POZITIA GEOPOLITICA A ROMANIEI Daca pozitia geografica a unei tari este fixa, stabilita de jocul fortelor naturii si exprimata

n anumite jaloane naturale (unitati de relief, ape etc.), pozitia geopolitica este variabila n timp, uneori chiar pe termen foarte scurt, functie de modificarea anumitor factori socio-economici si politici. De pilda, la acest sfrsit de secol, si totodata, la granita de milenii, Romnia se afla plasata, geopolitic, la intersectia axelor geoeconomice Vest Est (Europa Occidentala Spatiu Est ex-sovietic) si Nord Vest Sud Est (Germnaia si Europa Centrala Asia Mica si Orientul Apropiat). Totodata, Romnia se afla situata la intersectia unor axe geoeconomice n curs de consolidare: axa marilor (Marea Caspica Marea Neagra Marea Mediterana) si axa fluviilor si canalelor (Rhin Main Dunare), legnd Marea Nordului cu Marea Neagra. La cele afirmate mai sus ar mai fi de adaugat ca Romnia se afla, din punctul de vedere al populatiei, dar si al potentialului civil si militar, la intersectia cercului largit al Europei Centrale n cadrul careia ocupa locul al doilea, dupa Polonia cu cercul largit al zonei Balcanilor, n care tara noastra este plasata pe locul al treilea, dupa Turcia si Grecia (ca suprafata si populatie se situeaza pe locul al doilea, dupa Turcia). n contextul schimbarilor din Europa, Romnia devine tot mai legata de spatiul balcano-dunareano- pontic. Si aceasta deoarece, stapnit sau numai controlat, timp de mai bine de doua milenii, de o mare putere fie aceasta Imperiul roman sau cel bizantin, Imperiul otoman, Imperiulus (mai apoi sovietic) ori Imperiul austro-ungar spatiul balcano-dunareano-pontic este pe cale de a juca el nsusi un rol important n economia si politica europeana si, respectiv, mondiala. Este sufiecient sa amintim crearea OCEMN (Organizatia Cooperarii Economice n Zona Marii Negre) participarea Romniei la aceasta organizatie regionala fiind un exemplu de folosire inteligenta a pietelor alternative si mult discutatul "traseu al energiei caspice spre Europa", traseu de care Marea Neagra in context geopolitic Al treilea element geografic important pentru Romnia,dupa Dunare si Carpati, este reprezentat de Marea Neagra, din motive care tin, n primul rnd, de unele trasaturi ale acesteia. O. Serebrian noteaza ca, datorita "enclavarii" si a departarii fata de Ocean, Marea Neagra are un "hinterland" imens si important. A doua trasatura importanta este aceea ca se afla situata la confluenta, pe de o parte, a doua religii, crestinismul si islamismul si, pe de alta parte, a doua familii de popoare, slave si turcice. Ca urmare a acestor doua trasaturi, o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, si construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinnd cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei . n acest context, importanta Marii Negre pentru Romnia devine evidenta, mai ales daca tinem cont de cuvintele lui S. Mehedinti ca "tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat"("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 26). Geograful romn subliniaza ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 7). Dat fiind rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romnilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla ngrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ngrijorarii si expune tara la primejdii. Marea Neagr, istoric vorbind, a fost dintotdeauna o zon de confluen dintre marile imperii: persan, roman, otoman i arist. n funcie de impactul i gradul de implicare al acestora n regiune, ea a fost, rnd pe rnd, supus intereselor vremii. A fost o punte de legtur i o frontier, o zon-tampon i una de tranzit ntre Est i Vest, ntre Sud i Nord, dar i un drum pentru circuitele comerciale ctre pieele de desfacere i regiunile bogate n resurse energetice. Doar c zona a fost continuu ignorat de Occident i ocolit de planurile i proiectele majore ale marilor investitori strategici. Faptul c s-a amplificat competiia pentru resurse energetice, pentru cile de transport ale acestora i pieele de desfacere a sporit inte resul din partea principalilor