IN SISTEMUL RELATIILOR

INTERNATIONALE CONTEMPORANEE
Partea I (1917-1939)
NOHVt
1
CTATU8*E
OTUNK scmi svw,
DONOW).
ClMtC
fullt0u FCKAATlVf
DCTMNSCAUCA*
BwUfttt
|
fonvbc
hfVHlilt
CUT$ Otis
AlMVntl I
Editura
c . \ .
Bucureti - 2006
Dr. 0ca Alexandru
ROMANIA IN RELATIILE
INTERNATIONALE CONTEMPORANE
5
Partea I-a
- curs universitar -
Editura C.T.E.A
Bucureti, 2006
Dr. 0ca Alexandru
ROMANIA IN RELATIILE
INTERNATIONALE CONTEMPORANE
Partea I-a
- curs universitar -
Editura C.T.E.A
Bucureti, 2006
Autor: Dr. 0CA ALEXANDRU
Responsabilitatea privind continutul lucrarii
revine in totalitate autorului
0CA, ALEXANDRU
Romania in sistemul relatiilor Internationale conteniporane/
Dr. Alexandra 0ca - Bucureti: Editura Centrului Tehnic-Editorial
al Armatei, 2006
vol.
ISBN (10) 973-7601-57-2; ISBN (13) 978-973-7601-57-5
Partea 1: 1917-1939. -2006.-I SBN (10) 973-7601-58-0;
ISBN (13) 978-973-7601-58-2
355(498:100)
Operatiile tehnice-editoriale i tiparul
au fost executate
la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei
sub c-da 2086/2006
2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Facultatea de Istorie, Filosofie i Geografie
Specializarea tiinte Politice
Catedra de Istorie
PROGRAMA ANALITICA
Disciplina:
Romania in sistemul relatiilor internationale contemporane
Parteal-a (1917-1939)
OBIECTIV:
Cursul ii propune sa prezinte principalele aspecte ale
relatiilor internationale, in special europene, in care a fast
angrenata i politica romaneasca. Cunotintele insuite la acest curs
pot sta la baza intelegerii relatiilor actuale, europene i
euroatlantice, ca i a structurilor pe care aceste relatii le genereaza,
i in care Romania este integrata.
TEME:
1. Criza relatiilor internationale in timpul Primului Razboi
Mondial. Consecintele instalarii regimului comunist la Moscova
asupra statutului international al Romaniei (1917-1919).
2. Sistemul relatiilor internationale la sfaritul Primului
Razboi Mondial. Initiative i demersuri diplomatice romaneti pentru
recunoaterea internationala a Romaniei intregite (1917-1920).
3. Conferinta de la Paris i statutul Romaniei la negocierile de
pace (1919-1920).
3
4. Relafiile politico-diplomatice ?i formele lor de manifestare
in cndrul 1-igii Najiunilor. Pozitia Romaniei fata de marile probleme
dezMtute in fortirile organizajiei (1922-1938).
5. Romania in dinamiea generals a politicii europene in
primul deeeniu in ter belie,
6. Schlmharea raportului de forte intre curentul antirevizionist
eel rc\ ironist in relatiile Internationale. Raspunsul Romaniei la
noile provocSri ale mediului politic european.
7. Pozitia Romaniei fata de crizele politice majore din
Occident $i in deteriorarea gravS a stabilitatii europene.
8. Tendinta ^i actiunea Romaniei pentru repozitionare in
raport cu noile realitSti in politica internationals.
Consideratii privind eursul
Cele douS mari contlasratii mondiale. Razboiul din 1914-
w *
1918, respeetiv, cel din 1939-1945, i-au pus amprenta pe tipul de
relatii interstatale, intercomunitare in intregul lor inteles: politic,
economic, cultural, juridic etc.
O parte din fotii aetori ai vietii Internationale au disparut ori
$i-au diminuat ponderea ?i rolul. In locul acestora i-au facut intrarea
alte state, organizatii, centre de putere, care au reconfigurat realitatea
internationals, continentals si resionalS. Prezenta lor a insemnar o
ampliftcare a complexitSiii fenomenelor, proceselor si tendintelor, o
accelerate a dinamicii societStii. in general. Evolutiile au devenit
eontradictorii, echilibrele s-au doveuit efemere si precare, ..prieteniile
intre state s-au modi treat in fimctie de interesele coniuncturaie ale
fiecSruia,
Tipologta regimurilor politice, mai vizibile ?i mai clar de
detmit m spariul european, s-a diversifies:. Clasiea departajare intre
democratic ?i dictatura a ajuns sa fie mai difictl de denn.it. o entitate
statalS trecand cu u^urintS de la un tip de regim politic la aituL La
siar^itul perioadei interbelice, jmodeiu! dictaturilor s-a imp us ca eel
mai eficicnt, dar diferentele de la un regim dictatorial ia attui erau
evidente, in functie de realitatea politica din fiecare stat in parte, de
traditiile i influenta fortelor democratice din statul respectiv.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, regimul de dictatura
comunista, inspirat de Moscova, s-a impus in toate statele satelite
Uniunii Sovietice atat in spatiul european, cat i in Asia, Africa i
A.
.America Centrala. In Occident, sistemul democratic s-a consolidat.
J J
iar regimul de dictatura din cateva state s-a supus unor mecanisme in
masura sa limiteze cat mai mult efectele negative asupra drepturilor
i libertatilor cetateneti i sa nu greveze, intr-o masura importanta,
asupra tipului de dezvoltare economica.
Noul lider mondial - Statele Unite ale Americii -, care s-a
afirmat ca atare dupa Primul Razboi Mondial, a influentat
semnificativ sistemul relatiilor dintre state. La fel. constituirea
3 '
statului sovietic, in urma unui proces inceput la 7 noiembrie 1917, si
existenta sa timp de peste apte decenii, a afectat caracterul predictiv
al relatiilor interstatale in toata aceasta perioada, cu impact deosebit
de putemic asupra evolutiei, stabilitatii si credibilitatii regimurilor
politice din Romania. Percepute in Occident ca sateliti al Moscovei,
guvemele de la Bucureti de dupa 6 martie 1945 n-au putut articula,
decat in parte, relatii cu partenerii candva traditional! ai Romaniei.
Razboiul rece - care desemneaza acea situatie de nici pace,
nici razboi" - a marcat de o maniera categorica relatiile dintre state i
dintre grupari de state cu regimuri politice si ideologii diferite,
Romania ramanand, pentru o jumatate de veac, in grupul tarilor
socialiste.
Prabusirea regimurilor politice de dictatura din diferite tari.
inclusiv din Estul Europei, la sfar^itul anilor '80 si la inceputul anilor
90 ai secolului trecut, a permis o noua reaezare i reconstructie a
relatiilor intemationale. in care suvemul roman a avut. initial.
? 1 W ?
posibilitati limitate de manifestare ca actor pe scena politica
mondiala sau continentala. Strategia Grupului de la Vifegrad
(U'ngaria, Cehoslovacia, Polonia) a vizat clar izolarea posibililor
concurenti - inclusiv a Romaniei - in competitia pentru accederea in
Uniunea Europeana ?i structurile de securitate euroatlantice.
Nelegat printr-un tratat angajant cu nici unul din statele
occidentale. care sanctionau Romania din cauza imasinii vietii sale
interne din primii ani postrevolutionari, guvemul de la Bucureti nu
putea conta, din ratiuni de oportunitate, nici pe o Uniune Sovietica in
declin.
Pe fondul unei competitii, pe care romanii inca nu o
intelegeau, intre Putere i Opozitie a aparut o criza de natura etnica
(martie 1990), care avea toate premizele sa se dezvolte i sa se ridice
la rangul de problema regionala.
Solutia, criticata de forte din interior, dar i din afara, a fost o
aparenta recuplare la sistemul de relatii cu Uniunea Sovietica. La
prima vedere, masura era cel putin bizara, in conditiile in care era
evident ca intreaga constructie politica din jurul Moscovei intrase in
colaps. Liderul sovietic Mihail Gorbaciov nu mai avea nici o
credibilitate 111propriul partid, iar atotputemica Uniune, era pe cale
sa dispara. Numai ca, daca in interior Gorbaciov nu mai conta,
prestigiul lui in afara - in mediile politice occidentale - era aproape
A
intact. In acest context, intre Bucure?ti i Moscova (Gorbaciov era i
el interesat sa demonstreze ca se mai poate implica in rezolvarea unei
crize dincolo de granitele Uniunii) se incheie un Tratat i, aparent
inexplicabil, tensiunile de la Targu-Mure (gata sa fie repede extinse
pe 0 arie mai mare) se sting.
Tratatul nu a fost niciodata prezentat Parlamentului pentru
ratificare, iar U.R.S.S. s-a desfiintat in anul urmator. Treptat,
conflictele etnice s-au mutat in Iugoslavia i era greu de crezut ca
Europa sau comunitatea intemationala puteau gestiona, cu titlu de
experiment, mai mult de 0 criza etnica in plin centrul continentului.
A
Incet - mult prea meet! - diplomatia romaneasca ii redescopera
valentele, iar Romania semneaza, in sfar^it, tratate i acorduri
separate cu principalele democratii occidentale (Germania, Italia,
Franta).
Despre ieirea completa din izolare se poate vorbi insa numai
dupa incheierea documentelor Parteneriatului strategic cu SUA care
a lasat fara replica Grupul de la Viegrad. Singura sa reactie a fost sa
trimita Romania in valul al doilea al integrarii in structurile
euroatlantice, dar era evident ca 0 blocare a acestora pentru interese
politice proiectate candva (mainte de '89?) nu mai era posibila.
Noul secol a debutat cu provocari spectaculoase ale caror
dimensiuni - i mai ales semnificatii - nu pot fi descifrate inca in
intregime. Rezultatul vizibil al acestora este schimbarea pozitiei
principalilor protagoniti ai scenei politice mondiale si trecerea de la
sistemul bipolar, in care evenimentele erau previzibile, la sistemul
unipolar in care predomina punctul de vedere al singurei superputeri
ramase dupa colapsul fostei Uniuni Sovietice - Statele Unite ale
Americii.
Cursul nostru ii propune sa evalueze capacitatea $i forta de
relationare/conectare a Romaniei la procesele/tendintele existente in
viata politica mondiala, in toata aceasta perioada.
Vom observa masura in care diplomatia romaneasca a
intrevazut i prevazut desfaurarea evenimentelor, abilitatea ei de a
se situa de partea acelor grupari de state care promovau idei i actiuni
conforme cu interesul national al Romaniei.
5
Modelul de analiza in cadrul cursului nostru va respecta
principiul dupa care istoricul nu judeca evenimentele, rolul sau fiind
acela de a le descrie i de a cauta explicatii pentru producerea lor
(A.J.P. Taylor).
Cursul se adreseaza studentilor din anul IV, istorie, din cadrul
Facultatii de Istorie, Filozofie, Geografie a Universitatii din Craiova.
Evident, nu vom putea evita judecatile asupra valorii unor decizii,
dei, cu siguranta, nu o vom face pentru a incrimina diferite
personalitati cu responsabilitati la un moment dat, ci, dimpotriva,
pentru a desprinde invataminte i a ne ajuta in interpretarea faptelor
cotidiene.
Cursul ii propune sa asigure i un caracter formativ, practic,
necesar, dupa parerea noastra, pentru toti studentii specializati in
istorie.
Din acest motiv, in cadrul cursului vom aduce documente
semnificative pentru relatiile dintre statul roman i alte state (sau
despre statul roman): protocoale, intelegeri, acorduri, aranjamente,
conventii i vom discuta pe baza textelor respective. Mai mult, in
cadrul seminariilor sau in timpul pentru pregatirea lor pot fi stabilite
situatii ipotetice sau pot fi discutate studii de caz, in baza carora
studentii sa intocmeasca astfel de documente sau sa comenteze o
3
parte (fragmente, articole) din cele care au fost semnate la timpul
respectiv.
7
Avand in vedere problematica ampla a acestui curs, am
considerat necesar ca el sa fie intocmit in doua parti. Prima parte va
aborda aspectele specifice temei din timpul i dupa Primul Razboi
Mondial. A doua parte va cuprinde informatii ?i interpretari in
legatura cu pozitia Romaniei in viata intemationala in timpul celui de
Al Doilea Razboi Mondial, in timpul Razboiului rece i dupa
colapsul regimului comunist. In pregatirea temelor am folosit, in
general, bibliografie accesibila, dar i surse inedite din Arhivele
Nationale, diplomatice i militare.
Cursul se fundamenteaza pe o bibliografie bogata, relativ uor
de consultat, cu exceptia surselor din arhive care sunt extrem de
necesare si care trebuie neaparat consultate de studenti.
Programa analitica a Cursului a fost stabilita de Catedra de
Istorie a Universitatii din Craiova.
5
Sunt recunoscator domnilor profesori Vladimir Osiac, Ion
Patroiu, Gheorghe Buzatu, Silviu Damean, Constantiu Dinulescu,
Doru Luciu pentru sugestiile oferite pe timpul dezbaterilor relative la
A
temele cursului. Ii sunt recunoscator regretatului profesor Valeriu
Florin Dobrinescu din lucrarile caruia m-am inspirat in cea mai mare
masura in realizarea acestui curs universitar.
8
1. Criza relatiilor internationale in timpul Primului Razboi
Mondial.
Consecintele instalarii regimului comunist la Moscova asupra
statutului international al Romaniei (1917-1919)
1.1. Relatiile internationale in perioada
1.2. premergatoare razboiului
Pentru a putea defini mai exact natura i consecintele crizei
din relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial, vom
reaminti cateva evenimente care au premers declanarea razboiului
din 1914-1918 i vom constata din ce motive s-a trecut de la
echilibru intre marile puteri - care se identified cu sintagma La
/
Belle Epoque - la confruntare.
Realitatea politica europeana din proximitatea primei mari
conflagratii mondiale, contura un tablou complex, intr-o dinamica
constanta. J ocul politic se facea prin aranjamente intre marile puteri
europene, la vremea respectiva: Imperiul Tarist, Imperiul Otoman in
declin, Imperiul Austro-Ungar, Germania, Franta, Marea Britanie.
Congresul de la Berlin (1/13 iunie 1/13 iulie 1878)1- a treia
mare reuniune intemationala a secolului (dupa Viena - 1815 i Paris -
1856) - a consacrat noua ordine intemationala, care trebuia sa tina
cont de faptul ca Rusia pierdea ca^tigurile obtinute la San Stefano,
Bulgaria Mare ramanea un proiect nerealizat, Rumelia i Macedonia
erau reincorporate in Imperiul Otoman. Romania pierdea, la randul
ei, trei judete din sudul Basarabiei - intrate in componenta Rusiei -,
dar i se recunotea alipirea Dobrogei i independenta conditionata,
devenind un actor credibil pe arena europeana. Austro-Ungaria
catiga dreptul de a administra, provizoriu, Bosnia-Hertegovina si de
a controla drumul spre Salonic, printr-o gamizoana dispusa intre
Serbia i Muntenegru (la Novi-Pazar). Marea Britanie prelua Cipru,
de unde putea supraveghea Stramtorile dintre Marea Neagra si
Mediterana.
1Silviu Damean, Romania la Congresul de la Berlin, passim. O execelenta lucrare
cu o bibliografie bogata i documente oficiale ale Congresului.
Mai bine de doua decenii, viata intemationala a fost marcata
' 3 3
de personalitatea cancelarului german Otto von Bismarck, care a
initiat un amplu sistem de aliante fundamentat pe Realpolitik.
Bismark a reuit, prin acest sistem, sa asigure: Austria impotriva
unui atac rusesc, Rusia impotriva aventurismului austriac, iar
Germania impotriva incercuirii, indemnand Marea Britanie sa se
opuna expansiunii ruseti spre Mediterana . Prin talentul sau
diplomatic, a izolat Franta. Retinem trei perioade ale acestei politici a
cancelarului de fier:
1. 1872-1873 - Alianta celor trei imparati, instituita in
septembrie 1872 (nu a existat un aranjament scris), cu misiunea de a
implementa Pacea din 1871 de la Frankfurt-pe-Main. Ulterior, s-au
incheiat acordurile Rusia - Germania (6 mai 1873) i respectiv,
Rusia - Austro-Ungaria (6 iunie 1873). Alianta s-a destramat din
cauza diferendelor provocate de criza din Balcani (1875).
2. Bismarck a optat atunci pentru o alianta cu Austro-
Ungaria (7 octombrie 1879), in care Rusia era considerata adversar.
Dar, dupa cativa ani (18 iunie 1881), Rusia este i ea atrasa in aceasta
alianta, pe baza faptului ca tarul Alexandru al II-lea nu agrea Franta
(republica).
3. Constituirea Triplicei (1882) - Tripla Alianta (Puterile
Centrale) a insemnat masura cea mai adevarata a geniului de om de
stat de exceptie care era Bismarck. Ea reunea Germania, Austro-
A
Ungaria i Italia. In 1883 Romania a aderat la Tripla Alianta.
Sistemul i-a descoperit limitele imediat dupa caderea lui
Bismarck (1890). Foarte curand se va declana o ampla cursa a
inarmarilor i o impartire a Europei in doua tabere3. Contele Leo von
Caprivi - urmaul lui Bismarck - i Friedrich von Holstein au aplicat
o politica dura fata de Rusia i o asumare a conceptului de politica
globala (Weltpolitik).
Daca Bismarck a reconstruit pennanent echilibrul de fiecare
data cand acesta era amenintat, urmaii sai au procedat invers,
2F.G. Dreyfus, Histoire Universelle de la revolution au monde contemporaine,
Paris, p. 297
^ ___ __
J .B. Duroselle, L'Europe de 1815 a nos jours. Vie politique et relation
Internationales, Paris, 1967, p. 332
10
cultivand sentimental de nesiguranta, amenintare pentru toate statele,
ceea ce automat conducea la conflict, la formarea de coalitii i tabere
adverse. Ca rezultat, Rusia i Franta au deeis sa formeze o alianta
(1891- Alianta de principiu, iar in 1892 - o Conventie militara).
Scopul acestei aliante a evoluat de la mentinerea pacii la mentinerea
echilibrului de forte (1899). Astfel, Franta a ieit din izolarea impusa
de sistemul creat de Bismarck, iar Germania era din nou incercuita,
sentiment care nu-i va parasi niciodata pe germani.
A
In aprilie 1904 s-a semnat o Antanta cordiala intre Franta i
Marea Britanie, iar in 1907 s-a semnat i acordul intre Marea
Britanie i Rusia, formandu-se, astfel, cealalta grupare Antanta -
A
Tripla Intelegere.
Pe acest fond s-au desfaurat crizele politico-militare
incepand cu anul 1905, care au culminat cu declanarea razboiului
mondial. Intre manifestarile acestor crize retinem:
3
A
1. In iunie 1903 a fost asasinat Alexandra Obrenovici,
rege al Serbiei, simpatizant al regimului imperial de la Viena. Petru I
Karagheorghevici, care i-a urmat la tron, se baza, dimpotriva, pe
diplomatia pariziana i incuraja mi?carile nationaliste.
2. Rusia - invinsa in razboiul din Extremul Orient (1904-
1905) - i-a redescoperit vocatia pentru Balcani, afirmand ca are
obligatii morale fata de fratii sarbi, aflati sub amenintarea Vienei.
Au fost inventariate 5 crize majore in viata intemationala
intre anii 1905 i 1914:
Doua dintre ele au fost generate de ambitii coloniale i au
opus Franta i Germania, iar trei i-au avut originile in spatiul
balcanic, astfel:
1. Anexarea Bosniei-Hertegovina (1908-1909) de catre
Austro-Ungaria, ca raspuns la agitatiile nationaliste sarbe. Viena
administra - fara a stapani - teritoriul Bosniei prin decizia
Congresului de la Berlin, din 1878. Serbia era nemultumita de acest
fapt, dar nu s-a putut opune acestei provocari, lipsita de sprijinul rus.
Neputinta Rusiei de a-i sprijini aliata din Balcani a creat nedumerire
11
in capitalele europene . La Sankt Petersburg se vorbea de o
capitulare diplomatics. Nici Franta n-a venit in sprijinul Serbiei,
nedorind sa se aventureze in Balcani. Dreptul, nesperat de uor,
surprinzStor, obtinut de Viena de a administra un teritoriu din
proximitatea sa in zona balcanicS a introdus o anumitS tensiune in
interiorul Puterilor Centrale, intrucat Italia - interesatS, la randul ei,
de spatiul balcanic - ii vedea naruite planurile pentru aceastS zona.
2.Cea de-a patra criza (a doua in Balcani) - cea mai
periculoasS - s-a concretizat in razboaiele balcanice din 1912-1913.
Imperiul Otoman stSpanea intinse teritorii in Balcani, iar popoarele
care le locuiau trSiau putemice sentimente nationale i nu mai erau
dispuse sa suporte asuprirea. Grecii, sarbii, bulgarii traiau amestecati,
mai ales in Macedonia, dar i in Albania, Rumelia, Constantinopol.
Imaginea Imperiului Otoman era a unui oin bolnav, aflat in pragul
colapsului.
J unii turci, care incercau sa salveze Imperiul, au aplicat o
politica nationalists care, in loc sa intSreascS autoritatea statului, a
indepartat i mai mult nationalitatile care compuneau aceasta imensS
aglomerare de natiuni cu aspiratii, traditii, mod de organizare i
/V
functionare, religii diferite. In 1912, Italia a obtinut de la turci
Tripolitania i Cirenaica, in incercarea Imperiului Otoman de a-i
catiga cati mai multi prieteni.
Dar colapsul Imperiului avea sa se produca din interior. La 13
martie 1912, Bulgaria a incheiat un tratat cu Serbia prin care s-au
inteles asupra unui partaj in Macedonia, sub arbitrajul Rusiei. Grecia
i Muntenegru s-au aliat i ele la acest proiect.
Ca urmare, la 13 octombrie 1912, alianta someaza Imperiul
Otoman sa faca concesii. ostilitatile se deschid. iar in urma lor turcii
sunt invini i solicita mediere europeana. La 13 mai 1913, s-a
senmat la Londra Tratatul de pace, care a dat ca^tig de cauza
Bulgariei, Serbiei i Greciei, amputand semnificativ teritoriul
european al Imperiului. Impresionate de succesul facil obtinut,
tinerele puteri balcanice se declara nemultumite de teritoriile primite
4Pierre Renouvin, Histoire des relations internationales. Le XIXe siecle. De 1871 a
1914. L'apogee de I'Europe, Paris, 1955.
12
?i incep sa se certe intre ele. Din cauza cererilor exagerate ale
Bulgariei, Serbia i Grecia semneaza un Tratat de Alianta, obligand
Bulgaria sa-i limiteze pretentiile. Statul bulgar decide sa declaneze
operatiuni militare contra Greciei i Serbiei, iar Muntenegru,
Romania i Turcia sar in ajutorul acestora din urma.
3Atacul bulgar asupra fotilor aliati a ramas in istorie ca al
doilea razboi balcanic (25 iunie 1913). Dupa ce Romania a intervenit
in conflict, Bulgaria s-a declarat invinsa.
La 10 august 1913 s-a semnat Tratatul de Pace de la
Bucureti - aa numita pace precara, din cauza numeroaselor
probleme care i-au amanat solutionarea.
In urma celor doua razboaie balcanice, Turcia a ramas in
Europa doar cu Tracia Orientals i Constantinopolul5.
Consecintele acestei crize balcanice au fost numeroase.
3
Retinem cateva dintre ele:
3
- razboaiele balcanice au conturat mai clar cele doua tabere,
pregatite sa inceapa ostilitatile: Tripla Alianta i Antanta;
- s-a intarit pozitia Rusiei in zona, in detrimentul Austro-
Ungarie i Germaniei;
- in timp ce Bulgaria i Turcia - nemultumite de solutia pacii
- se orientau catre Tripla Alianta, Romania - care facea parte din ea
- se indeparta;
- destinderea nu mai reprezenta un obiectiv imediat, intregul
efort diplomatic se concentra pe intarirea aliantelor existente.
1.2. Criza relatiilor internationale in timpul Primului Razboi
Mondial
Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand - motenitorul
coroanei habsburgice - a fost ultima criza din seria celor care au
premers marelui razboi. Arhiducele a fost asasinat la Sarajevo
(Bosnia) de catre Gavrilo Prin9ip, care facea parte dintr-o organizatie
secreta (Mana Neagra), la 15/28 iunie 1914. A fost cel mai
plauzibil pretext pentru cercurile oficiale de la Viena de a declana
razboiul contra Serbiei.
5J .B. Duroselle, op. cit., p. 142-144
13
Solutia Pacii de la Bucureti (august 1913) a nemultumit
Austro-Ungaria: Puterile Centrale nu pot primi Tratatul de la
Bucureti ca un aranj ament defmitiv al chestiunii balcanice; numai
un razboi general ne va putea duce la o solutie convenabila6.
Nici una dintre cele doua tabere politico-militare nu se
considerau pregatite sa compromita iremediabil relatiile dintre ele;
chiar daca acestea erau incordate i bazate pe neincredere, formal
nimic nu era pierdut i aparent paeea putea fi salvata .
Evenimentele s-au petrecut intr-o dinamica foarte rapida, iar
oamenii politici au fost depaiti de ele: in urma atentatului, Serbiei i
s-a impus un ultimatum umilitor, imposibil de acceptat; totui ea a
fost de acord cu aproape toate stipulatiile lui.
Dupa formula totul sau nimic, cancelaria de la Viena nu s-a
aratat dispusa la compromisuri, i a declarat razboi Serbiei la 15/28
A
iulie 1914. In saptamana tragica au intrat in conflict, una dupa alta,
toate marile puteri: la 18/31 iulie, Rusia mobilizeaza, iar la 19 iulie
Germania ii declara razboi; la 20 iulie Germania invadeaza Belgia i,
la 21 iulie/3 august, declara razboi Francei; la 22 iulie/4 august,
Marea Britanie declara razboi Germaniei; la 24 iulie/6 august,
Austro-Ungaria declara razboi Rusiei.
W
Subiectul temei nu impune o tratare de detaliu a faptelor
petrecute pe teatrele de operatiuni. Retinem doar cateva fapte:
Antanta, cu cele trei state componente a intrat in lupta in vara
A
anului 1914. secondata de doua state mai mici, Serbia i Belgia. In
Extremul Orient, J aponia a intrat si ea in razboi de partea Antantei, in
august 1914. Ea era legata de Anglia printr-un tratat (1902) i fusese
sprijinita in razboiul cu Rusia (1904-1905).
Puterile Centrale au avut disfunctiuni inca de la inceputul
razboiului, in sensul ca unul dintre partenerii importanti, Italia, n-a
intrat in razboi. La fel, Romania a intrat in neutralitate, i, in august
1916, a intrat in razboi de partea Antantei, urmand acela?i procedeu
ca si Italia (mai 1915). Tot in 1916, Portugalia se alatura Antantei, iar
' Emil Dracofiescx Romania i marile puteri dupa Congresul de la Berlin i pana
in 1914. I asi 1937, p. 39
* v > > L-
14
in 1917 Grecia procedeaza la fel. La randul lor, Centralii au atras de
partea lor Imperiul Otoman (noiembrie 1914) i Bulgaria (octombrie
1915). Micarea cea mai importanta, resimtita ca un oc de catre
Centrali, s-a realizat in aprilie 1917 cand Statele Unite au decis sa se
alature Antantei.
Antanta avea mobilizati peste 10.500.000 de soldati, grupati
in 220 divizii de infanterie i 36 de divizii de cavalerie, in timp ce
Puterile Centrale au mobilizat 6.200.000 de militari, grupati in 143
divizii de infanterie i 22 de divizii de cavalerie. Centralii detineau
superioritatea in artilerie grea, iar Antanta detinea superioritatea
navala. Planul strategic francez (Planul XVII) subestima capacitatea
de manevra i de concentrare a trupelor germane i se baza pe
colaborarea cu Rusia.
O prima etapa s-a consumat intr-o aa-zisa campanie a
surprizelor, timp de 6 saptamani, pe patru fronturi: de Vest (500
km), din Elvetia la Marea Nordului; Oriental, de la Marea Baltica la
Carpati; Frontul Balcanic, pe Dunare i Sava; in Transcaucazia, cu
Imperiul Otoman. Operatiunile au avut un caracter manevrier, fortele
fiind dispuse pe spatii mari.
Germanii au aplicat Planul Schlieffen. El prevedea
incercuirea armatei franceze prin manevre peste teritoriul Belgiei i
Luxemburgului. Planul nu a reuit: francezii au lansat ofensiva la
Mama (5-9 septembrie) i au salvat Parisul.
Pe frontul Oriental, inaintarea germano - austro-ungara a fost
oprita foarte repede. Rusia intra in razboi la 17 august i, dupa o
contraofensiva, stabilizeaza frontul.
/V
In Balcani, dupa 4 luni de lupta, austro-ungarii n-au reuit sa-i
invinga pe sarbi, care erau ajutati de aliatii occidentali. Dar Imperiul
Otoman a intrat in lupta de partea Puterilor Centrale in octombrie -
noiembrie 1914 i, astfel, raportul de forte s-a modificat in favoarea
Centralilor.
/V _
In Extremul Orient, J aponia a intrat i ea in lupta, la 15
august, contra Germaniei.
7Mircea N. Popa, Primul razboi mondial. 1914-1918, Bucurejti, 1979, p. 175 i
urm.
15
Frontul s-a stabilizat peste tot, in decembrie 1914, a?a incat s-
a trecut de la rdzboiul de micare la razboiul de pozitie.
A
In 1915, Italia a intarit tabara Antantei, iar Bulgaria, a intrat
in tabara Puterilor Centrale. S-a schimbat tactica, in sensul ca
gennanii au aplicat strategia epuizarii: defensiva in Vest, ofensiva in
Est, pentru a-i scoate din cauza pe rui.
La randul ei, Antanta a aplicat strategia periferica: sa ocupe
Stramtorile i sa atraga Grecia i Romania in razboi.
La 9 octombrie 1915, Puterile Centrale ocupa Belgradul i
150.000 de militari sarbi au trecut in Grecia. Cu ajutorul marinei
franceze, soldatii sarbi au fost transportati pe insula Corfu i insulele
invecinate. Pana in aprilie 1916, trupele sarbeti s-au concentrat in
trei armate, provenind din Serbia i Muntenegru i din conationali
veniti din SUA, Canada, America Latina i Australia. La randul lor,
prizonierii sarbi, croati i sloveni, proveniti din armata austro-ungara,
au creat doua divizii care au luptat, in 1916, in Dobrogea, in cadrul
armatei ruse, ca aliati ai romanilor.
*
In 1916, Germania a schimbat din nou tactica: ofensiva in
Vest i. astfel, la Verdun, la 21 februarie 1916, a inceput marea
batalie care a durat 6 luni.
Ca o constatare generala, se poate observa ca Strategia uzurii
a fost un eec, iar obiectivele acesteia nu au fost atinse, in timp ce
prin Strategia periferica a diversiunii, Antanta a extins razboiul in
Palestina, Egipt, i a luat ofensiva la Salonic i in Italia.
La 14/27 august 1916, Romania a fost atrasa in razboi.
Romania s-a angajat in razboi intr-un moment dificil pentru
Occident. Curtata atat de Centrali, cat i de Antanta, Romania a
decis, dupa doi ani de neutralitate, sa se alature Antantei. In prealabil,
Bucuretiul semnase un acord cu Italia (septembrie 1914) prin care
se convenea asupra unei atitudini comune fata de razboi, i un alt
acord cu Rusia (septembrie 1914) prin care reu^ea sa obtina garantii
pentru satisfacerea idealului sau national in situatia ca va ramane
neutra.
La 4/17 august 1916, I.I.C. Bratianu semneaza doua
documente extrem de importante: o conventie politica, cu
ambasadorii Frantei (Saint Aulaire), Marii Britanii (Sir George
16
Barclay), Italiei (Carlo Fasciotti) i Rusiei (Koziel Poklevski),
acreditati la Bucureti, \ o conventie militara, in calitate de ministru
de Razboi, cu ataatii militari ai acestor tari (Franta - colonelul M.F.
Despres, Marea Britanie - colonelul C.B. Thompson, Italia -
locotenent-colonel L.F. Ferigo i Rusia - colonelul A. Tatarinov).
Conventia politica (7 articole) garanta integritatea teritoriala a
Romaniei i recunotea dreptul acesteia de a uni teritoriile locuite de
romani intre Tisa, Prut, Banat, pana la Dunare.
Conventia militara (17 articole) stabilea ca armata romana va
ataca Austro-Ungaria la 15/28 august 1916 (la 8 zile dupa ofensiva
de la Salonic), concomitent cu o lovitura demonstrativ data de Rusia
in Dobrogea cu doua divizii de infanterie i una de cavalerie. Antanta
se angaja sa livreze Romaniei zilnic 300 de tone de materiale de
razboi.
/V
In campania anului 1916 aliatii nu reuesc sa-i onoreze
promisiunile, iar Romania pierde teritorii importante, inclusiv
Bucuretiul, insa stabilizeaza frontul la inceputul anului 1917, in
sudul Moldovei, impreuna cu importante forte ruse (peste un miliona
de soldati). Armata romana a fost nevoita sa pe un front larg, pe mai
multe directii.
3
1.3. Defectiunea rusa i impactul ei asupra pozitiei Romaniei
in razboi i la Conferinta de Pace
Doua evenimente cu valoare deosebita s-au petrecut in
A
desfaurarea razboiului in anul 1917. In primul rand, intrarea SUA in
razboi, in aprilie, de partea Antantei, eveniment care a produs un soc
A
in tabara Centralilor i multe sperante in tabara Antantei. In iunie
1917, un mic contingent american a fost trimis in Franta, dar
efectivele au crescut constant, astfel ca, la sfar^itul razboiului, in
Europa erau doua milioane de soldati americani.
Celalalt eveniment, inregistrat ca un succes al Centralilor, a
fost incheierea Armistitiului de catre Puterea sovietica instaurata in
3
A
Rusia la 25 octombrie/7 noiembrie 1917. In acest fel, a devenit
posibil ca intregul potential militar al Centralilor sa fie dirijat pe
frontul.de vest, impotriva Frantei i Angliei.
17
Datorita defectiunii ruse, in ciuda victoriilor obtinute de
* 7 5
armata romana in vara anului 1917 la Marati, Maraeti i Oituz,
Romania a fost in situatia sa inceteze lupta, fiind complet izolata. La
randul ei, armata italiana era infranta, iar Corpul Expeditionar de la
Salonic era in descompunere, astfel ca initiativa aliatilor in Balcani
era compromisa.
Propunerile preedintelui Wilson facute beligerantilor, in
decembrie 1916, n-au primit raspuns favorabil; fiecare tabara
ramanea pe pozitiile sale, dei combatantii erau epuizati.
O
Pacea separata de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) , semnata
de noile autoritati bolevice, a reprezentat un succes notabil pentru
Centrali. Romania a fost silita de imprejurari sa semneze i ea pacea
separata cu Puterile Centrale, la 7 mai 1918. Practic, Rusia i
Romania erau scoase din lupta. Optand pentru pace separata, noile
autoritati de la Moscova sperau intr-o pace fara anexiuni, dar
realitatea s-a dovedit mai complexa. Rusia era obligata sa
demobilizeze complet, sa dezarmeze navele de razboi, pierdea
780.000 kmp i 56.000.000 de locuitori. Finlanda ii capata
independents, iar Ucraina forma un stat separat, dependent de
Germania, in aceeai situatie ca tarile baltice i teritoriile poloneze.
Rusia pierdea, in favoarea Turciei, cateva puncte strategice: Batum,
Ardagan i Kars. Rusia avea, totui, nevoie de pace pentru a-$i putea
consolida regimul politic comunist supus unor incercari grele, atat
din interior cat i din afara.
A #
Inca de la inceputul anului 1917, in imensitatea spatiului rus
aveau loc evenimente cruciale. Guvemul roman spera ca problemele
vor fi rezolvate i ca armata rasa i?i va pastra capacitatea combativa,
iar Kerenski, noul om forte de la Petrograd, va reui sa tina
evenimentele sub control.
Rusia ramasese pentru Romania singurul canal de legatura cu
aliatii. Doar prin Rusia, pe itinerarii lungi i neasigurate, se facea
aprovizionarea frontului romanesc. Aici a fost evacuat tezaurul
8Vezi pe larg imprejurarile in care s-au petrecut evenimentele. Richard Pipes,
Scurta istorie a revolufiei ruse, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1988. Vezi ?i: Petre
Otu, Marcalul Alexandru Averescu, militarul, omul politic, legenda, Editura
Militara, Bucure?ti, 2005.
18
romanesc, pentru protectie i siguranta (peste 1 miliard lei aur) i
dispus in cateva locatii din Moscova. Tot aici au fost evacuate cateva
intreprinderi romaneti, iar la Odessa erau gazduite numeroase
personalitati romane, 6 nave de pasageri, nave comerciale, lepuri,
remorchere etc. Pe vechiul teritoriu rus, in Basarabia mai ales, erau
multe baze de aprovizionare ale armatei romane, in timp ce pe
teritoriul liber al Romaniei (in Moldova) erau peste un milion de
militari rui cuprini de anarhie.
Lovitura de stat bolevica din 25 octombrie/7 noiembrie 1917
?i decizia noilor autoritati de a ie$i din razboi, fara acordul sau
consultarea aliatilor, a avut consecinte imediate asupra intregului
razboi.
Este interesanta aprecierea premierului roman I.I.C. Bratianu:
In pofida cunoaterii exacte a dezastrului de pe frontul romano-rus,
guvemele aliate n-au inteles situatia noastra, dei au fost prevenite
din timp. Ele credeau in posibilitatea retragerii in Rusia in momentul
cand noi suntem obligati sa concentram mai multe divizii la Iai,
unde trupele ruse din gara Socola, in mijlocul carora se afla
Racovski, ameninta oraul, anuntand revolutia in Romania; ele au
luat in stapanire calea ferata Ungheni pe care puteau veni noi
contingente de bolevici .
Premierul francez Clemenceau insista ca Romania sa mentina
3
frontul i sa nu capituleze, incercand sa determine personalitati
ruse, capabile sa inlature revolutia de la Petrograd i Moscova, sa se
implice mai mult in rezolvarea crizei interne.
I.I.C. Bratianu, mai aproape de evenimente, era de parere ca
solutia lui Clemenceau nu era viabila, iar armistitiul era singurul
mijloc pentru a obtine timp.
Minitrii aliati, acreditati la Iai (Saint-Aulaire, Vapicko,
Fasciotti, Barclay) ii conving guvemele sa accepte solutia
romanilor, iar Bratianu trimite o scrisoare catre aliati, la 29
noiembrie 1917, in care face o analiza a situatiei creata Romaniei de
defectiunea rusa.
3
9Apud: Viorica Moisuc: Tratatul de Pace de la Bucureti (mai 1918): cauza,
semnificafii, consecinfe, in Omagiul istoricului Gheorghe Buzatu, Foc^ani, 1999,
p. 268
19
.,in fata unui inamic (Rusia) care raspunde de toate trupele
sale de pe frontul rus, armata romana este izolata, fara linie de
retragere i inconjurata de un milion de rui, veniti ca aliati i
transformati in elemente de dezordine care se intorc impotriva
fotilor tovarai de arme ... Cu o Rusie inamica in spate, Romania nu
poate continua lupta ... Indiferent cat de crud e adevarul, trebuie sa
privim realitatea in fata i sa nu ascundem faptul ca frontul oriental
nu poate actiona atata vreme cat ruii refuza sa lupte i ca el nu se va
putea mentine daca ostilitatea ramane permanenta ... Guvemul roman
are nevoie de increderea aliatilor. de increderea lor neconditionata la
3 " 9
care cred ca are dreptul in virtutea executarii scrupuloase a tuturor
angajamentelor sale, chiar i atunci cand s-a vazut tradat10.
edinta Consiliului de Minitri din 4 decembrie 1917, care s-
a desfa?urat sub conducerea Regelui, a decis ca Romania sa semneze
Armistitiul cu Puterile Centrale, iar generalul Prezan a fost abilitat sa
negocieze i sa semneze acest act. Armistitiul s-a semnat la Focani,
la 9 decembrie 1917, iar la 21 decembrie 1917 cei patru minitri
aliati acreditati la Iai intocmesc i inainteaza o No la comuna catre
I.I.C. Bratianu in care recunosc necesitatea Armistitiului. In acel
3
moment, armata romana acoperea intregul front (13 divizii de
infanterie i 4 de cavalerie).
A.
Raporturile intre Inaltul Comandament Rus (generalul
cerbacev) i noul guvem de la Petrograd s-au deteriorat irevocabil.
Intre ostaii fideli lui cerbacev i cei fideli noului guvern au avut
loc ciocniri, mai ales pe teritoriul Romaniei. In acest context, se
inregistreaza incidental de la Socola, care avea ca obiectiv extinderea
revolutiei pe teritoriul romanesc i asasinarea regelui. Soldatii
bol?evici au ocupat, pentru o perioada scurta, gara Socola (grupuri
conduse de Rosal, Aksenov i Karnecv). In aceste conditii, Consiliul
de Mini^tri roman a luat masuri speciale i, in noaptea de 21/22
decembrie, Divizia 16 Infanterie a dezarmat trupele bolevice
concentrate in gara Socola i le-a trimis in Rusia. Actiuni similare au
avut loc la Galati, Roman, Facani, Miroslaveti, Falticeni, Dorohoi,
pana la sfarital lunii ianuarie 1918, dar situatia pe front ramanea
foarte critica.
10Ibidem, p. 269
20
La cererea imperativa a noilor autoritati de la Chisinau, patru
divizii romaneti patrund in Basarabia pentru a asigura protectia
cetatenilor i a depozitelor militare de aici, expuse devalizarii de
catre detaamentele ruse dezorganizate.
La Petrograd, puterea sovietica a decis, in replica, sa rupa
relatiile cu Romania, au arestat pe Constantin Diamandy (intemnitat
in inchisoarea Petropavlovsk), pe alti diplomati romani, au confiscat
tezaurul. Ucraina a procedat la fel, a inchis consulatul roman i a
confiscat bunurile romaneti (inclusiv arme si munitii). Concomitent,
Puterile Centrale somau guvernul de la Iai sa inceapa negocierea
Pacii separate.
Ruii i ucrainenii erau aproape de un rezultat in negocierea
pacii cu Centralii, inceputa in decembrie 1917, la Brest-Litovsk -
Cartierul general al Armatei Germane de pe Frontul Oriental.
Austro-Ungaria, care initial era dispusa la o pace cu Antanta,
pe baza celor 14 puncte wilsoniene, se simtea acum incurajata sa nu
inceteze lupta.
Prin Revolutia bolsevica din 1917 intregul front Oriental a
fost dezorganizat. Pacea separata semnata de Rusia a obligat
Romania sa sisteze operatiile militare impotriva Puterilor Centrale.
Bratianu a considerat de datoria lui sa demisioneze din functia de
5
prim-ministru. Regele 1-a numit pe generalul Alexandra Averescu sa
formeze un nou guvem, in speranta ca prestigiul generalului ii va
pune in situatia pe responsabilii militari germani sa negocieze pacea
cu mai multa intelegere. La 5/18 febraarie 1918, Mackensen a avut o
prima intalnire cu Averescu, la Buftea, precizandu-i acestuia ca
prima chestiune care trebuie reglementata este chestiunea dinastiei -
alungarea lui Ferdinand. Averescu a raspuns ca aceasta chestiune
trebuie exclusa, intrucat el a depus juramant in fata regelui i nu-1
poate trada. La insistenta lui Averescu, care a mers pana la a cere o
audienta Kaiser-ului, nemtii au acceptat ca Ferdinand sa ramana pe
tron.
La 5 februarie 1918, Centralii someaza Romania sa faca pace,
in caz contrar amenintand cu ruperea armistitiului i reluarea
ostilitatilor. Contele de Saint-Aulaire recunotea: Nici o speranta de
a scapa de stransoarea Germaniei care, avand-o la dispozitia sa, s-a
21
hotSrat sa incheie socotelile cu Romania. Conditiile pacii erau
imposibil de acceptat. Consiliul de Coroana s-a intrunit, intre 17 i
19 februarie, i a decis sa nu negocieze pacea, ci s-o accepte ca pe un
a t .
Pentru a facilita negocierile, Averescu a demisionat, la randul
lui (27 februarie/11martie), i s-a constituit un guvem filogerman,
condus de Alexandru Marghiloman. Speranta pusa in acest guvem, in
sensul ca el putea obtine conditii mai bune in timpul negocierilor, s-a
dovedit iluzorie.
La 24 aprilie/7 mai 1918, Marghiloman a semnat Tratatul de
pace cu Puterile Centrale in sala de la Cotroceni in care se
semnasera, cu doi ani inainte, Conventiile de intrare a Romaniei in
razboi de partea Antantei.
Conditiile pacii erau extrem de grele: 131 de comune cu peste
730.000 locuitori din zona muntoasa erau cedate Austro-Ungariei,
Dobrogea era ocupata i jumatatea sudica trecea in stapanirea
Bulgariei, iar jumatatea nordica trecea in stapanirea comuna a
Central i lor. Germania pastra monopolul asupra petrolului timp de 90
de ani, regimul de ocupatie ramanea in functiune in Oltenia i
Muntenia, iar Moldova i Basarabia ramaneau in administratia
guvernului roman de la Iai.
Pacea a fost ratificata de Parlamentul obtinut'" de guvemul
Marghiloman, dar nu a fost sanctionata de suveran. astfel ca nu avea
valoare juridica. Franta, Anglia, SUA i Italia au declarat ca pacea
semnatS de Romania este nn dictat, este potrivnica principiilor pentru
care se ducea razboiul i este rtula de drept.
Totui, mai tarziu, aliatii i-au imputat Romaniei ca a semnat
pacea separata $i vom vedea ca delegatia romana la Conferinta de
Pace de la Paris a avut de depait numeroase dificultati.
Evolutiile din spatiul fostului imperiu tarist au permis
desprinderea Basarabiei de Rusia. au dat posibilitatea romanilor
basarabeni sa decida unirea cu Romania. Astfel, proiectul curentului
politic germanotil din Romania de dinairte de razboi prindea contur
in mod nesperat.
Prin semnarea pacii separate. Romania ieea din categoria
tarilor aliate ?i asociate 5?i intra in categoria neutrilor. Abia la sfar?itul
anului 1918, pozitia oficialilor aliati se schimba i decid sa
recunoasca Romaniei statutul de aliat, pe considerentul ea a reluat
lupta la 10 noiembrie 1918, inainte (cu o zi) de Armistitiul de la
Rethondes (11 noiembrie), insa recunoaterea calitatii de aliat nu s-a
facut pe baza Tratatului de Alianta din 14 august 1916.
St. Pichon, ministrul francez de exteme: Guvemul
Republicii considera ca guvemul roman, dei a semnat cu Germania
tratatul de la Bucureti, trebuie sa fie considerat din nou ca aliat pe
motivul participarii sale reinnoite la razboiul impotriva Puterilor
Centrale. Pichon cerea aliatilor sa accepte ca Romania sa fie tratata
la fel ca celelalte mici puteri aliate. in acelai sens, I.I.C. Bratianu
declara despre pacea de la Bucureti: Nici legal, nici practic, nici
moral, noi n-am fost in nici un moment in pace cu inamicul. Tratatul
n-a fost niciodata nici ratificat, nici sanctionat de catre rege.
23
BIBLIOGRAFIE
1. CAMPUS, Eliza, Din politica externa a Romaniei (1913-1947),
Bucureti, 1980.
2. CONSTANTINIU, Florin, O istorie sincera a poporului roman,
Bucureti, 1997.
_________ w
3. DEAC A., TOACA I., Lupta poporului roman impotriva
cotropitorilor, 1916-1918, Bucureti, 1978.
4. DIACONESCU, Emil, Romania i marile puteri dupa Congresul
de la Berlin ipana in 1914, Iai, 1937.
5. DREYFUS, F. G., Histoire universelle de la revolution au monde
contemporaine, Paris, 1974.
6. DUROSELLE, J.B., L'Europe de 1815 a nos jours. Vie politique et
relations Internationales, Paris, 1967.
7. MARGHILOMAN, Alexandra, Note politice, Bucure?ti, 1995.
8. POP A, N. Mircea, Primul Razboi Mondial. 1914-1918, Bucuresjti,
1979.
9. RANGHET, Boris, Relatiile romane-americane in perioada
Primului Razboi Mondial, Cluj Napoca, 1975.
10. RENOUVIN, Pierre, Primul Razboi Mondial, Bucureti, 2001.
11. CIACHIR, Nicolae, Istoria relatiilor internationale de la pacea
westfalica (1648) pana In contemporaneitate (1947), Bucureti,
1998.
12. KIRITESCU, Constantin, Istoria razboiului pentru intregirea
Romaniei 1916-1919, vol. III, Bucure?ti, 1989.
24
2. Sistemul relatiilor internationale la sfaritul
Primului Razboi Mondial.
Initiative i demersuri diplomatice romaneti pentru
recunoaterea internationala a Romaniei intregite.
2.1. Sfaritul Primului Razboi Mondial.
Consecinte, implicatii
Anul 1918 gasete ambele tabere beligerante cu resursele
epuizate, interesate, mai degraba, de terminarea razboiului decat de
obtinerea victoriei. Singure, S.U.A. ii pastrau intacte
disponibilitatile i pareau apte sa continue actiunile de lupta. Trupele
americane se gaseau de putin timp pe front (6 aprilie 1917), iar statul
american dispunea de resurse economice extraordinare.
Cel putin doi factori au contat in cea mai mare masura in
grabirea deznodamantului razboiului:
1. Defectiunea rusa - responsabila pentru schimbarea
raportului de forte pe frontul oriental, cu impact i ecou uria asupra
clasei politice, a mediilor de presa i comunitatilor din oricare tara
beligeranta. Actiunile revolutionare din fostul Imperiu Tarist
ingrijorau in cea mai mare masura aliatii din Antanta i, in special,
guvernul de la lap, care se confrunta direct cu efectele haosului
rusesc.
Rand pe rand, comandamentele ruseti se declarau
neputincioase i nu mai controlau trupa din subordine.
Noul regim politic instalat la Petrograd in februarie/martie
1917, dupa inlaturarea tarului, i-a impus cu dificultate autoritatea
asupra unui conglomerat de popoare i natiuni extrem de diferite ca
grad de civilizatie, mentalitate, religie, cultura, iar in noiembrie 1917
a fost rasturnat prin revolutie de catre bolevici.
Initial, autoritatile romane, prin ministrul roman la
Petrograd, Constantin Diamandy, pareau multumite de caderea
regimului tarist, in speranta unei revigorari a situatiei pe frontul
oriental. ... noi am iubit i iubim poporul rus insa tarismul ne-a
25
insuflat intotdeauna o oarecare neincredere11. De altfel, guvemul
roman a recunoscut imediat autoritatile provizorii ruseti instalate la
/V
Petrograd. In acest sens, I.I.C. Bratianu declara: Ultimele
evenimente din Rusia ne-au confirmat in credinta noastra, caci am
constatat in atitudinea i asigurarea noului guvem rus, vointa de a
19
lupta cu ultima energie cu care este capabil un popor mare . La
15/28 aprilie, Miliukov ii multumea reprezentantului roman la
Petrograd pentru recunoaterea oficiala a guvemului sau de catre
regatul roman.
Foarte curand se va vedea ca - in intentii - noile autoritati
ruse au dezamagit guvemul de la Iai, iar in practica s-au dovedit
depaite de situatia din propriile teritorii pe care nu le mai puteau
controla. Diamandy informa guvemul roman despre pozitia oficiala a
guvemului provizoriu ms fata de seria de anexiuni ale teritoriilor cu
populatie rusofona din provinciile austriece, iar problema stapanirii
Stramtorilor, departe de a fi scoasa din agenda noului guvem ms,
capata noi dimensiuni: Posesiunea Stramtorilor - declara acelai
Miliukov - constituie pentru noi apararea uilor casei noastre .
Victoria bolevicilor, la 7 noiembrie 1917, reprezenta un
act uor de intrevazut iar abilitatea cercurilor din jurul lui Trotki i
Lenin a generat un entuziasm explicabil intr-o lume debusolata,
epuizata de razboi, indurand cele mai grele lipsuri in pragul unei
iemi care avea sa se instaleze foarte curand. Dupa preluarea puterii,
Lenin emite Decretul asupra Pacii i, in numele guvemului rus,
decide unilateral incetarea ostilitatilor impotriva Puterilor Centrale,
in speranta unei paci far a anexiuni, care s-a dovedit iluzorie. La 15
decembrie 1917, Rusia Sovietica incheie Armistitiu cu Puterile
Centrale, dar pacea o semneaza abia la 3 martie 1918, la Brest-
Litovsk. Cum Ucraina era ocupata de Centrali, rezulta ca teritoriul
Romaniei ramas liber era acum inconjurat de inamic din toate
par tile.
A. Deac, I. Toaca, Lupta poporului roman impotriva cotropitorilor.l916-1918,
Bucure?H, 1978, p. 200
12A.M.A.E., Fond 71,, vol. 16, f. 16
13Ibidem, f. 60
26
Austro-Ungaria, prin contele Czemin, devenit ministru de
Externe, s-a aratat dispusa sa raspunda propunerii bolevicilor,
incercand sa evite un sfarit dezastruos al dublei monarhii care parea
tot mai previzibil.
Cercurile militariste germane - grupate in jurul lui
Hindenburg i Ludendorff - au respins, insa, ca importune astfel de
demersuri. Ei erau convini - i existau argumente in acest sens - ca
victoria Centralilor era mai aproape ca oricand. Tratativele secrete
dintre Centrali i rui aveau antecedente in primele luni ale anului
1917, iar obiectul lor viza direct impartirea Romaniei, astfel ca
bataliile de la Marati, Maraeti i Oituz, prin rezultatul lor, au
dejucat aranjamente facute peste capul guvernului roman .
De altfel, germanii au trecut imediat la ofensiva (ofensiva
Kaiserului, martie 1918) prin care Ludendorff aproape reuete sa
fractioneze frontul anglo-francez. Insa francezii se mobilizeaza
exemplar i trupele marealului Foch, sprijinit de Petain, Haig i
Pershing, i-au respins pe germani pana la Linia Siegfried. Dei
defectiunea rusa era importanta, superioritatea Antantei (18 divizii in
/V
plus i numeroase tancuri), in octombrie 1918, era evidenta. In Franta
luptau, deja, 1.850.000 de americani, astfel ca aprecierea facuta de
profesorul Nicolae Ciachir, potrivit careia Germania zacea la
picioarele mvingatorilor, iar Austro-Ungaria, Bulgaria i Turcia ii
ateptau, umile, soarta , pare perfect justificata.
2. Al doilea factor, care a accelerat deznodamantul
razboiului i a configurat Europa de dupa razboi a fost interventia
S. U.A. pe teatrele de operatii i in negocierea aranjamentelor politice
de la sfaritul confruntarii.
La 6 aprilie 1917, S.U.A. declara razboi Germaniei i, mult
mai tarziu (7 decembrie 1917), Austro-Ungariei. De altfel, opinia
publica i oficialitatile americane nu doreau dezmembrarea
R.W. Seton-Watson, Histoire des Romains et de I'epoque romaine a
I'achevement de I'unite, Paris, 1937, p. 534
15Nicolae Ciachir, Istoria relafiilor internationale de la Pacea Westfalicd (1864)
pana In contemporaneitate (1947), Bucureti, 1998, p. 244
27
imperiuluiu\ optiune pe care Misiunea Nationals Romaneasca, in
frunte cu Vasile Stoica. a reuit s-o combata cu foarte mare
dificultate. Vom lua cunotinta despre aceste dificultati in capitolul
urmator. atunci cand vom comenta i raportul capitanului Vasile
1 7
Stoica adresat autoritatilor de la Bucureti despre misiunea sa .
Marea problema care s-a creat odata cu intrarea S.U.A. in
razboi. a fost - nu numai pentru Romania dar i pentru Franta, Serbia
sau Italia - diferenta intre scopurile pe care S.U.A. i, respectiv,
Antanta le aveau fixate pentru terminarea ostilitatilor. Vom observa
ca angajamentele asumate de aliati prin tratate secrete vor fi eludate,
in cea mai semnificativa parte a lor. de catre noul aliat, iar
configuratia politica a Europei se va impune dupa conceptia
americana exprimata de pre$e dint ele Wilson la 8 ianuarie 1918.
Atat de serioase au fost consecintele optiunii americane, incat
au scindat nu numai vechii aliati intre ei. dar i clasa politica din
tarile invingatoare. Premierul francez. Clemenceau. 1-a avertizat pe
generalul Berthelot sa nu mai sustina cauza romaneasca, pentru ca
IS
altfel ar putea fi retras de la postal sau '. Responsabilii
guvernamentali francezi i-au dat seama ca S.U.A. nu erau dispuse sa
accepte vechiul concept al ..concertului european " sau al balantei
fortelor". Woodrow Wilson declara. la 11 februarie 1918, ca este
impotriva ..marelui joc al echilibrului de putere discreditat" in care
..popoarele i provinciile sa fie tratate ca simple obiecte $i pioni ai
acestui joc " . astfel ca. impunand ..principiul nationalitatilor" i al
..autodeterminarii nationale " a dat sperante tuturor natiunilor din
Europa Central a i de Sud-Est.
A,
In competitia dintre conceptia franceza asupra organizarii
pacii (exprimata de maresalul Ferdinand Foch: ,.pacea noastra
Pe larg: Boris Ranghet Relatiile romano-americane m perioada primului razboi
mondial. Cluj Naroca, 1975. p. 109 si ssrosatoaireSe,
1 7 - ^ '
O descriere extinsa a misiMii : face i n Mkle In studiul Vasile Stoica i
misiunea politica nationald m SMJL (1917-191$, publicat in ,,Diplomatie i
diplomati roraanT. Foc$ani, 2002. pp. 17CM97
1 8 *
" A.I.C. A.N.R.. Coiectia miarwfiime, H82- cc, 418-420
Pe larg. \ aleriu FL DoMiniesoL Mtommsm m shtemul t rat at elor de pace de la
Paris if 1919-1923). I asi 1993.
trebuie safiepacea mvingatorilor i nu a celor invini) i conceptia
americana (exprimata de preedintele american: numai o pace intre
egali poate dura), a invins modelul american, insa amendat intr-o
masura semnificativa atat timp cat la Conferinta pacii organismele de
conducere au fost acaparate de reprezentantii celor Mari, iar tarile
au fost impartite intre tari cu interese limitate i tari cu interese
generale. Sa observam: nu tari mari i tari mici.
Formal, actiunile militare de amploare pe principalele teatre
de operatii s-au incheiat in lunile octombrie-noiembrie 1918, cu
exceptia frontului oriental (unde operatiile dintre Centrali, Rusia i
Romania se incheiasera formal, inca din decembrie 1917. Ulterior, s-
au semnat tratate de pace la 3 mar tie 1918 - cu Rusia i cu Romania,
la 7 mai 1918).
