COORDONATE DE GEOPOLITIC N BAZINUL MRII NEGRE -Geografia Mrii Negre-

CRNARU IONEL

Pag.1

Coordonate geografice

Marea Neagra (Pontus Euxinus in vechile documente cartografice istorice), este situate ntre blocul continental al Europei centrale si de Sud, fapt ce-i confera atributul de mare de tip intercontinental. Prin caracteristicile sale geografice(suprafata de 451.490 km, volum de ape 537.000 km, lungimea tarmurilor 4.790 km, adancimea medie ed 1.228 m, adancimea maxima de 2.245 m) particularitatile sale hidrologice(regimul termic si puternica stratificare, cresterea salinitii odat cu adancimea, dinamica apelor, particularitatile bio-ecologice,etc.), Marea Neagra polarizeaza in jurul ei pe tarmurilenordice Ucraina si Rusia, in est Georgia, in sud Turcia si in vest Romania si Bulgaria, care insumeaza circa 6 milioane de km si 275 milioane de locuitori. De asemenea faptul ca Marea Neagra, prin pozitia sa geografica, prin istoria zbuciumata a teritoriilor riverane, se afla intr-o interferenta complexa, interferenta intreita ntre Europa Centrala si balcanicape de o parte, Asia Mica si Orientul Mijlociu si Apropiat si, in sfarsit, Cauca, Marea Caspica, si Asia Centrala. Complexa evolutie isorica a spatiului geographic circumscris Marii Negre, poate fi etapizata in urmatoarele secvente: -Marea Neagragreceasca (sec. VIII-sec. I i.Chr.); -Marea Negra romana (sec. I-sec. V d.Chr.); -Marea Neagrabizantina (sec. VI-sec. XII); -Marea Neagra otomana (sec. XIII-sec. XVIII); -Marea Neagra ruso-turca(1789-1918); -Marea Neagra in perioada interbelica(1918-1940); -Marea Neagra dup cel de-al doilea razboi mondial(1945-1989); -Marea Neagra dup prabusirea comunismului(1989-prezent)

Marea Neagra dupa prabusire comunismului

Dupa prabusirea comunismului, contextual geopolitic riveran al Marii Negre cunoate noi prefaceri.Dezintegrarea URSS (1992), care duce la formarea noilor state independente:Moldova, Armenia, Azerbaidjan. Alaturi de noile state Romania si Bulgaria, situatia geopolitica se schimba fundamental;blocul militar Pactul de la Varsovia se autodesfiinteaza, blocul format din Turcia si Grecia ramane suveran, ca si tendinta de extindere, intai prin includerea unor state din Europa Centrala(Cehia, Polonia, Ungaria) si altor state in 2004 (Romania, Bulgaria, Slovenia etc.) Concomitent se produce si autodizolvarea C.A.E.R. si extinderea U.E. (mai intai prin includerea unor state din Europa Centrala si mai tarziu spre Marea Neagra).Dar, dup prabisirea comunismului, Marea Neagra trebuie sa devina un exemplu al cooperarii, inlocuind confruntarea duntre 1949-1989.Astfel, la initiative statelor riverane in 1992 a luat fiinta Zona de cooperare econimica a
CRNARU IONEL

Pag.1

Marii Negre, care reuneste: Albania, Bulgaria, Grecia, Romnia, Turcia, R. Moldova, Rusia, Ucraina i trei ri caucaziene (Armenia, Azerbaidjan i Georgia).

Marea Neagra-un pivot in disputa?

