Ministerul Educaiei din Republica Moldova Universitatea de Stat Facultatea de Relaii Internaionale, tiinte Politice i Administrative Catedra de Relaii

Internaionale

TEMA:
Islamul religie, filosofie, ideologie i modul de via a popoarelor musulmane.

Chiinu, 2012

Plan:
Introducere I. Definirea termenului de islam II. Izvoarele principale ale islamului III Modul de via a musulmanilor IV Filosofia islamului: V Concluzie Bibliografie

Introducere
Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alaturi de crestinism si iudaism). In araba, 'islam' inseamna 'supunere' - supunere fata de Allah. Cuvantul 'Allah' se refera la acelasi Dumnezeu al evreilor si crestinilor. A spune ca 'Allah' este Dumnezeul arabilor este echivalent cu a spune ca 'God' este Dumnezeul Americanilor. Totusi, musulmanii - chiar daca nu vorbesc araba - prefera sa foloseasca cuvantul 'Allah' (doar islamul folosind acest termen). Islamul are ca invatatura de baza existenta unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat lumea, deosebindu-se de crestinism si de religia arabilor dinaintea aparitiei islamului prin monoteismul sau strict (Allah nu poate avea fii sau fiice). Islamul continua doctrina monoteista a iudaismului si crestinismului si considera ca Moise, Isus si altii au fost profeti trimisi de Allah pe pamant. Coranul continua cartile anterioare: Tora evreilor (cu cele 10 porunci) Vechiul si Noul Testament; islamul recunoaste validitatea acestor carti, insa considera ca versiunile actuale nu sunt identice cu cele originale - nu au fost pastrate indeajuns de bine in timp, spre deosebire de Coran, care s-a pastrat practic neschimbat din timpul lui Mahomed. De accea, musulmani urmeaza doar Coranul. Un exemplu este divinitatea lui Isus. Islamul invata ca Isus a fost un profet trimis de Allah, insa crestinii de mai tarziu au distorsionat mesajul lui si l-au transformat in "fiul lui Dumnezeu". Prin urmare, islamul are ca misiune restaurarea credintei monoteiste (distorsionata in timp) si completarea acesteia pentru a se potrivi schimbarilor survenite in societatea umana.

I. Definirea termenului de islam

Islam (ar.: islam) i musulman (ar.: muslim) sunt dou derivate, primul, nume de aciune, al doilea, participiu activ, de la verbul aslama "a se supune", aadar sensul lor fiind de "supunere", respectiv de "supus", subnelegndu-se, fa de Dumnezeu. Verbul aslama este derivat de la rdcina slm care are sensul de "integritate", "desvrire", "sntate", "pace", "tihn" etc. Un cuvnt derivat de la aceeai rdcin salm "pace", "tihn", "mntuire" este folosit de musulmani n formula de salut as-salmu 'alaikum (pacea/mntuirea fie asupra ta). De aici, o alt interpretare dat termenului "islam" ar fi aceea de "aflare a pcii ntru Dumnezeu".1 Islamul (Arab: )este o religie avraamic, monoteist, este a doua religia n lume n ceea ce privete numrul de convertii, dupcretinismul. Sensul general al cuvntului Islam este pace i a predrii pentru Allah Creatorul tuturor lucrurilor.2 fondat n secolul al VII-lea n peninsula Arab, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de ctre profetul Muhammad i bazat pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a rspndit pe un un larg teritoriu care se ntinde n Europa, Asia i Africa de Nord. Centrul religios se afl n oraele sfinte Mecca i Medina. Termenul islam are mai multe semnificatii: pace, mntuire, stapnire de sine, supunere, adorare si ascultare. Cuvntul 'islam are mntui), urmatoarele fi derivate n limba se araba: salam (mntuire), sallama (a salima (a mntuit), istaslama (a

preda), silm (pace), 'aslama (a venera) simuslim (adeptul pacii)3.Supunerea se refera la atitudinea omului fata de poruncile lui Allah, iar ascultarea este punerea n practica a acestora. Supunerea si ascultarea lui Allah aduc pacea. Legea lui Allah este pacea si armonia din univers. Pacea este vazuta ca o parte importanta a naturii umane, dar si ca lege suprema n natura, fapt pentru care islamul se mai numeste si religia naturii" (Dinul Fitrah). Persoana care accepta modul de viata islamic si se calauzeste dupa el se numeste musulman. Religia care a dat pe profetul Mahomed si cartea sacra numita Qur'an, se fundamenteaza pe rugaciune (adhan) si pe credinta (iman): "Pe amiaza! Omul este sortit pierzaniei! Nu si cei care cred, cei care savrsesc fapte bune, cei care se

Sourdel, Dominique. 1995. Islamul. Traducere: Liliana Saraiev. Bucureti: Humanitas. Coranul, traducere Silvestru Octavian Isopescul, Bucureti, Cartier, 2001;

2
3

Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea islamului, n Philippe Gaudin (coordonator), Marile religii. Iudaismul, crestinismul, islamismul, hinduismul si buddhismul, traducere de Sanda Aronescu, Bucuresti, Editura Orizonturi, 1995, p. 124-125.

