, toata lumea era convinsă că va servi exclusiv
cauzelor umanitare. După cel de-al doilea război mondial, descoperitorul vitaminei C a vizitat un
submarin în care funcționa un laborator și a aflat cu stupoare că acolo se fabrica vitamina C,
pentru a preveni imbolnăvirea marinarilor cu scorbut, prelungindu-se astfel șederea lor pe mare
și sporind posibilitatea acestora de a efectua mai multe misiuni de distrugere. Aceasta a fost
explicația oferită savantului cu profunde convingeri pacifiste.
10
 Știința este cea care poate aduce fericirea sau distrugerea umanității, iar ea devine din ce
în ce mai accesibilă, grație tehnologiilor de fabricare și internetului. Să nu uităm că virusul care a
stat la baza programului biologic militar al Irakului a fost obținut printr-o simplă comandă
poștală de la unul din laboratoarele occidentale care livra la cerere o astfel de marfă.
În fapt, preocupările oamenilor de știință privind perfecționarea continuă a produselor
biologice și chimice conține și pericolul deținerii acestora de către teroriști și folosirea lor pentru
a declanșa frica de necunoscut și intimidarea omenirii cu efectele lor devastatoare. În 2001, în
Arhiva Națională a Australiei, au fost găsite dovezi fără echivoc ale faptului că Pentagonul a
făcut studii privind efectele radiațiilor asupra oamenilor. Aproximativ 70% din soldații care au
participat la aceste experiente au fost supuși unui nivel de radiații superior celui normal. Dacă
Statul Major și jurnaliștii stateau la 12 km departare, soldații trebuiau să stea la 100 -150 m de
punctul zero al deflagrației, pentru a „recupera diferite echipamente”.
Privitor la acest subiect, Organizația Greenpeace afirmă într-un raport că până în prezent
au fost detonate încărcături nucleare echivalând cu 29.000 bombe de dimensiunea celei de la
Hirosima. În urma exploziilor nucleare, în sol au rămas 3800 kg plutoniu iar peste 4000 au ajuns
în atmosferă. Din cele 2044 de explozii nucleare, 1036 se datorează S.U.A., 715 armatei
sovietice, 210 armatei franceze și 4 armatei Marii Britanii. Departamentul S.U.A. pentru Arme
Biologice al cărui director era Bill Patrik a fost desființat din ordinul fostului președinte Nixon,
dar cercetatorul Patrik era membru în consiliul de conducere al Institutului de Cercetari pentru
Boli Infectioase al Armatei Statelor Unite (USAMRIID) și cel mai bun specialist în obținerea de
pulberi de spori și viruși necesare confecționării bombelor. În 1991, în timpul războiului din
Golf, a fost invitat la Pentagon să participe la o consfătuire despre antrax. Constatând ca cei
prezenți nu cunoșteau prea multe despre antrax, i-a întrebat: „Dvs. ați văzut cum arată antraxul?”
apoi a scos o sticluță de praf de culoarea chihlimbarului, pe care a împins-o în partea cealaltă a
mesei, spre uimirea tuturor. În 1994, a fost numit în grupul principal de control al O.N.U., trimis
în Irak. Alte experiențe ale C.I.A.: 1955, în golful Tampa din Florida au produs tuse convulsivă,
iar în 1969 au introdus substanțe chimice în rețeaua de apă potabilă a sediului Comisiei de
Avizare a Medicamentelor și Alimentelor pentru a evalua efectele nocive. În urma unui proces
intentat de o organizatie civila, Ministerul Apărării al S.U.A. a fost nevoit să admită că
programul său de cercetare privind războiul biochimic continua în 127 locuri din S.U.A.
În 1996, Ministerul Apărării a recunoscut că în cadrul operațiunii Furtună în Deșert din timpul
războiului din Golf în jur de 20.000 soldați „ar fi putut fi expuși acțiunii armelor chimice” în
timpul distrugerii unui adăpost cu arme chimice.
Alte exemple:

11
 - Cum poate fi comandată ciuma bubonică prin poștă? În 1995, Larry Harris, un laborant
din Ohio, a comandat microbul de ciumă de la o firmă din Rokville, Maryland, care aproviziona
institutele de cercetare cu materii prime microbiologice;
- Institutul de Studii Internaționale din Monterey a afirmat că insula VOZROJDENIE
(Renașterea) a devenit o bomba cu ceas în lacul Aral, datorită experiențelor făcute aici de către
savanții sovietici, mai târziu ruși, cu agenți biologici care provoacă ciumă, variolă, vărsat de
vânt, tularemie și antraxul, pentru a studia efectele acestora asupra animalelor. Insula a fost
părăsită după ce o cantitate mare de antrax a fost depozitată în rezervoare metalice, din care s-au
produs scurgeri, iar specialiștii americani au prelevat mostre de sol din care au obținut culturi de
antrax. Din cauza scăderii continue a nivelului apei din Lacul Aral există pericolul ca bolile din
insulă să afecteze Kazahstanul și Uzbekistanul;
- Citadela producției sovietice de armament biologic este rețeaua Biopreparat, ce include
40 centre de cercetare și producție, din care jumătate pentru armament biologic. Aici s-a produs o
tulpină a bacteriei ciumei (moartea neagră) rezistentă la antibioticele obișnuite. Pasacinik, care a
fugit în Marea Britanie în 1989, afirma: „Activitatea mea nu mă lăsa să adorm liniștit”.