actori mondiali fa de aceast regiune. Integrarea cu succes n comunitatea euro-atlantic a rilor din Europa Central i de Sud- Est, de la Marea Baltic la Marea Neagr, a impus nite vectori de modificare a mentalitii i de asumare a unor valori comune n politicile de aprare i de securitate. Geografic, Romnia aparine spaiului central-european, integrat n NATO i n Uniunea European. Zona central-european reprezint un potenial furnizor de securitate pentru estul Europei i se bazeaz att pe convergena intereselor majo re de securitate ale aliailor central-europeni, ct i pe existena unor coordonate istorice comune. Prin poziia geostrategic, ct i prin elementele fundamentale ale politicii de securitate, rolul Romniei ca actor individual i membru NATO poate fi de finit prin dou paliere, regional i global. Accesul la Dunre i Marea Neagr, proximitatea Europei de Sud - Est i zona Levantului i Caucazul reprezint o capacitate strategic n sine pe baza creia politicile regionale ale Romniei pot fi dezvoltate pe mai multe direcii. Avuia maritim a unor ri situate n jurul Mrii Negre poate contribuit din plin la dezvoltarea unor specificiti socio economice. Mediul de vieuire comun a uurat i dinamizat activitile transfrontaliere. Conform criteriului st rict geografic, regiunea Mrii Negre include statele care au acces nemijlocit la acvatoriul mrii (Turcia, Bulgaria, Romnia, Ucraina, Rusia i Georgia). Iar regiunea extins a Mrii Negre mpinge limitele geografice ale regiunii dincolo de frontierele riv eranilor. Conceptul se refer, mai degrab, la un areal cu trsturi comune politice, economice, culturale, spirituale i de alt natur, dect la un spaiu geografic distinct. Geopolitica romneasc relateaz importana geopolitic i geostrategic a spaiului adiacent al Mrii Negre, rolul acestuia de plac turnant ntre trei leagne de civilizaie: european, asiatic i oriental i, n acelai timp, pasaj de trecere ntre acestea. Pontul Euxin, zona de confruntare ntre imperiile de altdat i suportul de ap al drumului mtsii, dup o perioad de recul istoric, a reintrat de ceva timp n atenia lumii. Astzi, geometria, din totdeauna variabil a spaiului, ne nfieaz o zon aflat ntr-o reea politico-economic ce se ntinde din Balcani pn la Marea Caspic, din Europa Central pn n Orientul Apropiat.

Romnia si drumul energiei caspice spre Europa o posibila valorificare a pozitiei geografice si geostrategice Coridoarele optionale n prezent, exista doua conducte care strabat istmul ce separa Marea Caspica de Marea Neagra, avnd acelasi punct de plecare, Baku (capitala Azerbaidjanului): una mai veche, care ajunge n portul rusesc Novorossiisk (cu o capacitate de 5 milioane de tone anual), si o alta, mai recenta, care are drept punct terminus portul georgian Supsa (cu o capacitate de 9 milioane tone anual). Capacitatea acestora este nsa departe de a putea tranzita necesarul de petrol solicitat. n ceea ce priveste noile rute, desi se vehiculeaza multe, propunerile pot fi circumscrise la trei optiuni (coridoare) principale, fiecare avnd o serie de variante: 1) optiunea nordica: Baku - Novorossiisk; transportarea petrolului s-ar face prin Rusia, prin marirea capacitatii oleductului deja existent. 2) optiunea centrala, cu doua variante: Baku-Supsa, transportarea petrolului facndu-se catre Marea Neagra; si Baku - Tbilisi - Ceyhan, titeiul urmnd sa ajunga la Marea Mediterana. 3) optiunea sudica: Marea Caspica Golful Persic, prin Iran. La fiecare dintre aceste trei "optiuni" se racordeaza si petrolul din Kazahstan, care ar urma, de altfel, sa aiba cea mai importanta participare, n principal gratie zacamntului de la Tenghiz, unul dintre cele mai mari din lume. Romnia este, evident, interesata numai de primele doua coridoare, si, n cazul celui de al doilea, numai de prima varianta, ntruct cea de a doua varianta si coridorul al treilea o scot total din joc. Dar cum ar putea beneficia tara noastra de cele doua trasee n conditiile n care s-ar putea spune ca, odata sosit pe tarmul Marii Negre, fie la Novorossiisk, fie la Supsa, petrolul, ncarcat n tancuri petroliere ar ajunge foarte simplu si usor n porturile