ndeamna ntru adevar, cei care se ndeamna ntru rabdare!"4. La un moment dat n istoria sa islamul s-a divizat n doua mari confesiuni: siitii, condusi de iman si care respecta linia descendenta de la adevaratul calif Ali si sunitii, condusi de calif si care sustin ca legea si credinta sunt definite de Coran si Sunna (traditia sacra). Lor li se adauga kharijitii, ce cred ca doar comunitatea este n masura sa-si aleaga conducatorul. Scindarea musulmanilor s-a produs odata cu schisma din anii 655 - 661 d. Hr. numita si "marea discordie". Musulmanii cred c Islamul este ultimul din mesajele dumnezeieti, de asemenea, c Muhammad este ultimul profet i mesager al lui Allah;5 ei cred i n toi profeii i apostolii care au fost trimii pentru umanitate nainte de Profetul Mohamed, precum Kalnba Avraam iIosif i Moise i Isaia ibn Maryam i muli alii, care sunt sau nu menionai n Coran, cred n scrierile lor i n mesajele pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica oamenilor, precum Zabur, Biblia i Evanghelia. Majoritatea musulmanilor (circa 75-90%) sunt sunnii.6 A doua sectie, iia, aprox. 10-20%.7 Cea mai mare ara cu populaia musulman este Indonezia 12.7% din musulmaii, urmat de Pakistan 11.0%, India 10.9% i Bangladesh 9.2%.8 comunitai mari se mai gsesc n China, Russia i parii n Europa. i cu 1.57 la 1.65 miliard de adepi sau 22 la 24% din populaia globului,9 Islamul este a doua i una din religiile cele mai rapide n cretere dupa numrul adepiilor din lume.10 Islamul a aparut in peninsula Arabica in secolul VII si in doua secole s-a raspandit in Africa de Nord, Spania, Siria, Persia si India. In secolele urmatoare, islamul se raspandeste in Balcani, Arica sub-sahariana si Asia. Unul din motivele cresterii rapide a islamului il reprezinta doctrina islamica: islamul este o religie deschisa tuturor, toti musulmanii apartin unei comunitati care nu face distinctie de rasa, nationalitate etc. Declaratia de credinta a unei persoane este suficienta pentru convertirea la islam, si aceasta nu trebuie confirmata de autoritati religioase. Astazi, peste 1 miliard de oameni sunt musulmani iar tara cu cea mai mare populatie musulmana
4

Qur'an (Coranul), tradus din araba de George Grigore, Bucuresti, Editura Kriterion, 2000, Sura 103, p. 498.
5

2003. Coranul. Ediie bilingv arab-romn; Traducere: George Grigore . Istanbul: ar Yaynlar. Anghelescu, Nadia.1993. Introducere n islam. Bucureti: Editura Enciclopedic. Az-Zahabi. 1983. Al-Kaba'ir (Marile pcate). Bagdad. Delumeau, Jean. 1996. Religiile lumii. Capitolul Islamul. Traducere: Rodica Buburuzan. Bucureti: Humanitas.

Eliade, Mircea. 1988. Istoria credinelor i ideilor religioase. Traducere: Cezar Baltag . Bucureti: Editura tiinific i Enciclopedic.
10

Rogerson, Barnaby.2007. Motenitorii Profetului Mahomed - Cauzele schismei dintre iii i sunii . trasducere: Anca Delia Comneanu. Bucureti:Polirom.

este Indonezia. Este important sa realizam ca islamul este o religie dinamica si in rapida crestere, raspandita in zone geografice si tari cat se poate de variate ca Nigeria, Filipine, Arabia Saudita, SUA , Franta, Albania, Afghanistan etc si ca felul in care musulmanii isi exprima credinta variaza enorm. Islamul considera ca legea lui Moise era potrivita pentru timpul sau, Isus a completat-o, dand importanta spiritualitatii mai mult decat ritualului, iar in cele din urma legea islamica (sharia) a fost data de Allah pentru a servi nevoilor umanitatii in stadiile sale cele mai dezvoltate. Islamul apare n lume ca o ideologie bazata pe etnic si confesional, asa cum subliniaza Remus Rus11. Nadia Anghelescu scoate n evidenta fapul ca limba araba s-a aflat ca fundament, factor catalizator si pincipiu unificator pentru promovarea unitatii etnice a lumii musulmane12. Monoteismul si universalitatea nvataturii islamice constituie temelia elementului confesional. Religia islamica este cunoscuta, pe de-o parte, drept cea mai severa, dar, pe de alta, drept cea mai devotionala dintre religii. n consecinta, a dat multi fanatici religiosi, dar si multi dintre cei mai fideli fata de religie.

II. Izvoarele principale ale islamului:

Izvoarele au la baza textul din Qur'an, ce contine mesaje diversificate pe categoriile de cititori. Astfel, enuntul este pentru masele de fideli, aluzia pentru elite, sensul ascuns pentru sfinti si adevarul spiritual pentru profeti13. Cartea sacra islamica poate fi interpretata si ca un ghid de viata pentru un om obisnuit. Al-Qur'an nseamna "lectura", "recitare". Coranul reprezinta pentru musulmani cuvntul lui Allahtransmis profetului Mahomed de catre arhanghelul Gabriel. Cartea sacra este mpartita n 114 diviziuni numite Surah, acestea fiind submpartite n versete. Sunna reprezinta legea sfnta a islamului, care a completat Coranul cu norme sociale, juridice si morale. n afara textului sacru, religia islamica ia n considerare si traditia extracoranica numita Hadith, vazuta ca ndrumar al mesajului coranic, precum si gramatica araba si dreptul canonic numit Fiqh. Coranul (n araba : Qur'an) este cartea sfnt a islamului. n original se numete i nseamn "recitare". Dei este numit "carte", cnd un musulman se refer la Coran, se refer la text, la cuvinte, nu la lucrarea tiparit. Coranul a fost pstrat de-a lungul timpului prin
11

Remus Rus, Istoria filosofiei islamice, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1994, p. 13.
12

Nadia Anghelescu, Limbaj si cultura n civilizatia araba, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1986, p. 3.
13