Este bine de știut că Rusia deține încă un arsenal strategic compus din ciumă, antrax,
pulbere de variolă și varianta U a febrei hemoragice. Cu toate că în 1972 s-a semnat Convenția
privind Interzicerea Dezvoltării, Producerii și Stocarii Armelor Biologice și Toxice și Distrugerea
lor, aceasta nu a fost respectată. Conform rezultatelor unei anchete a Senatului S.U.A., derulată
în 1995, lista neagră a țărilor ce produc arme biologice include 17 state: Iran, Irak, Libia, Siria,
Coreea de Nord, Taiwan, Israel, Egipt, Vietnam, Laos, Cuba, Bulgaria, India, Coreea de Sud,
Africa de Sud, China și Rusia. În anul 1990, 191 rachete Scud ale Irakului erau înzestrate cu
încărcătură biologică ucigașă (antrax și toxină botulinică). Șapte ani mai tarziu, Irakul a declarat
că deține 8500 litri de antrax, 2500 litri de aflatoxină (otrava ce provoacă ciroza), 19.00 litri
toxină botulinică și alte substanțe periculoase.
Din păcate, șirul țărilor, momentelor și tipurilor de substanțe implicate în astfel de
evenimente poate continua:
- conflictul dintre Iran și Irak, când Irakul a dezlanțuit un atac chimic de anvergură asupra
Iranului;
- fabricarea și utilizarea gazelor paralizante de către irakieni pe detinuții iranieni, cu
prioritate pe cei kurzi și șiiti din inchisoarea Radwania;
- „sindromul razboiului din Golf”, rămas neelucidat până astăzi. Incendiile petroliere,
substanțele chimice, proiectilele cu uraniu sărăcit (utilizate și în războiul din Iugoslavia),
vaccinurile administrate împotriva efectelor atacurilor cu arme chimice și biologice, inclusiv
efectele stresului cauzat de luptă. Deși oficialitățile de la Washington neagă existența
12
„sindromului razboiului din Golf”, un numar mare de veterani afirma ca boala lor este cauzată de
atacurile chimice din timpul luptelor, respectiv de efectele vaccinurilor care li s-au administrat.
- febra hemoragică, în special Ebola, a atras și atenția sectei Aum, care, în 1993, când a
izbucnit și epidemia Ebola în Zair, și-a trimis câțiva membri în această țară pentru a obține
virusul, dar fără succes. Febra hemoragică mai poate fi provocată și de virusul Marburg, febra
Kongo, febra hemoragică argentiniană, precum și de febra Lassa.
Având în vedere în special bioterorismul, putem spune cu îndreptățire că virușii și bolile
infecțioase sunt, cu adevărat, arme periculoase și putem înțelege de ce bioterorismul a devenit un
subiect din ce în ce mai des abordat în întreaga lume, la nivel politic, social și medical. Deși
termenul de „atac bioterorist” ar sugera un conflict armat, în această situație particulară forța
militară nu are putere de contracarare, apărarea venind ăn principal din partea sistemului
medical. Prin urmare, maniera de intervenție medicală în cazul unui atac bioterorist ocupa locul
central al discuțiilor, pe plan organizatoric, logistic dar și etic. Estimările gravității consecințelor
unui atac bioterorist sânt departe de a fi optimiste, deoarece chiar un atac localizat ar putea
provoca o epidemie globală, motiv pentru care omenirea trebuie să fie pregătită și pentru cel mai
pesimist scenariu.
Nu întâmplător, în universități de renume din Israel și S.U.A. a luat naștere o nouă
specializare, medicina terorii, chemată să răspundă provocărilor pe care actele de terrorism le
ridică astăzi în fața populației civile și a instituțiilor statului. Această nouă specializare este
dezvoltată în țări care au o bogată experiență legată de acțiunile teroriste și efectele acestora și,
deci, o nevoie reală de a dezvolta soluții care să salveze vieți, cu costuri ce pot fi asumate,
adresându-se unor nevoi medicale unice, pe care procedurile standard nu le au în vedere.
Termenul „medicina terorii” a fost folosit de Dr. Shmuel Shapira, director general adjunct
al spitalului Hadassah, și alți medici renumiți din Israel, cu privire la o serie de consecințe
specifice actelor de terrorism, vorbind despre un nou tip de epidimiologie, asociată cu o
categorie unică și extreme de severă de afecțiuni, o adevărată povară pentru societatea
contemporană. Medicina terorii se adresează medicilor și altor prestatori de servicii de sănătate,
aducând în atenție noi proceduri de prevenire, tratament și reabilitare, atât pentru indivizi, cât și
pentru comunitățile afectate.