Situat n proximitatea Heartland-ului, al crui control face obiectul unui joc politic diplomatic economico-militar extrem de complex, Marea Neagr a devenit, n special dup 11 septembrie 2001 dar mai ales odat cu extinderea NATO din 2002 un spaiu de complicat ntreptrundere a frontierelor geopolitice i geoeconomice i un cadru de afirmare a noii comuniti euro-atlantice. De fapt, noua configuraie a Mrii Negre se anuna nc din anii 90 cnd s-au trasat primele proiecte ale pipe-line-urilor care vor transporta resursele energetice ale Estului-semiperiferie ctre zona euroatlantic calificat, sau, cu termenul lui Wallerstein, centrul sistemului mondial modern. De ce, pn n acest moment, Marea Neagr a fost ignorat? Fiind localizat geografic la intersecia spaiilor de securitate europene euro-asiatice i ale Orientului Mijlociu, Marea Neagr nu a fost considerat a fi centrul nici uneia din ele. n acest sens explicaia occidental este clar: Cnd a venit rndul Europei, prioritatea noastr au reprezentat-o rile care se ntindeau de la statele baltice pn la cele din Balcanii Orientali. Cnd a fost vorba de fosta Uniune Sovietic ne-am concentrat atenia asupra realizrii unei noi relaii de cooperare cu Moscova. i pe lng conflictul israelianopalestinian, interesele i atenia din politica noastr pentru Orientul Mijlociu erau limitate de regul la grania de sud a Turciei. Totui, astzi, regiunea Mrii Negre se afl n epicentrul eforturilor occidentale de a-i proiecta interesele spre Caucaz i Orientul Mijlociu. Pe msur ce NATO i extinde atribuiile i se pregtete pentru o implicare pe termen lung n Afganistan, lund n considerare i asumarea unor responsabiliti suplimentare n Irak, regiunea Mrii Negre ncepe s fie privit ntr-o alt lumin. Punctul de plecare al abordrii occidentale de azi n Marea Neagr a fost 11 septembrie 2001 moment care a condus la o modificare a opticii statelor occidentale fa de ntreaga regiune. Necesitatea crerii unei springboard pentru combaterea terorismului islamic este ntrit de o serie de factori structurali prezeni n regiunea Mrii Negre cum sunt: state neconsolidate, slab capacitate administrativ, srcie i dispariti economice, corupie i crim organizat. Totodat, lrgirea NATO (2002) i UE (2007) pn la graniele Mrii Negre i mai ales aspiraiile globale ale acestor organizaii determin ieirea Mrii Negre din conul de umbr al periferiei Europei i afirmarea unei noi realiti geopolitice, de interfa cu alte zone, Asia Central i Orientul Mijlociu. Este clar c problemele cu care se confrunt regiunea sunt preponderant unele pre-11 septembrie 2001. Rezolvarea acestor probleme
CRNARU IONEL

Pag.1

exista prin realizarea unui model de securitate cooperativ(ONU, OSCE, UE, NATO, Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic,Parteneriatul pentru Pace, Iniiativa de Cooperare n Europa de Sud-Est, GUUAM, i Organizaia Cooperrii Economice la Marea Neagr) Pe de alt parte principala dilem a strategiilor occidentale se reduce la armonizarea intereselor strategice ale Rusiei cu cele ale statelor NATO prezente la Marea Neagr. Astzi, harta politic a zonei Mrii Negre este influenat de o fost superputere, Rusia, i dou puteri regionale Ucraina i Turcia. Ca succesoare a URSS, Rusia este n continuare un factor major n regiunea Mrii Negre. Dup o foarte lung perioad de timp cnd Moscova era cel mai important actor n Marea Neagr, aceasta caut s-i menin rolul de pivot pe care l-a jucat odat n construirea i meninerea arhitecturii Rzboiului Rece al rmurilor. Concepia neo-imperial a Rusiei n Marea Neagr i are originea n epocile arist i sovietic dar mai ales n nevoia de a contracara expansiunea n regiune a SUA i UE. Viziunea romneasc in aceasta situatie geopolitica pornete de la faptul c deoarece riscurile i oportunitile din zona Mrii Negre sunt similare cu cele din alte spaii, de exemplu Mediterana, se poate crea o viziune comun care s coaguleze Europa de Sud-Est, Marea Neagr, Caucazul i Mediterana; aceast viziune comun ar trebui s aib printre obiective, prin asigurarea securitii i stabilitii n regiune securizarea rutelor energetice. Totodat, Romnia subscrie la politicile NATO i UE de a sprijini procesele democratice n regiune i la acordarea de asisten direct statelor n tranziie.