Seyyed Hossein Nasr, Islam. Perspectives et ralits, traducere de H. Crs, Paris, ditions Buchet/Chastel, 1975, p. 72.

memorarea ntregului text, cuvnt cu cuvnt. Coranul a fost revelat, conform tradiiei islamice, profetului Muhammad de ctre ngerul Gabriel (Gavriil; ar.: ibrl) n numeroase ocazii ntre anii 610 i moartea lui Muhammad n 632. Pe lng faptul c i memorau revelaiile, unii dintre nsoitorii si le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplai de cmil. Schematic, versiunea tradiiei a faptelor, i-a spune poruncitt c dup moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, pstrate n forma scris sau oral. Exemplarul lui Zayd, pstrat de vduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, st la baza textului coranic ntocmit n vremea celui de-al treilea calif, Usman, ntre anii 650 i 656, care a poruncit alctuirea unui exemplar model, care s nlture toate diferenele survenite cu timpul ntre versiuni, acest exemplar rmnd fundamental pn acum. El a trimis copii ale acestui exemplar n toate provinciile califatului, i a ordonat ca toate celelalte variante s fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc ns de un proces mai gradual chiar dect cel prezentat de tradiie, Coranul fiind rodul unei munci redacionale ale crturarilor islamici aflai n slujba puterii califale contemporane lor, o munc ntins pe o perioad de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscut sub numele Mushaf 'Uthmn "Vulgata lui Osman") organizeaz revelaiile n ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la nceputul Coranului i cele mai scurte la sfrit. n viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilit de divinitate. Mai trziu specialitii au ncercat s aeze capitolele n ordine cronologic, i printre musulmani exist un consens privind imprirea capitolelor n cele revelate la Mecca i cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - Al-Isr) au fost revelate n mai multe locuri, n perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris ntrun sistem grafic ce nota doar consoanele i care nu poseda nc un sistem de puncte diacritice care s diferenieze literele izomorfe, i deoarece existau tradiii diferite ale recitrii, pe msur ce persoane care nu vorbeau limba arab se converteau la islam, exista o nenelegere privind lectura exact a anumitor versete. Pn la urm s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, crturarii musulmani au ncercat s determine aplicarea punctelor i citirea corect n textul nevocalizat al lui Uthman. n urma cercetrilor, au fost acceptate apte variante canonice de citire a Coranului(acestea se refer doar la intonare i la decuparea textului - scris fr punctuaie - n propoziii), diferenele dintre acestea fiind considerate minore, fr s afecteze textul. Forma Coranului cea mai rspndit astzi este textul publicat de Universitatea-moschee AlAzhar din Cairo, n 1923.
7

lui Zayd bin

Thabit s strng i s nregistreze toate versetele autentice ale Coranului, dup cum erau

Coranul, nc de la nceputurile sale, a devenit centrul devotamentului islamic i pn la urm subiectul controverselor teologice. n secolul 8, mu'taziliii au susinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenii lor, din diferite coli, au pretins eternitatea i perfeciunea Coranului, existent n ceruri nainte s fie revelat lui Muhammad. Teologia a'arit (care a devenit predominant) susine eternitatea Coranului i faptul c el nu a fost creat. Totui, unele micri moderne din cadrul islamului se apropie de poziia mu'tazilit. Cei mai multi musulmani privesc Coranul cu veneraie, nfurndu-l ntr-o pnz curat, pstrndu-l pe un raft nalt i splndu-se ca pentru rugciuni nainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hrtia obinuit, ci arse sau depozitate n cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o cluz infailibil pentru pietatea personal i viaa n comunitate, un adevr istoric i tiinific. Tiprirea n mas a Coranului n arab i traducerea n alte limbi sunt considerate faciliti moderne. Sunna (Cutuma )- a doua surs a legii islamice, dup Coran, este Sunna. Sunna (ar.: sunna conduit, n cazul de fa, conduita profetului Muhammad) se constituie din spusele i faptele profetuluiMuhammad, aa cum sunt ele cuprinse n hadth-uri (termen redat prin "tradiii") pe care se bazeaz jurisconsulii i teologii pentru a preciza mai bine coninutul legii islamice, izvort din Coran.Sunna cuprinde spusele profetului Muhammad i faptele acestuia i ale unora dintre nsoitorii si, pe care le-a aprobat. Sensul general al cuvntului hadth (ar.: )este acela de povestire, pild, spus memorabil transmis de-a lungul generaiilor. Culegerile de hadth-uri se bazeaz pe o motenire eminamente oral, deoarece profetul Muhammad interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat. Cele mai cunoscute i apreciate culegeri de hadth-uri sunt: Sahh-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870), Sahh-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute mpreun sub numele de As-Sahhni (Cele dou autentice). Hadth-ul, din punct de vedere al formei, se compune din dou pri. Lanul martorilor sau al garanilor i textul propriu-zis. Lanul (ar.: isnd, sanad, silsila) este o niruire de martori sau garani de o nalt probitate. Lanul ncepe cu menionarea ultimului garant, contemporan cu autorul care povestete hadth-ul, i urc, apoi, din generaie n generaie pn la un nsoitor cunoscut al profetului Muhammad care l-a vzut pe acesta, ntr-o situaie dat, procednd ntr-un anumit fel sau decretnd un anume lucru. Pentru ca hadth-ul s fie considerat autentic (ar. sahh), lanul de garani trebuie s fie nentrerupt. Dac lanul nu este complet, adic are puncte ce pot fi contestate, atunci hadth-ul respectiv este considerat slab (ar.: daf), iar dac lanul nu are nici o consisten, atunci hadth-ul respectiv este declarat fals (ar.: muzawwar).
8