Dr. Yuri Millo de la Washington Hospital Center of MedStar Health subliniază principal
justificare pentru această nouă specializare medicală: spre deosebire de alte dezastre, actele de
terrorism urmăresc în mod deliberat să rănească și să ucidă civili, să distrugă proprietăți, să
promoveze frica, precum și să submineze încrederea populației în capacitatea autorităților de a-și
proteja propriii cetățeni. Mai mult, terorismul are această permanentă nevoie de a șoca
societatea, astfel încât principala preocupare a teroriștilor este aceea de a dezvolta noi tehnici
13
prin care să provoace și să întrețină starea de șoc și frică. Spre deosebire de medicina de urgență,
care beneficiază de o anumită constanță, predictibilitate, medicina terorii trebuie să accepte
haosul și lipsa de stabilitate ca fiind elementul central pentru orice tip de răspuns încearcă să
structureze. David O’Reilly și Karim Brohi argumentează că reacției pe termen scurt, din primele
ore de după atacul terrorist, trebuie să îi urmeze o acțiune extinsă, privind modul în care
comunitatea suferă de pe urma acestuia, precum și preocuparea pentru efectele negative asupra
bugetului sistemului de sănătate.8
Dr. Deborah Mulligan împărtășește această opinie și atrage atenția în mod special asupra
vulnerabilității copiilor în cazul unor atacuri teroriste, subliniind faptul că centrele pediatrice
naționale nu sunt pregătite să facă față numărului mare de copii care ar putea fi victimele unei
eventuale explozii cu bombă, de exemplu. Astfel, în 2002, în S.U.A., aproximativ trei sferturi
dintre spitale aveau planuri de acțiune în cazuri de dezastre în care este prezent explozibil, dar
doar 20% aveau în vedere implicarea directă a explozibilului în declanșarea dezastrului.
În contextul în care constatăm o permanent creștere a gradului de complexitate și de
impredictibilitate pe care terorismul internațional le manifestă, va trebui ca măsurile de
management al crizelor să fie mai bine coordonate, cu implicarea tuturor structurilor societății. În
mod evident, se cere o cât mai urgentă abordare interdisciplinară a acestei problematici,
medicina fiind unul dintre vectorii viitoarelor acțiuni de răspuns la orice atac terorist.

Concluzie
În această lucrare am încercat să prezint gravitatea fenomenului numit terorism,
vechimea lui în lume, amploarea pe care o are la momentul actual, legăturile nebănuite dintre
acesta și dezvoltările contemporane ale științei și tehnicii, în special cu lumea medicală.
În secolul XXI există peste 150 de organizații importante teroriste, ale căror acțiuni fac
victime și pagube materiale pe tot globul. Numărul persoanelor implicate în acte de terorism este
foarte mare, și nu musulmanii sunt cei mai mulți, ei reprezentând doar 6% dintre teroriști.
Lupta cu terorismul este dusă de aproape toate statele lumii, dar, în opinia mea, nu va fi
desemnat niciodată un caștigător în această bătălie. România are norocul să nu fie un stat care
să prezinte interes pentru mișcările teroriste și acest lucru ne conferă o anumită siguranță. Totuși
autoritățile nu trebuie să ignore amenințările, ci trebuie să monitorizeze în permanență
eventualele pericole și persoane sau acțiuni suspecte, pentru a oferi un sentiment de siguranță și
liniștea tuturor cetățenilor români.

8
S. Shapira, et al. (eds.), „Effects of Terrorism on the Healthcare Community”. În: Essentials of Terror Medicine,
pp. 45-58.
14
 Bibliografie orientativă
1. CHIȘ I., POPA C., Terorismul Contemporan, Editura ANI, București, 2007.
2. DUCULESCU V., Protecția juridică a drepturilor omului, Editura Lumina Lex,
București, 1998.
3. SERVIER, Jean, Terorismul, Editura Institutului European, București, 2002.
4. LIVINGSTON, Marius, International Terrorism in the Contemporary World, Editura
Greenwood Press, Londra, 1978.
5. WRIGHT-NEVILLE, Dicționar de terorism, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca,
2010.
6. ARĂDĂVOAICE, Gheorghe, ILIESCU, Dumitru, NIŢĂ, Dan, Terorism. Antiterorism.
Contraterorism, Editura Antet, Bucureşti, 1997.
7. JURA, Cristian, Terorismul internaţional, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004. 15.
Col.. dr. ANTIPA, Maricel, Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea acțiunilor
extremist-teroriste pe teritoriul României. Tendințe și perspective la început de mileniu,
CELSIUS, București, 2004.
8. LLAYD, Andrew și MATHEWS, Peter, Bioterorismul - flagelul mileniului III, Editura
Hiparion, Cluj Napoca, 2005.
9. ***, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București,
1998.
10. ***, Revista de științe politice. Revue des scientes politiques, nr. 24, 2009.
11. ***, Strategia de Securitate Naţională a României, București, 2007.
12. ***, Strategia Naţională de Apărare a României, București, 2010.
13. ***, Terorismul, istoric, forme, combatere - Culegere de studii; Editura OMEGA
București 2001.
14. www.sri.ro – Site-ul oficial al Serviciului Român de Informații.
15. www.ro.wikipedia.org - Enciclopedie liberă online.

15