Relatiile Internationale si sfirsitul Razboiului Rece

Relatiile din 1989, Zbigniew Brzezinski aprecia ca Razboiul Rece se va incheia fie odata
cu demolarea zidului Berlinului, fie atunci cind unul sau mai multe state comuniste vor organiza
alegeri libere si democratice. Din contra, John Mearsheimer are in vedere o abordare mai mult
axata pe sfera securitatii atunci cind considera ca sfiersitul Razboiului Rece ar avea loc odata cu
prabusirea ordinii mondiale bipolare stabilite in 1945, respectiv disfiintatrea NATO si Tratatului
de la Varsovia si repatrierea trupelor sovietice, americane si britanice stationate in Europa.
1. Demolarea zidului Berlinului si primele alegeri democratice din Polonia si apoi celelalte
state din blocul communist, unde in cea mai mare parte au cistigat forte opuse
comunismului, le-a urmat tentative de puci de la Moscova, din august 1991. Autorii
acelei “lovituri de stat” au urmarit inlaturarea lui Garbaciov de la putere si refacerea
prestigului si fortei URSS. Tentativa nu a avut pina la urma succs, dar a atras atentia
asura faptului ca schimbarile din 1989-1990 erau amenintatede fortele nostalgice care
actionau in numele refacerii puterii URSS.
2. Nici ce-a dea doua opinie nu a fost confirmata de evenimentele- la aproape 20 de ani de
la disparitia URSS, NATO continua sa existe, a suferit importante transformari,
schimbari de concept si a dezvoltat o relatie strategica cu RUSIA.
Adeptii abordarii sistemice care pun accentual pe redistribuirea de forte si capabilitati I
relatiile international sustin ca terminarea Razboiului Rece a avut la originea factori sistemici si
nu factori interni.
Potrivit neorialistilor exista un comportament tipic al actorilor intr-o ordine international
bipolara si un altul, tot tipic, intr-o ordine international multipolara. Respectivele comportamente
sunt in esenta generate national, dar si de variatia raportului de forte dintre protagonist. Pentru
neorialisti, Razboiul Rece s-a incheiat datorita incapacitatii URSS de a-si mai impune
hegemonia. Din acest conflict a rezultat un castigator- SUA si un invins- URSS, care a pierdut
blocul communist si s-a dezmembrat, pierzind imediat controlul asupra celor trei state baltice si,
dupa aproape un deceniu, urmasul direct al URSS, Rusia, se confrunta cu o pierdere a
hegemoniei sale in republici europene ex-sovietice. O alta justificare “neorialista” ar fi ca
anumiti factori intenri din URSS au condus la diminuarea capacitatii economice si la deterioarea
pozitiei international a tarii, dar in final factorii interni nu ar fi jucat reun rol important in
interactiunea dintre URSS si SUA.
In privinta contributiei teoriilor liberale la explicarea incheierii Razboiului Rece trebuie
precizat ca diversele curente dintre care cele mai importante sunt liberalismul republican si
liberalismul commercial. Revenind la incheierea Razboiului REce , se impune observatia ca
indifferent de perspectiva din care liberalii privesc lucrurile- republican, deci cu accent pe
drepturile omului sip e norme democratice, sau comerciala, deci cu accent pe pioata libera si
liberalism economic,ei sunt de parerea ca disputa Est-Vest nu a fost una hegemonica, ci una
bazata pe valori diferite. Si liberalii , ca si realistii sunt categorici in a afirma ca Razboiul Rece s-
a incehiat cu Victoria sistemului condus de SUA si cu infringerea celui condus de URSS.
Terminarea Razboiului Rece este un moment unic in istoria universal, iar efectele sale
directe continua si astazi. El a scos in evidenta limitele diverselor terorii de relatii international
care pina in acel moment se bucurau de un success deosebit. Diversele teorii explica mai bine
sau mai rau de ce si cum s-a terminat aceasta confruntare, dar daca fiecare din acestea are lacune,
este de notat ca, nici la 15 ani de la consumarea mementului, nu se poate repudia vreuna din
teoriile mentionate.
Maniera in care a luat sfirsit Razboiul Rece demonstreaza in mor irezistibil ca in relatiile
internatioanaleideile, valorile, cultura joaca un rol la fel de important ca statele sau ceilalti actori
din teoriile sistemice. Pina la terminarea Razboiului Rece au fost supraevoluate meritele
factorilor sistemici si materiali. Asa cum terminarea Razboiului Rece este determinate pentru
configurarea raporturilor de forte pentru sec XXI, tot asa se poarte afirma ca in urma acestui
conflict asistam la un nou echilibru intre diversele teorii ale relatiilor international, echilibru care
inca nu a fost pe deplin definit.
Repozitionari la scara globala- interpretari ale relatiilor internationale
Provocarea lansata la incheierea Razboiului Rece asupra comunitatii stiintifice din
domeniul relatiilor international a fost evidenta.
Disparitia URSS a transformat arhitectura bipolara, de dupa 1945, intr-una unipolara.
Statele Unite au ramas cu putere nealterata, in timp ce mostenitoarea de drept a URSS, Federatia
Rusa, a intrat intr-un lung process de transformari adesea sinusoidal, si ea s-a retras, practice, de
pe scena international principal pentru circa un deceniu(1991-2001).
Problema care se pune acum este cum interpreteaza principalele teorii de relatii
international evolutiile post-1990 si mai ales cum se configureaza ordinea mondiala a inceputului
de mileniu III, adica lumea unipolara, bipolara, multipolara, etc.