Bulgaria a semnat armistitiul cu Antanta, la Salonic, la 29
septembrie 1918, Imperiul Otoman a semnat armistitiul la Mudros, la
30 octombrie 1918, Imperiul Austro-Ungar, la Villa Giusti, la 3
noiembrie 1918 i, in fine, Germania, la Rethondes, la 11 noiembrie
1918.
Chiar in ziua semnarii armistitiului cu Germania, Clemenceau
reflecta: Am castigat razboiul; acum va trebui sa catigam pacea i
90
poate va fi mai greu .
Nu insistam pe o analiza a consecintelor razboiului asupra
ansamblului vietii politice, economice, culturale etc., care ar necesita
o tema separata. Cele mai multe studii se limiteaza sa mentioneze
pierderile de vieti umane, tributul de sange, pe care fiecare tara
beligeranta a trebuit sa-1 dea. In raport cu aceste criterii, se poate
constata ca Imperiul tarist a inregistrat cele mai impresionante
pierderi, peste 2.800.000 de morti. Germania a pierdut i ea
1.600.000 de militari. Franta a dat un tribut de sange foarte
important, 1.386.000 morti, i a ramas cu cea mai mare armata de pe
continent. Celelalte puteri angajate au pierdut: Marea Britanie -
900.000 de militari, Italia - 500.000, Austro-Ungaria - 900.000,
Turcia - 440.000. Comparativ cu populatia sa, Serbia a dat, probabil,
20Maurice Baumont, La faillite de la paix (1918-1935), 5e edition, Paris, 1967, p.
45
29
cel mai important tribut de sange in cei 4 ani de razboi - 700.000 de
morti. Pierderile Romaniei, in doar doi ani de razboi, au fost i ele
semnificative: 340.000 de morti. Statele Unite au inregistrat cele mai
mici pierderi in raport cu celelalte mari puteri angajate in razboi,
116.000, din care 53.000 morti, este adevarat luptand doar un an i
opt luni.
Cum era de a^teptat, razboiul a consumat foarte multe resurse
materiale: tarile Antantei erau datoare S.U.A. 10 miliarde de dolari la
sfaritul razboiului, astfel ca Washingtonul avea numeroase atuuri
fata de europeni la Conferinta pacii.
2.2. Noile realitati politice constituite dupa prabuirea
fostelor imperii tarist, otoman, austro-ungar, german
Primul Razboi Mondial a grabit sfaritul celor patru imperii
din central i rasaritul continentului, ale caror resurse de credibilitate
in viata politica intemationala erau definitiv compromise. La
terminarea razboiului, pe ruinele imperiilor respective, nationalitatile
care compuneau aceste constractii artificiale, precare i generatoare
de infinite conflicte, au decis fie sa-i formeze stracturi statale
proprii, fie sa se integreze in statele deja existente, ale conationalilor
lor.
Cele 14 principii din programul preedintelui american
Woodrow Wilson, expuse in 8 ianuarie 1918 i reluate in alte cateva
ocazii, au actionat ca un catalizator, au dat un impuls decisiv
micarilor de eliberare nationala din aceste imperii.
Decretul lui Lenin, prin care lideral bolevic de la Petrograd
declara, formal, ca este pentru autodeterminarea popoarelor fostului
imperiu tarist, pana la desprinderea lor de stat, chiar daca avea un
caracter oportunist - servind salvarii noului regim comunist - a
permis descatuarea energiilor numeroaselor popoare trezite la viata
dupa secole de dominatie i afirmarea lor intr-un cadra statal propriu.
Harta Europei era de nerecunoscut la terminarea razboiului, in
comparatie cu cea de dinainte de razboi.
30
Europa inainte de primul razboi mondial*
Europa dupa primul razboi mondial
a
^pud. Georges Duby, Grand Atlas Historique, Larousse, 2000
31
Exista speranta ca viata intemationala insai urma sa se
desfaoare dupa alte principii in care deciziile nu se mai puteau lua
doar prin intelegere intre marile puteri, prin sacrificarea intereselor
legitime a milioane de oameni.
Procesul de constituire a noilor realitati politice nu a fost
simplu i rapid, ci dimpotriva. In spatiul austro-ungar desprinderea
de vechiul imperiu a intampinat, in primul rand, rezistenta aparatului
de stat imperial, a armatei sau a detaamentelor de revolutionari
care, profitand de haos i de lipsa instrumentelor de aparare ale
noilor entitati national-statale, au incercat sa submineze, sa anuleze
deciziile forurilor nationale reprezentative si sa mentina neafectat
teritoriul fostului imperiu.
Imperiile respective, dupa secole de existenta, pastrau
suficiente posibilitati de influentare a opiniei publice mondiale i a
cercurilor oficiale din capitalele marilor puteri invingatoare in razboi,
pentru a putea manevra politic i a incerca sa manipuleze lideri
importanti ai lumii, cu putere de decizie la Conferinta de pace.
Misiunea aparatorilor vechilor randuieli nici nu era foarte
dificila in conditiile in care propaganda tinerelor state in capitalele
importante era nesemnificativa. diaspora abia se organiza, iar
actiunea ei adeseori avea obiective diferite de la o comunitate la alta.
*
A
In plus, aa cum este de inteles, dupa ce ani de-a randul
cancelariile imperiale s-au bazat pe Invrajbirea intre natiunile din
interiorul imperiului pentru a le stapani (mutand populatii de o etnie
in arealul de viepiire al alteia pentru a o disloca pe cea majoritara),
statele succesoare s-au trezit cu numeroase probleme aproape
insurmontabile, incercand solutii pentru a ..elimina" intr-un timp
scurt. cauze care au produs consecinte dramatice unor comunitati
intregi. Vom vedea cat de greu au fost admise i acceptate de statele
succesoare principiile impose de marile puteri in privinta
comportamentului fata de miDoriladie care au decis sa traiasca i sa
ramana pe teritoriul noilor sia:.c iiaponale. precum i solutia radicals,
a schimbului de populate aplicasa. in special, in Balcani.
Mai mult chiar. radumile de otdin istorie, etnic, nationalist,
moral - exacerbate de spirits intaosigeiile - au stat la baza unor
neinrelegeri intre tinerele sbs smcc^sare, e%oluand pana la stadiul
de incordare sau conflict deschis. Cercuri nostalsice. cu nozitii
C/ . . . . ^ X 7
remarcabile in fostele imperii, aveau tot interesul sa se mentina astfel
de fenomene, pentru a putea invoca lipsa de maturitate politica a
liderilor nationali i a prezenta opiniei publice mondiale pericolul pe
care-1 reprezentau tinerele state pentru pacea mondiala.
Marile puteri aliate, avand interese divergente in regiuni i
zone extinse, cautau sa-i impuna influenta facand promisiuni i
cultivand pe fata sperante, lipsite de orice baza, noilor lideri politici
din statele invinse, multi dintre ei inchipuindu-i ca prin concesii
economice fara restrictii in folosul unor investitori interesati din
5 3
tari aliate invingatoare, ar putea ca$tiga pacea, chiar daca au
pierdut razboiul.
Nici solutiile Conferintei de pace n-au asigurat rezolvarea
definitiva a potentialelor divergente intre statele nationale, astfel ca
in primii ani postbelici litigiile s-au acutizat i doar din ratiuni
politice, solutionarea lor - prin conflict - s-a amanat. Vom face in
alta tema un inventar succint al acestor litigii care opuneau, practic,
toate statele centrului i estului european, unele altora.
Dupa un prim oc, clasa politica din o parte a acestor state a
reuit sa stapaneasca susceptibilitatile locale, impunandu-se in fata
propriilor cetateni prin solutii i modalitati democratice (Republica
Ceha i Slovaca, Polonia, Romania). In altele insa, procesul a fost
mai lent, cu numeroase disfunctiuni, alimentat cu suspiciuni de
grupari nationaliste radicale, urmat de conflicte locale i atentate la
viata liderilor locali sau nationali (Iugoslavia, Grecia).
In statele succesoare ale tarilor invinse in razboi, afirmarea
unei clase politice noi, neculpabila pentru raspunderea declanarii
razboiului i pentru dezastrul tarii, se realiza cu dificultate.
Noile partide, dei aveau sustinere populara, erau lipsite de
personalitati i de ideologii clare, erau incapabile sa gestioneze un
mediu economic extrem de precar i unui social exploziv. Grupari ale
militarilor apareau, din cand in cand, in prim plan i impuneau reguli
i obiective responsabililor politici lipsiti de orice forta (Turcia,
Bulgaria, Ungaria).
Autoritatea statului se impunea foarte greu, uneori gruparile
anarhice mentinandu-se stapane ani de zile peste zone foarte intinse
(Albania, Iugosavia, Macedonia).
33
A
In acest climat specific zonei balcanice, dar i spatiului
sovietic, gruparile teroriste actionau nestingherite, impunand legea
lor prin sabotaje, atentate, raiduri dupa reguli militare, semanand
panica i neincredere. Vom reveni cu un comentariu succint asupra
O.R.I.M., a Comitetului din Kosovo, a comitagiilor care actionau
inclusiv in sudul Dobrogei sau a retelelor conspirative ale Federatiei
Comuniste Balcanice.
2.3. Conferinta de pace de la Paris. Organismele de lucru,
sistemul adoptdrii deciziilor, tratatele de pace semnate
intre tarile aliate i asociate i tarile invinse in razboi
Nu vom starui prea mult aici asupra acestui subiect, pentru ca
uneie consideratii vor fi reluate la Tema 4.
3
Conferinta de pace s-a deschis la Versailles, sub preedintia
premierului francez Georges Clemenceau, in calitate de gazda. La
Conferinta au participat 27 de state, patru dominioane britanice i
India.
Atmosfera din timpul conferintei - daca nu incordata - era
febrila. apasatoare, iar amintirile razboiului erau foarte vii in opinia
publica. Fiecare dintre tarile invinse. schimband guvemele, cautau sa
se disculpe i sa se sustraga cat mai mult de la obligatiile impuse de
tratat, chiar sa atraga bunavointa marilor puteri invingatoare ?i sa
catige cat mai mult de pe urma pacii.
Cele mai multe aranjamente se puneau la punct in spatele
cortinei. mult clamata ..transparent era total abandonata; edintele
plenare erau pur formaie, protocolare, hotararile se luau in Consiliul
celor Patru: Georges Clemenceau, Thomas Woodrow Wilson,
George David Lloyd. Vittorio Emanuele Orlando.
W
Proaraimil sedinteior era fixat de Consiliul celor zece:
w J- ?
S.U.A.. Franfa., Marea Britanie. Italia, J aponia, fiecare cu doi
reprezentanti: efol deiegariei L respectiv, ministrul de Exteme.
Consiliui asculta revendicirile si ie analiza ji tot el pregatea solutiile.
Exista^un grap jMameros de special ifti-experti la dispozitia acestui
Consiliu care cooKKJoa 32 de coimsii,
<si ' P p e!e aene 61311^ezolvale de Consiliul celor cinci
Exteme) raDa Brifiarae.. Italia. J aponia - minitrii de
Consiliul celor Patru a planificat participarea statelor la
Conferinta, astfel:
State invingatoare beligerante, cu interese generale, care
participau cu reprezentanti in toate comisiile (cele cinci state
invingatoare);
State beligerante cu interese speciale, care participau numai
cand se discutau probleme care le interesau nemijlocit: Romania
facea parte din aceasta grupa, alaturi de Belgia, Cehoslovacia,
Iugoslavia, Grecia, Finlanda, Polonia, Portugalia, Brazilia,
dominioanele britanice, India, Cuba etc.
State nebeligerante, dar care au rupt relatiile cu Puterile
Centrale pe timpul conflictului;
State neutre i statele in curs de formare (altele decat cele
enumerate). Ultimele doua categorii de state erau limitate in dreptul
lor de interventie i se puteau adresa Consiliului mai ales prin
memorii.
Sa comentam cateva stipulatii din Tratatul de Pace, semnat la
Versailles, la 28 iulie 1919, cu Germania. Primele articole (1-26) se
refereau la constituirea Ligii (Societatii) Natiunilor i se regasesc,
neschimbate, in toate tratatele incheiate cu fiecare din tarile invinse.
5
In celelalte articole, pana la 440, in mare se stabileau
urmatoarele:
- teritoriul i populatia Germaniei se diminuau (teritoriul cu
1/8, iar populatia cu 1/10).
- Franta reintegra Alsacia i Lorena;
- Belgia prelua Eupenul, Malmedy i Merlanot;
- se recunotea independents Poloniei care prelua i teritorii
din Silezia Superioara;
- Danzigul (Gdansk) trecea in administratia Societatii
Natiunilor ca ora? liber, iar Germaniei i se asigura doar un coridor
pana la el, prin teritoriu polonez (o permanenta problema in perioada
interbelica);
- Schleswigul de Nord retrecea (dupa un plebiscit) la
Danemarca;
- Germania era deposedata de Memel;
- statul ceho-slovac era recunoscut i primea cateva teritorii
germane (care au intretinut discordia intre cele doua state, ulterior).
35
- Malul stang al Rhinului, de?i ramanea in compunerea
Germaniei, era ocupat de trupele Antantei, urmand a fi eliberat pe
masura ce se achitau datoriile de razboi catre Aliati. Evacuarea
5
trupelor aliate era prevazuta astfel: zona Koln (1925); zona Koblenz
(1930); zona Mainz (1935). Regiunea industrials Saar primea o
rezolvare diferita: timp de 15 ani era administrate de Societatea
Natiunilor (de fapt, de Franta), apoi populatia era chemata sa se
pronunte, printr-un plebiscit, daca trece la Franta sau ramane la
Germania.
Coloniile germane au reprezentat punctul de interes cel mai
inalt pentru invingatori: ele erau impartite intre Marea Britanie,
Franta, J aponia, Belgia i Portugalia. Chiar i dominioanele engleze
(Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud) au primit teritorii ale
fostelor colonii germane.
(Se distribuie copia tratatului de pace catre studenti.)
Sunt cateva concluzii care trebuie retinute din semnarea
9
acestui tratat:
1. S.U.A. i Marea Britanie au manevrat de aa natura meat sa
nu slabeasca Germania excesiv; mai ales S.U.A. miza pe infiltrarea
capitalului american in economia germana, iar Anglia spera, chiar, ca
forta germana putea ft folosita pentru a inlatura regimul bolevic de
la Moscova.
2. S.U.A., Marea Britanie i Italia nu doreau o Franta
atotputernica pe continent, mai ales acum cand parea ca nimic nu i se
mai putea opune.
Rusia se concentra pe consolidarea in interior a propriului
regim (deocamdata, in afara de propaganda specifica, era departe de
aspiratiile fostului imperiu tarist),
Germania nu mai conta ca putere militara cu cei 100.000 de
militari i 4.000 de ofiteri pe care mai avea dreptul sa-i pastreze,
Imperiul austro-ungar era deja intrat in istorie.
3. Indiferent cat de mari au fost diferentele intre ceea ce dorea
5
Franta sa obtina prin semnarea tratatului i cat a reu?it in final sa
smulga prin ..bunavointa" aliatilor, este evident ca ea a ramas cea
mai puternica i mai importanta putere continental^in Europa, mai
ales dupa ce S.U.A. s-au retras din afacerile politice europene.
36
Spre Franta erau indreptate toate ateptarile tarilor interesate
in mentinerea statu-quo-ului, astfel ca orice initiativa in zona sud-
estului european se putea lansa cel putin cu avizul i, in orice caz, cu
sustinerea Frantei.
In Marea Britanie, pregatirea pacii era in sarcina
Departamentului de Informatii al Foreign Office-ului, condus de Sir
William Tyrell, care a alcatuit documentarele Peace Handbooks,
editate de eful sectiei istorie al Ministerului de Exteme, George
Walter Prothero.
Aceasta comisie a ajuns initial la concluzia i a propus ca
Austro-Ungaria sa nu se destrame i sa se formeze o federatie sau o
confederate. La 5 ianuarie 1918, Lloyd George sustine o conferinta
vorbind de aceasta posibila constructie21.
Parerea britanica s-a nuantat, iar in final s-a schimbat
complet, probabil in fata noilor realitati, astfel ca oficialii britanici n-
au mai sustinut integritatea imperiului.
Expertii care au netezit calea acestei schimbari au fost: David
Mitrany, G. Prothero, R. Seton-Watson, H.W.V. Temperly, A.
Toynbee, A.W. Leeper. Ei i-au propus lui Lloyd George, la 2 august
1918, in privinta Romaniei: sa-?i asigure unitatea nationala; sa
retrocedeze o parte din Dobrogea de Sud, sa ofere Ungariei acces la
Marea Neagra pe Dunare, sa intre intr-o asociatie economica a
statelor din Europa Centrala i de Sud-Est. Documentul recomanda
procedeul schimbului de populatie pentru a reduce eventualele
tensiuni viitoare.
Pozitia britanica s-a modelat din nou, in decembrie 1918,
pentru a se corela mai bine cu cea americana, care refuza sa ia in
calcul aranj amentele dintre aliati, din august 1916.
in SUA, documentarea a cazut in sarcina Comisiei Inquiry .
Comisia Inquiry avansa i ea solutii i recomandari in
pregatirea Conferintei pentru Pace. Problemele romaneti au fost
documentate in sectiunea privind Austro-Ungaria i Romania avand
21Valeriu FI. Dobrinescu, op.cit., p. 19
S.D. Spector, Romania at the Paris Peace Conference. A study of the Diploma of
loan I.C. Bratianu, New York, 1962, p. 274
37
ca experti pe: Clive Day, Ch. Seymour, A.C. Coolidge, Douglas
J ohnson .
Comisia a intocmit o serie de rapoarte despre Romania (13).
In final, colonelul House, eful Comisiei, a recomandat ca Romania
sa fie intregita astfel: 1) teritoriul Basarabiei ruse cu populatie
predominant romaneasca; 2) regiunea populata de romani a
Bucovinei, toata Transilvania, doua treimi din Banat; Dobrogea, pana
aproape de granita din 1913.
Aceasta alcatuire tinea cont de principiul nationalitatilor,
constatand ca zonele respective erau locuite in majoritate de romani,
OA
aa cum s-a pronuntat i geograful francez Emmanuel de Martonne .
Acestea erau, foarte succint, intentiile delegatiilor americana
?i respectiv, britanica in privinta Romaniei, iar pozitia Frantei - cu
multe nume noi intre oficiali - nu era foarte diferita.
2.4. Solutiile pacii in Balcani
Oricat de indreptatita era noua Romanie la o vocatie
europeana, ea inca nu se putea sustrage de la conditia de stat
balcanic. Din acest motiv, vom insista pe solutiile pacii in zona
balcanica si central-europeana, cele mai importante din punctul de
vedere al Romaniei.
Fie din interes, fie din cunoatere superficiala a realitatilor din
Balcani, fie, pur i simplu, pentru ca in aceasta zona, indiferent de
continutul sau natura solutiilor, in probleme teritoriale era imposibil
ca toate statele sa fie mulmmite, vom vedea cate litigii grevau asupra
unor relatii interstatale de buna vecinatate si de incredere.
Pentru statele si comunitacile din spatiul balcanic operau
prevederile Pactului Societatii Natiunilor, prezent in toate tratatele
incheiate la Versailles (art. 1-26) i patru din cele cinci tratate
incheiate cu fiecare din statele invinse in razboi: cu Austria (Saint-
Germain, 10 septembrie 1919). cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920),
GelfanG L.. The Inquiry American Preparation for Peace. 1917-1919. Yale
University Press, 1963, p. 340
"7*
" Erik D. Goldstein, New Diplomacy and the New Europe at the Paris Peace
Conference of 19I9f The Leeper Papers, fn East Europa Conference of 1919.
38
cu Bulgaria (Neuilly sur Seine, 10 decembrie 1919), cu Imperiul
Otoman (Sevres, 10 august 1920), ulterior, cu Turcia (la Lausanne,
24 iulie 1923).
Primul Razboi Mondial a impus modificari esentiale in toate
planurile - politic, economic, social, moral etc. - pentru aproape
intreaga lume, inclusiv pentru Europa, cu deosebire pentru Balcani.
Caracterul radical al modificarilor survenite in spatiul balcanic se
sprijina pe imprejurarea istorica a disparitiei, aproape simultane, a
celor patru imperii - otoman, habsburgic (din 1867, austro-ungar),
tarist ?i german - care de veacuri i-au disputat zonele de dominatie
i i-au consumat rivalitatile sau ambitiile in acest spatiu ravait de
infinite razboaie, rascoale, revolte, revolutii sau conflicte sangeroase
de mai mica importanta.
Chiar inainte ca societatile din acest spatiu sa fie antrenate in
Primul Razboi Mondial, ele suportasera consecintele altor doua
razboaie - intrate in istoriografie sub denumirea de razboaie
balcanice (1912, 1913)25.
Sfaritul razboiului mondial da satisfactii catorva state
balcanice.
Daca luam in calcul numai aspectul demografic vom observa
ca Romania ajunge de la o populatie de 7,5 milioane de locuitori, in
1914, la 17,6 milioane.
Iugoslavia (Regatul Sarbilor, Croatilor i Slovenilor,
constituit dupa razboi) ajunge de la 4,5 milioane (Serbia, in 1914) la
12 milioane in 1921.
Grecia cunoate o cretere importanta de populatie (prin
pacea de la Sevres) dar pentru scurt timp, intrucat pacea de la
250 importanta bibliografie trateaza acest subiect. Retin, cu titlu de exemplu: G.A. Dabija,
Atnintirile unui atcqat militar in Bulgaria 1910-1913, Bucure^ti 1936; Pierre Renouvin, La
arise europeenne et la Grande Guerre (1904-1913), 2-e Edition, Paris, 1939; Mihail
Valeriu, Chestiunea balcanica i politica externa a Romaniei\ Bucure^ti, 1913; Mihai
Macuc, Caracterul intervened Romaniei la sud de Dunare la sfaritul celui de-al doilea
razboi balcanic (1913), in Anuarul Institutului pentru Studii Politice de Aparare i Istorie
Militara, Bucureti, 1998, pp. 197-205. Sunt de mentionat studiile lui Alain de Penennrun
(Feuilles de rouates bulgares; La guerre des Balkans en 1912; 40 jours dans les Balkans),
apamtein 1913 i 1914, precumi ampla monografie (mtrei volume) La guerre dans les Balkans
aparuta la Paris, in 1913, sub semnatura colonelului Immanuel.
39
I ,ausanne o jeaduce. mJ imite rezonahilej(4,&miHQane de J ocuiton^in.
1914, 6,5 milioane, in 1920, i 6,2 milioane, in 1928, dupa schimbul
de populatii cu Turcia).
Albania xi mentinea populatia la aproape 1milion de locuitori.
In schimb, populatia Turciei a fost, evident, redusa serios
dupa sincopa Imperiului Otoman, aflat in coalitia puterilor invinse.
Imperiul avea, inainte de razboi, aproape 25 milioane de locuitori, iar
in 1927 Turcia republicans mai avea 13,6 milioane26.
Bulgaria, invinsa in razboi, pierdea prin Tratatul de la Neuilly
sur Seine 8.000 knf, ramanand cu o populatie de 5,2 milioane de locuitori.
Daca actiunile militare de amploare pe principalele teatre de
operatii se tennina, formal, prin semnarea armistitiilor separate cu Bulgaria
(la Salonic, la 29 septembrie 1918), cu Imperiul Otoman (la Mudros,
la 30 octombrie 1918), cu Imperiul Austro-Ungar (la Villa Giusti, la 3
noiembrie 1918) i cu Germania (la Rethondes, la 11noiembrie 1918),
construcda pacii s-a dovedit o lucrare complicate i complexa, care a
alimentat numeroase alte conflicte si suspiciuni, adesea chiar intre puterile
invingatoare sau intre statele care i-au vazut implinit idealul national.
De altfel, chiar in ziua semnarii armistitiului cu Germania (11 noiembrie
1918), Georges Clemenceau recunostea: ,,Am catigat razboiul, acum
va trebui sa ca^ogampacea, i va fi poate i mai greu"27.
Previziunile omului politic francez s-au dovedit corecte, ftind
aproape imposibil de armonizat interesele celor 27 de state, atatea
cate s-au reunit la startul Conferintei Pacii, la 18 ianuarie 1919, si
care a durat pana in 1920.
Din zona balcanica au participat delegati ai Romaniei, Greciei
i Iugoslaviei (pana in 1929, Regatul Sarbilor, Croatilor i
Slovenilor).
Departe de a fi procedat la taierea ,jiodului gordian, pacea a
configurat totusi realitati stataie - valabile, in linii generale, i dupa
Al Doilea Razboi Mondial - a caror supravietuire presupunea
Mehmet Ali Ekrem, op.cit., p. 19 $i unn. Un studiu extins asupra realitatii
politico-statale din zona, vezi la Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu (coordonatori),
Afirmarea statelor independente, uritare dir. centrul fi siid-estul Europei (1821-1923),
Bucure^il 1979, passim.
:7Maurice Baumont La fcdUite de lapaix (1918-1935), y edition, Paris, P.U J . 1967, p. 45
acceptarea deciziei Conferintei Pacii i o stransa colaborare
economica, politica, strategica, bazata pe incredere, corectitudine i
solidaritate. Aceste imperative au ramas departe de realitatea din
Balcani in toata perioada interbelica i cu deosebire la inceputul
acesteia.
Din aceasta cauza, diplomatia pacii s-a bazat - in privinta
statelor interesate in respectarea status-quo-ulm - pe acorduri de
colaborare, protocoale, tratate sau conventii bi ori multilaterale,
singurele in masura sa dea speranta progresului natiunilor in
frontierele recunoscute la Conferinta.
5
A
In cadrul Forumului de la Paris, delegatiile tarilor balcanice
au fost in situatia de a face fata la numeroase probleme28.
Grecia a avut, cu certitudine, cea mai interesanta prezenta in
eforturile aliate de a institui pacea in Peninsula Balcanica. E. Venizelos -
supranumit marele Cretan - se considera predestinat sa puna in
opera programul teritorial al Marii Idei. Cum imaginea Greciei in
opinia publica occidentals era legata de atitudinea regelui progerman
Constantin, in timpul razboiului, Venizelos trebuia sa tearga mai
intai din amintirea Consiliului Celor Patru impresia facuta de acesta
si, in acest scop, a intreprins un tumeu diplomatic la Paris si Londra
0A
chiar la sfaritul anului 1918 . Apoi, omul de stat grec trebuia sa
convinga marile puteri invingatoare sa dea catig de cauza Greciei in
A ^
cateva revendicari in raport cu Italia. In aprilie 1915 - cand s-a decis
angajarea Italiei in razboi de partea aliatilor - acesteia i s-a promis
regiunea Adalia, iar prin Acordul de la Saint J ean de Maurienne
(aprilie 1917) s-a adaugat i regiunea Smyrna. Aceasta ultima zona
era, insa, categoric revendicata de greci, Venizelos fund dispus chiar
**)Q
Vezi Romulus Seianu, Principiul nationalitatilor. Originea, evolutia i
element ele constitutive ale nafionalitatii. Tratatele de Pace de la Versailles, Saint-
Germain, Trianon, Neuilly-sur-Seine, Sevres, Lausanne. Studiu istoric i de drept
international public, Editie Constantin Schifimet, Bucureti 1996. Lucrarea este excelent
adnotata de ingrijitorul editiei.
O Q
Constantin Iordan, Romania i relafiile internationale din sud-estul european, 1919-
1924, Bucureti, 1999, p. 17
j0Marea Idee era o sintagma din programul politic avand ca obiectiv crearea
Greciei Mari. Venizelos vroia sa obtina bunavointa marilor puteri invingatoare
pentru revendicarile sale teritoriale in spatiul fostului Imperiu Otoman.
41
sa cedeze in alte regiuni numai sa pastreze Smyrna. Unele
revendicari greceti vizau Dodecanezul - promis i el Italiei - i
Epirul de Nord (dat Albaniei la Conferinta Ambasadorilor de la Londra
din 1913). Pentru aceste ultime pretentii diplomatia greaca accepta
*31
concesn .
Programul teritorial al lui Venizelos era extrem de ambitios:
el urmarea punerea Constantinopolului sub control international
O' } -
(preponderent grec) , iar comunitatea greaca de pe tarmul Marii
Negre sa fie la adapost intr-un stat independent armean33.
Era uor de intrevazut ca un astfel de program va genera
A
insecuritate i conflict deschis. In martie 1919, Italia debarca trupe in
regiunea Adalia; dupa doua luni ele s-au indreptat spre Smyrna. Cu
acordul aliatilor, grecii debarca i ei contingente la Smyrna, la 15 mai
1919, incercand sa profite de situatie pentru a-i extinde zona de
ocupatie in Anatolia occidentals .
Aceasta actiune a alimentat spiritul de revan5 al armatei
turceti, grupatS in jurul lui Mustafa Kemal, care, din 1920, incepe sa
elibereze teritoriul anatolian, punand in pericol inclusiv interesele
Frantei (in Cilicia) i determinand puterile aliate sa instaleze
gamizoana in Istanbul.
Pacea de la Sevres (10 august 1920) a dat catig de cauza
Greciei, fiind o veritabila victorie diplomatics a lui Venizelos, care
insa se va dovedi de scurta durata. Potrivit Tratatului, regiunea
Smyrna ramanea formal in Imperiu, dar era administrate de Grecia
timp de 5 ani, cu posibilitatea de a fi anexata daca populatia
provinciei hotara astfel.
Insulele din Marea Egee intrau sub suveranitatea Greciei (cu
Imbros i Tenedos demilitarizate).
Harry J. Psomiades, The Eastern Question: the last phase. A Study in Greek-
Turkish Diplomacy, Thessaloniki, 1968, pp. 28-29
32 Fata de Marea Idee, care incorpora i Constantinopolul, el ii va limita
pretentiile la punerea ora^ului sub control international, solicitand, in compensajie,
spatii mai iargi in Tracia Orientala.
33Solutie contraproductiva, acest spatiu generand i el numeroi imigranti.
34 Un studiu cuprinzator despre campania din Asia Mica: Michael Llewellyn
Smith, Greece in Asia Minor, 1919-1922, London, 1973.
42
Italia ceda Greciei Dodecanezul (fara insula Rodos).
Tot Grecia primea atat Tracia Occidentals, cat i pe cea
Orientals, obligandu-se sS creeze facilitati Bulgariei in portul
Dodeagaci.
Stramtorile erau puse sub autoritatea unei Comisii
Internationale (din care facea parte i Grecia).
RSmaneau in discutie Cipru, Pontul i Epirul de Nord, dar i
aa marele Cretan i sustinStorii lui erau satisfacuti pentru o Grecie
intinsS pe douS continente i pe cinci mari35.
Regatul Sarbilor, Croafilor ?i Slovenilor36 - viitorul stat
iugoslav - reunea populatii cu o configuratie etnicS extrem de
diversS37, cu standarde de dezvoltare i de civilizatie foarte diferite,
cu conceptii de viatS, morale i religioase aproape imposibil de
armonizat:
Existau douS regate independente (Serbia i Muntenegru) -
ambele teritorii otomane panS in 1912;
Apoi teritorii care apartinuserS Austriei: Slovenia i
Dalmatia;
Croatia i Slovenia, un timp teritorii autonome sub coroana
maghiarS;
Vojvodina (i o parte din estul Sloveniei), fost teritoriu
maghiar;
i, in sfarit, Bosnia i Hertegovina care au fost conduse
OO
direct de Imperiul dualist .
35Mehmet Ali Ekrem, Op. c i t p. 18
36Constantin Iordan, Romania i relafiile internaponale din sud-estul european, 1919-
1924, Bucureti, 1999, p. 16
j7Vezi, in aceasta privinta, studiul recent al lui Marin Mihanovic, Situafia Iugoslaviei i
Romaniei la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, aparut in volumul Omagiu
istoricului loan Scurtu, Editura D.M. Press, Focani, 2000, p. 412-437 (cu unele aJSrmatii
subiective, de pe pozitie croata) i excelenta lucrare Noul regim constitutional i
administrate din Iugoslavia, aparuta la Bucure$ti, in 1932, sub semnatura lui
Julian M. Peter, cu explicatii de ordin juridic, istorie, etnic i cultural, bazate pe
tabele, schite, harti, mult mai obiectiva.
io
Ivo Banac, The National Question in Yugoslavia; origins, history, politics,
Ithaca-London, Cornell Univ. Press, 1984, 452 p. Un studiu extins pentru perioada
1918-1921.
43
Situatia generala a tanarului stat era destul de fragila i
confuza, autoritatea in interior se impunea cu dificultate din cauza
inabilitatii sarbe i reticentelor croate, mai ales.
Cu Italia exista un conflict deschis, avand ca obiect oraul
Fiume (Rijeka), in care italienii obtinusera dreptul de a se instala
dupa armistitiul de la Villa Giusti , i dispute frecvente in privinta
influentei italiene in Albania. Cum atat Italia, cat mai ales tanarul stat
iugoslav aveau numeroase probleme interne i cum plana pericolul
restaurarii Habsburgilor in Austria, dar mai ales in Ungaria, in final,
la 12 noiembrie 1920, la Rapallo, cele doua state s-au inteles: Italia
obtinea I stria, enclava Zadar din Dalmatia, iar Fiume urma sa. fie
ora liber". Dei a pierdut numeroase insule in Adriatica i a lasat la
italieni mai bine de 500.000 de slavi, guvernul Regatului Sarbilor,
Croatilor i Slovenilor s-a aratat multumit ca a salvat coasta dalmata.
Acordul nu a stins defmitiv celelalte dispute intre cele doua tari, care
s-au acutizat.
Exista un litigiu i cu celalalt vecin, cu Austria, disputa avand
ca obiect provincia Carinthia, locuita de sloveni. Din ratiuni practice,
printr-un plebiscit prevazut de Tratatul de Pace, locuitorii Carinthiei
s-au pronuntat, in majoritate, pentru Austria (octombrie 1920).
Tanarul stat iugoslav avea dificultati in a gestiona problemele
etnice din foarte multe zone: prin tratatul de pace cu Bulgaria (27
noiembrie 1919) aproape 70.000 de bulgari treceau la Serbia (cu
importante implicatii ulterioare), iar preluarea Vojvodinei a adus - pe
langa sarbi - i multi etnici unguri, germani i romani.
Aparent, noul stat se infatia ca o putere in zona, cu 247.500
km i aproape 12 milioane de locuitori. Aprecierea este amendabila
din multe considerente, intre care cele care se refera la aspectul etnic
i religios sunt importante (5,6 milioane ortodoc?i, 4,7 milioane
catolici, 1,3 milioane musulmani; 2 milioane din cele 12 milioane
erau: 500.000 germani, 470.000 maghiari, 440.000 albanezi, 230.000
a i \40
romam etc.) .
Q # #
" Dragan R. Zivojnovic, America, Italy and the Birth of Yugoslavia (1917-1919), New
York 1972, passim.
40Reamintesc, in acest sens, cele doua lucrari invocate (autori: Marin Mihanovi9,
pentru prima, i J ulian Peter, pentru cealalta).
44
Procesul de consolidare a statului albanez a cunoscut o
dinamica destul de contradictorie i a depins direct de politica
italiana i, partial, iugoslava in zona.
La initiativa Italiei, Albania este primita in Liga Natiunilor,
dar abia la 9 noiembrie 1921 Conferinta Ambasadorilor hotarate sa
numeasca o comisie pentru delimitarea granitelor. Dei Italia nu a
obtinut protectoratul asupra Albaniei, ea avea dreptul sa intervina
pentru apararea frontierelor albaneze in caz de amenintare, ceea ce ii
permitea sa controleze orice criza in teritoriu.
Situatia Bulgariei , la sfaritul razboiului, era, de departe,
foarte grea. Totui, se remarca prestatia delegatiei bulgare, care a
reuit sa prezinte, la Conferinta de Pace, cu indrazneala i ambitie,
drepturi teritoriale in spatii cat mai largi, dei a trebuit sa accepte
conditia de stat invins in razboi .
3
Delegatii americani - influentati (sau nu) de cei italieni - au admis
chiar unele revendicari: Bulgaria sa pastreze Tracia egeeana (dorita de
Grecia), sa i se dea o parte din Dobrogea (Cadrilaterul) i din Tracia
Orientals (pana la linia Midia - Enos)43.
Italienii, la randul lor, acceptau o Bulgarie mai putemica pe
considerentul, argumentau ei, ca astfel se va crea in regiune o
contrapondere la noul stat iugoslav, apreciat ca putemic44 i care le
ameninta interesele in Albania.
3
De fapt, prin Tratatul de Pace de la Neuilly sur Seine (27
noiembrie 1919) nici una din aceste sperante (de altfel, nefondate) nu
s-au implinit, aliatii acceptand, pentru Bulgaria, doar o ieire
economica la Marea Egee. Guvemele bulgare au incercat ulterior, sa
concretizeze aceasta decizie care a ramas o simpla prevedere,
niciodata aplicata.
41Constantin Iordan, Romania i relafiile internafionale din sud-esiul european. 1919-
1924, Bucure$ti, 1999, p. 19
A*)
Antonina Kuzmanova, Contradictions franco-italiennes dans les Balkans, dans
les premieres annees apres la guerre mondiale de 1914-1918; caractere inevitable,
alternatives, in E.B., Sofia, 1988 nr. 3, pp. 68-79
43Ibidem.
44Stoica Lascu, Constantin Virfanos, Constantin Cioroiu, Alexandru Pindean, I.
Dobrogeanu, Gheorghe Bola, Victor Ciorbea, Marian Moise, Nistor Bardu, Victor
Corches, Zoe Epure, Dobrogea de Sud in contextul istoriei romane^ti, in ^Romania
de la Mare. Revista de istorie i civilizatie romaneasca, Constanta, anul III, 1994.
45
Destul de importante au fost i obligatiile financiare stabilite
in sarcina Bulgariei, iar clauzele militare limitau fortele armate la un
efectiv de maxim 33.000 de militari. Aceste clauze , alaturi de altele,
au fost considerate inacceptabile de foarte virulentele cercuri
conservatoare, de cercuri le ofitereti (foarte prezente in plan politic),
de gruparile iredentiste (extrem de periculoase) i de imigranti.
Resentimentele acestor cercuri i amaraciunea generala se explicau i
prin faptul ca statul bulgar a suferit, in doar ase ani (1913-1918),
doua infrangeri cu urmari catastrofale, greu de acceptat pentru
bulgarul obinuit.
Cum se explica, totui, sperantele initiate ale oficialilor
bulgari intr-o formula favorabila de tipul am pierdut razboiul, dar
vom catiga pacea?
In primul rand, clasa politica bulgara s-a orientat rapid,
izoland responsabilii pentru atragerea Bulgariei in tabara Puterilor
Centrale: chiar tarul Ferdinand a abdicat imediat dupa armistitiu in
favoarea lui Boris al III-lea.
Apoi, capacitatea de comunicare intre noile autoritati
(Stamboliiski a facut un turneu de 100 de zile in Occident) i
comandamentele militare aliate, stationate mult timp in Bulgaria.
Nu in ultimul rand, interesul initial occidental care planuia sa
tnfranga regimul de la Moscova i care adunase in Bulgaria aproape
40.000 de militari din armata albgardista.
Aa se explica dificultatile facute guvemului roman de unii
comandanti aliati in reinstalarea administratiei romaneti in Dobrogea;
explicatia poate fi de ordin strategic, de planificare a viitoarelor operatii
contra Rusiei Sovietice pentru care culoarul dobrogean era
indispensabil.
Cu toate dificultatile economice interne, de inteles intr-o
asemenea conjuncture, s-au gasit forte politice responsabile capabile
chiar sa lanseze initiative benefice pentru interesele imediate ale tarii
45
* loan Scurtu, Romania i Marile Puteri (1918-1933), Bucure^ti, 1999, pp.81-82 (este
redat in extras, Tratatul de laNeuilly sur Seine, din 10 decembrie 1919).
4:<Constantin Iordan, La Roumanie et la Coup d Etat de Bulgarie du 9 jitin 1923,
Nouveaux Temoignages, in RESEE, Bucureti, XXVII, 1989, nr. 1-2, pp. 113-121
46
Sfaritul razboiului are consecinte dramatice i ireparabile
pentru Imperiul Otoman sau pentru ceea ce mai ramasese din acesta
la inceputul secolului al XX-lea.
Statutul rezervat Imperiului prin acordurile aliate dinainte de
sfaritul razboiului a fost suspendat datorita revolutiei bolevice de
la Petrograd. Dupa razboi, Franta i Anglia invoca defectiunea rusa
pentru a considera acordul anterior caduc i pentru a sprijini
revendicarile elene asupra Smymei. Grecia ocupa regiunea, dar
italienii debarca i ei forte in Adalia, astfel ca s-a creat o situatie
foarte tensionata chiar intre aliati. Sub presiunea Marilor Puteri se
semneaza un acord italo-grec destul de fragil, la 29 iulie 1919:
Smyrna este a Greciei pana la valea Meandrului. Greciei i se
promitea i Dodecanezul, pe care 1-a primit ceva mai tarziu .
In februarie 1920 s-a convenit la Londra ca grecii sa ia
Smyrna, italienii sa ramana in Adalia, iar francezii in Cilicia. In
aprilie 1920, la Conferinta de la San Remo, aliatii au fost de acord ca
Grecia sa preia i Tracia Orientals (o parte), iar Stramtorile sa intre
sub gestiune intemationala, demilitarizate. Dupa ce S.U.A. au
renuntat sa ia sub mandat Constantinopolul, s-a stabilit ca armenii sa
aiba un stat independent, iar Kurdistanul sa fie autonom. In restul
Anatoliei influenta urma sa fie impartita intre Italia i Franta. Tratatul
de la Sevres mai stabilea ca flota turca sa fie predata Aliatilor, iar
armata sa ramana la 50.000 de militari49.
Ca i in Bulgaria, majoritatea populatiei turce a respins pacea,
iar armata a hotarat sa lupte pentru anularea Tratatului i alungarea
trupelor greceti i aliate din teritoriu. Nu insist asupra operatiilor
militare; ma opresc asupra consecintelor acestora, care au marcat
evolutia relatiilor politice in Balcani, inclusiv pentru al doilea
deceniu interbelic.
46Constantin Iordan, Romania i relafiile internafionale din sud-estul european, 1919-
1924, Bucureti, 1999, p. 20
A *7
Acordul Sykes-Picot - mai 1916 i Acordul de la Saint J ean Maurienne - aprilie
1917. Prin acest ultim acord se accepta ca Italia, intrata in razboi de partea
Aliatilor, sa primeasca Smyrna, Adalia, Konieh. Acordul era valabil daca era
sanctionat i de Rusia.
48 Nicholas Petsalis-Diomidis, Greece at the Paris Peace Conference (1919),
Thessaloniki, 1979, p. 251 i urm.
49Mehmet Ali Ekrem, op. cit., pp. 18-20
47
Cauzele infrangerii Greciei de noua armata turca a
generalului Mustafa Kemal sunt puse pe seama instabilitatii politice
interne din Grecia dupa eecul in alegeri al lui Venizelos ?i revenirea
regelui Constantin pe tron.
Dezastrul militar grec a produs al doilea exil al regelui ?i
preluarea a peste 1.000.000 de refugiati greci din teritoriile turceti.
Guvemul instalat dupa lovitura de stat i-a asumat raspunderea
semnarii armistitiului (de la Moudania, la 11 octombrie 1922) i pacii
(Lausanne, 24 iulie 1923). Cu toata abilitatea lui Venizelos - care
negocia din nou pentru greci - catigul a fost de partea Turciei lui
Mustafa Kemal. Acesta semnase, deja, o intelegere cu Franta pentru
Cilicia i Alexandretta. Nici Anglia nu mai sustinea neconditionat
interesele Greciei dupa ce premierul Lloyd George a demisionat. Prin
tratat, Grecia pierdea insulele Imbros i Tenedos. In plus, Turcia
redobandea Tracia Orientals.
Se avea in vedere i un masiv schimb de populatii care, cum
am spus, a adus Greciei aproape 1.000.000 de imigranti . Sigur,
pentru Turcia, tratatul nu era satisfacStor in special din cauza
regimului Stramtorilor52. Totui, el a permis raporturi corecte (dei
suspiciunile planau) intre Turcia i celelalte state din zona, importante
in economia relatiilor interstatale din Balcani in perioada urmStoare.
S-a putot constata cum atat ideea Marii Bulgarii, pentru care bulgarii
se angajasera in razboi sub tarul Ferdinand de Coburg i sub guvemul
Radoslavov, cat i Idee - sustinuta de Venizelos pentru greci, cu o
existenta efemera, dar fara Constantinopol, intre cele doua pad, de la Sevres i,
respectiv, de la Lausanne - s-au spulberat la sfar^itul razboiului.
Serbia Mare - ca idee - s-a realizat prin formarea Regatului
Sarbilor, Croatilor i Slovenilor, care reunea sarbii i slavii de sud
'0Ibidem, p. 23
C l A
Intre numeroasele studii referitoare la aceasta problematica retinem: Constantin
Iordan: De Vhistoire des relations entre la Roumanie et la la Grece auXX-e siecle:
la place du probleme des Valaques, in Cornelia Papacostea Danielopol, In memoriam,
Bucureti, 1999, pp. 151-156. Intereseaza observatiile privind dislocarea vlahilor din
locurile traditionale la venirea imigrantilor greci. Vezi i Stephen T. Ladas, The
Exchange of minorities: Bulgaria, Greece and Turkey, New York, 1932, passim.
32 Regimul Stramtorilor a fost corectat in favoarea Turciei la Conferinta de la
Montreux, iulie 1936.
r *>
A abdicat imediat dupa armistitiu in favoarea fiului sau, Boris al III-lea.
48
(iugoslavii) din fosta Austro-Ungarie, in jurul dinastiei
Karagheorghevici. Dinastia s-a bazat, in principal, pe sarbi, motiv
pentru care foarte tarziu - i niciodata definitiv - s-a realizat o
oarecare coeziune in acest regat cu populatii atat de diferite ca
traditii, religie, interese de grup sau aspiratii nationale54.
Romania i-a vazut implinit idealul de generatii i avea in
granitele ei aproape toti romanii din Vechiul Regat, din Transilvania,
Bucovina i Basarabia.
Exceptionala realizare a romanilor - fireasca pentru ei, dar atat de
invidiata de vecini i nu numai - era putemic contestata pe motive formale la
Est, la Sud i la Vest.
Configuratia post-razboi a Balcanilor infati^a un tablou atat
de fragil incat era greu de gasit un reper de stabilitate pe termen lung.
Solidaritatile se articulau pe interese de moment, cu infinite precautii,
cu suspiciuni, i se transformau adesea in adversitati potentiale sau in
conflicte deschise in functie de interesele fiecarui stat de presiunea
(sustinerea, influenta) marilor puteri europene sau a S.U.A.
Atat timp cat instrumentul de stabilitate creat prin Pacea de la
Paris - Liga Natiunilor - avea dificultali in a se impune, singura certitudine
pentru stabilitatea zonei erau relatiile directe, bilaterale intre statele balcanice, pe
baza de intelegeri sau tratate insemnand, implicit sau explicit, recunoaterea sau
acceptarea statu-quo-ului. Ulterior, aceasta necesitale s-a transformat intr-un
concept - Balcanii ai balcanicilor - care a potentat actiuni i initiative
mai ample, dar care a ramas doar un ideal.
A
Intr-o sugestiva metafora, David Mitrany exprima un adevar verificat
cu foarte multe ocazii: Ar trebui sa nu se uite niciodata ca Problema
Orientals, care include i chestiunea balcanica, nu a dat niciodata m clocot
decat atunci cand ceva gaz european a fost aruncat pestefocul balcanic 5'.
5 Intre altele, acestor dispute, adesea motivate emotional, i-au cazut victima
pre?edintele Radic al Partidului Taranesc Croat i, in toamna anului 1934, regele Alexandru.
55 David Mitrany, The possibility of a Balkan Locarno, in international
Conciliation, New York, nr. 229 (aprilie 1927), p. 174.
49
3. Statutul Romaniei la Conferinta de Pace.
Actiuni i demersuri pentru recunoaterea internationala a
UniriiBasarabiei, Bucovinei, Transilvaniei i Banatului
cu Regatul roman
3.1. Cadrul general al unirii provinciilor locuite
de romani cu Regatul roman
A
In haosul creat in imensitatea rusa, rand pe rand comumtati
trezite la viata nationala normala ii declarau autonomia sau
independents Romania avea nevoie vitala de mentinerea sub control
a cailor de aprovizionare cu material militar oferit de aliati, care, de
la Murmansk sau pe calea transiberiana - strabatand spatii imense -
ajungeau in Basarabia i apoi in dreapta Prutului; multe depozite
militare ale armatei romane erau dispuse in Basarabia, astfel ca
securitatea acestei zone interesa statul roman in cel mai inalt grad.
Pentru protectia lor, la cererea noilor autoritati de la Chisinau, au fost
trimise in Basarabia 4 divizii.
In plus, liderii politici romani au inteles ca trebuie sa
incurajeze deciziile fruntailor basarabeni care, profitand de cadrul
politic creat chiar de Lenin prin proclamarea autodeterminarii
natiunilor pana la desprinderea lor de stat, au hotarat sa uneasca
Basarabia cu Romania.
La 27 noiembrie 1917, Marele Congres oraenesc din
Chisinau decide autonomia Basarabiei, constituirea de forte armate
proprii i convocarea Sfatului Tarii, iar la 4 decembrie se intrunete
Sfatul Tarii format din 84 de deputati moldoveni i 36 deputati
minoritari. Pre?edinte al acestui forum a fost desemnat Ion Inculet,
iar intre liderii adepti ai unirii au fost Pantelimon Halippa, loan
Pelivan, Onisifor Ghibu (ardelean).
La 15 decembrie 1917, Sfatul Tarii proclama Republica
Democratica Moldoveneasca Autonoma, insa in cadrul unei posibile
Rusii democratice federative, pentru ca la 24 ianuarie/6 februarie
1918 - de Ziua Unirii (24 ianuarie 1859) - sa se proclame
independent acestei Republici.
50
Ucraina se declarase, deja, independents, astfel ca teritorial
nu mai era o legatura intre Basarabia i Rusia.
Romanii de peste Nistru s-au adunat la Tiraspol (30
decembrie 1917) i au cerut alipirea lor la Republica Moldoveneasca
a Basarabiei. Republica era condusa de un preedinte (Ion Inculet) i
un Consiliu al Directorilor, condus de Pantelimon Erhan, apoi de
Daniel Ciuhureanu. Situatia era foarte complexa, in spatiul
basarabean continuau sa functioneze detaamente inarmate ale
RUMCEROD - Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului
Roman, Flotei Marii Negre i Regiunii Odessa. Aceste detaamente
se aflau sub influenta bolevica i erau manevrate direct de Cristian
Rakovski, un comunist bulgar care a trait in Romania i a fugit in
Rusia, fiind implicat i in incercarea de lovitura de stat de la Iai. Ele
creau haos i nesiguranta, nu recunoteau legitimitatea deciziei noilor
autoritati, erau un permanent pericol pentru existenta tinerei
Republici. La solicitarea Consiliului Directorilor, Marele Cartier
General Roman a trimis, initial, la Chisinau, detaamente de
voluntari ardeleni aflate inca la Kiev, unde se grupau parasind
lagarele de prizonieri sau de la Iai, unde erau deja inarmati. Aceste
forte s-au dovedit insuficiente, au fost dezarmate i retinute de
roigarditii virulenti sau de cazaci ale caror metode de lupta
surprindeau prin ferocitatea lor. Atunci guvemul de la Iai a trimis
trupe sub comanda generalului Ernest Broteanu. Acesta a tinut sa
precizeze ca nu intentiona sa influenteze deciziile politice: Creati-va
viata dvs. cum credeti i nimeni nu se va amesteca in ea56.
Cu sprijinul fortelor romane ti, dupa lupte indarjite cu
bolevicii mi instalati la Chisinau, fortele anarhizate au fost
dezarmate i alungate. In replica autoritatile bolevice de la
Moscova, 1-au arestat pe Constantin Diamandy (13 ianuarie 1918) ?i
pe membrii Legatiei romane acreditati in Rusia, care au fost inchii
in fortareata Petropavlovsk.
La 13/26 ianuarie guvemul sovietic a rupt relatiile cu
guvemul roman i a confiscat tezauml. Refugiatii romani de la
56Apud Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Bucure$ti, 1997,
p. 289
51
V- V ' l l
asavc..
a\i fmX refinutL iar eliberarea lor s-a facut abia dupa ce
A\'$?^eu a semnat un Acord cu Runicerodul (5 martie) in urma
cartua a^v^Ucii se a$tepUu ca trupele romane sa fie retrase din
in doua !uni> iar guvernul roman sa recunoasca
\iL in feaHtate, Averescu (care era prim-ministru in acel
a fo&t de acord cu principalele puncte ale solicitarilor
cu exeepjia punetului privind retragerea trapelor din
A to sc^imh si tie iraediat eliberati

s*

SI Constantin
paiiaai^ntaijiii dfe Octessa* rejinuti ea ostaticL KegocferiJe
fost aiediate c-oioineiuit e&ftatiiai* J oseph Boyle, salmi la 5 mmm
19)1; 8; CotofteW
W &V* -4
roiiaajie-.
4 V -i <Vi
.mi m inandatar al aoiitaitl^Ibr
el a lost sefflMaaft te Qmsfife
asj^vaw* J iwtowWv Yoflow^kiL MmEroriser
i&iibwX Cwfftwaiiea aewtitahri manai pifiat f ee
Ch.
a,'flSCu
<nm intrucat pe- P WJsa&Pi ajjwrag;
docunienluJ Qontoas^iajasli aMfcNfijgg#? tfoflpfiitoibns uaaii gasiJi un Qua
nici un- reprezenta#^RufiWeiiodk
I.C. Duca a QOQjsiidl?^ aiWtidl <i>>paix5i sroare*;. desii.
ira. QetiyJi g^ijaMwi ljJw^teaiwii s& mti praseasuai
malurile Njstrului.
La 2-7 martie/9 ajpiaJife SffWiWl piMi ijWplkinSi UIMffiFA
conditipnata a Republicii Dpiftpci]afo- 'Jpirip^Msgtdi qvji R&inthiia,. can
86 voturi pentru. 3 contra, ii 36, afotwpiiiv
Repubiipa, Democratjpa, IWRjfjpw?ii64tft$i tm
hotarele ei dintre Prut, Nistru. Marea, Mpagr&i >i. XQchilfc- granite can
Austria, rupta de Rusia acum Qspfft, dp aoii ii wwi- bine din trupui!
vechii Moldove, in puterea, dreplMluii i!>lQPf< all drsptului.de-neam;.
pe baza principiului ca noroadele singuts .avs.j;iiuimftsca.soarta lor,,
de azi inainte si pentru totdeauna, seunship -;u.nuuna .sa Romania.'57.
Potrivit hotararii, Sfatul Tarii i$i pa,siia Qxj,st^n|ti i, unelea.tribu.tii,.
provincia se buctira de larga apipppipip, ifprpvineie, votul era.
universal, egal, direct i secret, iar
ipa era separata
Sosit la Ghipilu pentru a lua aet d@hotirlrea Sfatului T&rii,
prim-ministrul romln Alexandra Marghileman a spun J n numil#
poporului romln i al regelui sfiu. M.S. Ferdinand I, iau
hotararea Sfatului TSrii si nroelam Basir
a
, una fi i
a aviit un rol important In
a, pentru
Stere -
rpw
Tarn.
Abia la 27 noiembrie/10 decembrie 1918
renuntat la unirea conditional^ i a proclamat unirea nec
cu RegatuI roman.
Cealalta provincie rom&neascS, uucovma, a
parcurs similar in drumul ei catre unire cu fara, cu
particularitati. Elita romaneascS din provincie era divizatt fn privmiit
modului in care sa se uneasca cu Romania, In plus, national
minoritari ucraineni din provincie erau foarte agresivi, Autoritatea
guvematorului austriac Etzdorf era tot mai slabs, astfel ca, la un
moment dat, detaamentele de ruteni au
guvematorului i i-au cerut sa piece.
Realitatile politice i etnice, precum fi situafia eeoriotntel a
provinciei erau extrem de complexe, In timpu
Bucovinei a fost teatru de
foamei care se instalase In Austria 1-a
Exteme austro-ungar) sa negocieze cu
unui teritoriu din Bucovina (GalMa
Dezaaregarea monarhiei
W W
nationaliste din Bucovina. Daca i
y
locuitorilor erau etnici
r>;
J k
ucrainenit
perspectiva scmdani provmeies pe
Constantin losipeseu (Grecal)
de la Viena i preedinte al Coma
wk. a).
a mcereat sa evite semaarea
autonome in c
rannc cr
Un oi mai' lUai
,3Ibidem.
59
Provmema fost tacorp.ojr<ia. cfe tapeauili Habsltnirgic m HTO>.
avut ziarul ,,Glasul Bucovinei. La 14/27 octombrie 1918, la
CemSuti s-a organizat o mare Adunare Nationals a romanilor
(participS deputati ?i foti deputati), care s-a transformat in
Con stituantS. Aceasta a hotSrat Unirea Bucovinei integrale cu
celelalte tari romaneti, intr-un stat national independent. Observam
ca la vremea respectivS responsabilii romani din Bucovina nu erau
expliciti in decizia lor, probabil avand in vedere faptul ca pe front
evenimentele erau in desfaurare, iar Imperiul nu-i incetase
existenta formal. Mai mult, Romania nu putea interveni in sprijinul
conationalilor din Bucovina, intrucat ea se afla sub sanctiunea
9 ' 9
Tratatului de pace semnat la 7 mai 1918 la Bucureti, cu Centralii.
S-a creat Consiliul National Roman (50 de membri) i un
Comitet Executiv condus de Iancu Flondor. Acesta i-a cerut
guvernatorului austriac sa piece. Insa, la 31 octombrie/ 12 noiembrie,
ucrainenii din provincie convoacS i ei o Adunare Nationals care
respinge hotSrarea romanilor i cere autonomie pentru zonele in care
erau majoritari. Concomitent, tree la mSsuri in forts cu detaamentele
pe care le aveau, in scopul de a convinge autoritStile romaneti din
provincie sS le respecte hotararea. Actiunea lor este sprijinitS de
/V
deputatul roman Aurel Onciul. In aceasta situatie, Iancu Flondor cere
sprijin militar la Iai pentru mentinerea ordinii, iar Alexandra
Marghiloman, cu o zi inainte de a demisiona din functia de prim-
ministru, este de acord i intiinteazS Viena cS a luat aceastS decizie.
Imediat, Divizia 8 Infanterie, comandatS de general Iacob
Zadik, a intrat in Bucovina, i a si lit detaamentele ucrainene sS se
dizolve.
Consiliul National Roman creaza un organ executiv (Consiliu
al Secretarilor de Stat) in frunte cu Iancu Flondor, iar preedinte al
Consiliului National (Parlamentul) a fost ales Dionisie Bejan.
La 15/28 noiembrie, se convoacS un Congres General al
Bucovinei la care participS reprezentanti ai etnicilor romani, germani
i polonezi, inclusiv 13 primari ucrainieni, care in unanimitate au
hotSrat UNIREA neconditionatS i pe veci a Bucovinei, in vechile ei
hotare, panS la Ceremu, Colacin i Nistru, cu Regatul Romaniei60.