Textul propriu-zis (ar.: matn) relateaz ntr-un mod extrem de concis o spus sau o atitudine a profetului. Principiile de baza ale credintei islamice sunt: a) Dumnezeu (Allah); b) ngerii lui Allah (mala'ikah); c) cartile lui Allah (kutubullah); d) mesagerii lui Allah (rusulullah); e) ziua judecatii (yawmuddin); f)suprematia puterii divine (Al-Qadar) si g) viata de dupa moarte (akhirah). Aceste principii se grupeaza n trei categorii: 1) tawhid (unicitatea): Allah si Al-Qadar; 2) risalah (profetia): ngerii lui Allah, cartile lui Allah si mesagerii lui Allah si 3) akhirah (viata de apoi): ziua judecatii si viata de dupa moarte. Unicitatea nseamna credinta n Allah si n toate puterile sale. Profetia reprezinta forma de comunicare dintre Allah si omenire. Allah si-a transmis nvatatura prin alesii sai, ei fiind numiti trimisi sau mesageri. Acesti mesageri sunt fiinte umane, dar niciodata fiii lui Allah, pentru ca acesta e singurul si nu are pereche. Doctrina religioasa predominanta este monoteismul. Se ntlnesc, nsa, si monismul, panteismul, dualismul si politeismul (la nceputurile islamului). Doctrina filiatiei este considerata un pacat n islam, spre deosebire de crestinism. Credintele preislamice asimilate de islam aveau predominante destinul si frica de spiritele rele. Zeii erau divinitati locale. Islamul este o religie universalista. Idealul, nsa, este nlocuit cu credinte practice, sacramentele mistice, asceza, dogma lasa locul unui mesaj adresat omului obisnuit. Islamul poate fi interpretat ca o religie practica, drept un mod de viata. Astfel, viata familiala se afla la baza societatii islamice. Islamul presupune ntelegerea lui ca un ntreg, ca un complex de elemente aflate n relatie. El priveste viata ca unitate si nu mizeaza pe divizarea ei. Ca si alte religii, accentul l pune pe libertate, nu pe ngradiri: "Nu exista nici o stricaciune (constrngere) n credinta (religie)!"14. Pantheonul zeilor se caracterizeaza prin credinta ntr-un singur zeu, Allah. El este divinitatea suprema, dar nu numai a arabilor n particular sau a musulmanilor n general, ci a tuturor oamenilor. Allah este bun, milostiv, ndurator, atoatestapnitor, unic, atotputernic, creator al cerului, pamntului si al omului. Se insista asupra atributelor lui Allah si apelativelor sale. Allah este nfatisat prin prisma a 99 de nume-atribute, ca: Ar-Rahim (milostivul), Al-Malik (stapnul), As-Salam (tamaduitorul), Al-Muhaiman (stapnitorul), Al-Haliqu (creatorul), AlGaffar (iertatorul), Al-'Adl (dreptul), Al-Habir (cunoscatorul), Al-Halim (blndul), Al-'Ali (naltul), Al-Kabir (marele), Al-Hafiz (pazitorul), Al-Hasib (cumpatatul), Al-Karim (generosul), Al-Hakim (nteleptul), Al-Hayi (viul), As-Samad (absolutul), Al-Qadir (puternicul), Al-'Ahad (unul) si Al-'Ahir (ultimul) etc. El este sursa nvataturii musulmane. n credintele preislamice se ntlnise adorarea luni si a soarelui, ca zeita, precum si a numeroase divinitati locale. Profetul religiei islamice este Mahomed. Muhammad (Mahomed), care n limba araba nseamna "preaslavitul", este profetul propriu-zis sau nabiy, care vegheaza pastrarea credintei
14

Qur'an, Sura 2, 256, op. cit., p. 50.

adevarate, dar si trimisul lui Allah15 sau rasul, cel ce anunta revelatia si-i converteste pe necredinciosi. El s-a nascut la Mecca n anul 570 d. Hr. A ramas orfan din copilarie si a fost crescut de unchiul sau Abu Talib. S-a casatorit cu Kadija, o vaduva bogata, mult mai n vrsta, care-l sprijina n cautarile sale spirituale. La 40 de ani, Muhammad primeste primele revelatii de la arhanghelul Djebrail (Gabriel). Profetul propovaduieste mesajul sau, dar este silit sa paraseasca Mecca de catre cei ce vedeau monoteismul sau o rasturnare a valorilor spirituale traditionale preislamice. La Medina (orasul profetului), nsa, ajuns n 622 d. Hr., va fi mai bine apreciat. De asemenea, sunt numiti 25 de profeti n islam, ntre care: Muhammad, Adam, Noe, Avram, Moise si Iisus. nsa, traditia vorbeste de 100000 de profeti. Cultul se desfasoara n moschee (masjid). Moscheile nu fusesera initial edificii de cult ca templele, sinagogile sau bisericile, ci locuri de rugaciune, ce puteau fi si n aer liber. nsa, ele au devenit centrul vietii musulmanului, nu doar religioase, ci si sociale si intelectuale. Exista credinta ca toti oamenii se nasc musulmani, nsa unii aleg sa fie musulmani si altii - nu. Unii i socotesc pe acestia drept necredinciosii, tagaduitorii, dar altii nteleg existenta altor religii si nevoia dialogului interreligios. La baza cultului sta crezul: "Spune: Unul este Allah. Allah! Absolutul! El nu naste si nu se naste si nimeni nu-i este asemenea" 16. Cultul are la baza reglementari numite stlpi. Exista cinci stlpi (arkan) sacri pentru musulmani: 1) marturisirea de credinta (shahadah); 2) rugaciunea (salat) de cinci ori pe zi cu fata spre orasul sfnt Mecca si doar n limba araba indiferent de nationalitatea credinciosului; 3) postul (sawm) de Ramadan tinut timp de 30 de zile, din zori pna n amurg; 4) dania, milostenia (zakat), pomana legiuita, care nu e doar un act de milostenie, ci subliniaza solidaritatea si apartenenta la o comunitate si 5) pelerinajul (hajj) cel putin o data n viata la Mecca13. Centrul pelerinajului este sanctuarul pietrei Ka'ba, al carei ncojur se face de sapte ori. Piatra este numita "casa lui Allah". Pelerinajul reprezinta legatura trainica dintre comunitatile islamice raspndite n ntreaga lume, fiind, totodata, si ocazia unei reuniuni panislamice, iar, n plan individual, o desavrsire a vietii religioase a musulmanului. Rugaciunea, la rndul ei, se constituie ntr-un ansamblu de gesturi, atitudini, cuvinte care se succed ntr-o ordine bine determinata. Dupa vrsta de sapte ani, musulmanul face rugaciunea de cinci ori pe zi. Doua sunt rugaciuni de lumina (la prnz si dupa masa) si trei de umbra. Ritualul de purificare, cu reguli stricte de mbaiere, precede rugaciunea si-i asigura ndeplinirea corecta, la fel ca si sacralizarea spatiului efectuarii rugaciunii. Covorul de rugaciune are un rol aparte. Rugaciunea musulmanului poate fi individuala sau colectiva. La moschee, rugaciunea este condusa de iman, credinciosii imitnd gesturile si cuvintele sale. Dania
15