In acceptiunea neoliberalismului, destramarea URSS a insemnat aparitia unui important
gol de putere, care a bulversat intreaga lume, inclusive SUA. Desi au ramas cu puterea nelterata
de evenimentele din perioada 1989-1991, americanii s-au vazut in fata unei logici neobisnuite in
istoria lor. Neorealismul considera ultimul deceniu al mileniului trecut drept perioada in care
diversii actori globali s-au antrenat intr-o goana pentru umplerea acetui gol.
Spre deosebire de neorealisti, pentru liberali si neoliberali nu este prea important
cumurma a se umple golul de putere aparut dupa 1991, ci universalizarea valorilor care au
triumfat in 1989 si sistemul de guvernare international.
Aparut in mare masura ca reactive la teoriile liberale si realiste, dar si la curentele
reflexiviste, constructivismul pune intr-o alt alumina sistemul international prin raportarea la
societatea international.Constructivistii nu neaga rolul puterii, dar argumenteaza ca o putere nu
trebuie doar sa se afirme, ci sa fie si recunoscuta ca atare.Astefel, dificultatea cu care se
contureaza noua ordine mondiala este explicate de constructivisti prin faptul ca distributia de
putere este rezultatul interactiunii dintre norme, culture si traditii.Pentru a evolua contributia
fiecaruia dintre teoriile de mai sus este necesar, in prealabil, sa analizam cum se pozitioneaza
principalele state ale lumii.
Tipuri de putere
Superputerea. Este un termen specific Razboiului Rece, cind SUA si URSS dominau din
punct de vedere politic si military scena internatioanal. Termenul a avut rolul nu doare de a
evidentia amploarea puterii celor doua state, ci si distinctia acestora in raport cu alte puteri-
puteri rgionale. Superputerea reprezinta un stat capabil sa exercite un rol decisive in sfera
relatiilor international prin capacitatea militara, economica, si tehnologica.
Hiperputerea. Acest termen a aparut dupa 1989, cind diversi comentatori politici au
simtit nevoia de a distinge intre tipul de putere al Sua in timpul Razboiului Rece si tipul e putere
al SUA dupa 1990. In esenta, hiperputerea constituie un stat in care domina scena international
din punct de vedere military, economic, si tehnologic.
Puterea globala. Este un termen aparut recent dupa 1990, si are o conotatie mai larga
decit cea de hiperputere, in sensul ca o putere globala nu este neaparat si hiperputere, iar
exemplul cel mai des utilizat, este UE, care este o putere global, dar nu are caracteristicile de o
(putere hard). O putere globala este acel stat sau entitate care dispune de mijloace si de o metoda
proprie pentru a influenta scena international in ansamblul sau.
Putere regional. Este o particularizare a conceptului precedent la o zona geografica
limitata. Astfel, India, Iran sau Israel sunte exemple de puteri regionale, care joaca un rol
determinant in regiunile din care fac parte. Mai problematica este caracterizarea unor state
precum Brazilia, Japoni, Canada sau Australia, care sunt in mod clar puteri regionale, dar al
caror rol pe plan global este in continua crestere si influenta lor pe plan international nu este
tocmai aleatorie.
Principalii actori globali, prezenti si viitori.
Este evident ca interesul se indreapta catre SUA, care a ramas superputere dupa 1990,
Federatia Rusa, mostenitoarea defunctei URSS, si UE, care include foste mari puteri-
Franta,Marea Britanie si Germania. Este clar ca Europa va continua sa joace un rol in sfera
relatiilor international, atit prin intermediul Uniunii Europeme dar si separat, prin acele state
member care au avut o influenta importanta in istorie. Desi tari ca Franta si Marea Britanie detin
locuri permanente in Consiliul de Securitate, sunt puteri nucleare si poseda armate relative
performante, iar impreuna cu Germania si Italia, constituie prupul de stet europene din G8, in
virtutea puterii lor economice, este deja clar ca nici una dintre marile tari europene nu se va mai
putea afirma da una singura ca putere globala.
In cee ace priveste China , India si Brazilia, ele au deja o relevanta regional, dar
deocamdata, nu sunt peteri globale I devaratul sens. China si India sunt puteri nucleare , sunt in
plina expansiune economica si incep sa conteze in relatiile international, atit in plan economic,
cit si in cel al securitatii.
Potrivit unui studio referitor la contextual global al viitorului, elaborate de Institutul
European pentru Studii de Securitate, in urmatorii 25 de ani , globalizarea economiei va continua
intr-un system sustinut, devenind un impuls puternic pentru societate si politica. In 2025, UE va
continua sa reprezinte una din zonele cele mai bogate si mai sigure ale lumii.Pe termen mediu si
lung, competetivitatea, imbatrinirea societatii si situatia financiara vor constitui principalele
provocari pentru UE.
SUA vor continua sa reprezinte cea mai impoirtanta putere mondiala, din punct de vedere
politic, military si economic, insa cresterea fragmentarii sociale si polarizarea poate conduce in
anumite situatii la tulburari.
Federatia Rusa se va confrunta cu problem sociale(saracie, alcoholism, criminalitate)care
pot deschide calea spre nationalism, autoritarism si xenofobie. Rolul acestui stat in afacerile
international va fi ambiguu, raminind totusi un actor important, in principal datorita statutului de
membru permanent al Consiliului de Securitate, de putere nucleara si de mare furnizor de
hidrocarburi.
China isi va consolida pozitia economica si militara in rindul marilor puteri, Principalele
provocari vor fi determinate de infrastructura si sursele energetice.
Studiul ISS mentionat concentreaza analiza pe sapte factori , considerati esentiali pentru
viitoarea configuratie a scenei international:
1. Mediul inconjurator.
2. Demografia
3. Economia
4. Energia
5. Stiinta si Tehnologia.
6. Cultura si societatea
7. Guvernarea globala