Inceputurile Apologiei crestine

1. La început, ca o izbucnire spontană şi sporadică de apărare

a credinţei atacate sau negate - A pologiile, mai târziu, ca o
disciplină sistematică şi permanentă de apărarea credinţei
în genere: Apologetica.
2. Cuvântul apologetică vine de la grecescul: apologhia,
cuvânt care înseamnă: apărare, justificarea unei credinţe
sau şi numai a unei persoane. In sensul din urm ă avem la
vechii greci cunoscuta „A pologie a lui Socrates", care
conţine apărarea pe care marele filosof atenian şi-o face în
faţa Hiliaştilor, chemaţi să-l judece, pentru că „nega pe zei
şi corupea pe tineri". In primul sens, avem primele apologii
creştine, scrise de un Iustin M a rtiru l, Tatian Asirianul,
Atenagora. Tertulian e tc ..., în apărarea credinţei şi
vieţuirii creştine.
3. Apologia, folosită cu predilecţie la începutul Bisericii
creştine, înseamnă: apărarea unor puncte parţiale de
credinţă. sau respingerea unor anum ite atacuri aduse
acestei A credinţe In acest sens şi-au scris primii apologeţi
„Apologiile” lor. Apologetica, care s-a dezvoltat numai mai
târziu, este
Apologia sf Ap Pavel in Areopag