Terorismul în

Franța

Studenții : Dragomir Sergiu Ionuț

Însurățelu Cristian Andrei

Hanu Georgiana Vasilica

Ursu Răzvan

Specializarea : EAI

Anulu : II

Grupa : 3
 I. Introducere în terrorism

Conceptul de terorism

Terorismul nu are o definiție unanim acceptată. Dificultatea

definirii provine atât din complexitatea sa cât și dintr-o largă
divergență de poziții ale persoanelor, organizațiilor sau statelor
implicate în lupta antiteroristă.

Cea mai simplă definiție este cea de "scop și metodă":

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită

pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de
violență spectaculară acționate asupra unor populații neimplicate în
mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii,
câteodată conducerea face acte de terorism asupra populației(stat ,
organizații, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane
civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect psihologic
generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea
manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de
realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

Terorismul poate fi:

 un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe
poziții inferioare de forță (militară, politică sau economică),
 sau purtat de state, grupe de state, organizații statale, organizații
extraparlamentare, sau interstatale, ca o formă de război nedeclarat,
neconvențional, care face abstracție de la regulile impuse
de Convențiile de la Geneva.
 În multe cazuri terorismul este în mod greșit asimilat
cu insurgența, fanatismul, războiul psihologic, crimele de
război și atrocitățile comise de forțe armate regulate sau cu operațiuni
clandestine. Câteodată această confuzie este întreținută în mod
intenționat din rațiuni de propagandă.

Definitii ale terorismului

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepție

culturală, politică și socială a actului de violență și a scopului politic urmărit
prin teroare.
Deși țintele pot fi diferite:
 cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatică (poziția mediei, care
se bazează, în marea majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese,
terorismul crescând rating-ul, manipulată și manipulatoare, devine
centrală în triunghiul conflictual teroriști-populație-conducere);
 acțiuni de „pedepsire” și răzbunare pentru nedreptăți reale sau imaginare;
 atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea
sistemului de guvernare, impunerea unor alte linii de conduită, religioasă,
politică, morală, economică, cuceriri teritoriale, etc.
Metoda va fi - prin definiție - violentă și spectaculară aplicată
asupra unei populații civile, neangajate direct în conflict, dar cu
potanțial de a influența conducera-țintă.
Într-un studiu al terorismului, Alex Schmid, analizează
conținutul pentru 109 definiții ale terorismului găsind următoarea
frecvență a conceptelor folosite:
 Violență și forță (apar în 83.5% dintre definiții)
 Motivații politice (65%)
  Frică, accent pe teroare (51%)
 Amenințare (47%)
 Efecte psihologice și reacții anticipate (41.5%)
 Discrepanță între obiective și victime (37.5%)
 Acțiuni intenționate, planificate, organizate și sistematice (32%)
 Metodă de luptă, strategie și tactică (30.5%)

Definiția terorismului la Liga Națiunilor (1937)

Toate actele criminale îndreptate împotriva unui stat sau făcute
ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea anumitor
persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg.
Această definiție largă și voit ambiguă reflectă preocupările
guvernelor interbelice de a face față pericolului pus de mișcările
anarhiste, comuniste, cât și a celor de eliberare de sub ocupația
colonială. Această definiție a fost folosită inclusiv de către guvernul
britanic pentru a justifica reprimarea mișcării pașnice pentru obținerea
independenței Indiei.

Definiții ale terorismului în Statele Unite

Definiția Codului Federal al  Statelor Unite
Folosirea ilegală a forței și violenței împotriva unor persoane sau
proprietăți, pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a
populației civile, sau a unui segment de populație, făcută în scopul
atingerii unor obiective politice sau sociale.
Această definiție este criticată pentru introducerea conceptului
de "act terorist pentru pedepsire", în urma atentatului terorist din
Oklahoma, atentat al cărui principal motiv se pare că a fost
pedepsirea FBI-ului pentru intervenția împotriva sectei Davidienilor
din Texas.
Definiția Departamentului Apărării al Statelor Unite
Folosirea calculată a violenței ilegale pentru a instaura frica, în
vederea intimidării sau pedepsirii guvernelor sau societăților, pentru
atingerea unor scopuri în general politice, religioase sau ideologice.
Și această definiție este puternic criticată pentru că permite
aplicarea conceptului de terorism la nivel statal (stat terorist) și
introduce arbitrarul legalității conferit de tribunalele americane.
De exemplu uciderea unor cetățeni civili iranieni ar putea să fie
considerată legală de către guvernul american și deci nu ar constitui un
act de terorism. Acest argument a fost folosit pentru sprijinul american
acordat grupării teroriste anti-iraniene mujahedine Khalq (MEK).
Membrii acestui grup au primit în mod oficial statutul de "persoane
protejate" din partea guvernului american, chiar dacă MEK se află pe
lista oficială de grupări teroriste, elaborată de Departamentul de Stat
American.
Definiția Legii „Patriot”
Este considerată ca una dintre cele mai vagi, interpretabile și
arbitrarii definiții ale terorismului atât de criticii liberali cât și cei
conservatori:
"...acte periculoase pentru viața umană care se produc cu încălcarea codului
penal al Statelor Unite ale Americii sau al oricărui Stat (din componența
SUA)."

