Sunteți pe pagina 1din 7

POZITIA GEOPOLITICA A ROMANIEI Daca pozitia geografica a unei tari este fixa, stabilita de jocul fortelor naturii si exprimata

n anumite jaloane naturale (unitati de relief, ape etc.), pozitia geopolitica este variabila n timp, uneori chiar pe termen foarte scurt, functie de modificarea anumitor factori socioeconomici si politici. Pozitia geografica a tarii noastre o stim cu totii. Dar pozitia geopolitica a Romniei care este oare? Cel mai bun raspuns l-a dat, n urma cu peste trei veacuri, cronicarul umanist Miron Costin (1633-1691 care, referindu-se la Moldova, dar n fapt afirmatia sa poate fi extinsa fara teama de a gresi la ntreaga Romnie, a afirmat ca se afla situata n calea [tuturor] rautatilor. Asa cum, de altfel, avea sa dovedeasca din plin istoria principatelor romne, separat, si a Romniei, n ansamblu. n fond, se poate pune ntrebarea de ce prezinta oare att de multa importanta partea, regiunea n care este plasata o tara sau alta, n speta partea Europei careia i apartine Romnia? Raspunsul este, de fapt, destul de simplu: pentru ca din aceasta situare decurg o serie de avantaje sau, din contra, dezavantaje de securitate, politice, economice si de alta natura. De pilda, la acest sfrsit de secol, si totodata, la granita de milenii, Romnia se afla plasata, geopolitic, la intersectia axelor geoeconomice Vest Est (Europa Occidentala Spatiu Est ex-sovietic) si Nord Vest Sud Est (Germnaia si Europa Centrala Asia Mica si Orientul Apropiat). Totodata, Romnia se afla situata la intersectia unor axe geoeconomice n curs de consolidare: axa marilor (Marea Caspica Marea Neagra Marea Mediterana) si axa fluviilor si canalelor (Rhin Main Dunare), legnd Marea Nordului cu Marea Neagra. La cele afirmate mai sus ar mai fi de adaugat ca Romnia se afla, din punctul de vedere al populatiei, dar si al potentialului civil si militar, la intersectia cercului largit al Europei Centrale n cadrul careia ocupa locul al doilea, dupa Polonia cu cercul largit al zonei Balcanilor, n care tara noastra este plasata pe locul al treilea, dupa Turcia si Grecia (ca suprafata si populatie se situeaza pe locul al doilea, dupa Turcia). n contextul schimbarilor din Europa, Romnia devine tot mai legata de spatiul balcanodunareano- pontic. Si aceasta deoarece, stapnit sau numai controlat, timp de mai bine de doua milenii, de o mare putere fie aceasta Imperiul roman sau cel bizantin, Imperiul 1

otoman, Imperiulus (mai apoi sovietic) ori Imperiul austro-ungar spatiul balcanodunareano-pontic este pe cale de a juca el nsusi un rol important n economia si politica europeana si, respectiv, mondiala. Este sufiecient sa amintim crearea OCEMN (Organizatia Cooperarii Economice n Zona Marii Negre) participarea Romniei la aceasta organizatie regionala fiind un exemplu de folosire inteligenta a pietelor alternative si mult discutatul "traseu al energiei caspice spre Europa", traseu de care Romnia este, n mod firesc, foarte preocupata. Asa cum era de asteptat, ntr-un asemenea context a crescut interesul unor puteri europene, si nu numai, care vor fie sa nu-si piarda privilegiile din zona sau sa si le recstige, fie vor sa devina factori influentia aici. Aceasta ar fi, n linii mari, actuala pozitie geopolitica a tarii noastre. Cum valorifica Romnia o asemenea pozitie favorabila, aceasta este cu totul alta problema. Desigur, exista si consecinte negative ale pozitiei geopolitice a tarii noastre. Oricum, n conditiile reasezarii prioritatilor n Europa, credem ca este oportuna lansarea si consolidarea noilor coordinate geopolotice n care se nscrie tara noastra. Se impune ca statul romn sa faca n asa fel nct coordonatele sale geografice sa fie dublate de unele socio-economice, care sa constituie, cu adevarat, o sursa de atractie si putere. Marea Neagra in context geopolitic Al treilea element geografic important pentru Romnia,dupa Dunare si Carpati, este reprezentat de Marea Neagra, din motive care tin, n primul rnd, de unele trasaturi ale acesteia. O. Serebrian noteaza ca, datorita "enclavarii" si a departarii fata de Ocean, Marea Neagra are un "hinterland" imens si important. A doua trasatura importanta este aceea ca se afla situata la confluenta, pe de o parte, a doua religii, crestinismul si islamismul si, pe de alta parte, a doua familii de popoare, slave si turcice. Ca urmare a acestor doua trasaturi, o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, si construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinnd cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei . n acest context, importanta Marii Negre pentru Romnia devine evidenta, mai ales daca tinem cont de cuvintele lui S. Mehedinti ca "tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat"("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 26). Geograful romn subliniaza ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte 2

Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea ("Legaturile noastre cu Dunarea si Marea", pag. 7). Dat fiind rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romnilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla ngrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ngrijorarii si expune tara la primejdii. Marea Neagr, istoric vorbind, a fost dintotdeauna o zon de confluen dintre marile imperii: persan, roman, otoman i arist. n funcie de impactul i gradul de implicare al acestora n regiune, ea a fost, rnd pe rnd, supus intereselor vremii. A fost o punte de legtur i o frontier, o zon-tampon i una de tranzit ntre Est i Vest, ntre Sud i Nord, dar i un drum pentru circuitele comerciale ctre pieele de desfacere i regiunile bogate n resurse energetice. Doar c zona a fost continuu ignorat de Occident i ocolit de planurile i proiectele majore ale marilor investitori strategici. Faptul c s-a amplificat competiia pentru resurse energetice, pentru cile de transport ale acestora i pieele de desfacere a sporit interesul din partea principalilor actori mondiali fa de aceast regiune. Integrarea cu succes n comunitatea euro-atlantic a rilor din Europa Central i de SudEst, de la Marea Baltic la Marea Neagr, a impus nite vectori de modificare a mentalitii i de asumare a unor valori comune n politicile de aprare i de securitate. Geografic, Romnia aparine spaiului central-european, integrat n NATO i n Uniunea European. Zona central-european reprezint un potenial furnizor de securitate pentru estul Europei i se bazeaz att pe convergena intereselor majore de securitate ale aliailor central-europeni, ct i pe existena unor coordonate istorice comune. Prin poziia geostrategic, ct i prin elementele fundamentale ale politicii de securitate, rolul Romniei ca actor individual i membru NATO poate fi definit prin dou paliere, regional i global. Accesul la Dunre i Marea Neagr, proximitatea Europei de Sud- Est i zona Levantului i Caucazul reprezint o capacitate strategic n sine pe baza creia politicile regionale ale Romniei pot fi dezvoltate pe mai multe direcii. Avuia maritim a unor ri situate n jurul Mrii Negre poate contribuit din plin la dezvoltarea unor specificiti socio-economice. Mediul de vieuire comun a uurat i dinamizat activitile transfrontaliere. Conform criteriului strict geografic, regiunea Mrii Negre include statele care au acces nemijlocit la acvatoriul mrii (Turcia, Bulgaria, 3

