Ștefan Irninis-Alexandra

RISE I

Terorismul

Terorismul constă în atacuri asupra unor populații nevinovate care nu sunt implicate
în mod direct în conflict, cu scopul de a pune presiune pe oameni și de a crea panică în rândul
populației pentru a putea obține ceea ce își doresc de la conducere. Are ca principală cauză
nemulțumirile politice ori religioase. Adesea, termenul de terorism este utilizat pentru a
descrie o situație, care este greșită din punct de vedere moral, guvernele și grupurile nestatale
utilizându-l pentru a denunța sau abuza grupurile opuse.1 Este destul de dificilă, totuși,
alegerea unei singure definiții corecte a terorismului, deoarece există 212 explicații ale
termenului care sunt folosite la nivel mondial, dintre care 90 sunt utilizate de guverne și de
alte instituții.2

Convenția Arabă pentru Suprimarea Terorismului a declarat că terorismul este „orice

act sau amenințare de violență, oricare ar fi motivele sau scopurile sale, care are loc în
înaintarea unei ordini de zi penale individuală sau colectivă cu scopul de a stârni panică
printre oameni, provocând frică prin rănirea lor sau punându-le viața, libertatea ori siguranța
în pericol sau încercând să provoace daune mediului sau instalațiilor publice ori private sau
încercând să pună în pericol resursele naționale”.3

Terorismul diferă față de crime, atacuri, incendieri sau amenințări, deoarece impactul
violenței teroriste și stricăciunile cauzate ajung dincolo de victimele vizate și anume la
guvern ori armată. De asemenea, atacurile teroriste sunt orientate către ținte dintr-un spectru
mai larg al societății, precum civili sau chiar o societate întreagă. Diferența dintre terorism și
criminalitatea obișnuită este dată de obiectivele sale puternice.

1
Sinclair Samuel Justin & Antonius Daniel, The Pshychology of Terrorism Fears, Oxford University Press, US,
2012, p. 14.
2
Simon, Jeffrey D. (1994). The Terrorist Trap. Bloomington: Indiana University Press.
3
Arab Convention for the Suppression of Terrorism (1998). Arab Convention on Terrorism. Cairo: Council of
Arab Ministers of the Interior and the Council of Arab Ministers of Justice.

1
 Terorismul este o tactică veche. Dovezi ale terorismului datează de dinainte să se fi
inventat cuvântul care să-l definească. Acest lucru a fost confirmat de anumite artefacte
localizate la 50 de mile de sudul Mosulului, în Irak. Assurnasirpal, conducătorul și regele
Asiriei, și-a impus domnia pe teritoriile cucerite ridicând monumente de piatră. Scris pe ele,
cuneiform, se află următoarele: „ Am construit o coloană lângă poarta orașului său și i-am
jupuit pe toți conducătorii care s-au opus, apoi am acoperit coloana cu pielea lor. Pe unii i-am
zidit în interiorul coloanei, pe alții i-am tras în țeapă... Pe mulți dintre ei i-am ars de vii și pe
alții i-am luat ca prizonieri. Unora le-am tăiat nasul, urechile și degetele, altora le-am scos
ochii. Am construit o coloană din oameni vii și alta din capete.”4

Walter Laqueur (1999),5 expert în terorism, a declarat că „au avut loc schimbări
radicale, dacă nu chiar o revoluție, în caracterul terorismului”(p.4). Laqueur compară vechiul
terorism cu cel nou. Vechiul terorism ataca doar țintele selectate. Terorismul nou nu ține cont
de asta, are cât de multe victime este posibil. O altă trăsătură a noului terorism este folosirea
violenței extreme. Laqueur susține că „noul terorism are trăsături diferite, nevizând în mod
special ordinele politice, ci distrugerea societății și eliminarea unui număr mare de oameni”
(p.81).6 Terorismul s-a schimbat din cauza schimbării paradigmei. O paradigmă este un
model, viziune asupra lumii sau un model care a fost stabilit logic pentru a reprezenta un
concept. Paradigma este modul de a interpreta lumea care a fost acceptată de un grup de
oameni și care poate fi folosită pentru politicieni și gânditori drept design de agende politice.
Când o paradigmă se schimbă, tot grupul experimentează modificarea paradigmei.

