Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


STUDII DE SECURITATE

ROLUL GEOSTRATEGIC AL MĂRII NEGRE

Abstract: Tema abordată în lucrarea de față este legată de Marea Neagră și importanța
geostrategică a acesteia. În prima parte a meterialului se prezintă un scurt istoric al acesteia
și importanța pe care o are în zonă pentru statele riverane. În a doua parte se descrie
conceptul de „delimitare spațială a Regiunii Mării Negre Extinse” și aplicarea unor teorii
care pot viza zona extinsă a acesteia. În cele din urmă discutăm despre interesele strategice
actuale ale principalilor actori, iniţiativele de cooperare regională și tendințele geo-politice,
geo-strategice și geo-economice.

Totodată, menționez că în această lucrare nu a fost dezbătut Conflictul din Crimeea dintre
Ucraina și Federația Rusă , început în anul 2014, fiind un subiect atât de complex încât
abordarea sa ar putea face obiectul unei lucrări separate.

Cuvinte cheie: Marea Neagră, actori, cooperare, tendințe, interese

1. Aspecte generale
Stăpânirea mărilor a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, o condiţie pentru
obţinerea puterii şi influenţei. Chiar dacă această concepţie a apărut încă de la sfârşitul
secolului al XIX-lea, ea continuă să îşi găsească aplicabilitatea în ceea ce priveşte
realităţile geopolitice actuale, potrivit cărora poziţionarea unui stat în apropierea unei
mări reprezintă un avantaj atât pentru dezvoltarea sa, cât şi a regiunii învecinate.
Datorită poziţiei sale geografice, Marea Neagră reprezintă o regiune de o
deosebită importanţă pentru toţi actorii pretendenţi la poziţii de frunte în ierarhia
mondială precum: SUA, Rusia sau statele membre ale UE, atât datorită potenţialului
economic, militar, demografic, precum şi rolului pe care această regiune îl joacă ca
element de legătură între Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, în jocul intereselor politice
şi economice globale, ceea ce ne permite într-o oarecare măsură să identificăm
principalele caracteristici politice şi de securitate ale Mării Negre cu interesele atât ale
statelor riverane, cât şi a statelor ce aspiră la o poziţie cât mai favorabilă din punct de
vedere geostrategic aproape de vârful piramidei.
2. Conceptul „Regiunea Mării Negre extinse”
Integrarea unor noi state în Uniunea Europeană, împreună cu înglobarea
României şi Bulgariei, relațiile pe care in momentul de față U.E. le dezvoltă cu Turcia
și conflictul din Peninsula Crimeea fac ca regiunea Mării Negre să fie tot mai mult în
atenţia Occidentului.
În viziunea europeană, zona Mării Negre reprezintă centrul de stabilitate al unui
arc ce se întinde din Balcani până în Caucazul de Sud.
2.1. Definire
Nu există o accepţiune uniformă a delimitării geografice a regiunii extinse a Mării
Negre. Dacă avem în vedere criteriul geografic, atunci ea include cele şase state riverane
(România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia şi Bulgaria).
Regiunea extinsă a Mării Negre se întinde de la Balcani până la Marea Caspică,
devenind una din cele mai dinamice zone din perioada post - Război Rece şi post -
Uniunea Sovietică. Ea este flancată la vest de Balcani şi la est de Caucaz, două spaţii cu
un potenţial conflictual foarte ridicat, ce în anii ’90 erau considerate periferia Europei.
În procesul de redefinire a Europei şi de transformare a Alianţei Nord-Atlantice,
zona extinsă a Mării Negre nu numai că primeşte noi valenţe geopolitice, geostrategice,
dar reprezintă şi o provocare pentru Occident de a „remodela” această regiune (scop
realizat deja în sud-estul Europei), în sensul securizării ei şi ancorării la idealurile şi
valorile democratice, contribuind astfel la consolidarea păcii şi stabilităţii în lume.
În esenţă, regiunea extinsă a Mării Negre este un complex de securitate, care
reuneşte statele ale căror probleme de securitate nu pot fi soluţionate individual, fără a
beneficia de o poziţie cooperantă din partea celorlalte ţări din regiune.
Factorul geografic impune ca aceste state să depună eforturi comune, să
coopereze pentru rezolvarea multiplelor probleme de ordin politic, economic şi militar,
care pot afecta modernizarea lor.
2.2. Teorii geostrategice care pot viza Zona Extinsă a Mării Negre
Pentru a putea explica fenomenele geopolitice care se materializează în zona
extinsă a Mării Negre şi pentru a înţelege mai uşor intenţiile actorilor importanţi din
această zonă, care până la un moment dat au fost din punct de vedere geostrategic
predictibile, vom face apel la câteva teorii geostrategice care se pot aplica pe spaţiul
Mării Negre chiar dacă iniţial au fost gândite pentru alte zone de interes.
Halford Mackinder 1
(1861-1947), autorul celei mai durabile şi influente teorii
geopolitice, teoria zonei pivot, afirma că prezentul şi viitorul relaţiilor internaţionale pot
fi desluşite şi evaluate ţinând cont de realităţile geografice şi locaţiile de putere din
spaţiu.
Halford Mackinder şi-a făcut cunoscută prima formă a teoriei sale geopolitice în
„The Geographical Pivot of History”. Conform acestuia, „istoria umană s-a desfăşurat
sub determinarea unui conflict recurent între popoarele situate în ariile terestre şi cele
aşezate în zonele costiere”.
În complexa sa analiză, Mackinder, referindu-se la spaţiul imens al Eurasiei,
explica faptul că „percepţia de auto-sufocare resimţită de popoarele continentale avea
mai multe surse şi consecinţe”2, în primul rând, un spaţiu dificil de străbătut şi de
controlat, ce suscitase construcţii politico-statale autoritare şi primitiv-expansioniste, şi
în al doilea rând, continentul Eurasiatic dispunea de condiţii climaterice, continental-
excesive şi un acces limitat la căile navigabile libere. Toate acestea au generat în
permanenţă un sentiment de frustrare pentru popoarele Eurasiei, ce a generat o
permanentă poftă pentru teritorii care să aibă ieşire la mare.
Analizând harta geopolitică a lumii, Halford Mackinder a numit Heartland (inima
lumii, zona interioară sau zona pivot) zona care se întindea de la Hamburg la
Vladivostok.
Geopoliticianul britanic a stabilit că Heartland-ul, este o zonă bogată în resurse
naturale şi deţine o poziţie-cheie în ceea ce priveşte comunicarea între diferitele regiuni