Razboiul rece pentru Marea Neagr

Interesele de soiul din regiunea Marii Negre ntretin un continuu razboi, mai putin cu arme conventionale si mai ales prin atacuri economice, ntre tarile riverane, tari ale UE si SUA pentru obtinerii pozitiei dominante. Miza cea mai importanta este energia. n acest razboi se nfrunta si doua conceptii de geopolitica: "Forta Maritima" si prevalenta puterilor continentale. Conceptia "Fortei Maritime" este o teorie geopolitica care a fost avansata de amiralul de flota maritima si istoricul american Alfred Mahan. Daca geopoliticieni precum Ratzel, Mackinder, Haushofer au sustinut prevalarea puterilor continentale, Mahan a lansat conceptia prevalarii puterilor maritime. n primul razboi mondial strategia mahaniana a "anacondei" s-a realizat n sprijinul Antantei si a miscarii albgardiste de la periferia Eurasiei (ca raspuns la pactul de pace ntre bolsevici si Germania); n cel de-al doilea
CRNARU IONEL

Pag.1

razboi mondial a fost ndreptata mpotriva "Europei Centrale" si, n special, prin operatiile militar-maritime, mpotriva tarilor Axei. Linia atlantista n geopolitica s-a dezvoltat practic fara ntreruperi cu traditia clasica angloamericana (Mahan, Mackinder, Spykman). Pe masura ce SUA devin o "putere mondiala", geopoliticienii-atlantisti de dupa razboi precizeaza si detaliaza aspectele care fac parte din teorii, dezvoltnd sferele factuale. Modelul pe care se bazeaza, cel al "Fortei maritime" si perspectivele geopolitice ale lui, se transforma din elaborari stiintifice ale anumitor scoli militar-geografice n politica oficiala internationala a S.U.A. Victoria atlantistilor asupra U.R.S.S. (hartlandului) nsemna intrarea ntr-o noua epoca radicala, care cerea modele geopolitice originale. Statutul geopolitic al tuturor teritoriilor traditionale, regiunilor, statelor si uniunilor se modifica rapid. Perceperea realitatii planetare dupa sfrsitul razboiului rece au condus pe geopoliticienii atlantisti la doua scheme principale. Una ditre ele poate fi calificata "pesimista" (pentru atlantism). Ea mosteneste linia traditionala pentru atlantism de confruntare cu hartlandul, care este considerat neterminat si neexclus de pe ordinea de zi odata cu prabusirea U.R.S.S. si prognozeaza noi constituiri de blocuri eurasiatice, bazate pe traditiile civilizatiilor si pe arhetipuri etnice rezistente. Aceasta varianta poate fi numita "neoatlantism", esenta ei se rezuma la o examinare n continuare a imaginii lumii prin vizorul dualismului de baza, care doar nuanteaza aparitia unor zone geopolitice suplimentare (n afara de Eurasia), care la fel pot sa devina focare de confruntare cu Occidentul. Cel mai relevant reprezentant a unei astfel de abordari neoatlantiste este considerat S. Huntington. Ce-a de-a doua schema, bazata pe aceeasi imagine initiala geopolitica, este invers, optimista (pentru atlantism) n sensul ca examineaza situatia care s-a conturat ca urmare a victoriei Occidentului n razboiul rece, ca una definitiva si fara ntoarcere. Pe aceasta se construieste teoria "mondialismului", conceptia sfrsitului istoriei si lumii unitare, care afirma ca toate formele diferentierii geopolitice - culturale, nationale, ideologice, religioase, statale etc. - vor putea fi parcurse irevocabil si va ncepe o era a civilizatiei comune pentru omenire, fundamentata pe principiile liberal-democratiei (reprezentant F. Fukuyama).