60Florin Constantiniu, op.cit., f. 294
54
Au fost de fata multi basarabeni (Pan Halippa), loan Nistor de la
Universitatea Cemauti i academicianul tefan Eli.
In Transilvania, micarea nationala a romanilor era eea mai
putemica, intrucat exista o intelectualitate foarte motivata. Chiar i
muneitorimea romaneasca din Ardeal era bine organizata i
contienta de statutul ei, dei partidul care o reprezenta (PSD) era o
sectie in cadrul PSD din Ungaria.
/V
Imperiul austro-ungar era in descompunere. Imparatul Carol I
(i rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea), a emis la Viena,
la 16 octombrie 1918, dupa intalnirea de la Baden cu efii
nationalitatilor, manifestul Catre popoarele mele credincioase.
Esenta: Imperiul trebuia sa devina o federatie. Ungaria nu accepta
concesii, care i-ar fi pus in pericol integritatea teritoriala, i respinge
manifestul. Se aprecia ca daca croatii i slovenii se emancipau, ar fi
insemnat ca acelai lucru il puteau face romanii, slovacii, rutenii.
Imperiul ar fi devenit, in sensul dorintei popcarelor lui, un
stat federativ, in care fiecare popor sa formeze o comunitate de stat
proprie, in cuprinsul teritoriului sau. Mai mult, manifestul facea apel
la constituirea de sfaturi nationale. Prim-ministrul Hussarek
3
expliciteaza manifestul: Un imperiu austro-ungar format din:
provinciile germane ale Austriei; un regat al Boemiei; un regat al
Haliciului (Galitia i Ucraina); un regat al Ilyriei (care reunea slavii
de sud); un stat polonez (care prelua i partea din Galitia locuita de
polonezi). Solutiile pentru Bosnia-Hertegovina i pentru romani nu
erau enuntate. Mai mult, in document se preciza ca integritatea
tarilor coroanei sfinte a Ungariei nu va fi deloc atinsa.
Dei menaja in cea mai mare masura susceptibilitatile
Budapestei, prim- ministrul ungar Wekerle proclama independenta i
le propune croatilor o revizuire a aranj amentului din 1868. Croatii nu
se prezinta la discutii.
Manifestul este respins de toate gruparile nationale i se trece
la formarea de state nationale, separate complet de Viena. La Agram,
adunarea nationala a slavilor de sud cere formarea unui stat national
3 3
iugoslav (sloveni, croati i sarbi din monarhie). La Lemberg,
Constituanta ucraineana proclama statul ucrainean. Cehii, italienii,
polonezii din vechiul imperiu nu mai aveau de mult nici un contact
55
cu Viena. In birourile guvemamentale de la Viena lucrau functionari
dar maina statului se invartea in gol, ca o moara fara graunte .
Guvemul austro-ungar, condus de profesorul Lammasch, cere
pace in orice conditii, la 28 octombrie. Ostaii fostei armate se intorc,
in grupuri, catre zonele lor de vietuire. Iuliu Maniu, sublocotenent,
ajuta, de la Viena i Praga, soldatii romani din Transilvania sa revina
acasa i sa intre in garzile nationale. Dupa unele date, soldatii romani
transilvaneni ar fi mentinut, o vreme, ordinea la Viena i Praga.
La 16 noiembrie, Ungaria se desprinde de Imperiu, incepe
haosul i rascoala, inclusiv in Transilvania. La Timisoara, muncitorii
i burghezii unguri proclama Republica banateana autonoma (in
cadrul Ungariei). Pentru a opri tulburarile, se creaza consilii
nationale i garzi nationale (romane, maghiare, saseti, separate).
Concomitent, in unele localitati apar i sfaturi muncitoreti i garzi
muncitoreti intemationale. La Cluj se formeaza Senatul National
Roman Transilvan (Amos Francu), care, ulterior, s-a afiliat la
Consiliul de la Arad.
Cum am prezentat anterior, multi ostai romani din armata
imperials, care au refuzat sa lupte pe diferite fronturi, au cazut
prizonieri la rui. Dintre acetia, cei mai multi au format unitati de
voluntari ardeleni, la Damita, unde au emis o declaratie prin care
cereau, cu vointa nestramutata, incorporarea noastra la Romania
libera, pentm a forma impreuna cu ea un singur stat national roman,
pe care-1 vom zidi pe bazele celei mai inalte democratii62.
La randul sau, Consiliul National Roman 1-a desemnat pe
Alexandru Vaida-Voevod sa sustina in Parlamentul de la Budapesta,
hctararea de separare a Transilvaniei fata de Regatul ungar. S-a
constituit o Delegatie Permanenta pentru asigurarea autoritatii in
teritoriile locuite de romani: Iuliu Maniu, tefan Cicio-Pop, Vasile
Goldis, Theodor Mihali, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad.
Pozitia sustinuta de Alexandm Vaida-Voevod in Parlamentul
de la Budapesta, la 18 octombrie 1918, a fost sintetizata astfel:
61 Apud: Constantin Kiritescu, Istoria razboinlui pentru intregirea Romaniei,
1916-1919, vol. 2, Bucure$ti, 1989, p. 383
62Florin Constantiniu, op.cit, p. 295
56
Natiunea romana ateapta i pretinde, dupa multe suferinte de
veacuri, afirmarea i valorizarea drepturilor ei nestramutate i
inalienabile la deplina viata nationals63. Aceasta pozitie se sprij inea
pe principiile enuntate de preedintele W. Wilson, la 8 ianuarie 1918,
in Congresul SUA.
Ungaria incerca sa evite responsabilitatea pentru provocarea
razboiului. Prim-ministrul ungar, contele Istvan Tisza, este inlaturat,
condamnat la moarte i executat, fiind adus la putere moderatul
Mihaly Kardy, cu dr. Oszkar J aszi, in calitate de ministru al
nationalitatilor, in speranta ca se va putea negocia cu reprezentantii
nationalitatilor din Regatul ungar pastrarea integritatii acestuia.
La 31 octombrie 1918, s-a constituit Consiliul National
Roman Central (PNR i PSD), la Budapesta, mutat, dupa doua zile,
la Arad. Cu aceasta ocazie, a fost lansat un manifest in care, intre
altele, se arata: Natiunea romana din Ungaria i Transilvania nu
urmarete sa stapaneasca asupra altor neamuri. Lipsita cu desavarire
de orice clasa stapanitoare istorica, natiunea romana, prin fiinta ei
insai, este intruparea democratiei celei mai desavarite. Natiunea
romana din Ungaria $i Transilvania (...) nu mai voiete, sub nici o
conditiune, sa traiasca in legatura de stat cu natiunea maghiara, ci
este hotarata a-i infiinta pe teritoriul locuit de romani statul sau liber
?i independent64.
J aszi gasete o solutie pentru a respecta principiile
wilsoniene: sa se formeze blocuri nationale cat se poate de compacte
i de omogene, care sa se federalizeze, dupa modelul elvetian.
Romanii resping propunerea. Atunci se propune o noua solutie: se
deleaga Consiliul National Roman sa guvemeze oraele i judetele
preponderent romaneti. Afacerile extemelor, financiare, economice
raman de competenta Budapestei, dar functionarii vor fi romani. La
15 noiembrie tratativele se rup, iar competenta Budapestei asupra
Transilvaniei trebuia sa inceteze.
Consiiiul National Roman Central hotarate - i la sfatul lui
I.I.C. Bratianu - sa convoace o adimare a reprezentantilor
63Ibidem, p. 296
64Ibidem, p. 298
57
, qu y
ii d&ai partea tui Bratiaauc acesta. dupa mai nmlte
zile ajunge la apoi la Arad,.
o
:e.
1918,. in care se aecepta
asigur e o
/V
atat cat ,,aa
<*
La 13 noiembrie, la BelgradL guvemul qngar a semnar
armistitiu Qonteoversafc i Qoatestat de romani ca trapde generalirfur.
. * r
F r an c h et d'E sperev ,. car?
A.
de linia \iure$ului, In
r al. nu se
unde administratia rlm&sese' % mteegime raagfriara.
Chiar in. aceste condi|ii (inclusiw ito. zone stapanite de?
autoritati le ungare) actiunea politica wmaneasca. a. cotitinuat: s-au
desenuiat delegati pentjru adunarea de la AJba Mia s-au Scut
4-
in QQi mtruniri omu t
/ %%
sa sustina ur
adunare vointa comunitatii pe care- q>r<
La 18 noiembrie/1. decembrie 191 % la AJba fulia. s-au adunat
1.228 de delegafi, din 130 de cercuri electorate ?i peste. 100.000 de
susfinatori din toata Transilvania. Cu aceasia ocazie, a fost adoptatacp
hotarare istorica;
Adunarea Naponala a romani lor din Transilvania, Banat
Tara Ungureasca, adunapprin repiezentantii loi indreptatili la Alba
Iulia, in ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 19i 8i decreteaza unirea.
acelor romani i a teritoriilor locuite de dan?ii cu Romania. Adunarea
Nationaia proclaim indeosebi dreptul inalienabil al nafiunii romane;
la intreg Banatui cuprins intre Mure?, T'isa ?i Dunare (...) Adunarea
Nationaia rezerva teritoriilor tranzitorii sus-indicate autonomia
provizorie pana la intrunirea constituantei aleasa pe baza votului
universal... Deplina libertate naponala pentru toate popoarele:
conlocuitoare. Fiecare popoi se va instrui, administra ?i judeca in
limba lui proprie prin indivizi din sanul sau i fiecare popor va primi
drept de reprezentare In corpurile legiuitoare in guvemarea tTtri i fn
proportie cu numarul indivizilor ce iJ alcStuiesc65. Alte prevederi ale
hotararii priveau drepturi i obligati ale cetityenilor din stat.
Hotararea reprezenta o sinteza intre unirea necondiflonatfi i
unirea condifionata, cu Regatul roman.
Marea Unire - potrivit istoricului Florin Constantiniu - a fost
pagina cea mai sublimd a istoriei romane,yd .
Vointa i decizia comunit^ilor romane^ti trebuia recunoscuta
international, iar pentru aceasta autoritifile romane erau surprinzStor
de nepregatite.
Tratatul cu Antanta, din august 1916, asigura
Romaniei asupra Transilvaniei, Bucovinei fi Banatului dar, evident,
nu spunea nimic despre Basarabia.
Simpla mentiune in tratat nu insenma cli, automat, dezideratul
romanesc urma sa se implineasca: sa retinem ca guvemul de la I&fl a
semnat pacea de la Bucurejti. din mai 1918, care, chiar dacS aliatii au
inteles motivele Romaniei, nu inseamua ca pe
pentru pace romanilor nu li s-a reproval gestuL
In noile medii politice care
propaganda romaneasca (sau. cu un termen la moaa, moov) era cu
totul insuficienta, iar solutiiie in pripa, neasigurate financiar. s-au
dovedit, pentru inceput, lipsite de
3.2. Stamm! si
W T - i m fa AMR. F o m t & X f a t s m - S T W 1 9 2
5
razboiului a fost implacabila i, nici macar teoretic, guvemul de la
Iai nu putea continua lupta angajandu-?i fortele concomitent spre
sud, spre est (unde germanii patrunsesera in Ucraina), spre vest (unde
presau austro-ungarii), dupa defectiunea rasa din 7 noiembrie 1917 i
incheierea pacii de Ucraina sovietica (la 27 ianuarie/9 februarie
1918) i Rusia sovietica (la 18 februarie/3 martie 1918) la Brest-
Litovsk, cu Puterile Centrale.
Pacea semnata de guvemul de sacrificiu Alexandru
Marghiloman nu avea cum sa reziste, fiind, dupa aprecierea generala,
un veritabil dictat i o solutie nefireasca: Puterile Centrale semnasera
pacea cu o autoritate care guvema intr-o tara care era ocupata mai
bine de jumatate de trupe straine (inclusiv vechea capitala Bucureti),
in timp ce regele i administratia curenta se aflau la Iai, in central
unui teritoriu liber de trupe straine.
De altfel, in noaptea de 9/10 noiembrie 1918. armata a fost
mobilizata din nou i, inainte ca armistitiul de la Rethondes sa fie
semnat (11 noiembrie 1918), Romania se afla iarai in tabara
Antantei.
Minitrii aliati, acreditati la Iai, consemnau (la 14 mai 1918)
despre pacea de la Bucureti: Departe de a-i oferi Romaniei o
libertate partiala, pacea actuala va desavari subjugarea ?i rainarea
ei' . i mai departe: ... Ei considera ca nule ?i neavenite toate
clauzele acestei paci, care sunt contrare principiilor a caror violare a
constrans Antanta de a lua armele"69.
Atitudinea oficiala a Antantei fata de semnarea pacii de
Romania este exprimata la Conferinta de la Londra, la 19 martie
1918 . Conferinta a inteles ratiunile pentru care pacea urma sa fie
semnata i a considerat-o nula i neavemta.
De altfel, ministrul de Exteme englez, Arthur J ames Balfour,
a afirmat in Camera Comunelor ca Romania este inca un stat
S O ___ A _
x Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costica Prodan, In apararea Romaniei
Mari, Bucure^ti, 1994, p. 20. Vezi i V. FI. Dobrinescu, Romania la Conferinta de
pace (Paris, 1919-1920; 1946-1947), Focani, 1996, p. 17
69Ibidem.
' Eliza Campus, L'activite diplomatique de la Roumanie entre les anees 1914-
1918, in R.R.H., 6, 1968, p. 1124
60
aliat71. Cabinetul britanie a ajuns la aceasta concluzie dupa ce
incercase, in decembrie 1917, sa capaciteze cateva personalitati ruse
sa se opuna schimbarilor de la Moscova i sa mentina Rusia in
razboi, iar armata romana sa ramana intr-o ostilitate activa.
Disparand aceasta oportunitate, cabinetul de razboi englez a
recomandat guvemului sa accepte inevitabilul i rationalul i sa fie
de acord cu semnarea pacii separate de Romania. Armata romana -
aprecia acest cabinet, la 10 decembrie 1917 - este atat de neajutorata,
incat guvemului de la Iai ar trebui sa i se permita sa incheie o pace
separata72.
Presa britanica, dar i din celelalte tari ale Antantei i din
SUA analiza sub toate aspectele gestul Romaniei i ajungea la
aceeai concluzie: Natiunea romana este domica de a continua
lupta. In special armata de pe front nu crede in posibilitatea unei pad
nevictorioase cu inamicul dupa ingrozitorul sacrificiu de la Marati,
Maraeti i Oituz, iar prin incheierea armistitiului de catre rui nu
mai ramane altceva romanilor decat sa faca acelai lucru7 . Cu toate
acestea, ,,Romania intentioneaza i este hotarata sa fie credincioasa
aliatilor74.
3
i totui, cele mai multe din greutatile pe care delegatia
romana le-a depart la Conferinta pacii s-au datorat gestului facut de
Romania in mai 1.918 care, de jure, a deposedat-o de calitatea de
membru al Antantei. Aliatii puteau, astfel, sa se dezica de
angajamentele lor fata de Romania.
Sunt argumente potrivit carora intregirea tarii a capatat
recunoa^tere intemationala nu in baza acordurilor din august 1916, ci
pentru ca populatia din provinciile romaneti ale fostelor imperii
tarist i austro-ungar s-a pronuntat ca atare, a?a cum am discutat la
tema precedenta.
71Arh. M.A.E., fond 71, Anglia, dosar29, pp. 509, 518
72
Apud Valeriu FI. Dobrinescu, o p . c i t p. 17. Autorul citeaza din Michael Kettle,
The Allies and the Russian Collaps, March 1917 - March 19IS, London, 1981, p.
122
73Ibidem. Autorul se referea la articolul jumalistului de razboi C. Brown, de la
ziarul Times.
74Ibidem.
61
l
s-a deschis CQxiferinta Pacii consemna istoricul
american Charles Seymour Imperiui austro-ungar au era decat o
institute apartinand trecutuiui (...) In mai putin de a iuna. cimentul
artificial care unea elementele disparate ale Imperiuiui s-a macinat,
fidelitatea fata de impSrat s-a volatilizat. Romanii au intrat in
Transilvania ca eliberatori .
obstacolei or in calea intereseior nationaie
romane^ti a fost posibila, dupa parerea noastra. datorita armatoareior
imprej urari:
1. contributia/j ertfa de sange a armatei romane pe campul de
lupia in sprijinul aliatilor in campania anilor 1916 i 1917 a fbst de
necontestat;
2. tenacitatea i pregatirea delegatiei oticiaie romane prezenta
la Conferinta au fost remarcabile;
3. contributia patriofilor romani din diaspora i a misiunilor
trimise de guvernul roman in SUA, Marea Britanie i Franta inca din
1917. Misionarii romani, pufini cu minime resurse. au influentat
atat cat au putut opinia publica pentru sustinerea intereseior
romaneti.
Aa cum am aratat la ait curs,, conceptia tnsai a constructiei
A^
pacii ii deosebea pe liderii puterilor invingatoare: ,J ntre idealismui
preedintelui Wilson i apetitul natiunilor invingatoare spune
profesorul Nicolae Ciacliir - era foarte greu de reaiizat o
76.
De altfel, dificultatea armonizarii tuturor intereseior i a
pozitiilor invingatorilor era intrevazuta chiar de liderii stateior
respective. In ziua semnarii armistitiului cu Germania (11 noiembrie
1918, la Rethondes), Georges Clemenceau reeunofjtea: .,Am castigat
razboiul, acum va trebui sa catigam pacea, si poate va fr mai
greu
,77
5Apud: V1.F1. Dobrinescu, op.cit., p. 18
Nicolae Ciacliir, Istoria relafiilor imerna\ionule de la pacea westfalica (1968),
vdnu la contemporaneitate, Ed. Oscar Print, Bucure$ti, 1998, p. 255
Maurice Baumont, La faillite de la paix (1918-1935), 5e edition, Paris, 1967, p.
45. Este un citat pe care-1 repet pentru adevarul pe care-1 co(ine.
Este important, in economia temei, sa ne referim, chiar si
succint, la organizarea fi, mai ales, la rezultatele Conferintei de Pace,
dar dupa parerea foarte multor istorici romani (Valeria FI.
Dobrinescu, in doua. lucrari la care deja m-am referit, Florin
Constantiniu,GIieorghe Buzatu, Ion Patroiu, Vladimir Osiac) acest
forum a decis mai ales In privinta celor mari fi, de fapt, a luat act de
reaiitatea impusa de micii aliati, inainte ca tratatele de pace sa. se fi
semnat.
Delegatia romana, condusa de prim-ministral LI.C. Bratianu.
a fost, de la inceput, primita cu destula reticenta: premierui roman mi
scapa ocazia sa afirme ca vine in numele ostasilor romani jertfifi pe
front pentru cauza aliala si pretinde drepturi egaie de reprezentare cu
state
Pentru delesatia romana. Conferinta a fost un veritabil calvar:
W 3* ~ 5
i s-au adus acuzatii ca a incheiat pacea separata fi, din aceasta cauza,
7 0
nu se putea baza pe Tratatui de Alianta din 1916 .
La I februarie 1919.. Bratianu a prezentat memoriul ..Romania
in rata Conferintei; de Pace. Revendicarile sale teritoriale'.
5 3
Conferinta de Pace s-a deschis. la 18 ianuarie 1919, la Paris.
Presedintele Conferintei a fost desemnat Clemenceau. Statele
participante au. fost bipartite in mai multe grape,, m functie de natura
^i Jntmderea" intereselor fiecaruia Romania a primit dreptul la doi
deiegati oficiali: LLC. Bratianu si. N. Mifu. S-au adaugat A. Vaida-
Voevod,. Victor Antonescu fi C. Diamandy. Intre Bratianu fi Take
Ionescu erau divergente importante in chestiunea Banatului. Take
Ionescu ^tranzactionase aceasta chesfiune peste capuT si iara stirea
auvemului roman. Dirt, acest motiv.. Take Ionescu nu a fost incius in
W J
delesatie, desi se afla la Paris cu mult timp inainte.
W j ' X X .
Consiliul Suprem al Conferintei era constituit, formal, din 10
deiegati (cate doi pentru fiecare din cele cinci mari puteri: SUA
Franta. Marea Britanie,. Italia. Japonia),. dar adevaratele solutii se
adopTau in Consiliul celor Patru (fefii de stat sau de guvem ai SUA
Marii Britarm. Francei fi Italiei)'.
Conditiile in care Romania pleda la Conferinta de Pace erau
sD. Spectcr, op. ait., pp. 74-83
extrem de dificile: in Transilvania continuau luptele intre armata
romana si armata ungara; ulterior, conflictul s-a dezvoltat pana cand
trupele romane au ocupat Budapesta ?i au eliminat, astfel, focarul de
tensiime si criza din centrul Europei. Se mentinea tensiunea in Banat,
unde trupele sarbe^ti cu greu au fost convinse sa paraseasca zona;
corpul expedijionar aliat mtarzia nejustificat evacuarea Dobrogei i
tacea dificultafi autoritajilor romane care se instalau in provincie sub
presiunea bandelor de comitagii; la granita estica, pe Nistru,
incursiunile bolevicilor rui ?i ucraineni puneau la grea Incercare
trupele romane (douS divizii de infanterie i una de vanatori) trimise
A
sa asigure linitea i siguranca in zonS. In plus, intre Bratianu si W.
Wilson (in special) exista o antipatie manifests i de prost augur
pentru Romania. Stephen Bonsai a redat in extenso calvarul
delegatiei romane (i nu numai) la Conferinta de Pace 9.
A
In memoriu se cereau frontiere care sa-i asigure iibertatea si
existenta administrative, politics $i economica, precum i dezvoitarea
in sensul con^tiintei nationale .
Lloyd George a pus la indoiala adunarile plebiscitare facute in
vreme de razboi (in urma carora s-a decis unirea provinciilor cu
Regatul) i a consideraf exorbitante cererile premierului roman. In
fata intransigentei romane^ti, premierul britanie a propus o comisie
care sa studieze cererile romane$ti pe baza faptelor istorice,
etnografice, geografice, strategice".
Comisia era formats din C. Day, Ch. Seymour (SUA), E.
Crowe, A.W. Leeper (Anglia), A. Tardieu, J ules Laroche (Franta), G.
de Martino $i Vannutelli-Rey (Italia).
La 31 mai se oferS din nou ocazia delegatiei romane sa-si
^ 5 T.
exprime punctul de vedere. Romanii au sustinut ca nu exists nici un
motiv sa fie pusa la indoiala unirea Bucovinei cu Romania ?i ca nu
inteleg motivele pentru care reeunoaterea unirii este conditionata in
cadrul tratatului cu Austria. Cateva articole privind libertatea
comertului, a tranzitului pe calea ferata compromiteau libertatea si
Stephen Bonsai, Suitors and suppliants. The little Nations and Versailles,
Washington, 1946
OA
In Arh. MAE, fond 71, Conferinta Pacii, exista dosarui 222 care contine
miemoriul in detaliu.
64
suveranitatea economica. La fel, clauza minoritatilor, cu dreptul de
control asupra respectarii ei, afecta dreptul suveran al Romaniei.
Delegafia romana incearcS sa propuna modificari la textul
Tratatului cu Austria: Romania acorda tuturor minoritalilor de
limbS, rasS i religie, locuind in interiorul noilor frontiere, drepturi
egale cu ale celorlal|i cetSfeni romani, dar Consiliul rel'uzS sa le
accepte.
Concomitent, au aparut divergence in fata pretenfiei
Consiliului Suprem de a dezarma atat farile invinse, cat i alte tSri, in
afarS de marile puteri. Protestul Romaniei a fost insotit de cel al
Poloniei (Panderewski), Cehoslovaciei (Bene?), Greciei (Venizelos)
i Iugoslaviei (Vesnic).
La 10 iunie, conlucrarea intre Consiliul Suprem (Consiliul
celor Patru) i Romania este pusS in discu^ie odatS cu propunerile
pentru trasarea granitei dintre Romania i Ungaria (i dintre Ungaria
i ceilalti vecini ai ei).
DupS ce a constatat incapacitatea de comunicare intre el i cei
Patru Mari, in interesul tSrii, BrStianu semneazS tratatul cu Germania
(28 iunie 1919), dar nu i pe cel cu Austria, se retrage la Bucure?ti .51
ii prezintS demisia (12 septembrie 1919): Dupd victoria aliafilor,
Majestatea Voastra a fost atat de bund sd md insarcineze cu
formarea guvernului .fi sd md numeascd primul delegat al Romaniei
la Conferinta de Pace... Majestatea Voastra a consimfit cd eu imi voi
indeplini aceasta dificila misiune numai in virtutea Tratatului de
Alianta pe care l-am semnat in 1916. Consiliul Suprem al Marilor
Puteri, care a mlocuit Conferinta de pace a statelor aliate, nu a luat
in considerare acest tratat si a decis sd impuna Romaniei condifii pe
care ea nu le poate accepta, deoarece ele sunt incompatibile cu
demnitatea, independenta i cu interesele ei politice $i economice.
Aceasta este convingerea unanimd a membrilor Guvernului,
incluzdnd pe cei care reprezinta vechiul Regat, ca i pe cei care
reprezintd toate provinciile unite. Ca urmare a faptului cd tratatul
nostru de alianta a fost ignorat, am onoarea sd rog pe Majestatea
Voastra sd fie atat de bund i sd accepte demisia Guvernului .
Dimineata, 11 septembrie 1919.
65
I.ii Paris, ministrul francez de Exteme, Pichon, ii declara lui
Vidor Anloncscu cl nu sunt anse ca Tratatul cu Austria sa fie
nutvli I teat: ,, Wilson s\7 Lloyd (in ca acest tratat sa nu fie modificat, iar
t'hmfa nu cstc singura, din nefericire, care a determinat politica
( \>nh'rin(ci Jo fit de Romania82.
Consiliul avertizeazS Romania ca trebuie sa accepte tratatul,
ii couumicl holiirat ile din 12 octombrie, 3 i 7 noiembrie, i il trimite
|V George Clerk la Bucure$ti pentru a-i convinge pe responsabilii
ivm&ni.
<'n.a do guvem se prelungete in Romania, generalul Arthur
\ liknanu eere si se asjtepte ptinS cand se va constitui un guvem
veswnsabil* twultat din alegerile din noiembrie 1919.
In urma aeestor presiuni si a unor schimbari semnificati\ e in
ntUiW5^ non! govern de la Bueunajti il accepta. La 9 decembrie
dele&uul set', generalul Constantin Coandi. i Ion Pelivan il
V ' V *
senuk'au'lv din tosluvinarea prim-ministrului .Alexandra Vaida-
A X
\ vV\es', let aeum sc semneazi s* angajamentele fmanciare fi
eu Bulgaria.
:\\'sa asi seimt etonul omaaier romani si rezui
?? T
^ I f
*5^1
^estajtei er JL ottsmul Supsem ar in tremnt si unlizeze cu toml all
a^v-aes^e doedt; Dar Censdliul. sa: de rlapo renr
1
ee^aaKu a sets aesesea c*ea russ penmi rar..e cu m
\wsat esKtsfci a Rocaakciei a pate: decide Caosli'^l s-i
X, 4*.
.wwx' $\3as;o<i* i& j kesckLr.v.rxaiid'.er
v-v ** _ .* . V .... _ _ J* _ ___________ _ _ ___ V
ijg e'-aesa oe a reclame * rcsc . r.
x
.5 ,xs dtscsiSse sJ sc cecse :_.e 0 Gecfeceraie >EsiuiiTScl ^iisres
snj aesjac ski teaer**" oe aksc jccwcjl -.ar Fracas- dura,
scvccsceeceest eo*wcK.<e-rlktsede C t^arstceareM I
ii e l .et Ksaise. a ^ascc txekec^ ijassresax J\scfcarsi i-iDsszlcr
v-i euc ' ^'jrtt^nrtiu, .xsar 58: 3n>
s&&itutu,. -a?:.Is? si: -ire'
?>*** 'i' V, VO %^ V* ^ H C 4 V "Hri -W>^
era exprimatS de atotputernicul secretar general de la Externe,
Paleologue, care o motiva prin faptul ca, astfel, se putea evita mai
tarziu unirea Austriei cu Germania. Sa recunoatem, ideea era
suficient de logica fi corespundea interesului politic al Frantei.
La 4 iunie 1920, in Palatul Marele Trianon de la Versailles, a
fost, in sfarfit, semnat tratatul cu Ungaria.
Negocierea acestui tratat s-a fScut in condifii speciale. Dupti
incercari repetate de a obtine concesii, clasa politica de la Budapesta
cedeaza Tn fata opozifiei comuniste. Republica Sfaturilor de la
Budapesta a mobilizat armata fi a trecut la ofensiva atat impotriva
Romaniei, cat fi a Cehoslovaciei. Romania a fost atacata de doua ori.
Dupa atacul din 19 iulie 1919, romanii tree Tisa fi nu se opresc pan a
nu se instaleaza la Budapesta.
La Bucureti au loc importante schimbari politice, prim-
ministru fiind Alexandru Vaida-Voevod, un transilvSnean, ccl mai
/\
potrivit pentru negocierea tratatului cu Ungaria. Insa Tnmartie 1920
guvemul este schimbat i generalul Alexandru Avercscu devine
preedinte al Consiliului de Minitri.
In februarie 1920, Vaida-Voevod s-a deplasat la Paris fi
Londra i a participat la Conferinta Puterilor Aliate (26 februarie $i 3
martie) , apoi la Conferinta miniftrilor de externe fi a
ambasadorilor, care a decis ca Tratatul cu Ungaria ramane in forma
initiala in privinta clauzelor teritoriale, militare, financiare fi de
tranzit. Vaida-Voevod a acceptat tratatul, iar Conferinta nu a mai
ascultat contrapropunerile contelui Albert Apponyi. Guvemul
Averescu, instalat dupa demiterea lui Vaida-Voevod, nu a intervenit
pentru modificarea acestuia.
o n
Tratatul era format din 14 parti fi 364 de articole . La
ceremonia semnarii, delegatii Romaniei, Iugoslaviei, Cehoslovacici
au venit impreuna.
edinta a fost prezidata de Alexandre Millerand. Langa el se
aflau reprezentantii SUA, Anghei, Italiei, J aponiei, Canadei, Greciei,
Poloniei. Erau in sala i plenipotentiarii maghiari.
'' AMAE, fond 71, Anglia, dosar 39. 1920-1937, p. 49
v Tratat de pace intre Puterile Aliate $i asociate si Ungaria. Protocol si declaratii
din 4 iunie 1920. Trianon. Bucure^ti Imprimeriile StatuhxL 1920.
^7
In afara de art. 1-26 referitoare la Pactul Liaii Natiunilor,
tratatul con tinea reguli si normfoarte dare si de detaliu in toate
donieniile: art. 27-35 se refereau la frontiere; art. 45 preciza c2
Ungaria renunta, in tavoarea Romaniei, la drepturile pe care le avea
in i'os,ta monarhie asupra Transilvaniei Banatului: art. 46 preciza
ca, in termen de trei saptamani de la intrarea in vigoare a tratatului, o
comisie din 7 membri (5 ai celor 5 puteri, unui al Romaniei. unui al
Ungariei) vpr trasa granite pe teren; art. 55 stabiiea pentru. Ungaria
^ * A
ooligatia de a respecta egalitatea Qetatemlor ei. uuiierent de religie.
rasa, iimba.
In urma tratatului, Ungaria dispunea de o populatie de.
w - O' ~ '
8.457.000 de locuitori si un teritoriu de 9-2.91.5 km . Fortele- sale
v , . %V ^ v -, y .. - * * * * v * * i
annate nu trebuiau sa depa^easca 30.000 de. militari.
Recunoaierea unirii Basarabiei c.u tara a cunoscut pasi
specific i, datorita pozitiei i conditiei Rus.iei Sovietice, care: initial nu.
a participat la viata politica intemationala, dar f?i pentru. ca Tratatul
de pace dintre Germania i Romania, din 7 mai 1918, era.anuiat. Ox,
in acesl tratat se recunostea Romaniei de catre Centrali dreptul de a:
mcorpora Basarabia.
Un prim succes. a fost obtinut de diplomaf.ii romani cana
Franta a recunoscut in martie 1920. unirea Basarabiei cu Romania.
5 v ^ * *
Apoi, prin ratatui semnat la 28 octombrie: 1920, la.Paris,
intre Romania, pe de o parte, Franta, Anglia, Italia, J aponia..pe de
alta parte, dreptul Romaniei asupra Basarabiei a capatai reeunoatere
intemationala.
Rusia nu a recunoscut niciodata acest tratat, astfel ca in toaia
xrioada interbelica s-a mentinut un contencios intre URSS i
Romania, cu efecte inclusiv asupra relatiiior internationale.
Aa cum afirma istoricul englez G.M. Trevelyan, in general,
xasarea frontierelor europene nu a fost Jacuta ia Versailles. Europa.
loua era alcatuita dintr-un numar de state care se sprijineau pe
idevaratul principiu al nationalitatilor. Intr-adevar, statele care au
ievenit mo^tenitoarele Austro-Ungariei se formasera prin vrerea
?opuIatiilor proprii, drept rezultat al ultimei etape a razboiului, chiar
nai mainte ca oamenii de stat sa se intalneasc.a la Versailles spre a
:onfmna schimbarea".
Nicoiae Ciaehit afirma g8 sistemul de !a Versailles fl-a dat
nmue m plus fanl noastre, ter
romfme?ti, iar in privinfa desp&gubirildr* aliatil ne-au
scnsul e& din pagubele 1 chelluielile ra^bdiului supdftait
Romania ft evaluate la 72 de miliarde lei aur, ni s-au reetiridseul
11de mil tattle lei aur .
/-\ Q
BIBLIOGRAFIE
1. BAUMONT, Maurice, La failliie de la paix 1918-1935, Paris,
1967.
2. BOLD, Emilian, Diplomatic de conferinte. Din istoria relatiilor
Internationale intre anii 1919-1933 $i pozitia Romaniei, Ia?i,
1991.
3. BOURGEOIS, Leon, La pacte de 1919 et la Societe des Nations,
Paris, 1919.
4. BRATIANU Gheorghe, Actiunea diplomatics i militara a
Romaniei in lumina corespondentei diplomatice a lui I.I.C.
Bratianu, 1939.
5. Desdvdr$irea unitdtii national-statale a poporului roman.
Recunoaterea ei internationald, vol. I-V, 1985-1986.
6. DOBRINESCU, Valeriu Florin, TOMPEA, Dora, Romania la cele
doua Conferinte de Pace de la Paris (1919-1920, 1946-1947),
Focani, 1996.
7. DOBRINESCU, Valeriu, Florin, Romania $i Ungaria de la
Trianon la Paris, Bucureti, 1996.
8. IORDAN, Constantin, Romania i relatiile Internationale din sud-
estul european, 1919-1924, Bucureti, 1999.
9. La Societe des Nations, Constitution et organisation, edite a
Geneve, 1923.
10. LE BRETON, J ean Marie, Europa Centrala $i de sud-est,
Bucure?ti, 1996.
11. NANU, Frederic, C., Politica externa a Romaniei 1919-1933,
Ia?i, Institutul European, 1993.
12. Relatiile romano-sovietice. Documente, 1917-1934, vol.l,
Bucureti, 1939.
13. RUSTELHUEBER, Rene, Histoire des peuples balkaniques,
Paris, 1950.
14. SCURTU, loan, Romania i Marile Puteri (1918-1933),
Bucureti, 1999.
15. SEIANU, Romulus, Principiul nationalitdtilor. Originile,
evolutia $i elementele constitutive ale nationalitatii, Bucure$ti,
1996.
70
16. SOFRONIE, George, Principiul nafionalitafilor in tratatele de
pace, Bucureti, 1996.
17. SPECTOR, S. D., Romania at the Paris Peace Conference. A
study o f the Diplomacy of I.I.C. Bratianu, Iai, 1995.
.8. TILEA, Viorel, Actiunea diplomatica a Romaniei, noiembrie
1919 - martie 1920, Sibiu, 1925.
19. VIANU Alex., ZAMFIR, Zorin, BUE, Constantin, BADESCU,
Gh., Relatiile internationale in Acte i Documente, vol.l,
Bucureti, 1974.
71
4. Relatiile politico-diplomatice i formele lor de manifestare in
cadrul Ligii Natiunilor. Pozitia Romaniei fata de marile
probleme dezbatute in forurile organizatiei
4.1. Crearea Societatii Natiunilor. Organismele de lucru ale
acesteia.
Una dintre problemele solutionate la Conferinta de Pace a
fost crearea Ligii Natiunilor (Societatea Natiunilor). Despre
necesitatea $i rolul organizatiei a vorbit preedintele W. Wilson in
fata Congresului SUA, la 8 ianuarie 1918, atunci cand a enuntat, in
14 puncte, un veritabil program politic pentru fundamentarea
organizarii lumii postbelice.
Dezbaterile despre Pactul Societatii Natiunilor s-au desfasurat
la Hotelul Crillon din Paris, in ianuarie 1919. La 25 ianuarie 1919,
in plenul primei ^edinte a Conferintei, s-a hotarat crearea Ligii
Natiunilor.
J
Evolutia evenimentelor din Rusia i pericolul expansiunii
revolutiei spre centrul si apusul Europei au accelerat negocierile si au
asigurat spiritul de compromis necesar adoptarii Statutului Ligii
Natiunilor. Dezbaterile de fond privind Liga au avut loc in cadrul
Comisiei pentru Societatea Natiunilor, condusa de presedintele
Wilson. Clemenceau a citit o rezolutie in care erau definite scopul,
structura i rolul viitoarei organizatii.
Desi presedintele american prezida Comisia special
constituita, unii istorici sunt de parere ca el nu avea un proiect bine
fundamental i spera ca solutiile urmau sa apara in spiritul cel mai
larg al reconcilierii. Atat Lloyd George, cat i Clemenceau erau
politicieni versati i speculau, in interes propriu, credulitatea
preedintelui american.
Comisia pentru elaborarea Pactului a reunit 19 membri.
Constantin Diamandy reprezenta Romania. La comisie s-au prezentat
trei propuneri: franceza, engleza i americana.
Propunerile se deosebeau unele de altele, in functie de
modalitatile in care Societatea urma sa sanctioneze un potential
72
agresor. SUA i Anglia erau pentru sanctiuni morale; Franta era
pentru instrumente punitive mai concrete i categorice. Proiectul
final - aparent cel american - era atat de mult amendat, incat nu mai
semana cu cel initial. La 14 februarie 1919, Wilson a prezentat acest
proiect in plenul Conferintei de Pace, sustinand ca dorea sa creeze o
Liga pentru pace, nu pentru razboi. Cu foarte putine exceptii,
delegatii au aprobat proiectul ?i s-a hotarat ca Pactul Ligii sa fie parte
a tuturor tratatelor ce se vor semna cu invin?ii.
Pana la urma, garantarea independentei i a integritatii
teritoriale a statelor participante a fost inlocuita cu angajamentul
membrilor de a le respecta i prezerva i de a nu recurge la fortd in
disputele reciproce, inainte de a le supune unui arbitraj sau Curtii
A
Internationale de Justitie. In caz de incalcare a acestor prevederi, se
stabilea posibilitatea aplicarii unor sanctiuni economice i financiare,
iar Consiliul Ligii Natiunilor putea examina i posibilitatea unor
masuri militare, dar hotararile urmau a fi adoptate doar cu
respectarea principiului unanimitdtii.
Curtea Intemationala Permanenta de J ustitie avea competence
in toate cauzele care nu puteau fi rezolvate prin diplomatia obisnuita
i erau supuse arbitrajului, dar sfera sa de activitate nu se limita la
disputele interstatale.
Prevederile Statutului privind dezarmarea au fost i ele
considerabil diluate, Consiliul fiind insarcinat cu formularea unor
proiecte de reducere a armamentelor i control al comertului cu
arme; se eliminau prevederile privind desfiintarea serviciului militar
obligatoriu, iar productia particulara de arme era declarata doar
nedorita.
Se prevedea infiintarea unui Comitet Permanent Consultativ
in probleme militare $i se introducea principiul revizuirii periodice a
obligatiilor internationale.
Administrarea coloniilor se reglementa prin sistemul
mandatelor doar in situatia coloniilor fostelor state inamice,
prevazandu-se interdictia exploatarii excesive a resurselor economice
i umane, asigurarea unor conditii de munca civilizate, libertatea
circulatiei, tratamentul corect in domeniului comcrtului.
In pofida insistenfelor J aponiei, din cauza
* *
73
dominioanelor britanice, din considerente legate de politica de
imigrare, s-a abandonat ideea introducerii unei garantii pentru
libertatea religioasa i pentru egalitatea intre rase in colonii.
Opinia politica americana a apreciat prestatia Preedintelui in
fruntea Comisiei pentru aprobarea Pactului Ligii Natiunilor. In orae
i in Capitala eful statului a fost primit cu entuziasm. Dar in Senat,
Pactul Ligii a fost respins, concomitent cu Tratatul de pace. Senatorii
nu erau de acord cu Pactul i cereau sa se specifice in el ca o natiune
nu era obligata sa accepte un mandat impotriva vointei ei i ca un
membru al Organizatiei poate sa se retraga numai dupa un preaviz de
A
doi ani. In plus, se cerea ca Pactul sa respecte doctrina Monroe.
A
In aceasta situatie, Wilson s-a intors in Europa i a reuit sa
obtina o serie de concesii din partea aliatilor i de modificari in
pactul Ligii. Totui, Congresul a respins din nou textul Pactului,
astfel ca la semnarea pacii cu Germania - i apoi cu celelalte state
invinse - reprezentantii americani au lipsit.
In edinta plenara a Conferintei de Pace, din 28 aprilie 1919,
delegatii au votat Pactul care a intrat in vigoare la 10 ianuarie 1920.
Secretar general al Societatii a fost numit Sir Eric Drummond. Din
partea Romaniei, Pactul a fost semnat de Ion Cantacuzino i Nicolae
Titulescu.
Obiectivele Ligii erau exprimate in Preambul: in esenta,
organizatia trebuia sa dezvolte colaborarea intre natiuni, pentru a
garanta pacea. Pentru aceasta, membri organizatiei aveau o serie de
obligatii: sa nu recurga la razboi, decat in conditii specificate in Pact,
sa faca o diplomatie la vedere, sa respecte principiile dreptului
international etc.
3
Organismele Societatii erau Adunarea Societatii Natiunilor,
Consiliul Societatii Natiunilor, Secretariatul Permanent (art. 2).
Separat, au fiinctionat Organizatia Intemationala a Muncii i
Curtea Permanenta de J ustitie Intemationala.
Articole mai importante:
- art. 10: Membrii Societatii ii iau indatorirea sa
respecte i sa mentina in contra oricarei agresiuni exteme,
integritatea teritoriala i independenta politica existenta a tuturor
membrilor societatii;
74
- art. 16: Daca un membru al Societatii recurge la razboi
contra angajamentelor luate prin art. 12, 13 sau 15 este ipso facto
considerat ca a comis un act de razboi contra celorlalti membri ai
3
Societatii. Importanta acestui articol era apreciata de N. Titulescu ca
fiind . .cheia de bolta a Pactului Societatii Natiunilor.
Consiliul Ligii Natiunilor era format din delegatii celor cinci
mari puteri (SUA - retrasa in 1920, Franta, Marea Britanie, Italia,
J aponia) la care se adaugau alti patru membri cu statut nepermanent,
alei periodic. Pentru inceput, acetia erau Belgia, Brazilia, Spania,
Grecia. Hotararile Adunarii Generale i ale Consiliului se adoptau
numai cu unanimitate de voturi. Numarul membrilor nepermanenti ai
Consiliului a crescut ulterior la ase i apoi la noua.
Adunarea Generala reunea toti membrii Ligii Natiunilor (26
de state, 4 dominioane i India). Reuniunile se tineau anual la
Geneva, incepand din septembrie. Primul preedinte al Adunarii a
fost Paul Hymans (Belgia).
Statutul Ligii prevedea, formal, necesitatea dezarmarii.
,,Membrii Ligii - se arata in statut - recunosc ca mentinerea pacii
cere restrangerea la minim a inarmarilor, in conformitate cu cerintele
securitatii nationale i cu obligatiile internationale. In acest sens,
rolul Consiliului era sa pregateasca planuri de dezarmare, din 10 in
10 ani.
Pactul Legii nu excludea razboiul ca mod de solutionare a
diferendelor dintre state, dar procedura era strict reglementata de art.
16: numai dupa ce se incerca solutia panica i daca actiunea unui
stat era considerata ca agresiune, statele membre ale Ligii rupeau
orice relatii cu statul agresor i acordau ajutor statului membru
agresat.
Statele Unite s-au retras din Liga Natiunilor inca din 1920,
datorita neratificarii statutului de Senat; J aponia s-a retras in 1933,
datorita problemei manciuriene. Italia s-a retras in 1937, dupa
sanctiunile, de altfel ineficiente, adoptate de Liga Natiunilor
impotriva ei, din cauza agresiunii impotriva Abisiniei.
A fost admisa, in schimb, ca membra permanenta, Germania,
in 1926. Ea s-a retras din Liga in 1933, dupa venirea la putere a
nazi$tilor.
75
Uniunea- Sovietica a fost acc^^aiih:J Qi^Natiuniior in.anul
1934.
* i
Adunarea Generala s?a constituit din- cate; trei: deiegati din*,
fiecare. tara, care- puteau fi: ofrciali sau. reprezentanti ai: opiniei
publice. In intrunirile sale.- anuaje, Adunarea; ayea. raenirea- des ax
dezbate toate problemele i mportante. 1eggte; de acliyitatea .Ligii i de:
men tine re a pacii in lume3 statele membre ayeau.dreptul.dera^aduceiir.
fata ei orice fapt considerat a
A ; . . ^ v w a - w ^ - -x. >s- ^ . -v ,
Consiliul avea obligatia prezentarii unor - rapoarte-- annaie im
fata Adunarii, care controia gestiunea financial a . Lign, .nioduLde=
exercitare a mandatelor, initia i dezbatea conventii - ?i - proieete;
privind cele mai diverse domenii ale relatiilor i nternationale .-
Seeretariatul, ca organ administrativ al Ligii, .avea personalul
recrutat pe baza reprezentarii statelor, conform- criteriuluLgeografic^
membrii sai erau responsabili numai in fa|a_ Ligii, nu i :a .statelor
nationale de provenienta.
Statutul Ligii Natiunilor - un compromis intre: interesele
initiatorilor - reflecta un consens J imitat privind anumite obieetive i
interese comune ale statelor in domeniul asigurarii- securitatii ;i a
cooperarii internajionale, extinderea rolului dreptului intemationaL
acceptarea unor standarde norme de comportament ale. guvemelor
bazate pe preceptele acestuia. Statutul a cuprins, insa . i multe
ambiguitati, Iacune, contradic|ii, care au devenit i maLevidente an
:ursul punerii in aplicare a prevederilor sale.. Contradictia intre
:endintele de globalizare a vietii economice i politica protec^ionista,:
autarhica, a statelor europene, a impiedicat punerea in valoare a
ivantajelor uriae ale cucerii'ilor telinice $i ale globalizarii pietelor.-
Mai tarziu, criza institutiilor i a valorilor democratice, care: a
ieschis calea regimurilor autoritare i ascensiunea nationalismului,
v "I*, - * * ^ V
in transformat obiectivele de pace i stabilitate, afirmate de tratatele.
le pace, intr-o aspiratie iluzorie.
Retragerea Statelor Unite, care au refuzat sa gireze acest
dstem, a lipsit Liga Natiunilor de una dintre garantele reuitei sale.
Din acest motiv, nici macar obiectivul minimal al refacerii si
nentinerii echilibrului european nu a putut fi reaiizat.
H'
dicsaar de1A f f i gl f o 3 f easte* m i dSi i af l
^ f^ste m
ale li^S 5^om9^(SSffltelte
muriktoou dte Esstemas, aw db$ IIirgali
a
a fltffiWaii lijgjii
Locami at msvmMt SssM gramtefe
i cffwiisuikdii totr S !$&&&. imr
care vvm d&smmsm casaMuimii <sa i

1
9rm
MmdgaM dfestt padtiw' s t aeestedi pemisacfe $ rsasiKsilimii &
jrT* T
pi p paniiurn Srfaii mueginiit.. LigsE ivanunucr s-aa
la readkaneai ramanr rc?Meme dte importanta locaial nesenmiffcatfe*
din puffiftail <fevefeaE ail intereseior marilor puteri:: dbilmitari efe
iramta urn a,. Easanteana ji Fferriidr (pfltae
jrik $i Albania^. tir Sdezaai Superioarai ete)). dfe
iratament: all miriBsmidatilhi!:. dfe cezoliwara ai uaar: conffide dk tiatuna
% / -
f M
ecunoiniGai. B dioineniui seauritatii. solutiile Eigii Bfatiuniiox au awutr
j * 7 3G L 55
sucees dfcair Un seriutiQiiaraa; arizelor care' implicau statele mid: i In
care ihtawaefe diraute alia? marilor puteri. au. erau fundiunentail
afectate;. aafifeil 3i acesteai au; putut actiona in mod aancBriat:
U a
1Vi
t oai aui . la>. nivd
demonstaft meniraai Eigii Mafiunilor. de ai impiediua transffiimareai
crizefon- imnoBe ihi aonftmntSri mai ore:. Suh' egida. ttigiii se
ii aplicaui telmidi de aaluponare pa^nicai
detipull ancfteteiv. Qoncilienii, incetarii faeului, mentineriiipadi.
Winai Qtdf5& majpiti qu. aare s-^aeunlruntat Eiga Natiumlor a
X
U
fost ocuparea Manciuriei de J aponia, in 1931. Masurile luate
impotriva agresorului nu au avut alt efect decat retragerea J aponiei
din Liga Natiunilor.
Ceea ce a dat insa lovitura decisiva credibilitatii politicilor de
securitate oferite de Liga Natiunilor a fost criza etiopiana, declanata
de atacul Italiei asupra Abisiniei, pentru ca sanctiunile economice au
fost adoptate tardiv i incomplet, s-a refuzat asistenta financiara
solicitata de victima agresiunii, iar Anglia i Franta nu voiau sa-?i
deterioreze decisiv relatiile cu o mare putere, considerata importanta
in echilibrul de forte din Europa. Astfel, s-a preferat sacrificarea unui
stat mic (membru al Ligii), care a fost ocupat inainte ca masurile
preconizate pentru salvarea lui sa-i faca efectul.
Dupa acest eec, Liga Natiunilor i-a pierdut orice prestigiu i
nu a mai reactionat decat simbolic in fata provocarilor repetate ale
Germaniei naziste, care a i parasit organizatia in 1933. O explicate
poate fi i aceea ca Statutul Ligii in probleme de securitate era,
totui, prea ambitios intr-o lume in care multe state ii obtinusera
recent suveranitatea i erau refractare in fata ideii unui for
international care sa le cenzureze actiunile politice.
Fara efect practic s-au dovedit ?i incercarile de realizare a
obiectivelor cu privire la dezarmare, pentru ca: dezbaterile s-au
blocat in detalii tehnice piivind tipurile de armament, delimitarea
armelor ofensive i defensive, masurile de control pentru nivelul
dezarmarii; nu s-a ajims la un consens in privinta limitelor
acceptabile ale inarmarii, iar statele invinse in razboi, i in primul
rand Germania, au respins mentinerea statu-quo-ului.
In cele din urma, Conferinta pentru dezarmare din anii 1932-
1934 s-a soldat cu un e$ec, singurul rezultat concret fiind acordul
pentru interzicerea gazelor toxice.
Liga Natiunilor s-a implicat mai mult in probleme specifice
dreptului international i al promovarii cooperarii intre state in
diferite domenii ale vietii economice, sociale i culturale. Efortul
organizatiei s-a concentrat pe eliminarea piedicilor generate de
suveranitatea absoluta a statelor nationale, generatoare, in ultima
instanta, de nesfirylte conflicte cu tendinta de generalizare. Un rol
deosebit, in aceasta privinta, 1-a avut Curtea Intemationala de
78
Justitie, creata in 1922, formata din 11, i apoi din 15 judecatori,
alei de Consiliu i Adunarea Ligii, care avea atributii in a judeca
disputele dintre state i de a oferi opinii consultative i solutii in
diferite probleme, la cererea Ligii.
Statele care recurgeau la acest for trebuiau sa declare, in
prealabil, ca vor accepta jurisdictia sa. Curtea a judecat 66 de cazuri,
in perioada 1922-1939, dar nu a reuit sa fie un factor major al
stabilitatii i pacii, datorita neincrederii i lipsei sentimentului
solidaritatii in cadrul comunitatii internationale.
Pana in 1939, Liga Natiunilor a adoptat 120 de conventii
internationale, impunandu-se, treptat, practica dezbaterii aspectelor
principiale i concrete ale dreptului international, cu realizarea unor
elemente de consens interstatal. S-au instituit comisii de experti
pentru codificarea dreptului international in domeniul protectiei
minoritatilor, al statutului strainilor, al regimului apelor teritoriale,
iar in 1930 s-a desfaurat, la Haga, un Congres international soldat
insa cu rezultate nesemnificative.
Administrarea intemationala a unor teritorii ca regiunea Saar
sau ora?ul Danzig, sistemul mandatelor coloniale au instituit practica
unui control international, cu elaborarea unor documente normative,
a unor charte ale administratiei mandatare, cu rapoarte anuale
prezentate Comisiei Ligii Natiunilor pentru mandate.
Statutul Ligii Natiunilor facea referire la problemele
cooper dr ii economice doar in articolul 23, apeland la statele membre
sa trateze echitabil problemele comerciale. Preocuparile in acest sens
au luat ampioare, aproximativ 60% din bugetul total al organizatiei
fiind utilizat pentru activitati economice i umanitare. Intre anii 1920
i 1933 au avut loc conferinte asupra unor probleme economice
globale sub egida Ligii Natiunilor, cea din 1927 adoptand principii in
spiritul interdependentei economice a statelor, pentru promovarea
progresului economic, reducerea barierelor comerciale, limitarea
?omajului.
S-au obtinut i unele succese in stabilizarea financiara a
Austriei, a Ungariei, a Bulgariei i a Greciei. Romania a beneficiat i
ea de un astfel de imprumut, dar beneficiile acestuia au fost
discutabile. Cu toate eforturile, nu s-a reuit limitarea efectelor crizei
economice din 1929-1933, ceea ce a determinat aplicarea unor
masuri protectioniste.
7Q
Dei nu se poate vorbi de un succes in acest plan, activitatea
organismelor economice ale Ligii Natiunilor au acumulat multe
informatii i experience importante pentru edificarea unei noi ordini
economice intemationale, cu relevarea dificultatilor de ordin tehnic.
politic sau mental care impiedicau realizarea unui atare obiectiv.
Organismele specializate ale Ligii Natiunilor in domeniul
sanatatii, al comunicatiilor, al protectiei femeilor i copiilor, al
muncii, al refugiatilor au contribuit la extinderea cooperarii
intemationale. S-au incheiat conventii, s-au realizat studii pentru
combaterea epidemiilor, pentru standardizarea medicamentelor, s-au
instituit norme minimale privind legislatia muncii pentru un salariu
corespunzator, pentru prevenirea i limitarea omajului.
4,2. Pozitia Romaniei fata de marile probleme dezbatute in
organismeleSocietatii Natiunilor.
Activitatea diplomatics pentru consolidarea statutului
politic al tdrii in sistemul relatiilor intemationale
Romania a fost o prezenta activa, semnificativa in cadrul
Societatii Natiunilor, inca de la constituire. La prima sesiune au
participat: Nicolae Titulescu (finante), prof. Toma Ionescu, prof. D.
Negulescu, dr. Iancovici (jurist), A. Catargi i F. Lahovary
(Secretariate de la Geneva). Tara noastra a depus eforturi constante
pentru functionarea mecanismelor Ligii Natiunilor, situandu-se, in
cele mai multe situatii, de partea Frantei.
Comisiile Adunarii erau: nr. 1- Probleme constitutional; nr.
2 - pentru organizare tehnica; nr. 3 - pentru Curtea Permanenta de
J ustitie Intemationala; nr.4 - pentru Secretariat i Finante; nr. 5 -
pentru admiterea de noi membri; nr. 6 - pentru mandate, armamente,
arme economice. Toma Ionescu facea parte din comisiile 1, 2 i 5, iar
D. Negulescu din comisiile 3, 4, 6.
Guvemul roman a trimis la Geneva cei mai capabili
diplomati, V.V. Pella i Nicolae Titulescu (acesta din urma a fost
ales preedintele sesiunilor a Xl-a i a Xll-a ale Adunarii Societatii
Natiunilor, in anii 1931 i 1932).
80
Primele dezbateri in care s-au implicat delegatii romani s-au
concentrat pe problematica eliminarii razboiului ca mijloc de
reglementare a diferendelor dintre state. A fost discutat (i respins)
un proiect de Tratat de asistenta mutuala, apoi cunoscutul Protocol
de la Geneva (2 octombrie 1924, neadoptat din cauza Angliei) la a
V-a sesiune, cand Titulescu a intervenit in dezbateri. Romania s-a
incadrat, de la inceput i constant, in curentul politic antirevizionist i
a actionat in plan diplomatic in acest cadru, indiferent de natura
problemelor discutate in sesiunile Adunarii Generale, la Consiliul
Permanent, sub egida Ligii Natiunilor sau in afara acesteia.
Pe aceasta baza s-a articulat sistemul de aliante politico-
militare regionale de securitate, pe care-1 vom trata la cursul urmator.
0 prezenta substantiala romaneasca s-a observat la conferinta
1 5 3 A 3
economica de la Genova, la 10 aprilie 1922. In timpul discutiilor, s-a
constatat ca, alarmate de pierderea bazei de resurse pentru industria
proprie i a pietei de desfacere a produselor care disparusera odata cu
izolarea Rusiei, cercurile engleze, americane i italiene au insistat
pentru recuplarea acestui stat la circuitul comercial mondial.
Romania a sustinut Franta, care nu era de acord cu ceilalti foti mari
aliati si insista ca Rusia sovietica sa achite datoriile fostului Imperiu
Tarist, sustinand ca clauzele Protocolului pot fi acceptate daca statele
tiu ca frontierele lor nu pot face obiectul unor discutii. Delegatii
romani au folosit prilejul pentru a impune guvernului bolevic sa
restituie tezaurul romanesc depus la Moscova in 1916-1917. Ru?ii au
obiectat, precizand ca o solutie trebuie gasita intr-un context mai
larg, atunci cand Romania va decide sa retumeze Rusiei armamentul
lasat de soldatii bolevici in Moldova i Basarabia, in 1917-1918, i
cand Bucuretii vor plati comenzile facute de guvemul roman la
Petrograd pentru furnituri de razboi. Acest contencios s-a perpetuat
aproape un secol. Nici astazi nu este solutionat. La vremea
respectiva, Rusia nefiind membra a Ligii, organismele Societatii n-au
fost activate pe acest subiect.
Chestiunea dezarmarii, care a facut obiectul numeroaselor
actiuni i initiative la Liga Natiunilor, a preocupat Romania intr-o
masura importanta. Aceasta chestiune avea de depart o dilema: care
dintre cele doua conceptii erau de acceptat: cea franceza (dati
securitate i apoi voi dezarma) sau cea engleza (dezarmati, i veti
avea securitate)?
