UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI ISTORIE

CONTEMPORANĂ

ROMÂNIA – STAT REZILIENT ÎN FAȚA AMENINȚĂRILOR DIN

REGIUNEA MĂRII NEGRE

MASTERAND

MOCANU CLAUDIU-GABRIEL

CLUJ-NAPOCA

2024
”Nu știu să fie mai multe locuri în lume unde atât elitele politice cât și populația obișnuită să
cunoască atât de puține lucruri despre vecini ca în zona Mării Negre. Această ignoranță este însă
o postură deliberată, ce se hrănește din versiuni ale istoriei în care națiunea e considerată un fapt
imemorial, statul – o entitate predestinată, iar regiunea- un decupaj efemer” 1

Pentru început este important să definim profilul geostrategic al României, care se situează la
intersecția paralelei 460 lat.nord cu meridianul de 250 est și are trei mari repere: Munții Carpați,
fluviul Dunărea și Marea Neagră.

Importanța geostrategică a României la capătul estic al Dunării – Canalul Main-Rhin se

datorează și portului Constanța, cel mai mare din bazinul Mării Negre precum și a porturilor
fluviului Dunărea. Portul Constanța conectează zona Dunăre –Main Rhin cu porturile de la
Marea Neagră, estul Mării Mediterane precum și Orientul Apropiat.

Poziția geografică a României este definită în mod expres de Marea Neagră, care deschide rute
navigabile către întreg oceanul planetar.

Aflându-se la intersecția a două religii (creștinismul și islamismul) și a trei familii de popoare din
care amintim cele de origine slavă, turcă și latină, Marea Neagră este un spațiu de întâlnire a
intereselor atât a țărilor riverane cât și a diverșilor actori internaționali.

Evoluția geopolitică și de securitate în zona Mării Negre, poziția geografică a regiunii, riscurile
dar și amenințările existente la adresa stabilității din zonă, elemente ce țin de cooperarea politică
și militară sunt aspecte ce atrag interesul organizațiilor europene și transatlantice.

Odată cu aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, s-a creeat un moment important
privind extinderea democrației vest europene către granițele bazinului Mării Negre, reprezentând
punctul de întâlnire a trei spații de securitate și anume: spațiul european, euro-asiatic și islamic.

Localizarea regiunii în vecinătatea NATO și UE, amplasarea unor facilități americane pe țărmul
românesc și bulgăresc al Mării Negre, criminalitatea transfrontalieră dar și existența unor resurse
energetice importante pentru SUA și UE, sporesc valoarea strategică a Mării Negre.

Relațiile bilaterale ale țării noastre cu celelate state riverane Mării Negre (Bulgaria,
Turcia,Georgia, Federația Rusă, Ucraina)

Delimitarea spațială a Regiunii Extinse a Mării Negre are în vedere analizarea ei din mai multe
perspective. Analiza din perspectivă geografică include cele 6 state riverane: România, Ucraina,
Rusia, Turcia, Georgia și Bulgaria. Această abordare nu este însă suficientă pentru a defini

1
Charles King, Marea Neagră – O istorie, Ed.Polirom, 2015, p.250
termenul de Zonă Extinsă a Mării Negre și se referă mai degrabă la o regiune politico-economică
decât la una geografică.

Fiecare din cele 6 state riverane, dețin câte o zonă economică exclusivă, pe care o poate exploata
și gestiona, în condițiile și ritmul propriu – fapt reglementat de Convenția Națiunilor Unite
privind dreptul mării.2

Totuși, de-a lungul istoriei au existat episoade conflictuale în relațiile dintre statele riverane, cu
efecte ce pot fi observate și în zilele noastre. Principalele cauze care au stat la baza conflictelor
au fost reprezentate de parcursul politic diferit al acestor state: două sunt membre UE (România
și Bulgaria), unul este candidat privind integrarea UE și are o abordare diferită privind
gestionarea Mării Negre (Turcia), alte două state sunt asociate UE prin Politica Europeană de
Vecinătate (Georgia și Ucraina) iar ultimul stat reprezentat de Federația Rusă se opune extinderii
occidentale, este împotriva intervențiilor UE și NATO.

Ca urmare, România, ca stat important la Marea Neagră, a încercat să promoveze relații

bilaterale pașnice cu restul statelor riverane precum și cu vecinii ei, însă conjuncturile
internaționale nu au fost mereu favorabile.

Atât Bulgaria cât și România sunt membre NATO cu drepturi depline dar și membre ale Uniunii
Europene, având 608 km de frontieră comună, cea mai mare parte de-a lungul Dunării.

Cele două state au stabilit relații diplomatice încă din anul 1879, reprezentarea diplomatică
bilaterală fiind ridicată la nivel de consulate și apoi ambasade. În prezent, relațiile între cele două
state au loc în baza „Tratatului de prietenie, colaborare și bună vecinătate”, semnat la Sofia pe 27
februarie 1992.