Ibidem, Sura 87, op. cit., p. 485-486. Qur'an, Sura 112, op. cit., p. 502.

16

10

se refera la anumite bunuri ale musulmanului si ea se acorda persoanelor ce au nevoie de ajutor material. Postul poate fi de trei feluri: benevol, ca marturie de credinta si cel de Ramadan, ce dureaza ntreaga luna a Ramadanului. Celor cinci stlpi li se adauga razboiul sfnt (jihad), care este cauza lui Allah si se refera la batalia dintre bine si rau, dintre credinciosi si necredinciosi, la ndeplinirea datoriei fata de Allah. De asemenea, semnifica a lupta mpreuna pentru victoria binelui asupra raului, pentru a alunga ispitele raului, pentru ca adevarul sa triumfe. Totodata, termenul jihad nseamna efortul omului de autoperfectionare morala si religioasa. O proasta interpretare a conceptului de "razboi sfnt" prin prisma religiei islamice a dus la identificarea altor religii dect islamul ca necredinte si la nvinuirea de ateism a ntregii civilizatii moderne. Au rezultat atacuri teroriste si morti nevinovate n numele unei religii. Trei elemente caracterizeaza periculoasa instruire n islamism (politica si arta militara ascunse sub umbrela islamului si a religiei musulmanilor), n ura fata de reprezentantii altor religii (evrei si crestini) a copiilor si tinerilor n unele tari arabe: aruncatul cu pietre, martirajul si pretuirea sngelui, nu a vietii.17 Lupta spirituala si simbolica a credintei mpotriva necredintei trece ntrun plan concret si este ilustrata de razboiul contra celor ce nu sunt musulmani, acesta adesea mbracnd forma terorismului. Islamul nu este o religie terorista si nici intoleranta fata de alte religii. Fanatici musulmani au interpretat ntr-un sens gresit si dramatic mesajul islamului si al cartii lor sfinte. Terorismul si fanatismul sunt prezente pretutindeni n lume si nu sunt caracteristicile specifice ale islamului si niciunei religii, ci doar scuzele unor criminali pentru a-si duce la ndeplinire faptele abominabile. Pe de-o parte, lumea moderna continua sa ignore religia, sa exacerbeze rolul materialismului si sa se complaca, n mare parte, dar nu n totalitate, ntr-un ateism iluzoriu, pe de alta, teroristi ajung sa-si ponegreasca propria religie, printr-o interpretare fortata si intoleranta. Hermeneutica religiei trebuie sa tina cont de spiritul, nu de litera textelor sacre. Acestea nu sunt texte de legi. Hermeneutica religiei are o mare importanta n islam. Pe de-o parte se situeaza doctrina inimitabilitatii (i'jhaz), potrivit careia interpretarea, dar si traducerea Coranului este o blasfemie. Pe de alta parte, s-a format o stiinta numita hermeneutica coranica ( ilm al-tafsir) n relatie cu gramatica si lexicografia, existnd ulterior, pe lnga tafsir (comentariu, explicare), tawil (interpretare) si mai ales tafhim (ntelegere), ca variante ale hermeneuticii cartii sacre Qur'an. Georges Anawati citeaza urmatorii hermeneuti islamici: al-Baidawi, Fakr al-Din al-Razi, al-Tabari si al-Zamakhshari18. Expresia insha'Allah (cu voia lui Dumnezeu) nu trebuie nteleasa ca o scuza pentru fapte criminale, ci ca o atestare sublima a atotputerniciei lui
Frithjof Schuon, Sa ntelegem Islamul. Introducere n spiritualitatea lumii musulmane, traducere de Anca Manolescu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, p. 43.
18 17

Georges Anawati, tudes de philosophie musulmane, Librarie philosophique J. Vrin, Paris, 1974, p. 256-257.