mediteraneene, prin strmtorile Bosfor si Dardanele? La prima vedere asa stau lucrurile, numai ca apar o serie de elemente restrictive: cele doua strmtori nu permit un trafic pe masura cererii de petrol a beneficiarilor europeni; un traffic intens pe aceasta ruta ar putea duce foarte usor la accidente cu consecinte ecologice si economice de neimaginat; ar nsemna ca o singura tara, Turcia, sa poata "controla" tranzitarea acestei importante materii prime si sa poata dispune limitarea sau blocarea n ansamblu sau numai pentru anumite tari. Si celelalte variante "concurente" Romniei prezinta dezavantaje. De pilda, traseul Novorossiisk sau Supsa Burgas (Bulgaria), de unde, prin conducte petrolul s-ar ndrepta fie spre portul grecesc Alexandropolis, de la Marea Egee, fie spre cel albanez Vlar, de la Marea Adriatica, are ca principale impedimente capacitatea redusa a terminalelor porturilor respective si traseul accidentat, care presupune statii de pompare; n cazul conductei avnd ca punct terminus Vlor se adauga si nesiguranta, gratie conflictului din Kosovo. Atuurile Romniei prezentate, pe scurt, ar fi urmatoarele: - Considerente geostrategice: este cea mai mare tara din zona, are stabilitate politica si se afla, dupa cum am demonstrat anterior, la intersectia coridoarelor economice (inclusiv comerciale) europene Est-Vest si Nord-Sud. - Romnia este inclusa n trei coridoare priciplae de transport paneuropean: 1)IV: Berlin (Germania) Praga (Cehia) Bratislava (Slovacia) Gyr Budapesta (Ungaria) Arad Craiova Bucuresti Giurgiu (Romnia) Sofia (Bulgaria) Instanbul(Turcia); 2) VII: calea navigabila transcontinentala (Dunare Main Rhin, legnd Marea Neagra cu Marea Mediterana); 3) IX: Helsinki (Finlanda) Sankt Petersburg Paskov (Rusia) Vitebsk (Belarus) Ljubasivka (Ucraina) Chisinau (Republica Moldova) Bucuresti (Romnia) Plovdiv (Bulgaria). -Romnia este singura tara din zona inclusa n ambele programe ale Uniunii Europene TRACECA si INOGATE care au drept tinta zacamintele de petrol si gaze naturale din regiunea caspica si caile de transport ale acestora catre Europa Centrala si de Vest. Pipe-line-ul avut n atentie ar tranzita zone joase, n principal de cmpie, avantaj tehnic nsemnat n comparatie cu variantele ce au ca punct de pornire Burgasul, nu mai vorbim de traseul care ar traversa Turcia, situatie n care oleoductul ar urma sa ajunga la 2 000 m altitudine. - Infrastructura deja existenta acopera 65% din lungimea ntregului traseu, de la Constanta la Trieste. - Romnia prezinta nu numai oferte de tranzitare a petrolului brut, ci si de prelucrare a materiilor prime aduse din regiunea caspica. Tara noastra dispune de un sistem destul de dezvoltat de conducte, att pentru petrolul brut (circa 4 500 km), ct si pentru produsele petroliere (circa 2 500 km), sistem care poate fi usor conectat, cu minime investitii, la sistemul central-european de transport. - Romniei i apartine cel mai mare si mai activ port la Marea Neagra, Constanta, avnd complet operationale terminale speciale n dublu sens pentru titei (24 milioane tone pe an) si pentru produsele petroliere (12 tone anual), cu rezervoarele aferente (1,7 miliarde m3, capacitate). ntr-o perspectiva nu prea ndepartata, Constanta urmeaza sa devina, gratie lucrarilor de anvergura declansate, al doilea mare port al Europei (dupa Rotherdam) si, totodata, unul dintre cele mai mari din lume. - Existenta unei capacitati de rafinare a petrolului (peste 30 milioane tone anual) care depaseste cu mult productia proprie de petrol (usor peste 6 milioane tone anual) si necesarul intern de produse petroliere. Are, asadar, o capacitate de rafinare excedentara. Cea mai mare si moderna unitate de acest fel, Midia- Navodari, se afla chiar lnga portul Constanta. - Petrolul tranzitat prin Romnia ar acoperi o piata mult mai mare dect n cazul altor variante. S-ar adauga circa 40 milionane de tone numai de-a lungul traseului pna la Marea Adriatica (Trieste, Italia), din care 7 milioane de tone pentru Romnia, 17,5 milioane de tone pentru Ungaria, Croatia, Slovenia si Serbia si 15 milioane de tone penrtu austria, Cehia si Germania.