Turcia, stat membru NATO cu o armată puternică, stat care deține controlul strâmtorilor, ar
trebui prin poziția sa geo strategică să constitue elementul de echilibru regional. În afara dorinței
de a-și preleva rolul de lider regional în Alianța Nord Atlantică, Ankara consideră importantă și
relația sa cu Moscova, ambele capitale apreciind Marea Neagră ca zonă de interes deosebit.

Schimbările intempestive de poziție ale președintelui turc, atât în ceea ce privește relația sa
directă cu Rusia, dar și în relația cu SUA sau UE, generează și mai multă neliniște. Construcția
unei noi baze navale în partea de est a acvatoriului Mării Negre nu ar trebui să surprindă pe
nimeni.

România dezvoltă relații diplomatice foarte bune cu Georgia, relațiile celor două țări fiind
stabilite la 25 iunie 1992, Ambasada României la Tbilisi fiind inaugurată la 25 februarie 1998.

2
Intelligence și Cultura de Securitate, Vol.1 2022, Ed. Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” , p.201
De asemenea țara noastră are o contribuție substanțială privind implementarea Planului de Pace
în 6 puncte încheiat ca urmare a conflictului din august 2008.

Din punct de vedere istoric în regiunea Mării Negre, Rusia poate fi analizată prin prisma
confruntărilor avute cu marile puteri ale Europei. Aceasta a considerat întotdeauna acest bazin
maritim ca fiind propria sa sferă de influență. Flota Mării Negre își avea sediul la Sevastopol
încă din 1793.

Odată cu anexarea Crimeei de la Ucraina din 2014, Rusia realizează una din cele mai importante
amenajări portuare de apă adâncă, folosită de trupele armate chiar și iarna, ca o trambulină, de
unde își poate afirma influența înspre Marea Mediterană, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și
sudul Europei. În mod normal, Rusia ar deține doar 10% din coasta Mării Negre conform
legislației internaționale, însă ea controlează de fapt o treime de coastă ca urmare a extinderii
continue.3 În 2008 intervine în Georgia și înființează două republici nerecunoscute pe plan
internațional, din care amintim Abhazia situată pe țărmul de est al Mării Negre.

După declanșarea războiului în Ucraina, Rusia a ocupat părți din sudul acesteia cu ieșire directă
la Marea Neagră, ruta comercială permițând livrare de mărfuri către state ce nu s-au alăturat
sancțiunilor occidentale.

Obiectivele actuale ale Rusiei sunt pe lângă eliminarea oricăror amenințări din partea NATO și
împiedicarea Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei să adere la alianță.

Riscuri, amenințări și vulnerabilități

Zona Mării Negre este o regiune ce aduce împreună interese strategice ale statelor riverane dar și
ambițiile distructive, fiind considerată de mulți analiști drept punctul critic al Europei Estice. 4

Apar amenințări politico militare prin consolidarea potențialului militar pe flancul estic din care
amintim militarizarea bazinului Mării Negre și a peninsulei Crimeea de către Rusia, executarea a
numeroase exerciții militare precum și acumularea de forțe, dar și proliferarea necontrolată și
diseminarea a armelor de distrugere în masă precum și a celor neconvenționale folosind și
transportul pe mare.

S-au accentuat riscurile la nivel internațional o dată cu escaladarea situației dintre Rusia și
Ucraina.

3
https://www.dw.com/ro/marea-neagr%C4%83-o-intersec%C8%9Bie-a-intereselor-strategice-interna
%C8%9Bionale/a-66499767 accesat 5.2.2024 ora 17
4
Intelligence și cultura de securitate, vol 1 2022, Ed.Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” p.203
„Sunt identificate acele riscuri care, au în vedere acțiuni privind conservarea focarelor de
conflict din REMN și menținerea unei nesiguranțe privind starea de securitate a Balcanilo de
Vest și apariția riscurilor de natură socială.”5

Situația energetică și riscurile tehnologice reprezintă două aspecte majore cu un impact

semnificativ atât la nivelul comunității internaționale, cât și în ceea ce privește mediul de
securitate. Având în vedere dependența de gazul rusesc și posibilitatea întreruperilor sau
dificultăților în furnizarea serviciilor asociate acestor sectoare strategice constituie provocări
semnificative.

În contextul României, instituțiile responsabile de indentificarea acestor riscuri și amenințări

trebuie să fie pe deplin conștiente de vulnerabilitățile sistemice existente și să dezvolte strategii
eficiente pentru a le gestiona. Totodată, este esențial să se elaboreze planuri robuste care să
abordeze atât dependența energetică, cât și potențialele vulnerabilităților tehnologice, contribuind
astfel la consolidarea securității și rezilienței naționale.

Federația Rusă a continuat să dezvolte o diversitate de instrumente hibride, pe care le utilizează

pentru a menține o stare de nesiguranță și pentru a-și asigura controlul prin intermediul
politicilor economice, mijloacelor sociale și informaționale, dar și prin promovarea tensiunilor
interetnice, confesionale și altele.