81
Delegatul roman, D. Negulescu, a intervenit in plenul
Adunarii Generale (era membra in comisia nr. 6); Noi aplaudam din
toata inima la reducerea armamentelor navale i aeriene, care absorb
o parte considerabila din bugetul nostra. Noi gandim ca, in interesul
pacii lumii, trebuie sa se faca fara intarziere dezarmarea" . Apoi
propunea sa se constituie o comisie care sa gestioneze aceasta
problematica. I.G. Duca se exprima astfel in sedinta din 16
septembrie 1925 a Adunarii Generale: ,,Ateptam ora la care
Protocolul de la Geneva i principiiie sale vor putea fi admise"89.
La 5 decembrie 1925, Guvemul roman a desemnat un delegat
pentru Comisia pregatitoare a Conferintei dezarmarii. Acesta a fost
Edmond Ciuntu, director al Secretariatului Roman pe langa
Societatea Natiunilor . Sesiunile Comisiei s-au desfasurat in mai i
septembrie 1926, martie - aprilie i noiembrie - decembrie 1927,
martie 1928, aprilie - mai 1929 i noiembrie 1930, dupa care s-au
deschis lucrarile Conferintei pentru dezarmare, incheiate in 1934,
fara rezultate clare. Vom reveni asupra contributiei Romaniei In
aceasta comisie.
Discutiile referitoare la problema optantilor a implicat
nemijlocit Romania Intre anii 1922-1930. Prin Decretul din 12
septembrie 1919, bunurile din Romania ale supuilor straini erau
expropriate in toata intinderea lor. In felul acesta se considerau lezari
in interesele lor proprietarii de pamant unguri din Transilvania, care
optasera pentru cetatenia maghiara (circa 500) i care s-au adresat
Consiliului Ligii. Guvemul maghiar s-a raliat i el cererilor grupului,
astfel cS dezbaterile din organismele Ligii s-au dovedit foarte
animate i au dat posibilitatea celor doi diplomat!, Albert Apponyi si
Nicolae Titulescu, sa-i afirme talentul oratoric. In final, Romania a
avut ca^tig de cauza.
Problema regimului tranzitului pe Dunare a fost pusa in
discutia organismelor Ligii Inca de la infiintare. In 1921, la Paris, s-a
Apud: Petre Barbulescu, Romania la Societatea Natiunilor (1929-1939).
Momente $i semnificatii, Bucureti, 1975, p. 38
89Ibidem.
'uA.M.A.E., fond Societatea Natiunilor, corespondenfa delegafiei romane, vol. 4,
f. 8
82
semnat o Conventie care reglementa statutul Dunarii, aplicat de o
Comisie Europeana a Dunarii, cu sediul la Galati, pentru Dunarea
maritima. Dunarea fluviala, intre Ulm i Braila, era sub
supravegherea Comisiei Internationale a Dunarii. Din prima comisie
faceau parte: Romania, Marea Britanie, Franta, Italia (un singur stat
riveran!) i s-a ajuns la divergente intre Romania, pe de-o parte, i
celelalte state membre, pe de alta parte. In septembrie 1924, guvemul
britanie a sesizat Comisia Consultativa Tehnica de Comunicatii i
Tranzit a Ligii. Comisia a desemnat un Comitet, iar acesta, printr-un
raport, recomanda sa fie extinsa competenta Comisiei Europene pana
la Braila, recomandare respinsa de guvemul roman. In sesiunea a 43-
a a Consiliului Ligii, Titulescu a facut precizarea ca guvemul roman
i?i ia responsabilitatea deplina asupra chestiunii; solutia a fost
adoptata abia in 1939 aa cum a prevazut guvemul roman.
La 16 septembrie 1926, Romania a fost aleasa intre cei 9
membri nepermanenti ai Consiliului, pentru trei ani, astfel ca acum
facea parte din toate comisiile Ligii. Din aceasta pozitie, delegatii
romani au contribuit la finalizarea lucrarilor pregatitoare ale
Conferintei Dezarmarii care urmau sa inceapa la 2 februarie 1932.
Aa cum am vazut in capitolul precedent, criza economica
mondiala, declanata de marele crah al Bursei din New York, la 24
octombrie 1929, a marcat activitatea Ligii, iar Romania s-a dovedit
extrem de activa in toate actiunile care vizau diminuarea
consecintelor ei. Inca in 1923 s-au purtat discutii pentru reducerea
formalitatilor vamale, chestiune reluata in 1925 i abandonata de
teama unei posibile uniuni vamale Austria-Germania. In 1929 a fost
organizata o Conferinta Intemationala pentru eliminarea prohibitiilor
?i protectionismului. S-au creat doua comisii. La una dintre ele a fost
ales preedinte economistul roman Virgil Madgearu, care a pledat
pentru acorduri economice regionale, ca o etapa in calea unei unitati
economice europene. El a actionat pentm actiuni concertate ale
tarilor agrare, pentm a obliga marile puteri industriale la concesii i
la achizitii de produse agricole realizate din estul european.
Ideea europeana a provocat dezbateri ample la Liga
Natiunilor. Cu aceasta ocazie, reprezentantii Romaniei au expus
conceptia statului roman. Dezbaterea s-a suprapus peste acelea
provocate i consacrate crizei economice, astfel ca aspectele de ordin
politic au fost in buna masura estompate.
83
Aspectele economice ale acestei posibile constructs aveau
prioritate. De altfel, Pactul Ligii Natiunilor (art. 29, paragrafele a i
b) stabilea ca intre tarile membre trebuie sa se instituie relatii
' A 5
economice privilegiate. In 1923, s-au obtinut rezultate concrete, prin
reducerea taxelor vamale, iar in 1927 s-a convocat o Conferinta
economica intemationala la care au participat 200 de experti din 50
de tari. Rezultatele acestei Conferinte - dei, teoretic, apreciabile -
au fost diminuate din cauza declanarii crizei (1929), cand
protectionismul a revenit in forta. In decembrie 1929, la Paris, s-a
desfaurat a treia Conferinta pentru eliminarea restrictiilor i
prohibitiilor la import-export. Singurul rezultat a constat in faptul ca
Adunarea Ligii a cerut statelor sa se abtina doi ani de la a ridica
tarifele vamale peste cele in vigoare.
In februarie 1930, s-a deschis, la Geneva, Conferinta
intemationala pentru actiuni economice concertate, condusa de von
Moltke (fost ministru de Exteme danez). Dupa 8 edinte, s-a hotarat
crearea a doua comisii: una condusa de Colijn - care trebuia sa
propuna un proiect de conventie economica - i a doua condusa de
Virgil Madgearu, care trebuia sa fixeze calendarul negocierilor
ulterioare. Madgearu a tinut 13 edinte i a elaborat un protocol
pentru edinta plenara. Atentia lui s-a indreptat catre situatia tarilor
agrare din Est i, bazat pe ea, a motivat nevoia unor acorduri
regionale ca o prima etapa pe calea stabilirii unei unitati economice
europene. Sa observam ca aceasta idee este foarte modema.
Romania a semnat (alaturi de alte 18 state) Conventia comerciala (2
martie 1930), dar aplicarea prevederilor ei a fost marcata de incalcari
repetate. Solicitarea catre Occident, de a prelua preponderent produse
agricole din Orientul european (nu din S.U.A.), revenita in discutiile
anului 1931, nu a putut fi satisfacuta. Tarile Orientului european au
incercat sa actioneze unitar in aceasta privinta. In iulie - august 1930,
la Bucureti, s-au intalnit oficiali romani, iugoslavi, unguri pentru a
formula raspuns ?i propuneri la deciziile Conferintei din 1929 (pentru
eliminarea restrictiilor). Ei au depus la Liga, la 30 august 1930, o
nota comuna privind plasarea in Occident a produselor lor agricole.
In august 1930, la Varovia, a avut loc Conferinta Agrara (Romania,
Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Letonia, Ungaria) care a intarit
solutiile propuse Ligii de expertii intruniti la Conferinta din
Bucureti.
84
A
In numele celor opt state, Virgil Madgearu a cerut
preedintelui Adunarii sa trimita Rezolutia de la Varovia, pentru
studiu, la Comisia economica (comisia a 2-a). Solutiile din Rezolutie
au fost respinse de reprezentantii Australiei, Noii Zeelande, Canadei,
Africii de Sud i Indiei. Aceste state se temeau de o concurenta
neloiala ca urmare a cererii Orientului european pentru regim
preferential la taxele pentru produsele agricole provenite din tarile
zonei respective. DelegatuI roman, E. Neculcea, a explicat
Conferintei ca regimul preferential invocat era exceptional i putea fi
luat in calcul pentru 6 luni.
Proiectul Uniunii Europene a fost lansat de Aristide Briand la
sesiunea a X-a a Adunarii Ligii (5 septembrie 1929). Acceptat in
principiu, Franta a primit misiunea sa pregateasca chestiunea pentru
o dezbatere aprofundata. S-a intocmit un Memorandum in patru
puncte, trimis tuturor tarilor membre, care, la 10 august 1930, a fost
analizat, individual, de fiecare guvem. Dupa analiza, documentele de
pozitie ale acestora au fost trimise la Paris.
Titulescu a apreciat proiectul de Uniune ca generos (in
discursul tinut la Cambridge, la 19 noiembrie 1930). La sesiunea
Adunarii, din septembrie 1930, George G. Mironescu (ministru de
Externe) a fost de parere ca reuniuni i intelegeri regionale (ca cele
de la Bucurejti i Varovia) pot fi multiplicate i, astfel, se poate
ajunge la un mare edificiu european.
La 17 septembrie 1930, s-a hotarat sa se continue studierea
problemei Uniunii in cadrul Secretariatului, urmand ca rezultatele
studiului sa fie prezentate Adunarii Ligii. Astfel a luat fiinta Comisia
de Studiu pentru Uniunea Europeana, condusa chiar de Aristide
Briand i Eric Drummond, care a functionat doi ani. Din nefericire,
imprejurarile crizei economice au facut ca dezbaterile sa fie marcate
de problemele economice stringente, care au influentat i nereuitele
in plan politic. C. Antoniade raporta la Bucureti, la 30 ianuarie
1931, ca toata discutia s-a concentrat pe chestiuni economice. La 17
ianuarie 1931, Titulescu, in stilu-i concis, a apreciat ca nu sunt 10
probleme economice, ci una singura, care este mondiala, alaturi de
care sunt probleme i interese regionale a ceea ce se numete Europa:
Conferinta mondiala apartine prezentului. In colectivul de redactare
a acestor prime concluzii a fost inclus i Nicolae Titulescu.
85
La incheierea lucrarilor celei de-a doua sesiuni a Comisiei, A.
Briand a prezentat un proiect de Rezolutie (insuit i de Italia, Marea
Britanie i Germania) care avea un continut politic mai pronuntat,
marcat de problema tensiunilor chino-japoneze. Solutiile despre
cooperarea economica interstatala stransa au fost folosite ca pretext
pentru un proiect de uniune vamala Germania-Austria, care a
ingrijorat Liga din cauza pericolului Anschluss-ului i realizarii
hinterland-ului german in bazinul Dunarii mijlocii. Solicitata in
aceasta problema pentru aviz, Curtea Permanenta de J ustitie
Intemationala, a respins proiectul ca neconform ansamblului
tratatelor de pace de la Paris.
A,
In fine, in a treia sesiune a Comisiei (mai 1931) s-a hotarat
infiintarea Societatii Internationale a Creditului Ipotecar Agricol.
Titulescu il informa pe D.I. Ghika (ministru de Externe) ca s-a admis
tariful preferential pentru produsele agricole: Sfortarile Romaniei la
Geneva au avut drept scop a asigura Romaniei satisfactia la care are
dreptul in materie agricola, dar i libertatea ei de actiune. La a
cincea sesiune a Comisiei s-a hotarat chiar crearea unui Comitet
special privind exportul de animale i produse animaliere.
Situatia economica a estului european (dupa o analiza noua,
facuta la Conferinta de la Stressa, in septembrie 1932) a determinat
mentionarea, in Actul Final al Conferintei de la Lausanne, a deciziei
Comisiei de studiu pentru Uniunea Europeana ca la proxima sa
sesiune sa analizeze posibilitatea de redresare economica a tarilor
Europei Centrale i Orientale. Rezolutia era rezultatul presiunilor
facute de Blocul statelor agrare, care in urma cu un an (la Stressa)
hotarasera sa lucreze unitar sub preedintia lui Virgil Madgearu.
Madgearu a vorbit, in finalul Conferintei, subliniind ca tarile din
Blocul Agrar sunt doar in parte multumite, din cauza balantei
dezechilibrate a platilor externe i a situatiei lor financiare.
Delegatii romani la Liga Natiunilor au stabilit relatii
aprofundate cu organismele specializate financiare ale Societatii cu
ocazia imprumuturilor obtinute de Romania de la Banca
Intemationala in anii crizei economice. Aceasta tematica se discuta
9
in cadrul cursului de istorie contemporana a Romaniei pentru ca
abordarea ei este extrem de complexa i nu poate fi epuizata in acest
86
curs. Retinem disputele dintre profesorul Charles Rist i Nicolae
Titulescu, adeseori invocate de responsabilii Societatii, mai ales ca ei
trebuiau sa avizeze rapoartele expertilor lor pe langa Banca Nationala
A
a Romaniei, Ministerul Finantelor i C.F.R. In 1923, secretarul
general adjunct al Ligii, Avenol, insotit de A. Loveday, s-au deplasat
la Bucureti alarmati de semnalele trimise din capitala Romaniei
despre situatia fmanciara a tarii.
Ne vom opri acum la cateva aspecte in legatura cu
imprejurarile alegerii diplomatului roman, Nicolae Titulescu, in
calitate de preedinte al Adunarii Generale a Ligii Natiunilor in doua
sesiuni consecutive.
Sesiunea a Xl-a a Adunarii Societatii Natiunilor a avut loc in
5 3
septembrie 1930 i avea o agenda extrem de incarcata. Doar aparent
functia de Preedinte al Adunarii nu era una importanta. De fapt, ea
oferea posibilitatea celui care o ocupa sa influenteze agenda de lucru
a Ligii i, in parte, chiar deciziile acestui organism. De aceea,
Nicolae Titulescu s-a inscris in competitie cu toata puterea talentului
i a relatiilor sale, in Paris Midi (10 februarie 1930): Ordinea de zi
este cu siguranta la inaltimea talentului sau (Nicolae Titulescu
n.n.). Nici o sesiune nu a avut pana acum un program mai incarcat.
Editorialistul iniruie problemele foarte complicate pe care Adunarea
urma sa le dezbata in sesiunea abia deschisa. Contracandidatul sau,
Hjalmar Procope, diplomat finlandez, era sustinut de curentul
revizionist (ungar, in special, dupa ce contele Apponyi se retrasese
din cursa). La 9 septembrie 1930, Procope s-a retras i el din cursa,
contient ca nu are nici o ansa de catig.
In acest fel, la 10 septembrie, din 51 de delegatii prezente, 46
au votat alegerea lui Nicolae Titulescu in calitate de Preedinte al
Adunarii Generale. Fara nici o legatura cu eforturile diplomatului
roman, rezultatele sesiunii au fost sub ateptarile majoritatii
A #
responsabililor din tarile membre prezenti la dezbateri. In fapt, seria
conflictelor deschise interstatale scapate de sub control se declan?ase.
La doar 10 zile dupa inceperea celei de-a XH-a sesiuni (10
septembrie 1931) a inceput conflictul chino-j aponez care a marcat
existenta i prestigiul Ligii.
87
Noua sesiune incepea in conditii grele, atmosfera era
apasStoare pe culoarele Palatului Ligii de la Geneva. Alegerea noului
presedinte al AdunSrii pentru Sesiunea 1931 tensiona i mai mult
atmosfera, cu atat mai mult cu cat nici o personalitate nu dobandise
A
intre timp o credibilitate i autoritate incontestabile. In schimb, s-a
A
inregistrat un aflux de cadidaturi de calitate modestS. In aceasta
situate, delegatia britanica a apelat la Titulescu sa-i depuna din nou
candidatura pentru functia de presedinte al Adunarii Ligii. Cu toate
reftnerile diplomatului roman - pe considerentul ca in acest fel se
incalcS tradipile Ligii - in final el a acceptat ?i a fost ales cu 25 de
voturi din 49 de votanti. Contracandidatul sau, contele Albert
Apponyi, a objinut 21 de voturi.
Mediile politice internationale au consemnat victoria
diplomatului roman $i au asimilat-o cu victoria curentului
antirevizionist in fata celui revizionist. Problemele noii sesiuni erau
insa mult mai complicate, iar situatia Ligii, in general, se deteriora
tot mai mult. 0 cumplitS neincredere a cuprins lumea, incepand cu
domeniul financiar riscand chiar sa se extinda asupra celorlalte
domenii, spunea Titulescu in discursul de investitura. EI considera
ca Liga trebuia s promoveze imediat increderea. prudenta, actiunea
fermS $i spiritul de sacrificiu *.
Reu^ita sesiimii - printre putinele de altfel! - consta in nxaxea
datei Conferinfei pentru dezannare (2 februarie 1932). La randul ei.
Adunarea generals a adoptat tun proiect de convenpe in domeniul
dezarm&rii, dar s-a ajuns la greutSti insurmontabile. dexerminate de
diferentele foarte mari intre interesele reale promovate de marile
puteri. De la tribuna AdunSrii, Titulescu reflecta: A XEI-a sesiune a
AdunSrii $i-a inceput lucrSrile sub imperiul unui sentiment de
anxietate, generat de o gravS crizS a tncrederii care se propaga cu
repeziciune de la un capSt la altul al lumii..."92.
In legSturS cu solutiile in conflictul chino-japonez, delegatii
romani au fost foarte activi in dezbateri. Constantin Antoniade a
insistat pentru a se permite invitarea SUA in dezbaterile privind
11Apud: Pece Biirbulescu, op. cit, p. 140
O'}. . . .
solutionarea acestui conflict, cu toata opozitia delegatilor japonezi.
La 24 octombrie 1931, Consiliul Ligii a votat, in unanimitate, o
rezolutie care obliga J aponia sa-i retraga fortele de pe teritoriul
chinez i sa inceapa negocieri. Antoniade comunica la Bucureti ca
Rezolutia nu putea fi eficienta fara masuri punitive, iar delegatii
chinezi erau sceptici in privinta respectarii acesteia. La 10 decembrie,
Consiliul adopta o noua Rezolutie prin care se instituia o Comisie de
studii care sa examineze situatia conflictului la fata locului.
3 3
Fortele japoneze au trecut, insa, la escaladarea tensiunii i, in
ianuarie 1932, au ocupat Shanghaiul, lovind in interesele britanice
A
din aceasta zona, inclusiv din Hong-Kong. In aceeai masura, erau
amenintate i interesele SUA, care, aflate sub imperiul Doctrinei
Stimson, anuntau ca nu va participa la sanctiuni economice sau
militare, pentru ca ele ar conduce la razboi. Preedintele Hoover
considera ca suficiente condamnarea agresiunii i nerecunoaterea
ocupatiei nipone in China.
In general, delegatia romana a monitorizat atent evolutia
evenimentelor, precum i pozitiile exprimate de principalii
protagoniti ai scenei politice mondiale. N.N. Hiot transmitea la
Bucureti ca, dei Consiliul avea toate datele necesare unei
interventii, acesta a hotarat sa atepte inainte de a lua o decizie.
Consiliul miza, inca, pe rezultatele pozitive ale diplomatiei. Dupa
N.N. Hiot, Consiliul s-ar fi temut sa intocmeasca un raport care,
nevotat in unanimitate, ar fi riscat sa inregistreze un eec prin
retragerea J aponiei din Liga.
A
In final, Consiliul (condus de Paul Boncour) a hotarat sa
convoace, la 3 martie 1932, o Adunare extraordinara. Nicolae
Titulescu a fost solicitat sa asigure Preedintia acestei Adunari (la
insistentele delegatilor germani), dar acesta a refuzat, invocand riscul
A
de a pierde prietenia ?i bunavointa unora dintre delegatii. In
asemenea conditii, preedintia a revenit dipJ omatului belgian Paul
Hymans, care a fost sustinut i de delegatii romani. Nicolae Titulescu
informa Centrala de la Bucureti despre manevrele din culise pentru
impunerea acestei alegeri. Germania i Italia considera aceasta
candidatura ca franceza, lucreaza serios pentru contele Apponyi, ...
A
chestiunile acestea sunt numai in aparenta chestiuni personale. In
89
fond, ele pun in relief dezacordurile sau tendintele de noi orientari pe
fondul chestiunilor politice insei93.
/V
In aceste conditii, Adunarea Generala Extraordinara s-a
intrunit la 3 martie 1932 i, a doua zi, a invitat cele doua guveme
(japonez i chinez) sa ia imediat masuri pentru incetarea ostilitatilor.
Titulescu a vorbit in numele Romaniei la aceasta Adunare i a
prezentat pe larg pozitia Bucuretilor. Ideea de baza a discursului94 s-
a concentrat pe consecintele conflictului pentru autoritatea i destinul
Ligii Natiunilor. Daca Liga ovaie, daca nu proclama cu tarie marile
principii [...] ea va inceta sa mai existe i intreaga sa activitate din
trecut va aparea drept o dezamagire in ochii celor care au crezut in
ea . Titulescu enumera ase asemenea principii:
1. sa inceteze imediat i defmitiv ostilitatile;
2. sa se incheie un armistitiu militar (fara conditii);
3. sa se aplice art. 10 din Pactul Ligii;
4. sa se protejeze bunurile persoanelor fara legatura cu
ostilitatile;
5. negocierile viitoare sa se sprijine pe tratatele in vigoare;
6. Liga sa afirme doctrina i exigentele ei, in mod uniform,
pentru toti membrii, indiferent de regiunea geografica in care se
gasesc.
Raportul prezentat de Comisia de studii a Ligii referitoare la
imprejurarile conflictului chino-japonez (1 octombrie 1913) a generat
reactii din partea guvemului japonez, care, sfidand opinia publica
mondiala, a recunoscut statul-marioneta Manciuria (Manciuko).
Constantin Antoniade a prezentat punctul de vedere al
Romaniei in cadrul Adunarii generale fata de raportul Comisiei de
studiu, care a preluat ideile exprimate anterior de Nicolae Titulescu
in sensul ca o atitudine de toleranta din partea Ligii ar fi determinat o
slabire a rolului ei. De solutionarea acestui conflict - spunea
Antoniade - depinde viitorul i stabilitatea institutiei noastre . El
Nicolae Titulescu., Documente diplomatice, Telegrama nr. 102/27 februarie
1932, p. 387
94Arhivele M.A.E., fond Societatea Natiunilor (conflictul chino-japonez), dosar 47
95Ibidem.
96Arhivele M.A.E., fond Societatea Natiunilor, dosar FI, nr. 42
90
era de parere ca nici o solutie nu putea fi avuta in vedere ca justa,
echitabila i de natura sa asigure pacea daca nu era, in acelai timp,
fondata pe principiile Pactului Ligii97.
Problema a fost trimisa spre analiza Comitetului celor 19
care a intocmit doua proiecte de rezolutie pentru solutionarea panica
a conflictului, care a recomandat sa se constituie un Comitet de
Conciliere si sa fie admise pentru a interveni cu autoritatea lor
/V
S.U.A. i U.R.S.S. In final, propunerile Comitetului celor 19 au
fost respinse de oficialii japonezi: J aponia era hotarata sa iasa din
Liga, decat sa paraseasca pamantul Manciuriei. Adunarea Ligii (24
februarie 1933) a votat, pana la urma, un raport in care afirma ca
China ii mentine suveranitatea asupra Manciuriei, dei J aponia nu
era condamnata ca stat agresor. Totui, J aponia a decis sa se retraga
din Liga Natiunilor.
Foarte activa i profund implicata s-a dovedit delegatia
romana in dezbaterile i solutiile privind dezarmarea. Conferinta
dezarmarii va fi piatra de incercare a intelegerii dintre natiuni,
spunea Titulescu inca de la 29 septembrie 1931. Arthur Henderson
(Marea Britanie) a condus Conferinta dezarmarii, deschisa la 2
februarie 1932, la care au participat cele mai multe state din cate au
fost pana atunci la un forum mondial: 61 de state, din care 54 state
membre i 7 nemembre (SUA, URSS, Turcia, Egipt, Afghanistan,
Brazilia, Costa Rica). Conferinta a fost organizata pe cateva comisii:
Comisia generala, Biroul, 5 comisii i un Comitet special (Comisia
terestra, navala, aeriana, bugetara, arme chimice etc.). Ulterior, s-a
creat i o Comisie de mediere (sau politica) condusa de grecul N.
Politis. Aceasta ultima Comisie i candidatura lui Politis au fost
sprijinite putemic de Romania. Conditiile in care s-au desfaurat
dezbaterile au fost cu totul nefavorabile. In primul rand, Liga tocmai
gestiona - fara succes - un conflict in plina desfaurare (chino-
nipon), apoi in Germania curentele militariste catigau teren pe
fondul greutatilor provocate de criza economica: Heinrich Briining,
cancelarul german, anunta pentru Germania incetarea platilor
stabilite in baza Tratatului de pace.
97Ibidem
91
Delegatii Romaniei nu au avut initiativa unor propuneri in
legatura cu problematica dezarmarii, cereau doar ca o eventuala
Conventie sa fina cont de nevoile de securitate ale fiecarei tari in
parte. Cele douS tending care ocupau ansamblul dezbaterilor se
refereau la dezarmarea cantitativa sau dezarmarea calitativa.
Marea Britanie era pentru varianta dezarmarii cantitative.
deosebindu-se de Franta care era pentru o dezarmare calitativa._ S-a
ajuns, la un moment dat, la ideea unei dezarmari progresive, pana
catre nivelul cel mai de jos posibil, dar asupra ,jiivelului cel mai de
jos posibil erau o multime de interpretari.
Unele dificultati de interpretare s-au perpetuat dupa ce SUA
au luat initiativa unei noi variante de dezarmare: JPlanul Hoover.
Aplicarea acestui Plan avea drept consecinte un echilibru al
puterilor i presupunea o revizuire a Tratatului de la Paris in privinta
restrictiilor impuse Germaniei. Evident acest plan a reuit sa-i
nemultumeasca atat pe oflcialii englezi, cat ?i pe cei francezi.
Titulescu se confesa lui Paul Boncour: Nu pot admite ca, dupa ce
Romania a suferit de saracie de la razboi incoace, saracia trecuta sa
mai i creeze pentru viitor un plafon militar analog aceluia pe care
f l op
Tratatul de la Versailles 1-a impus Germaniei in urma infrangerii .
Nu insist pe ansamblul desfaurarilor actiunii dipiomatice
legate de problematica dezarmarii, care poate face obiectul unei teme
separate. Concluzia acestor infinite dezbateri $i> mai ales, sfar?itul
lor, a insemnat un eec rasunator al ideilor lansate la inceputui
Conferintei. In loc sa se ajunga la dezarmare, dimpotriva, s-a relansat
cursa inarmarilor in care Germania a reu^it, in doar cativa ani, sa
recupereze i sa depaeasca toate competitoarele care aveau realizad
serioase fata de ea. La capatul ei, la 14 octombrie 1933, baronul von
Neurath (ministrul germaii de Exteme) anunta retragerea Germaniei
din Societatea Natiunilor.
/\
In nota, el spunea: Acest eec al dezarmarii se datorete
lipsei de bunavointa a statelor puteniic marmate de a-si indepiinii
promisiunile contractuale de dezarmare. El era de parere ca, din
acest motiv, Germania nu poate sa-i afirme dreptul recunoscut la
,!>Ibidem, Telegrama 172, seranata Titulescu
egalitate. Reprezentantii romani nu puteau decat sa inregistreze acest
eec si sa transmits la Bucureti ingrijorarea care domnea la Liga
dupa gestul Germaniei.
Au urmat crize politice succesive in viata intemationala in
care au fost implicate direct state europene, i care au pus Liga
Natiunilor in situatii dintre cele mai dificile de la infiintarea acesteia:
agresiunea Italiei asupra Etiopiei (stat membra al Ligii), criza renana,
razboiul civil din Spania, alipirea de catre Germania a Austriei, criza
cehoslovaca i, in fine, agresiunea asupra Poloniei, la 1 septembrie
1939, care a condus la declanarea celui de Al Doilea Razboi
Mondial (3 septembrie 1939).
Daca primul deceniu din existenta Ligii s-a caracterizat prin
constructii politice i diplomatice de natura sa genereze sperante de
incredere i stabilitate, in al doilea deceniu evenimentele au scapat
controlului Societatii Natiunilor i au pus-o in situatia de a actiona
pripit, superficial i cu infinite menajamente fata de statele care
cautau sa se emancipeze de sub conditia lor de state invinse in razboi,
constranse de rigorile Tratatului de pace.
Activitatea Romaniei la Liga a fost i ea marcata de aceasta
stare.
Marile puteri responsabile pentru respectarea Tratatului de
Pace de la Paris (in special Franta i Marea Britanie) au decis sa faca
multe concesii grupului de tari revizioniste i chiar sa accepte
revizuirea unora din conditiile prevazute in tratat pentru Germania, in
special. Turcia, la randul ei, a obtinut satisfactie pentru solicitarea de
modificare a regulamentului Stramtorilor, convenit initial la
Lausanne (1923), i, inclusiv cu sprijinul i acordul Romaniei, a
obtinut suveranitatea deplina asupra acestei zone in cadrul
Conferintei de la Montreux (1936). Ea a actionat insa in cadrul
stabilit de statutul Ligii, dei, Titulescu, ingrijorat de ideea insai a
revizuirii, a acceptat demersul cu dificultate. Spiritul conciliatorist
fa|a de politica faptului implinit, promovata initial de J aponia, apoi
de Germania, Italia i Ungaria, a creat confuzie in politica tari lor
Europei rasaritene antirevizioniste care se bazau pe forta ?i
intransigenta marilor democratii occidentale.
93
Pozitia Romaniei fata de marile disfunctiuni care au afectat
3 3 3
credibilitatea Ligii a fost concertata cu a aliatilor ei din Mica
Intelegere ?i din Intelegerea Balcanica, fara a reui sa determine o
reconsiderare a rolului acesteia. La urmatoarea tema va fi abordata pe
larg aceasta problematica.
Falimentul i sfaritul existentei Societatii Natiunilor, dupa
20 de ani de exercitiu politic, fara eficienta, n-a mai surprins pe
nimeni. Liga n-a putut sa mai asigure nici macar imaginea formala a
unui organism cu recunoatere in plan european sau mondial.
Decizia asupra Cehoslovaciei, in septembrie 1938 (prin care
Germania intra in posesia zonei Sudete), s-a luat la Munchen, dupa
discutii intre oficialii germani, englezi, francezi i italieni, fara sa se
consulte organismele Ligii.
In septembrie 1937, China s-a adresat din nou Consiliului
Ligii, dupa ce J aponia a reinceput agresiunea asupra sa. Liga avea
insa probleme serioase in interior, motiv pentru care nici unui din
mecanismele anterioare - i aa ineficiente - nu mai puteau fi
activate.
Italia s-a retras din Liga (decembrie 1937), Germania, Italia i
Spania s-au grabit sa recunoasca noua entitate politica Manciuko, iar
J aponia i Germania recunoteau Imperiul italian care includea
Etiopia. Reactia Societatii Natiunilor era aproape imperceptibila -
simple proteste fara angajamente ferme - ceea ce a netezit drumul
escaladarii tensiunilor.
La 9 mai 1938, s-a deschis o noua Sesiune (a 101-a) a
Consiliului Ligii a carei ordine de zi era sugestiva pentru falimentul
acesteia: propunerea (britanica) de recunoa^tere a anexarii de catre
Italia a Etiopiei; cererea Elvetiei de retragere din Liga pentru a
ramane neutra; parasirea Ligii de catre Chile pentru ca Societatea
Natiunilor ii inelase ateptarile. De altfel, preedintele Consiliului,
Wihems Munters, nereuind sa obtina un punct de vedere unitar, a
indemnat fiecare delegatie ca, in problema Etiopiei, sa procedeze
cum va crede de cuviinta.
3
La 11 septembrie 1939, era convocata o noua sesiune a
Adunarii Generale. Evident, dupa ce, la 1 septembrie 1939,
agresiunea germana asupra Poloniei s-a declanat, iar doua zile mai
tarziu razboiul s-a generalizat, forumul genevez nu s-a mai intrunit.
Formal, Liga a existat pana in 1946, la sesiunea a XXI-a,
dupa razboi.
94
BIBLIOGRAFIE
1. BARBUL, Gheorghe, SOLCANU, Ion, Schimbarea aliantelor
Romaniei. De la Titulescu la Antonescu, Iai, Institutul
European, 1995.
2. BARBULESCU, Petre, Romania la Societatea Natiunilor 1929-
1939. Momente i semnificatii, Bucureti, 1975.
3. BUZATU, Gheorghe, Titulescu i strategiapacii, Iai, 1982.
4. CRETZIANU, Alexandru, Ocaziapierduta, Iai, 1995.
5. DASCALU, Nicolae, Propaganda externa a Romaniei Mari 1918-
1940, Bucureti, 1998.
6. IACOBESCU, M., Romania i Societatea Natiunilor 1919-1929,
Bucureti, 1988.
7. Idem, Istoria relatiilor internationale pana la mijlocul secolului al
XX-lea, Bucureti, 1991.
8. MOISUC, Viorica, Premisele izolarii politice a Romaniei, 1919-
1940, Bucureti, 1991.
v
9. NASTASE, Adrian, Nicolae Titulescu. Contemporanul nostru,
Bucureti, 2002.
10. Relatii internationale in perioada interbelica, Bucureti, 1980.
11. TALPE, loan, Diplomatic i aparare. Coordonate ale politicii
exteme romaneti. 1933-1939, Bucureti 1939.
12. TITULESCU, Nicolae, Discursuri, Bucure^ti, 1967.
13. Idem, Documente diplomatice, Bucureti, 1967.
14. TURCU, Constantin, VOICU, Ion, Nicolae Titulescu in universul
diplomatieipacii, Bucureti, 1984.
95
5. Romania in dinamica generala a politicii europene
in primul deceniu interbelic
5.1. Tendinte fundamentale in politica europeana
in primul deceniu interbelic
La acest curs voi face unele referiri succinte despre
evenimente i fapte petrecute dincolo de anul 1933 in ideea de a nu
rupe artificial procese i evolutii care au avut un caracter uimitor.
Contextul international - in particular, cel european - in
primul deceniu de dupa razboi i in intreaga perioada interbelica
contureaza un tablou foarte complex de fapte, evenimente, procese i
actiuni aflate in conexiune i intr-o permanenta transformare,
previzibila sau mai putin previzibila. Doar aparent, in descrieri
sumare, istoricii au prezentat evolutia situatiei intemationale, ca pe
un proces linear, mergand de la simplu la complex, de la stabilitate la
criza, de la intelegere la dispute deviate in final i rezolvate, in ultima
instanta, prin dictat i forta.
Realitatea europeana - asupra careia ma opresc pentru a
raspunde mai aprofundat subiectului - a fost, insa, constant dinamica
i a inregistrat procese i evolutii contradictorii. Gesturi i
angajamente oficiale ferme, aparent linititoare, au fost urinate,
adeseori, de declaratii sau de pozitii voit confuze, care diminuau sau
anulau orice sperante puse in ele.
Practic, din 1919 pana in 1933 i, ulterior, pana la inceperea
razboiului, nu a existat perioada de linite deplina, de siguranta
totala, de pauza in actiunea diplomatics a principalilor protagoniti ai
scenei politice europene. De altfel, dupa anul 1932 viata politica
intemationala este agresata sistematic, concomitent in plan politic,
diplomatic i militar9 .
Reglementarea pacii dupa Primul Razboi Mondial s-a dovedit
99Viorica Moisuc, Premisele izolarii politice a Romaniei, 1919-1940, Bucureti,
1991, passim; A.J .P. Taylor, Originile celui de-al doilea razboi mondial,
Bucureti, 1999, passim. Considerable sunt partial diferite de cele ale Vioricai
Moisuc, dar interesante.
96
a fi un proces mai dificil decat se anticipa. Acest proces nu s-a
incheiat odata cu semnarea Tratatelor de Pace sau cu infiintarea
3
Societatii Natiunilor . Chiar inainte de a fi semnate, textele
3 5 ~
tratatelor de pace au facut obiectul unor dispute aprinse, greu
temperate i doar actiunea hotarata a Consiliului Celor Patru (Franta,
Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Italia) i noile realitati
statale, deja conturate, precum ?i riscul continuarii razboiului, cand
mijloacele de lupta erau aproape epuizate, au facut ca ele sa nu
degenereze, din nou, in conflicte deschise, generalizate.
Noile autoritati ale statelor invinse in razboi, dezavantajate -
in conceptia lor - de tratatele de pace, incercau sa-$i indeplineasca
obiectivele, ratate prin mijloace de forta, prin lupta diplomatic^,
sustinuta de o abila i intensa propaganda, de un loby foarte
calificat in principalele capitale europene, apeland la intelegerea i
sprijinul opiniei publice din tarile invingatoare din postura de
victime ale unor conjuncturi nefericite. Ele declarau ca tarile lor au
fost atrase de conducatori iresponsabili i nereprezentativi in raport
cu adevaratele sentimente i optiuni ale popoarelor, intr-o aventura
pe care niciodata n-au dorit-o i ca ar fi nedrept sa fie pedepsite
natiuni intregi pentm faptele savarite de o clica izolata, care n-a
cunoscut adevarata vointa a tarii si n-a actionat in numele ei101. Cele
3 3 T 3
doua curente politice principale care caracterizau in special realitatea
europeana erau: curentul revizionist i cel antirevizionist. Curentul
revizionist reunea, in principiu, statele invinse in razboi sau cele
A
nemultumite de solutiile Conferintei de Pace de la Paris. In aceasta
situatie se aflau, in primul rand, Germania, apoi Ungaria, Bulgaria,
100Vezi, in detaliu: Valeriu Florin Dobrinescu, Romania i sistemul tratatelor de la
Paris (1919-1923), passim. O sinteza a problematicii i in studiul introductiv al lui
Valeriu Florin Dobrinescu i Ion Patroiu la lucrarea Politica externa a Romaniei
1918-1933, autor Frederic C. Nanu.
101$tefan Pascu, tefan tefanescu (coordonatori), Jocul periculos al falsificarii
istoriei, Culegere de studii z articole, Bucureti, 1986, in special studiile de la
paginile 132-140; 263-275; 288-302 $i, in mod deosebit, studiul Cui folose$te
denaturarea adevarului istorie (autori Viorica Moisuc i Cristian Popiteanu cu
importante informatii i interpretari despre pozifia Bulgariei fata de Conferinta de
Pace i fata de Pactul Balcanic. Vezi i: Nicolas M. Nagy-Talavera, Fascismul in
Ungaria / Romania, Bucureti, 1996, pp. 108-114
97
i, intr-o masura mai mica, Austria. Foarte curand, in special dupa
1927, cauza lor a fost imparta$ita de Italia i, in mod deosebit, de
Rusia Sovietica. Aceste state, care formau curentul de gandire
revizionist, generator de ingrijorare i insecuritate, initiau actiuni i
luari de pozitie provocatoare, la inceput izolat, facand apel la calea
legala (art. 19 din Statutul Ligii Natiunilor)102, apoi prin gesturi
mai ferme, unite prin diferite acorduri sau conventii conjuncturale
sau statomice i ignorand apelul la cadrul juridic international
existent, pe masura ce Liga Natiunilor dadea semne evidente de
neputinta i criza.
Curentul opus acestei tendinte - cel antirevizionist -
cuprindea marile puteri invingatoare in razboi, Franta in primul rand,
Marea Britanie, S.U.A., apoi tarile Micii Intelegeri i Intelegerii
Balcanice, alte state interesate in mentinerea statu-quo-\\\vi.
5.2. Cadrul general i obiectivele aliantei dintre Romania i
Polonia
Sfar^itul razboiului gasete Romania cu cele mai importante
nevoi de aparare la frontiera de Est, unde Rusia Sovietica (din 1922,
102 In mod frecvent, statele revizioniste invocau prevederile articolului 19 al
Pactului Societatii Natiunilor, atunci cand pretindeau modificari teritoriale,
interpretandu-1 in interes propriu. Articolul 19 avea urmatorul continut: Adunarea
poate, din cand in cand, sa invite membrii Societatii sa procedeze la o noua
examinare a tratatelor devenite inaplicabile, precum i a situatiilor internationale a
caror mentinere ar putea pune in pericol pacea lumii. Ministrul roman de Exteme
preciza: In Pactul Societatii Natiunilor exista un articol 19, faimos prin specula ce
s-a facut in jurul lui, care dispune ca Adunarea poate, din timp in timp, sa invite pe
membrii Societatii de a proceda la un nou examen al tratatelor devenite
inaplicabile, precum i al situatiunilor internationale a caror mentinere ar putea
pune in pericol pacea lumii. in ce privete tratatele, revizuirea nu este prevazuta,
deci, decat pentru tratatele devenite inaplicabile, adica pentru clauzele in curs de
executare, pentru care se constata ca aplicatiunea nu este posibila. Or, clauzele
teritoriale sunt deja aplicate. Revizuirea lor este deci juridic imposibila. Nicolae
Titulescu, Discursuri, Bucureti, 1967, p. 410; vezi i Frederic C. Nanu, Politica
externa a Romaniei 1919-1933, editie ingrijita de Valeriu Florin Dobrinescu i Ion
Patroiu, Iai, 1993, pp. 79-101
98
U.R.S.S.) tocmai ameninta granita romaneasca pe Nistru, refuzand sa
recunoasca unirea Basarabiei cu Romania. Concomitent, in Bucovina
i in Basarabia se mai gaseau formatiuni izolate de militari din
vechea armata tarista care ateptau inca sprijin din partea Aliatilor in
incercarea lor de a disloca puterea comunista de la Moscova. in
raport cu aceste trupe i cu Armata Roie guvemul roman se afla in
dificultate. El primea reprouri din partea noilor autoritati sovietice
autoimpuse la Moscova ca Romania sprijina sau face posibila
actiunea tmpelor albgardiste la est de Nistru. Pe de alta parte, Aliatii
- care sprijineau tmpele lui Vranghel $i Petliura - le-au promis
acestora ca daca inving in razboiul civil contra Armatei Roii vor
permite reinstaurarea autoritatii ruseti in toate provinciile care le
stapanisera pana atunci, deci inclusiv asupra Basarabiei. Evident,
guvemul roman nu avea nici un motiv sa sprijine aceste forte.
Dimpotriva.
De aceea, era extrem de importanta o alianta cu un stat
interesat pentru a tine departe vecinul de la Rasarit de intentiile lui
agresive. In privinta Rusiei Sovietice, Romania avea cateva puncte
de interes comune cu Polonia: in primul rand, Rusia Sovietica, care
se prezenta ca o zona de instabilitate, era in vecinatatea nemijlocita
atat a Poloniei cat i a Romaniei; apoi ambele state (Romania i
Polonia) resimteau adversitate fata de regimul de la Moscova.
Motive? Polonia semnase armistitiul cu Armata Roie pe 12
octombrie 1920 i pacea de la Riga pe 18 martie 1921, ieind
victorioasa, dar preocupata de viitor pentm ca regimul comunist de la
Moscova era departe de a fi dislocat. Romaniei nu-i era recunoscuta
de catre U.R.S.S. revenirea Basarabiei la patria-mama i facea fata cu
dificultate diversiunilor armate la Nistru103. In fine, lucral cel mai
important: atat Romania, cat i Polonia faceau parte din tabara
antirevizionista (cu observatiile i limitele prezentate anterior), aa
incat erau create toate conditiile pentru o alianta defensiva integrata
sistemului francez de garantare a statu-quo-ului.
103 Vezi revista Patrimoniu, nr.l din 1992, p. 132. Revista publica textul
conferintei tinuta de Alexandru Cretzianu la Paris, la 31 mai 1954, la Institutul
Universitar Roman Carol I. La pagina 137, evoca impresia pe care a facut-o
comunicatul radiodifuzat al guvemului sovietic, la 1 mai 1919, care, printr-un
ultimatum, soma autoritatile romane sa paraseasca Basarabia in 48 de ore. Actiunea
era in legatura cu cea a guvemului Bela Kun din Ungaria.
99 :
Statul roman a considerat util un aranj ament global cu
Polonia pentru indeplinirea unor obiective foarte bine precizate, in
modalitati temeinic studiate, de natura sa evite orice forma de
aventurism politic sau militar. Tratatul cu Polonia a fost stimulat i
de informatiile care circulau frecvent in cercurile politice ale
timpului, relative la integritatea teritoriala a Romaniei intregite i
care emiteau semnale de pericol atat la frontiera vestica, cat i la cea
estica.
Demersurile pentru incheierea acestor importante documente
au inceput inca in primavara anului 1920104, cele mai multe surse
indicand Polonia ca initiatoare. Totui, intr-un raport din iunie 1920
al sefului Marelui Stat Major catre ministrul de Razboi, se propunea
guvernului, la punctul 3, sa ia in calcul o alianta cu Polonia pentru
apararea granitelor estice ale celor doua state. Deci, Romania era, la
randul ei, pregatita sa raspunda imediat imei astfel de propuneri.
In septembrie 1920, prim-ministrul roman, generalul
Alexandru Averescu, ii solicita ministrului Poloniei la Bucureti,
contele Skrjynski, sa comunice parerea guvernului sau asupra unei
aliante intre toate tarile aflate la granita occidentals sovietica105. Era
o schema promovata de Take Ionescu prin care se urmarea crearea
unei aliante defensive, formata din cinci state (Polonia, Romania,
Iugoslavia, Cehoslovacia, Grecia), respinsa repetat atat de Polonia,
cat i de Cehoslovacia, intre care exista un litigiu teritorial. La 29
septembrie 1920, Averescu a primit, la randul sau, un raspuns
negativ, astfel ca eforturile lui Take Ionescu pentru concilierea
litigiului (s-a deplasat personal la Praga i la Varovia) au ramas fara
' La 13-14 martie 1920 s-a organizat o reuniune comuna pe aceasta tema la
Varjovia. Evident, Romania a optat pentru o pozitie de expectativa pana la
terminarea razboiului sovieto-polon. Nici vizita la Bucure?ti, in mai 1920, a
generalului Tadeusz Rozwadowski n-a schimbat pozitia oflcialilor romani, de?i
Franta insista pentru un aranjament imediat rntre Romania ?i Polonia. Vezi ANR-
AIC, fond Microfilme, Franta, rola 183, c. 58. [nstructiunile lui Millerand,
pre$edintele Consiliului de Minitri francez $i ministru de Exteme, catre
Daeschner, ministrul Frantei In Romania, Paris, 6 martie 1920.
105ABU, fond Saini Georges, PXCII, dosar 1, ff. 101-102. Scrisoarea personala a
lui Averescu catre Florescu, ministrul roman la Var$ovia, din 23 septembrie 1920,
3ucure?ti.
100
rezultat. Din Polonia i se sugera ca Franta ar sprij ini mai degraba o
alianta romano-polono-ungara i, in ultima instanta, o alianta
romano-polona. Aceste informatii il fac pe Take Ionescu sa
reflecteze: Orice idee a unei infelegeri exclusive intre Romania i
Polonia ar fi o adevarata nebunie, pot spune chiar o crima la care nu
voi participa niciodata; cat privete ideea de a introduce [in alianta -
Al.O.] i Ungaria, o consider o bufonerie106.
Totui, contactele dintre oficialii romani i polonezi au avut
un efect benefic imediat, cele doua delegatii sprij inindu-se reciproc
la Conferinta de la Genova. Ulterior, s-a incercat, pe timpul vizitei
regelui Ferdinand la Varovia (23-28 iunie 1923), un aranjament
strict militar franco-polono-roman, la initiativa marealului Foch,
fara rezultat, romanii fiind de parere ca este necesar mai intai un
aranjament politic.
Am aratat ca, initial, diplomatia romaneasca, prin Take
Ionescu - un diplomat bine apreciat i cunoscut in cercurile europene
- a incercat sa constituie o alianta regionala din cinci state care, dupa
aprecierea sa, servea perfect politicii franceze: alianta ar fi separat
U.R.S.S. de Germania, Ungaria i Bulgaria. Alianta nu s-a constituit
sub aceasta forma (Polonia nu putea accepta sa se alature
Cehoslovaciei de la care revendica Teschen-ul), aa incat Romania a
optat pentru o alianta bilaterala cu Polonia, avand ca obiectiv initial
apararea comuna la frontiera estica.
Are mai putina importanta cui a apartinut ideea unei aliante
defensive intre Polonia i Romania. Se presupune ca generalul
Razwadowski a profitat de vizita sa la Bucureti, in 1920, i a
avansat aceasta propunere catre generalii Racanu - ministrul de
Razboi i Christescu - eful Marelui Stat Major . Responsabilii
militari, ca i oamenii politici polonezi, nu puneau mare pret pe
106Ibidem, P VIII, dosar 7, f. 109. Telegrama f.n., 31 octombrie 1920 Praga,
semnata: Take Ionescu. Ministrul roman de exteme se afla la Praga pentru a
concilia diferendul cu Var^ovia.
107Ataatul militar francez la Bucureti, generalul Victor Petin, informa Parisul ca
locotenent-colonelul Ion Antonescu, delegat al Marelui Stat Major roman, a
discutat anterior, la Var?ovia, unele masuri comune impotriva unei eventuale
agresiuni din Est. Vezi Mihai Retegan, op.cit., p. 31
101
Tratatul de pace ruso-polonez de la Riga i cautau, la randul lor,
garantii de securitate impotriva vecinului de la rasarit. Diplomatia
romaneasca avea unele dificultati in convenirea aranjamentelor cu
Polonia, data fiind atitudinea binevoitoare a acesteia fata de Ungaria
(Polonia nu era deranjata de revizionismul ungurilor) i de suspiciune
fata de Cehoslovacia.
3
Totui, la 3 martie 1921 s-a semnat, la Bucureti, de cei doi
minitri de externe, Take Ionescu i printul Sapieh, Conventia de
1 O R A
alianta defensiva intre Regatul Romaniei i Republica Polona . In
esenta, Conventia stabilea ca cele doua state se angajeaza sa se ajute
reciproc daca se va produce o agresiune neprovocata asupra lor la
frontierele orientale. Conventia a fost rapid ratificata (25 iulie 1921)
i avea trei protocoale: A, B i C.
In primul protocol, erau delimitate traseele frontierei orientale
a fiecarei tari (in cazul Romaniei este invocat Tratatul semnat la
Paris, la 28 octombrie 1920).
A
In protocolul B se preciza ca actul trebuie sa ramana secret
pana la ratificarea acordului polono-rus semnat la Riga, la 11
octombrie 1920.
Al treilea protocol reglementa sprijinul diplomatic reciproc
(cu referire la sprijinul pentru obtinerea de catre Polonia a Galitiei
Orientale) i la unele chestiuni comerciale pentru care s-a incheiat o
conventie speciala.
Componenta politica a Conventiei a suferit, ulterior, unele
modificari, ca urmare a Pactului Renan, cand tarile vecine la vest cu
Germania au ramas cu granitele negarantate, expuse. Romania era i
ea in dificultate din cauza ca se intarzia incheierea tratatului de
A
prietenie cu Franta (negociat inca in 1925) i cu Italia. In martie,
expira i perioada de valabilitate a Conventiei cu Polonia, astfel ca i
108 loan Scurtu, Romania / Marile Puteri (1918-1933). Documente, Bucureti,
1999, pp. 100-102. Vezi i AMAE,fond 7,1 Polonia. Relatii cu Romania, 1920-
1926, vol. 52, ff. 8-18. Aici se gasete textul conventiei, o declaratie anexa i trei
Protocoale (A, B i C). Conventia a fost ratificata i a intrat in vigoare la 25 iulie
1921, iar in 1926 (cand s-a transformat in Tratatul de garantie) i in 1931 a fost
reinnoita.
102
ea trebuia renegociata i prelungita109. Dificultatea consta i in aceea
ca Polonia intentiona sa semneze un pact de reasigurare cu
U.R.S.S.110. In final, sub impactul spiritului locamian, Romania
semneaza cu Polonia, la 26 martie 1926, un Tratat de garantie111.
Spiritul locamian este responsabil de introducerea principiului erga
omnes al garantiilor pe care i le acordau reciproc cele doua tari, fara
efect in domeniul planurilor militare, cum vom vedea. i alti termeni
din tratat sunt mai indulciti (ajutor i sprijin in Tratat, fata de
sprijin armat in Conventia de alianta defensiva din 1921).
Perceptia, in mediile diplomatice, era totui ca tratatul nu putea sa
produca efecte decat pentru a elimina o agresiune din Est. Pentru
Polonia, afara de Rusia, dumanul cel mai periculos este Germania.
/.../ Romania afirma continuu ca pactul in nici un mod nu se
indreapta contra Germaniei .
In 1931, situatia politica europeana cerea ambelor tari sa
negocieze cu seriozitate un nou acord, in conditiile in care
valabilitatea tratatului din 1926 expira. Polonia era interesata sa
urgenteze semnarea noului aranj ament, identic cu cel anterior,
intrucat intentiona sa incheie un pact de neagresiune i neutralitate cu
U.R.S.S.. Romania, la randul ei, intentiona sa renegocieze articolul 1
al tratatului bilateral. Dupa negocieri intre diplomatii celor doua
state, a fost semnat, la 15 ianuarie 1931, un nou tratat de garantie de
minitrii de Exteme ai Romaniei i Poloniei, G. Mironescu i
Zaleski113. Pentru Romania, tratatul era important pentru ca stabilea
obligatia partilor de a garanta reciproc integritatea teritoriala
actuala. Tratatul se incheia pe o perioada de cinci ani, cu
posibilitatea de a fi prelungit daca nu era denuntat cu un an inainte de
expirarea acestei perioade.
9loan Scurtu, Romania / marile puteri, p. 102
110Omagiu istoricului Gheorghe Buzatu, coordonator Horia Dumitrescu, Foc?ani,
1999, p. 415
111AMAE,fond 71, (2044) Polonia, dosar nr. 52, p. 37
110
Omagiu istoricului Gheorghe Buzatu, p. 416. Marian Popescu, autorul studiului
Aliania politica / militara romano-polona, citeaza un articol din ziarul Weser
Zeitung.
113AMAE, fond 71 (2044) Polonia, dosar nr. 54, pp. 27-30
103
Relatiile romano-polone intra intr-o perioada critica, in
special din 1934, cand, la 26 ianuarie, Polonia semneaza un Tratat de
neagresiune cu Germania. Se considera ca racirea relatiilor s-a
datorat i inabilitatii unor diplomati romani, sub ministeriatul lui
Ghika, atunci cand politica externa a Romaniei nu a demonstrat o
coerenta suficienta11.
3
Curand, aceste relatii s-au racit i mai mult datorita diferentei
de conceptie in privinta evolutiei relatiilor internationale. Campania
de presa inspirata de diferite capitale, coroborata cu unele gesturi
concrete la Varovia i Bucureti, intre ministrul roman de Exteme,
Nicolae Titulescu, i ministrul polonez de Exteme, colonelul Beck,
conduce alianta in pragul destramarii. Se lanseaza acuze de tot felul,
Bucuretiul califica actiunile poloneze ca pe o incercare de
incercuire a Romaniei, un sindrom care alimenta vocabularul
diplomatic i in alte tari (Germania, Italia, Iugoslavia) .
Autoritatile romane au dovedit nervozitate in gestionarea
raporturilor cu Polonia, atribuind Varoviei intentii dintre cele mai
periculoase. Polonia, la randul ei, resimtea inflexibilitatea i, dupa
parerea diplomatilor ei, lipsa de realism in politica intemationala a
Romaniei, care ramanea cantonata in conceptul de securitate
colectiva pe care, mai nou, il abandonau, rand pe rand, chiar
initiatorii lui (Franta - dupa Barthou - ?i Marea Britanie
descoperisera valoarea politicii de appeasement)116. Lipsa de
contacte diplomatice i de incredere la nivel superior s-a datorat $i
intentiei guvemului roman, prin Nicolae Titulescu, de a realiza o
intelegere cu sovieticii, inclusiv pe baza unui tratat bilateral de
neagresiune.
Increderea revine in relatiile reciproce dupa plecarea lui
Nicolae Titulescu (august 1936) din guvem i compromiterea
definitiva a ideii de apropiere de sovietici. Noul ministru de Exteme
roman, Victor Antonescu, de?i declara ca va pastra linia politica a
114Vezi C. Argetoianu. Memorii, Grigore Gafencu, Insemnari politice, 1929-1939,
editie Stelian Neagoe, Bucure$ti, 1991, pp. 285-286
115 Omagiu istoricului Gheorghe Buzatu, p. 439. Se invoca un articol cu titlul
Ificercuirea RomanieV semnat de Nicolae Iorga in Neamul romanesc.
116jvlihai Retegan, op.cit., pp. 159-163
104
predecesorului, procedeaza rapid la gesturi semnificative pentru
revigorarea aliantei. In noiembrie 1936, Victor Antonescu se
intalne$te cu J osef Beck, iar regele Carol al II-lea viziteaza Varovia
in vara anului 1937 i il primete, la Bucureti, pe preedintele
Ignacy Moscicki.
Incercarea de a da principiului erga omnes i sensul garantarii
granitei Romaniei cu Ungaria a euat. Cand pericolul ungar pentru
Romania devenise iminent (in martie-aprilie 1939, dupa operatiunile
pentru destramarea Cehoslovaciei) responsabilii romani au intervenit
pe langa autoritatile politice poloneze pentru a accepta o conferinta
comuna de stat major in vederea stabilirii cadrului general al unei
cooperari, care sa stopeze o posibila agresiune ungara. Insa colonelul
Beck nu o considera necesara i-i linitea pe romani in privinta
intentiilor ungare. In schimb, cand Polonia a solicitat, la 28 august
1939, aplicarea Tratatului bilateral, in sensul ca Romania sa permita
tranzitul de material militar pe teritoriul romanesc, guvemul de la
Bucureti a fost de acord i a pus imediat la dispozitie portul Galati.
Evenimentele ulterioare n-au permis, insa, valorificarea acestei
oportunitati.
Colaborarea militara in cadrul aliantei s-a organizat i
mentinut in baza unei Conventii militare negociate inca din ianuarie
1921 i semnata tot la 3 martie 1921 de efii Statelor Majore
Generale, generalul Christescu, i, respectiv, generalul
Rozwadowski. Prima conventie1 stabilea clar obiectul acesteia:
cooperarea in vederea respingerii unei agresiuni la frontierele
rasaritene, impotriva Romaniei, a Poloniei sau, simultan, impotriva
ambelor tari. Conventia stabilea ca statul neatacat va proceda la
mobilizarea fortelor sale, la fel cum va proceda i statul atacat. Dupa
un an, se constata ca factorul militar nu este suficient de angajat prin
aceasta conventie i, la initiativa poloneza, se semneaza o noua
conventie prin care, in esenta, statul neatacat se obliga nu doar sa
mobilizeze, dar chiar sa intre in razboi alaturi de statul atacat: Daca
unui din statele contractante va fi atacat in conditiile constituind un
casus foederis, conform stipulatiilor conventiei politice incheiate
intre cele doua state, statul neatacat se angajeaza sa intre imediat in
razboi118.