1
http://en.wikipedia.org/wiki/Halford_Mackinder

2
MACKINDER, Halford. The Geographical Pivot of History. În: Geographical Journal 23, no. 4 (April 1904),
ale globului şi este formată din regiuni muntoase asiatice greu accesibile puterilor
maritime şi bazinele fluviilor ce se varsă în Marea Baltică şi Marea Neagră.
Acesta accentuează faptul că „cine conduce Europa de est comandă Heartland-
ul, cine comandă Heartland-ul, conduce Insulele Mondiale, cine conduce Insulele
Mondiale, stăpâneşte Lumea”.
În viziunea sa, Insulele Mondiale erau Europa, Africa şi Asia, denumire
justificată prin faptul că reprezentau cel mai întins spaţiu terestru, înglobau cea mai mare
parte din populaţia lumii şi constituiau aria în care se desfăşuraseră cele mai
semnificative evoluţii din istoria umanităţii.
El arată că acest pivot eurasiatic, definit în general, de înţelegerea Germaniei cu
Rusia, iar ca spaţiu geografic pe un areal care se întinde din Kamciatca până la Oceanul
Atlantic şi de la Oceanul Arctic până la nivelul lanţurilor muntoase Himalaya şi Tianşan,
are posibilitatea să dezvolte o forţă uriaşă, să-şi valorifice resursele, să construiască
drumuri şi corăbii, să invadeze oceanul şi să domine lumea3.
În aceste condiţii, Marea Neagră, ca şi Marea Caspică, apare ca un lac interior,
fără vreo importanţă geopolitică, în afară, poate, de una locală, de construcţie interioară.
Pe de altă parte, profesorul de drept la Universitatea Yale, Nicholas John
Spykman4 (1893-1943), este cel care a lansat teoria ţărmurilor („rimland”), în evidentă
opoziţie cu ceea ce gândea Mackinder.
Spykman considera că, pentru a stăpâni lumea trebuie „să domini coasta pentru
a stăpâni Eurasia şi să domini Eurasia pentru a stăpânii lumea”.
Autorul olandez afirma că este decisiv controlul ţărmurilor bazându-se pe faptul
că, heartland-ul este prea vast pentru a putea fi dominat. În opoziţie, ţărmul are
numeroase căi de comunicaţie, este mult mai ospitalier, iar 2/3 din populaţia lumii