Definiția Legii Terorismului din Marea Britanie, din 2001 

În legea adoptată în februarie 2001 în Marea Britanie, definiția
actului de terorism este atât de largă încât include nu numai orice
folosire a violenței și a amenințării pentru atingerea unor obiective
politice, ideologice sau religioase, dar și "perturbarea sau interferența
serioasă în funcționarea unui sistem electronic."
 De asemenea sunt considerate ca acte teroriste acțiuni de
amenințare cu folosirea armelor de foc sau a explozivilor care nu au ca
scop influențarea guvernului sau crearea unei stări de teroare.
Această lege este foarte criticată, pe motiv că permite o definire
mult prea largă a termenului de terorism și creează un potențial pentru
abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumentează
punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comice
și absurde) cum ar fi cel al unui activist ecologist, care în semn de
protest ar amenința numai că va folosi o armă de vânătoare pentru a-și
distruge propriul calculator, și conform textului legii ar fi considerat
un terorist.
 II. ORGANIZAREA SI
EVOLUTIA
TERORISMULUI

A)Terorism individual . Este un caz foarte rar în care indivizi izolați comit acte de
terorism. În general numărul de victime și pagubele materiale produse de acești teroriști
sunt reduse, dar efectul de frică și psihoza produsă pot fi serioase.
Terorismul individual este cel mai dificil de combătut.
Adesea, terorismul individual e comis de persoane psihotice. Un celebru terorist
individual este Theodore Kaczynski, supranumit în engleză Unabomber. Absolvent al
Universității Harvard, doctor în matematică și fost profesor la Universitatea California
Berkley. Suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a
18 ani, omorând 3 persoane și rănind alte 18. A fost capturat numai datorită faptului că
fratele său i-a recunoscut scrisul, într-un manifest publicat în presă, și a anunțat poliția.

B) Grup terorist izolat . Este format în general dintr-un grup mic de persoane care,
fiind rude sau prieteni, se cunosc personal înainte de începerea activităților teroriste și
decid în mod spontan să treacă la acte de terorism. Este un caz rar și dificil de detectat,
combătut și anihilat.
Ca exemplu este considerat cazul teroriștilor Timothy McVeigh și Terry Nichols,
responsabili pentru atentatul asupra clădirii FBI din Oklahoma. Există surse care se
îndoiesc de faptul că cei doi ar fi un grup izolat și că de fapt Terry Nichols ar fi colaborat
cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, în timpul serviciului său militar, la o bază militară
din localitatea Cebu din Filipine).

C) Grup terorist de francize . Inițial acest concept de organizare aparținea

celulelor anarhiste de la începutul secolului, dar a revenit în actualitate datorită
acțiunilor grupului terorist Al Qaeda.
În esență este vorba de încercarea de a oferi o umbrelă ideologică, politică și religioasă
comună pentru a favoriza apariția spontană a unui număr mare de grupuri teroriste
izolate, care să acționeze pentru atingerea unor obiective asemănătoare fără a avea
legături clare de comandă, control și susținere logistică.
Se consideră că acest mod de organizare are o eficiență redusă, compensată fiind de
formarea unui număr mare de celule.
Elementele de noutate aduse de Al Qaeda în terorismul de franciză sunt:

1. Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazată pe ideea unei conspirații

creștino-evreiești („cruciați și sioniști") care e pe punctul de a subjuga total
lumea islamică și a distruge religia musulmană.
2. Spre deosebire de anarhie, Al Qaeda menține un monopol ideologic total asupra
conținutului ideatic de franciză, cu trăsături evidente de branding.
3. Folosirea intensivă a internetului pentru răspândirea francizei, atragerea de noi
aderenți și ducerea campaniei de propagandă a propriei audiențe.
4. Elaborarea unui pachet de franciză complet. Al Qaeda pune la dispoziția oricărui
doritor, nu numai baza ideologică, dar și manuale complete de instrucție (de la
metode de acțiune și organizare până la manuale de fabricare a bombelor
artizanale) și furnizează la cerere susținere financiară și asistență tehnică dată
de instructori, de teroriști.
5. Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care își menține modul de
organizare convențional, dar în același timp încurajează franciza bazată pe
grupuri izolate. Din acest motiv unii analiști consideră că franciza este folosită
numai pentru a crea diversiuni sau ca o sursă de carne de tun.
Numărul membrilor organizațiilor teroriste de franciză, în funcție de numărul de grupuri
izolate care preiau franciza, poate fi cuprins între zeci și mii, majoritatea acestor membri
fiind implicați direct în planificarea și executarea actelor teroriste.