Dosar: Relatiile UE - SUA

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial Europa a fost impartita in zone de influenta ale SUA si ale Uniunii Sovietice. La doua decenii de la incetarea razboiului rece, relatiile transatlantice sunt complet schimbate, bazate pe pragmatism. In timpul razboiului rece, care a durat mai bine de 40 de ani, Statele Unite ale Americii s-au erijat in aparatorul Europei ramase in afara sferei de influenta a Rusiei. Pentru a sprijini reconstructia economica a Europei si pentru a stopa inaintarea blocului comunist catre Vest, SUA au initiat Planul Marshall, Congresul american fiind convins ca o cooperare economica este conditia esentiala pentru o pace durabila. Ajutorul financiar al Statelor Unite ale Americii a fost oferit tarilor din Europa cu o conditie: initierea de planuri de reconstructie transfrontaliere si cooperea economica intre tarile Europei, ceea ce a dus la crearea in 1948 a Organizatiei Europene pentru Cooperare Economica. Un an mai tarziu, tot la initiativa SUA, majoritatea statelor libere vest-europene se alatura Americii si Canadei si formeaza Organizatia Atlanticului de Nord (NATO), alianta militara care sa se opuna blocului Sovietic din Est. Tot Planul Marshall a fost unul dintre factorii importanti care au ajutat la punerea bazelor Planului Schuman si a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. La putin timp de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Paris semnat de Franta, Germania, Italia si tarile Benelux, au fost stabilite relatii diplomatice intre entitatea nou infiintata si SUA. Pe masura ce anii au trecut, si alte tari au aderat la Comunitatea Europeana transformand-o intr-o putere politica si economica cu un rol din ce in ce mai important pe scena internationala. In momentul in care, la sfarsitul anilor '80, blocul comunist s-a dezintegrat, Comunitatea Europeana avea deja 12 membri, iar aparitia noilor democratii din estul Europei si reunificarea Germaniei, au propulsat CE intr-o noua era a dezvoltarii. Integrarea Germaniei de Est in Comunitatea Europeana precum si dorinta de a sprijini statele Est-Europene in efortul lor de a stabiliza democratia si libertatea proaspat castigate au determinat conducatorii Comunitatii sa ia in calcul extinderea (incorporarea in cadrul Comunitatii a statelor din Est) si adancirea Europei (asigurarea unei structuri institutionale capabile sa faca fata potentialei extinderi). Relatiile transatlantice au capatat si ele o nou dimensiune, cooperarea dintre SUA si CE fiind formalizata la sfarsitul anului 1990 prin adoptarea Declaratiei Transatlantice. Un pas ulterior a fost adoptarea in decembrie 1995, a Noii Agende Transatlantice, constituind de atunci baza relatiei dintre SUA si Uniunea Europeana. Prin Declaratia Transatlantica s-a stabilit cadrul institutional pentru consultare intre cele doua puteri, intarind si intensificand cooperarea de ambele parti ale atlanticului. Astfel, au inceput sa aiba loc intalniri (in SUA si in UE) la nivel de presedinti (Presedintele Consiliului European si Presedintele Comisiei Europene pe de o parte, si Presedintele SUA pe de alta parte), precum si alte consultari anuale sau ad-hoc la diverse niveluri politice si de grupuri de lucru. Prin Noua Agenda Transatlantica s-a stabilit Cadrul de Actiune cu patru obiective majore de atins prin cooperarea transatlantica: promovarea pacii si a stabilitatii, a democratiei si dezvoltarii la nivel mondial; rezolvarea problemelor globale; expansiunea comertului mondial si intarirea relatiilor economice la nivel global; construirea de relatii transatlantice pentru mediul de afaceri, pentru oamenii de stiinta si mediul academic. Prezent realizari si provocari In prezent, Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii formeaza cel mai mare parteneriat comercial bilateral. Numai comertul cu bunuri in 2007 s-a ridicat la peste 400 de miliarde de euro, iar cel cu servicii este estimat la 226 miliarde de euro. Mai mult, SUA si UE reprezinta cei mai mari investitori in spatiul partener: in 2007, 42% din totalul investiiilor facute de UE au fost directionate catre SUA, iar peste jumatate din investitiile private americane si-au gasit destinatia in tarile din Uniunea Europeana. Investiile straine directe au permis crearea de milioane de locuri de munca atat in SUA cat si in Uniunea Europena. In Statele Unite ale Americii, din cei peste 5 milioane de americani angajati de companii straine, 58% dintre ei munceau pentru companii europene. La fel, in Europa, in filialele fimelor americane lucrau aproape 4 milioane de europeni (date la nivelul anului 2005). Pentru a contribui la intarirea competitivitatii celor doua economii, zeci de miliarde de euro sunt alocate anual pentru cercetare-dezvoltare de catre firmele europene in SUA si de cele americane in UE.