Rusia, primejdioasa i pentru ea nsi

Factorul Global Rus n anumite scrieri ale geostrategilor rusi poseda un rol extrem de important. n prezent, acestia sustin ca pentru securitatea Federatiei Ruse exista agresiuni externe si interne. Securitatea nationala a Rusiei este minata social, politic, economic, teritorial, regional, etnic si de alte contradictii, precum si de tendinta unor state si forte politice de a apela la mijloace militare pentru a le rezolva. Un mare pericol pentru Rusia prezinta conflictele militare din zonele de frontiera de pe teritoriile fostei U.R.S.S. n afara de conflictele etnice, un anumit pericol pentru unitatea teritoriala a
CRNARU IONEL

Pag.1

Rusiei provine, de asemenea, din posibilitatea de dezbinare n Ural si Siberia Occidentala n doua parti, europeana si asiatica. Sciziunea Rusiei ar crea n lume un focar periculos de razboaie interne si internationale, ceata si cataclisme revolutionare. O sursa de baza ca potential al agresiunii pentru Rusia o constituie S.U.A. si N.A.T.O. Geopoliticienii rusi considera ca acestea elaboreaza conceptii periculoase militar-strategice si sustin o politica miltar-tehnica dusmanoasa a intereselor rusesti. S.U.A., conform opticii acestora, expun deschis tendinte hegemonice de conducator mondial. Rusiei i se prezinta, n diverse forme, pretentii teritoriale pe ntregul perimetru al frontierelor sale. Pe de alta parte, principalele scoli de gndire geostrategica dominante la Washington n anul 2000 constatau ca, la vrful piramidei, lupta pentru suprematie este data ntre neoliberalismul institutionalist, geoeconomie si neorealism. Ideile huntingtoniene ale conflictului dintre civilizatii, sau globalismul neoconservator straluceau prin absenta. Geoeconomia operationaliza doctrina potrivit careia intram ntr-o noua epoca n care competitia si conflictul militar fac loc competitiei si conflictului economic. Confruntarile nu mai sunt militare, ci "razboaie economice" pentru "suprematie comerciala" sau dominarea unor piete. Crearea unei economii competitive devine miza majora a noului joc geopolitic. Resursele statului (inclusiv spionajul) trebuie mobilizate n acest sens. Conceptele-cheie sunt "stat comercial" si "competitie economica", iar principalul promotor al doctrinei este considerat Edward Luttwak, binecunoscut drept unul dintre strategii primului razboi din Irak. n vreme ce geoeconomia este o doctrina a competitiei, neoliberalismul institutional e o doctrina a cooperarii internationale. El promoveaza integrarea globala sub o structura de guvernare bazata pe o complexa arhitectura institutionala ilustrata de ONU, NAFTA, OMC etc. Unii adepti merg pna la ideea ca statele-natiune, trebuie sa-si cedeze treptat autoritatea catre acest sistem de institutii transnationale. Altii sustin nsa ca, ntr-o lume a globalizarii, o geopolitica eficienta nu mai poate fi exercitata dect prin intermediul acestor institutii. De aici obiectivul de a le intari, pentru a putea mai apoi avansa agenda prin ele. Conceptele-cheie tin de "institutii internationale" si "globalizare", iar liderii acestui grup vin n special din zona academica (Robert Keohane, Joe Nye) sau din ramura liberal-democrata a establishment-ului de politica externa (Richard Holbrooke). Spre deosebire de neoliberali, neorealistii afirma un scepticism profund cu privire la institutiile internationale si, n general, la angajamente pe plan global, altele dect n interes strict national. Pentru ei, SUA ar trebui sa faca n lume jocul clasic al Marii Britanii n Europa. Sa monitorizeze oarecum detasate balanta sistemului si sa se implice doar pentru a o echilibra cnd situatia o cere. Statele aliate trebuie mbratisate si sustinute fara rezerve (fie ca sunt democratii sau nu), iar interventiile umanitare, promovarea democratiei etc. de dragul lor nsele nu sunt considerate necesare, ci chiar daunatoare. Conceptele-cheie: "interes
CRNARU IONEL

Pag.1

national" si "balanta de putere", iar principalii promotori sunt Donald Rumsfeld si Condoleezza Rice.