D) Grup terorist cu sustinere externa . În general orice grup terorist a primit sau
va primi în timpul existenței sale susținere de la un stat interesat.
Încă din timpul „războiului rece” au existat grupuri teroriste care nu aveau bază de
susținere proprie, fiind de fapt grupuri teroriste organizate și dependente de un stat sau
de un grup de state.
În general grupurile teroriste cu susținere externă sunt compuse din până la 20 de
membri care sunt cu toții implicați direct în planificarea și executarea actelor teroriste
(atribuțiile de suport, comandă și logistică fiind asigurate de unul sau mai multe servicii
secrete de stat).
Exemple de terorism cu susținere externă au fost gruparea teroristă condusă de Carlos
Șacalul (Carlos Ilici Ramirez -) , gruparea teroristă palestiniană Septembrie cel Negru,
creată inițial contra Iordaniei, cu baze și susținere în Siria și Liban - gruparea Abu-
Nidal din această organizație a organizat atacul terorist contra sportivilor israelieni
la Olimpiada de vară de la München, munițiile și armamentul fiind transportate în
bagajul unor diplomați bulgari.

E) Grup terorist afiliat . Majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt afiliate

unei mișcări politice, religioase, sau a unui curent ideologic (naționalist, social, ecologist
etc.). Aceste organizații mai sunt denumite și grupări teroriste propriu-zise.
Există o mare varietate sub aspectul organizării, metodelor de acțiune și letalității
grupurilor din această categorie, elementele lor comune fiind:

1. Organul militar și operativ al unei mișcări (politice, religioase sau ideologice)

civile necombatante, cum ar fi:
 Wahabismul > Al Qaeda
 Separatismul > ETA, grupul cecen condus de Alsan Mashadov
 Un partid extremist > „Calea luminoasă” (în spaniolă Sendero Luminoso)
 Curente naționalist-islamice > Abu Sayaf, Hamas, Hezbollah
2. Funcționează sub un control exercitat de structura civilă de susținere.
3. Au elemente clare de comandă, control, comunicații și logistică, fapt care, în mod
paradoxal, le face mult mai vulnerabile și ușor de infiltrat, supravegheat,
combătut și eliminat.
4. În momentul în care structura civilă de susținere devine implicată într-un proces
politic democratic, grupul terorist se autodesființează.
Grupurile teroriste afiliate pot avea până la câteva mii de membri, împărțiți în:
-conducători civili și/sau comandanți militari;
-luptători;
-informatori;
-responsabili cu logistica, relații externe - presă, recrutarea de cadre,
identificarea elementelor corupte, identificarea țintelor de atacat, etc.

F) Organizatii de insurgenta si terorism . Aceasta e o categorie destul de

disputată și e reprezentată de grupurile de insurgență care alunecă pe panta
terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment tactic și operațional.
Cel mai tipic exemplu de grup de terorism și insurgență este reprezentat de grupul de
gherilă columbian FARC.
Unii specialiști consideră IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la granița dintre
organizațiile de insurgență cu tactici teroriste și grupurile teroriste afiliate.