Pentru Ganor (2002),7 comparația dintre vechiul și noul terorism poate fi evidențiată
prin diferențele dintre terorismul clasic, modern și postmodern. Terorismul clasic înseamnă
că lupta de grup este directă și au o anumită sarcină de a face puține victime (ex: asasinări).
În terorismul modern, este folosită o abordare mai indirectă; atacurile sunt nediscriminatorii,
iar distrugerea este mult mai mare, având sute de victime. Cu toate că în terorismul modern
sunt folosite arme convenționale, acestea sunt folosite pentru a crea decese în masă.
Terorismul postmodern are obiectivul de a altera realitatea conflictului, prin actul de terorism

4
Roux, George (1966). Ancient Iraq. Baltimore, MD: Penguin Books.
5
Robert M. Cassidy, Counterinsurgency and the Global War on Terror: Military Culture and Irregular War,
Praeger Security International, London, 2006.

6
Walter Laqueur, A History of Terrorism, Transaction Publishers, 2002.
7
September 11 attacks, https://www.britannica.com/event/September-11-attacks, data accesării 06.09.2020, ora
00:43.

2
în sine - utilizând CBRN (arme chimicale, biologice, radiologice și nucleare). Scopul
principal este de a elimina sursa conflictului.

Din punct de vedere al tipologiei, există terorism religios, naționalist și economic. De

asemenea, se poate realiza o clasificare prin intermediul numărului de persoane implicate
direct în cadrul acțiunilor teroriste. Așadar, există terorismul individual, grup terorist izolat,
de franciză, cu susținere externă, afiliat, dar și organizații de insurgență și terorism.

O organizație teroristă cunoscută din zilele noastre este Al Qaeda care a luat ființă în
anul 1980. Aceștia recurg la violență nediscriminată împotriva civililor cu scopul de a-și
promova țelul de ordin politic, dar și ideologic al eliminării influenței occidentale din țările
musulmane. Operează ca o rețea internațională care comandă o armată nestatală, având ca
motivație principală Războiul Sfânt proclamat în spiritul islamului. Țelul principal al acestei
organizații constă în eliminarea definitivă a influențelor occidentale de pe teritoriul țărilor
musulmane. Osama bin Laden ocupa poziția de emir al organizației, însă, acesta a fost ucis în
anul 2011 de către trupele americane pe teritoriul Pakistanului. De asemenea, bin Laden
conducea Consiliul Shura, care era compus din aproximativ 30 de membri seniori ai
organizației. Robert Cassidy este unul dintre scriitorii care au avut o părere clară asupra
acestui concept al terorismului. Acesta considera că gruparea teroristă menționată anterior are
la bază două forțe principale de insurgenți. Una care s-a realizat de către SUA sub forma unei
forțe de insurgență în cadrul războiului sovieto-afgan și constă în mujahedini, din Arabia
Sudită și din Yemen. Și cea de a doua forță, un număr care nu poate fi determinat de
muhajedini, care trăiesc în state occidentale.8 Walter Laqueur, însă, considera că mișcarea
militantă a terorismului are nevoie de un spațiu de libertate a expresiei, dar și a organizării
sociale.9

Cel mai cunoscut atac terorist la nivel global a fost cel din SUA din 11 septembrie
2001. Au fost deturnate 4 avioane, dintre care două au lovit Turnurile Gemene din World
Trade Center, New York, al treilea a lovit Pentagonul din Washington, D.C. și ultimul a
aterizat pe un câmp din Shanksville, Pennsylvania. În acea zi, Al Qaeda a ucis mai mulți
oameni decât a ucis Armata Republicană Irlandeză în 35 de ani. Toți cei 19 teroriști implicați
au decedat și odată cu ei au fost uciși în jur de 2.750 de oameni în New York, 184 la
Pentagon și 40 în Shanksville. Poliția și pompierii din New York au fost greu încercați: sute
8
Jackson, Richard (2005). Writing the War on Terrorism: Language, Politics and Counter-Terrorism.
Manchester, England: Manchester University Press.
9
Martin, Gus (2010). Understanding Terrorism: Challenges, Perspectives, and Issues. Thousand Oaks, CA:
Sage.