Rolul tot mai important al Turciei

Revenind la Rusia, mentionam ca un interes sporit prezinta politica sa prin prisma P.G.S. (Periferia Geopolitica Strategica). Unul dintre actorii importanti din PGS este Turcia. n raporturile geopolitice, Turcia se arata a fi un adversar traditional n zona Balcanica, a Marii Negre, n Transcaucaz. Mai ales ca Turcia dobndeste acum o semnificatie geopolitica independenta n calitate de centru de putere n regiune. S-au nvechit nfatisarile despre aceasta tara ca despre "flancul sudic" N.A.T.O., ceea ce n esenta era corect n perioada lumii bipolare. Astazi, Turcia este un puternic centru economic, militar si - cel mai important - ideologic al regiunii. n afara de aceasta, Turcia este un nod geopolitic care leaga (sau dezleaga) regiunile Europei de Sud, Orientul Apropiat si ndepartat, spatiul post-sovietic. O importanta mare a dobndit Turcia n timpul prabusirii U.R.S.S., odata cu cresterea potentelor sale politicomilitare si umplerea vacuumului geopolitic n cmpul sudic de actiune al Rusiei. nca nu demult, raporturile Occidentului cu Turcia pareau fara nori. Turcia era privita ca unul din principalele centre de baza care adunau pe filiera comuna fortele coalitiei anti-irakiene n regiune, ca o arma a Occidentului de patrundere n tarile C.S.I., inclusiv si n scopul ruperii continue a ramasitelor influentei ruse. Turcia constituie unul din principalii concurenti si oponenti ai Rusiei n raza sa sudica (dar si pe teritoriul propriu-zis rus - n Transcaucazia, pe Volga, are interes chiar pentru Iacutia). Puterea Fortelor Militare Maritime a Turciei (conform posibilitatilor militare) depasesc astazi puterea flotei Marii Negre. Economia Turciei, cu toate greutatile sale, este destul de dinamica. Vectorul tendintelor geopolitice n prezent sunt n primul rnd teritoriile C.S.I., vecinatatea Marii Negre, Caucaz, Asia Centrala, Transcaucazia. Chiar daca posibilitatile economice pentru tendintele pan-turce nu sunt mari (volumul total al investitiilor n tarile CSI din partea Turciei nu depaseau trei miliarde dolari pna de curnd), Turcia se sprijina pe afinitatea limbii, radacinile istorice comune, comunitatea religiei. Dupa ascensiunea la nceputul anilor '90 n directia post-sovietica, n prezent Turcia ntmpina unele greutati n acest proces.

Factorul R. Moldova n spatiul pontic

Pag.1

CRNARU IONEL

n perioada de emancipare nationala si democratica a Republicii Moldova, guvernul sovietic de la Moscova a elaborat un plan strategic bine determinat pentru aceasta tara romneasca, prin care urmarea sa fondeze nca doua formatiuni statale: Transnistria si Gagauzia. Daca pentru cea de-a doua formatiune Chisinaul a reusit sa gaseasca o formula de coexistenta, nu acelasi lucru s-a ntmplat si cu fantoma statala cu nucleul actional la Tiraspol. Separatistii din estul R. Moldova au ncercat sa demonstreze existenta unui drept obiectiv pentru crearea n Transnistria a unei republici suverane, invocnd specificul etnic si istoric al regiunii: pamnt rusesc stramosesc cu specific multinational, care nu a fost niciodata n componenta unui stat romnesc. Ceea ce este un fals grosolan, ntruct etnia dominanta ramne cea romna, chiar daca de partea cealalta a balantei am pune suma etnicilor rusi si ucrainieni. Considerata ca duce o politica duplicitara, Moldova a fost si este dezavantajata n raport cu Transnistria, care continua sa fie considerata aliatul geostrategic traditional si continuu fidel centrului sau geopolitic. Chisinaul este biciuit economic, mediatic, politic. Moscova a reusit sa creeze conflicte n spatiul ex-sovietic, pe care le-a nghetat dar nu le-a stins; ele ramn primejdii latente, gata sa se reaprinda cu putere la momentul oportun. nsusi faptul ca Moscova a adoptat o politica de dublu standard fata de celelalte republici postsovietice, ncununeaza rolul ei de putere regionala cu tendinte "neoimperiale". Referitor la asa-zisa republica transnistreana, aceasta considera ca este ntr-o situatie rezolvabila dupa modelul Kosovo considerat, n mod nejustificat, un precedent. Sustine ca daca Serbiei i se va impune suveranitatea regiunii Kosovo, se va fi creat un precedent international juridic care se va proiecta inevitabil asupra situatiei din alte "conflicte nghetate". "Rusia nu i va lasa la nevoie pe conationalii stabiliti n prezent n afara granitelor ei, fie ca e vorba de probleme umanitare, fie ca de pericol pentru siguranta oamenilor" afirma diplomatia rusa. Aparitia unor organizatii de tipul CSI-2, confirma faptul ca Moscova nu va ceda Tiraspolul ca important cap de pod si nod geopolitic si geostrategic n contextul frontierei UE la Marea Neagra. Chiar daca Ue considera ca este nevoie de o singura voce n relatia cu Rusia, pe numitorul comun al intereselor nationale, dar care sa reprezinte principii comune si de la care sa nu se abata nimeni, aceasta nu s-a concretizat pna acum.