EVOLUTIA TERORISMULUI
Istoria terorismului . Grupările care săvârşesc acte teroriste nu este un lucru cu adevărat nou,
chiar și în zilele pre-moderne au existat grupuri și indivizi care au folosit violența politică împotriva
autorităților și a elitelor. Cele mai multe descrieri ale terorismului modern, încep cu anarhiștii care sunt
asociaţi cu faptele de propagandă, din propaganda franceză. Un grup, o rețea sau o mișcare care a fost
activă din anii 1870, 1880. Astfel, chiar și cu mai mult de un secol în urmă, au existat mai multe grupări
diferite, folosind tactici, sloganuri diferite și cu diferite medii politice, variind de la extrema stângă a
separatiștilor naționaliști. Unii au ucis șefi de state, iar alții au atacat cetățeni obișnuiți. O parte au
acționat doar în orașul lor de origine sau regiunea de origine, în timp ce alții au avut o agendă
internațională, și au operat la nivel transfrontalier. Deci, din nou, terorismul de astăzi nu este nimic nou.
În literatura de specialitate au fost identificate patru valuri ale terorismului, fiecare cu propriile sale
componente, diferite segmente de public, simpatizanți și susținători, sau mod de operare [2]. Fiecare
dintre aceste perioade sau valuri au durat câteva decenii, trei sau patru decenii, după care acestea s-au
estompat treptat. Cele patru valuri sunt următoarele: în anii 1880, primul val denumit „Valul
anarhiştilor”, care a continuat timp de aproximativ 40 de ani, succesorul său, „Valul Anti-Colonial”, a
început în anii 1920, iar în anii 1960 a dispărut în mare parte. Sfârșitul anilor 1960 a asistat la nașterea
„Noului Val de stânga”, ce s-a disipat în anii '90, lăsând câteva grupări încă active în Sri Lanka, Spania,
Franța, Peru și Columbia. Al patrulea val sau „Valul religios”, a început în 1979, și, în cazul în care
urmăreşte modelul predecesorilor săi, va mai dura încă douăzeci până la douăzeci și cinci ani. Revoluția
a fost obiectivul principal în fiecare val, dar revoluția a fost înțeleasă în mod diferit în fiecare. Cele mai
multe organizații teroriste au înțeles că revoluția înseamnă autodeterminare națională. Acest principiu,
că un popor ar trebui să se guverneze, a fost lăsat moștenire de revoluțiile americană și franceză.
Primele trei valuri au durat aproximativ 40 până la 45 de ani, dar durata „Noului Val de stânga” a fost
scurtată. Modelul ne sugerează un ciclu de viață umană, în care visele care inspiră tații își pierd
atractivitatea pentru fii lor. În mod evident, ciclul de viață al valurilor nu corespunde cu cea a
organizațiilor. Organizațiile dispar, în mod normal, înainte de valul în care a activat, desi, uneori, o
organizație supraviețuiește valului asociat. IRA, de exemplu, este cea mai veche organizație teroristă a
lumii moderne, a început în timpul valul anti-colonial și este încă aici. Cu titlu de comparație, durata
medie de viață a organizațiilor, în al treilea val, este de doi ani. „Virusul” terorii rebele este foarte vechi,
merge înapoi, cel puțin până în primul secol. Hinduismul, iudaismul și islamismul au produs bătăușii,
zeloții și asasinii - numele utilizate pentru a desemna teroriștii [3]. Religia a determinat fiecare scop și
tactică a acestei forme antice a terorismului. 2285-0171 Exemple semnificative de teroare rebele, au
apărut înaintea primului val. Statele Unite ale Americii, de exemplu, a experimentat două succese
majore. Fiii Libertății, provocat de Stamp Act, ce erau organizaţii mafiote și coloniști încă loiali regelui
[4], forțând pe mulți să fugă din țară și să se stabilească în Canada. Ku Klux Klan (KKK) a forțat guvernul
federal să încheie „Reconstrucția”. Dar cele două exemple americane erau specifice fiecărui timp și
fiecărei țări. Aceste grupări nu au avut paralele contemporane și nici emulatoare, pentru că şi-au făcut
munca murdară în secret. În schimb, experiența rusă, în anii 1880, s-a răspândit rapid în alte părți ale
Europei, cele două Americi și Asia, înainte de a ajunge la vârf și a dispărea. În ciuda răspândirii
extraordinare a activităților, spre deosebire de exemplele americane, nici un grup din primul val nu şi-a
atins obiectivul. Cele trei valuri ulterioare prezintă modele similare, dar nu identice. Fiecare începe într-o
altă localizare, și grupările rebele participante, de multe ori, folosesc scopuri și tactici care le diferențiază
de participanți la alte valuri. În primul val, teroarea a fost violența normală sau violență dincolo de
convențiile morale care reglementează violența. Mai exact, convențiile încălcate erau regulile de război
concepute pentru a distinge combatanți de la non-combatanți. Invariabil, cei mai mulți privitori ar
eticheta faptele ca fiind atrocități sau ofense. În această perioadă au fost inventate dinamita şi presa
rotativă. Atunci când cele două s-au reunit, brusc partea de violență a crescut prin bombe, iar partea de
comunicare a terorismului și de informare a publicului despre actele de violență și de propagandă, a
crescut enorm. Rebelii s-au descris ca fiind teroriști, nu gherile, urmărind descendența lor înapoi la
Revoluția franceză, și, uneori, la Ordinul Asasinilor din Islamul medieval. Ei au căutat ținte politice cu
potențialitatea de a zgudui populaţia. Judecând după un context atât de des întâlnit, a fost atât o artă,
cât și o știință. Tratatul de pace de la Versailles, concluzionând primului război mondial, a stârnit
speranța pentru al doilea val sau „Valul Anti-Colonial”. Imperiile statelor învinse (care au fost în mare
parte în Europa) s-au destrămat, prin aplicarea principiului de autodeterminare. Acolo unde
independența nu a fost imediat fezabilă, teritoriile au fost înțelese ca fiind „mandate” destinate
independenței. Dar învingătorii nu au putut articula principiul fără a ridica, de asemenea, întrebări cu
privire la legitimitatea propriilor lor imperii. Tacticile celui de-al doilea val au diferit, în unele privințe, de
cele ale primului. Jafurile bancare au fost mai puțin frecvente, în mare parte, deoarece sursele din
diaspora au contribuit, de această dată, cu mai mulți bani. Cea mai vizibilă a fost lecția învățată că,
asasinarea predominant a figurilor politice, de multe ori a fost contraproductivă, și, astfel, puține atacuri