Romnia, Ucraina, Rusia i Georgia). Iar regiunea extins a Mrii Negre mpinge limitele geografice ale regiunii dincolo de frontierele riveranilor. Conceptul se refer, mai degrab, la un areal cu trsturi comune politice, economice, culturale, spirituale i de alt natur, dect la un spaiu geografic distinct. Geopolitica romneasc relateaz importana geopolitic i geostrategic a spaiului adiacent al Mrii Negre, rolul acestuia de plac turnant ntre trei leagne de civilizaie: european, asiatic i oriental i, n acelai timp, pasaj de trecere ntre acestea. Pontul Euxin, zona de confruntare ntre imperiile de altdat i suportul de ap al drumului mtsii, dup o perioad de recul istoric, a reintrat de ceva timp n atenia lumii. Astzi, geometria, din totdeauna variabil a spaiului, ne nfieaz o zon aflat ntr-o reea politico-economic ce se ntinde din Balcani pn la Marea Caspic, din Europa Central pn n Orientul Apropiat. Romnia si drumul energiei caspice spre Europa o posibila valorificare a pozitiei geografice si geostrategice "Un nou Eldorado", "Drumul petrolului" (prin similitudine cu "Drumul matasii"), "Un proiect pentru mileniu III", "marea batalie pentru petrolul Asiei Centrale", iata numai cteva dintre sintagmele folosite pentru pentru a desemna transportarea energiei caspice (petrol si gaze naturale) catre consumatorii din Europa Centrala si Occidentala. Miza este uriasa, de ordinul multor millioane de barili pe zi, implicnd sume de miliarde de dolari anual. mplinirea proiectului ar conduce la propulsarea bazinului caspic drept primul producator si exportator mondial de petrol si gaze naturale, depasind Orientul Mijlociu (de altfel aceasta este si miza: reducerea dependentei Occidentului de petrolul din Zona Golfului), care detine suprematia n prezent. n acest "joc" de mare miza sunt angrenati foarte multi actori. Nu numai producatorii si beneficiarii directi, ci si "intermediarii", acestia din urma fiind de mai multe feluri, ntre care cei care pot contribui la tranzitarea hidrocarburilor acesta fiind si cazul Romniei si cei care nu vor sa fie afara din joc, precum Rusia (care se ncadreaza si n categoria tranzitatorilor), SUA si chiar China. Coridoarele optionale n prezent, exista doua conducte care strabat istmul ce separa Marea Caspica de Marea Neagra, avnd acelasi punct de plecare, Baku (capitala Azerbaidjanului): una mai veche, 4

care ajunge n portul rusesc Novorossiisk (cu o capacitate de 5 milioane de tone anual), si o alta, mai recenta, care are drept punct terminus portul georgian Supsa (cu o capacitate de 9 milioane tone anual). Capacitatea acestora este nsa departe de a putea tranzita necesarul de petrol solicitat. n ceea ce priveste noile rute, desi se vehiculeaza multe, propunerile pot fi circumscrise la trei optiuni (coridoare) principale, fiecare avnd o serie de variante: 1) optiunea nordica: Baku - Novorossiisk; transportarea petrolului s-ar face prin Rusia, prin marirea capacitatii oleductului deja existent. 2) optiunea centrala, cu doua variante: Baku-Supsa, transportarea petrolului facndu-se catre Marea Neagra; si Baku - Tbilisi - Ceyhan, titeiul urmnd sa ajunga la Marea Mediterana. 3) optiunea sudica: Marea Caspica Golful Persic, prin Iran. La fiecare dintre aceste trei "optiuni" se racordeaza si petrolul din Kazahstan, care ar urma, de altfel, sa aiba cea mai importanta participare, n principal gratie zacamntului de la Tenghiz, unul dintre cele mai mari din lume. Romnia este, evident, interesata numai de primele doua coridoare, si, n cazul celui de al doilea, numai de prima varianta, ntruct cea de a doua varianta si coridorul al treilea o scot total din joc. Dar cum ar putea beneficia tara noastra de cele doua trasee n conditiile n care s-ar putea spune ca, odata sosit pe tarmul Marii Negre, fie la Novorossiisk, fie la Supsa, petrolul, ncarcat n tancuri petroliere ar ajunge foarte simplu si usor n porturile mediteraneene, prin strmtorile Bosfor si Dardanele? La prima vedere asa stau lucrurile, numai ca apar o serie de elemente restrictive: cele doua strmtori nu permit un trafic pe masura cererii de petrol a beneficiarilor europeni; un traffic intens pe aceasta ruta ar putea duce foarte usor la accidente cu consecinte ecologice si economice de neimaginat; ar nsemna ca o singura tara, Turcia, sa poata "controla" tranzitarea acestei importante materii prime si sa poata dispune limitarea sau blocarea n ansamblu sau numai pentru anumite tari. Si celelalte variante "concurente" Romniei prezinta dezavantaje. De pilda, traseul Novorossiisk sau Supsa Burgas (Bulgaria), de unde, prin conducte petrolul s-ar ndrepta fie spre portul grecesc Alexandropolis, de la Marea Egee, fie spre cel albanez Vlar, de la Marea Adriatica, are ca principale impedimente capacitatea redusa a terminalelor 5