Romnia n geopolitica Marii Negre

ntre Forumul Marii Negre, initiativa romneasca pentru Europa de Sud-Est, si Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN) exista asemanari dar si multe deosebiri. Prima organizatie, prin excelenta optiunii democratice n regiunea Marii Negre, poate fi apreciata ca una care vine cu o noua abordare a politici din zona Pontului Euxin. Rusia nsa detine pachetul
CRNARU IONEL

Pag.1

majoritar de actiuni ale OCEMN-ului. "Singurul cstigator al extinderii duratei conflictelor nghetate este tara careia nu-i place sa aiba o dezvoltare democratica. Este tara care continua nca sa creada ca diferite tari pot fi controlate n deceniul urmator sau n secolul urmator", a spus presedintele Traian Basescu. Presedintele Romniei a acuzat indirect Rusia ca beneficiaza de pe urma conflictelor nghetate din tari precum Georgia si Moldova. Probabil ca, presedintele Basescu a crezut ca se afla nca n epoca razboiului rece. Presedintele Romniei a cerut SUA sa faca tot ce pot pentru a preveni "repetarea dominatiei autoritare n Europa de Est". O afirmatie care poate sa alineze n acest demers si state grele din UE. Aprecierile presedintelui Basescu referitoare la Rusia sunt exacte si oportune. Rusia contemporana arata ca o mimare a ideii de o democratie adevarata. Societatea se prezinta extrem de polarizata, oamenii politici incomozi sunt nchisi, iar n ultima vreme jurnalistii platesc cu viata curajul de a spune lucrurilor pe nume. Puterea lui Putin la Moscova este exstinsa, iar "tarul" nca exercita o anume fascinatie pentru mase. Europa este, nsa, interesata de stabilitate si cooperare cu Rusia, continuarea proceselor de acolo compatibiliznd aceasta tara-continent cu restul Occidentului. Relatiile Romniei cu Rusia nu au fost cu adevarat normalizate niciodata dupa 1989. Numeroasele afirmatii ale lui Basescu - cum au fost si cele de anul trecut, din SUA, cnd a numit Marea Neagra "lac rusesc", nu au capacitatea de revigorare a relatiilor Bucurestiului cu cel mai de seama furnizor de energie al Europei. Basescu este sprijinit n demersurile sale de presedintele Poloniei, Lech Kaczynsky, si fratele sau geaman, Jaroslav, premier al aceleiasi tari, care au un discurs la fel de transant mpotriva Rusiei. Acestia au reprosat Germaniei ntelegerile de miliarde de euro semnate cu Moscova pentru importul de gaz rusesc printr-un gazoduct n curs de constructie prin Marea Baltica. Un alt Pact "Molotov-Ribbentrop"?! Germania este deranjata de aprecierile polonezilor. Pe de alta parte, tarile Europei de Vest au o pozitie moderata fata de Rusia, cu care desfasoara un comert intens. n Est, Polonia si Tarile Baltice formeaza asa-numitul pol antirusesc din Uniunea Europeana, relatiile cu Moscova fiind complexe si delicate. Integrata n NATO si UE, Romnia este pazita de caderea dinnou sub dominatia Moscovei. n schimb, continua sa plateasca cea mai groasa factura, cu cel mai ridicat pret din Europa pentru gazul importat din Rusia. Si trebuie sa-si amne un vis mai vechi, de rentregire a tarii, prin revenirea la trupul sau a Basarabiei, Hertei si Bucovinei.

