Axa Moscova–Teheran în contextul viziunii lui Aleksandr Dughin

Dr. Ionuț Constantin 1

Keywords: Federația Rusă, Aleksandr Dughin, Golful Persic, Iran, geopolitică, alianță
Abstract : Iran occupies an important place in Russia's plans related to Eurasian
Empire. This country is an ally of Russia in international and regional relations and
Moscow has opposed plans about Western sanctions directed against Iran. Moreover,
the alliance between Russia and Iran is also an obstacle to U.S. expansion in Eurasia.
Aleksandr Dugin, called Putin's strategist is talking about creating an Moscow-Tehran
axis to be a component of future Eurasian empire. In the following we will outline the
elements that contribute to this doctrine.

Orientul Mijlociu a fost și este una din puținele regiuni din întreaga lume care au
fost măcinate de mari conflicte. Orientul Mijlociu este un loc unde Rusia, prin excelență,
și-a exercitat influența într-o notă mult mai performantă decât Statele Unite, încă din
timpul Războiului Rece. După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, Rusia și-a pierdut
pentru mai mulți ani sfera de influență din zonă deoarece nu mai avea forța de a se
impune în acest areal geopolitic. În ciuda acestui fapt Rusia a arătat că nu va renunța la
influența pe care a avut-o în epoca sovietică în Golful Persic și totodată nu va renunța la
a decide soarta țărilor din regiune. Cum poate Rusia decide soarta Orientului Mijlociu?

Lector (Asociat), Universitatea „Ovidius”, Constanța. Doctor în istorie.

1

1
Dorește ea acest lucru sau toate aceste aspecte se încadrează într-o viziune mult mai
largă?
Uniunea Sovietică a avut interesul își protejeze granițele de două pericole
potențiale: de Occident și de un eventual atac din partea statelor arabe 2. Din acest
motiv, la care se adaugă altele,șaa cum vom ved ea pe parcurs, în prezent Rusia
dorește să mențină relații diplomatice bune cu state din zonă, în special cu Iranul și
Siria. Sancțiunile internaționale împotriva celor două state nu convin Rusiei care nu
dorește aplicarea unor puncte coercitive ce ar putea duce la un conflict militar în zonă
care i-ar compromite planurile și interesele . De aceea, privind în general zona, Rusia
susține statele din regiunea Golfului Persic în funcție de propriile interese3.

Aleksandr Dughin: Noul Imperiu și raporturile cu Iranul

Federația Rusă, China, și Iranul sunt văzute drept state aliate și formează o
alianță împotriva expansionismului Statelor Unite în Eurasia, în special acolo unde
interesele celor trei puteri sunt văzute drept legitime. În ciuda ței
diferen
de zone
geografice și asperităț ilor dintre Moscova și Teheran, legăturile dintre cele două țări,
și
bazate pe interese comune, s-au dezvoltat în mod semnificativ în ultimii ani. Rusia
Iranul sunt mari exportatoare de energie și au interese punctuale în zona Caucazului de
Sud acolo unde și companiile occidentale activează cu succes 4. Apoi, în plan politico-
strategic, cele două state se opun scutului antirachetă al NATO, cu scopul de a preveni
un control din partea Statelor Uniteși Uniunii Europene asupra coridoare lor energetice
din jurul bazinului Mării Caspice. Deci tot un scop economico-strategic dacă ne gândim

2
Alexandra Anca Mareș, Rusia în Orientul Mijlociu. Centrul RISS,
http://centrulriss.com/articole/%20Rusia, accesat la 8 mai 2012.
3
Ibidem.
George Titus Albulescu, De ce există tripla alianță strategica din regiunea Eurasia: China-Rusia-Iran?
4

http://www.ziare.com/international/iran/de-ce-exista-tripla-alianta-strategica-din-regiunea-eurasia-china-
rusia-iran-1147273, accesat la 8 mai 2012.