117AMR, fond Secfia Operafii, dosar nr. 116, pp. 362-368
118Ibidem, pp. 360-361
105
Pentru ca o colaborare militara presupunea analize speciale
ale diferitelor variante i ipoteze de aparare, s-a optat pentru
organizarea anuala a unor conferinte de stat major, fmalizate cu
elaborarea de studii i proiecte de operatii care stabileau modul de
contracarare a unui potential inamic din Est, cooperarea i dislocarea
trupelor aliate, linia de despartire, comandamentul aliat pentru
conducerea operatiilor. Nu insist asupra detaliilor acestor studii -
adevarate tratate de strategie militara i arta operativa - care se
regasesc atat in fonduri din Arhivele Ministerului Afacerilor Exteme,
cat i in Arhivele Militare Romane. Colaborarea in cadrul
conferintelor de stat major romano-poloneze a fost intotdeauna
responsabila i deschisa i s-a bucurat de atentia speciala a regelui
Ferdinand (ulterior, Carol al II-lea) i a liderului polonez Pilsudski.
0 colaborare foarte stransa se realizeaza atunci cand in
conducerea Marelui Stat Major roman erau generali de origine
A
poloneza. In 1923, marealul Pilsudski are o intensa corespondents
cu sub$eful Marelui Stat Major roman, generalul Gorski, privind
capacitatile de transport feroviar din sudul Poloniei i din nordul
Bucovinei i al Basarabiei. Mai tarziu, colaborarea militara romano-
poloneza a fost impulsionata de generalul Samsonovici, ca ef al
Marelui Stat Major, in ciuda inghetului resimtit in plan politic.
Militarii intelegeau, de altfel, mult mai bine pericolul sovietic, avand
la dispozitie informatii mai precise despre dislocarile i potentialul
Armatei Roii. Generalul polonez Haller il informa, in acest sens, pe
ataatul militar roman la Varovia: Este natural ca dislocarile
semnalate in ultimul timp in Rusia Sovietica sunt in legatura cu
micarile comuniste i separatiste din Germania. /.../ Concentrarile
de forte ce se efectueaza actualmente spre frontiera - dei nu
constituie un pericol iminent - totu$i sunt de natura sa atraga in mod
deosebit atentiunea celor doua state majore, polonez i roman119. i,
mai departe: Guvemul sovietic conteaza ca intreaga Germanie va fi
comunista in luna ianuarie 1924120.
Un studiu important, studiul nr. 4 (in total au fost elaborate 8
119AMAE, fond 71 (2044) Polonia, dosar nr. 65, p. 77-78
120Ibidem.
106
studii), abordeaza colaborarea romano-poloneza intr-o situatie
complexa, similara cu planurile de operatii adoptate la inceputul
anilor '30 de Mica Intelegere pentru actiuni comune in cadrul unui
razboi generalizat. Generalul Florescu, subef al Marelui Stat Major,
obtinea avizul lui I.Gh. Duca, ministrul roman de Exteme, pentru a
face propuneri colegilor polonezi in varianta cand Polonia, gasindu-
se in razboi cu Germania sau Romania cu Ungaria ori Bulgaria, una
din ele sau chiar amandoua ar fi atacate de Rusia . Generalul
Florescu a avut apoi discutii cu generalul Haller i generalul francez
Dupont pe tema unei conflagratii europene. Nu s-a retinut un studiu
dedicat acestei variante la conferinta de stat major din 26 februarie
1925. Aceasta s-a axat pe probleme concrete i aproape de amanunt,
dar foarte utile in economia dezbaterilor militare: amenajarea
terenului, pregatirea materials a razboiului (cu rolul i potentialul
fiecarui partener), unificarea armamentului (tema ce va fi dezbatuta
i in anii 3 0 fara mari realizari) comandamentul unic.
Al cincilea studiu aduce i el mi element de noutate,
neconcretizat din cauza faptului ca intra in zona de responsabilitate a
politicului. Dupa analiza ipotezei unui atac sovietic in sudul
Basarabiei (cu siguranta in urma diversiunii din septembrie 1924, de
la Tatar-Bunar, i a constituirii minusculei Republici Sovietice
Moldoveneti pe malul stang al Nistrului) participant^la conferinta
militara din luna mai 1925 au convenit i asupra a doua procese
verbale prin care cereau factorilor politici sa accepte planuri de
razboi care sa nu atepte producerea agresiunii sovieticilor i sa
obtina de la Turcia o atitudine de neutralitate binevoitoare la o
eventuala trecere prin Stramtori a materialului militar in sprij inul
aliatilor122.
3
Acordurile de la Locamo au avut implicatii i in planul
relatiilor militare romano-polone. Tratatul de garantie semnat in
martie 1926 este insotit acum de un Aranjament - Tehnic in loc de o
Conventie militara. Stat-majoritii romani sesizeaza natura mai
neclara a acestui document care obliga cele doua state la acordarea
121Ibidem, p. 55
122Arhivele Militare Romane, fond Seep a 3 Operafii, dosar nr. 7
107
reciproca a asistentei fara a concretiza natura acesteia i valoarea.
Textul. mai confuz din ratiuni politice ale momentului, a fost
clarificat in viitoarele conferinte de stat major care au reluat
procedura intocmirii de studii i procese-verbale.
Studiul 6, adoptat de Varovia in iunie 1926, introduce in
ecuatie angajarea aviatiei intr-o posibila confruntare cu trupele
sovietice, iar studiul 7, din noiembrie 1927, abordeaza, printre altele,
problema colaborarii la zonele de jonctiune intre trupele romane i
poloneze, problema discutata la intalnirea dintre generalul
Mardarescu cu generalul Piskor, eful Statului Major General
polonez.
La 20 iunie 1931 se incheie un nou Aranjament - Tehnic
(semnat de Bilciurescu i generalul Samsonovici pentru Romania i
J osef Beck i generalul Piskor pentru Polonia). Acest nou
Aranjament nominaliza potentialul inamic de la Rasarit (Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste) iar principiul erga omnes era
rezolvat in sensul ca, in afara de actiunea comuna armata prevazuta
pentru inlaturarea pericolului de la Est, in celelalte situatii partile se
obligau doar la a aproba masuri in baza art. 16 din Pactul Ligii
Natiunilor i sa asigure tranzitul materialului de razboi necesar
statului aliat123.
/V
In perioada 1932-1936, cand relatiile reciproce au fost
marcate de suspiciuni i neincredere, i relatiile in plan militar s-au
restrans, chiar daca nu in aceea$i masura. In iunie 1932, generalul
Gasirowski a vizitat Bucure?tiul ca o activitate formala, de rutina, iar
in noiembrie 1935, cand generalul Samsonovici este invitat la
Var^ovia de omologul sau polonez, generalul Stackiewicz, oficialul
militar roman este nevoit sa dea un raspuns echivoc.
123 Sunt pareri potrivit carora principiul erga omnes din Tratatul romano-polon
urma sa-$i produca efectele plenare indiferent de conditii ?i de directia din care se
producea agresiunea asupra Poloniei sau Romaniei (Mihai Retegan, op.cit., pp. 52-
53). Mai departe, autorul retine dificultatea militarilor in operationalizarea acestui
principiu in documentele militare (p. 72). Studiul atent al Aranjamentului-Tehnic
din 20 iunie 1931 $i procesul-verbal cu rezultatul discutiilor dintre delegatiile
militare romane ?i poloneze, m-au ajutat sa in tel eg natura, sensul i acceptul pe
care cele doua parti 1-au dat principiului erga omnes in relatiile speciale dintre ele.
108
Anul 1936 marcheazS i inviorarea relatiilor militare
bilaterale prin Conferinta de stat major de la Varovia din decembrie.
In anul urmStor, in perioada 3-9 iulie 1937, o importanta delegatie
militara polonezS il insotete pe generalul Stackiewicz la Bucureti.
Dupa discutii profesionale aprofundate cu generalul Sichitiu - poate
cele mai dezvoltate de pana atunci - se semneazS un nou Protocol
General in care se abordeazS problema Comandamentului Unic,
probleme de operatii i fortificatii la frontiera estica, indeosebi la
jonctiunea intre trupele romane i cele poloneze. Concomitent, se
amplifica colaborarea intre cele douS armate in planul schimburilor
de ofiteri, invatSmant, in sport, in publicisticS.
Situatia politics din Europa era tot mai gravS, iar colaborarea militara
romano-polonS nu putea face abstractie de ea Conferinta de stat major din
iunie 1938 de la Varovia a fost ultima intalnire de acest gen124. A fost trecutS
in revistS problema transmisiunilor, abordatS printr-o anexS specials, la
Bucureti, in 1937. Dei s-a convenit asupra unei Conferinte viitoare la
Bucureti (pievSzutS m 1939, care urma sS dureze intre 15 iunie i 17 iulie) ea
nu a mai avut loc. Marele Stat Major roman consults primul-ministru, printr-o
t or
NotS , dacS mai este oportuna, in noul context, o asemenea conferintS, iar
raspunsul premierului Armand CSlinescu a fost: Se va trece sub tScere
momentan.
Romania a fost interesatS ca prin alianta defensivS cu Polonia sS
acopere vidul de securitate la frontiera sa rSsariteanS. Valoarea militarS a
aliantei este discutabila, avand in vedere capacitatea inamicului potential.
Totui, viata politics din Romania i Polonia a fost marcatS de relatiile, panS la
un moment dat amicale, intre cele douS tari, iar comandamentele militare au
exersat scenarii in urma carora au realizat dificultatile i limitele colaborSrii lor
in combaterea unui inamic superior numeric.
In politica europeanS, relatiile speciale romano-polone nu au
avut o importantS covaritoare. In general (cu unele exceptii
notabile), actiunile Poloniei in plan politic nu au fost coordonate cu
cele ale Romaniei (i invers), astfel cS, mai ales dupS 1932,
sustinerile reciproce au fost conjuncturale.
124Ibidem, dosar 1.116, pp. 1-2
125AMAE, fond 71 Polonia, dosar nr. 65, p. 259
109
Sub putemica impresie a actiunii diplomatice a lui Nicolae
Titulescu, multi istorici au pus pe seama colonelului Beck, ministrul
de Exteme polonez, caracterul inconsecvent al politicii exteme a
Var?oviei, in fond o altemativa la politica securitatii colective intrata
in faliment. In schimb, ei apreciau, ca o valoare indiscutabila,
constanta diplomatiei romaneti in a ramane ferma i inflexibila in
sustinerea securitatii colective, chiar atunci cand factorul german a
spulberat mitul indestructibilitatii ei. Constantin Argetoianu, in
memoriile sale, retine sfatul pe care 1-a dat pentru romani omul
politic i generalul Pilsudski, inca din 1928, intr-o vizita la Bucureti.
Interesant este ca Nicolae Titulescu a ajuns la aceeai concluzie, dar
19f\
mult mai tarziu . Generalul Pilsudski, o adevarata legenda pentru
polonezi, ii indemna pe responsabilii romani: Noi ne vom intelege
cu Italia i axa Varovia - Roma va trece prin Budapesta. Veniti cu
noi i, in locul imei axe, va fi un triunghi cu varfurile la Varovia,
Roma i la Bucure^ti. Indirect, va veti impaca i cu ungurii. Iau
aceasta impacare asupra mea127. Nici atunci, nici mai tarziu,
Romania nu i-a asumat aceasta responsabilitate, astfel ca alianta
romano-polona a ramas la obiectivul initial limitat. Valoarea ei s-a
remarcat numai ca un mij loc de presiune fata de potentialul agresor
din rasarit, dar pozitia politica a Frantei, in anii '30, i raporturile ei
cu U.R.S.S., dupa 1934, au diminuat importanta acestui argument.
126 Gheorghe Barbul, Ion Solacolu, Schimbarea alianfelor Romaniei, Iai, Institutu!
European 1995, pp. 4, 86-91.. Autorii sustin ca Titulescu s-ar fi condus dupa
urmatorul adevar: Geografia a creat Romaniei doua realitati politice - Germania
$i Rusia. Romania trebuie, deci, sa practice o politica de amicitie i cu una, i cu
cealalta. Aceasta a fost politica traditionala a Romaniei modeme. Aceasta a fost
politica lui Titulescu. Sunt numeroase argumente pentru a demonstra ca,
dimpotriva, diplomatul roman s-a bazat in actiunea sa pe Franta ?i pe Liga
Natiunilor.
9
Constatin Argetoianu, op.cit., p. 217
110
Mica Antanta (sau Mica intelegere), creata in anii 1920-1921,
a aparut ca o necesitate pentru tarile antirevizioniste centrale i est-
europene de a pretinde Marilor Puteri i Societatii Natiunilor o
atitudine mai ferma fata de politica revizionista i de respingere a
tratatelor de pace, exprimata deschis de Ungaria, U.R.S.S, Germania
i Bulgaria. Ea a fost i o replica la curentele politice de organizare
statala care circulau periodic la Geneva, care promovau solutii
referitoare la federalizarea Europei128 sau de reconstituire, sub
diverse forme, a fostei Austro-Ungarii. Aceste teorii i actiuni erau
receptate in tarile care s-au creat pe ruinele dublei monarhii sau i-au
reintregit teritoriul, ca foarte periculoase pentru insai existenta lor
statala. Existau, insa, si oameni politici sau teoreticieni chiar in
190
interiorul statelor respective care dadeau credibilitate solutiilor
federaliste.
Mica intelegere a preocupat o seama de istorici ai perioadei i
diplomati, cu preponderenta pe cei proveniti din tari ale Europei
Centrale sau din Balcani, din Franta, Marea Britanie sau din Italia. Ei
au incercat sa surprinda Mica intelegere in cea ce avea ea esential.
/V
Astfel, Milan Vanku era de parere ca Mica Intelegere a fost o
alianta regionala de state cu caracter antirevizionist i antirevanist,
de aparare a integritatii teritoriale i a independentei nationale a
statelor membre; i-a desfaurat activitatea sub egida i in cadrul
Societatii Natiunilor al carui sistem 1-a dezvoltat (art. 10, 16, 21); a
constituit un factor de ordine i stabilitate in Europa Centrala i in
Balcani; /.../ n-a avut niciodata un caracter de bloc, a fost o
5.3. Necesitatea i semnificatia Midi Intelegeri
]IQ
Octavian. Taslauanu, Obsesia europeana, Bucure$ti, 1996, o lucrare
reprezentativa pentru aceste teorii. Nu le voi dezvolta pentru ca, aa cum s-a vazut,
nu aveau nici o ansa de reuita intr-o Europa in care teoriile nationaliste erau
dominante. Din acest motiv, nici initiativele franceze (Planul Briand i Planul
Tardieu) nu s-au concretizat. Mica Intelegere, reorganizata, a fost, in parte, o
altemativa la aceste teorii. George Cioranescu era de parere ca atunci cand Mica
Infelegere a incercat o organizare pe principii federaliste (16 februarie 1933) ea a
riscat i, in final, s-a destramat. Vezi George Cioranescu, Romanii / ideea
federalistd, Bucure^ti, 1996, pp. 101-151
[29Ibidem.
I l l
organizatie deschisa participarii oricarui stat...1 . Vojilav
Radovanovif considera Mica intelegere ca o organizatie unitara,
regionala, alcatuita in temeiul art. 21 din Pactul Ligii Natiunilor131.
A
Nicolae Titulescu denumea Mica Intelegere ca o baza a politicii
A
exteme a Romaniei. La inceput, Mica Intelegere a fost expresia unei
solidaritati. limitate la o alianta militara defensiva intre
) ^ )
Cehoslovacia, Iugoslavia i Romania impotriva unei eventuale
agresiuni a Ungariei, operand singura sau impreuna cu alte state.
Aceasta alianta era dublata de o alianta militara defensiva romano-
3 3
iugoslava impotriva unei eventuale agresiuni a Bulgariei, operand
singura sau impreuna cu alte state132. Tarziu, in 1937, Titulescu
recunoate caracterul asimetric al obligatiilor Partilor Contractante,
care erau in defavoarea Romaniei: Romania este obligata fata de
Cehoslovacia sa faca razboi in caz de agresiune a Ungariei, singura
sau impreuna cu Germania. i fata de Iugoslavia, Romania trebuie sa
ia armele daca este atacata de Ungaria singura sau de Ungaria i
Italia i, in plus, de Bulgaria, singura sau impreuna cu alte state. i,
lucru de necrezut, aceasta Romanie, care din pricina Ungariei poate
in orice clipa sa se gaseasca in stare de razboi cu Germania i cu
Italia, pentru a veni in ajutorul Cehoslovaciei i al Iugoslaviei este
lasata singura, absolut izolata in fata unui eventual atac din partea
Rusiei Sovietice. Cehoslovacia i Iugoslavia au avut mereu grija de a
exclude interventia, daca Romania s-ar gasi intamplator atacata de
Uniunea Sovietica133.
A
Ideea constituirii Micii Intelegeri s-a nascut in imprejurarile
sfar?itului Primului Razboi Mondial i organizarii pacii. In 1918,
aceasta idee era considerata de Thomas Masaryk, viitorul preedinte
^ i ^ i
al Cehoslovaciei, ca avand putine anse de reuita. Take Ionescu a
>4
130Milan Vanku, MicaInfelegere p. 87
131Ibidem, p. 9
132Gheorghe Barbul, Ion Solacolu, op. c/Y., p. 54
133Ibidem, p. 55
134George Cioranescu, op.cit, p. 102. Dillon considera proiectul lui Take Ionescu
i5genial, atat pentru realizarea intereselor statelor marite dupa razboi, cat i pentru
intarirea pacii pe continent i, in special, in centrul i orientul european. Planul
urmarea sa creeze o putere cu 75.000.000 de locuitori, una din principalele puteri
112
fost unui din sustinatorii ideii constituirii unei grupari de state care sa
reuneasca tari cu interese apropiate din Europa Centrala i de Est133.
In conceptia lui, scopul unei astfel de grupari trebuia sa fie:
prevenirea pericolelor viitorului i necesitatea preintampinarii unor
schimbari in zona care sa devina periculoase pentru bunastarea
1T/T A
generala . In acest context, chiar in toamna anului 1918 au inceput
negocieri intre Bene, Venizelos i Pasig, care au fost continuate in
tot cursul anului 1919, la Londra i Paris. Diplomatul roman
relateaza: La un moment dat, Venizelos, Pasi<j i cu mine discutam
ordinea viitoare in Peninsula Balcanica; in altul, Bene, Pasi? i cu
mine am examinat relatiile noastre viitoare, ca inlocuitoare ale
Imperiului Habsburgic. /.../ Am elaborat un proiect de a uni tarile
noastre prin legaturi permanente i fara echivoc. /.../ Am avut doar o
pozitie clara: sa aparem, in fata viitoarei Conferinte de Pace cu
diferendele noastre reglementate, daca este necesar, prin arbitri alei
de noi, in orice caz, hotarati sa aratam Puterilor ca nu este nevoie ca
ele sa intervina in disputele noastre. /.../ Cu profesorul [Masaryk -
nota Al.O.] am vorbit despre necesitatea de a largi Antanta noastra
de la Baltica la Marea Egee, introducand Polonia i, respectiv,
Grecia137.
Dei, formal, Alianta nu se constituise, tarile cu interese
similare din spatiul estic european au format, in cateva situatii, un
front comun la Conferinta Pacii, fapt care le-a convins de necesitatea
unor legaturi mai stranse intre ele. Astfel, Cehoslovacia, Romania,
Polonia i Iugoslavia au reuit sa respinga o clauza a Tratatului de la
Saint-Germain, referitor la plata reparatiilor, iar in februarie 1920
Cehoslovacia, Iugoslavia i Romania au respins, printr-un
europene, o federatie balto-egeica. Planurile federaliste, pe care nu le-am dezvoltat
in acest curs, nu aveau nici o ansa de realizare la vremea respectiva.
135Take Ionescu, La Petite Entente, Bucureti, 1922, pp. 1-10. Vezi i Florin
Codrescu, La Petite Entente, Paris, 1930, t. 1, pp. 149-155. Dupa Take Ionescu,
alianta trebuia sa fie una de tip confederativ sau chiar o federatie cu un Consiliu al
Aliantei Popoarelor, ca organ unic de conducere, care coordona politica externa,
asigura inarmarea i instruirea, identice in toate statele membre, avea largi atributii
in domeniul relatiilor economice in interiorul aliantei.
136Florin Codrescu, op. cit., p. 81
137Ibidem, pp. 81-82
113
memorandum comun, afirmatiile contelui Apponyi la primirea
textului Tratatului de Pace de la Trianon de delegatia ungara. Dar,
ceea ce a grabit unirea celor trei protagoniti ai acestui proces a fost
amenintarea cu revenirea Habsburgilor pe tronul Ungariei. Aceasta
actiune ar fi avut valoarea unei restauratii, care putea sa afecteze, in
egala masura, atat Cehoslovacia - cea mai amenintata cat i
1 *
Iugoslavia ?i Romania .
/V
In decembrie 1919, au inceput, la Belgrad i la Praga,
convorbiri bilaterale pe tema unei conventii defensive. La 5 ianuarie
1920, Bene i-a scris lui Alexandru Vaida-Voevod, propunandu-i o
colaborare in trei cu referire la combaterea pericolului maghiar,
comun pentru toti. Guvemul roman a acceptat propunerile pentru o
aparare comuna, dar negocierile s-au demlat cu rapiditate numai intre
Belgrad i Praga, astfel ca, la 17 mai 1920, Cehoslovacia i
Iugoslavia au cazut de acord asupra conventiei.
Romania se angajeaza mai lent in aceste negocieri, fiind
obligata sa acorde prioritate reglementarii problemelor aparute la
granita ei estica, incercand totodata sa atraga in alianta i Polonia.
Dar, aa cum am aratat mai sus, acest stat nu era interesat intr-o
alianta defensiva orientata net impotriva Ungariei - nu avea nici o
disputa cu aceasta tara - i, mai problematic, ea mentinea deschisa
1I Q
disputa latenta cu Cehoslovacia .
Din partea Cehoslovaciei i Iugoslaviei existau, de asemenea,
anumite reticente in a colabora cu Polonia, aflata in conflict cu Rusia.
Chiar daca cele doua tari nu aveau nici un fei de simpatie pentru
regimul comunist sovietic, ele sperau ca Rusia va reveni la
democratie i doreau sa-i pastreze intacte resursele diplomatice
138Nicolas M. Nagy-Talavera, op.cit., pp. 83-86
139Ibidem, p. 83. Pe langa disputa in legatura cu oraul Teschen au mai aparut
disensiuni i ca urmare a refiizului muncitorilor cehi de a lasa ca materialul de
razboi sa fie trecut prin Cehoslovacia spre Polonia amenintata de Armatele Roii
in vara anului 1920. Au mai fost retinute unele zvonuri in legatura cu o pretinsa
intelegere franco-ungara care viza acordarea de concesii teritoriale doar de la
Romania, in situatia in care ungurii ar fi acceptat sa acorde sprijin militar pentru
Polonia in conflictul cu sovieticii. Ideea se regasete i intr-un articol al lui Robert
Seton-Watson in The New Europe (14 octombrie 1920), precum i la A. Mouset,
La Petite Entente, Par is, 1923, pp.l 8,131
114
pentru mai tarziu. Romania era acceptata, dei le crea probleme
similare (prin chestiunea Basarabiei), doar ca urmare a interesului
comun in stavilirea pericolului ungar.
Demersurile romane$ti pentru constituirea aliantei capata o
orientare mai clara sub guvemul Averescu, care-1 avea la Exteme pe
Take Ionescu . Conventia intre Cehoslovacia i Iugoslavia a fost
semnata la 14 august 1920, la Belgrad. Eduard Bene? viziteaza tot
atunci Bucuretiul (19 august 1920) pentru a grabi semnarea
documentului i de catre Romania, dar Take Ionescu, sperand in
continuare in atragerea Poloniei i a Greciei140in Alianta, solicita o
amanare. El se angajeaza, totui, ca in situatia ca va fi nevoie,
Romania sa-i onoreze obligatiile cuprinse in acest document propus
pentru semnare. In aceste conditii, Bene informeaza guvemul
cehoslovac: 0 politica intr-adevar neutra fata de conflictul ruso-
polonez i fata de problemele ruseti, in general, este posibila in orice
conditii pentm cehoslovaci, iugoslavi i romani....141.
Take Ionescu pleaca intr-un tumeu european (Roma-Paris-
Londra) pentm a constata reactiile Marilor Puteri fata de aceasta
initiativa i culege aprecieri favorabile de la preedintele Millerand ?i
de la lordul Curzon142. Dupa o noua incercare de a convinge Polonia
sa intre in Alianta (nereuita insa), el decide sa realizeze Alianta in
etape, incepand cu Polonia.
Conceptia preedintelui francez a prevalat i, cu toata
____ A
insistenta lui Take Ionescu, s-a optat pentru ca Mica Intelegere sa fie
formata numai din trei state (Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia), iar
instrumentele diplomatice sa fie tratatele bilaterale. Millerand
considera ca o astfel de politica [de a forma un bloc estic din cinci
state - proiectul romanesc, n. Al.O.] prezinta gravul inconvenient de
*Take Ionescu 1-a inlocuit la 13 iunie 1920 pe Duiliu Zamfirescu.
140Viorica Moisuc, Premisele izolarii politice a Romaniei 1919-1940, Bucure^ti,
1991, p. 150. Bene i Nincic s-au opus intrarii Greciei in alianta pe considerentul
ca ar trebui facuta o alta Alianta in care sa intre Grecia, Romania, Iugoslavia,
Turcia.
141Robert Mackray, The Little Entente, London, 1929, p. 133
i ___
Valeriu Florin Dobrinescu: Romania Ungaria de la Trianon la Paris ... , pp.
35-36. Sunt oferite amanunte despre rezultatele vizitei la Londra.
115
a izola guvernul maghiar. /.../ Adeziunea Poloniei i a Greciei la
combinatia proiectata risca sa agraveze divizarea Europei Centrale in
doua tabere i ar mari astfel ?ansele de conflict. Noi nu avem nici un
interes ca guvernul pe langa care sunteti acreditat sa intre in aceasta
grupare astfel orientata . In replica, Take Ionescu nu vedea
utilitatea unei aliante politico-militare regionale in care obiectivele i
scopurile sa nu fie foarte precise. El respingea ideea cehoslovacilor
care erau dispu?i sa sustina intrarea Bulgariei in alianta: La drept
vorbind, eu nu prea vad ce ar fi o Intelegere sau o Alianta in care ar
intra toata lumea: invingatori i invini, multumiti i nemultumiti /.../
A
O astfel de Intelegere ar fi o adevarata Macedonie de state. /.../ Se
vede bine ceea ce bulgarii i ungurii etc. ar catiga din aceasta: ei ar
ca$tiga securitatea ateptand timpuri mai bune144.
Inainte ca Romania sa fi semnat conventiile cu Cehoslovacia
5
i Iugoslavia, un fapt neateptat petrecut in Ungaria - incercarea ex-
imparatului-rege Carol al IV-lea de a reveni pe tron (7 martie 1921)
i-a facut pe cei trei membri ai viitoarei aliante sa actioneze
sincronizat, amenintand Ungaria cu blocada ?i cu masuri militare in
situatia ca regele nu parasete tara. Activmea tarilor aliate a
determinat o pozitie ferma a Conferintei Ambasadorilor fata de acest
fapt, astfel ca Ungaria a trebuit sa se conformeze i sa-1 oblige pe
rege sa paraseasca tara145.
A
In acest context, la 23 aprilie 1921, Romania semneaza cu
Cehoslovacia Conventia defensiva, identica cu cea dintre
Cehoslovacia i Iugoslavia, cu exceptia unui articol aditional prin
care Partile se angajau sa procedeze la actiuni comune in probleme
de politica externa in raport cu Ungaria146.
La 7 iunie 1921 Romania a semnat i cu Iugoslavia o
Conventie similara care avea in plus un articol referitor la cooperarea
dintre cele doua tari pentru impunerea respectarii Tratatului de la
Neuilly-sur-Seine de catre Bulgaria147. Odata semnat i acest
I4j AMAE, fond Microfilme, Franta, Rola 183, c. 133-134
144ABN, fond Saint Georges, PXCII, dosar 1, pp. 66-67
145Nicolas Nagy Talavera, op.cit., pp. 82-83
146Milan Vanku, op.cit., pp. 23-25
147Ibidem.
116
document, Take Ionescu marturisea: Dorinta mea ar fi de a
descoperi formula care sa acopere interesele generale, ca i pe cele
indirecte ale popoarelor victorioase in Primul Razboi Mondial. Mica
Antanta ar deveni atunci o baza pentru alianta tuturor invingatorilor
din Europa Centrala i de Est pentru mentinerea tuturor tratatelor de
pace impotriva oricarui atac14.
A
Aa cum se observa, statele din Mica Intelegere erau legate
intre ele prin conventii bilaterale. Aceste documente au fost
inregistrate la Liga Natiunilor ca intelegeri regionale, incadrate
integral in spiritul i litera Pactului Societatii Natiunilor.
Conventiile in domeniul politic general au fost urmate de
Conventii militare: romano-ceha, semnata la 2 iulie 1921, ceho-
iugoslava, la 1 august 1921, i romano-iugoslava, la 23 ianuarie
1922. Ele erau incheiate, ca i Conventiile politice, pe o perioada de
doi ani.
/V
In acest fel, Mica Antanta era constituita, iar Europa trebuia
sa ia in considerare aceasta realitate, care se va impune in toate
actiunile continentale in perioada interbelica. In prima etapa a
existentei sale, politica externa a Micii Intelegeri poate fi
caracterizata prin: tendinta de a atrage in orbita sa Grecia i Polonia,
o pozitie contrara revizionismului maghiar, micarii legitimiste i
anschlussiene austriece; fidelitate fata de Tratatele de pace, Franta i
Societatea Natiunilor; libertatea statelor membre de a-i fixa politica
fata de Rusia Sovietica149.
*
Motivand apartenenta Romaniei la aceasta alianta politico-
diplomatica i militara, Take Ionescu scria: Un razboi nu se termina
cu semnarea tratatelor de pace. El se continua chiar in sufletele
popoarelor, iar datoria oamenilor de stat este de a crea i mentine o
stare a lucrurilor care sa convinga, pe cei ce ar nazui sa rastoame
ordinea nou stabilita, de lipsa de sens ?i chiar de pericolul unei
asemenea incercari, iar Eduard Bene? mergea mai departe,
precizand ca ea [Mica Intelegere] trebuie sa reconstituie politic,
economic i social Europa Centrala a viitorului .
148Frederic C. Nanu, op. cit., p. 85
149George Cioranescu, op. cit., p. 108
150Europa de Esf\ decembrie 1921
117
Un fapt similar cu cel care a grabit constituirea Aliantei - a
doua incercare a lui Carol al IV-lea de revenire pe tronul Ungariei
(21 octombrie 1921) - a demonstrat ca, dei abia formata, aceasta
functiona si avea eficienta scontata. Analizand modul cum s-au
petrecut faptele, Eduard Bene - in numele Micii Intelegeri - a cerut
sa se puna capat definitiv pericolului la adresa pacii in Europa
Centrala din partea Casei de Habsburg, atentionand ca, in caz
contrar, tarile aliate vor recurge la forta. In aceste conditii, Conferinta
Ambasadorilor cere guvernului ungar sa proclame pierderea
dreptului la tronul Ungariei pentru Carol al IV-lea. Concomitent,
Cehoslovacia, Iugoslavia i, partial, Romania mobilizeaza trupe la
granita cu Ungaria, astfel incat Parlamentul maghiar se vede silit sa
adopte o lege care facea imposibila restauratia pentru familia
Habsburgilor.
In primii ani - i, de fapt (dar in mod oarecum diferit), in
A
intreaga sa existenta - evolutia Micii Intelegeri a fost marcata de
litigiul existent intre Rusia Sovietica i Romania in chestiunea
Basarabiei. Am aratat mai inainte caracterul asimetric al obligatiilor
pe care cei trei aliati i le asumau in raport cu o posibila confruntare
cu trei din marile puteri revizioniste: Italia, Germania, Rusia
Sovietica (U.R.S.S. din 1922). Lipsa de solutii acceptabile pentru
stingerea acestui litigiu a creat tensiune in interiorul aliantei i a
grevat asupra aranjamentelor militare convenite la conferintele de
A
stat major. In ianuarie 1924, la Belgrad, a fost evocata problema
ruseasca (sa retinem ca i pentru iugoslavi exista aceasta problema,
dar de alta natura) i speranta in reuita negocierilor ce urmau sa se
desfaoare la Viena, intre delegatii romani i sovietici (intre 27
martie - 2 aprilie 1924), dar care s-au soldat cu un eec .
Abia la Conferinta de la Praga (11-13 iulie 1924), I.G. Duca
aprecia ca partenerii de alianta au reuit sa inteleaga mai exact
punctul de vedere al Romaniei in aceasta problema152. Ministrul
roman de Exteme exploata sentimentul de ingrijorare, inclusiv al
151Rela(iile romano-sovietice..., pp. 224-255
152AN-AIC, fond Microfilme, Franta, Rola 16, c. 333 (Raport nr. 699/283, 25 iulie
1924, Bucureti, semnat Schneidauer). Relateaza o discutie cu I.G. Duca.
118
oficialilor de la Belgrad i Praga, fata de expansiunea sovietica spre
Centrul i Sud-Estul Europei, folosind Komintemul i micarile
nationaliste macedonene i dobrogene. Conferinta de la Praga a
inregistrat cu ingrijorare raportul lui Zinoviev la Congresul al V-lea
al Komintemului (17 iunie - 8 iulie 1924), care a generat i o intensa
activitate diplomatics pentru crearea unui bloc anticomunist .
De unde pana atunci Bene? era categoric in a se tine departe
de un conflict cu sovietele, acum ii nuanteaza pozitia: Ceea ce ar
facilita situatia Cehoslovaciei fata de noi [de Romania - Al.O.], in
chestiunea Basarabiei, ar fi ca Franta sa ne-o garanteze printr-o
declaratie formala154. Acest gest avea putine anse sa se produca
dupa victoria stangii la Paris, in urma careia relatiile franco-sovietice
s-au imbunatatit. Am retinut ca important pentru demonstratia mea
momentul iulie 1924 de la Praga i schimbarea de atitudine, cel putin
formala, in solidarizarea cu Romania a partenerilor de alianta fata de
problema ei cu sovieticii. Cu trei luni inainte, in aprilie, ministrul de
Exteme iugoslav, M. Nincic, era categoric: ar trebui, spunea el, sa
se ajunga la un acord, chiar cu pretul unei cedari teritoriale
[subliniere Al.O.], dar Bratianu este in aceasta chestiune, ca i in
altele, de o obstinatie care poate conduce la crize mai grave155.
Nu mai insist i pe chestiunea impactului sovietic asupra
coerentei in interiorul Aliantei. Retin numai o apreciere care avea sa
se confirme, pe care o facea, in anul 1923, Fr. Collon: Ziua in care
Rusia va relua in lume locul pe care ea ar putea sa-1 pretinda va fi, de
asemenea, ultima zi a Micii Intelegeri ale carei parti diferite vor
trebui sa se regrupeze dupa formule noi i sa intre in orbita noilor
centre de atractie156.
153Apud Marin C. Stanescu, Moscova, Cominternul, Filiera Comunista Balcanica
i Romania (1919-1943). Studii documentare, Bucureti, 1994, pp. 28-34
154AMAE, fond 71, Cehoslovacia, Relatii cu Romania, 1921-1930, vol. 39, f. 85
(Telegrama nr. 1111 din 17 mai 1924, Praga, semnata Hiott).
155AN-AIC, fond Microfilme, Franfa, Rola 183, cc. 605-606 (Raport nr. 146, 23
aprilie 1924, Belgrad, semnat Robert de Billy. Acesta raporta o conversatie cu
ministrul de Exteme Nincic).
156Idem, Belgia, Rola 16, c. 227 (Raport nr. 594/261, din 3 iulie 1923, semnat Fr.
Collon).
119
In momentele cand, sub influenta factorului sovietic (care nu
era, totui, determinant) sau a altor evolutii interaliate, se prefigura o
slabire a Micii intelegeri pana la destramarea ei, a intervenit un
element nou, perturbator - Pactul Renan, prin care frontierele de la
rasaritul Germaniei ramaneau negarantate. Acest fapt a recoagulat
fortele Aliantei. Conferinta de la Bucureti, din mai 1925 (amanata),
i mai ales din 10 februarie 1926, de la Timisoara, a confirmat acest
fapt157. Ministrul belgian la Praga observa: Unirea face forta. Mica
intelegere este una, in timp ce singura, fiecare natiune care face parte
din ea este slaba. Acest avantaj este o realitate, i o alianta bazata pe
o realitate nu este atat de debila pe cat anumite aparante ar putea sa
ne faca sa credem...158.
Reprezentantii Micii intelegeri au inceput sa se consulte, in
formula completa, de doua ori pe an, iar la reinnoirea conventiilor (la
13 august 1923, Conventia dintre Cehoslovacia i Iugoslavia, si la 7
mai 1923, Conventia dintre Cehoslovacia i Romania) s-a intentionat
definirea lor ca tratat de alianta.
3
A
In contextul neintelegerilor tot mai accentuate dintre Franta i
Anglia, Mica intelegere s-a orientat in sustinerea intereselor ei catre
Franta, rezervandu-i totui un anumit spatiu de manevra politica, e
adevarat destul de limitat, i pentru relatii speciale cu Anglia i Italia.
Iugoslavia a imprumutat de la Franta 300.000 de franci pentru
procurarea de munitie fabricata in Franta, iar Cehoslovacia a incheiat
un Tratat de alianta cu Franta la 25 ianuarie 1924. in privinta
Romaniei, Parisul a facut un gest foarte apreciat la Bucure?ti:
Parlamentul francez a ratificat Unirea Basarabiei cu Romania
(octombrie 1924). Acest fapt, impreuna cu semnarea de catre Franta
a Tratatului de prietenie cu Romania, la 10 iunie 1926, a stamit insa
reactia vehementa a Moscovei i a produs nedumerire i proteste la
Berlin i Moscova.
A A
In existenta ei, Mica Intelegere a strabatut mai multe etape,
157 Conferinta a stabilit pozitia comuna a Micii Intelegeri de la Liga Natiunilor,
unde se discuta admiterea Germaniei in Liga Natiunilor i afacerea banilor fali de
la Budapesta.
1:)8AN-AIC, fond Microfilme, Belgia, Rola 35, c. 331 (Raport nr. 90/33, din 9
ianuarie 1925, Praga, semnat Raymond).
120
evoluand spre o structura stabila i consolidate, pe masura ce viata
politica europeana ii impunea o manifestare solidara. Dupa 1935,
coeziunea interna este pusa la incercare i, chiar daca unele actiuni
comune sunt retinute in mediile politice internationale ca unitare i
coezive, totui incep sa apara primele fisuri. Milan Vanku
deosebete, dupa tipul de documente de asociere, trei etape, fiecare
cu un continut propriu, care caracterizeaza alianta celor trei state
central-europene: a. 1920-1929, etapa acordurilor bilaterale; b. 1929-
1933, perioada tratatelor tripartite; c. 1933-1938, actiuni
fundamentate de Pactul de Organizare159. Evident, impartirea
propusa de reputatul istorie iugoslav este pur didactica i ajuta, intr-
adevar, la intelegerea modalitatilor prin care alianta s-a implicat, ca
atare, in viata politica europeana. In realitate, delimitarile nu sunt atat
de nete, iar trecerea de la o etapa la alta nu a fost marcata de
disfunctiuni sau salturi in plan actional. Nu insist asupra tuturor
manifestarilor aliantei in fiecare dintre cele trei perioade. Este corect
sa precizez doar ca, dei alianta a fost una de tip regional, defensiva,
organizatia s-a manifestat in forta in plan politic i s-a mentinut in
ofensiva in raport cu toate marile probleme care au preocupat Europa
(i nu numai) in perioada interbelica. Unitatea de actiune i atitudine
a celor trei tari aliate i sustinerile reciproce care s-au facut simtite in
cele mai multe situatii (la Conferinta de la Geneva - unde Mica
A
Intelegere s-a prezentat ca un singur bloc politic -, in problema
Anschluss-ului, in privinta implementarii spiritului locamian in
Balcani i Europa Centrala - cu unele diferente de pareri, bine
A
evidentiate la Conferinta Micii Intelegeri din 10 februarie 1926 de la
Timisoara, in afacerea mitralierelor etc.) au condus catre
omogenizarea aliantei i afirmarea ei pe scena politica europeana.
Exact in aceste momente au fost lansate ?i zvonurile privind iminenta
A
destramare a Micii Intelegeri, folosindu-se ca argument ideea
inutilitatii ei dupa semnarea Pactului Briand-Kellogg160.
159Milan Vanku, o p . c i t p. 85
160In spiritul acestui Pact (semnat la 26 septembrie 1928), tarile Micii Intelegeri au
semnat Actul general de conciliere i arbitraj, la 21 mai 1929, la Belgrad. Vezi:
Milan Vanku, op.cit., p. 55
121
Dei sensul tratatelor semnate de Romania cu Franta i cu
Italia este diferit de cel al tratatelor cu Polonia sau cele semnate cu
A A
tarile Micii Intelegeri or Intelegerii Balcanice, eu consider ca ele
intregesc conceptia diplomatiei romaneti privind actiunile pentru
mentinerea status-quo-ului postbelic.
La 27 martie 1924, ministrul roman in Franta, Constantin
Diamandy, primete de la Quai d'Orsay161 un proiect de tratat pe
care-1 trimite imediat la Bucureti spre a fi analizat. De?i, initial,
Franta dorea sa semneze urgent acest tratat, cand au inceput
negocierile propriu-zise s-au invocat numeroase pretexte pentru a-1
amana; in discutii particulare, Briand lasa sa se inteleaga ca
documentul nu se poate incheia din cauza Angliei, dar ca va actiona
pentru a o convinge i pe aceasta despre utilitatea lui.
Franta semnase un tratat cu Cehoslovacia i intentiona sa
semneze tratate similare cu Romania i Iugoslavia. Mai mult, in mai
1924, i Italia a semnat un tratat cu Cehoslovacia. Romania era
departe de incheierea unui tratat asemanator cu Italia datorita
numeroaselor litigii materiale i financiare cu guvernul de la Roma.
Necesitatea unui tratat bine negociat cu Franta re vine in
atentie indeosebi dupa euarea Protocolului de la Geneva i, cu
siguranta, dupa semnarea Acordurilor de la Locarno. Nicolae
Titulescu, actionand ca trimis al lui I.G. Duca, il interpela pe
premierul Herriot: ...ce faceti insa cu celelalte tratate din afara celui
de la Versailles? La ce securitate va ganditi pentru granitele Serbiei
i Romaniei fata de Ungaria i de Bulgaria i granitele Poloniei i
Romaniei fata de Rusia? Credeti ca securitatea Frantei /.../ este
asigurata daca focul se poate aprinde pe una din aceste granite?162.
Herriot a invocat in apararea sa Protocolul de la Geneva, iar faptul ca
el n-a intrat in vigoare se datora - dupa parerera lui - ?i Romaniei
5.4. Tratatele semnate de Romania cu Franta i cu Italia
161Sediul Ministerului francez de Exteme. Denumire generica pentru aceasta
institutie.
9
162AMAE, fond 71, Dosare Speciale, G.l, Germania. Conferinta de la Locarno,
vol. 112, ff. 9-11 (Telegrama nr. 6513 din 20 martie 1925, Paris, semnata
Titulescu).
122
care, alaturi de Anglia - spunea el - nu 1-a semnat. Diplomatul
roman a incercat sa-1 aduca pe premierul francez pe terenul unei
judecati mai concrete. El i-a cerut lui Herriot sa observe ca, prin
Protocolul de la Geneva, sunt prevazute doar obligatii morale, lipsite
de sancfiurii (subliniere Al.O.), care ar asigura ...o securitate de
natura biblica, care consista in simplul fapt de a ajuta pe aproapele
tau, in timp ce tratatul romano-francez propus de Bucureti prevede
ca toate granitele Romaniei, in bloc, sa fie garantate...163.
Exasperat de repetatele amanari ale incheierii tratatului cu
Romania, ministrul roman la Paris, Diamandy, i-a scris lui Briand
(ministru de externe francez). In scrisoare Diamandy pledeaza pentru
semnarea urgenta a tratatului justificand caracterul lui legitim.
Diamandy avertizeaza direct De astfel, admitand ca Germania va
intra in Liga Natiunilor, se imagineaza ca ea va ramane inactiva? Ne
putem indoi ca ea nu va folosi influenta pentru a atrage in orbita sa
tari ca Austria, Ungaria i Bulgaria? ... In mod sigur, nu contest ca
exista in tarile germanice elemente noi, care doresc pacea cu toata
sinceritatea. Problema este a ti daca acestea vor f i elementele care
vor determina orientareapolitica a tarilor lor 4(subliniere Al.O.).
Este posibil ca mesajul din scrisoare sa fi trezit interesul
diplomatiei franceze sau, pur i simplu, situatia evoluase de aa
natura meat un raspuns favorabil se putea da. La 19 iunie 1925,
Berthelot anunta ca dosarul i graficul negocierilor vor fi revazute.
Pana la semnare va mai trece inca un timp. In care pozitia Frantei a
fost deseori modificata i adaptata noilor exigente ale situatiei
politice europene. Intre altele, Franta era con?tienta ca trebuia sa
gaseasca drumul catre Europa Centrala i de Sud-Est, acum, cand
dupa Locarno devenea un stat garantat. Deocamdata, prioritar pentru
Franta erau normalizarea i stabilizarea relatiilor ei cu Germania. Din
acest motiv, statele balcanice, de exemplu - inclusiv Romania -
trebuiau sa mai atepte in promovarea relatiilor lor cu Franta. Dupa
Locarno insa, Franta se confrunta tot mai mult cu o concurenta,
uneori inegala, cu Italia pentru catigarea sau mentinerea influentei
in spatiul estic. Cand Parisul a facut Belgradului o propunere de
163Ibidem.
164Ibidem.
123
59
/v
Acord, Nincic a raspuns ca, din pacate, se simte angajat fata de Roma
dupa tratatul semnat deja cu aceasta. Nici varianta trilateralei (Franta,
Iugoslavia, Italia) nu a avut anse de succes.
In privinta Romaniei, Franta a conditional initial, semnarea
tratatului de incheierea, in prealabil, a Pactului Renan. Sub presiunea
Bucuretiului, Briand a promis ca va semna tratatul cu Romania, la
o saptamana dupa ce Germania va cere intrarea in Liga Natiunilor.
In acela?i timp, el a cerut responsabililor romani sa opereze
modificari in proiect, in sensul de a invoca articolul 16 din Pactul
Societatii Natiunilor cand se pune problema asistentei.
Alti factori au intervenit in amanarea semnarii tratatului
3
romano-francez: factorul polonez (in 1926 s-a reinnoit alianta
romano-polona) i cel sovietic. La Bucureti se considera ca
principiul erga omnes, in intelegerea cu Polonia, va dezinteresa
Franta sa se angajeze fata de Romania (tara noastra ar fi fost, oricum,
angajata intr-un conflict cu Germania).
Februarie 1926 este momentul in care Italia a propus
Romaniei sa semneze un tratat de prietenie i vom vedea ca acesta
este motivul care a condus la o hotarare mai categorica a Parisului.
Insa Italia era limitata in promisiunile fata de Romania datorita
relatiilor ei mai stranse cu U.R.S.S. Or, problema Basarabiei era o
piedica serioasa in calea semnarii unui tratat al Italiei cu Romania,
care sa garanteze integritatea teritoriala a Romaniei. De altfel, Franta
se gasea in aceeai situatie: Parisul era in negocieri cu Moscova.
Intentia Romaniei de a accepta propunerea italiana a fost comunicata
lui Berthelot de catre Diamandy la 14 februarie 1926165.
La sfaritul lunii martie 1926, guvemul Bratianu
demisioneaza ?i puterea este preluata de guvemul Averescu16, cu
Ion Mitilineu in calitate de ministru de Exteme. Acest guvem trebuia
sa preia din mers cele trei dosare de politica externa: tratatul cu
Polonia (prelungirea valabilitatii), tratatul cu Franta (in suspensie),
tratatul cu Italia (in curs de negociere).
165AN-AIC, fond Casa Regala, Ferdinand, dosar 30/1925, f. 150 (Telegrama nr.
7260 din 14 februarie 1926, Paris, semnata Diamandy).
166loan Scurtu, Viata politico din Romania 1918-1944, Bucure^ti, 1982, pp. 102-
103
124
Nu ma opresc asupra motivelor formale ale amanarii, din nou,
a semnarii tratatului romano-francez. Retin numai ca Berthelot,
secretar general la Quai d'Orsey, avertiza din nou ca Franta nu-si va
lua obligatii pentru garantarea frontierei ruso-romane pe Nistru16.
In august 1925, negocierile erau finalizate. Se convenise ca
Tratatul sa contina: un pact politic, o scrisoare privind angajamentul
unilateral al Romaniei de a nu ataca U.R.S.S. i un schimb de scrisori
privind consultarea intre statele majore in situatii deosebite168.
Guvernul roman dorea ca documentul sa fie semnat in august, in
schimb Franta amana pentru octombrie, in functie de definitivarea
acordurilor de la Locarno. Nici dupa semnarea la Londra (1
decembrie) a Acordurilor de la Locarno, Franta nu se grabea sa
incheie Tratatul cu Romania. Briand explica, de pe pozitiile unei
diplomatii de mare putere, ca prin Acordurile de la Locamo a
urmarit, de fapt, sa zadamiceasca o apropiere Germania-Rusia, cu
prelungire in Ungaria i Turcia i cu participarea Italiei, in fapt o
incercare de a opri reinnoirea acordurilor ruso-germane de la
Rapallo.
Din aceste considerente, semnarea Tratatului cu Romania,
care putea fi receptat de rui ca o provocare, se amana. Documentele
nu releva cat de justificate erau motivele invocate de Franta pentru
amanarea semnarii Tratatului cu Romania, dar se constata ca,
frecvent, aceasta putere, in care Mica Intelegere ii punea mari
sperante, aducea in discutie argumentul Anglia cand era vorba sa-
i onoreze obligatiile.
167Aspectele generale ale relatiilor franco-romane, dar mai ales cele in domeniul
militar sunt tratate de J ean Nouzille: Aspectul militar al relafiilor franco-romane
intre 1919-1939 in Revista Romana de Studii Internationale, nr. 3-4/1991.
168Viorica Moisuc, Acte fundamentale ale statutului politico-juridic al Romaniei in
perioada 1918-1940, in Probleme de politica externa a Romaniei (1918-1940),
Bucureti, Editura Militara, 1997, passim. Autoarea invoca telegrama nr. 6821 din
7 august 1925 venita de la legatia romana din Paris. Mult timp s-a crezut ca in
domeniul militar s-a facut un simplu angajament formal. Viorica Moisuc descopera
insa textul conventiei militare romano-franceze care, chiar daca nu angajeaza
Franta intr-o interventie militara necondifionata in sprijinul Romaniei pe principiul
erga omnes, totui are valoarea unui act semnat clar, explicit. Vezi studiul Vioricai
Moisuc, Un episode de Vhistoire des relations franco-roumaines dans I'entre-deux-
guerres aparut in nr. 126/1982 al Revue d' histoire 2Cguerre. Autoarea reda
textul integral al protocolului militar secret (pp. 84-85, nota 16)
125
Dar intervin alte doua aspecte care li determinau pe francezi
sa-i revizuiasca atitudinea: reluarea dezbaterilor in cadrul
Conferintei de dezarmare (unde Franta avea nevoie de aliati) i
venirea la putere in Romania a generalului Averescu cu o orientare
pro-italiana. De altfel, in relatiile romano-franceze i romano-italiene
se produc unele schimbari care li pun in garda pe francezi ca ar putea
sa piarda influenta in Romania .
Totui, guvemul roman a folosit subtilitatile diplomatice i a
semnat, la 10 iunie 1926, tratatul de prietenie franco-roman
(Diamandy i Briand au fost cei doi semnatari). S-a convenit, la
cererea Frantei, sa nu se faca publica semnarea decat atunci cand
I ' JA
Franta va considera ca este oportun .
Continutul Tratatului de alianta i amicitie dintre Franta i
Romania corespundea doar partial cu obiectivul major urmarit de
Romania, oferind garantii minime pentm statutul ei teritorial.
Titulescu caracteriza astfel acest tratat: Spre regretul meu, trebuie sa
spun, o data mai mult, ca el nu este altceva decat o repetare a
obligatiilor din Pactul Societatii Natiunilor171. intr-o nota a
ministrului de Externe francez se motivau limitele angajamentelor
Frantei fata de Romania: ...A lua in aceasta privinta angajamente
formale, fara a ne pastra libertatea de examinare, ar insemna sa
riscam a ne lasa antrenati de politica statelor mici, carora increderea
pe care le-ar da-o acordul cu noi le-ar putea anihila sentimentul de
prudenta172.
Tratatul a fost primit favorabil de aliatii Romaniei i nu a fost
respins de Bulgaria sau de Austria. Cea mai vie reactie de respingere
a venit din partea sovieticilor. Litvinov preciza, la 24 august 1926,
ainbasadorului Herbette: Tratatul franco-roman suprima ansele pe
care noi le aveam de a lichida diferendul (Basarabia) fara
conflict17'. El considera ca angajamentul unilateral de neagresiune
169De?i incheiat la Paris, practic la 15 iunie 1926, el a fost antedatat 10 iunie, la
cererea Frantei.
170 Ianuarie 1927. Vezi Viorica Moisuc, studiul citat din Revue d' histoire...
171N. Titulescu. Documente diplomatice, Bucureti, 1967, p. 237
1: Mircea Mu$at, Ion Ardeleanu, Romania dupa Marea Unire, Bucureti, p. 1080
1' AMAE, fond 71, U.R.S.S., 1921-1933, vol. 36, nenumerotat.
126
al Romaniei fata de Rusia nu era suficient174. La randul sau,
Rakovski, ambasadorul sovietic la Paris, inainta o nota ministrului
francez de Exteme, in care arata: Luand cuno?tinta de textul
tratatului semnat de Franta i Romania, la 10 iunie 1926, guvemul
meu m-a insarcinat sa va exprim impresia penibila pe care a produs-o
incheierea acestui tratat asupra popoarelor U.R.S.S. Prin acest tratat,
intr-adevar, guvemul francez promitea Romaniei, intr-o forma
categorica, in limite nedeterminate, o colaborare care, garantandu-i
mentinerea statu quo-ului teritorial, permite sa prelungeasca
ocuparea ilegala i violenta, prin forta armelor, a Basarabiei175.
Observam ca, pentm sovietici, nu avea nici o relevanta,
dimpotriva, le crea probleme angajamentul unilateral pe care
Romania i-l asuma de a nu proceda, neprovocat, la o agresiune
impotriva U.R.S.S.
Dupa Conferinta de la Locarno, Italia revine in forta in
politica europeana, beneficiind de statutul de garant al acordurilor
semnate la Londra in decembrie 1925176.
Mussolini a speculat dificultatile Romaniei (era informat de
impasul negocierilor franco-romane) i, beneficiind de o conjuncture
favorabila , a incearcat sa semneze un acord convenabil cu
Averescu, cerand autoritatilor romane sa intarzie ele semnarea
tratatului cu Franta. Italia a optat pentm o formula care s-o puna la
174Ibidem.
175Ibidem.
176Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Patroiu, Gheorghe Nicolescu, Relafii politico-
diplomatice / militare romano-italiene (1914-1947), Bucureti, 1999, in special
paginile 107-298. Monografia este extrem de necesara pentru intelegerea
fenomenelor petrecute in spatiul central i sud-est european. Istoriografia romana
resimte lipsa unei monografii similare pentru relatiile romano-franceze.
In lucrarea invocata, autorii apreciaza ca importanta ratificarii Tratatului de la
Paris (28 octombrie 1920) era foarte mare, cu atat mai mult cu cat pentru a intra in
vigoare, tratatul trebuia ratificat de inca o mare putere: Italia sau J aponia (p. 114).
Fac precizarea ca, la randul lor, Anglia i Franta ratificasera acest tratat. U.R.S.S.
n-a recunoscut niciodata unirea Basarabiei cu Romania, invocand printre altele, ?i
faptul ca tratatul nu a fost ratificat de toti semnatarii (J aponia nu 1-a ratificat)
177Alexandru Averescu, noul pre?edinte al Consiliului de Minitri, era filoitalian
convins, cu studii militare la Torino. Sotia lui era italianca.
127
adapost de reprourile Rusiei: tratatul cu Romania va fi semnat, dar
tratatul de la Paris (prin care se recunotea apartenenta Basarabiei la
178
Romania) nu va fi ratificat decat mai tarziu . Sovieticii, la randul
lor, reueau sa reinnoiasca tratatul lor cu germanii, generand nelinite
la Bucureti i la Var^ovia.
Cu Italia insa, relatiile erau in curs de normalizare: Averescu
obtinea un imprumut de 200 de milioane de lire italiene, iar
problemele financiare, atat de presante pana atunci, erau lichidate. S-
a semnat un acord economic care a consolidat datoriile de razboi
catre Italia i s-a obtinut un alt imprumut important in schimbul
petrolului romanesc. Tratatul romano-italian urma sa fie semnat in
timpul vizitei lui Averescu la Roma, in toamna anului 1926.
Guvernul roman, stimulat i de raporturile personale dintre
eful sau, generalul Averescu179, i o serie de lideri italieni, a
incearcat sa accelereze semnarea unui tratat intre Romania i Italia.
Mussolini era interesat i el sa promoveze o politica mai activa in
Balcani i in Europa Centrala, iar ocazia oferita i se parea cea mai
potrivita. De aceea, Italia a acordat Romaniei, in vara anului 1926, un
imprumut i chiar in timpul guvemului liberal au reinceput
negocierile pentru un tratat de alianta . I. G. Duca dadea
instructiuni, in sensul ca tratatul sa garanteze granitele existente ale
Romaniei, dar Italia amana in ideea ca ar fi mai potrivit un acord tip
Locamo semnat de tarile Micii Intelegeri, Polonia ?i Italia.
Aparent, chestiunea Tratatului de prietenie dintre Italia i
178DDI, 7, IV, nr. 299, p. 216 (Telegrama f.n., din 17 aprilie 1926, Bucure?ti,
sernnata Durazzo).
179 Mihail Manoilescu, Memorii, Dictatul de la Viena, Bucureti, 1994, p. 28.
Manoilescu era de acord cu Tratatul cu Italia ?i aprecia ca: ... sub influenta lui
Titulescu s-a lasat sa cada tratatul incheiat de Averescu intre Italia ?i Romania,
lucru impotriva caruia eu am protestat la Senat, intre altele ?i la 27 noiembrie 1933,
cand am facut /.../ inventarul erorilor noastre in politica externa.
180 AMAE, fond 71/Romania, General, 1920-1944, vol. I, nenumerotat. La 28
iariuarie, Lahovary ii comunica lui I.G.Duca continutul discutiilor cu un oficial
Italian.