3
Revista de GeoPolitică – Geografie politică, GeoPolitică și Geostrategie, anul III, nr.14-15, editura Top Form,
București, anul 2005
4 SPYKMAN, Nicholas John (1893-1943), născut la Amsterdam, este considerat continuatorul direct al ideilor
amiralului Mahan. Profesor din 1925 la Universitatea Yale, deţinând între anii 1935-1940 conducerea Institutului de
Studii Internaţionale, Spykman considera geopolitica drept cel mai important instrument al politicii internaţionale. A
publicat lucrări de referinţă în geopolitica internaţională: America’s strategy in World Politics (1943) – Strategia
americană în politica mondială – şi The Geography of the Peace (1944) – Geografia păcii.
trăieşte aici. Chiar dacă, la prima vedere, Spykman vine în contradicţie cu teoria lui
Mackinder, rimland nu este nimic altceva decât poarta de intrare spre heartland.
Nici teoria americanului Nicholas Spykman (1893-1943) nu acordă vreo atenţie
Mării Negre. El susţine, în cele două lucrări ale sale care se referă la acest subiect –
„America’s Strategy in World Politics” şi „The Geography of the Peace” (1942) - că
rimland-ul este identificat cu coastele estice ale Chinei, cu Indochina, cu India cu sudul
Asiei, cu Orientul Mijlociu etc.
Realizarea unor pivoţi pe acest spaţiu care să fie consolidaţi continuu de ţările off
shore (îndeosebi Statele Unite, Japonia şi Marea Britanie) duce la îngrădirea pivotului
geografic, la diminuarea forţei acestuia.

2.3. Importanța geostrategică a Mării Negre


Trăsătura importantă a Mării Negre este aceea că se află situată la confluenţa, pe
de o parte, a două religii, creştinismul şi islamismul şi, pe de altă parte, a şase popoare:
Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia, dintre care o mare putere
contemporană, Rusia, şi două puteri regionale, Ucraina şi Turcia, îşi construiesc
concepţiile strategice, politice şi economice ţinând cont de această mare şi de spaţiul
adiacent ei.
Datorită plasării geografice, Marea Neagră a fost considerată, pentru o perioadă
de timp, o mare închisă, care nu avea importanţă strategică în războiul modern.
Dar, odată cu declanşarea Războiului Crimeii din 1853, care a durat până în 1856,
dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a Regatului Unit al Marii Britanii, a
Imperiului Francez, a Regatului Sardiniei şi a Imperiului Otoman, pe de altă parte5, a
început să fie sesizată la nivel internaţional cât de importantă este zona Mării Negre mai
ales că are legătură directă cu gurile Dunării şi, prin strâmtori, permite flotelor militare
sau comerciale ale statelor riverane să intre sau să invadeze Marea Mediterană.
În toamna anului 1941, Hitler deşi pornise ofensiva împotriva Moscovei, a hotărât
într-un ordin datat 21 august 1941 că „cel mai important obiectiv care trebuie îndeplinit

5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_Crimeii
înainte de venirea iernii nu este capturarea Moscovei, ci cucerirea Crimeii şi a regiunii
industriale şi miniere a Doneţului, precum şi întreruperea aprovizionării ruşilor cu
petrol din Caucaz”.
Chiar şi istoricul şi omul politic român Gheorghe I. Brătianu, considera că
stăpânirea Crimeii însemna, de fapt, asigurarea controlului asupra Mării Negre: „Cine
are Crimeea poate stăpâni Marea Neagră. Cine n-o are, n-o stăpâneşte”6.
Alte motive care au dus inevitabil la creşterea importanţei Mării Negre mai sunt,
în primul rând, creşterea importanţei comerciale a Dunării şi, în al doilea rând,
descoperirea zăcămintelor petroliere din Marea Caspică.
Prăbuşirea Uniunii Sovietice şi căderea regimurilor politice autoritare din Europa
Centrală şi de Sud-Est au înmulţit numărul statelor riverane Mării Negre şi au modificat
esenţial mediul politic din zonă. Bulgariei, României şi Turciei s-au alăturat alte trei
state: Federaţia Rusă, Georgia şi Ucraina, toate născute în urma decesului URSS.
Cu ajutorul eforturilor interne şi implicaţiilor externe, o bună parte din
problemele care riscau să arunce în colaps spaţiul Mării Negre au fost ameliorate,
ajungându-se la un fel de stabilitate aparentă, stabilitate ce a rezistat până în anul 2014
când a început procesul de anexare a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă.
3. Interesele strategice ale principalilor actori din politica mondială
oferă trei motive principale pentru care regiunea extinsă a Mării Negre revine în
atenţia comunităţii internaţionale:
 îndeplinirea dezideratului de consolidare a păcii şi stabilităţii în Europa;
 necesitatea stabilizării zonei Mării Negre din perspectiva intereselor comunităţii
euroatlantice;
 accesul statelor comunităţii euroatlantice la sursele de energie din zona Caucaz–
Asia Centrală.
3.1. Iniţiative de cooperare regională
Din această perspectivă, principalele mecanisme instituţionale de cooperare sunt
următoarele:

6 BRĂTIANU Gheorghe I., „Chestiunea Mării Negre”


 Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre / BSEC7 – promovează
cooperarea regională în domeniile economic, transporturi, energie şi mediu şi are
grupuri de lucru pentru controlul frontierelor, gestionarea crizelor,
contraterorism;
 Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică / GUAM8 a fost
înfiinţată în anul 1997, din iniţiativa SUA, ca structură politico-economică, cu rol
de alternativă la organizaţiile regionale coordonate de către Federaţia Rusă. Este
compusă din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova şi are ca
principale obiective crearea unei zone de comerţ liber între statele membre,
cooperarea în domeniul energetic în scopul diminuării dependenţei de Federaţia
Rusă, soluţionarea conflictelor „îngheţate” de pe teritoriul acestora şi lupta
împotriva terorismului, migraţiei ilegale, a traficului de persoane şi armament;
 Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat9 este o iniţiativă românească
(2006), menită să ofere cadrul de întâlnire şi dialog transparent, favorabil pentru
lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului şi identităţii regiunii.
 Reuniunea anuală a miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est/SEDM10 a fost
creată în anul 1996 şi urmăreşte sporirea încrederii şi transparenţei în domeniul
militar;
 Grupul Naval de Acţiune Comună în Marea Neagră11 (BlackSeaFor, creat în anul
2001) este cel mai important organism de cooperare militară între statele
riverane, vizând operaţiunile de salvare, asistenţă umanitară, securitatea
traficului şi protecţia mediului, combaterea terorismului şi a traficului cu arme de
distrugere în masă;
 Black Sea Harmony / OBSH12 se doreşte a fi echivalentul operaţiei NATO
„Active Endeavour” din Marea Mediterană şi vizează monitorizarea traficului în

7
http://www.bsec-organization.org/Pages/homepage.aspx
8
http://www.oecd.org/about/ -
9
http://cms.presidency.ro/
10
http://www.mapn.ro/diepa/cooperare/initiative_regionale.htm
11
http://www.csmonitor.com/USA/Latest-News-Wires/
12http://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Black_Sea_Harmony -
zona de coastă şi semnalizarea autorităţilor portuare naţionale în privinţa navelor
suspecte;
 Acordul de cooperare al Gărzilor de Coastă13 stă la baza cooperării între Gărzile
de Coastă/Poliţiile de Frontieră, fiind constituit într-o serie de acorduri bilaterale
între statele riverane;
 Cooperarea navală între statele riverane este subiectul Documentului privind
Creşterea Încrederii şi Securităţii14, în vigoare din anul 2003. Acest document
conţine referinţe explicite la cooperarea în domeniul prevenirii terorismului şi
prevederi pentru acordarea asistenţei în combaterea crimei organizate şi traficului
ilegal de droguri şi armament;
 UE a lansat Politica Vecinătăţii Europene / PVE15, care se adresează ţărilor care
au graniţe comune cu viitoare state membre UE. Acesta este cazul Moldovei,
Ucrainei şi al celor trei ţări caucaziene.

3.2. Tendinţe în regiune


 Tendinţe geopolitice
În lumina ultimelor evoluţii ale lumii în care trăim, poziţia strategică a unui stat
la Marea Neagră devine din ce în ce mai importantă.
În regiunea Mării Negre se înregistrează două curente contradictorii:
 includerea statelor acestui spaţiu în UE şi NATO şi sporirea atractivităţii
organizaţiilor respective, îndeosebi în Republica Moldova şi Ucraina;
 efortul Federaţiei Ruse de a îngloba Ucraina (reușind anexarea Crimeei)
şi Republica Moldova în blocul sau politico-militar şi economic, de a-şi
menţine un cuvânt hotărâtor în problemele „vecinătăţii imediate” şi de a
conserva o prezenţă militară semnificativă în Transnistria şi Marea
Neagră,
Dependenţa energetică a statelor de la Marea Neagră favorizează planurile ruse
de recreare a fostului său bloc.