3
s-au grăbit să intervină la scena atacurilor și peste 400 de ofițeri de poliție și pompieri au
murit.10 Potrivit unui sondaj din 2006 organizat de Gallup care a avut peste 50.000 de
participanți din mai multe țări, 7% din cei 1,3 miliarde de musulmani ai planetei, văd
atacurile din 11/9 „perfect normale”. Actualul Război Mondial Antiterorism inițiat de
președintele american George W. Bush este cea mai de amploare campanie antiteroristă din
istorie și cea mai importantă luptă de la căderea zidului Berlinului11. De atunci, numărul
atacurilor teroriste la nivel global a crescut alarmant. Numai din 2001 până în 2005 au crescut
de la 1,732 la 4,995. Un an mai târziu, au crescut la 6,659.12

Identitatea se referă la personalitatea distinctă a unei persoane. Există un set de

caracteristici numite indicii de identitate, pe care o persoană le are. Acești indici de identitate
sunt culoarea pielii, stilul vestimentar, modul de a vorbi, orientarea sexuală, etc. și îl fac pe
om să fie recunoscut. Sunt trei categorii de identitate umană: identitatea naturală, cea cu care
te naști, precum gen sau rasă; identitatea atribuită, o identitate dată de alții și identitatea
atribuită de către sine, o identitate creată pentru propria persoană.13 Deci, cine este de fapt
teroristul? Care este identitatea lui sau a ei? Cercetările de lungă durată pe tema terorismului
au stabilit că identitatea teroristului tinde să fie atribuită de alții sau atribuită de sine.14

Contrar opinii publice, mulți teroriști provin din familii normale și au avut parte de o
educație ca a tuturor. Osama bin Laden, de exemplu, provine dintr-o familie foarte înstărită
din Arabia Saudită. Sageman (2004)15 a observat că 73% dintre jihadiști pe care i-a studiat
erau căsătoriți și mulți dintre ei aveau copii. Provin din familii de elită ori clase mijlocii.
Numai o proporție mică de 27% proveneau din clasa muncitoare sau familii sărace. Sageman
a mai descoperit că jihadiștii își caută soții care să împărtășească aceleași opinii cu ei.

Mahan și Griset (2007)16 au observat că teroriștii sinucigași sunt în general bărbați cu

vârste cuprinse între 17 și 23 de ani. În cercetările sale despre teroriștii sinucigași, Pape
(2005)17, a descoperit că vârsta medie variază de la 21,1 de ani pentru gruparea libaneză
Hezbollah și teroriștii palestinieni la 29,8 ani pentru gruparea Ceceni. Această diferență de
10
Afshar, Halah, Aitken, Rob, & Franks, Myfanwy (2005). Feminisms, Islamophobia and Identities. Political
Studies, 53 (2), 262–283.
11
Bakker, Edwin (2006). Jihadi Terrorists in Europe, Their Characteristics and the Circumstances in Which They
Joined the Jihad: An Exploratory Study.
12
Sageman, Marc (2004). Understanding Terror Networks. Philadelphia: University of Pennsylvania Press.
13
Mahan, Sue G., & Griset, Pamala L. (2007). Terrorism in Perspective (2nd ed.). Thousand Oaks, CA: Sage.
14
Pape, Robert A. (2005). Dying to Win. New York: Random House.
15
Walter Laqueur (1999). The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. London: Oxford
University Press, p. 4.
16
Walter Laqueur (1999). The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction. London: Oxford
University Press, p. 81.