porturilor respective si traseul accidentat, care presupune statii de pompare; n cazul conductei avnd ca punct terminus Vlor se adauga si nesiguranta, gratie conflictului din Kosovo. Atuurile Romniei prezentate, pe scurt, ar fi urmatoarele: - Considerente geostrategice: este cea mai mare tara din zona, are stabilitate politica si se afla, dupa cum am demonstrat anterior, la intersectia coridoarelor economice (inclusiv comerciale) europene Est-Vest si Nord-Sud. - Romnia este inclusa n trei coridoare priciplae de transport paneuropean: 1)IV: Berlin (Germania) Praga (Cehia) Bratislava (Slovacia) Gyr Budapesta (Ungaria) Arad Craiova Bucuresti Giurgiu (Romnia) Sofia (Bulgaria) Instanbul(Turcia); 2) VII: calea navigabila transcontinentala (Dunare Main Rhin, legnd Marea Neagra cu Marea Mediterana); 3) IX: Helsinki (Finlanda) Sankt Petersburg Paskov (Rusia) Vitebsk (Belarus) Ljubasivka (Ucraina) Chisinau (Republica Moldova) Bucuresti (Romnia) Plovdiv (Bulgaria). -Romnia este singura tara din zona inclusa n ambele programe ale Uniunii Europene TRACECA si INOGATE care au drept tinta zacamintele de petrol si gaze naturale din regiunea caspica si caile de transport ale acestora catre Europa Centrala si de Vest. Pipe-line-ul avut n atentie ar tranzita zone joase, n principal de cmpie, avantaj tehnic nsemnat n comparatie cu variantele ce au ca punct de pornire Burgasul, nu mai vorbim de traseul care ar traversa Turcia, situatie n care oleoductul ar urma sa ajunga la 2 000 m altitudine. - Infrastructura deja existenta acopera 65% din lungimea ntregului traseu, de la Constanta la Trieste. - Romnia prezinta nu numai oferte de tranzitare a petrolului brut, ci si de prelucrare a materiilor prime aduse din regiunea caspica. Tara noastra dispune de un sistem destul de dezvoltat de conducte, att pentru petrolul brut (circa 4 500 km), ct si pentru produsele petroliere (circa 2 500 km), sistem care poate fi usor conectat, cu minime investitii, la sistemul central-european de transport.

- Romniei i apartine cel mai mare si mai activ port la Marea Neagra, Constanta, avnd complet operationale terminale speciale n dublu sens pentru titei (24 milioane tone pe an) si pentru produsele petroliere (12 tone anual), cu rezervoarele aferente (1,7 miliarde m3, capacitate). ntr-o perspectiva nu prea ndepartata, Constanta urmeaza sa devina, gratie lucrarilor de anvergura declansate, al doilea mare port al Europei (dupa Rotherdam) si, totodata, unul dintre cele mai mari din lume. - Existenta unei capacitati de rafinare a petrolului (peste 30 milioane tone anual) care depaseste cu mult productia proprie de petrol (usor peste 6 milioane tone anual) si necesarul intern de produse petroliere. Are, asadar, o capacitate de rafinare excedentara. Cea mai mare si moderna unitate de acest fel, Midia- Navodari, se afla chiar lnga portul Constanta. - Petrolul tranzitat prin Romnia ar acoperi o piata mult mai mare dect n cazul altor variante. S-ar adauga circa 40 milionane de tone numai de-a lungul traseului pna la Marea Adriatica (Trieste, Italia), din care 7 milioane de tone pentru Romnia, 17,5 milioane de tone pentru Ungaria, Croatia, Slovenia si Serbia si 15 milioane de tone penrtu austria, Cehia si Germania.

BIBLIOGRAFIE Silviu Negut , 2009, Introducere in geopolitica, Ed. Meteor Press http://www.clujtoday.ro/2009/09/08/repere-pentru-o-strategie-on-zona-mgrii-negre.html http://geopolitica.ase.ro/doc/curs16_ro_5.pdf