181loan Scurtu, Romania /' Marile Puteri..., p. 107. Se publica toate cele 6 articole
ale Tratatului.
128
Romania era mai mult una emotionala, provocata de sentimentul
originii latine atat al romanilor, cat i al italienilor. Intr-adevar, dei
problemele financiare intre cele doua tari, nerezolvate dupa razboi,
actionau ca o frana in calea unei actiuni guvemamentale statuate prin
acte oficiale, totui contactele diplomatice intre responsabilii de la
Bucureti i de la Roma se mentineau cordiale i nu tradau dispute
/V
profunde, in primul deceniu interbelic. In plus, incepand cu 29 martie
1926, conducerea guvemului roman este incredintata generalului
Alexandru Averescu, un filoitalian convins ?i care, in parte, aprecia
modul de viata italian ?i functionarea institutiilor de la Roma, bazate
pe reguli autoritare severe. Aceste considerente intrau in logica
demersurilor pentru semnarea unui tratat bilateral romano-italian.
Guvemul de la Roma era constrans, in definirea relatiilor sale
cu Romania, de raporturile cu U.R.S.S. Cu acest ultim stat, Roma
intretinea relatii diplomatice stranse, aa incat litigiul romano-
sovietic in chestiunea Basarabiei facea imposibile apropierile statuate
prin aranjamente oficiale intre Romania i Italia. De altfel, cerinta
expresa a diplomatilor italieni a fost ca intre Tratatul bilateral i
ratificarea Tratatului de la Paris, din 28 octombrie 1920, sa nu se faca
o legatura de conditionare, urmand ca guvemul de la Roma sa
identifice, spre binele lui, momentul i oportunitatea recunoaterii
unirii Basarabiei cu tara182. Dupa acordurile de la Locamo, Italia
dobandea un nou statut - prin recunoaterea capacitatii ei de a
garanta o intelegere franco-germana - i avea nevoie sa-i dezvolte
influenta in bazinul Adriaticii i in Balcani, tocmai profitand de
indemnul nedisimulat al Londrei i de confuzia din raandurile clasei
politice franceze. Aceasta constata cu surprindere ca trebuie sa
imparta cu Italia propriul ei fief oriental.
Dinspre Romania, lucrurile se vedeau oarecum diferit.
Sesizand importanta unor raporturi corecte i amicale cu Italia,
guvemul de la Bucureti (este vorba de guvemul Ion I.C. Bratianu)
1 O -T #
face primele tatonari pentru a obtine un acord cu Roma . Oficialii
182Tratatul de la Paris, semnat de Italia, Franta, J aponia i Marea Britanie, era deja
ratificat de Anglia i Franta.
183Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Patroiu, Gheorghe Nicolescu, Relatii politico-
diplomatic e / militare ..., p. 113
129
romani erau ingrijorati de sprijinul pe care Roma era dispusa sa-1
acorde Bulgariei, Ungariei i, in general, oricaror micari
revizioniste. Or, Bucuretii credeau ca o relatie directa i stransa cu
guvemul de la Roma ar mai fi temperat tonul i actiunile diplomatilor
italieni. Cel mai important beneficiu pe care Romania spera sa-1
obtina dintr-o relatie speciala cu Italia era garantarea fruntariilor
romaneti recunoscute dupa razboi, prin ratificarea Tratatului de la
Paris din 28 octombrie 1920, ceea ce semnifica o recunoatere de
jure a apartenentei Basarabiei la Romania. Nevoia Romaniei de
securitate putea fi acoperita de Italia, care avea interese directe in
Balcani, dupa ce acesteia din urma i se recunoscuse statutul de putere
privilegiata in zona. Franta facea eforturi sa-i mentina credibilitatea
intr-un spatiu geopolitic mult timp la discretia sa i pe care 1-a
organizat cu grija ca pe un cordon sanitar in calea unei eventuale
expansiuni sovietice. Or, Bucuretii nu aveau sentimentul sigurantei
depline in postura in care fusesera plasati de politica franceza, cu atat
mai mult cu cat Franta se ferea sa-i ia angajamente ferme privind
apararea integritatii teritoriale a Romaniei.
Primul pas pentm negocierea tratatului de prietenie romano-
italian 1-a facut ministrul roman la Roma, Alexandm E. Lahovary,
care s-a intalnit cu Mussolini imediat dupa semnarea Acordurilor de
la Locarno.184In cursul discutiilor, Mussolini s-a aratat ingrijorat de
perspectiva ca Germania sa capete un ascendent in politica
Balcanilor, iar Lahovary a cemt efului guvernului italian sa
intervina pentm oprirea campaniei antiromaneti din presa italiana,
I OC
campanie dirij ata i fmantata de Moscova .
La 9 februarie 1926, I.G. Duca ii cerea lui Lahovary sa
sondeze o apropiere intre Italia i Romania, pe temeiul grijii comune
...de a apara statu-quo-ul Europei contra acelor ce doresc sa-1
distruga18. Sondajul trebuia sa constate daca partea italiana
considera, la fel ca i Romania, oportunitatea unei relatii speciale,
tinand cont ...nu numai de acest interes actual {statu-quo-vX, Al.
184Ibidem.
185Ibidem, p. 116. Ambasadorul sovietic la Roma, Constantin Iurenev, ameninta cu
masuri ferme daca Italia va ratifica Tratatul de la Paris, din 28 octombrie 1920
186Ibidem, p. 119
130
0.), dar de toate interesele vitale i permanente care sunt comune
Italiei i Romaniei in bazinul Marii Negre i al Mediteranei.187
De altfel, intr-o discutie aparent spontana, Alexandru E.
Lahovary retinea aprecierea lui Salvatore Contarini, inaltul demnitar
i diplomat italian, ca guvernul de la Roma era interesat in semnarea
unui tratat cu Bucuretii, inclusiv a unei conventii militare.188In
plus, Contarini preciza ca responsabilii italieni vor sa dea
eventualului tratat cu Romania o greutate mai mare in comparatie
cu tratatele semnate cu Cehoslovacia i cu Regatul Sarbo-Croato-
Sloven.
La inceputul anului 1926, Mussolini i-a explicat lui Lahovary
esenta viitorului document, iar I.G. Duca i-a comunicat acceptul
partii romane, insistand: Trebuie sa aratati domnului Contarini ca, in
conceptia noastra, un asemenea tratat ar trebui sa contina garantarea
1 OQ
granitelor noastre actuale .
Insa Guvernul de la Roma vedea tratatul cu Romania ..un fel
de complement al celui de la Locarno
In capitolul urmator se va vedea ce anse a avut initiativa unui
Locarno balcanic, fie ca ea provenea din zona, de la guvernul britanie
sau de la cel italian. Abandonarea unei astfel de initiative, ca
nepotrivita pentru Balcani, a condus la definirea in alti termeni a
proiectatului tratat italo-roman. Italienii puneau conditia ca o alianta
a Romei cu Bucuretii sa excluda una asemanatoare franco-romana,
pentru ca Roma nu poate merge in relatiile cu Parisul pana la nivelul
unei aliante. Noile autoritati de la Bucureti (din 29 martie 1926,
guvernul era condus de generalul Averescu, avandu-1 la Exteme pe
Ion Mitilineu) sunt puse in dificultate in fata intrasigentei Romei, cu
atat mai mult cu cat, in stilul sau caracteristic, Mussolini avansa un
plan de colaborare cu Romania extrem de promitator (erau vizate
acorduri economice i de cesiuni care sa asigure ample exploatatii de
petrol, carbune, minereu; realizarea de amenajari funciare; lucrari de
hidroamelioratii, electrificare etc.).
187Eliza Campus, Din politica ..., p. 273
188Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Patroiu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p. 119
189
Ibidem, p. 120
190Ibidem.
131
La 16 iulie 1926, Mitilineu realizeaza ca, in forma promo vata
de italieni, tratatul are o valoare indoielnica, in special in privinta
garantarii statu-quo-ului teritorial.
Semnarea, la Paris, a Tratatului romano-francez, in iunie
1926, a creat >i mai mari probleme negociatorilor romani, astfel ca se
impunea un contact direct intre oficialii romani i cei italieni cu cele
mai inalte responsabilitati, pentru explicatii ?i calmarea atmosferei
raspandite de presa peninsulara. In plus, autoritatile de la Bucureti
au inmanat colegilor italieni textul Tratatului romano-francez (cu
toata discretia), dei Parisul nu-i daduse acordul pentru a face public
acest document.
/\
In acest context, a avut loc vizita generalului Averescu la
Roma (insotit de Mitilineu), care s-a dovedit eficienta in raport cu
virulenta i ostilitatea italienilor in urma cu doua luni. Incurajat de
primirea facuta, Averescu avansa ideea unei aliante defensive in
locul Tratatului negociat, pe care-1 considera ineficient.
Conditionarile partii italiene erau, insa, atat de insemnate i ferme,
meat s-a revenit la forma tratatului convenita prin negocieri
anterioare.
Acest lucru a facut posibil ca, la 16 septembrie 1926, Benito
Mussolini i Alexandru Averescu sa semneze Tratatul de prietenie
intre Romania i Italia.
Tratatul, format dintr-un preambul i ase articole, avand
ataata anexa II: Corespondenta, urma sa fie ratificat imediat ce
imprejurarile politice ar fi permis.
Ratificarea Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920. atat
de dorita de Averescu, era i ea amanata191. Pentru motivele pe care
am avut onoarea a vi le expune - preciza Mussolini intr-o scrisoare
catre Averescu - nici o aluzie n-a fost facuta in Pact la Tratatul.sus-
zis, a carui ratificare de catre guvemul italian nu va avea loc decat
atunci cand ea se va putea face fara a aduce prejudicii intereselor de
ordin general ale Italiei . In scrisoarea de raspuns, eful guvemului
191Constantin Iordan, Din istoria unei ratificari: Italia i Tratatul privind Unirea
Basarabiei cu Romania, in Colocviul National de Istorie, 20-22 iunie 1996,
Muzeul National Cotroceni, 1977, p. 173
1Q?
" Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Patroiu, Gheorghe Nicolescu, op.cit., p. 125
132
roman a luat act de decizia Ducelui, retinand ca ratificarea era . .o
chestiune de timp i de oportunitate .
Nu insist asupra reactiei pe care a provocat-o semnarea
Tratatului de prietenie romano-italian in principalele capitale
europene. Retin numai virulenta contestarii venite din partea
diplomatiei sovietice, dei ambasadorul italian la Moscova, Gaetano
Manzoni, dadea asigurari ca documentul nu e indreptat in nici un caz
impotriva intereselor sovietice.
Franta era, la randul ei, nemultumita de initiativa Romaniei,
3 ' s 9 3 s
mai ales ca parafarea i publicarea Tratatului coincidea cu o racire a
relatiilor italo-franceze, iar comenzile de nave maritime facute in
3 ~
Italia de catre Bucure?ti urmau sa se faca prin renuntarea la comenzi
similare in Franta. Pentru a se disculpa, Ion Mitilineu a comunicat la
Paris ca Tratatul cu Italia nu era initiativa guvernului Averescu, el
fiind negociat inca din perioada guvernarii liberale.
Presa germana aprecia, de altfel, Tratatul romano-italian ca o
dovada suplimentara a incetarii suprematiei franceze in sud-estul
Europei i trecerii initiativei de partea Italiei.194
/V
Intre aliati, reactia Iugoslaviei la semnarea Tratatului era cea
mai virulenta din motive explicabile, dei Belgradul avea un tratat
similar cu Roma. Oficialii belgradeni vedeau intr-o relatie stransa
italo-romana o incercare a Romei de a disloca Mica Intelegere.
Ratificarea Tratatului de la Paris, care sanctiona Unirea
Basarabiei cu Romania, s-a produs in 1927, in imprejurarile vizitei
cu scopuri economice la Roma, a ministrului Mihail Manoilescu.
Durazzo, ministrul Italiei la Bucureti, aprecia ratificarea ca
provocata de factori externi, in special de vehementa cu care
U.R.S.S. a criticat Tratatul romano-italian. De altfel, Mussolini a
retumat nota de protest sovietica, impunand redactarea ei in termeni
care sa respecte regulile diplomatice.
In anii 1925-1926, Italia continua actiunile sale pentru
193Ibidem.
194Eliza Campus, op. cit., p. 284
195Apud: Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Patroiu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p.
132. Autorii retin un raport al ministrului american la Bucure?ti, Culbertson, in
unna discutiei lui cu Durazzo.
133
sporirea influentei in Balcani, unde se lovea de prezenta Frantei, de
interesele Micii Intelegeri i de actiunea pentru crearea unei aliante
balcanice. Ea avea un spatiu de manevra diplomatics limitat, mai ales
dupa ocuparea oraului Fiume (25 ianuarie 1925) i dupa incheierea
tratatului cu Albania (27 noiembrie 1926)196, cand relatiile cu
Iugoslavia s-au deteriorat. Mai mult, Mussolini semneazS un Tratat
de prietenie cu prim-ministrul ungar, Bethlen Istvan, promitand
solemn ca este gata sa acorde ajutor Ungariei in satisfacerea
pretentiilor sale revizioniste.
Incercand sa scoata din dificultate Iugoslavia, Franta propune
Italiei incheierea unui tratat italo-franco-iugoslav, care ar fi protejat
mai bine interesele iugoslave i ar fi intarit securitatea i increderea
in zona. Italia sesizeaza, insa, ca un astfel de tratat ar ft sporit i mai
mult influenta Frantei, astfel ca refuzS sa rSspundS acestei initiative.
Totui, Franta semneaza, la 11 noiembrie 1927, un Tratat bilateral de
prietenie cu Iugoslavia, prin care ii garanta acesteia securitatea i
independent.
Anii 1926-1927 consemneazS eforturile Italiei de a-i largi
influenta in centrul Europei i in Balcani, equate, de altfel, foarte
curand. Dei avea tratate cu Iugoslavia i cu Romania (documente
care contineau angajamente generale) tot ea semneaza, la 27
noiembrie 1926, un tratat de prietenie cu Albania, indepSrtand, astfel,
din sfera ei de influenta, Iugoslavia. In mod demonstrativ, Iugoslavia
A
semneaza un Tratat de prietenie cu Franta. Incercarea Italiei de a
atrage de partea ei Romania, prin semnarea unui tratat economic (26
ianuarie 1927) i prin ratificarea tratatului privind dreptul Romaniei
asupra Basarabiei (martie 1927), nu a avut ecoul necesar, mai ales
dupa ce Italia a semnat cu Ungaria, la 5 aprilie 1927, un Tratat de
prietenie, de data aceasta foarte precis i angajant in sprijinul
pretentiilor maghiare. Semnarea acestui Tratat i intreaga actiune a
Italiei in zona il faceau pe Istvan Bethlen sa declare: Evolutia
situatiei din Europa de Est nu mai depinde doar de Franta ci i de alte
196Iugoslavia considera ca, in acest fel, Albania putea fi folosita ca baza pentru o
eventuala agresiune a Italiei contra Iugoslaviei.
134
state197.
Dupa inlocuirea guvemului Barbu tirbey (21 iunie 1927)
prin guvemul I.I.C. Bratianu (cu N. Titulescu ca titular la Externe),
Romania parasete pozitia binevoitoare fata de Italia i se indreapta
deschis catre Franta in garantarea tratatelor sale.
In felul acesta se conturase precis configuratia politica a
Estului european: pe de o parte Mica Intelegere i Polonia, sub
protectia Frantei, pe de alta parte Ungaria, Bulgaria i Albania, sub
tutela Italiei. Prezenta Germaniei era, deocamdata, discreta, iar
U.R.S.S. era inca interesata de problemele ei economice i de
reglementare a raporturilor cu Societatea Natiunilor. Se poate spune
ca, pana in anul 1929, scena dunareana a fost dominata de opozitia
franco-italiana198.
Mai departe, relatiile romano-italiene au evoluat pe
coordonate sinuoase, intrand in criza atunci cand Italia a atacat
Abisinia, iar Romania, prin Nicolae Titulescu, a fost cea mai
insistenta in a determina Adunarea Generala a Ligii Natiunilor sa
adopte sanctiuni. Util Romaniei (i Italiei) in ecuatia diplomatics, a
sfaritului primului deceniu interbelic, Tratatul nu i-a produs
efectele in nici una dintre crizele politice europene care a insotit al
doilea deceniu.
A
In 1931, tratatul a fost prelungit provizoriu, iar in 1932, dupa
vizita lui C. Argetoianu la Roma, Mussolini mai prelungete cu 6
luni valabilitatea tratatului.
A
In capitolul urmator vom vedea cat de activa a fost Italia in
A A
destructurarea Micii Intelegeri i a Intelegerii Balcanice i ce mult a
contat amicitia romano-italiana in preajma dictatului de la Viena.
Cu Tratatul semnat de Iugoslavia cu Franta , se poate
aprecia ca sistemul antirevizionist de aliante din Est era, in linii
generale, conturat, chiar daca acesta a fost completat, ulterior, cu alte
A
tratate (fara indoiala, cel mai important, Pactul Intelegerii Balcanice,
197Frederic C. Nanu, op. cit., p. 130
198Valeriu Florin Dobrinescu, Romania / Ungaria ... p. 76, vezi i Nicolas Nagy-
Talavera, op. cit., p. 112
19911noiembrie 1927
135
dar i seria de tratate bilaterale Romania-Grecia, Iugoslavia-Grecia,
Turcia-Romania etc). Din acest moment, acesta a urmat o evolutie
aparent pozitiva, de consolidare, cu momentul de varf la 16 februarie
1933, prin Pactul de Organizare al Micii Intelegeri. Strict tehnic,
luand in considerare potentialul sau militar i cel al Micii Intelegeri
eforturile Romaniei pentru largirea i consolidarea sistemului de
aliante in care era integrata, nu se justifica. Potentialii inamici
(Ungaria i Bulgaria) nu puneau probleme de ordin militar iar de la
un timp U.R.S.S. afia conditia unui stat pacifist, chiar daca nu
renunta la revendicarile ei teritoriale in privinta Basarabiei. Cum
vom vedea, in realitate Romania a folosit aliantele sale mai mult
pentru lupta diplomatics pentru apararea intereselor proprii, zona in
care diferenta intre tabara revizionista i cea antirevizionista nu mai
A
era atat de neta. Din acest punct de vedere, atat Mica Intelegere cat i
Alianta Romaniei cu Polonia sau Tratatele semnate cu alte puteri
europene, au fost bine dimensionate i motivate.
Exista i multe puncte de vedere contrare. Nicolas Nagy
Talavera considera ca: Daca analizam aceasta alianta (Mica
A
Intelegere) nu este greu sa observam, inca de la inceputul anilor '20,
germenii propriei ei distrugeri. Membrii sai aveau putin sau chiar
deloc legaturi economice intre ei i principalele lor probleme
nationale difereau sau erau, cateodata, contradictorii. Un singur lucru
ii unea i acela era negativ: toti erau antimaghiari i antirevizioniti.
A
In afara de asta, dumanul ereditar pentru Cehoslovacia era
Germania, al Romaniei - Rusia, al Iugoslaviei - Italia200.
Aceasta configuratie s-a mentinut, cu fluctuatiile evidentiate,
i dupa anul 1933, cand Germania ii revendica drepturile sale de
A
mare putere cu influenta in estul Europei ?i in Balcani. In noua
A
conjuncture, dintre toate statele Micii Intelegeri, spre exertiplu,
Romania era cea mai expusa pericolului unei agresiuni
nesanctionabile. Din punct de vedere tehnic, Franta ar fi putut
interveni impotriva Italiei, daca Iugoslavia ar fi fost atacata de
aceasta sau impotriva Germaniei, daca aceasta ar fi atacat
200Nicolas Nagy - Talavera, op.cit. p. 111
136
Cehoslovacia. Sunt foarte putine indicii insa ca, in situatia invadarii
Romaniei de catre trupele sovietice, Franta ar fi fost in masura sa
intervina cu trupe , cu atat mai mult cu cat, dupa 1935, Parisul este
dispus sa sacrifice relatiile cu prietenii din Est numai sa-i pastreze
alaturi Uniunea Sovietica.
201 Exista i o alta conceptie in legatura cu garantarea aliantelor noastre. C.
Argetoianu era de acord ca ... pentru noi, cei din Estul i Sud-Estul Europei,
Franta i Anglia constituiau in jocul aliantelor numai rezerve, soarta noastra
raman and sa fie hotarata inca multa vreme prin echilibrul fortelor germano-ruse,
Constantin Argetoianu, op. cit., p. 217
137
BIBLIOGRAFIE
1. BARBUL, Gheorghe, SOLACOLU, Ion, Schimbarea aliantelor
Romaniei, Iai, Institutul European, 1995.
2. CAMPUS, Eliza, Intelegerea Balcanica, Bucureti,1972.
________ w _________ _ _ _ ________
3. CIORANESCU, George, Romanii i ideea federalists, Bucureti,
1998.
4. DOBRINESCU, Valeriu Florin, PATROIU Ion, NICOLESCU,
Gheorghe, Relatii politico-diplomatice i militare romano-
italiene 1914-1947, Bucureti, 1999
5. GAFENCU, Grigore, Insemnari politice, 1929-1939, Bucureti,
1991.
6. Idem, Ultimele zile ale Europei, Bucureti, 1992.
7. MOISUC, Viorica, Premisele izolarii politice a Romaniei, 1919-
1940, 1991.
8. NANU, Frederic C., Politica externa a Romaniei 1919-1933, Iai,
1993.
9. Probleme de politica externa a Romaniei 1918-1940, Bucureti,
1997.
10. SCURTU, loan, Romania i Marile Puteri 1918-1933.
Documente, Bucureti, 1993.
11. TAYLOR, A.J .P., Originile celui de al doilea razboi mondial,
Bucureti, 1992.
138
6. Schimbarea raportului de forte intre
curentul antirevizionist i cel revizionist.
Raspunsul Romaniei la noile provocari
ale mediului politic european.
6.1. Pactul Balcanic i semnificatia lui
Viata politica europeana a fost marcata, la inceputul anilor
30, de o intensa activitate diplomatics. Este momentul cand raportul
dintre cele doua curente fundamentale in politica mondialS - cel
antirevizionist i cel revizionist - se echilibreazS, iar compromisul se
impune ca metoda de mentinere a acestui echilibru sub control.
Aparent, sistemul genevez al securitatii colective i al apSrSrii
Pactului Ligii se consolideaza dupa Conventiile de la Londra, din 3-4
iulie 1933, de definire a agresiunii i agresorului i tratatul de
neagresiune i conciliere de la Rio de J aneiro, din 10 octombrie
1933. Retinem, insa, ca aproape in paralel, alte fenomene contrare se
inregistrau: incercarea de a forma un Directorat compus din Franta,
Marea Britanie, Italia i Germania, care sa hotarasca in problemele
europene peste capul Ligii Natiunilor, binecunoscutul plan Tardieu,
ca replica la schemele anterioare de uniune europeana, ineficienta
conferintei pentru dezarmare etc.
Balcanii, o vreme marginalizati in ecuatia politica
europeana dupa Locarno, se impun mediilor politice i de presa
occidentale, la inceputul anilor 30, prin organizarea surprinzator de
eficienta i, un timp, constants, a Conferintelor balcanice, care, de la
an la an, ii extindeau obiectivele, metodele de lucru, caracterul
democratic al dezbaterilor, utilitatea i autoritatea in zona. Balcanii
ai balcanicilor, sloganul din primul deceniu interbelic adjudecat
cand de unui, cand de toti protagonitii scenei politice balcanice,
tindea sa devina o realitate i sa se concretizeze intr-o uniune
balcanica a tuturor statelor din zona. Practica realizarii contactului
direct intre societatile civile din statele balcanice intre mediile
9
extraguvemamentale i neoficiale a sfarit prin a se impune atentiei
generale, astfel ca factorii guvemamentali au fost nevoiti sa-i plieze
139
actiunea lor i in functie de concluziile acestui for regional. Foarte
curand, puterile extrabalcanice interesate i-au luat masuri pentru
diminuarea impactului Conferintelor balcanice asupra vietii publice
din zona i pentru a face imposibila continuarea actiunii lor.
Este o diferenta evidenta intre Uniunea Balcanica, aa cum o
vedeau delegatiile foarte numeroase prezente la sesiunile anuale ale
/V
Conferintei Balcanice, i intre Intelegerea Balcanica, realizata prin
semnarea Pactului de la Atena, din 9 februarie 1934. Aceasta din
urma era practic o alianta politica i militara defensiva, cu obiectiv
clar: apararea statu-quo-uhii balcanic aa cum a rezultat el in urma
Tratatului de la Neuilly i a Tratatului de la Lausanne. 0 asemenea
constructie politica nu putea sa conduca spre Uniunea Balcanica,
clamata la Conferintele balcanice: Intelegerea Balcanica reunea doar
3 3 C ?
patru din cele ?ase state balcanice i era perceputa ca un instrument
prin care un grup de state balcanice tineau sub supraveghere alte state
balcanice care urmau sa se sustraga obligatiilor asumate prin tratate.
Dei, formal, Pactul ramanea deschis aderarii tuturor statelor din
zona, in conditiile prevazute in cele trei articole ale documentului,
dar facea imposibila aderarea Bulgariei, care nu punea surdina
revizionismului ei, sau a Albaniei, care nu dispunea de libertatea de a
decide in domeniul politicii sale exteme.
A
Momentul constituirii Intelegerii Balcanice, ca alianta
antirevizionista in sud-estul Europei, este, intr-o anumita masura,
nepotrivit i impotriva logicii politice in raport cu metodele politice
pe care marile puteri prietene din Occident le promovau in
intampinarea impetuosului curent revizionist. Sigur, in anul 1934 i
chiar in 1935 continuau sa se dezvolte unele evenimente i procese
care, formal, puteau consolida curentul antirevizionist, contribuind la
mentinerea rolului Ligii Natiunilor in viata politica mondiala i in
crearea sentimentului de trainicie pentru sistemul securitatii
colective. Cu un an inainte, proiectul Pactului Celor Patru a fost
respins'0'' (in forma in care-1 propusese Mussolini), iar U.R.S.S. s-a
decis sa participe la viata politica europeana, prin intrarea in Liga
;o: Milan Vanku, Mica intelegere pp. 87-91
140
Natiunilor i inscrierea ei in curentul antirevizionist203(amintesc aici
demersurile pentru un pact oriental, care se vor finaliza cu Tratatele
franco-sovietic i, respectiv, sovieto-cehoslovac din anul urmator ).
De asemenea, s-a relansat politica franceza de securitate colectiva,
promovata cu hotarare de la Quai d'Orsay, unde conducea Louis
Barthou. i totui, raportul de forte intre cele doua tendinte in
politica europeana era pe punctul de a se schimba in favoarea
revizioni^tilor: Germania actiona in forta pentru descatuarea de sub
lanturile Tratatului de Pace de la Paris i a Acordurilor de la
Locarno; ea s-a retras de la Conferinta pentru dezarmare i din Liga
Natiunilor, iar J aponia a declanat razboiul de agresiune impotriva
Chinei, fara sa obtina o reactie hotarata din partea forului de la
Geneva, ceea ce a slabit increderea statelor membre in eficienta
acestui instrument politic de la care ateptau sa le apere interesele.
Prin constituirea Intelegerii Balcanice, tarile membre ii
exprimau reticenta, neincrederea ca dezideratele Pactului Briand-
Kellogg sau ale Conventiei de la Londra (3-4 iulie 1933) s-ar putea
implini in lipsa unor instrumente adecvate.
Constituirea aliantei poate fi considerata ultima actiune de
substanta in sprijinul securitatii colective. Ea urma mai degraba
logica inceputului perioadei postbelice, cand antirevizionitii se aliau
pentru a impune respectarea regulilor jocului facute la Paris i mai
putin spiritul Protocolului de la Geneva sau spiritul locamian.
Polonia a fost primul stat care a decis, inca in ianuarie 1934,
sa incheie un Tratat de neagresiune cu Germania, in speranta unei
iluzorii asigurari a existentei i stabilitatii sale, iar Iugoslavia a
incheiat, in mai 1934, un Tratat economic care i-a adus destule
beneficii pana la inceperea razboiului. Cele doua state - Polonia i
Iugoslavia - erau piese de baza in sistemul antirevizionist i aveau
tratate de prietenie cu Franta.
203 La Berlin se considera ca apropierea Moscovei de statele antirevizioniste
reprezenta o noua incercare a Frantei de a inchide Germania In lanturile de fier ale
unei noi aliante militare (Eliza Campus, op.cit., p. 146. Autoarea citeaza din
lucrarea lui William Evans Scott, Alliance against Hitler, The Origins o f the
Franco-Soviet Pakt, Durham, 1962, p. 170).
204Eliza Campus, intelegerea p. 145
141
Acesta a fost contextul in care s-a semnat Pactul Balcanic i,
probabil, tocmai schimbarea in raportul de forte european este
responsabila de rasunetul disproportionat de mic pe care 1-a avut
un astfel de eveniment in mediile politice europene. Chiar daca
mediile de presa i diplomatice 1-au inregistrat ca atare, nu este mai
putin adevarat ca semnarea Pactului Balcanic a fost receptata, in
Occident, cu interes trecator in raport cu reactia provocata cu un an
/\
in urma de semnarea Pactului de Organizare a Micii Intelegeri.
Demersurile guvemamentale concrete pentru constituirea
intelegerii Balcanice au fost reluate cu intensitate, in februarie 1933,
la Consiliul Permanent al Micii Intelegeri, a carui edinta a avut loc
la Sinaia. Cu aceasta ocazie, s-a adoptat punctul de vedere privind
realizarea unei intelegeri politice intre toate tarile balcanice . In
ianuarie 1934, acelai for, intrunit la Zagreb, discuta asupra
modalitatii prin care sa se concretizeze aceasta idee. Dei problema
constituirii aliantei balcanice s-a discutat in cadrul Micii Intelegeri, s-
a avut grija ca acest lucru sa nu conduca la realizarea noii organizatii
in totala dependents de ea, mai ales ca cercurile oficiale din statele
revizioniste, interesate in insuccesul acestei actiuni, se pregateau sa
semnaleze tocmai un asemenea aspect. Chiar daca diplomatii din
tarile balcanice interesate in constituirea aliantei insistau asupra
obiectivelor diferite i separate fata de Mica Intelegere, afirmatia era
destul de greu de sustinut data fiind complementaritatea i apropierea
spatiilor geografice in care operau cele doua aliante (de altfel, doua
state - Iugoslavia ?i Romania - faceau parte din ambele aliante).
Tumeul lui Nicolae Titulescu in Balcani (octombrie -
noiembrie 1933) consemneaza intrarea in faza hotaratoare a
205 In procesul verbal se mentiona efortul regelui Boris de a se desprinde de clasa
politica bulgara i de a se alatura initiativelor balcanice. El intentiona o intalnire cu
regele Alexandm, la Euxinograf, cu ocazia vizitei regelui iugoslav in Turcia (In
detaliu: AMAE, fond Mica Intelegere, dosar 3, nenumerotat. Procesul verbal este
redactat in franceza. Au luat parte: Titulescu, Bene?, J evtic). Sub titlul Calatorie in
jurul unei absurditati, intr-un ziar italian (I1 Tevere, din 2 noiembrie 1933), era
ridiculizata aceasta actiune pentru ca, in acelai ziar, sa se critice foarte virulent
tendinta de unitate in Balcani, apreciata ca ar paraliza vointi ramase hotarate sa-i
apere autonomia politica {AMAE, fond Infelegerea Balcanica, dosar 17, raportul
263 din 3 noiembrie 1933 din Roma, semnat de Nicolae Solacolu).
142
negocierilor privind Pactul Intelegerii Balcanice. Propunerea viza un
Pact in cinci: Bulgaria, Romania, Iugoslavia, Grecia i Turcia. Ea a
fost bine primita in toate capitalele balcanice, cu exceptia Sofiei. La
Sofia206, dupa discutii aprofundate cu guvemul bulgar, in care s-a
abordat i problema teritoriului din sudul Dobrogei (Cadrilaterul), nu
s-a cazut de acord asupra Pactului. Muanov, prim-ministml bulgar,
declara: Titulescu a dovedit de la inceput ca vorbejte i lucreaza ca
un antirevizionist, dar ca, in acelai timp, este convins ca Bulgaria n-
are decat sa profite ie$ind din izolare i apropiindu-se de vecinii sai.
A spus limpede ca revizuirea nu este admisa in nici un chip de
Romania i aliatii sai, care considera articolul 19 ca inoperant,
deoarece aplicarea lui depinde de consensul tuturor207 (subliniere
Al.O.). Dupa intalnirea Boris-Carol al II-lea, din ianuarie 1934, de la
Sinaia, Muanov a comunicat partii romane decizia oficiala: Bulgaria
nu primete Pactul, ramane la ideea unor relatii i acorduri bilaterale
cu statele vecine i propune inlocuirea Pactului Balcanic cu un Pact
de neagresiune.
O excelenta descriere a atmosferei i a dilemei politice in care
se aflau autoritatile bulgare, in proximitatea semnarii Pactului
Balcanic, este facuta intr-un Raport al Ambasadei Germane de la
Sofia, dupa vizita tarului Boris i a lui Muanov la Bucureti: Nu
este lipsit de interes faptul ca Muanov, mainte de calatoria la
Bucureti, a tinut un discurs in Parlamentul de la Sofia, prilej cu care
a afirmat ca Bulgaria nu va adera niciodata la un pact care se
pronunta impotriva revizuirii Tratatului de la Neuilly (i Pactul
Balcanic face aceasta). Declaratia lui Muanov a fost transmisa intr-o
aa remarcabila forma, incat Iugoslavia i Romania ar fi fost, cu
siguranta, intrigate, daca acolo n-ar fi fost deja cunoscut ca, in fapt,
este vorba despre o mutare 5ahistica a lui Muanov ce privete
206AMAE, fond Infelegerea Balcanica, dosar 7 (Raport 3626, 13 noiembrie 1933
transmis din Sofia, semnat Vasile Stoica). Vezi ?i Cristian Popi?teanu, op.cit.,
p. 123. Prim-ministrul bulgar considera Mica Intelegere ca fiind o organizatie
conservatoare. Imediat dupa tumeul lui Titulescu (care a urmat celui al regelui
Alexandra), Sofia i Ankara au fost vizitate, fara mare succes, de prim-ministrul
ungar, Gombos.
207Ibidem, dosar 3, pp. 153-154
143
exclusiv politica interna bulgara208. Reactiile sunt uor de inteles,
luandu-se in considerare faptul ca emigratia bulgara era impotriva
oricarui pact i chiar impotriva oricarei intelegeri interbalcanice. Din
aceste motive, declaratia taioasa a lui Muanov a fost la obiect i
trebuie interpretata numai ca o manifestare de linistire a
emigratiei209.
Vazut din perspectiva diplomatilor germani de la Sofia,
orizontul de ateptare al Romaniei de la aceasta noua alianta ar fi
mers pana la reglementarea i detensionarea raporturilor ei cu
Sovietele: Problema basarabeana a devenit un fundal sensibil i
este de a?teptat deja in urmatoarele luni un acord romano-sovietic.
Inainte de a intreprinde saptamana trecuta vizita sa la Bucureti,
ministrul de Externe turc, Tewfik Riistii Bey, s-a intretinut mai multe
ore cu ambasadorul sovietic la Ankara, iar oamenii mei de incredere
mi-au comunicat faptul ca Tewfik Rustii-Aras a jucat, cu prilejul
vizitei la Bucureti, rolul intermediarului, acum probabil aducand cu
sine o noua formulare ruseasca a textului acordului . Diplomatii
respectivi exprimau, in continuare, mai mult o dorinta decat sa redea
o realitate bine conturata, sperand intr-o indepartare a Romaniei de
politica franceza, proces cu o finalitate mult mai tarzie: In general,
s-a constatat ca reconcilierea in perspectiva cu Uniunea Sovietica
actioneaza ca o uurare i, dupa realizarea acesteia, trebuie sa se
atepte de la Romania o mai mare constanta decat pana acum, ceea
ce va insemna i o diminuare a influentelor franceze. In tot cazul,
este de retinut ca, in Bucureti, deocamdata, dei cu ceva prea mult
optimism, se crede intr-o loiala reconciliere cu Uniunea Sovietica, in
timp ce oamenii mei de incredere, plasandu-se probabil intr-un unghi
de vedere corect, apreciaza ca toate acordurile de neagresiune cu
Rusia sunt greu de apreciat.
208 Dupa unele aprecieri, Muanov se temea indeosebi de Liga Ofiterilor in
Rezerva, organizatie foarte activa, cu o influenta serioasa in opinia publica (liderul
ei era generalul Valcov, strans legat de cercurile politice italiene, aveau un ziar
propriu Slovo). Vezi in detaliu: AMAE, fond Infelegerea Balcanica, dosar 11
(Raportul 2928 din 28 noiembrie 1933 trimis din Atena sub semnatura lui C.
Langa-Racanu) Se sustinea ca nici Mu$anov, nici Burov (ministrul bulgar de
Externe) nu aveau controlul afacerilor politicii externe a statului din cauza
presiunii acestei organizatii.
09 AMG, fond R.W.5, volum 467, nenumerotat (Telegrama 541/10 februarie
1934).
2l0Ibidem.
144
Chiar daca diplomatii germani exagerau, raportul lor are
meritul de a fi prevazut unde poate sa duca dezvoltarea acestei stari
de spirit din Romania (i din Iugoslavia): Se gandete in
perspective - se sublinia in raport - la posibilitatea de a se oferi
acestor doua tari, aflate, deocamdata, din punct de vedere fmanciar,
dependente de Franta i xntampinand mari greutati, un acord
comercial bun. Desigur, cu conditia unor mici sacrificii care, intr-o
faza mai tarzie a dezvoltarii, ar putea sa le aduca profit (subliniere -
Al.O.)211.
De altfel, guvernul german a trecut, deja, la intelegeri
comerciale convenabile pe care le-a propus imediat atat Iugoslaviei,
cat i Romaniei. Cu Iugoslavia s-a semnat, inca din 1934, un Acord
comercial avantajos care, sub regimul Stoiadinovic, a fost extrem de
profitabil. O analiza mai detaata de un clieu istoriografic cultivat
mult timp poate sa desprinda concluzii pozitive in legatura cu decizia
Belgradului care, in propriul interes, a raspuns rapid ofertelor
germane, mai ales ca o politica altemativa, de sprijin neconditionat
pe factorul francez, se contura, deja, ca fiind contraproductiva.
Romania a acceptat mult mai tarziu un acord similar (martie 1939)
apreciat mai mult ca impus de conjuctura intemationala i, de aceea,
a fost aplicat foarte anevoios, cu infinite precautii i suspiciuni212.
/V
In raport cu noua alianta, problema Albaniei era considerata
ca una speciala, intrucat acest stat se afla sub putemica influenta
italiana. Inca la 9 noiembrie 1921, prin declaratia de la Paris a
ambasadorilor puterilor europene, s-a recunoscut dreptul statului
italian de interventie in treburile interne ale Albaniei, daca Italia
considera necesar. Prin acorduri bilaterale, incheiate intre 1926 i
1931, se asigura, in fapt, subordonarea Albaniei fata de Italia lui
Mussolini. Astfel, s-a considerat potrivit sa se lase, fara mari
sperante, libertate Albaniei sa decida singura daca dore^te i poate
211Ibidem.
212Grigore Gafencu, imemnari politice, Bucureti, 1991, pp. 339-342. Vezi ?i
scrisoarea de raspuns adresata de Ion Antonescu lui Dinu Bratianu (documentul nr.
8) in care mare?alul critica politica de bascula practicata de Romania in perioada
interbelica (AMR, fond Documentare, Documente, vol. II, partea a 2-a, pp. 168-
171)
145
sa-i permita intrarea in Pactul Balcanic213.
Consultarile au fost continuate prin contacte directe la diferite
niveluri i pe canale diplomatice normale. In decembrie 1933,
Titulescu a primit, de la ministrul grec de Exteme, textul definitiv al
proiectului de tratat, despre care diplomatul roman spunea: Acest
Tratat este conform cu acordul ce am incheiat cu prilejul calatoriei
mele in Balcani214. La 22 ianuarie 1934, Consiliul Permanent al
Micii intelegeri ia in discutie finalizarea pregatirilor pentru
incheierea Pactului i decide sa se lanseze o noua initiativa pentru
atragerea Bulgariei de partea aliatilor, profitand de vizita la Bucureti
a suveranilor bulgari i a prim-ministrului, ramasa fara rezultat215.
in zilele de 2-4 februarie 1934, la Belgrad, s-au intalnit
minitrii de Exteme ai Romaniei, Iugoslaviei, Greciei i Turciei
pentm ultimele discutii referitoare la redactarea Pactului Balcanic pe
care 1-au parafat i 1-au trimis guvernului bulgar pentru o eventuala
aderare.
Faza Belgrad a negocierilor pentm semnarea Pactului nu a
fost nici pe departe simpla sau fara o istorie a sa. Dificultatea a
rezultat din rezervele pe care le aveau responsabilii turci i din
dilema in care se afla Iugoslavia, hotarata sa se angajeze pe un drum
propriu in politica sa externa. De altfel, destul de curand, Iugoslavia
va parasi linia respectarii riguroase a lealitatii in cadrul Pactului.
Grigore Gafencu va explica - mai tarziu - j ocul periculos in care s-a
prins Stoiadinovic, care cauta sa manevreze intre italieni i germani
(cu folos pentm sarbi, desigur), mizand tocmai pe concurenta lor
pentm controlul spatiului balcanic. il auzisem, candva - scria
Gafencu - pe Stoiadinovic pretinzand ca, prin abilitatea sa, intretinea
in favoarea lui o concurenta profitabila intre germani i italieni .
Diplomatii germani de la Bucureti retin aceste dificultati ?i
2L AMAE, fond Mica intelegere, dosar 26, nenumerotat (Buletin nr.l2/iulie 1933,
Directia Afacerilor Politice, Divizia a Il-a, Sectiunea balcanica, Albania z Mica
j*
In(elegere).
1j
" Idem, fond Intelegerea Balcanica, dosar 3, pp. 325-326
21:5Idem, Directia Presei i Informatiilor, dosar 17 (Raportul nr. 498 / 9 februarie
1934, Sotia, semnat de Vasile Stoica. Cuprinde extrase din presa bulgara despre
vizita inaltilor oficiali bulgari la Bucureti).
216Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei, Bucure^ti, 1992, p. 182
146
ii informeaza superiorii despre ele, insotite i de consideratii proprii:
informatiile de odinioara despre dificultatile care au intervenit in
ultima clipa in calea realizarii Pactului, cu ocazia intrevederii celor
patru minitri la Belgrad, la 3 februarie, au fost confirmate din cercul
cel mai apropiat lui Titulescu. Din aceeai sursa, s-a comunicat ca
ministrul de Externe iugoslav, J evtic, a vrut cel putin sa mai amane
semnarea Pactului. Motivele pentru aceasta constau in nazuintele
Iugoslaviei spre o posibila concentrare a puterilor sale pentru
angajarea impotriva Italiei. In urmarirea acestui scop se dezvoltasera
intr-atat contactele iugoslavo-bulgare, incat Iugoslavia trebuia sa
spere sa obtina de la Bulgaria asigurari care puteau sa faca posibila o
degrevare nu numai a frontului sau politic, ci i a celui militar
impotriva Bulgariei. Iugoslavia s-a aflat in negocieri, in acela?i timp,
atat in privinta semnarii Pactului Balcanic, cat i pentru incheierea
unui acord bilateral de securitate cu Bulgaria. Tratativele in privinta
Pactului Balcanic, desfaurate cu atata zel i energie de catre Grecia,
Turcia i Romania, au zadamicit intr-un anumit sens negocierile
bulgaro-iugoslave a caror importanta pentru Iugoslavia a parut cu
atat mai mare, cu cat sperantele privind participarea Bulgariei la
Pactul Balcanic s-au dovedit amagitoare. Un pact balcanic fara
Bulgaria a insemnat pentru Iugoslavia necesitatea unui angaj ament a!
puterilor militare impotriva Bulgariei i prin aceasta o slabire a
desfaurarii iugoslave de contingente impotriva Italiei. Aceasta
situatie a aparut cu atat mai dezavantajoasa pentru Iugoslavia, cand s-
a constatat ca in proiectul initial al tratatului erau garantate exclusiv
granitele Partilor Contractante. Cu toate ca negocierile de la Belgrad
s-au dedicat includerii tuturor granitelor balcanice, deci i a
granitelor albaneze, i a exclus pericolul unui atac italian impotriva
Albaniei, J evtic a refuzat sa parafeze tratatul la Belgrad, pana cand
Titulescu a amenintat energie ca va parasi Belgradul cu zgomot217.
La 9 februarie 1934, in aula Academiei din Atena, minitrii
de Externe ai Greciei (Demetrios Maximos), Romaniei (Nicolae
Titulescu), Turciei (Riistii Aras) i Iugoslaviei (Bogoliub J evtic) au
semnat Pactul Intelegerii Balcanice in numele statelor pe care le
217 AMG, fond RW5, dosar nr. 467, nenumerotat (Raport: Informatii
complementare privind Pactul Balcanic, Bucureti, 6 martie 1934).
147
reprezentau.
In preambul i in cele trei articole ale sale, Pactul exprima
sintetic caracterul noii aliante, destinata sa apere statu-quo-ul
balcanic, fara sa fie indreptata impotriva nimanui. Pactul se alinia la
exigentele documentelor Ligii Natiunilor i ale Pactului Briand-
Kellogg i lua in calcul prevederile Conventiilor de defmire a
agresiunii, semnate in 3 i 4 iulie 1933, la Londra.
Prin noul Pact, statele semnatare se obligau sa respecte
angaj amentele contractuale in fiinta si sa mentina ordinea
9 91 ft A 5
teritoriala acum stabilita in Balcani . In acest sens, statele
balcanice ii garantau reciproc frontierele balcanice i se angajau sa
se consulte in situatia cand ar fi atinse interesele lor aa cum erau
definite in Acord.
Mai mult, statele semnatare se obligau sa nu stabileasca
relatii politice pe baza de tratate bilaterale cu tarile balcanice
nesemnatare fara avizul mutual prealabil al celorlalte i sa nu se
angaj eze fata de alta tara balcanica fara consimtamantul tuturor.
La articolul 3 se facea precizarea ca Pactul ramanea deschis
celorlalte tari balcanice nesemnatare.
5
Precizari de detaliu in legatura cu funcjionarea Pactului erau
facute in Protocolul - anexa. intre altele, in Protocol se mentiona: 1)
este agresor o tara ce a savarit un act prevazut in articolul 2 al
Conventiei de la Londra din 3 i 4 iulie 1933219; 2) Pactul nu este
218Tratatul se regase?te in mai multe arhive, in copie. In lucrarea mea, acesta este
preluat din: AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar 1, 1934.
219Corespondenta intre prevederile Pactului Balcanic i cele ale Conventiei din 3-4
iulie 1933 este evidenta daca ne referim numai la articolul 2 in care se arata: In
consecinta va fi recunoscut ca agresor intr-un conflict international, sub rezerva
acordurilor in vigoare intre partile in conflict, statul care cel dintai va fi comis una
din actiunile urmatoare: 1) declara razboi unui alt stat; 2) patrunde cu fortele sale
armate pe teritoriul unui alt stat chiar fara declaratii de razboi; 3) ataca cu fortele
armate terestre, maritime sau aeriene, chiar fara declaratie de razboi, teritoriul,
navele maritime sau aeriene ale altor state; 4) blocheaza pe mare, tarmurile sau
porturile unui alt stat; 5) acorda ajutor bandelor armate care, formate pe teritoriul
sau, vor invada teritoriul unui alt stat sau refiiza, cu toata cererea statului invadat,
de a lua pe propriul sau teritoriu toate masurile posibile pentru a lipsi bandele
mentionate de orice ajutor sau protectiune. Art.3 facea imposibila o interpretare
148
indreptat impotriva nici unei alte puteri. Scopul sau este sa garanteze
frontierele balcanice impotriva agresiunii unui stat balcanic; 3) daca
o Parte Contractanta este victima unei agresiuni din partea unei tari
nebalcanice la care se alatura un stat balcanic, Pactul intra in
fiinctiune fata de tara balcanica; 4) partile vor incheia conventii
apropiate scopurilor urmarite prin Pact; 5) Pactul nu contravine
angajamentelor anterior asumate de parti; 6) expresia respectul
angajamentelor contractuale deja existente se refera la tratatele
existente intre statele balcanice; 7) Pactul este un instrument
defensiv, el nu se poate aplica in cazul in care unui din semnatari este
agresor, conform art. 2 din Conventia de la Londra; 8) mentinerea
ordinii teritoriale in Balcani este definitiva pentru semnatari.
Anexele secrete ale Pactului precizau natura angajamentelor
militare, defensive asumate de cele patru tari precum i raporturile
Aliantei cu U.R.S.S.220.
Necesitatea de a fi bine precizate raporturile cu U.R.S.S.
rezulta din Tratatul pe care Turcia il avea deja cu aceasta tara. In
baza lui, ambasadorul sovietic la Ankara a cerut lamuriri in legatura
cu caracterul tratatului. Ca urmare, guvemul turc a facut o rezerva
A
speciala la tratat: In numele guvernului Republicii Turcia, am
onoarea sa declar ca in nici un caz Turcia nu va admite a se considera
angaj ata a lua parte la nici un fel de acte indreptate impotriva
U.R.S.S.221.
Minitrii de Exteme ai celorlalte state semnatare au luat act
de aceasta declaratie5considerand ca ea nu contravenea literei i
greita: Nici o consideratiune de ordin politic, militar, economic sau de alt ordin
nu va putea servi drept scuza sau de justificare a agresiunii prevazuta la art. 2
(Apud Cristian Popiteanu, op.cit., pp.127-128).
220Despre demersurile succesive, cu succese i insuccese, in stabilirea unei idei
politice clare in raport cu relatiile sovieto-romane, vezi excelentele consideratii din
Insemnari politice ale lui Grigore Gafencu, Bucureti, 1991, pp. 285-288. Sunt
abordate demersurile, din pacate confuze, din anul 1932, pentru promovarea unei
intelegeri pe flliera poloneza i turca, sub presiune firanceza.
221Politica externa a Romaniei. Dicfionar cronologic, Bucureti, 1986, pp. 204-
205. Vezi i AMG, fond RW5, dosar nr. 467 (Raportul Ambasadei Germane la
Bucureti catre Ministerul de Exteme al Reich-ului, fara numar, fara data, semnat
indescifrabil).
149
spiritului Pactului, flind de acord sa faca parte integranta din Pact222.
Celelalte doua anexe secrete - Protocoalele de semnaturi nr. 1
i 2 faceau referiri la obligatiile militare reciproce, stabilind ca, in
termen de 6 luni de la intrarea In vigoare a Pactului, urmau sa
inceapa negocierile pentru incheierea conventiilor militare conform
mecanismului defensiv al Aliantei. Protocoalele explicau notiunea de
granite exclusiv balcanice in intelesul Pactului.
7 O f j
Principiile i ideile continute in Pact demonstrau capacitatea
politica a guvemelor statelor semnatare de a intelege cursul vietii
politice europene i mondiale; ele erau expresia vointei politice din
tarile balcanice partenere de a se mentine pacea in zona. Preambulul
insista asupra respectarii Pactului Societatii Natiunilor, a altor
intelesuri care pomeau de la principiul respectarii statu-quo-ului
postbelic.
A
Intelegerea Balcanica s-a dorit i, intr-o anumita masura, a
fost un instrument important in actiunea de impunere a fortei
dreptului in fata promotorilor ideilor de impunere a dreptului fortei in
viata intemationala. Pactul avea caracter defensiv fi preventiv, iar
elaborarea lui urmarea aceste obiective.
0 abordare politica a intentiilor i a obiectivelor Pactului
Balcanic o datoram lui Nicolae Titulescu223, unui din artizanii noii
constructii politice, in numeroasele sale referiri la acest act. Chiar
daca un discurs in Parlament poate fi considerat o pledoarie pro
domo, definitia data de diplomatul roman Intelegerii Balcanice in
fedinta Camerei Deputatilor, din 4 aprilie, este cea mai sintetica fi
/V ___
explicita: Pactul Intelegerii Balcanice este o opera de realism
politic, care servefte pacea mult mai eficace decat tratatele
In mod normal, prevederea era de prises, avand in vedere ca deja era specificat
ca Pactul nu este indreptat impotriva nici unei puterl deci nici impotriva Uniunii
Sovietice. Din expresia in nici un caz??trebuia sa se inteleaga ca Turcia nu putea
veni in ajutorul Romaniei daca se producea un atac sovietic asupra acesteia. In
acest fel, se poate constata o asimetrie in sistemul reciproc de acordare a
garantiilor.
223 Nicolae Titulescu, Pledoarii pentru pace, Bucure^ti, Editura Enciclopedica,
1996, pp.355'358, editie ingrijita de George Potra ^i Constantin Turcu. O expunere
amSnuntita $i riguroasa despre contmutul, valoarea, obiectivele Pactului ?i
beneficiile pe care diplomatul $i omul politic roman credea ca acesta le aduce tarn.
150
nelamurite care se marginesc a afirma principii generoase pe care ai
totdeauna greutate sa le reduci la justa lor proportie. /.../ Scopul lui
este de a garanta securitatea fruntariilor balcanice contra oricarei
agresiuni venind din partea unui stat balcanic 224.
/V
Alaturi de Mica Intelegere (dar separat de ea) Pactul avea
semnificatia unei adevarate bariere impotriva tendintelor revizioniste
i revaniste. Se crease astfel, din Europa Centrala pana la frontiera
cu Persia, un lant de state cu o populatie de peste 70 de milioane de
locuitori cu interese identice i aspiratii similare, hotarate sa
impiedice revizionismul i revanismul, aa cum deseori se exprima
Nicolae Titulescu : Politica noastra - spunea el - consta in a insera
activitatea tarilor noastre intr-o vasta retea de state animate de acela?i
ideal, in aa fel meat, fara a sacrifica nimic din interesele noastre
nationale, actiunea noastra sa fie in mod constant subordonata
226
interesului general ".
A
Statutul Intelegerii Balcanice, elaborat la Ankara, intre 30
octombrie i 2 noiembrie 1934, punea in valoare instrumentul politic
A.
i democratic constituit. Conform statutului, Intelegerea Balcanica
era condusa de un Consiliu Permanent, compus din cei patru minitri
de exteme ai statelor semnatare; deciziile sale se adoptau pe
principiul unanimitatii, iar Prejedintia in Consiliu era asigurata prin
rotatie de catre fiecare tara in parte. Consiliul Permanent se intrunea
in sesiuni ordinare de doua ori pe an, pe rand in fiecare stat, prin
rotatie. La nevoie, pres-iedintele convoca sesiuni extraordinare ale
Consiliului Permanent. Preedintele era ministrul de exteme al uneia
A ____
din tarile Intelegerii in ordinea: Grecia, Romania, Turcia, Iugoslavia,
el ii exercita mandatul pe o perioada de un an, incepand cu 9
februarie 1934. Hotararile luate de Consiliul Permanent respectau
224Ibidem, pp. 355-357
225 Dei Titulescu includea, adesea, in aceasta formula $i alianta Romaniei cu
Polonia. De fapt raporturile dintre cele doua state erau destul de putin amicale dupa
pactul de neagresiune polono-german, semnat la 26 ianuarie 1934, fara consultarea
guvemului roman. Vezi explicatii suplimentare in Eliza Campus, Infelegerea
Balcanica..., p.l 18, care reia o descriere a lui Alexandru Cretzianu din 1945.
226N. Titulescu, Pledoarii pentru pace ..., p. 408. Problema este reluata la p. 467
cu referire la Intelegerea Balcanica.
151
principiul unanimitatii i al egalitatii absolute pentru statele
membre. Totodata, se prevedea constituirea unui Consiliu Economic
Consultativ, format din specialiti in domeniul economic-financiar,
cu sarcina de a coordona interesele economice ale celor patru tari.
Consiliul avea, de asemenea, latitudinea de a crea comisii pe
probleme diverse (comerciale, agricole, industriale, financiare-credit
i comunicatii). Statutul prevedea infiintarea unui Secretariat al
Consiliului Permanent.
6.2. Pozitia Romaniei i a aliatilor ei fata de deteriorarea
climatului politic european
Faptul imprevizibil intamplat la 9 octombrie 1934, cand au
fost ucii, la Marsilia, regele Alexandru al Iugoslaviei i Louis
Barthou - ministrul francez de Exteme - a impus o convocare
extraordinara a Consiliului, la 19 octombrie 1934, unde, evident, s-a
discutat impactul acestui act terorist asupra tarilor balcanice.
Comunicatul cuprindea i o Declaratie a statelor Intelegerii
Balcanice, in care se preciza ca ele, ...nu vor devia de la politica lor
09ft
actuala din cauza actelor teroriste... . Dei comunicatul nu
denumea statul sau organizatia terorista, el semnifica orientarea
publica manifesta a intelegerii Balcanice la curentul antirevizionist,
intr-un moment in care acest curent politic dadea tot mai multe
semne de slabiciune. De altfel, la Liga Natiunilor, delegatul britanie
Samuel Hoare se pronunta deschis pentru revizuirea Tratatului de la
Paris: Lumea nu este statica i va trebui din cand in cand sa se
procedeze la modificari/.../; dar schimbari nu vor trebui efectuate
decat atunci cand vor fi intr-adevar necesare si cand momentul
99Q
precis va f i sosit (subliniere Al.O.), i nu inainte . Responsabilul
AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar 10 (Comunicatul a fost dat la
Belgrad, unde s-a tinut i sesiunea Intelegerii Balcanice).
228Ibidem.
Apud: Eliza Campus, Infelegerea ..., p. 148. Autoarea citeaza raportul din 26
A
octombrie 1934, trimis de la Geneva de Antoniade. In general discursul lui Samuel
Hoare a fost unui dintre cele mai ferme atitudini britanice in favoarea Ligii
Natiunilor, dar el continea, din pacate, i ideile din citatul extras.
152
britanie nu preeiza cine va stabili momentur potrivit i cine urma sa
se pronunte asupra caracterului necesar al acestor schimbari.
Dupa ce emotiile specifice evenimentului au mai trecut (sa
retinem ca regele Alexandru era foarte respectat in Grecia i stimat la
Ankara; ocul uciderii regelui iugoslav a fost resimtit i in Romania,
unde se exprima compasiune fata de regina Marioara - ramasa
vaduva - sora regelui Carol al II-lea. La Ankara a fost convocat un
nou Consiliu Permanent. Chiar daca discutiile nu au ocolit
5
evenimentul al carui ecou nu se stinsese, pozitiile au fost mai
rationale i mai credibile230. Consiliul a respins asertiunile din
cuvantul lui Samuel Hoare de la Geneva i a validat rolul i misiunea
A ___ A
Intelegerii Balcanice: Intelegerea Balcanica - spunea, in cuvantul
sau, Nicolae Titulescu - este o vasta asociatie de state, avand ca scop
mentinerea pacii prin crearea unei forte colective impunatoare, puse
in slujba practicilor internationale cele mai corecte i mai
amiabile231. Sigur, Titulescu exagera apreciind ca aceasta organizatie
are suficienta forta ca atunci cand pacea ar fi tulburata chiar pe
teritorii nebalcanice ea ar putea face fata situatiei .