asupra figurilor politice au avut loc. O singură organizație a continuat vechea practică, Lehi (un grup
revizionist britanic etichetat „Stern Gang”), și s-a dovedit a fi mult mai puțin eficace decât concurenții în
lupta pentru independență. Noua strategie a fost, în primul rând, pentru a elimina sistematic prin
asasinări poliția, ochii și urechile unui guvern. În cel de-al treilea val, radicalismul era adesea combinat cu
naționalismul, la fel ca în Basque Nation and Liberty (ETA), Armata Secretă armeană pentru Eliberarea
Armeniei (ASALA), Frontul de Eliberare Națională Corsican (FNLC) și IRA. Modelul ne amintește de primul
val, în care, uneori, anarhiștii se asociau cu aspirațiile naționaliste, în special în grupările indiene, armene
și macedoneniene. Cu toate că eforturile timpurii au eșuat, legătura a fost reînnoită pentru motivul
evident că auto-determinarea face apel întotdeauna la un public mai mare decât aspirațiile radicale. Cu
toate acestea, majoritatea grupărilor au eşuat rapid. Supraviețuitorii nu au făcut progrese mari,
deoarece țările în cauză (Turcia, Spania și Franța) nu s-au înțeles pentru a fi puterile coloniale și nici nu
au afișat ambivalența necesară pentru ca separatiștii să reușească. Termenul „terorism internațional”
(utilizat în mod obișnuit în timpul „Valului Anarhist”), a fost reînviat pentru a descrie activitățile „Noului
Val de stânga”. Etosul revoluționar a creat legături semnificative între diferite grupări naționale. Răpiri a
avut loc în cel puțin șaptezeci și trei de țări, și au fost deosebit de importante în Italia, Spania și America
Latină. În cei paisprezece ani de după 1968, au existat numeroase incidente internaționale, 409 răpiri și
951 luări de ostatici [5]. Inițial, s-au luat ostatici pentru a obține efectul de levier politic, dar era evident
că, în curând, ostaticii (în special directori de companie) ar putea oferi mulţi bani. Companiile îşi asigurau
directorii, iar consecința neintenționată a fost că a produs răpiri mai profitabile și mai ușor de săvârșit.
Observatorii estimează că aproximativ 350 milioane $ au fost acumulate prin această practică în acea
perioadă. „Valul religios” a început în același deceniu ca și al treilea. În cele trei valuri anterioare,
identitatea religioasă a fost întotdeauna importantă. Identitățile etnice și religioase adesea se suprapun,
aşa cum luptele din Armenia, Macedonia şi Irlanda ilustrează. Dar, obiectivul anterior, de a crea state
suverane seculare, în principiu, nu este diferit de cele prezente în lumea internațională. Religia are o
semnificație mult diferită în al patrulea val, furnizând justificări și organizarea principiilor pentru Lumea
Nouă care urmează să fie stabilită. Islamul este cea mai importantă religie în acest val, dar trebuie să ne
amintim că și alte comunități religioase au produs terori. Astfel, Sikh a căutat un stat religios în Punjab,
teroriștii evrei au încercat să arunce în aer cel mai mare altar sacru al Islamului în Ierusalim, și a dus o
campanie de asasinare a primarilor palestinieni, un decantor religios a ucis 29 de credincioși în
mormântul lui Avraam (Hebron, 1994) și un fundamentalist a asasinat prim-ministrul israelian Rabin
(1995). Anul 1995 a fost, de asemenea, anul în care Aum Shinrikyo, un grup care a combinat religiile
budistă, creștină, și teme religioase hinduse, a lansat un gaz paralizant în metroul din Tokyo, omorând 12
persoane și rănind alte 3000. Asasinările și luarea de ostateci, trăsături comune ale celui de-al treilea val,
au persistat, dar „atentatul sinucigaș cu bombă” a fost inovația tactică cea mai izbitoare și mortală, ea a
reafirmat tema martiriului primului val, neglijat de cei doi succesori săi. Grupările din cel de-al patrulea
val, mult mai mult decât omologii lor din al treilea val, au făcut atacuri masive împotriva organizaţiilor
militare și guvernamentale. Americanii, în special, au devenit ținte frecvente. O ambuscadă în Somalia, a
forțat trupele americane, care au evacuat Libanul, să abandoneze o altă misiune. Atacurile sinucigașe cu
bombă asupra posturilor militare din Yemen, Arabia Saudită și un distrugător american, au rămas fără
răspuns. În mod similar, ambasadele din Kenya și Tanzania au fost bătute, cauzând pierderi mari în
populațiile locale. În 1993, primul atac de succes săvârşit de către teroriști străini pe teritoriul american
a avut loc, primul bombardament asupra World Trade Center. Acesta a fost urmat de eforturi nereușite
de a coordona noi atacuri în America, în ajunul noului mileniu. În cele din urmă, atacurile masive din 11
septembrie au avut loc, iar „războiul” împotriva terorii a fost lansat. Al patrulea val a produs o
organizație cu un scop și model de recrutare unic în istoria terorismului, şi anume, Al Qaeda, condusă și
finanțată de Osama Bin Laden. Aceasta urmărește să creeze un singur stat, pentru toți musulmanii, un
stat ce a existat odată, și unul care ar fi guvernat de Sharia, legea islamică. Aspirația rezonează în
populațiile sunnite în Orientul Mijlociu, Africa și Asia. În trecut, fiecare organizație teroristă a recrutat
dintr-o singură bază națională. Al-Qaeda căuta membri din toate părțile lumii, inclusiv cei care au plecat
să trăiască în Occident, deși arabii, mai ales din Egipt și Arabia Saudită, furnizau cei mai mulți recruți.
Unitatea sa era consolidată prin experiența comună în Afganistan, unde, practic, toți recruții erau
antrenaţi [6]. Primul pas în atingerea obiectivului său era de a consolida grupurile islamice rebele din
diferite state ale lumii, iar americanii au sprijinit statele naţionale existente. Eliminarea influenței
americane în aceste state este o condiție prealabilă de reunificare. Forțând americanii să-și retragă
trupele din cele mai sfinte altare ale Islamului este primul pas, iar al doilea este de a instala o furie
generală asupra influenței americane în trupele palestiniene și irakiene. Din moment ce Al-Qaeda nu şi-a
atins nici unul dintre obiectivele sale, iar atacurile produse, practic, au rămas fără răspuns, atacurile din
11 septembrie ar putea fi înțelese ca o încercare disperată de a revitaliza, prin declanșarea reacțiilor
americane .