2
la ce miză are factorul energetic în relațiile internaționale. Adică o bătălie pentru resurse
și influență, în esență5.
Legăturile bilaterale dintre Rusia și Iran sunt o parte a unei alianțe mai largi, care
implică Armenia, Tadjikistan, Belarus, Siria si Venezuela 6. În acest sens, nu dorim să
reamintim cititorilor aceste aspecte ci să facem referire la opiniile și viziunea geopolitică
a celui supranumit “geopoliticianul lui Putin”, profesorul, geopoliticianul și strategul
ța felului în care ar trebui poziționat Iranul în cadrul
Aleksandr Dughin în privin
proiectelor eurasiatice ale Rusiei7. Menționăm că pentru prezentarea punctelor de
vedere ale geopoliticianului rus am utilizat lucrarea sa fundamentală Bazele geopoliticii
și viitorul geopolitic al Rusiei, în traducerea românească, apărută în anul 2011.
Într-o manieră fermă, Al. Dughin spune: “Unul din postulatele esen
țiale
geopolitice ale Rusiei este coagularea Imperiului” 8. De accea, o primă condi
ție este
crearea blocului de Est drept temelie a unirii Eurasiei în Imperiu. Rusia, spune el,
trebuie să recupereze teritoriile pierdute din „străinătatea apropiată”, să reia relațiile de
alianță cu statele Europei de Vest și mai ales să includă în blocul strategic eurasiatic
statele Vestului continental și Estul continental. Astfel, coagularea Imperiului este o
garanție și o condiție obligatorie pentru a se vorbi de existența ca stat independent a
Rusiei. De aceea, Dughin vorbește nu de o acțiune rapidă de recuperare a teritoriilor
pierdute, aspect care sigur va duce Rusia într-o catastrofă, ci de o coagulare. Dar nu
una imediată deoarece aceasta ar fi o provocare la adresa Spa
țiilor Mari geopolitice
care s-ar deplasa către hotarele Rusiei, existând riscul unui conflict catastrofal în
Eurasia și care de fapt nu va duce nicăieri ci doar va întări forța Statelor Unite,
principalele beneficiare ale unei “eventuale grabe” a șilor
ru în construcția Noului
Imperiu. Procesul de coagulare a Imperiului trebuie să înceapă cu stabilirea unui scop
îndepărtat legat de șirea
ie Rusiei la mările calde deoarece din punct de vedere
geografic îi lipește acest avantaj în concurența cu flotele Angliei și Statelor Unite 9.

5
Ibidem.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
Aleksandr Dughin, Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei, Editura Eurasiatica, București, 2011,
8

p. 116.
9
Ibidem.

3
 Dughin reamintește două tentative de ieșire a Rusiei la mările calde: războaiele
ruso-turce și expansiunea sovietică din Afganistan, ambele soldate cu eșecuri. Atunci
când linia de coastă va deveni forntiera sudică și vestică a Rusiei, se poate considera
că s-a încheiat organizarea ei continentală. De asemenea, războiul este de evitat pentru
atingerea acestui scop și se discută despre varianta unei păci convenabile pentru toate
statele continentale care ar obține cu adevărat independența în fața factorului atlantist.
Aceste state, aflate în fața pericolului mondialismului și globalismului Insulei atlantice,
vor conștientiza necesitatea uniunii Heartland-ului cu Rimland-ul și în acest mod Rusia
va obține natural accesul atât de dorit la mările calde10.
Imperiul Eurasiatic este de fapt un supraproiect cu mai multe subnivele, cu o
structură diferențiată complicată cu grade diferite de interdependență și integritate a
părților sale, spune Aleksandr Dughin 11. Imperiul nu va fi un Imperiu Rus
și nici de
factură sovietică și va avea de dus o luptă cu atlantismul reprezentat de Statele Unite și
structurile ce deservesc interesele americane. Această luptă presupune crearea unui
bloc continental gigantic unitar din punct de vedere strategic. Imperiul va fi un organism
unitar și indivizi bil din punct de vedere militar
și strategic. Blocurile ce vor intra în
componența acestui Imperiu au interdicție în a sluji interesele geopolitice atlantice și
mai ales să părăsească această construcție. Noul Imperiu va fi o veritabilă confederație
a “Spațiilor Mari” sau a imperiilor secundare.
Dar care sunt elementele component ale viziunii dughiniene? Aceste structuri
sunt: Imperiul European, Imperiul din Oceanul Pacific, Imperiul din Asia Centrală
și
Imperiul Rus, alături de care va coexista o serie de spații mari autonome: India, lumea
arabă, uniunea panafricană, și o virtual regiune a Chinei, decamdată incertă. Imperiile
component se vor baza pe factorul rasial, politic, geopolitic, cultural, religios integrator.
ționa ca
Principul confederativ va func un element de bază iar statele vor avea
suveranitate restricționată din punct de vedere strategic și vor depinde de specificul
Spațiilor Mari din care în esență fac parte 12. Dar, se vaține cu siguranță cont, spune
geopoliticianul rus, de specificitățile istorice, geografice, spirituale și etnice ale fiecărui