11

Dumnezeu n univers. Omul, nca de la nastere, este supus vointei lui Allah. Aceasta nseamna ca este musulman. Dar omul are libertatea de a alege sa fie musulman sau nemusulman, adica necredincios n conceptie islamica. Cele doua formule esentiale n doctrina islamica sunt: Shahadah, a afirmarii si Bismilah, a consacrarii. Prima este o coborre ontologica, a doua o urcare soteriologica pentru om si umanitate. Formula Shahadah, numita si marturisirea de credinta, contine o negatie n prima parte, care se refera la lume si o afirmatie n a doua, ce trimite la Dumnezeu. n hermeneutica acestei formule sacre nu trebuie sa urmam litera, ci spiritul textului, nu un prim nivel care ar situa lumea aici si pe Allah dincolo, ar rupe unitatea si ar cladi o ruptura artificiala si daunatoare ntre om si Dumnezeu, ci sa ajungem la sensul profund al omniprezentei lui Dumnezeu, al teofanismului: La ilaha ill'Allah (Nu exista divinitate n afara divinitatii). Ea a fost tradusa prin: "Nu exista alt Dumnezeu dect Allah", de altfel o traducere care a deschis puntea interpretarilor intolerante din perspectiva periculoasa a opozitiei ntre religii si a superioritatii islamului n fata celorlalte. Astfel, s-a creat islamismul, politica religioasa a islamului. Formula Bismilah este o binecuvntare si revarsa lumina asupra omului si vietii sale: Bismi'llahi rrahmani rrahim (n numele Domnului, cel nesfrsit de bun si de-a pururea milostiv). Frithjof Schuon o numeste formula revelatiei si o vede ca un complement al primei formule, amintind de sinteza dintre tman si Brahman n hinduism19. De asemenea, el scrie si de formula Fatihah (cea care deschide) Coranul si arata ca este compusa din sapte versete: "1. Lauda lui Allah, Stapnul lumilor; 2. Cel nesfrsit de bun, cel de-a pururea milostiv; 3. mparatul Judecatii de Apoi; 4. Pe tine te marim si la tine cautam scapare; 5. Calauzeste-ne pe calea cea dreapta; 6. Calea celor peste care este harul tau; 7. Nu a celor peste care e mnia ta, nici a celor ce ratacesc". Aceasta formula se regaseste n practica rugaciunii musulmanilor.

III Modul de via a musulmanilor

Obligaiile musulmanului se constituie, n primul rnd, din "Cei Cinci Stlpi" (ar.: alarkan al-khamsa). Pentru ducerea la ndeplinire a acestor obligaii, musulmanul trebuie s fie major i cu mintea ntreag. De asemenea, nainte de a ncepe ndeplinirea uneia dintre obligaii, el trebuie s-i exprime (n sinea lui) intenia (ar.: niyya) a ceea ce vrea s fac, adic s contientizeze pe deplin actul respectiv. Din aceast cauz, ndeplinirea unei obligaii este precedat de o serie de pregtiri (cum ar fi splrile rituale, de exemplu) care au exact aceast menire. Mrturisirea de credin (ar.: ahda), prin care o persoan i exprim apartenena la islam, i care const n afirmarea unicitii lui Dumnezeu, al crui trimis este Muhammad: l ilha ill
19

Frithjof Schuon, op. cit., p. 74.

12

allh wa muhammad raslu-llh "Nu exist [dumne]zeu n afar de Dumnezeu, iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". Rugciunea (ar.: salt),ce const ntr-un ansamblu de gesturi - prosternri, ngenuncheri, nclinri - nsoite de rostirea unor formule rituale, se desfoar de cinci ori pe zi, n momente bine precizate, anunate de muezin (fie direct prin vocea sa , fie printr-o nregistrare): rugciunea din zori (subh), de la prnz (zuhr); de dup-amiaz ('isr), de dinainte de apusul soarelui (marib), de dup lsarea serii (i). Vinerea, la prnz, are loc rugciunea comunitar la moschee, rugciune nsoit de predica (khutba) imamului. Postul (ar.: sawm), ce const n abinerea de la mncare, butur, relaii sexuale pe timpul zilei (ncepnd cu puin nainte de rsritul soarelui pn dup asfinitul acestuia)pe tot parcursul lunii Ramadan, a IX-a lun a calendarului islamic. Dania (ar.: zakt), care reprezint a 40-a parte (2,5%) din economiile inute mai mult de un an, cu puine excepii, pentru fiecare musulman a crui avere depete media, i 10% sau 20% din producia agricol. Aceti bani sau produse vor fi distribuite sracilor. Pelerinajul (ar.: ha), realizat n primele dou sptmni ale lunii dh-l-hia, la Mecca i n mprejurimile sale, care este obligatoriu o dat n via pentru cei care au posibilitatea materialReligia islamica interzice: carnea de porc, carnea animalelor care au murit natural, bauturile alcoolice, drogurile (in cazul in care nu sunt folosite ca medicament), vanatoarea ca sport, cultivarea drogurilor si a tutunului, adulterul, prostitutia, divortul fara motiv sau amenintarea cu divortul, maltratarea sotiei, neascultarea parintilor, dispretul, aroganta, minciuna, superstitiile, vrajitoria, inselaciunea, blestemele, invidia, specula, imprumutul cu dobanda, jocurile de noroc, sinuciderea, mita, risipa, barfa si indiferenta in relatiile umane. Cele 10 porunci au o importanta la fel de mare in islam ca in iudaism sau crestinism - desi nu au aceeasi forma. Lucrurile interzise sunt numite haraam si cele permise halaal. Acest sistem al alucrurilor permise si interzise este mai complicat si include si lucruri rele dar nu total interzise ( Makruh) si lucruri recomandate dar nu obligatorii (Mustahab). Multe lucruri nu sunt interzise in mod absolut; cand musulmanul se afla intr-o situatie dificila si nu are de ales, unele lucruri devin permise. Spre exemplu, musulmanul are voie sa manance carne de porc daca nu gaseste altceva si moare de foame. Sau, desi imprumutul cu dobanda este interzis, musulmanul poate depozita sau chiar imprumuta bani de la banca pentru ca acest lucru este necasar in societatea occidentala si nu exista alternative care sa nu foloseasca dobanda (aceasta presupune ca musulmanul depoziteaza banii la banca din necesitate, si nu cu scopul de se imbagati din dobanda). Dreptul islamic vizeaza comportament social, viata comunitara, ritual religios si chiar igiena corporala. Conceptul de drept islamic se numeste shari'a si nu semnifica un sistem de legi
13