III. Cauzele Terorismului

Înțelegerea corectă a cauzelor terorismului este esențială pentru adoptarea

unor strategii de combatere a acestui fenomen cât și pentru reducerea
numărului de victime și a efectelor negative sociale, politice sau economice.

Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, dar cele mai comune
sunt:

 Obținere de bani și avantaje

  Dorința de a răspândi un mesaj

 Terorismul „justițiar”

Terorismul justițiar- a fost numit astfel deoarece are ca țintă și pretext

răzbunarea și pedepsirea unor acțiuni considerate de teroriști
nedrepte. Terorismul justițiar este destul de rar, fiind de obicei
responsabil pentru asasinate politice.

 Fanatismul religios

 Subminarea autorității de stat

 Lupta pentru eliberare, emancipare și obținerea puterii politice

IV. Rezultatul Terorismului

Studiul RAND Europe, comandat de Parlamentul European, a explorat

costurile cauzate de terorism în cadrul UE între 2004 și 2016. Acestea au
vizat următoarele domenii:

    Impactul terorismului asupra creșterii PIB pe cap de locuitor în fiecare stat

membru al UE;
    Costurile umane și fizice ale terorismului, care s-au axat pe costurile de
omoruri, vătămări corporale și daune materiale în urma unui atac terorist; și
    Efectele psihologice mai largi ale terorismului, cum ar fi satisfacția vieții,
fericirea și încrederea populațiilor din statele membre ale UE.
 Terorismul este asociat negativ cu creșterea economică în Europa. Cele
28 de state membre ale UE au pierdut aproximativ 180 de miliarde de
euro în PIB ca urmare a terorismului între 2004 și 2016.

 Marea Britanie (43,7 miliarde de euro) și Franța (43 miliarde euro) erau
națiunile care au suferit cele mai mari pierderi economice în termeni
de PIB din cauza terorismului. Acest lucru a fost urmat îndeaproape de
Spania (40,8 miliarde de euro) și apoi de Germania (aproximativ 19,2
miliarde de euro).

 Exploatarea pe scară largă a atacurilor teroriste prin multiplele canale

media și sociale a dus la o creștere exponențială a martorilor oculari de
atac terorist. Aceasta înseamnă că și cei care nu sunt direct implicați în
atacuri pot fi afectați psihic.

 Impactul psihologic al martorilor asupra atacurilor teroriste poate duce

la schimbarea comportamentului oamenilor și a companiilor, ceea ce
are un impact direct asupra economiilor țărilor UE. De exemplu, este
probabil ca cetățenii UE să consume mai mult și să economisească mai
puțin, ceea ce duce la o creștere a consumului; cu toate acestea, există
probabilitatea unei scăderi a ratelor de economisire și de investiții de
către companii.

 În ciuda pierderilor economice în termeni de PIB, obiceiurile de

cumpărare ale consumatorilor au rămas relativ stabile în UE și, uneori,
chiar au crescut în urma unui atac terorist. Nu există, de asemenea, o
schimbare semnificativă a ponderii cheltuielilor publice din statele
membre ale UE în raport cu PIB-ul lor în lumina terorismului.

 Efectele negative asupra creșterii economice a UE ca urmare a

terorismului tind să aibă o durată scurtă de viață și se aplică numai în
decursul anului incidentului terorist. De exemplu, sectorul turismului,
în ciuda faptului că a avut inițial un impact economic semnificativ,
pare să revină la normal în decurs de una până la trei luni de la un atac
terorist.
  Costurile capitalului uman și fizic al terorismului în UE au fost
estimate a fi suplimentare de 5,6 miliarde de euro între 2004 și 2016.
Acestea includ costurile de omoruri prin câștiguri pierdute din timpul
vieții, leziuni prin costuri de tratament medical și costuri de daune
materiale.

 Mai multe atacuri teroriste sunt asociate cu niveluri mai scăzute de

satisfacție în viață și de fericire în rândul populației UE. Atacurile
teroriste reduc, de asemenea, încrederea cetățenilor UE în
concetățenii, instituțiile politice naționale, sistemul juridic și poliția.

 Estimările costurilor prezentate în raport sunt probabil o subestimare

a costurilor globale ale terorismului, deoarece anumiți factori nu au
fost cuantificați din cauza lipsei de date. Mai mult, studiul nu a inclus
o serie de atacuri teroriste recente la sfârșitul anului 2016 și 2017 din
cauza lipsei de dovezi privind costurile în acest moment.

V. Atentate teroriste în Franța

Cele mai grave atentate teroriste înregistrate în Franța au fost:

 23 martie 2018 – Un marocan de 26 de ani, a comis un atentat terorist
cu luare de ostatici într-un orășel din sud-vestul Franței. Teroristul,
care și-a declarat afilierea la ISIS, a ucis trei persoane și a rănit mai
multe, printre care și un polițist.