Principala țintă a tacticilor hibride îndreptate împotriva statelor Mării Negre este subminarea
încrederii publicului în democrație, cu accent pe sistemul de guvernare, sistemele judiciare și
electorale.

Printre instrumentele hibride utilizate se numără operațiuni de informare, inclusiv campanii de

dezinformare pe toate canalele media, atacuri cibernetice, presiuni economice și comerciale,
condiționarea energetică și utilizarea industriei militare.

Totuși, promovarea diplomației preventive și încurajarea dialogului între comunitățile etnice și

religioase din regiunea Mării Negre pot reduce tensiunile interne și pot contracara eforturile de
divizare promovate de tacticile hibride.

Măsuri de consolidare a rezilienței statului român

România se află într-o poziție avantajoasă din punct de vedere geostrategic, fiind considerată un
actor-cheie în regiune. Prin aderarea la NATO și UE, țara a deschis drumul pentru Occident către
o zonă strategică, facilitând conexiunile către Marea Mediterană și Orientul Mijlociu, precum și
accesul la surse bogate de resurse energetice. Prin încheierea unor parteneriate strategice,

5
Idem p.204
România a căutat să își reducă vulnerabilitățile de securitate, adoptând o abordare defensivă
strategică pentru a descuraja potențialele amenințări din partea Rusiei.

Asigurarea securității la Marea Neagră rămâne un obiectiv național de prim rang pentru
România, iar menținerea relațiilor bilaterale cu țările din REMN este esențială. Prin găzduirea
unei baze aeriene americane la Mihail Kogălniceanu și implementarea sistemului de apărare
împotriva rachetelor balistice la Deveselu, România a făcut un prim pas semnificativ în
prevenirea amenințărilor militare.

Prin intensificarea colaborării cu statele partenere, s-a urmărit creșterea rezilienței și menținerea
avansului tehnologic, cu scopul de a contracara acțiunile atât convenționale, cât și hibride, ale
Federației Ruse. Aceste inițiative subliniază hotărârea României de a contribui la securitatea
regională și de a contracara potențialele amenințări la adresa stabilității.

Instituții care să gestioneze riscurile

România a devenit un actor de securitate esențial în regiunea Mării Negre.Într-o perspectivă

strategică, viziunea românească este fundamentată pe trei piloi principali precum, Parteneriatul
Strategic Româno-American, apartenența la NATO și cea la UE.

Federația Rusă reprezintă o amenințare semnificativă la adresa ordinii internaționale, atât în ceea
ce privește Europa, cât și în țările din Regiunea Extinsă a Mării Negre, având în vedere
agresiunea sa în Ucraina, care a adus la actualitate amenințarea unui război clasic pe continentul
european.

România a fost un susținător vocal al conștientizării pericolelor reprezentate de poziția Rusiei,

contribuind la formatul Bucharest 9 în cadrul NATO. Acest format are ca rol aprofundarea
dialogului și susținerea necesității unei prezențe militare aliate în această regiune, precum și
consolidarea colaborării bilaterale dintre România și Franța.

Instituțiile internaționale au un rol important în gestionarea crizelor și prevenirea conflictelor. Un

exemplu evident al parteneriatului strategic al României este cel cu Statele Unite ale Americii,
axat pe consolidarea relațiilor militare dintre cele două țări, dată fiind importanța strategică a
României în regiunea Mării Negre.

Prin angajarea în acest parteneriat, România își asumă responsabilitatea de a respecta obligațiile
strategice, având ca scop menținerea unui climat de securitate și pace la nivel internațional. În
același timp, această colaborarea vizează implementarea unui management eficient al crizelor de
securitate, în concordanță cu interesele naționale.
România se evidențiază ca un stat rezilient și determinat în fața amenințărilor din zona Mării
Negre. Prin abordarea sa strategică, consolidată în cadrul parteneriatelor cu Statele Unite ale
Americii, apartenența la NATO și Uniunea Europeană, țara a demonstrat angajamentul ferm
pentru menținerea stabilității și securității în regiune. Prin gestionarea eficientă a relațiilor
internaționale și a parteneriatelor militare, precum și prin dezvoltarea capacităților de răspuns la
crize și amenințări, România s-a impus ca un actor proactiv și resilient. Asumarea
responsabilităților strategice și colaborarea în cadrul alianțelor internaționale reflectă
determinarea țării de a contracara provocările din zona Mării Negre, menținându-și, în același
timp, integritatea și securitatea națională.
 BIBLIOGRAFIE

1. Intelligence și cultura de securitate, conferința științifică studențească, volum de proceedings

2. Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I, Parteneriatul Estic și Geopolitica Mării

Negre: Provocări pentru securitatea Europeană, Drd. Silvia-Alexandra, Matache-Zaharia.

3. https://www.dw.com/ro/marea-neagr%C4%83-o-intersec%C8%9Bie-a-intereselor-strategice-
interna%C8%9Bionale/a-66499767