si practici juridice laice. Este mai degraba un cod de comportament social, un model etic si de respectare a ritualurilor religioase. De altfel, dreptul este fundamental n religia islamica si nu doctrina sau liturghia. Pe de alta parte, etica si nu sentimentul religios se gaseste la baza religiei islamice. Casatoria este bazata pe devotamentul religios, nu pe frumusete sau avere. Ea nu este vazuta nici ca relatie sexuala, nici ca un contract, ci ca o institutie religioasa si sociala. Totodata, ea nu trebuie sa mpiedice mplinirea scopului soteriologic al vietii. Barbatul si femeia pentru ca au trasaturi fizice si biologice diferite, nu sunt egali n islam. Este recunoscuta conducerea femeii de catre barbat, numai ca aceasta nu nseamna dominatie dictatoriala. O femeie islamica are ndatoriri, nsa si drepturi. Etica musulman mbin n acelai spirit, pentru individ i colectivitate, un ansamblu de practici n care se regsete o dubl preocupare de ascez spiritual i de eforturi spre fericirea tuturor. Din prima categorie decurg interdiciile, alimentare n special, de exemplu carnea de porc sau de animale nesngerate. n materie economic, Coranul, nscut ntr-un ora negustoresc, nu condamn comerul, chiria, proprietatea sau munca salariat. Islamul este un sistem de viata cinstit si echilibrat. Alaturi de drepturile femeii, se mentioneaza si Indatoririle sale. O femeie musulmana trebuie sa aiba In considerare urmatoarele Indatoriri: 1. Credinta In Tawhid si practica Islamului In primul rand. O femeie musulmana trebuie sa-si practice Salah-ul, sa plateasca Zakah pe propria avere (daca acesta este aplicabil), sa mearga la Hajj ori de cate ori Isi poate permite acest lucru. Ea este scutita de Salah si poate amana Sawm In timpul ciclului sau menstrual, dar trebuie sa faca dupa aceea zilele pierdute. Rugaciunea de vineri (Jum'ah) este optionala pentru femei. 2. Ei i se cere sa-si mentina tot timpul castitatea. Nu trebuie sa aiba relatii extra-maritale. Acelasi lucru este valabil si pentru barbati. 3. Este datoria ei sa creasca copiii conform nevoilor Islamului. Ea trebuie sa-si Ingrijeasca familia si are un control aproape absolut asupra treburilor casnice, desi familia e condusa de consultatie si cooperare reciproca. Ea este regina familiei si vegheaza asupra vietii domestice. 4. Ea ar trebui sa se Imbrace modest si sa poarte Hijab (basma de acoperire) cand iese undeva, sau cand va Intalni barbati adulti printre rudele ei apropiate. (33:59, 24:30-31) Ea nu trebuie sa poarte haine barbatesti. 5. Ea este ajutorul sotului ei. O sotie credincioasa este asemeni unui acoperamant, izvor de pace, fericire si multumire pentru sotul ei. (30.21, 2:187) 6. Daca i se cere sa mearga Impotriva poruncilor lui Allah, ea trebuie sa-l Infrunte chiar si pe sotul, tatal sau fratele ei.
14

7. Se presupune ca ea va proteja proprietatea sotului si tot ceea ce-i apartine, In absenta acestuia. Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si Indatoririle sale individuale, Impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere. Barbatul si femeia nu sunt egali In Islam. Ei au trasaturi fizice si biologice diferite. Islamul recunoaste conducerea femeii de catre barbat (4:34, 2:228), dar nu Intelege prin aceasta dominatie. Un barbat obisnuit este mai puternic, mai greu, mai Inalt si are muschii mai tari decat o femeie obisnuita. Femeile pot ramane gravide si da nastere la copii, dar barbatii nu pot. Femeile tind sa fie sensibile, emotive si tandre, In timp ce, comparativ, barbatii sunt putin emotivi si mai practici. De-a lungul istoriei, barbatii si femeile nu au fost niciodata tratati identic. Islamul le-a dat femeilor o dreapta pozitie, si nu au Incercat sa atenteze la legile divine. Alte religii si filozofii nu au fost capabile de a exprima rolul exact si drept al femeilor pana astazi. in vest, femeile au fost aproape reduse la statutul unui obiect de placere si capriciu. Si femeile au fost tentate sa se autodegradeze, fara a-si da seama, In timpurile moderne devenind, In numele egalitatii, obiecte exploatate de catre barbati, iar sloganele despre libertate si egalitate le-au redus la obiecte de joc. Ele nu au castigat nici libertatea, nici egalitatea, ci mai degraba si-au pierdut locul natural In casa.