Volumul tranzactiilor bilaterale precum si gasirea solutiilor optime pentru intarirea relatiilor dintre cele doua puteri diminueaza sau chiar sterg neintelegerile ocazionale intre SUA si UE, aparute de-a lungul timpului in domeniul comertului, cum ar fi problema subventiilor pentru agricultura sau pentru domeniul aeronautic. Relatiile dintre cele doua parti nu se rezuma numai la domeniul comercial, la fel de importante fiind relatiile politice si militare. Fiind doua super-puteri care domina scena internationala, ele nu pot ramane indiferente la problemele care apar in diferite regiuni sau state ale lumii. Cooperarea in domeniul afacerilor internationale dintre SUA si UE este vitala, intrucat de cele mai multe ori problemele sunt prea complexe pentru a putea fi rezolvate numai de una dintre ele. Nu exista disputa internationala, zona sau tara din lume in care Statele Unite si Uniunea Europeana sa nu aiba interese si in care fiecare dintre ele sa nu fie afectata de modul in care actioneaza cealalta. Este binecunoscut faptul ca opiniile celor doua sunt diferite in ceea ce priveste o serie de probleme importante cum ar fi Curtea Penala Internationala, tratatul de la Kyoto, productia si stocarea de mine antipersonal, pedeapsa capitala. Cu toate acestea, este de netagaduit ca ceea ce le desparte este mult mai putin important decat ceea ce le uneste: valorile si obiectivele pe care le impartasesc si care se urmareste a fi atinse la nivel global, prin cooperare respectul pentru statul de drept, drepturile omului si ale minoritatilor, democratia, lupta impotriva criminalitatii si a terorismului, pentru a numi doar cateva dintre ele. Summit-urile anuale SUA-UE la nivel de presedinti, numeroasele intalniri la nivel ministerial si la nivel de grupuri tehnice de lucru ofera un cadru pentru ca cele doua parti sa isi coordoneze actiunile atunci cand sunt de acord sau sa minimizeze disputele atunci cand nu ajung la un acord in privinta unei probleme. Relatiile din ultimii ani (de la inceputul Adminsitratiei Bush si pana in prezent), desi uneori au fost tensionate ca urmare a neconcordantei de opinii intre cele doua entitati (care au inceput cu amenintarea Statelor Unite de a se retrage din fortele de pace ale Natiunilor Unite daca personalul lor nu era scos de sub jurisdictia Curtii Penale Internationale si continuand cu razboiul din Irak) au trebuit sa se moduleze in functie de evenimentele care au avut loc la nivel mondial. Astfel, cooperarea intre Statele Unite si Uniunea Europeana a cunoscut o intensificare majora in domeniul luptei impotriva criminalitatii si a terorismului ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie, cele doua parti luand o serie de masuri bilaterale: schimbul de informatii privind amenintarile teroriste, tiparuri de crime si rute de trafic (2001), schimbul listelor de pasageri ai liniilor aeriene, pentru a depista potentialii teroristi (2004) etc. Cooperarea intre SUA si UE a capatat o noua dimensiune si ca urmare a implicarii din ce in ce mai mult a Uniunii Europene in securizarea zonelor de conflict din lume. Chiar daca modalitatile de asigurare a securitatii oferite de UE (misiuni de mentinere a pacii, ajutor umanitar, masuri de prevenire sau rezolvare a conflictelor, reconstructie si securizare post-conflict) sunt oarecum diferite de metodele fortelor armate ale SUA, in ultimul timp Uniunea Europeana se contureaza ca o entitate importanta capabila sa ofere securitate in lume, complementand