 1 octombrie 2017 – Două femei au fost înjunghiate mortal într-o gară

din Marsilia . Atacul a fost revendicat de ISIS

 21 aprilie 2017 – În plină campanie electorală, cu doar câtva zile

înainte de alegerile prezidențiale, un bărbat de 39 de ani a ucis un
 polițist și a rănit alții doi pe Champs Elysees în Paris. Atacul a fost
revendicat de ISIS, iar atacatorul a fost ucis de polițiști.

 26 iulie 2016 – Doi bărbați înarmați au luat ostatici mai mulți

oameni într-o biserică în Saint-Etienne-du-Rouvray,  aflată lângă
orașul Rouen, în nordul Franței. Cei doi atacatori au intrat în biserică
strigând Allah Akbar' și Daesh' (acronimul folosit de francezi pentru
Statul Islamic). Agresorii au omorât  un preot și au rănit grav un
enoriaș, înainte să fie uciși de forțele de ordine. La trei ore de la luarea
de ostatici, Statul Islamic a revendicat atacul

 14 iulie 2016 – Un camion a intrat în mulțimea adunată pe faleza din

Nisa pentru a sărbătorii Ziua Franței. Au fost înregistrați 86 de morți și
mai mulți răniți – ISIS a revendicat atentatul comis de un bărbat
născut în Tunisia.

 13 iunie 2016 – Un polițist și soția sa au fost înjunghiați mortal în

apartamentul lor din Magnanville, la vest de Paris, de către un jihadist
care a declara loialitate față de ISIS – poliția l-a omort mai târziu.
 13 noiembrie 2015 – ISIS jihadiștii atacă Parisul, vizând stadionul
național, cafenelele și sala de concerte din Bataclan, în cel mai grav
atentat terorist din capitala Franței. 130 de persoane și-au pierdut viața
în atentat. Doar Salah Abdeslam mai este în viață dintre cei care au
comis atentatul.

 7-9 ianuarie 2015 – Doi instigatori islamici au intrat în redacția revistei

satirice Charlie Hebdo, omorând 17 persoane. Un alt militant islamist a
ucis o polițistă a doua zi și a luat ostatici la un supermarket evreiesc
din Paris. Patru ostatici sunt uciși înainte ca poliția să neutralizeze
atacatorii.
 VI. Impactul Terorismului

Pe lângă pierderea vieții și, uneori, rănile schimbătoare de viață pentru

victime, terorismul conduce la efecte economice semnificative,
întreprinderile, orașele și națiunile pierzând miliarde în urma atacurilor.

Calculele arată că terorismul are o mare asociere negativă cu creșterea

economică în Europa. Între 2004 și 2016, cele 28 de state membre ale UE au
pierdut aproximativ 180 de miliarde de euro în PIB din cauza atacurilor
teroriste.
    Impactul terorismului asupra creșterii PIB pe cap de locuitor în fiecare stat
membru al UE;
    Costurile umane și fizice ale terorismului, care s-au axat pe costurile de
omoruri, vătămări corporale și daune materiale în urma unui atac terorist; și
    Efectele psihologice mai largi ale terorismului, cum ar fi satisfacția vieții,
fericirea și încrederea populațiilor din statele membre ale UE.

VII. Măsuri adoptate de U.E și

Franța pentru combaterea
terorismului

A. MĂSURILE ADOPTATE DE FRANȚA

Noua legislaţie prevede adoptarea puterilor extraordinare
conferinte de starea de urgenţă existentă în prezent în Franţa,
cu o supraveghere limitată din partea sistemului judiciar.
Ministerul de Interne, fără aprobarea unui judecător, va putea
să creeze zone de securitate atunci când există o ameninţare,
limitând circulaţia persoanelor şi a vehiculelor şi având puterea
de a desfăşura percheziţii în zona de risc.
În plus, autorităţile responsabile cu securitatea vor avea dreptul
să închidă moscheile şi alte lăcaşuri de cult suspectate că
incită la violenţă în Franţa sau în străinătate sau care oferă
justificare actelor de terorism.
Poliţia va avea, de asemenea, mai multe puteri de a
percheziţiona proprietăţile private, dacă are aprobare judiciară,
şi va putea impune restricţii de călătorie sau "etichete de
supraveghere" pentru persoanele considerate o ameninţare la
adresa securităţii naţionale.
Unele organizaţii pentru drepturile omului depun contestatii în
privinţa acestei iniţiative legislative, avertizând că ar duce la
încălcarea libertăţilor civile.
Masuri luate in anul 2015 : Serviciile antiteroriste franceze
trebuie să urmărească aproximativ 3.000 de persoane, a
declarat premierul francez Manuel Valls, care a anunţat de
asemenea crearea a 2.680 de posturi pentru următorii trei
ani, pentru a lupta mai eficient împotriva terorismului,
relatează AFP.