4
vârstă vine de la diferența de vârstă medie a populațiilor din care provin teroriștii sinucigași:
vârsta medie a grupărilor libaneze și palestiniene era cu aproximativ 10 ani mai mică decât
cea a cecenilor. Pe scurt, în comparație cu rezultatele infracțiunilor obișnuite, corelația dintre
vârstă și terorism pare să fie mai puternică decât cea dintre gen și terorism. Pape a confirmat,
că puse cot la cot cu bărbații, femeile teroriste sunt în medie mai în vârstă. De exemplu, cele
48 de femeie teroriste sinucigașe pe care le-a studiat erau mult mai în vârstă decât cei 213
bărbați. Această diferență de vârstă se datorează faptului că aceste femei sunt câteodată
văduve ale bărbaților uciși de guvern sau de armată. Această situație este atât de comună
printre femeile teroriste sinucigașe ale grupării Ceceni, încât a ajuns să li se spună „Văduvele
Negre”.

În concluzie, terorismul este o practică antică care există de peste 2.000 de ani. Este
un termen a cărui complexitate nu a putut fi redată prin intermediul unei singure definiții. Cel
mult, avem definiția „cea mai acceptată la nivel global” și anume: terorismul este folosirea
violenței pentru a produce panică din motive politice sau religioase. Atacurile teroriste sunt o
amenințare la adresa omenirii și au ucis de-a lungul timpului mii de suflete nevinovate.

17
. Ganor, Boaz (2002). Defining Terrorism: Is One Man’s Terrorist Another Man’s Freedom Fighter? Police
Practice and Research, 3(4), 287–304.

5
 BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

1. Sinclair Samuel Justin & Antonius Daniel, The Pshychology of Terrorism Fears, Oxford
University Press, US, 2012, p. 14.
2. Simon, Jeffrey D. (1994). The Terrorist Trap. Bloomington: Indiana University Press.
3. Arab Convention for the Suppression of Terrorism (1998). Arab Convention on Terrorism.
Cairo: Council of Arab Ministers of the Interior and the Council of Arab Ministers of Justice.
4. Roux, George (1966). Ancient Iraq. Baltimore, MD: Penguin Books.
5. Walter Laqueur (1999). The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction.
London: Oxford University Press, p. 4.
6. Walter Laqueur (1999). The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction.
London: Oxford University Press, p. 81.
7. Ganor, Boaz (2002). Defining Terrorism: Is One Man’s Terrorist Another Man’s Freedom
Fighter? Police Practice and Research, 3(4), 287–304.
8. Robert M. Cassidy, Counterinsurgency and the Global War on Terror: Military Culture and
Irregular War, Praeger Security International, London, 2006.

9. Walter Laqueur, A History of Terrorism, Transaction Publishers, 2002.

10. September 11 attacks, https://www.britannica.com/event/September-11-attacks, data accesării
06.09.2020, ora 00:43.
11. Jackson, Richard (2005). Writing the War on Terrorism: Language, Politics and Counter-
Terrorism. Manchester, England: Manchester University Press.
12. Martin, Gus (2010). Understanding Terrorism: Challenges, Perspectives, and Issues.
Thousand Oaks, CA: Sage.
13. Afshar, Halah, Aitken, Rob, & Franks, Myfanwy (2005). Feminisms, Islamophobia and Identities.
Political Studies, 53 (2), 262–283.
14. Bakker, Edwin (2006). Jihadi Terrorists in Europe, Their Characteristics and the
Circumstances in Which They Joined the Jihad: An Exploratory Study.
15. Sageman, Marc (2004). Understanding Terror Networks. Philadelphia: University of
Pennsylvania Press.
16. Mahan, Sue G., & Griset, Pamala L. (2007). Terrorism in Perspective (2nd ed.). Thousand
Oaks, CA: Sage.

6
17. Pape, Robert A. (2005). Dying to Win. New York: Random House.