S-a adoptat o pozitie favorabila, de acceptare a tratatului de la
Rio de J aneiro, de neagresiune i conciliere (semnat la 10 octombrie
A
1934) i s-a decis ca tarile Intelegerii Balcanice sa adere la acest
Tratat.
Ultima reuniune a Consiliului Permanent pe anul 1934 a avut
loc la Geneva, la 11 decembrie, cand ministrul turc de exteme,
Rtistu-Aras, a informat partenerii din alianta in legatura cu relatiile
militare greco-turce dupa semnarea unei conventii bilaterale in
domeniu. Informatiile suplimentare pe care ministrul de exteme grec
i cel turc le-au transmis in legatura cu aceasta conventie, au condus
la concluzia ca, relatiile militare in cadrul Pactului s-ar putea
reglementa rapid, mult mai uor decat se estimase initial. Se va vedea
ca de fapt, problema conventiilor militare in spiritul Pactului a fost
230AMAE, fond intelegerea Balcanica', dosar 20 ?i 3 care cuprinde comunicatul
dip 3 noiembrie 1934 al sesiunii din 30 octombrie - 2 noiembrie 1934.
231 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Bucure?ti, 1967, p. 581
232gl i za Campus, Intelegerea ..., p. 149
mult mai complicate decat s-a crezut la acel moment .
In anul 1935 preedintia Consiliului s-a asigurat de catre
Romania, prin ministrul sau de externe, Nicolae Titulescu.
Din punct de vedere al raportului de forte dintre curentul
antirevizionist i cel revizionist, situatia in 1935 a evoluat dificil i
contradictoriu. Chiar la inceputul anului s-a lansat initiativa unui
acord franco-italian, care viza stabilitatea in zona Europei Centrale,
mai precis, independenta Austriei, tot mai amenintata de Germania.
Tarile intelegerii Balcanice salutau, pe de-o parte, orice actiune care
viza mentinerea statu-quo-ului european, iar pe de alta parte
respingeau tendinta atragerii selective de state intr-o constructie
politica la care sa fie chemate doar Iugoslavia i Romania, nu i noile
ei partenere de alianta.
Pentru a rezolva aceasta dilema se convoaca foarte devreme,
intre 17 i 20 ianuarie 1935, la Geneva, Consiliul Permanent al
intelegerii Balcanice . Titulescu informa la Bucureti despre riscul
/V
ca Intelegerea Balcanica ...sa fie taiata prin acordurile de la
Roma235, idee pe care a reluat-o i in fata colegilor sai balcanici.
Dupa discutii, s-a convenit ca: Iugoslavia sau Romania,
impreuna sau separat, sa se angajeze sa incheie conventiile vizate
prin procesul-verbal de la Roma (Mussolini-Laval), nurnai daca
Turcia i Grecia vor fi invitate i ele sa adere236sau numai in cazul
cand toate cele patru tari ar fi semnat cu Italia o conventie de
securitate inter see ori un pact de neagresiune multilateral, in
situatia ca Grecia i Turcia erau invitate sa adere la tratat dar aceste
tari refuzau, atunci Romania i Iugoslavia capatau libertatea de
actiune.
Comunicatul Consiliului a fost atacat de opozitia greaca, in
23j Problema este tratata in capitolul VI.
234AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar 1, (Proces-verbal al sesiunii tinute la
Geneva nr. 17,18,20 ianuarie 1935. edinta a fost prezidata de D. Maximos. Au
participat toti minitrii de externe. in ultima zi J eftic a fost inlocuit de Foatic).
235Apud: Eliza Campus, intelegerea Balcanica, p. 154
236Ibidem. Sa retinem ca, la randul ei, Turcia a respins oferta Italiei de a uni
Tratatul greco-italian cu cel turco-italian, dar fara Romania i Iugoslavia. Turcia
dorea un Pact mediteranean la care sa adere toate statele intelegerii.
154
frante cu Venizelos. Adeptii lui, care creasera dificultati i cu ocazia
ratificarii Pactului Balcanic, erau acum de parere ca de la semnarea
Pactului balcanic, Elada i-a pierdut neatamarea diplomatics, fara ca
indatoririle ce i-a luat sa-i intareasca, cel putin, pozitia237.
In fata acestei intentii franco-italiene, Germania se decide,
3 3 " "
printr-o nouS actiune in forta, sa loveascS din nou Tratatul de la Paris
i, dupa adjudecarea Saarului, instituie, la 16 martie 1935, regimul
bazat pe serviciul militar obligatoriu, incalcand, astfel, clauzele
militare impuse la Versailles.
A
In acest context politic european are loc micarea republicans
cu efect destabilizator din Grecia, in fruntea careia se afla Venizelos.
0 defectiune greacS ar fi afectat coeziunea intelegerii Balcanice (mai
ales daca ea avea ca finalitate aducerea la putere a lui Venizelos), iar
Bulgaria era contienta de acest fapt .
Uzand de calitatea sa de Preedinte in exercitiu al Consiliului
Permanent al intelegerii Balcanice, Titulescu a avertizat guvemul
bulgar sa renunte la orice idee de folosire a fortei, in caz contrar
5 9^0*
Pactul Balcanic va intra automat in functiune . Sa retinem ca, la
aceasta data, nu erau in functiune conventiile militare in cadml
3 3
intelegerii Balcanice, astfel ca 0 eventualS interventie impotriva
Bulgariei se putea face dupa 0 decizie specials. Peste cateva zile,
Titulescu era convins ca Bulgaria a fost opritS din intentiile sale de a
A
exploata situatia din Grecia, de avertismentul Intelegerii Balcanice:
Grecia - spunea el - a putut sa plateasca luxul unei revolutii la
adapostul pactului balcanic, fara sa se teama o singura clipa ca
integritatea sa teritoriala ar putea fi amenintata.240
2j7AMAE , fond intelegerea Balcanica, dosar 6, nenumerotat, (Raport nr. 265 din
25 ianuarie 1935, Atena, semnat Langa-Racanu. O revista a presei elene).
238Anumite cercuri revizioniste de la Sofia se declarau gata sa declaneze o actiune
in forta in Tracia Greceasca. (Telegrama nr. 2949, din 6 februarie trimisa de
Cesianu de la Paris.( Idem, fond 71, Franta, dosar 65) Cesianu prezenta impresii in
urma discursului cu colegii sai reprezentanti ai Frantei, ai Turciei i Iugoslaviei in
climatul de tensiune care se instalasera la Atena).
239Idem, fond intelegerea Balcanica, dosar 5, (Telegrama 14.529 din 10 martie
1935 catre legatiile de la Sofia i Atena).
240Ibidem, dosar 20, (Telegrama 15130 din 13 martie 1935, catre Paris, semnata
Nicolae Titulescu).
155
Alte doua initiative - Frontul de la Stresa241 i, respectiv,
* O z t O A
proiectul de Pact Oriental - au creat serioase dificultati Intelegerii
Balcanice. Creat ca o reactie la masura de reintroducere a serviciului
5
militar obligatoriu in Germania i pentru a asigura existenta de sine-
statatoare a Austriei, Frontul de la Stresa (Italia, Marea Britanie,
Franta) a aparut ca o reactie fara forta i coerenta fata de provocarile
de la jumatatea deceniului patru. Mussolini a cerut (la 10 aprilie
1935), in calitate de preedinte al Conferintei de la Stresa, revizuirea
tratatelor semnate la Neuilly, Saint-Germain, Trianon in cadrul
... garantiilor internationale i regionale de securitate .
La randul sau, Pactul Oriental nu s-a fmalizat, dei Romania a
acceptat sa ramana in afara lui numai pentru a facilita semnarea
acestuia. A fost semnat, in schimb, un Tratat de asistenta mutuala
franco-sovietic , extrem de controversat i provocator la adresa
Germaniei245.
Sesiunea ordinara a Consiliului Permanent al Intelegerii
Balcanice desfaurata la Bucureti, in perioada 10-13 mai 1935, a
dezbatut consecintele pe care aceste evenimente politice europene le
aveau pentru Balcani i a adoptat decizii i hotarari in consecinta.
Pactul Laval-Mussolini a fost respins de aliatii balcanici din cauza
intentiilor sale referitoare la reinarmarea Bulgariei, Ungariei i
Austriei.
/V
Consiliul Permanent al Intelegerii Balcanice a conditionat
acceptarea neimixtiunii prevazuta in acordurile de la Roma de
a i /
garantia ca Habsburgii nu se vor intoarce pe tronul Austriei .
Propunerea de aderare la conventia speciala (de fapt, un pact de
asistenta mutuala), putea fi luata in considerare numai daca se invitau
241loan Talpe, Diplomatic $i aparare, Bucure^ti, 1988, pp. 127-140
242Ibidem.
243AMAE, fond Mica Intelegere, dosar 24, (Telegrama f.n, din 10 aprilie 1935,
Roma, semnata Mussolini).
244A.J .P.Taylor, Originile pp. 75-76
245 Walter M. Bacon jr., Nicolae Titulescu, Iai,1999, pp.243-255, (capitolul:
Pactele franco-sovietic i cehoslovaco-sovietic, la 2 mai 1935).
___ ^
246 Comunicatul Consiliului Permanent se gase^te in AMAE, fond Infelegerea
Balcanica, dosarul 6. Procesul verbal al Conferintei de la Bucureti, se gasete in
acelai fond, dosarul 1/1935.
156
la aderare toate tarile din Intelegerea Balcanica. Consiliul avansa
ideea urmatoarelor instrumente politice concrete pentru ca acordurile
A.
sa devina eficiente: un Pact de neagresiune intre Intelegerea
Balcanica i Italia; conventii militare intre cele patru state aliate
impotriva oricarei incalcari a neagresiunii247.
In plus, aliatii balcanici cereau Italiei sa inceteze propaganda
revizionista i sa le ofere, la reprocitate, asistenta mutuala248.
Consiliul a discutat ?i drepturile Turciei de a cere revizuirea
Tratatului de la Lausanne in privinta reinstituirii suveranitatii depline
asupra stramtorilor, problema care va crea, in anul urmator,dispute
serioase, inclusiv in interiorul aliantei. De retinut i deciziile
Consiliului Permanent pentru dezvoltarea relatiilor economice
interaliate: in domeniul schimburilor comerciale privilegiate, al
turismului, al infrastructurii i unele probleme financiare .
In practica de acum obi?nuita a Cancelariei de la Berlin, anul
1936 marcheaza o noua lovitura, de aceasta data decisiva, data
aranj amentelor din primul deceniu interbelic, in speta Acordurilor de
la Locarno. A.J .P. Taylor considera ca adevarata moarte a Ligii (Liga
Natiunilor - Al. O.) s-a produs in decembrie 1935, nu in 1939 sau
1945. /.../ ceea ce a ucis Liga a fost publicarea planului Laval-
Hoare250. In stilul propriu, Hitler a decis sa exploateze starea de
confuzie i controversele geneveze dupa ratarea aplicarii ad-litteram
a Pactului Ligii Natiunilor in raport cu Italia, calificata ca agresoare
in conflictul din Abisinia i, invocand drept scuza ratificarea
tratatului franco-sovietic (27 februarie 1936), ocupa zona renana (7
martie 1936) al carui statut fusese stabilit prin Tratatul de la
247Ibidem. Explicatii de detaliu in Eliza Campus, Intelegerea Balcanica, p. 165
248Procesul verbal este publicat i in Nicolae Titulescu, Documente diplomatice,
pp. 646-647
249Eliza Campus, Infelegerea Balcanica..., p. 167. S-a pus problema inflintarii unei
band, formarii unei piete balcanice, etc.
250A.J .P. Taylor, op. cit, p.83. Aluzie la aranjamentul franco-sovietic care viza
reglementarea conflictului inceput de Italia in Abisinia. Planul Laval-Hoare a fost
publicat in presa franceza i a provocat un adevarat scandal. Taylor crede ca
aplicarea ar fi salvat o parte din Abisinia, in timp ce criticii planului cred ca din
cauza lui sanctiunile contra Italiei nu au avut eficienta.
1 )
157
9 S1
Versailles (1919) i Acordurile de la Locarno din octombrie 1925 .
7 martie 1936 - spune Taylor - a marcat un punct de
cotitura in istorie /.../. Teoretic, reocuparea de catre Germania a
zonei renane a facut dificila - chiar imposibila - ajutorarea de catre
Franta a aliatilor ei rasariteni252. Cunoatem demonstratia uor
discutabila a distinsului istorie in legatura cu responsabilitatea
izbucnirii celui de al doile razboi mondial. In logica demonstratiei
sale ocuparea zonei renane nu trebuia (decat teoretic) sa puna
probleme sistemului francez i prietenilor Frantei din Rasarit.
In realitate, aa cum s-a constatat imediat, actiunea germana
- cu efectul ei psihologic deosebit - a marcat vizibil aliatii estici ai
Frantei. Polonia s-a convins definitiv ca nu poate conta pe Franta in
dorinta ei de a respinge o posibila agresiune germana, (de aceea se
felicita pentru tratatul cu Germania din ianuarie 1934), iar aliatii din
/V A
Mica Intelegere i Intelegerea Balcanica au luat comportarea Frantei
i Angliei, care nu au reactionat la actiunea germana, ca pe un mesaj
ca din acel moment trebuie sa se descurce prin propriile lor puteri.
Am insistat pe aceste aspecte pentru a intelege sensul i
continutul pozitiei Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice ?i
A
cel al Micii Intelegeri (pentru ca cele doua organisme s-au intrunit in
aceea^i zi, 11 martie, la Geneva, inainte de edinta Consiliul Ligii
Natiunilor) in legatura cu dezbaterea incalcarii de catre Germania a
Pactului Ligii i a Acordurilor de la Locarno. Multi istorici253au fost
de parere ca s-a procedat in deplina legalitate in raport cu statutul
A A
Intelegerii Balcanice i cu Pactul de Organizare al Micii Intelegeri i
in deplina cunotinta de cauza cand s-a publicat comunicatul aliantei
balcanice254din aceeai zi, care a starnit numeroase controverse i
pertractari. Conectat la vechiul spirit al securitatii colective care
trebuia sa functioneze ireproabil, reputatul diplomat i aparator al
acestuia, Nicolae Titulescu, a adunat rapid reprezentantii din tarile
251Ibidem, p.84
252Ibidem, p.87
253Eliza Campus, Intelegerea Balcanica, p. 182. Eliza Campus aduce argumente
din sfera dreptului international din care rezulta caracterul perfect legal al reuniunii
din 11 martie 1936 a Consiliului Permanent.
254Ibidem, Op. cit., p. 182-183
158
A
Intelegerii Balcanice abilitati sa participe la lucrarile forumului
genevez (Subotnic din partea iugoslava, Cemil Husnu, din partea
Turciei i Bibica Rosetti din partea Greciei) i a propus un comunicat
in sensul in care se atepta ca vor reactiona toate statele din Liga
Natiunilor. Diplomatul roman a fost surprins i dezamagit de spiritul
conciliatorist al Ligii - in primul rand al Frantei i al Angliei - apoi
de reactia propriilor sai colegi (sa observam ca la Consiliul
Intelegerii nu au fost prezenti minitri titulari). Cel mai explicit a
reactionat guvernul grec care s-a dezis de comunicatul remis presei
de Nicolae Titulescu in numele Aliantei, pe motivul ca Bibi Rosetti
9
nu ar fi avut abilitatea de a-1 semna . Pozitia guvemului grec este
de inteles avand in vedere situatia interna. i aa opozitia venizelista
nu a ratat ocazia de a repro?a guvemului ca se indeparteaza de
spiritul deciziei luate de Parlament cu ocazia ratificarii Pactului
Balcanic. Reactia Opozitiei de la Atena era alimentata i de
imprejurarea ca cele doua organizatii antirevizioniste i-au intrunit
Consiliile in edinta comuna, iar comunicatul a fost, de asemenea,
comun. Or, Venizelos avertizaze ca exista riscul ca Grecia sa
participe la o alianta balcanica aflata la remorca celei central-
A
europene, Mica Intelegere.
Dincolo de aceste dispute (in care s-a angajat i Turcia,
nemultumita ca decizia aliatialor - atat de grava - nu a fost luata intr-
un cadru adecvat i dupa dezbateri aprofundate ) un fapt este
evident: evenimentul i consecintele lui a fost primul avertisment dat
Aliantei balcanice ca de acum ea trebuie sa se bazeze pe forte proprii
intr-o situatie critica in Balcani. Sigur, Titulescu accepta greu o astfel
de realitate i probabil ca a incercat sa forteze o hotarare favorabila
securitatii colective din partea Ligii sau o decizie curajoasa a Frantei
255AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar nr.7, (Raport nr. 632 din 14 martie
1936, Atena, semnat: Langa-Ra?canu) in raport se descrie punctul de vedere al
autoritatilor grece?ti in legatura cu imprejurarea - intamplatoare - in care Bibi
Rosetti a asistat la adoptarea comunicatului).
Ibidem; (Raport m. 733, din 22 martie 1936, Atena, semnat: Langa-Racanu).
Raportul reda informatii din mediile oflciale ale opozitiei de la Atena i din presa.
159
i Angliei in aceasta privinta257.Titulescu a fost nevoit sa revina
asupra comunicatului i sa precizeze ca nu exprima pozitia Intelegerii
Balcanice, ci doar un punct de vedere personal asupra
9 SS
evenimentelor .
Viitoarele reuniuni ale Consiliului Permanent vor sta sub
semnul acestei prime disfunctiuni, iar statele aliate vor cauta, fiecare,
altemativa optima la sistemul securitatii colective, pe care-1
considerasera fara fisura, asigurator, dar care se dovedea atat de
fragil.
La sesiunea Consiliului Permanent desfaurata la Belgrad, in
perioada 4-6 mai 1936, schimbarea atitudinii aliantei s-a observat i
in incercarea de a convinge Bulgaria sa adere la Pactul Balcanic.
Vehementa initiala a aliantei care supraveghea respectarea
integrala a Tratatelor de Pace de catre toate statele din zona a fost
A
u$or corectata, in sensul ca Intelegerea Balcanica a acceptat intentiile
premierului bulgar de a inlocui armamentul invechit, cu tehnica
franceza si cehoslovaca pe motivul ca aceasta nu afecta clauzele
9SQ
militare ale Tratatului de la Neuilly. Mai mult, Consiliul a discutat
i modul in care uima sa reactioneze in situatia ca Bulgaria va cere -
de jure - revizuirea Tratatului in privinta clauzelor sale militare.
Consiliul aprecia ca putea fi dat consimtamantul in aceasta problema,
daca Bulgaria se angaja ca cererea sa nu se va extinde in celelalte
domenii, ca va fi de acord sa lichideze zonele militarizate din Tracia
daca Grecia $i Turcia vor solicita i ca va adera la Conventia de
definire a agresiunii i a agresorului din 3-4 iulie 1933.
Mult timp, organizarea sesiunii Consiliului a stat sub semnul
intrebarii datorita unei initiative turceti de revizuire a regimului
Stramtorilor stabilit prin Tratatul de la Lausanne. Romania era, in
principiu, impotriva oricarei revizuiri a tratatelor, considerand ca o
revizuire poate atrage altele in domenii mult mai sensibile. In final,
257Sa retinem ca diplomatia franceza $i engleza se aflau inca sub ?ocul planului
Laval-Hoare. Ambii mintri de exteme au demisionat in ianuarie 1936.
258Eliza Campus, Infelegerea Balcanica p. 182
* _
259 AMAE, fond Infelegerea Balcanica, dosar nr. 1/1936; Sesiunea Consiliului
Permanent al Intelegerii Balcanice, cu anexe la procesul verbal. Comunicatul
Consiliului il regasim in dosarul nr. 10/1936.
160
dupa discutii bilaterale turco-romane, Romania a acceptat i a hotarat
sa sprijine cererile Turciei la Conferinta de la Montreux260, iar
discutiile din sesiunea Consiliului din mai 1936 au reflectat
caracterul unanim al sustinerii initiativei turceti de catre aliati.
Semnul cel mai sigur ca Alianta era departe de spiritul ei
intransigent initial rezulta din raspunsul la ipoteza in care Bulgaria ar
fi procedat la denuntara implicita a clauzelor militare ale Tratatului
de pace: in aceasta situatie statele aliate credeau ca nu e posibila o
riposta clara pentru ca Sofia ar avea in spatele ei Italia i Germania,
i nu ar fi cazul sa se intre in razboi cu aceste mari puteri261.
Comunicatul sesiunii Consiliului ramanea, totu$i, in nota
initiala, informand opinia publica despre hotararea aliatilor de a
apara securitatea balcanica i de a actiona pentru mentinerea
pacii generale, dar se constata, fara dificultati, indepartarea
Comunicatului de sensul i continutul diseutiilor din sedinte262. in
aceea?i nota, Stoiadinovic informa presa ca Alianta considera Franta
ca avand inca ... un rol mare de jucat in opera de salvgardare a
pacii pe continent. Pentru aceasta idee ea va gasi in noi aliati fideli,
mai putemici, cu atat mai mult cu cat suntem mai uniti .
Credibilitatea premierului iugoslav (i ministru de Exteme) era, insa,
discutabila dupa semnele de apropiere de Italia, Germania si
Bulgaria, care vor fi concretizate in mai putin de un an, prin tratate
cu Bulgaria i cu Italia. Situatia generala in spatiul balcanic cunoaste
transformari importante, in sincronie cu tendintele care se impuneau
in viata politica europeana: marile puteri erau pregatite sa modifice
Pactul Ligii Natiunilor (in sensul ca hotararile Ligii sa fie luate cu
majoritate, nu cu unanimitate de voturi). Adunarea Generala a Ligii a
suspendat aplicarea sanctiunilor impotriva Italiei, iar reactia fata de
260Cu detalii despre pozitia Romaniei la Montreux in: Robert Deutsch, Conferinta
de la Montreux, in Anale de istorie, nr. 1/1969, p. 94 i urmatoarele.
261Eliza Campus, op.cit., p. 189
262AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar nr. 10
263Apud Eliza Campus, op.cit., p. 190
161
razboiul civil din Spania, prin politica de neinterventie264, a fost
contraproductiva265.
Schimbarea lui Nicolae Titulescu din fruntea diplomatiei
romaneti266 i numirea lui Victor Antonescu, a creat o stare de
confuzie intre aliatii balcanici i o nevoie acuta de clarificari, cu atat
mai mult cu cat diplomatul roman dezvoltase o intreaga strategie i
facuse presiuni asupra aliatilor pentru a-i convinge i determina sa
respinga tendinta tot mai vizibila, inclusiv la marile puteri
invingatoare in razboi, de revizuire a Tratatelor de Pace de la Paris i
a Pactului Ligii267.
6.3. Impactul corectiilor operate in politica externa romaneasca
asupra eficacitatii sistemului aliantelor regionale
Cu toate asigurarile date de Victor Antonescu, in Alianta s-a
simtit imediat noua situatie i, dupa reactia de la prima reuniune a
Consiliului Permanent se poate concluziona ca miniptrii convocati au
primit cu linite i o anumita uurare venirea lui Victor Antonescu268.
264 Maurice Baumont, La faillite de la paix, vol.I, Paris, 1967, passim. Autorul
prezinta i fragilitatea neutralitatii, cu actiunile deschise - italiene, sovietice i
germane - de interventie in conflictul spaniol.
265Razboiul civil din Spania.
266 Despre semnificatia i imprejurarile acestei schimbari - pentru care exista o
50gata bibliografie vezi: Ion Solacolu, Gheorghe Barbul, Schimbarea alianfelor
Romaniei.
267Noul ministru de externe britanic, Anthony Eden, spunea la Adunarea Generala
a xJ gii Natiunilor: Este adevarat ca art. 19 recunoate faptul ca mentinerea rigida
a statu-quo-ului este impracticabila /.../ viata umana nu este statica. Ea evolueaza
ar fi o eroare sa incercam de a incatua treburile omenirii in lumea rigida a unei
perioade determinate. Apud: Eliza Campus, intelegerea Balcanica, p. 202
268Gh. Barbul, Ion Solacolu, op.cit., p. 28. lata o caracterizare, subiectiva evident,
despre noul titular de la Externe facuta de George Atanasiu, un apropiat al lui
Titulescu, pe care autorii o redau: Fost pe vremuri, ministru la Paris, de unde a
fost chemat in tara in 1922, pentru incompetenta. Mediocru in toate, lipsit de
prestanta, lipsit de pregatire pentru reuniunile intemationale i lipsit de orice dar al
vorbirii, Victor Antonescu era, in adevar, putin indicat sa ia succesiunea lui
Titulescu. Autorii vad in inlocuirea lui Titulescu momentul schimbarii aliantelor
Romaniei (p. 113)
162
Ei aveau ocazia sa adapteze organismul lor politic la noile realitati i,
scapati de sub constrangerea titulesciana, sa-i calculeze proprii
pai, eliberati de presiunea i apelul constant al diplomatului roman,
recunoscut ca un vehement aparator al principiului securitatii
colective - stanjenitor, din acest motiv, chiar i pentru diplomatia
franceza2 - la fermitate i intransigents.
Tevfik Rustii-Aras observa, deja, ...o diferenta intre
termenii utilizati de V. Antonescu cu privire la legaturile de alianta
cu alte state i cele privitor la relatiile cu Intelegerea Balcanica .
Dupa intalnirea lui cu Victor Antonescu de la Geneva, 3 octombrie
A.
1936, Rustu Aras conchidea: Intelegerea Balcanica trebuie sa
pastreze in relatiile cu celelalte state o mare cumintenie, fara nici o
atitudine de provocare fata de Germania, iar politica Turciei in
bazinul Marii Negre va fi sa pastreze neutralitatea, fara a se departa
de alianta cu Uniunea Sovietica271.
3
Formal, in comunicatul Consiliului Permanent, intrunit la 3
octombrie, la Geneva, nu se vorbete, explicit, de nici o schimbare
intervenita in obiectivele, starea sau metodele actiunii politice a
aliantei272.
5
La o jumatate de an de la schimbarea lui Nicolae Titulescu,
apare prima fisura majora in functionarea Pactului balcanic:
Iugoslavia semneaza cu Bulgaria, la 24 ianuarie 1937, un Pact
bilateral de amicitie venica i, dupa doua luni - la 25 martie 1937
- un altul cu Italia.
Cele doua actiuni in forta ale Iugoslaviei - nu insist asupra
justificarilor iugoslave273- au creat tensiune in Alianta i au transmis
un semnal clar ca ea nu va functiona a?a cum a fost conceputa. La
269Mihai Retegan, In balanfa forfelor, Bucureti, 1997, pp. 169-175
270Apud: Eliza Campus, intelegerea Balcanica..., p. 203
271Ibidem, p. 204
272 AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar nr. 10/1936, nenumerotat,
(Comunicatul Consiliului Permanent, dat la Geneva, la 3octombrie 1936).
273Pe larg: Milan Vanku, Mica Intelegere..., pp. 168-182. Stoiadinovic respinge
a
ideea unui tratat de asistenta mutuala cu Franta sau in interiorul Micii Intelegeri, iar
Statul Major General aduce argumente, sa recunoatem, de pe pozitia interesului
iugoslav - in sprij inul pozitiei premierului.
163
A
sesiunea Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice de la Atena,
desfaurata intre cele doua evenimente (15-18 februarie 1937), s-a
discutat despre consecintele politicii faptului implinit practicata de
Iugoslavia i, numai din dorinta de a nu compromite defmitiv alianta,
ceilalti parteneri convin ca intelegerea iugoslavo-bulgara ar putea
contribui la determinarea Bulgariei sa adere la Pactul Balcanic.
Odata rezolvat acest punct (propus la ordinea de zi din
initiativa romaneasca) Consiliul a acceptat solutiile propuse de
responsabilii armatelor pentru semnarea Conventiei militare in patru,
dupa inlaturarea rezervelor facute in noiembrie trecut, la Bucureti.
Oricate asigurari a dat Stoiadinovic, delegatii romani erau foarte
circumspecti in privinta viabilitatii Conventiei militare al carui
obiectiv era, in principal, combaterea pericolului bulgar.
Tot acum s-a convenit i asupra unei probleme politice din
afara spatiului balcanic: recunoaterea regimului instalat in Spania de
generalul Franco. Aliatii au considerat ca o actiune politica in aceasta
chestiune ar trebui coordonata pentru a se produce simultan in toate
capitalele balcanice.
Statele aliate au profitat de reuniune pentru a discuta in ce
masura incercarea Italiei de a se apropia de blocul balcanic este
serioasa i benefica pentru acest spatiu. S-a cazut de acord ca
acceptarea unei conlucrari cu Italia va fi posibila daca Italia anunta
public ca este pentru respecatrea statu-quo-ului274. O astfel de pozitie
era greu de admis din partea Italiei. De altfel, presa germana
surprindea cel mai bine dinamica aliantei, schimbarile intervenite in
obiectivele ei: ...Insuindu-i noile tendinte de orientare,
(intelegerea Balcanica) ar proceda de fapt la o retractare a celor
A
stabilite in 1934. In realitate acest gest (este vorba de tratatul
iugoslavo-bulgar) ar insemna trecerea blocului balcanic de la o opera
negativa la una constructive i pozitiva275.
Marea problema a anului 1938 - anexarea Austriei la Marele
Reich - a fost in atentia Consiliului Permanent balcanic in februarie
1938. Ea se corobora cu decizia Italiei de a se retrage din Liga
274Eliza Campus, intelegerea B a l c a n i c a p. 211
275Ibidem, 213
164
Natiunilor i cu sfaritul razboiului civil din Spania in favoarea
partizanilor lui Franco. Concomitent, Germania ii defmea politica sa
balcanica, declarand ca are interese pur economice in zona i ii
trimitea tot mai multi emisari de rang inalt, in special la Sofia i la
Belgrad.
La randul sau, Stoiadinovic a vizitat Roma (5-10 decembrie
1937) i Berlinul (ianuarie 1938) de unde s-a informat direct asupra
planului german de a alipi Austria276.
In zona balcanica asistam la reluarea eforturilor de catre
responsabilii bulgari de a eluda clauzele militare ale Tratatului de la
Neuilly, apeland cu inteligenta la fumizori din Franta, Cehoslovacia
i chiar din Iugoslavia.
Sesiunea Consiliului Permanent din februarie 1938 se afla
sub influenta acestei deteriorSri a vietii politice europene, vizibila
fara nici un efort i in sesiunea Consiliului forului genevez din 27
ianuarie 1938. Candva temut de statul care risca sa fie catalogat
agresor, Consiliul Ligii lansa acum semnale tot mai confuze,
ramanand aproape pasiv la actul anexarii Austriei .
In multe lucrSri este criticatS pozitia Iugoslaviei fata de
Anschluss (Stoiadinovic se arata bucuros ca avea frontiers cu Reich-
ul278) dar ea nu fScea decat sS se alinieze la atitudinea celorlalti
membri ai Ligii Natiunilor, surprini total nepregStiti $i nehotarati in
actiunea lor politics. In plus, premierul iugoslav ii tinea la respect pe
opozantii sSi intemi, invocand indepSrtarea pericolului revenirii
Habsburgilor pe tron, acum cand cele douS state germane s-au unit
sub semnul Berlinului.
La 12 martie 1938, cand trupele germane intrau in Austria,
guvernul iugoslav informa: J ugoslavia ii respecta cu strictete
atitudinea sa de neutralitate fatS de evenimentele din Austria, din
urmatoarele motive:
1. rezolvarea problemei austriece este o chestiune ce
intereseazS poporul german; dreptul popoarelor de a-i hotSra singure
soarta constituie, de asemenea, un principiu nou pe care se bazeazS
statul iugoslav;
276Milan Vanku, op.cit., pp. 194-196; 198-202
277J oan Talpe?, op. cit., pp.206-211
278 Milan Vanku, op.cit., pp. 206-214
165
2. problema echilibrului de forte pe arena politicii
intemationale este o chestiune a marilor puteri; Iugoslavia manifesta
satisfactie ca, drept urmare a politicii sale fata de Germania, are
acum la granitele sale nu 80.000.000 de du?mani, ci 80.000.000 de
prieteni279.
Am insistat pe acest aspect pentru ca, aa cum era de ateptat,
Stoiadinovic a informat Consiliul Permanent balcanic intrunit la
Ankara in 27-28 februarie 1938, despre pozitia sa fata de Anschluss.
El a respins o propunere venita pe filiera franceza in ultimul
moment i a ramas stabil in decizia sa de a nu se arata interesat in
respingerea Anschluss-ului.
In aceeai sesiune, Grecia i Turcia au informat despre
intentia lor de a incheia un nou acord bilateral apreciat ca nu
contravine Pactului Balcanic.
Dar dezbaterile s-au concentrat din nou pe comportamentul
Bulgariei in raport cu vecinii sau a constrangerilor la care o obligau
Tratatul de la Neuily. Toate eforturile aliatilor de a determina
Bulgaria sa adere la Pactul Balcanic au ramas fara rezultat, guvemul
de la Sofia (sfatuit de germani sa ramana in afara Pactului i de
britanici sa se alature tarilor Aliantei Balcanice) mentinandu-se in
expectativa. Aliatii erau ingrijorati de intentiile Sofiei de a-i intari
potentialul militar prin achizitia a trei submarine din Franta ,
A
comanda contestata i in final respinsa de catre Intelegerea
Balcanica. Mai mult, Grecia i Turcia informau Consiliul Permanent
al aliantei ca Bulgaria a dovedit transparenta" in cazul achizitionarii
submarinelor numai pentru a ascunde alte comenzi militare mai
importante, facute in alte tari282.
279Ibidem, p. 211
280 Ibidem, p. 196. Este analizata vizita lui Yvon Delbos la Belgrad. $eful
diplomatiei franceze a facut un tumeu in care a vizitat: Var^ovia (4-7 februarie
1937), Bucure?ti (8-11 decembrie), Belgrad (12-14 decembrie, Stoiadinovic tocmai
A
se intorsese de la Roma). In drum spre Varovia Delbos s-a mtalnit la Berlin cu
vonNeurath (3 decembrie 1937).
281Eliza Campus, Intelegerea Balcanica, p. 228
282Ibidem.
166
Kiosseivanov - premierul bulgar care cuno?tea foarte bine
situatia din Balcani (el fusese, succesiv ministru la Bucureti i la
Belgrad) - reu^ise sa convinga vecinii de intentia sa de a se apropia
de alianta, dar ecuatia politica la Sofia era mult mai complicate i,
din acest motiv, aliatii ramaneau sceptici. Metaxas a informat
Consiliul Permanent ca, recent, Bulgaria a primit un numar de
tancuri i tunuri germane i a lansat importante comenzi de
avioane283ceea ce a obligat Atena sa ridice fortificatii la granite i sa
infiinteze un corp de armata la Dodeagaci. Chiar Stoiadinovic,
recentul aliat al guvernului de la Sofia, a avertizat ca Bulgaria duce o
politica externa duplicitara, dei s-a aratat dispus sa livreze arme
armatei bulgare.
Concluzia diseutiilor in legatura cu Bulgaria - adversarul
potential al Intelegerii Balcanice - era ca pe masura ce se apropia
starea de conflict deschis in Europa, aliatii balcanici deveneau tot
mai atenti la componenta militara din politica Sofiei, fiind vizibil
motivati sa supravegheze atent orice micare in acest domeniu in
zona. Evenimentele care se intamplau intr-un spatiu mai indepartat
erau analizate cu mai multa detaare, iar deciziile Consiliului
permiteau ca fiecare stat membru sa-i proiecteze propria politica in
legatura cu ele284.
Realizarea Anschluss-ului, considerate, initial, o probleme
interne germane sau cel mult una de interes central-european, avea
de fapt, importante consecinte pentru Balcani. Prin aceaste actiune
Germania devenea vecin direct cu un stat balcanic astfel ce ecuatia
3
politice in zone se complica tot mai mult. Se adeugem i faptul ce
deja, din punct de vedere economic, Germania domina zona (in
Turcia germanii detineau 60% din capitalul strain i numeroi
specialiti, in Bulgaria proportia era i mai importante, iar prezenta
oamenilor de afaceri nemti in Iugoslavia beneficia de prevederile
Tratatului economic din 1934, extrem de profitabil pentru iugoslavi).
Prin urmare, contrar aparentelor,Anschluss-ul a modificat complet
conceptia aliatilor balcanici pentru aperarea statu-quo-\Am i prima
283Ibidem, p. 231
284A fost cazul diseutiilor referitoare la recunoasterea regimului Franco, in Spania
sau a titulaturii regelui Italiei dupa ce aceasta a ocupat Abisinia.
167
tema pe care trebuia sa o rezolve era, din nou, Bulgaria. Atragerea
acestui stat de partea aliantei devenise o necesitate stringenta, astfel
Bulgaria intra defintiv in zona protectiei germane i, pe filiera
iugoslava (deja exista un tratat bilateral) putea oricand sa disloce
alianta.
*
Procesul de apropiere trebuia facut discret, cu infinite
menajamente i chiar cu unele concesii, guvernul de la Sofia fiind
contient de noua lui pozitie.
Obligatia de a curta Sofia i-a luat-o ministrul turc de
Exteme, Riistti Aras, dar aliatii erau departe de a fi de acord in
privinta concesiilor i a metodelor. S-a convenit pe canale
diplomatice (Consiliul Permanent nu s-a intrunit) ca Bulgariei i se
putea propune acceptul aliatilor fata de intentia de a inlatura clauzele
' j or
militare ale Tratatului de la Neuily' . Cum se va vedea, actiunea
diplomatics aliata fata de Bulgaria s-a dovedit o improvizatie fara
catigul scontat de initiatori mai ales ca statul vizat avea interesul sa-
i pastreze marja, i aa ingusta, de manevra politica intre noii
protagoniti din zona.
Acordul de la Salonic286, semnat de Metaxas, in numele
Intelegerii Balcanice i de Kiosseivanov, in numele guvemului
bulgar, a fost un compromis in urma caruia bulgarii au a\ait de
catigat. Pentru aliati a fost mai mult o problema de imagine.
Ministrul roman de Exteme, N. Petrescu-Comnen, recunostea ca
acordul de la Salonic <<... nu era un punct final, ci numai o etapa>>in
lungul drum ce urma sa fie parcurs ca sa se ajunga la crearea unei
zone a pacii in aceasta importanta regiune europeana27. Reactia in
mediile politice europene profranceze era exagerat de pozitiva desi se
recunostea ca nu rezulta nici un semn concret ca Bulgaria intentiona
sa adere la Pactul Balcanic288.
AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar nr. 26, (Telegrama 980, din 16 mai
1938 de la Sofia, semnata: Krupenski $i Telegrania 730 din 19 mai 1938, de la
Ankara, semnata: Telemaque).
AMAE, fond Intelegerea Balcanica, dosar nr. 26, (Acord intre l'Entente
Balkanique et la Bulgarie, Thessalonique, le 31 juillet 1938)
" Eliza Campus, Intelegerea Balcanica..., p. 250
:ss Ibidem, p. 251. Autoarea citeaza un extras din lucrarea lui Andre Tardieu, Notes
de semaine, 1938. Uannee de Munich: .....acest pact in cinci are un sens complex
168
Acordul a fost primul instrument diplomatic semnat de aliati
in care nu se amintea nici de Pactul Ligii Natiunilor nici de celelalte
tratate care vizau consolidarea principiului securitatii colective
(Pactul Briand-Kellogg, Conventiile de la Londra din 3 - 4 iulie
1933). El a fost negociat sub presiunea timpului i a numeroaselor
informatii despre o posibila presiune straina de zona asupra Bulgariei
de a nu semna acordul . De fapt, aliatii acordau de jure Bulgariei
un drept de care ea deja profita aproape nestigherita mai ales prin
comenzile militare in Occident. Acordul n-a constrans-o la nimic,
tarul Boris al III-lea manevrand, cu abilitatea-i recunoscuta, intre toti
3 " ? 3
factorii cu putere i influenta in Balcani. Kiosseivanov obtinea, in
plus, angajamentul oficialilor romani de a incepe negocieri pentru
rezolvarea chestiunilor in litigiu (din punct de vedere bulgar in litigiu
nu putea fi decat Dobrogea de Sud) . Bulgaria a primit propuneri
similare din partea Greciei.
Reuniunea Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice a
avut loc la Geneva, la 16 septembrie 193 8 profitand de sesiunea Ligii
Natiunilor. Obiectul discutiilor 1-a constituit tot ideea amendarii
5 3
Pactului Ligii in chestiunile privind egalitatea membrilor si
unanimitatea de voturi necesare adoptarii deciziilor.
A
Independent de hotararea aliatilor din Intelegerea Balcanica -
ei au respins din nou ideea reformei Pactului Ligii - s-a constatat
foarte curand ca rezolvarea problemelor europene nu mai era in
responsabilitatea Ligii, ci a trecut in mainile celor patru puteri
europene Germania, Italia, Marea Britanie i Franta. Prima lor
actiune a vizat rezolvarea problemei sudete in urma deciziei de la
din punct de vedere balcanic, din punct de vedere european, din punct de vedere
francez ... In perspectiva (subliniere Al.O.) tinde la formarea unui bloc balcanic si
rasaritean
289AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar nr. 5/1938, (Telegrama nr. 44720,
din 25 iulie 1938, semnata: Nicolae Petrescu - Comnen de la Bucureti catre Atena.
Se cerea urgentarea semnarii acordului).
290 Ibidem, dosar nr. 5/1938, (Telegrama nr. 1476 din 1 august 1938, Atena,
semnata Filotty. Kiosseivanov a luat la cunotinta de propunerea romaneasca pe
cand se afla in Atena).
169
Munchen a directoratului european291. tirile erau tot mai confuze i
eontradictorii in legatura cu rolul Ligii Natiunilor i principiile
securitatii coleetive. Paul Boneour era de parere ca ...nici
inarmarile pana in dinti ale micilor puteri, nici aliantele regionale
(subliniere Al.O.) nu puteau fi considerate ca metode. Singura
0 00
formula ramanea Societatea Natiunilor. Pe de alta parte,
premierul francez, Daladier, declara in Parlament ca va trebui sa se
puna bazele unei organizari, pe principii noi, a Europei i a lumii ,
considerand, implicit, ca bazele vechi ar trebui inlocuite.
Dupa Munchen, Franta parea sa redescopere virtutiile i
utilitatea Balcanilor pentru politica sa, dar nu mai avea forta i
mijloacele de a face fata concurentei din zona cu celelalte puteri
interesate. Ea trimitea in Romania pe directorul acordurilor
comerciale, Alphand, cu dispozitii formale de a trata intr-un stil nou
i larg, a?a cum cer timpurile de azi, orice acord economic care sa-i
intareasca pozitia in economia romaneasca. De altfel, la 26 noiembrie
1938 reprezentanta franceza de la Bucure?ti era ridicata la rang de
ambasada. Pozitia Parisului in Balcani era tot mai deteriorate, locul
3 7
sau fiind ocupat, incetul cu incetul, de Berlin.
A #
Dupa dislocarea Micii Intelegeri, prin amputarea teritoriala a
Cehoslovaciei, aceasta a intrat intr-o criza prelungita pana la
desfiintarea de jure a statului (martie 1939), Germania concentrandu-
i efortul asupra Iugoslaviei. Atragerea Iugoslaviei in politica
germana ar fi permis o configuratie diferita a eichierului politic
Central i Sud-Est european, iar Stoiadinovic, care avea senzatia ca
se poate mentine la distanta fata de Roma, Paris i Berlin, era omul
potrivit scopului fixat de cancelaria germana.
291 Exista o bibliografie bogata in legatura cu acest eveniment. Despre pozitia
Romaniei fata de decizia de la Munchen vezi studiul: Viorica Moisuc, Gheorghe
Matei, Politica externa a Romaniei in perioada Miinchenului (martie 1938-martie
1939), aparut in: Probleme de politica externa a Romaniei (1919-1939), Bucureti,
1971, p.305. Studiul are interesante interpretari i concluzii despre cauzele i
consecintele acestui eveniment pentru spatiul balcanic.
292 AMAE, fond 71, Romania, dosar 304/1938; (Telegrama 665 din 1 octombrie
1938, Geneva, semnata Viorel Tilea).
293Ibidem, (Telegrama 5913 din 4 octombrie 1938, Paris, semnata Cesianu)
170
In plus, diplomatia balcanica pierde un om experimentat i
credibil prin inlocuirea lui Riistu-Aras cu Sara90glu, dupa ce Kemal
Ataturk a decedat, iar premierul Ismet Inonti i-a luat locul.
Schimbarile de persoane vor continua intr-o dinamica
accelerata (Stoiadinovic va ceda, guvemul mai tarziu, lui Cvetcovic,
cu Qin?ar Marincovic la Externe) la nivel politic, de stat i militar in
zona balcanica.
A
In acest climat se convoaca o noua sesiune a Consiliului
A
Permanent al Intelegerii Balcanice, la Bucureti, la 20 - 22 februarie
1939. Problemele au aparut inca la fixarea ordinei de zi cand
Iugoslavia, prin subsecretarul de stat de la externe Andric, a refuzat
sa introduca pe agenda reuniunii prelungirea valabilitatii Pactului
balcanic, etaland din nou un comportament contradictoriu. Noul
premier iugoslav aproba in schimb, dupa insistence repetate,
prelungirea Conventiei defensive cu Romania din 1921 (18 februarie
1939) clarificand (prea tarziu pentru convenirea in detaliu a
masurilor militare) raporturile bilaterale in proximitatea
A ^
destructurarii Micii Intelegeri. Fostul premier iugoslav respinsese
ideea continuarii Pactului balcanic care, dupa aprecierea ministrului
turc de externe, ...apasa greu pe umerii Iugoslaviei. Demisia i
inlocuirea sa a permis depairea acestei situatii 294.
In dezbateri este reluata ideea Uniunii balcanice (din
retorica participantilor la Conferintele balcanice), fara ca discutiile sa
conduca spre o masura concreta in acest domeniu295.
S-a convenit prelungirea Pactului Balcanic29 pentru o noua
perioada de apte ani, iar in situatia ca acest instrument politic nu ar
fi fost denuntat de nici una din parti cu un an inainte de expirare,
valabilitatea lui se prelungea automat. Hotararea Consiliului
sanctiona o decizie la care se ajunsese prin discutii diplomatice
inainte de a incepe sesiunea.
294AMR, Colectia 315, (documente franceze), doc. nr. 9
295Apud Eliza Campus, Infelegerea Balcanica, p. 268. Autoarea reda un fragment
din discursul ministrului Gafencu la receptia in onoarea colegilor ?i invitatilor sai.
296AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar 15/1939, (Proces verbal al celei de-a
$aptea sesiuni ordinare a Consiliului Permanent al Antantei Balcanice, Bucure?ti,
20-22 februarie 1939).
171
Cel mai important punct al dezbaterilor s-a referit la
semnificatia Acordului de la Salonic asupra caruia Metaxas a facut o
serie de consideratii. Metaxas era de parere ca e?ecul actiunii de
apropiere a Bulgariei de Pactul Balcanic s-ar fi datorat evenimentelor
grave care s-au intamplat in Europa dupa semnarea Acordului.
Aparent mai bine informat i, in orice caz, tranant a
intervenit in discutii noul ministru iugoslav de exteme Qingar
Marincovic. El ii informa colegii ca in Bulgaria guvernul stapanea
cu dificultate situatia i ca, practic, atitudinea generala era net
revizionista i sustinuta de grupari vimlente recunoscute, a caror
activitate s-a revitalizat dupa acordurile de la Miinchen .
In dezbatere s-a degajat o noua atitudine fata de Bulgaria: pe
de - o parte continuarea actiunilor pentru a determina Sofia sa se
apropie de alianta, pe de alta, monitorizarea cu atentie a micarilor pe
eicherul politic bulgar i respingerea de piano a oricarei cereri de
revizuire a statu-quo-ului teritorial in Balcani.
Surprinde capacitatea minitrilor aliati de a radiografia
situatia politica-europeana i mai ales de a descifra impactul pe care
evenimentele petrecute sau pe cale de a se produce il aveau asupra
propriilor state. Marincovic explica retinerile predecesorului sau
(Stoiadinovic a detinut i functia de ministru de exteme) in privinta
afiarii ostentative a Intelegerii Balcanice ca organizatie politica
antirevizionista, receptata in Germania ca element in lantul
proiectat de Franta pentru a o incercui. Argumentele pe care le
invoca erau de natura economica, in conditiile in care, dupa tratatul
din 1934, economia iugoslava era dependents de capitalul i piata
germana. Or, Iugoslavia nu-i permitea sa se manifeste deschis
impotriva intereseior superioare germane, riscand un blocaj
economic pentru combaterea caruia francezii nu dadeau nici un
semn.
Pozitia ministrului de exteme grec, Metaxas, a impresionat
prin puterea de analiza i solutiile indraznete avansate. El a spus: Ne
aflam in fata a doua axe: una stationara i bazata pe defensiva; alta
dinamica, activa i sprij inind revizionismul bulgar $i maghiar.
297 ^
Eliza Campus, Infelegerea Balcanica, p. 269
172
Germania va sprijini statele revizioniste in masura in care i$i va putea
extinde stapanirea in Europa Centrala. /.../In schimb Italia, scoasa de
Germania din Europa Centrala, ii marginete acum pretentiile la
9CFR
Mediterana, viseaza din nou la vechiul Imperiu roman .
Dupa aceasta analiza el concluziona cu reprojuri, Nu putem
ramane izolati din nou unii de altii cum am ramas in timpul
conflictului cehoslovac. Nu am izbutit sa ne sfatuim o singura data
in timpul acestui conflict. Daca hotaram sa ramanem neutri, i putem
ramane neutri, trebuie sa sprijinim impreuna aceasta neutralitate.
Trebuie sa urmarim o politica in patru. Aceasta marete autoritatea i
suprafata noastra .
O pozitie neta s-a degajat din dezbateri in legatura cu recent
semnatul Pact Anticomintem. S-a subliniat ca guvemele din fiecare
tara balcanica aliata iau masuri impotriva micarii comuniste pe plan
national, insa nu inteleg sa adere la un astfel de Pact pe plan
european sau international , care ar insemna sa intre in conflict cu o
mare putere pe chestiuni ideologice.
Trecand in revista numeroasele evenimente politice care
aveau ca protagoniste Germania i Italia, Consiliul i-a exprimat
speranta ca Occidentul ii va dea seama ca politica de concesii pe
care o practica era contraproductiva i ca prin ea revizionismul nu
putea fi oprit. Sarafoglu era de parere ca Germania, care avea la
dispozitie doua directii pentru expansiunea catre rasarit - cea
ucrainiana i cea balcanica - o va utiliza pe cea de a doua i ca va
pregati minutios actiunea sa folosind inclusiv calea militara301.
Deocamdata, metoda folosita va fi cea economica, care includea
mentinerea promisiunilor i angajamentelor imediate pentru
balcanici, concomitent cu presiunea i amenintarea voalata cu
sanctiuni.
Comunicatul dat publicitatii folosea, ca de obicei, limbajul
diplomatic din care nu rezulta intreaga complexitate a diseutiilor i
deciziilor asumate de aliati.
298Ibidem, p. 270
299Ibidem, pp. 270-271
300 AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar 1/1939; Notele d-lui ministru
Ganfencu la Sesiunea Consiliului Permanent, Bucure?ti, 20-22 februarie 1939.
301Apud: Eliza Campus, intelegerea Balcanica, p. 271.
173
7. Pozitia Romaniei fata de crizele politice majore din
Occident i de deteriorarea grava a stabilitatii europene
A
Dupa sesiunea Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice,
Germania s-a decis sa puna Romania in fata unei probleme foarte
dificile. Ministrul Romaniei la Berlin, Djuvara, a fost intrebat direct
de Goring ce intentie are Bucuretiul pentru ca a sosit momentul
ca Romania sa decida definitiv daca voiete sau nu sa mearga cu
Germania . Pe timpul vizitei lui Gafencu la Var$ovia,
ambasadorul german, von Moltke, s-a interesat daca scopul vizitei
este de a convinge Polonia sa adere la un bloc antigerman pentru a
forma o linie strategica Varovia-Bucureti-Ankara.
Dei Beck inca mai avea incredere in Hitler, unele semne de
indoiala deja se faceau simtite astfel ca observatia i constatarea
ambasadorului german de la Varovia era foarte corecta: curand
Polonia va parasi politica de intelegere cu Berlinul i se va inscrie -
tarziu ?i initial cu rezerve - in politica anglo-franceza, revitalizata
dupa actiunea Gennaniei asupra Cehiei i Slovaciei din 15 martie
0 A O 5
1939 . Nu insist asupra acestui eveniment, oarecum departe de zona
balcanica, dar care a influentat evident politica i actiunea Intelegerii
Balcanice in lunile urmatoare. Vom vedea ca evenimentele au
influentat cel mai mult Romania care, la 23 martie 1939 semneaza un
Tratat economic cu Germania, urmat, demonstrativ, de tratate
similare ca Franta i cu Marea Britanie304 i, fapt cu semnificatie
302Ibidem, p. 274
303Exista o impresionanta bibliografie in legatura cu dezmembrarea Cehoslovaciei.
304 Exista o lista bibliografica impresionanta in legatura cu Tratatul economic
romano-german. Adeseori el este prezentat ca o modalitate prin care economia
romaneasca s-a supus regulilor impuse de guvemul german. O analiza eliberata
de obinuinta unor estimari subiective, permite i concluzii mai apropiate de
realitatea timpului: in fapt, economia i interesele Romaniei invocau imperativ un
aranjament cu o economie ca cea a Reich-ului. In proximitatea razboiului, Anglia
i Franta ii restrangeau propria economie la nevoile interne i nu erau dispuse la
concesii in Estul Europei. Romania, surprinsa cu armata slab dotata la doar cateva
luni inainte de inceperea razboiului, avea mare nevoie de armament i, in lipsa de
credite, era dispusa la un comert in contrapartida care sa-i aduca telinica militara
174
pentru evolutia aliantei balcanice, primete garantiile unilaterale
anglo-franceze305.
Am prezentat mai sus punctul de vedere exprimat de
Metaxas, premierul grec, la recenta sesiune a Consiliului Permanent
balcanic de la Bucureti, care reproa colegilor ca, in plina criza
cehoslovaca, acest organism nu a reactionat ?i nu s-a intrunit pentru a
lua o pozitie comuna ferma. Se pare, insa, ca timpul reactiilor
imediate i categorice, de pe pozitii care sa indice, unitatea de
monolit a aliantei balcanice, a ramas in urma. Daca criza
cehoslovaca afecta spatiul aliantei doar tangential, iata ca la trei luni
de la Sesiunea Consiliului de la Bucureti, un fapt grav zguduie
A.
direct zona spatiului de interes al Intelegerii Balcanice fara ca
structurile ei de conducere sa se manifeste printr-o reuniune de
urgenta: ocuparea Albaniei de catre Italia, la 7 aprilie 1939.
Dimpotriva guvernul grec se temea sa faca cel mai mic gest pentru a
provoca Italia, iar Iugoslavia avea tocmai acum, serioase probleme
de politica interna ramase nerezolvate de pe timpul lui Stoiadinovic,
disensiunile dintre croati i sarbi - cu toate concesiile administrative
obtinute de primii de la guvernul central - putand fi exploatate de
oricare putere interesata. Ca un paradox, Romania avea, dimpotriva,
A
probleme de ordin extern dupa disparitiia Micii Intelegeri: proiectatul
tratat de asistenta mutuala intre Anglia, Franta, Uniunea Sovietica i
Polonia nu o includea306, Ungaria nu facea nici un secret din
revendicarea Ardealului, cercuri din Bulgaria i chiar Kiosseivanov
din cea capturata de geraiani de la polonezi i cehoslovaci (germanii nu o puteau
folosi in totalitate din cauza unor incompatibilitati tehnice, in timp ce pentru
Romania armamentul respectiv era compatibil i cunoscut, sau din comenzi noi pe
care le putea face in zona sudeta, ale carei intreprinderi nu>i incetasera activitatea
dupa trecerii ei la Germania. Vezi: loan Chiper, Romania i Germania nazista
p. 245-249
305Valeriu Florin Dobrinescu, Ionel Sarbu, De la garantii la neutralitate, p. 35-37
306Eliza Campus, intelegerea Balcanica, p. 289. Autoarea pune pe seama pozitiei
de clasa diferite motive pentru care Romania a refuzat sa se alature Uniunii
A
Sovietice in acest pact. In realitate, Romania a ramas in expectativa, tocmai pentni
afacilita negocierile intre ceilalti protagoniti, tiind ca Uniunea Sovietica invoca
mereu rezolvarea contenciosului cu Romania pe seama Basarabiei ca o conditie
pentru orice acord.
175
(in discutia cu Inonii, la Ankara), doreau sa profite de situatia
complicata la granitele ei307. Garantiile unilaterale de la 13 aprilie
1939 din partea Marii Britanii i apoi a Frantei308ii creau mai mult
probleme decat siguranta i linite, mai ales ca Marea Britanie
preciza ca nu s-a pus problema garantarii integritatii teritoriale, ci
numai a independentei Romaniei.
Altemativa la convocarea unei sesiuni extraordinare a
Consiliului, la doar doua luni de la sesiunea ordinara a acestuia, a
fost initierea de intalniri bilaterale intre ministrul roman de exteme i
cel turc, urmand sa fie comunicate aliatilor concluziile diseutiilor
7 3 3
/V
despre actiunea Intelegerii Balcanice, pe canale diplomatice,
obinuite. In plus, Grigore Gafencu avea nevoie sa se consulte cu
partenerii balcanici inaintea tumeului sau european in care a vizitat
Parisul, Varovia, Berlinul i Londra.
A
Intalnirea lui Gafencu cu Saracoglu a avut loc la Istanbul, la 8
aprilie 1939, o zi dupa ocuparea Albaniei de catre Italia. Discutiile
A
bilaterale s-au concentrat pe functionarea mecanismelor Intelegerii
Balcanice in caz de nevoie. Declaratia ferma care viza actiunea
Aliantei in conditiile prevazute de Pact, avea rolul mai mult sa
salveze aparentele pentru ca, propriu zis, doar angaj amentul Turciei
de a veni in ajutorul Romaniei reprezenta o certitudine309. Oficialii
Turciei sperau in asistenta Angliei i Frantei intr-un asemenea caz.
Pana atunci au anuntat ca pot lasa neverificate navele despre care se
tia ca vor transporta arme catre Romania. Din procesul-verbal
(punctul 7) rezulta ca cele doua state ar fi urmat sa stabileasca masuri
militare comune pentm aparare, fara a se preciza daca acestea se
inspirau sau erau cele convenite in cadml Conventiilor militare ale
Intelegerii Balcanice sau nu.
