Aceasta carte a fost finalizata in 1986.

Schimbările dramatice care au care au cuprins Uniunea Sovietică si Europa de Est au fost în mare
parte fără precedent. Schimbăeile politice sovietice puteau slabi semnificativ coeziunea NATO
(dorinta statelor de a ramane impreuna in NATO).

Statele formeaza aliante, in primul rand pentru a se imobiliza impotriva amenintarilor. Amenințările
la rândul lor sunt o consecință (o cauză, o funcție) a puterii, a proximitatii geografice (a apropierii
imediate dintre 2 sau mai multe zone geografice), a capacitatilor ofensive si a intentiilor percepute. In
timpul ( de-a lungul) Razboiului Rece, Uniunea Sovietică a reprezentat o amenintare mai mare (mai
degraba) pentru marile puteri din Eurasia decât pentru Statele Unite. Asa cum precizează teoria”
echilibrarii amenintarilor „(înlăturarea amenintarilor), aceste state s-au imobilizat prin alierea cu
Statele Unite, creând o coalitie globala care a fost remarcabil de stabila, cât și semnificativ mai
puternica decât alianțele sovietice. Reformele interne din Uniunea Sovietică si decizia ulterioara de a
permite regimurilor independente din Europa de Est, au redus drastic tendinta celorlalte state de a
se alia impotriva Uniunii Sovietice. De exemplu țările membre NATO au început reduceri majore ale
cheltuielilor de apărare, iar Statele Unite intentuonau sa retragă o parte substanțiala a forțelor
armate din Europa, cât și mișcarea pentru unitatea europeana incetinise, si reactiile SUA la
represiunea forțelor pro-democratice din China, sugereaza ca valoarea Chinei ca contrapondere a
puterii sovietice a scăzut ca instanță mai ales nefasta, percepțiile despre rivalitatea SUA – Japonia
sunt în crestere, acum ca amenintarea sovietica nu mai ofera un mitiv puternic, bine intemeiat de a
coopera. In mod semnificativ aceste schimbări au avut loc in ciuda evidentei conturarii puterilor
militare sovietice. In schimb, convingerea ca obiectivele sovietice sunt mai putin periculoase si ca
puterea Sovietică va fi eliminata din Europa Centrală, se află în centrul acestor evolutii. Sfârșitul
Razboiului Rece implicat o raspandire a amenintarilor. Daca tendințele actuale continua vom vedea o
Germania reunificata care se învecinează cu noile state independente din Europa de Est, o Uniune
Sovietică stabila si divizata internsi o Japonia mai puternică. Este mai putin clar care state
reprezentau cele mai mari amenintari. Drept urmare, aliantele internaționale vor fi mai ambigue si
mai putin durabile.

Perceptia intentiilor va fi din ce în ce mai importanta, deoarece distribuirea capacitatilor va fi mai

egala, iar geografia ar putea sa nu ofere indrumari clare statelor(adica statele nu stiau de la cine sa se
aștepte sa fie atacate in orice moment). Astfel statele Est Europene isi pot intredpta atentia spre
Vest(spre Occident) daca intențiile sovietice par mai amenintatoare sau se pot inclina spre Moscova
daca Germania reunificata reprezintă un pericol mai mare. In mod similar relatiile dintre Japonia,
China si Uniunea Sovietică ar putea fi modelateai putin de putere sau geografie decat de evaluarea
intentiilor fiecărui stat. In ceea ce priveste NATO in sine retorica optimista despre menținerea
comunității Aliantelor sale ar trebui privita cu un oarecare scepticism. Fara o amenințare clara si
prezenta, nici politicieni europeni, nici contribuabili americani nu vor sprijini o mare prezenta militara
americana in Europa. Este posibil ca Europa sa găsească cooperarea mai dificila de sustinut, cu
exceptia cazului in care presiunea economică din Statele Unite si Zona Pacificului anuleaza
preocuparile familiare de securitate.

Scopul tradițional al marii strategi a SUA a fost acela de a preveni ca o singura putere sa controleze
resursele industriale combinate din Eurasia, iar declinul puterii sovietice insemna ca acest obiectiv va
fi si mai usor de atins. Dar la sfârșitul Razboiului Rece se creează si noi probleme. Deoarece protecția
SUA va fi mai putin importanta pentru aliatii sai, influenta SUA asupra acestor state practic va scădea.
In acelasi timo Statele Unite trebuie sa evite o revenire la izolationism precum si o cruciada reînnoita
pentru a „exporta democrația „ către lumea in curs de dezvolyltare, prin intervenție militara. Istoria
sugerează că un război este mai probabil atunci cand Statele Unite se retrag din afacerile mondiale.