eforturile SUA. Europa este mai important pentru America dect Asia, aa cum i europenii consider America mai important dect Asia. De ambele pri ale Atlaniticului se tie, cred, c att Europa, ct i Statele Unite sunt importante, una pentru cealalt. Acest lucru am ncercat s transmitem europenilor. Parteneriatul cu ei este important pentru noi att n ceea ce privete probleme globale, ct i pe plan economic i de securitate, prin trupele militare prezente pe teritoriul acesteia, consider Gordon. Istoria secolului XX a fcut ca Statele Unite s fie prezente n Europa. i n primul i n al doilea rzboi mondial, americanii au fost chemai n ajutor de europeni. Dup ultimul rzboi, au rmas pe continent, mai nti pentru a sprijini refacerea i relansarea economic, iar apoi, din raiuni strategice. SUA a constituit coloana vertebral a Alianei NordAtlantice i au aprat Europa Occidental de pericolul, real sau propagandistic, al Uniunii Sovietice i al Pactului de la Varovia. Este de la sine de neles c prezena militar american n Europa nu urmrea numai apra rea Europei, ci implicit i aprarea avansat a Statelor Unite. Dar, trebuie reinut c i n Europa Occidental exist ri, precum Frana de exemplu, care au fost i sunt critice la adresa Statelor Unite. Exemplul generalului de Gaulle este semnificativ, pentru c nu trebuie uitat faptul c el este cel care a scos Frana din comandamentul militar al NATO i a expulzat sediul Alianei de la Paris, la Bruxelles. n 2001, la Paris, a aprut lucrarea Tresors et secrets du Quai dOrsay8) sub conducerea lui Pierre-Jean Rmy, membru al Academiei Franceze. Lucrarea, de peste 1000 de pagini, conine un numr important de documente, ncepnd cu secolul XVI i mergnd pn n 1968, aflate n arhiva Ministerului Francez de Externe care, ntre altele fie spus, are nu mai puin de 80 km lineari de rafturi. Penultimul document este stenograma convorbirii generalului Clarles de Gaulle cu Nicolae Ceauescu, cu prilejul vizitei oficiale a preedintelui Franei n Romnia, n mai 1968. Am ales acest document pentru c acesta reflect poziia preedintelui francez fa de Statele Unite ale Americii i, totodat, evoluia politicii americane n perioada post-belic. Generalul ncepe frumos, spunnd c n cele dou rzboaie mondiale, Statele Unite au intrat n aciune, este adevrat trziu, dar totui alturi de noi. Aceasta explic faptul c ntre noi exist o puternic tradiie de prietenie. Pentru ca, apoi, s-i dezvluie sentimentele reale.

Dup cel de-al doilea rzboi mondial, puterea lor a crescut i spune generalul de Gaulle cu aceast putere crescnd, au devenit imperialiti. La aceasta se adaug un oarecare mesianism american: ei sunt convini c puterea lor se aliaz cu adevrul. Ei cred c binele este de partea lor i c rul le este adversarul. Tocmai, n legtur cu aceast atitudine noi nu -i aprobm, Ori, este un fapt c dup ultimul rzboi, odat cu planul Marshall, cu Organizaia Atlantic, americanii au luat, ntr-un anume fel, conducerea treburilor. La aceasta se adaug puterea dolarului devenit moned mondial. Cu aceasta, Frana nu este de acord. Fr s mai vorbim c Americanii au vrut s ia locul nostru n Indochina (n fapt, America domina prin banii i economia sa. Ea este o putere enorm. Dar, Americanii i fac iluzii, fac i erori, ei nu au obiceiul s poarte rzboi, s fie cotropii, s fie bombardai, aa cum ni s-a ntmplat nou n Europa9) . Este un tablou realist care reflect sentimente contradictorii fa de o ar prieten, puternic, dar i criticabil. Care sunt elementele care apropie SUA de Europa ?