IV Filosofia islamului:
Filosofia islamica are un rol important n cunoasterea acestei religii. Remus Rus arata ca ar trebui luate n considerare nendoilenic filosofia si teologia islamica (kalam)20. n acest sens, el scrie despre gndirea prefilosofica islamica, scolastica islamica, filosofia islamica helenizanta, sufismul, mistica islamica, mostenirea greaca, alexandrina si orientala n islam, curentele reformatoare traditionaliste si curentele moderne, contemporane n islamul filosofic. Dintre cei mai importanti filosofi islamici ar trebui citati: 1) Abu Yusuf ibn Ishaq al-Kindi, filosoful arabilor; 2) Abu Nasr Muhammad ibn Uzalagh al-Farabi, fondator al unui sistem metafizic; 3) neoplatonicul Ali ibn Sina (Avicenna); 4) aristotelicianul si rationalistul Abu al-Walid Muhammad ibn Rushd (Averroes), nascut la Cordoba; 5) Al Barakat al-Baghdadi, evreu convertit la islam, a carui filosofie a izvort din trairea realitatii; 6) Abu Hamid Muhammad al Ghazali, mistic care a insistat asupra filosofiei ca rezultat al trairii spirituale a omului si nu al exercitiilor de gndire rationale si logice; 7) Abu ibn Mansur al-Hallaj, sufist ce a afirmat ca scop suprem unirea cu Dumnezeu prin dragoste a tuturor fapturilor create si 8) monistul si panteistul Muhyi al-Din ibn al-Arabi, nascut la Murcia, devenit zenitul sufismului s.a.m.d. Mistica islamica
20

Remus Rus, op. cit., p. 32.

15

a aparut n secolul al VIII-lea n Siria si Persia. Misticii musulmani au primit numele de sufi, de la haina de lna aspra ce o purtau. Esenta misticii musulmane este cufundarea n realitatea absoluta. Cei mai straluciti reprezentanti au fost Al-Ghazali, Al-Hallaj si Ibn'Arabi. Unul dintre cele mai frumoase si sugestive dansuri sacre din istoria omenirii este acela al beatitudinii mistice din sufism. Rotirea credinciosului si a robei sale albe simbolizeaza mersul lumii si miscarea pamntului. O mna este ridicata spre ceruri, iar cealalta este orientata spre pamnt, n vreme ce capul sugereaza o pozitie a contemplarii universului, fiind sprijinit de mna naltata spre ceruri si privind spre mna pogorta catre pamnt.

V Concluzie
Islamul astazi reprezinta o religie care cistiga tot mai mult teren in tarile cu o religie crestina. Asftfel influenta islamului este relevanta. n cadrul doctrinei islamice, scopul crerii unei familii este formarea unui individ virtuos i a unei societi capabile de strdanii i contribuie; asta pentru c familia este principalul mediu social care l cuprinde pe individ nc de la natere. Familia e martor progresului de la o etap la alta i contribuie la formarea vieii fiecrui individ cu propria sa persoan. Familia pune la dispoziie mediul care cizeleaz perspectiva mental, social i moral a individului, fiind deci cea mai puternic for condiionala eficace. Modul de viata si activitatea oamenilor care impartasesc o alta religie este un lucru si un fenomen extreme de atractiv pentru persoanele ce nu impartasesc aceleasi idei sau principii. Un alt factor care de asemenea influenteaza si adduce un aport considerabil in raspindirea religiei musulmane este casatoria cu barbatii care inpastasesc aceasta religie.

16

Bibliografie
1) Georges Anawati, tudes de philosophie musulmane, Librarie philosophique J. Vrin, Paris, 1974, 320 p. 2) Frithjof Schuon, Sa ntelegem Islamul. Introducere n spiritualitatea lumii musulmane, traducere de Anca Manolescu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, 158 p. 3) Remus Rus, Istoria filosofiei islamice, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1994, 256 p. 4) Nadia Anghelescu, Limbaj si cultura n civilizatia araba, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1986, 5) Seyyed Hossein Nasr, Islam. Perspectives et ralits, traducere de H. Crs, Paris, ditions Buchet/Chastel, 1975, 6) Qur'an (Coranul), tradus din araba de George Grigore, Bucuresti, Editura Kriterion, 2000, Sura 103,
7) 2003. Coranul. Ediie bilingv arab-romn; Traducere: George Grigore . Istanbul:

ar Yaynlar.
8) Anghelescu, Nadia.1993. Introducere n islam. Bucureti: Editura Enciclopedic.

9) Az-Zahabi. 1983. Al-Kaba'ir (Marile pcate). Bagdad. 10) Delumeau, Jean. 1996. Religiile lumii. Capitolul Islamul. Traducere: Rodica Buburuzan. Bucureti: Humanitas. 11) Eliade, Mircea. 1988. Istoria credinelor i ideilor religioase. Traducere: Cezar Baltag . Bucureti: Editura tiinific i Enciclopedic. 12) Rogerson, Barnaby.2007. Motenitorii Profetului Mahomed - Cauzele schismei dintre iii i sunii. trasducere: Anca Delia Comneanu. Bucureti:Polirom. 13) Sourdel, Dominique. 1995. Islamul. Traducere: Liliana Saraiev. Bucureti: Humanitas. 14) Coranul, traducere Silvestru Octavian Isopescul, Bucureti, Cartier, 2001; 15) Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea Iudaismul, islamului, n Philippe Gaudin si (coordonator), Marile religii. crestinismul, islamismul,hinduismul

buddhismul, traducere de Sanda Aronescu, Bucuresti, Editura Orizonturi 1995, 356 p.

16)

http://femeiamusulmana.blogspot.com/p/familia-in-islam.html (accesat la data de

31.10.2012)

17

18