CRNARU IONEL

Pag.1

Tortul energetic

Desi tortul comertului cu energie n regiune a fost mpartit ntre SUA si Rusia, s-au strecurat pentru cteva felii si mai multe firme europene, printre care Shell, Total, Eni si Petrom. Americanii au avut o singura problema: aprovizionarea cu petrol a Israelului. Si au rezolvat-o construind conducta petroliera Baku (Azerbaidjan) - Ceyhan (port turcesc la Marea Mediterana). Att Turcia, ct si Azerbaidjanul au relatii foarte bune cu Israelul, solutia Ceyhan garantnd alimentarea energetica a Israelului (care consuma, anual, 12 milioane de tone de petrol), chiar daca relatiile acestei tari cu ceilalti vecini s-ar deteriora. Pentru ca petrolul sa ajunga n "lumea larga" exista o singura ruta: de la porturile estice ale Marii Negre, prin strmtorile Bosfor si Dardanele, n Marea Mediterana si, de aici, oriunde n lume. Dar turcii, din motive ecologice, au decis sa nu permita tranzitarea strmtorilor a mai mult de 25-30 milioane de tone de petrol anual. De aici si necesitatea realizarii de rute alternative, precum Baku-Ceyhan. Marea Neagra este minata de BakuCeyhan. Cum americanii si-au rezolvat problema prin construirea acestui oleoduct, nu mai par att de interesata de traseele hidrocarburilor din zona. n schimb, Rusia este din ce n ce mai interesata. Pe de o parte, este unul dintre cei mai importanti producatori de petrol si gaze din lume. Pe de alta parte, Moscova este principalul furnizor de gaze al Europei. Practic, prin "arma energetica", Moscova si continua tendintele hegemonice n Europa. La nceputul anului, toata Europa a suferit de frig pentru ca Rusia (furnizorul de gaze) s-a "certat" cu Ucraina (transportatorul de gaze n Europa). Rusia a hotart sa elimine cvasi-total Ucraina din facerea gazelor, asa ca a demarat construirea unui gazoduct prin Marea Baltica, astfel nct sa ocoleasca Ucraina. Nu este prima astfel de "ocolire" pe care o face Moscova. Cu ctiva ani n urma a hotart ca gazele pot ajunge n Turcia si prin Marea Neagra, nu numai prin Ucraina, asa ca a construit gazoductul Blue Stream. Un lucru este cert: n prezent, Europa depinde de gazele rusesti n proportie de 50% si va ajunge, n ctiva ani, la 70%! Dar aceasta subjugare termica si energetica ruseasca va dura maximum 20-30 de ani. Pna atunci ne vom zbate sa gasim solutii pentru iesirea onorabila de sub chinga ruseasca. Frontiera geopolitica euxiniana razbate spre o alta etapa n abordarea geopolitica.

Bibliografie
Cosmin Lotrean, Revista Geopolitica, nr.4, 2004: Marea Neagra si jocul geopolitic Theodor P. Simion, Revista Geopolitica, nr.4, 2004:Marea Neagrarepere geopolitice Costin Ionescu, Revista Geopolitica, nr.5, 2005:Geopolitica Regionala
CRNARU IONEL

Pag.1

 Octavian Sergentu, Revista Rost, nr.47-48, ian.-feb. 2007, edit. Asociatiei Rost

CRNARU IONEL

Pag.1