n primul rnd, att SUA ct i Europa manifest un ataament comun fa de valorile i instituiile democratice ca i fa de economia de pia. Guvernele lor sunt democratice pentru c sunt rezultatul unor alegeri libere, ntr-o societate pluralist, care accept alternana panic la putere;

Aliana Nord-Atlantic constituie pentru rile din aceast zon cheia de bolt a politicii lor externe i de securitate. Chiar i dup dispariia ameninrii sovietice, NATO a rmas un factor esenial al stabilitii i pcii n Europa i n lume;

Schimburile comerciale i mai ales investiiile strine dinspre America spre Europa i invers s -au dovedit a fi, n timp, un element indispensabil al dezvoltrii i prosperitii lor economice. Ele sunt cele care domin Organizaia Mondial a Comerului i impun regulile comerciale ntr-o lume globalizat;

Chiar dac uneori apar divergene ntre ele n ceea ce privete mijloacele i modalitile de aciune, SUA i Europa mprtesc voina comun de a soluiona diferendele pe calea negocierii i nu a rzboiului;

Disponibilitate de a coopera la soluionarea, n comun, a unor probleme majore ale lumii contemporane: terorismul; armele de distrugere n mas; crima organizat; prpastia dintre rile bogate i cele srace; mediul nconjurtor etc. Care sunt elementele ce le despart ? ntr-o tem pe care o vom trata ulterior vom avea ocazia s discutm mai pe larg despre acest subiect. Totui, nu mi se pare nimerit s trecem cu uurin peste o realitate, care se manifest pregnant n zilele noastre: nu totul este roz n raporturile dintre SUA i Europa i, lai ales n ceea ce privete conduita politicii lor externe. De fapt, nici nu ar putea s fie altfel, avnd n vedere istoriile i culturile lor diferite, concepiile diferite n legtur cu natura i modul de soluionare a problemelor fundamentale ale lumii de azi, iar uneori, chiar i interesele diferite, n funcie de definirea de ctre acestea a interesului lor naional. Europenii consider, de exemplu, aa cum s-a vzut din opiunile generalului de Gaulle, americanii recurg prea repede i des la folosirea forei, c pentru ei lumea este mprit ntre bine i ru, ntre prieteni i inamici, c prefer coerciiunea i aciunile punitive n locul diplomaiei i negocierilor, c favorizeaz unilateralismul n locul conlucrrii cu alte ri i structuri internaionale precum Organizaia Naiunilor Unite. Europenii consider c, n faa unor situaii conflictuale, ei sunt mai favorabili unei reacii panice, prefernd diplomaia i negocierile. Pentru soluionarea conflictelor, ei sunt mai degrab nclinai s invoce dreptul internaional, conveniile car e pot oferi cadrul unei rezolvri negocierile, chiar dac aceasta cere mai mult timp. Este adevrat c nici europenii nu pot fi bgai n acelai sac: n privina ultimului rzboi din Irak, de exemplu, britanicii, spaniolii i italienii i -au sprijinit pe americani pentru a interveni n for, n timp ce francezii, belgienii i germanii s-au opus cu nverunare, provocnd o mare criz n relaiile transatlantice. Autorul gsete explicaia acestei culturi strategice diferite n istoria diferit a rilor europene i a SUA. Cnd Statele Unite erau slabe spune Kagan acestea practicau strategiile cilor ocolitoare, strategiile celor slabi,. n prezent, cnd sunt puternicie, ele adopt comportamentul naiunilor puternice . Cnd marile ri europene erau puternice, ele credeau n putere i n gloria marial. Azi, ns, ele vd lumea cu ochii naiunilor slabe. Aceste dou puncte de vedere foarte diferite au fcut loc, n mod natural, unor luri de poziie strategice opuse, unor evaluri contrare n legtur cu ameninrile i mijloacele adecvate de a le rspunde, unor calcule diferite i puncte de vedere diferite asupra valorii i semnificaiei dreptului internaional i instituiilor internaionale 11) .