Şeful Guvernului francez, care a prezentat într-o conferinţă

de presă o serie de măsuri pentru a spori securitatea Franţei
în urma atentatelor jihadiste de la Paris, a precizat că acest
dispozitiv va costa 425 de milioane de euro pe trei ani.   "În
total, aproape 3.000 de persoane trebuie monitorizate" în
Franţa din cauza legăturilor lor cu jihadişti sau cu "filiere
teroriste din Siria şi Irak", a afirmat Valls, care a vorbit de
asemenea despre sfera cibernetică jihadistă francofonă.
   "În total, aproape 3.000 de persoane trebuie monitorizate"
în Franţa din cauza legăturilor lor cu jihadişti sau cu "filiere
teroriste din Siria şi Irak", a afirmat Valls, care a vorbit de
asemenea despre sfera cibernetică jihadistă francofonă.  
Planul de consolidare a "luptei contra terorismului" în Franţa
prevede "credite de investiţii, echipament şi funcţionare (...)
în următorii trei ani" în valoare totală de 425 de milioane de
euro, a precizat Manuel Valls. Tot pentru trei ani, Guvernul
francez va crea 2.680 de posturi suplimentare, consacrate
luptei împotriva terorismului.   În plus, "60 de clerici
suplimentari" vor fi recrutaţi pentru închisori, pe lângă cei
182 deja existenţi. Unii dintre autorii atacurilor de la Paris s-
au radicalizat în închisoare.  

Anunţul premierului francez intervine la două săptămâni

după atacurile jihadiste de la Paris , comise de trei islamişti
francezi şi care s-au soldat cu 17 morţi şi circa 20 de răniţi. 
Fraţii Cherif şi Said Kouachi au ucis 12 persoane în atacul din 7 ianuarie de la
redacţia revistei satirice Charlie Hebdo, înainte de a fi neutralizaţi două zile
mai târziu de forţele de ordine. Amedy Coulibaly a ucis o poliţistă la
Montrouge (periferia de sud a Parisului) la 8 ianuarie şi patru evrei în ziua
următoare, în cursul unei luări de ostatici într-un supermarket cu specific
evreiesc, unde a fost ucis de poliţie.   Cei trei atacatori erau cunoscuţi pentru
apartenenţa la mişcarea islamistă radicală. Cherif Kouachi a fost condamnat
într-un dosar privind o filieră de recrutare a combatanţilor jihadişti pentru Irak
la mijlocul anilor 2000. Coulibaly ieşise din închisoare în mai 2014, după ce a
ispăşit o pedeapsă pentru participarea sa la un proiect de evadare a unuia dintre
autorii atentatelor din 1995, Smain Ait Ali Belkacem.   Fraţii Kouachi şi-au
revendicat apartenenţa la aripa yemenită a reţelei Al-Qaida, în timp ce Amedy
Coulibaly a afirmat că face parte din gruparea Stat Islamic.   La scurt timp
după atentatele de la Paris, preşedintele socialist François Hollande a cerut
Guvernului propuneri pentru consolidarea serviciilor de securitate.

In cadrul luptei antiterorism, Bruxelles-ul este aşteptat să anunţe crearea unui

fişier european cu datele pasagerilor aerieni, prevăzută de o directivă din 2011
dar blocată de Parlamentul European, care a cerut în prealabil o legislaţie
comună privind protecţia datelor.    Mijloacele de care dispune UE rămân
totuşi limitate: problemele cu privire la informaţii rămân în mare parte
dependente de statele membre, dintre care multe ezită în faţa unui schimb de
informaţii sensibile cu alţii decât aliaţii lor apropiaţi.   

B. METODELE ADOPTATE DE
UNIUNEA EUROPEANA
Gilles de Kerchove este coordonatorul UE pentru lupta împotriva
terorismului din 2007.

Este responsabil de:

 coordonarea lucrărilor Consiliului UE în domeniul combaterii

terorismului
 monitorizarea punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a
terorismului
 asigurarea faptului că UE joacă un rol activ în combaterea
terorismului

Strategia UE de combatere a terorismului

În 2005, Consiliul a adoptat Strategia UE de combatere a terorismului

pentru combaterea terorismului la nivel mondial și îmbunătățirea
securității în Europa.

Strategia se axează pe patru piloni:

 prevenire
 protecție
 urmărire
 răspuns
 Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

 În mai 2015, Consiliul și Parlamentul European au adoptat noi

norme de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

 În iulie 2016, Comisia Europeană a prezentat o propunere

de modificare a normelor actuale pentru a consolida în
continuare combaterea finanțării terorismului. Consiliul și
Parlamentul European reexaminează în prezent propunerea
respectivă.

 Datele din registrul cu numele pasagerilor

 La 21 aprilie 2016, Consiliul a adoptat o directivă pentru

a armoniza utilizarea datelor din registrul cu numele
pasagerilor (PNR) în UE.

 Directiva prevede că datele PNR pot fi folosite numai în

scopul prevenirii, depistării, investigării și urmăririi penale a
infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave.

VIII. Concluzie
Strategia teroristă, este de a ucide unul sau câțiva, și de a speria milioane
de oameni. Vor ca noi să reacționăm exagerat, și, din păcate, acest lucru
se întâmplă destul de des.
În trecut, influenţa terorismului asupra populaţiei era mai mică având în
vedere faptul că presa scrisă şi media nu erau atât de răspândite, , în
schimb, în prezent, impactul asupra populaţiei este unul foarte mare, un
singur act de terorism, oricât de mic, putând produce chiar şi o singură
victimă, poate fi văzut de miliarde de oameni prin intermediul
internetului, al mediei sau presei scrise, astfel, teroarea poate fi răspândită
rapid utilizând puţine mijloace.