10
Ibidem, p. 118.
11
Ibidem, p. 165.
12
Ibidem, p. 166.

4
 ționale, rasiale și
popor. Interesele Imperiului Eurasiatic sunt superioare intereselor na
confesionale.
“Țapul ispășitor” al întregului Imperiu Eurasiatic vor fi Statele Unite iar energiile
Imperiului se vor canaliza sistematic către distrugerea acestei puteri atlantiste.
Susținerea oricăror tendințe separatiste din America, precum
și o pătrundere a
Imperiului Eurasiatic în America de Sudși Centrală pentru a o scoate de sub influenț a
americană, constituie instrumente pentru a slăbița for
Statelor Unite care trebuie
distruse după modelul Cartaginei antice 13.

Axa Moscova – Teheran

Vorbind despre direcția sudică a Imperiului, geopoliticianul rus aprecia că în

principiu, zona islamică, în întregime, este, în esență, prietenoasă pentru Rusia. Dughin
spune că Iranul reprezintă din punct de vedere geopolitic Asia Centrală, la fel cum
Germania reprezintă Europa Centrală. În antiteză, atlantismul vede în Islam un dușman
potențial iar acest aspect poate folosi Noului Imperiu. Expresia pe care o folose
ște Al.
Dughin este de “Imperiu Islamic din Sud” – noul califat, ca element fundamental al noii
Eurasii, alături de Imperiul European în Occident, al Pacificului în Răsărit
și Rus în
Centru. Din cauză că lumea islamică este fărâmițată, cel mai constant actor este văzut
a fi Iranul, o mare putere continentală, cu o poziție importantă pe hartă, legată puternic
de Asia Centrală 14, cu un puternic accent anti-american și foarte tradiționalistă15.
Printr-o alianță cu Iranul, Rusia și-ar asigura un deziderat istoric: ieșirea la mările
țărmurile iraniene, Eurasia va evita tentativele atlantiste de
calde. Având acces la
“sufocare” a întinderilor continentale prin ocuparea teritoriilor de litoral de-a lungul
Eurasiei, mai ales la Sud și la Vest. Marele avantaj al creării acestei axe este faptul că