13
http://www.politiadefrontiera.ro
14 http://mpviena.mae.ro
15 http://www.mae.ro/
Însă, Rusia trebuie să ţină seama de faptul că deocamdată principalele sale
conducte de petrol şi gaze tranzitează Ucraina şi Polonia, tranzitul de resurse energetice
spre Occident fiind practic controlat de actori regionali asupra cărora Moscova exercită
un control parțial.
 Tendinţe geo-economice
Din punct de vedere al teoriei relaţiilor internaţionale, pentru a beneficia de
avantaje economice, statele riverane Mării Negre ar trebui să ţină seama de următoarele
aspecte:
 controlul ţărmului maritim (canalul Dunăre-Marea Neagră, Volga, Don);
 controlul rutelor maritime;
 controlul locurilor de trecere maritimă (strâmtorile) – cazul Bosfor şi
Dardanele, ce fac legătură Mării Negre cu Marea Mediterană.

 Tendinţe geostrategice
Din punct de vedere geostrategic, de o parte şi de altă a Mării Negre, zona
Balcanilor si, mai ales, cea a Caucazului de Sud se caracterizează prin numeroase
tensiuni şi conflicte (Cecenia, Osetia de Sud, Transnistria, Crimeea, Nagorno-Karabah,
Abhazia etc.), în soluţionarea cărora organizaţiile internaţionale de securitate depun
eforturi importante.
Spaţiul de securitate balcanic etalează o puternică prezenţă militară NATO şi
nord-americană datorită importantei sale strategice.
De altfel, complexul de securitate din Europa de Sud-Est – tradiţională arena de
confruntare între marile puteri europene moderne (Germania, Rusia, Marea Britanie şi
Franţa) şi între superputerile postbelice (SUA, URSS) – trece printr-un proces profund
de restructurare politică, economică şi militară.
Pe lângă aceste tensiuni şi conflicte majore ce macină eforturile de stabilizare şi
securizare, în zonă se manifestă o serie de alte aspecte ce impietează asupra procesului
de transformare democratică a regiunii Mării Negre şi Balcanilor.

4. Concluzii
Marea, în sine, este importantă din punct de vedere geo-economic şi geostrategic.
Turcia şi România deţin poziţiile geostrategice cheie la Marea Neagră, putând să
controleze navigaţia pe culoarele egeean şi respectiv al Dunării care asigură
comunicaţiile cu cele mai importante areale geopolitice.
Importanţa crescută a Mării Negre rezidă din următoarele:
 se găseşte la confluenţa a trei regiuni de foarte mare importanţă geopolitică:
Peninsula Balcanică, Europa de Est şi Asia Mică şi aproape de zona fierbinte a
Orientului Mijlociu;
 se află la intersecţia a patru culoare geopolitice, egeean, al Dunării, caspic şi al
Niprului, care sunt căi de comunicaţie ce fac legătura cu zone de o importanţă
geopolitică majoră;
 suscită interesul constant al marilor actori ai scenei geopolitice mondiale, atât al
actorilor tradiţionali, statele, cât şi al noilor actori apăruţi pe scena geopoliticii
mondiale, organizaţiile internaţionale şi companiile transnaţionale.

BIBLIOGRAFIE

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Halford_Mackinder

2. MACKINDER, Halford. The Geographical Pivot of History. În: Geographical Journal 23, no. 4 (April 1904),

3. Revista de GeoPolitică – Geografie politică, GeoPolitică și Geostrategie, anul III, nr.14-15, editura Top Form,
București, anul 2005
4. SPYKMAN, Nicholas John (1893-1943), născut la Amsterdam, este considerat continuatorul direct al ideilor
amiralului Mahan. Profesor din 1925 la Universitatea Yale, deţinând între anii 1935-1940 conducerea
Institutului de Studii Internaţionale, Spykman considera geopolitica drept cel mai important instrument al
politicii internaţionale. A publicat lucrări de referinţă în geopolitica internaţională: America’s strategy in World
Politics (1943) – Strategia americană în politica mondială – şi The Geography of the Peace (1944) – Geografia
păcii.

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_Crimeii

6. BRĂTIANU Gheorghe I., „Chestiunea Mării Negre”, Curs 1941-1942

7. http://www.bsec-organization.org/Pages/homepage.aspx

8. http://www.oecd.org/about/

9. http://cms.presidency.ro/

10. http://www.mapn.ro/diepa/cooperare/initiative_regionale.htm
11. http://www.csmonitor.com/USA/
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Black_Sea_Harmony -
13. http://www.politiadefrontiera.ro
14. http://mpviena.mae.ro/
15. http://www.mae.ro/