13
Ibidem, p. 167.
14
Ibidem, p. 160.
15
Ibidem.

5
sparge încercuirea atlantistă și deschide Rusiei posibilitatea de a câștiga noi capete de
pod în interiorulși exteriorul Eurasiei. De asemenea, axa nou creată va îndepărta
contradicțiile dintre Islamul de tip Iranian și rusofili și va duce la încetarea războiului
dintre Afganistan și Tadjikistan. Iranul are misiunea de a instaura “Pax Persica” iar
acest lucru înseamnă încetarea bruscă a expansiunii panturce. Se mai face precizarea
că nu se poate vorbi de un Imperiu Iranian ci de “Imperiul din Asia Centrală” care să
funcționeze pe baze federale și care să reprezinte un singur bloc geopolitic în Sud, o
formațiune islamică unitară legată de interesele Imperiului Eurasiatic 16.
În cadrul acestor idei, este introdusăși chestiunea locului și rolului Armeniei și
Azerbaidjanului în Axa Moscova-Teheran. Daca cele două capitale se vor orienta spre
noua paradigmă, se va putea realiza și vechea dispută asupra Karabaghului de Munte –
ție eurasiatică va
Nagorno-Karabagh, cum este mai bine cunoscut. Noua construc
rezolva și problema Ceceniei, Daghestanului și Abhaziei care nu vor mai fi zone de
conflict și instabilitate deoarece prezența geopolitica a Iranului va împiedica aparen ta
ciocnire dintre Islamși Ortodoxie din Caucaz 17
. Imperiul din Asia Centrală va fi
conceput pe baza omogenității naționale fapt care înseamnă trecerea pe cale pașnică a
tuturor teritoriilor central asiatice locuite compact de ruși, sub jurisdicția Moscovei. La fel
ca în cazul celorlalte construcții, și aici există un așa numit “țap ispășitor” în persoana
Turciei care nu-și va regăsi proiecțiile și ambițiile geopolitice în Noul Imperiu 18. Mai mult,
ținuți în acțiunea lor separati
kurzii din Turcia trebuie sus stă, după binecunoscuta
formulă de dezbinare și destrămare propusă pentru cazul celorlalte axe. Turciei ar urma
să I se propună unele variante compensatorii pentru pierderile suferite.
Axa Moscova-Teheran este “baza proiectului geopolitic eurasian fundamental”,
spune geopolitician rus 19. Totodată, se vorbe
ște și de proiectul panarab care are în
componență Orientul Apropiat și Africa de Nord și care reprezintă o cheie în controlul
asupra litoralului sud-vestic al Europei. Proiectul panarab trebuie integrat în Imperiul
Eurasiatic general deoarece acesta trebuie să de
țină controlul deplin al Africii până în

16
Ibidem, pp. 162-163.
17
Ibidem, p. 163.
18
Ibidem.
19
Ibidem, p. 164.

6
Sahara în primă fază, până când va controla continentul african în totalitate. Următorul
pas este constituirea Euro-Africii care va avea Marea Mediterană drept un ”lac intern” .
Dughin susține că Africa va trebui să fie structurată pe criterii național-etnice și
culturale. Proiectul panarab trebuie să formeze un bloc antiatlantic independent care va
avea Irakul, Libiași Palestina liberă drept poli prioritar i. Pentru aceast proiect, “țap
ispășitor” este Arabia Saudită care este proatlantistă. Egiptul, Algeria și Marocul sunt
ținute cu bani americani și nu au
cazuri special deoarece regimurile acestora sunt sus
tendințe naționale și nu controlează deplin situația, fiind vulnerabile în cazul unui război
panarab de eliberare. Acest proiect trebuie coordonat de Imperiul European, respectiv
de Germania 20.
În lumina celor expuse până acum, Rusia va rămâne un actor important pentru
zona Orientul Mijlociu iar proiectele inițiate de Moscova sunt cel puțin pe termen lung.
Rămâne de văzut dacă viziunile lui Al. Dughin legate de proiectul eurasiatic vor fi
incluse în integralitate în strategiile Kremlinului.

Bibliografie:

Aleksandr Dughin, Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei, Editura Eurasiatica,

București, 2011.
Alexandra Anca Mareș, Rusia în Orientul Mijlociu. Centrul RISS,
http://centrulriss.com/articole/%20Rusia,
George Titus Albulescu, De ce există tripla alianță strategica din regiunea Eurasia:
China-Rusia-Iran? http://www.ziare.com/international/iran/de-ce-exista-tripla-alianta-
strategica-din-regiunea-eurasia-china-rusia-iran-1147273

20
Ibidem, p. 165.