307AMAE, fond 77, Turcia, dosar 61/1939, (Telegrama 518 din 22 martie 1939
.Vezi i Rene Massigli, La Turquie devant la guerre, Mission a Ankara, 1939-1940,
Paris, Plon, vol. 1, 1967. p. 117)
308Valeriu Florian Dobrinescu, De la garanfii la neutralitate. p. 46-47
309Continutul convorbirilor $i rezultatele vizitei se regasesc m AMAE, fond 71,
Turcia, dosar 61/1939. Aici gasim stenograma (procesul verbal) diseutiilor ?i o
nota de serviciu redactata de Gafencu m care apare punctul sau de vedere asupra
diseutiilor din 8 ?i 9 aprilie 1939 cu Saratjoglu.
176
Punctul de vedere fata de Bulgaria nu se schimbase fata de
optiunea din urma cu doua luni de la Bucureti, dar in fata unui
guvem sofiot tot mai nerabdator s-a consi derat ca cel mai potrivit ar
fi sa se faca unele promisiuni i propuneri in domeniu economic,
comercial i cultural.
Telegramele plecate de la Istanbul spre Belgrad i Atena inca
din prima zi a intalnirii semnificau aceasta originala reuniune la
distanta a factorilor responsabili din cele patru tari aliate. Sensul lor
viza masurile gandite de cei doi minitri prezenti la Istanbul i
propuse spre acceptare colegilor ramai acasa pentru intarirea
aliantei. In ce masura aceste propuneri gaseau intelegere i audienta
la Atena $i Belgrad este discutabil. Sa retinem ca cercurile politice de
la Atena erau inca sub impresia vizitei lui Goebbels din 6 aprilie
1939 care incerca sa-i lamureasca pe guvemantii greci ca este mai
potrivit sa atepte desfaurarea evenimentelor europene decat sa le
provoace in conditiile in care nu dispuneau de mijloace de a le
11A #
mentine sub control . Mai mult, Goebbels promitea la Atena ca
guvernul sau va respecta in mod absolut integritatea teritoriala i
insulara a Greciei, la doar cateva zile de la garantiile acordate
acestei tari i de catre Anglia si Franta, mai imprecise i in termeni
mai generali . Aceste garantii, in conditiile date, faceau mai mult
rau decat bine unei aliante care nu era pregatita sa-i asume
responsabilitati extrabalcanice.
Discutiile despre ipoteticul pact de asistenta mutuala intre
occidentali i U.R.S.S. erau de un optimism exagerat i s-a dovedit
peste cateva luni ca el era cu totul nejustificat. Pentru a nu oferi
motive de abandonare a negocierilor de catre U.R.S.S., Romania a
acceptat sa ramana in afara acestora i a incercat sa valorifice
oportunitatile de dialog cu vecinul ei de la rasarit pe care le putea
mijloci Turcia. Adjunctul comisarului sovietic pentru externe,
^1fi
' AMAE, fond 77, Romania, dosar special nr. 398, (Telegrama f.n., din 8aprilie
1939 catre J ean Metaxas, Istanbul, semnata: Gafencu i Caragoglu).
Jl1 De altfel, la 4 aprilie 1939, ambasadorii Angliei $i Frantei in Turcia
comunicasera lui Sara^oglu ca au extins garantiile acordate Greciei i asupra
Romaniei (AMAE, fond 77, Romania, dosar nr. 503, telegrama 726 din 16 aprilie
1939, Ankara, semnata Stoica).
177
Potemkin, a avut discutii cu Saragoglu pe aceasta tema, la Ankara312.
Foarte curand politica externa sovietica se va schimba (sau se va
delegenda daca, incepand cu 1933, nu fusese decat o politica de
salvare a aparentelor) i, sub Molotov, mijloacele pentru atingerea
scopurilor sale redevin cele obi?nuite i traditionale pentru Rusia.
Tumeul european al lui Gafencu (prefatat de locotenent-
colonelul Gheorghe Petrescu din serviciul secret313) i-a permis
ministrului roman de exteme sa constate cat de iminenta devenise
declanarea unei noi conflagratii mondiale i cat de precara era
situatia Romaniei. La Berlin, Hitler i mai ales Goring ii vor reproa
efului diplomatiei romane ca, primind garantiile engleze i franceze,
Romania participa la politica de incercuire a Germaniei.
La Londra i la Paris Gafencu a intalnit multa simpatie pentru
Romania, a primit i incurajari de a rezista la tentatia de a schimba
orientarea politica dar, lucm important, n-a primit armamentul de
care armata romana avea nevoie. Vizita generalului in retragere
Weygand la Bucureti, in cursul careia venerabilul general a fost de
acord ca armata romana este slab dotata, n-a ajutat la o decizie
favorabila franceza pentru satisfacerea comenzilor militare
importante romaneti catre industria de aparare franceza.
Sa retinem ca Grigore Gafencu asigura preedintia Intelegerii
Balcanice, iar tumeul sau avea i semnificatia de a fixa politica
Aliantei in succesiunea tot mai accelerata a evenimentelor in Europa.
Cum a putut sa constate Gafencu, deja Occidentul democrat nu mai
vedea in Intelegerea Balcanica o organizatie capabila pentru o
politica unitara in raport cu evenimentele in desfaurare i, de aceea,
adopta i el politic! separate pentm fiecare stat balcanic. Din aceasta
cauza dificultatile interaliate s-au accentuat imediat ce Turcia a
3
semnat tratatul de asistenta mutuala cu Franta i cu Marea Britanie,
ca raspuns la actiunea Italiei de ocupare a Albaniei315.
Jl2 Eliza Campus, intelegerea Balcanica ..., p. 293. Mai tarziu (8 mai 1939)
Potemkin se intalnete cu Gafencu la Bucure^ti.
Valeriu Florin Dobrinescu, Ionel Sarbu, op.cit., pp. 13-15
314La 27 aprilie Hitler va denunta acordul naval germano-britanic i tratatul de
neagresiune germano-polon caruia Beck ii acordase atata credit din 1934.
j15Rene Massigli, La Turquie ..., pp. 34-35
178
Iugoslavia reactioneaza, invocand libertatea de micare in
plan politic dupa ce Turcia acceptase acordurile speciale cu Franta i
Anglia. Marincovic face o vizita la Roma i Berlin (tot in aprilie)
unde se pronunta pentru o politica de neutralitate. Or, Turcia se
angajase fara rezerve in jocul politic occidental: Ceea ce vrem noi i
dumneavoastra - ii spunea Sarafoglu lui Stoica - este construirea
unui front la est de Germania, care in cazul unei invazii hitleriste spre
est, sa reziste victorios si, impreuna cu Anglia si Franta, sa infranga
1 1 /:
fortele germane . Ministrul turc vedea in compunerea acestui front
Polonia, Romania i Turcia317. Era evident ca unitatea de actiune a
aliantei balcanice era serios afectata.
3
Semnarea acordurilor turco-franco-britanice a determinat o
actiune diplomatic^ imediata a Iugoslaviei. Qincar Marincovic
considera ca ele au grave consecinte pentru alianta mai ales ca astfel
s-a incalcat politica fixata de Consiliu in 10 februarie la Bucure^ti,
cand se stabilise ...ca nici un partener sa nu adere la vreun bloc
oarecare318.
Ca preedinte in exercitiu al Consiliului Permanent, Gafencu
intervine la Ankara cerand guvernului turc sa procedeze cu retinere
maxima in privinta noilor angaj amente pentru a evita pretextul
puterilor interesate de a slabi i a rupe in bucati atat de trebuinciosul
1 I Q _
bloc balcanic3 . Imediat Gafencu s-a intalnit i cu Marincovic la
Orlova, care i-a comunicat reactia dura a Berlinului ?i Romei fata de
noile angaj amente ale unora din statele Intelegerii Balcanice .
Marincovic il informa pe Gafencu despre vizita regentului Paul i a
lui la Venetia i la Berlin i despre angajamentul pe care i 1-a luat, in
fata reprourilor oficialilor italieni i nemti, ca in caz de razboi
316AW\AE,fondInfelegerea Balcanica, dosar nr. /1939, (Telegrama 839 din 1mai
1939, Ankara: semnata Stoica).
317Ibidem.
318AMAE, fond 77, Romania, dosar nr. 400/1939, (Telegrama f.n., din 8 mai 1939,
Bucureti, semnata: Gafencu). Anglia intentiona sa faca din Turcia elementul
esential Tncadrul unui bloc balcanic.
319Ibidem.
320 Apud. Eliza Campus, intelegerea Balcanica ..., p. 300. Autoarea ofera
amanunte despre intalnire aa cum rezulta din telegramele trimise de Gafencu
mini^trilor romani la Ankara, Belgrad, Atena i la Geneva.
179
Iugoslavia ii va pastra neutralitatea. El le-a demonstrat gazdelor sale
ca tara sa a luat distanta de mai bine de doi ani de Liga Natiunilor
unde nu i-a trimis nici un reprezentant de rang inalt i nu a platit nici
cotizatia. Marincovic il avertiza direct pe preedintele Consiliului
Permanent: ... nu intelegem sa ne alaturam politicii unui grup de
mari puteri europene. In cazul din urma, Iugoslavia, care e hotarata
sa nu paraseasca politica sa de neutralitate, nu ar putea urma pe
w w -^321
tovaran sai
Gafencu a considerat de datoria sa sa intervina pentru a salva
organizatia de la destramare. El retinea existenta a trei instrumente
politice cu impact direct asupra securitatii in Balcani: aranjamentele
interbalcanice; acordul franco-anglo-turc (care sa nu se extinda i sa
nu atraga organizatia de partea unui grup de puteri) i garantiile
unilaterale acordate Romaniei i, recent Greciei.
Dupa discutiile cu Marincovic de la Orova, in care s-au
abordat toate aceste aspecte, inarmat cu punctul de vedere iugoslav
asupra lor, Gafencu viziteaza Turcia i apoi Atena (12-15 iunie 1939,
in pline negocieri pentru semnarea acordului franco-turc). De aceea
cred ca acest turneu balcanic a lui Gafencu are valoarea unei sesiuni
A
extraordinare a Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice.
Tumeul balcanic a fost necesar mai ales ca se lansau initiative
unilaterale care puteau afecta unitatea de actiune a organizatiei in
cuprinsul Pactului de la 9 februarie 1939. Gafencu a putut sa constate
ca erau justificate, pentru interesele romaneti i pentru intreaga
alianta, atat actiunea Turciei (care astfel se conecta strans la
potentiala coalitie: U.R.S.S., Franta, Marea Britanie, in ideea de a
intari flancul de sud al Intelegerii Balcanice) cat ?i cea a Iugoslaviei
aflata in proximitatea Germaniei, avand acum in Italia un vecin
balcanic (dupa ocuparea de catre ea a Albaniei).
Iugoslavia resimtea direct presiunea putemicilor ei vecini, in
timp ce Marea Britanie, Franta i U.R.S.S. erau departe. Obiectivele
/V
lui Gafencu vizau stabilitatea Intelegerii Balcanice i salvarea ei ca
instrument politic, in conditiile in care fiecare stat component tindea
~ Ibidem. Vezi i Contele Galeazzo Ciano, Jurnalul politic, Bucureti, 2000, p.
201
180
sa evolueze spre constelatii politice diferite. Dar Gafencu nu actiona
doar in limitele mandatului sau de preedinte al Consiliului ci i a
celui de ef al diplomatiei romane. De aceea, el a sustinut in discutii
i proiecte in interes bilateral in special cu Turcia i cu Iugoslavia.
Actiunea diplomatiei occidentale care, prin presiunea ei
asupra Turciei i incercarea de a extinde asupra Balcanilor garantiile
de securitate oferite, putea provoca nu doar riscul dislocarii
Intelegerii Balcanice ci - mai important pentru Gafencu - un rise ?i
mai mare, acela al constituirii unui nou bloc de state Ungaria,
Iugoslavia, Bulgaria, nemijlocit periculos pentru securitatea
Romaniei i care sigur s-ar fi aliniat la exigentele politicii Axei322.
La Ankara, Ismet Inonu a avansat un proiect aparent realist de
alianta intre parteneri, totu?i incompatibil cu situatia din Balcani din
multe puncte de vedere. Gafencu n-a subscris acestei propuneri care
se departa cu mult i de obiectivele Aliantei Balcanice.
Proiectul viza: 1. un nou statut al Intelegerii Balcanice,
prevazand clauze i pentru hotarele neaparate de Pactul Balcanic; 2.
extinderea acestei aliante pana la Ankara; 3. frontul oriental trebuia
sa se sprijine pe U.R.S.S.; 4. sa se puna capat oricaror incurajari
pentru revizuirea teritoriala; 5. sa se supravegheze uneltirile
revizioniste stimulate i sustinute de puterile Axei323.
Politica turca dupa Mustafa Kemal i dupa Riistu Aras avea
asemenea izbucniri de formule inconsistente, situate la distanta de
contextul real. Gafencu a ascultat acest proiect. dar in discutia de la
Atena nici nu 1-a anuntat. El ar fi presuspus timp indelungat de
negocieri intr-un climat de linite ?i o miraculoasa acceptare a
sovieticilor sa renunte la revendicarile lor in est, clamate douazeci de
5 /V
ani. Din punct de vedere geostrategic, Intelegerea Balcanica nu avea
cum sa functioneze intr-o astfel de formula, insui sensul ei initial
fiind abandonat. Factorul de rise, acceptat initial ca fiind in interiorul
Balcanilor (i care, realmente, era acolo caci Bulgaria ramanea in
afara Pactului), se muta in afara acestora, astfel ca alianta ar fi fost in
situatia de a actiona, intr-o confruntare militara, cu fronturile
rasturnate, avand in spate adversarul cel mai periculos.
322Grigore Gafencu, Preliminarii..., pp. 133-134
323Apud: Eliza Campus, Intelegerea Balcanica..., p. 307
181
Oficialii atenieni (regele George i, in special, Metaxas)
pareau mai realiti in raport cu posibilitatea Intelegerii Balcanice i
cu rolul ei in contextul agravarii situatiei in Europa. Metaxas a
subliniat, indeosebi, nevoia imperativa de a mentine Iugoslavia in
alianta, altemativa la aceasta fiind o Iugoslavie atacata Bulgariei, fapt
extrem de periculos pentru Grecia (ca i pentru Romania). Regele
a insistat pe langa Gafencu sa-i convinga pe guvemantii turci sa
modifice acordul franco-turc (identic cu cel deja semnat intre Turcia
i Anglia) pentru a slabi presiunea germana asupra Iugoslaviei .
La Atena s-a reluat discutia de la Orlova i Ankara in
legatura cu atitudinea fata de Bulgaria. Atena era de parerea ca
prezenta Bulgariei alaturi de celelalte state din Alianta ar da un
sentiment de siguranta i linite in zona, astfel ca ar fi fost acceptabil
sa se plateasca un pret pentru aceasta. Metaxas opina ca pot fi
facute unele concesii de catre statele balcanice aliate in domeniul
economic i al schimbului de populatii sau un statut al minoritatilor
favorizant pentru bulgarii din Dobrogea.
ingrijorarile celor doi parteneri de alianta fata de tendintele
tot mai evidente ale Iugoslaviei de a se indeparta de alianta sau a se
autoizola in interiorul ei erau justificate. La 10 iulie Kiosseivanov
facea o vizita la Belgrad, iar comunicatul comun al vizitei este fara
echivoc: ... politica de independents i de neutralitate corespunde
cel mai bine intereselor celor doua tari, cat i intereselor pentru pace
in Balcani326. Orice asigurare ulterioara pe care Marincovic a facut-
o ministrului roman la Belgrad, n-a risipit ingrijorarile, mai ales ca
relatiile militare bilaterale se deteriorau rapid
324AMAE, fond 71, Romania, dosar nr. 401 (Telegrama 12470 din 17 iunie 1939,
Atena, semnata: Gafencu).
325In discutie era art. 6 din acord care facea o referire directa la garantarea, de catre
F r an ta, a securitatii Turciei i a intelegerii Balcanice.
326AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar nr. 32/1939, (Raport f.n., cu titlu:
Neutral it ate a Iugoslaviei, semnat Al. Cretzanu).
327Eliza Campus citeaza in lucrarea sa aprecierea lui William L. Schirer asupra
situatiei intelegerii Balcanice: J ugoslavia poarta in ea insai germenii prabuirii
s ale. Romania este mai slaba ca inainte. Dupa moartea lui Kemal, Turcia nu mai
este condusa decat de spirite mici, de oameni slabi i ovaielnici (intelegerea
Balcanica..., p. 315).
182
A
In aceste conditii, Carol al II-lea a intervenit direct in
3 '
discutiile care vizau mentinerea si intarirea aliantei. El s-a intalnit cu
3 3 3 3
regele George al Greciei i, ulterior (11 august 1939) cu Ismet Inonii.
Regele roman - care de mai mult timp se implicase direct in
conducerea politicii externe32 - dorea sa se informeze asupra
sprijinului turc pe care putea conta in cazul unei amenintari germane
la jonctiunea dintre granita romana ?i cea polona, unde nemtii
concentrasera aproape 200.000 de soldati . Carol al II-lea cauta sa
descifreze directia probabila de actiune a acestor trupe ?i se arata
convins ca ea va fi catre zona petrolului romanesc i catre Stramtori.
El cerea actiuni commie concertate asupra Iugoslaviei pentru a o
convinge sa reziste presiunilor Axei, iar in legatura cu sugestia turca
pentru un pact al Marii Negre. Regele, ca i Gafencu, era dispus sa
ofere U.R.S.S. un pact de neagresiune, fara a considera benefica
participarea Romaniei la o alianta care trezea suspiciuni la Berlin.
Aproape surprinzator, daca nu pentru avizati, atunci pentru
opinia publica, la Moscova se semna Pactul Ribentropp -
Molotov 30. Surprinderea era cu atat mai mare cu cat in capitala
sovietica erau anuntate tratative pentru un pact tripartit sovieto-
franco-britanic. Nu insist asupra continutului acestor documente i a
imprejurarilor in care pactul sovieto-german s-a impus331. Evident,
evenimentul a avut un impact major asupra mediilor politice
balcanice, dar evolutia situatiei era aa de rapida incat reactia
Intelegerii Balcanice nici nu s-a produs. La doar o saptamana,
Polonia suporta agresiunea germana i, pe 17 septembrie 1939,
sovieticii pomesc i ei invazia intr-o Polonie bulversata i lipsita de
orice posibilitate de rezistenta.
Daca raspunsul aliatilor balcanici la ocuparea Albaniei s-a
rezumat la un tumeu al preedintelui Consiliului Permanent in
capitalele tarilor aliate, cu rezultate indoielnice in planul eficientei,
328Carol al II-lea, Intre Istorie f i pasiune. Insemnari zilnice, vol. 2, editie Marcel
Ciuca $i Narcis Dorin Ion, bucure?ti, 1996, p. 100-103
329AMAE, fond 71, Turcia, dosar nr. 61/1939, (Insemnari despre intrevederea
Carol al II-lea - Ismet Inonii, Istanbul, 11 august 1939).
330loan Talpe?, op. cit., pp. 315-317
331Vezi: Alexandru 0ca, Negocieri paralele, m revista Document, nr. 4/1998
183
acum Gafencu a optat pentru o intalnire cu Marincovic la J ebel ; i
la canale diplomatice pentru a-i consulta colegii despre eveniment,
prin ambasadorii Romaniei la Ankara i Atena. Am explicat in ce
masura solutia, dupa ocuparea Albaniei, a corespuns i a fost
acceptata de toate tarile aliate: Iugoslavia a respins fara rezerve o
extindere a garantiilor Pactului i asupra granitelor din afara spatiului
balcanic, iar Grecia a acceptat propunerea sub cateva conditionari
semnificative. Proiectul a fost abandonat din teama de a nu provoca
desprinderea definitiva din Alianta a Iugoslaviei.
Declanarea razboiului mondial prin declaratiile facute
Germaniei de Franta ?i Marea Britanie la 3 septembrie 1939 (pana
atunci razboiul ramanea aproape in aceeai parametri ca actiunea
germana in Austria i Cehoslovacia sau actiunea Italiei in Albania),
impunea o analiza rapida i un raspuns adecvat al Intelegerii
Balcanice fata de noua situatie.
3 3
Dupa ce s-a informat despre realitatea din alianta i despre
pozitia fiecarui stat component fata de evenimentele in defaurare,
Gafencu a lansat ideea constituirii unui bloc balcanic al neutrilor
compus din cele patru tari din Intelegerea Balcanica la care sa fie
atrase Bulgaria i Italia.
La J ebel, Gafencu 1-a convins pe Marincovic sa renunte la
anuntata neutralitate absoluta pe care guvernul iugoslav o
declarase imediat dupa 3 septembrie 1939, lamurindu-1 despre nevoia
ca neutralitatea - ca formula politica - sa fie o idee a intregii aliante
?i, astfel, organizatia sa se pastreze unita. Marincovic a sugerat, insa,
o rapida reglementare a raporturilor cu Bulgaria (de data aceasta prin
cedari mai semnificative) pentru ca aceasta sa fie neaparat alaturi de
celelalte tari din zona.
3
Grecia a acceptat i ea ideea imei zone neutre pentru a pastra
Balcanii in afara evenimentelor, dar a conditionat raspunsul de cel al
Turciei. Sara^oglu atepta, la randul sau, un rezultat dupa
convorbirile de la Moscova, intrerupte de sosirea in capitala sovietica
a lui Ribbentrop.
332 intalnirea a avut loc pe 19 septembrie 1939. (AMAE fond intelegerea
Balcanica, dosar nr. 27/1939, (Notele lui Gafencu despre intalnirea cu Cincar
Marcovic, J ebel, 19 septembrie 1939).
184
Italia, chiar Germania initial (prin von Papen - ambasadorul
german la Ankara), Franta i Marea Britanie erau de acord cu acest
.333
proiect .
Acordul de principiu cu proiectul sau il incuraja pe
Gafencu in speranta ca acesta va fi repede concretizat. Sigur, era
greu de crezut ca o actiune politica, oricat de inteligent proiectata,
putea capata avizul favorabil al unor protagoniti cu interese atat de
diferite in acest spatiu i cu pozitii total opuse in conflictul deschis in
rasaritul Europei. Cred, mai degraba, ca proiectul a fost unui inspirat
(pentru ca a amanat unele defaurari in zona), dar insufficient bazat pe
dinamica rapida a realitatii.
Curand, Anglia, Franta i Turcia semnau un Tratat de
^ ^ A
asistenta mutuala (la care Ankara reuete sa strecoare vestita
clauza rusa). Or, ce fel de bloc al neutrilor putea fi realizat din
Turcia (legata prin tratat de asistenta mutuala cu doua din puterile
parte la conflict), Romania i Grecia (asupra carora actiona sistemul
de garantii unilaterale anglo-franceze) i Iugoslavia sau, fapt i mai
complicat, din Italia i Bulgaria. Foarte curand guvernul german
dezavua actiunea, iar Italia - dupa ce speranta de a domina acest bloc
ii era spulberata - se indrepta spre Germania: la Roma von
Ribbentrop era primit cu toata curtoazia, iar pe 19 martie 1940, la
Brenner, Mussolini se intalnea cu Hitler. Discursul lui Hitler, din 6
octombrie 1939, in Reichstag, rastuma toate constructiile politice
aflate in proiect pentru acest spatiu.
Bulgaria, al carei guvem se arata dispus la o participare in
formula unui bloc al neutrilor, fara sa renunte la reparatiile care
considera ca i se cuveneau ii modiflca radical pozitia, mai ales ca
noul guvem, in frunte cu profesorul Filov, renunta la linia politica a
lui Kiosseivanov335.
333Proiectul era cunoscut in mediile oficiale germane unde a ajuns trimis de von
Schulemburg ca 1-a primit de la oficiali turci. Pe germani ii deranja faptul ca
proiectul prevedea neutralitatea in conditiile actualului razboi, deci o extindere a
coiiflictului ii facea liberi de balcanici de a actiona aa cum doreau.
334La 19 octombrie 1939. Acordul continea 9 articole i doua protocoale.
335AMAE, fond 71, Romania, dosar nr. 275/1940, (Raport nr. 897 din 29 martie
1940, Sofia, semnat Eugen Filotty)
185
Cu mult inainte de inceputul anului 1940, proiectul Gafencu
pentru un bloc balcanic al neutrilor a fost abandonat, precum ideea
anterioara, generata de ocuparea Albaniei, prin care se intentiona
largirea cadrului de garantare a statu-quo-ului in Balcani.
Am insistat pe impactul evenimentelor petrecute in Europa in
anul 1939 asupra Balcanilor pe de-o parte pentru ca in acel an
evenimentele respective au fost de cea mai mare gravitate, pe de alta
pentru a prezenta masura in care, Romania, cu organismele ei
diplomatice abilitate, a reactionat in calitate de preedinte al
A.
Consiliului Permanent al Intelegerii Balcanice. Sigur, solutiile
romaneti, acceptate in principiu de catre aliati, nu puteau fi aplicate
la o realitate atat de complexa, des schimbatoare i multiplu
influentata de factorii din afara zonei.
3
A
In februarie 1940 a avut loc ultima sesiune a Consiliului
A A
Permanent al Intelegerii Balcanice, la Belgrad. In climatul
inceputului de an, chiar daca pe front situatia se caracteriza printr-o
acalmie, se poate spune ca a fost o adevarata performanta tinerea
acestei reuniuni.
Reuniunea s-a defaurat in perioada 2-4 februarie 1940 i a
fost ultima sesiune (a opta) a Consiliului Permanent al Intelegerii
Balcanice. Delegatia romana a avansat urmatoarea ordine de zi: 1.
examinarea situatiei intemationale; 2. relatiile statelor Intelegerii
Balcanice cu statele vecine; 3. chestiuni economice; 4. viitoarea
n o r #
intrunire a Consiliului Permanent . Pe cale diplomatics au fost
avansate propuneri i de la celelalte delegatii aliate.
Prima concluzie care s-a degajat din discutii a fost ca nu
exista pericolul iminent pentru o amenintare imediata a pacii in
Balcani. Dupa respingeri repetate de catre guvemul iugoslav a
modificarii obiectivelor aliantei stabilite prin Pact, in- sensul
extinderii garantiilor de securitate valabile pentru granitele
interbalcanice, la aceasta ultima sesiune s-a admis ca intelegerea
Balcanica ...avea o misiune care depaea obligatiile sale scrise i ca
trebuia, de aceea, sa tinda din ce in ce mai mult sa creeze o
336Idem, fond Intelegerea Balcanica, dosar nr. 15, (Telegrama nr. 936/9 ianuarie
1940, Bucureti, catre Belgrad, semnata Gafencu).
186
'x'xn
comunitate de gandire i de actiune . Grigore Gafencu a lansat la
sesiune un nou concept, de bloc regional, care presupunea existenta
unor relatii mai ferme intre protagonitii zonei i instrumente
adecvate (militare in special) apte sa descurajeze orice tendinta de
perturbare a pacii in zona.
Intre necesitatile zonei i posibilitatile ei exista insa o mare
diferenta. Lipsea vointa politica la statele membre ale aliantei pentru
crearea acelor instrumente necesare unei aparari comune. Vom vedea
in ultimul capitol al lucrarii ca la aceasta sesiune s-a convenit sa se
renunte la conferintele anuale ale efilor statelor majore generale din
tarile aliate, iar contactele intre statele majore sa se rezume la
reuniuni ale ataatilor militari din capitalele tarilor aliate .
O prima reuniune a ataatilor militari urma sa fie convocata la
Atena in perioada imediat urmatoare.
Problema principala discutata la Consiliului Permanent al
Aliantei de la Belgrad a fost aceea a relatiilor dintre vecinii
balcanici339. Minitrii de exteme turc i cel iugoslav ii puteau
informa colegii despre atitudinea guvemului bulgar fata de situatia
din Balcani, pentru ca fiecare dintre ei se intalnisera cu premierul
bulgar, Kiosseivanov. Premierul bulgar ii convinsese interlocutorii
ca tara sa era pentru respectarea unei neutralitati absolute, notiune
intalnita inca in septembrie 1939 i la ministml de exteme iugoslav.
Bulgaria nu renunta la o dreapta i amicala reparatie a erorilor
facute in trecut fata de tara sa340, dar era hotarata ca aceasta
9 5 J
reparatie sa o obtina la sfaritul evenimentelor, fara sa puna in
pericol pacea in zona.
337Ibidem, dosar nr. 15, (Proces-verbal al sesiunii ordinare a Consiliului Permanent
al Intelegerii Balcanice din 2, 3, 4 februarie 1940). Citatul este extras din Discursul
domnului Gafencu, aparut in numarul 6 pe luna decembrie 1939, al revistei
5?Affaires Danubiennes.
338AMAE, fond intelegerea Balcanica, dosar nr. 24/1940, (Minuta transmisa de
M.A.E. catre S.M.G. roman cu sinteza deciziilor Consiliului Permanent de la
Belgrad).
339 Grigore Gafencu, Preliminarii ale razboiului in est. De la Acordul de la
Moscova (21 august 1939) la ostilitatile din Rusia (22 iunie 1941), Paris, 1984, pp.
274-276
340UniversuP din 26 ianuarie 1940. Declaratiile primului ministru al Bulgariei,
Kiosseivanov.
187
Atitudinea Italiei, un alt vecin balcanic, era, deocamdata,
receptata ca panica, dei intalnirea Ciano-Csaky de la Venetia ridica
numeroase semne de intrebare. Marincovic a venit in apararea Italiei
argumentand ca, logic, Italia este acum interesata sa se consolideze
in Albania nu sa se implice in razboi. Previziunea diplomatului
iugoslav s-a dovedit neinspirata pentru ca, dupa numai patru luni, la
10 iunie, Italia intra in razboi.
Sigur, sesiunea Consiliului Permanent era una de rutina i
nimeni nu se atepta sa fie luate hotarari decisive care sa afecteze
dinamica evenimentelor in desfaurare. Serviciile diplomatice i
speciale straine au tinut sub observatie lucrarile reuniunii pentru a
preveni orice surpriza. Demonstrativ, Berlinul ?i-a retras
ambasadorii din cele patru tari balcanice aliate, iar Hitler a tinut o
conferinta cu responsabilii politici i miliatri germani in urma careia
s-a apreciat ca Intelegerea Balcanica se racordeaza tot mai clar la
coalitia anglo-franceza341. Evenimentul care a inlaturat starea de
acalmie apasatoare din viata europeana a fost reconcilierea italo-
germana. Dupa acest eveniment, reprezentantii Reichului la Belgrad,
Bucureti i Ankara devin mai fermi in cererile lor economice, iar
revizionismul maghiar i cel bulgar incepe sa se manifeste deschis i
categoric.
Statele Intelegerii Balcanice fac fata cu dificultate presiunilor
germane i amana putinele decizii luate cu o luna in urma la Belgrad.
Se semneaza numai un important tratat comercial i de plati care
avea nevoie de timp pentru a fi pus in aplicare.
Discretia in procedura de adoptare a masurilor de ordin
militar a impiedicat o dezbatere reala a nevoilor apararii comune, de
altfel conferinta ataatilor de la Atena nu s-a mai tinut pe motiv (real)
ca ata^atii nu erau competenti in discutarea planurilor de operatii i a
ipotezelor de lupta.
In cele opt sesiuni ordinare in reuniunile extraordinare sau
ocazionate de prezenta la Geneva a minitrilor din tarile balcanice
aliate s-au discutat o serie de probleme care interesau spatiul
balcanic. In general, fiecare partener din alianta sustinea pozitia pe
^ A.1 ^
J Eliza Campus, Intelegerea B a l c a n i c a p. 352
188
care interesul national i-o dicta i foarte greu accepta corective la
aceasta pe baza regulii de functionare a compromisului. Daca in
primii doi ani Alianta conta ca un element de baza in sistemul politic
antirevizionist, curand organizatia incearca sa se defineasca mai clar,
ca o entitate in care statele care o compun au i interese proprii. Cand
Franta i Anglia au abandonat politica securitatii colective
fundamental pe Pactul Ligii Natiunilor, Alianta resimtea ocul
schimbarii, iar o parte din membri mai expu?i (Iugoslavia, indeosebi,
dar i Turcia, Romania sau Grecia) evolueaza spre grupari politice pe
care le considerau in masura sa le protejeze interesele proprii.
Sesiunile Consiliului Permanent s-au transformat intr-un club de
discutii in care fiecare dorea sa afle cat mai mult din intentiile
3 3
partenerului, fara sa i le dezvaluie complet pe ale sale. Proiectele din
ultimii doi ani care vizau transformarea Aliantei intr-o organizatie
politica avand alte scopuri decat cele initiale, reprezentau o
concretizare a tipului de discurs promovat in edinte. Problemele
relatiilor militare se discutau tangential in Consiliu lasand pe seama
Conferintelor de stat major sa stabileasca detaliile tehnice ale
colaborarii in acest domeniu.
Situatia intemationala a beneficiat de o analiza completa in
reuniunile Consiliului: a surprins incapacitatea Consiliului de a
estima desfaurarea evenimentelor astfel ca Intelegerea era mereu
nepregatita sa raspunda provocarilor aparute dupa doua sau trei luni
de la sesiunea ordinara. Practica reuniunilor de urgenta a fost
abandonata dupa disolutia organismelor Ligii Natiunilor care-i
reunea pe trimiii balcanici aliati la Geneva. Pre?edintele in exercitiu
al Consiliului Permanent era ingradit in demersul sau de punere in
aplicare a deciziilor sesiunii, de schimbarea rapida de pozitie a
partenerilor din alianta, imediat ce Europa inregistra un eveniment
deosebit. Lansarea unor idei i solutii la noua realitate nu dispunea de
organisme adecvate pentru a fi rapid analizate ?i validate.
La sesiunile Consiliului o pondere importanta din
problematica discutiilor o reprezentau chestiunile economice. Alaturi
189
de problemele militare, diseutiile economice au fost printre putinele
care s-au concretizat in masuri clare, dei nu de natura sa relanseze
prosperitatea in zona balcanica .
Romania s-a pregatit sa asigure un cadru optim sesiunilor
Consiliului Permanent atunci cand a avut preedintia acestui
organism. Nicolae Titulescu a dispus de alte conditii pentru a se
impune in aceasta responsabilitate. El era perceput, ca atare, atat de
aliati cat i de catre celelalte state europene membre ale Ligii
A
Natiunilor i, din punctul lui de vedere, a facut din Intelegerea
Balcanica o organizatie cunoscuta i respectata. Grigore Gafencu a
asigurat presedintia Consiliului Permanent intr-un moment mai greu
pentru Alianta. El a mediat intre aliati pentru modificarea Pactului
(fara succes) i a lansat propriul proiect (proiectul Gafencu) de
A
transformare a Intelegerii Balcanice intr-un Bloc al neutrilor, util si
credibil pentru apararea spatiului balcanic dupa declansarea
razboiului, dar fara a reui sa-1 puna in practica.
'J ' Semnalez pe langa cele doua monografii (autori: Cristian Popi^teanu, pentru
una. ?i Eliza Campus pentru a doua) i studiul mai recent dedicat relatiilor
economice tn cadml Intelegerii Balcanice: Nicolae Dascalu, Contributia Romdniei
% ^ i ~ *
la e din care a structurilor economice ale Antantei Balcanice (.1934-1940% aparut in
revista ,.Revista istorica \ nr. 3-4 (martie-aprilie), serie noua, tomul 6. 1995, pp.
329-344. Studiul este important pentru tema noastra, intrucat abordeaza cateva
probleme privind Conferintele maritime cu impact asupra ftmctionarii conventiOor
militare in trei respectiv, in patru.
8. Tendinta Romaniei de repozitionare in raport cu
noile realitati in politica intemationala
Realitatea intemationala in deceniul dinaintea izbucnirii celui
de Al Doilea Razboi Mondial (1929-1939) infatieaza un tablou
deosebit de complex i contradictoriu, in care factori i fenomene ce
asigurau o anumita stabilitate, un echilibm de forte in plan politic,
economic i militar se interferau tot mai mult cu elemente
generatoare de crize i tensiuni, extinse treptat in puncte i zone
numeroase de pe glob.
Obligate sa se mentina in defensiva i sa suporte consecintele
propriei lor aventuri declanate in 1914, statele invinse in razboi ii
vor regasi, treptat, echilibrul moral i vitalitatea economica i,
folosindu-se de politica appeasement-ului, promovata de marile
puteri invingatoare, i in primul rand, de Marea Britanie i chiar de
Franta, vor afia, tot mai insistent, mai coordonat, convingator si
zgomotos, atat in cadml oferit de articolul 19 al Pactului Societatii
Natiunilor j43, cat i in afara acestuia, politica lor agresiva de
revizuire a Tratatelor de pace semnate la Paris, Trianon, Neuilly,
Saint Germain. Mai mult, folosind diverse subterfugii, intr-o
343 In mod frecvent, statele revizioniste invocau prevederile articolului 19 al
Pactului Societatii Natiunilor, atunci cand pretindeau modificari teritoriale,
interpretandu-1 in interes propriu. Articolul 19 avea urmatorul continut: Adunarea
poate, din cand in cand, sa invite membrii societatii sa procedeze la o noua
examinare a tratatelor devenite inaplicabile, precum i a situatiilor internationale a
caror mentinere ar putea pune in pericol pacea lumii. Ministrul roman de exteme
Nicolae Titulescu preciza: !n Pactul Societatii Natiunilor exista un articoi 19,
faimos prin specula ce s-a facut in jurul lui, care dispune ca Adunarea poate, din
timp in timp, sa invite pe membrii Societatii de a proceda la un nou examen al
tratatelor devenite inaplicabile, precum i a situatiunilor internationale a caror
/\
mentinere ar putea pune in pericol pacea lumii. In ce privete tratatele, revizuirea
nu este prevazuta deci decat pentru tratatele devenite inaplicabile, adica pentru
clauzele in curs de executare, pentru care se constata ca aplicatiunea nu este
posibila. Or clauzele teritoriale sint deja aplicate. Revizuirea lor este deci juridic
imposibila. (Nicolae Titulescu, Discursuri, Bucureti, 1967, Bucureti, p. 410.
Vezi i Frederic Nanu: Politica externa a Romaniei 1919-1933, edifie ingrijita de
Valeriu Florin Dobrinescu i Ion Patroiu, Ia$i, 1993, pp. 79-101
191
atitudine duplicitara de sfidare a Pactului, manevrand cu abilitate ?i
diplomatic inteligenta, tarile revanarde procedau in ascuns la
inarmari i pregatiri militare intense cu ingaduinta tacita a marilor
puteri din Consiliul Permanent al Societatii Natiunilor, incepand deja
seria actiunilor de revizuire a situatiei postbelice 344.
/S
In acest context, era lansata initiativa, sustinuta de numeroase
' 3 ' 3
state - inclusiv de Romania -, de incheiere a unui Pact de definire a
agresorului menit sa completeze Pactul Societatii Natiunilor i
Pactul Briand-Kellogg345.
Semnat la Londra, la 4 iulie 1933, Pactul va fi frecvent
invocat in perioada urmatoare, de fiecare data cand se incheiau
aliante bilaterale sau multilaterale.
3
Dupa exemplul Germaniei, Italia, Bulgaria i Ungaria,
profitand de context i de atitudinea toleranta a marilor puteri
nefasciste fata de intentiile revizioniste, i-au intensificat eforturile in
planul inarmarii i instruirii efectivelor precum i al refacerii
economiei de razboi, incalcand evident clauzele militare ale
tratatelor de pace i ale Pactului Societatii Natiunilor. De altfel, la
sfaritul anului 1932, Gyula Gombos, prim-ministrul ungar, a
proclamat deschis revizionismul ca obiectiv central al politicii
guvemului sau .
Se poate aprecia ca, la inceputul celui de-al patrulea deceniu
al secolului XX, statele revizioniste i expansioniste au reuit sa-i
creeze bazele politice, economice, diplomatice i, partial, cele
344in septembrie 1931 s-a produs agresiunea J aponiei in Manciuria, iar rezolutia
adoptata abia in luna martie 1932 de Societatea Natiunilor, specifica: revine
membrilor Societatii Natiunilor obligatia sa nu recunoasca nici o situatie nici un
tratat sau acord obtinute prin mijloace contrare Pactului Societatii Natiunilor sau
Pactului de la Paris. (Apud: Romania in al doilea razboi mondial, Bucureti,
1989, p. 91)
345Initiativa era lansata de sovietici $i a fost sustinuta de multe tari mici ?i mijlocii
inclusiv de Romania. Pentru Romania cel mai important lucru 1-a reprezentat
referirea la teritoriu ca spatiul geografic pe care un stat ii exercita autoritatea. Dei
U.R.S.S. a semnat Conventia, imediat a revenit cu o precizare potrivit careia nu
trebuia inteles ca, prin semnarea Coventiei de catre U.R.S.S., problema Basarabiei
era rezolvata, iar U.R.S.S. ar fi renuntat la orice pretentie asupra acesteia.
346Nicolas M. Nagy Talavera, op.cit., pp. 137-138
192
militare pentru a trece la materializarea primelor obiective ale
politicii lor exteme .
Este evident ca prin politica desfa?urata in aceasta perioada,
orientat spre inlaturarea pericolului izbucnirii unui razboi i
mentinerea pacii generale. Pentru aceasta a fost extins sistemul de
aliante care, dupa expresia lui Nicolae Titulescu, trebuia sa asigure
ca intregul continent european sa fie acoperit de pacte regionale
legandu-se unele de altele.
Crima de la Marsilia la care ne-am referit in cursul anterior (9
octombrie 1934) a creat tensiune in viata politica europeana ?i noi
obstacole in infaptuirea unui Pact Oriental in care ar fi intrat:
U.R.S.S., Cehoslovacia, Polonia, statele baltice. Pierre Laval,
inlocuitorul lui Barthou, nu parea la fel de entuziasmat de valoarea i
necesitatea Pactului, precum precedesorul sau. Respins de Germania
i Polonia, constituirea Pactului proiectat era deja compromisa dei
statele din cele doua aliante rasaritene continuau sa-i acorde tot
3
sprij inul.
Cealalta initiativa franceza - Proiectul Pactului Mediteranean
3 ^
- a gasit initial, sprij in in randul statelor Intelegerii Balcanice ?i a
Micii Intelegeri. Conceput ca un lant de aliante care sa promoveze
interesele politicii franceze, proiectul s-a indepartat de la scopurile
lui initiale jmai ales in urma intelegerilor convenite intre Laval i
Mussolini. In aceasta situatie, Romania i-a manifestat ingrijorarea i
a respins incercarile Italiei de destructurare a Intelegerii Balcanice. In
cateva sesiuni la rand (ianuarie 1935, aprilie 1935, mai 1935) au fost
dezbatute pe larg consecintele acordurilor secrete intre Franta i Italia
care stabileau obiective in Mediterana fara consultarea tarilor
riverane din Antanta Balcanica. S-a evidentiat solidaritatea
Intelegerii Balcanice, in sensul angaj amentului Romaniei i
Iugoslaviei de a nu da curs unei invitatii venite din partea Italiei de a
se alatura propunerilor lui Laval i Mussolini decat in eventualitatea
asocierii Greciei si Turciei la acestea ?i accejptarii de catre Italia de a
semna un Pact de neagresiune cu statele din Intelegerea Balcanica.
347 A.J .P. Taylor, Originile..., pp. 168-182. Autorul este de alta parere. Potrivit
acestuia statele respective erau departe de conditia de state bine inarmate sau ca in
orice caz gesturile politice surprinzatoare nu se bazau pe o forta militara interna
putemica.
193
Hotararea de la Bucureti (11 mai 1935) a Consiliului
Permanent, in ceea ce privete propunerea unui Pact de asistenta
mutuala conform Protocolului de la Roma (7 ianuarie 1935), era de a
accepta propunerea lui Laval i Mussolini cu urmatoarele conditii:
1) indivizibilitatea intelegerii Balcanice ca parte dintr-un Pact
Mediteranean. Se intelege prin Pact Mediteranean ansamblul
urmatoarelor conditii: a) un Pact de neagresiune intre cele patru tari
ale aliantei i Italia; b) Conventiuni de asistenta militara intre cele
patru tari ale aliantei impotriva oricaror violari a obligatiei de
neagresiune. Grecia ii rezerva dreptul de a nu participa la asistenta
mutuala militara a Pactului Mediteranean; 2) garantie formala din
partea Marii Britanii i a Frantei impotriva oricarei intoarceri a
habsburgilor in Austria i Ungaria; 3) incetarea propagandei
revizioniste de catre Italia; 4) reciprocitatea asistentei mutuale din
partea Italiei; 5) refuzul oricarei reinarmari a Austriei, Ungariei i
Bulgariei fara garantii suplimentare; 6) asistenta mutuala in cadrul
european; 7) ramane inteles ca, daca Pactul Mediteranean este
realizabil, se va proceda la incheierea sa independent de conditiunile
privitoare la participarea la Pactul de asistenta Laval-Mussolini .
A A
Intrucat conditiile puse de tarile Intelegerii Balcanice erau
foarte greu de acceptat pentru cei doi initiatori, Pactul Maditeranean
a ramas doar la nivel de intentie.
3
Reichul nazist, dupa ce a decretat serviciul militar obligatoriu
(16 martie 1935), a inlaturat intr-o masura insemnata clauzele
militare ale Tratatului de Pace de la Versailles. Reactia statelor
3
europene - cu cateva exceptii - a fost cu totul necorespunzatoare si
de aceasta data. Marea Britanie i Franta, vor inregistra un nou esec
in manifestarea atitudinii lor fata de respectarea Tratatului de Pace.
Conferinta anglo-franco-italiana din aprilie 1935, intrunita la Stresa,
pentru a analiza situatia creata, precum i problemele reinarmarii
Ungariei, Austriei, Bulgariei s-au concretizat printr-o noua acceptare
a faptului implinit. Dei Nicolae Titulescu, in numele ambelor aliante
estice al caror pre?edinte era, a insistat pe langa delegatia franceza sa
nu se dea curs sugestiilor italiene, totui marile puteri europene au
'4i AMAE, fond Infelegerea Balcar.ica, vol. 16, ff. 208-209
194
consimtit sa aprobe cererile de reinarmare propuse de Mussolini. Ca
urmare, Consiliul Permanent al Micii Intelegeri i respectiv cel al
Intelegerii Balcanice, au examinat, la 15 aprilie 1935, hotararile
Conferintei de la Stresa i i-au manifestat ingrijorarea i hotararea
privind revizuirea clauzelor militare ale Tratatului de Pace. In ce
privete revizuirea statutului militar al statelor semnatare ale
tratatelor de la Saint Germain, Trianon i Neuilly, reprezentantii
celor cinci state au luat act de precizarile domnului Laval: a)
guvemele britanie, francez, italian s-au abtinut in mod voluntar de a
formula orice apreciere de fond asupra chestiunii care trebuie
rezolvata liber de guvemele interesate; b) singura recomandare pe
care cele trei guveme intrunite la Stresa au crezut ca trebuie s-o
formuleze, tinde tocmai sa inlature orice reglementare a chestiunii,
alta decat pe cale contractuala, propunand o procedura de libera
negociatiune ale carei posibilitati vor trebui sa fie in mod strans
conditionate de noi garantii de securitate . Se poate spune ca
rezultatul Conferintei de la Stresa , relativ la soarta statelor din
estul i sud-estul european a reuit sa fie influentat de catre cele doua
aliante. In luna mai, la Bucureti, s-a exprimat din nou hotararea
Intelegerii Balcanice de a nu permite nici o reinarmare fara garantii
de securitate corespunzatoare. De altfel, Nicolae Titulescu trata cu
seriozitate i realism chestiunile referitoare la revizuirea Tratatului de
Pace: A vorbi de revizuire inseamna a risipi, iar nu a asocia fortele
care trebuie sa lucreze impreuna pentru apararea conceptiunilor
comune. Fmntaria, aa cum a fost conceputa in trecut, e o grava
povara oriunde ai aeza-o, caci ea separa oamenii. Aadar, nu mutand
frontiera cu cativa kilometri mai la vest sau mai la est se servete mai
bine pacea. Ceea ce trebuie facut pentru a se asigura pacea este ca
popoarele, in plina sinceritate i fara ganduri ascunse, sa lucreze
pentru a spiritualiza frontiera prin acorduri de tot felul, in special prin
acorduri economice in interes comun. Nu de revizuirea tratatelor are
nevoie omenirea, ci de revizuirea propriilor lor judecati351.
349Ibidem, vol. 16, ff. 132-133
350Eliza Campus, Intelegerea Balcanica, pp. 158-162
351Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Bucureti, 1967, p. 187
195
Speculand cu abilitate numeroasele disensiuni franco-
britanice, dezacordurile existente intre Cehoslovacia i Polonia, intre
Polonia ?i U.R.S.S., Hitler reuete sa impuna un acord naval anglo-
german pe care Winston Churchill il aprecia ca adevarat generator de
instabilitate in lume.
La randul ei, Italia declan^eaza, la 3 octombrie 1935,
agresiunea asupra Abisiniei, provocand cea mai grava criza
intemationala de dupa razboi, mai ales ca agresiunea s-a produs
asupra unui stat membra al Societatii Natiunilor. Criza institutionala
a forumului mondial era insa profunda, astfel ca acesta n-a putut nici
acum sa contracareze agresiunea prin masuri eficace impotriva
agresorului. Lipsa de fermitate a Societatii Natiunilor in actiunea de a
impiedica agresiunea Italiei in Africa a incurajat i mai mult
guvemantii de la Berlin i Roma, stimulandu-i sa-i proiecteze noi
planuri revizioniste.
Documentele consemneaza satisfactia pe care o resimteau, la
randul lor, cercurile conducatoare din Ungaria i Bulgaria fata de
actiunile aliatilor lor potentials
Agresiunea Italiei impotriva Abisiniei, a determinat asumarea
unei pozitii din partea tarilor Intelegerii Balcanice i ale Micii
Intelegeri care, in general, au sprijinit politic i moral poporul
etiopian victima. Romania a ramas de altfel in amintirea acestui
popor ca tara care s-a apropiat cel mai mult i i-a inteles tragedia.
Intr-un interviu acordat mult mai tarziu, imparatul Haile Selassie I
declara, in legatura cu sprijinul primit din partea lui Nicolae
Titulescu la Adunarea generala a Societatii Natiunilor: ...E1 ne-a dat
ajutor in cea mai grea perioada din istoria Etiopiei, agresiunea
fascista impotriva tarii mele. In acele zile triste, am expus la Liga
Natiunilor de la Geneva pozitia poporului etiopian. Provocatorii
fasciti s-au dedat la tulburari in sala adunarii Ligii Natiunilor, m-au
huiduit in timp ce vorbeam ?i chiar m-au intrerapt. Atunci Nicolae
Titulescu s-a ridicat in sprijinul meu i mi-a acordat un ajutor
nepretuit, care, in conditiile respective, poate fi apreciat drept o fapta
de eroism352.
352Apud, Relatii internationale in perioada interbelicd, Bucureti, 1980, pp. 142
143. Se comenteaza ?i modul cum s-a produs incidental.
196
Intr-adevar, gestul lui Nicolae Titulescu a generat o reactie
vehementa din partea oficialilor i a presei italiene prezenta in sala de
edinte. Mult timp dupa aceea - mai ales cand aveam nevoie mai
mare de ajutor i sprijin - Italia a repro^at gestul singular al
ministrului roman de exteme353.
Pe fondul violentarii vietii politice internationale, s-a produs o
noua incalcare a Tratatului de Pace i a acordurilor de la Locarno:
ocuparea i remilitarizarea zonei renane (7 martie 1936). Sub
pretextul recentului Pact franco-sovietic (2 mai 1935), de care
Germania declara ca se simtea amenintata, tmpele germane invadau
zona demilitarizata a Renaniei, fara a intampina nici o rezistenta
serioasa. Prudenta exagerata a autoritatilor franceze apare astazi greu
de inteles; ea se baza indeosebi pe informatiile primite de la Biroul 2
al armatei franceze, care estima fortele invadatoare germane la
209.000 soldati, cand, in realitate, ele nu depaeau 54.000, carora
Hitler le stabilise, deja, misiunea de retragere in situatia in care
Franta ar fi reactionat de o maniera energica. Expectativa franceza a
fost sugerata insistent de Marea Britanie al carei ministm de exteme,
Anthony Eden, cerea guvernului francez sa-i pastreze sangele rece"
i sa nu faca nimic ireparabil. La 11 martie 1936, prim-ministrul
francez anunta in Parlament ca nu va intreprinde o actiune
izolata354.
Se poate aprecia, avand in vedere reactia Frantei ?i a Marii
Britanii, ca puterile europene au pierdut ultima posibilitate de a stopa
politica agresiva a Germaniei hitleriste cu un efort militar, politic i
material minim si care le sta la indemana la momentul respectiv.
A A
Reprezentantii tarilor Micii Intelegeri i ale Intelegerii Balcanice s-au
intrunit la Geneva pe 11 iunie 1936 pentm a analiza consecintele
acestei noi agresiuni pentru spatiul estic i sud-estic al Europei
precum i pentru soarta Tratatului de Pace de la Paris. Comunicatul
difuzat la sfaritul consfatuirii (la care ne-am referit in cursul
anterior) condamna Germania pentm actul intreprins care incalca
Tratatul de Pace, Pactul Societatii Natiunilor, cat i Pactul de la
353Galeazzo Ciano, op.cit., pp. 209-215
354Apud: Viorica Moisuc, Premisele ..., pp. 335-337
197
Locamo, i sprijinea proiectul de rezolutie franco-belgian care se
discuta in Consiliul Societatii, la Londra 355. Diplomat cu mare
experienta, care putea sa prevada consecintele nesanctionarii sau
tratarii cu indiferenta a unui fapt atat de grav, Titulescu ramane la
Londra i incearca sa medieze intre Franta i Anglia i sa le convinga
de necesitatea de a raspunde Germaniei cu o actiune mai hotarata.
Titulescu il considera pe Hitler un revizionist nu numai in folosul
tarii sale ci i pentru restul Europei i avertiza ca: ...s-au creat
conditii periculoase pentru ca propunerile de pace facute de Hitler sa
se confunde cu o rastumare pur i simplu a ordinii intemationale
postbelice.
Intr-o confuzie totala, Consiliul Permanent al Societatii
Natiunilor adopta o rezolutie cu valoare simbolica in problema
renana, care se limita sa constate faptul incalcarii Tratatului de Pace
i Pactului de la Locamo, fara sa stabileasca nici o sanctiune.
Ocuparea fara nici o piedica a zonei demilitarizte a Rinului - seria
mai tarziu diplomatul roman Viorel Tilea - a constituit condamnarea
la moarte a intregului sistem de securitate europeana
/V
Intr-un memorandum al Ministerului de Externe englez, din
13 martie 1936, se arata: Fara zona demilitarizata, Franta nu-i
poate indeplini cu eficacitate obligatiile sale in Europa Centrala i
Europa de Est. /.../ Remilitarizarea zonei inseamna pentm Franta ca
ea va trebui sa renunte la obligatiile sale in Europa de Est...
Obiectivul politicii britanice trebuie sa fie cautarea unei stabilizari a
situatiei in Europa Occidentals, lasand Germaniei mainile libere in
Est. O alianta permanenta cu Franta ar distruge orice idee si
9 5 'X
posibilitate a unei intelegeri cu Germania . Consecintele politice i
strategice ale remilitarizarii zonei renane au fost foarte complexe:
pentru germani actul in sine oferea baza psiho-morala i economica a
viitoarelor actiuni - anexarea Austriei, urmata de dezmembrarea i,
355Frederic Nanu, Politica externa a Romaniei 1919-1933, p. 36 i urm.
356Apud: Viorica Moisuc, Acte fundamental ale statutului juridic al Romaniei in
peyioada 1918-1940, in Probleme de politica externa a Romaniei 1918-1940,
vol. 2, Bucureti, 1977, p. 90
357Romania in anii celui de-al doilea razboi mondial, vol. I, Bucureti, 1989, p.
100
198
ulterior, ocuparea Cehoslovaciei i Poloniei. Tarile mici si mijlocii
din estul european (cu exceptia Ungariei i Bulgariei) nu-i
ascundeau stupefactia, dezamagirea i ingrijorarea, dei
personalitatile politice i diplomatii cu experienta din aceste state
avertizasera asupra iminentei producerii fenomenului.
Batalia Germaniei pentru Rasarit i pentru Balcani se
concentreza in domeniul economic. Ministrul german de finante,
Schacht, viziteaza capitalele balcanice in scopul intensificarii
colaborarii economice cu acestea. Ministrul roman la Berlin informa
guvernul ca Reich-ul are intentia de a intrebuinta atat presiunile
diplomatice i economice cat i forta pentru a-i intari pozitiile in
A
estul i sud-estul european. In acest context, Goebbels, ministrul
Propagandei Reich-ului, viziteaza Atena, in septembrie 1936, iar
ministrul german de Exteme, von Neurath, viziteaza Belgradul, Sofia
?i Budapesta, in iunie 1937.
A A
Tarile Intelegerii Balcanice i cele ale Micii Intelegeri reusesc
sa respinga, pentra moment, incercarile venite din partea Berlinului
i a Romei de a anihila aliantele din care Romania facea parte. Dar,
cu toate masurile de contracarare a actiunilor Germaniei in special,
luate de catre aliatii traditional! (Anglia i Franta), in final politica
economica a Reich-ului in spatiul sud-est european ii dovedete
eficienta358. Se considera ca in acest fel actiunile de dislocare politica
A .
a Pactului Balcanic i a Micii Intelegeri vor avea mai mult succes.
Prima brea in blocul balcanic aliat, era facuta de guvernul
iugoslav, care la 27 ianuarie 1937, prin ministrul sau de exteme,
Stoiadinovic, fara sa-i avizeze partenerii de alianta, semna un acord
politic, economic i militar cu Bulgaria. Initial actiunea a generat o
putemica dezaprobare; ulterior ea a fost totui admisa de Consiliul
Permanent, apreciindu-se ca in felul acesta, Bulgaria ar putea fi
atrasa in Tratat alaturi de celelalte state balcanice359. De altfel, la
358 Anglia i Franta, avizate de intentia Germaniei, incheie noi acorduri de
colaborare cu tarile din sud-estul european: Franta cu Romania, Grecia, Turcia ?i
Iugoslavia; Anglia cu Turcia ?i Iugoslavia.
359 Eliza Campus, intelegerea Balcanica, pp. 240-246 (se dezvolta mtreaga
problematica a preocuparii aliatilor balcanici fata de Bulgaria, este consemnata ?i
199
Conferinta Micii intelegeri din septembrie 1936, de la Bratislava, s-a
admis renuntarea la prevederile Pactului din 1933 i s-a dat libertate
de actiune celor trei state in probleme de politica externa .
Ministrul iugoslav de exteme nu a acceptat sa-i informeze in scris
aliatii despre specificul acestui tratat, angaj andu-se doar sa dea o
declaratie verbala prin care sa precizeze ca noul acord nu venea in
contradictie cu Pactul intelegerii Balcanice i nu-1 prejudicia in nici
un fel. Declaratia a fost insa, in mod repetat, amanata pana la
sesiunea Consiliului Permanent din 15 februarie 1937 de la Atena,
cand problema a fost pusa la ordinea de zi din initiativa Romaniei.
Chiar i in aceasta situatie, ministrul iugoslav de exteme nu a pus la
dispozitia colegilor din alianta textul acordului i documentele anexa.
Sesiunea din febmarie 1937 a Consiliului Permanent al
/V
Intelgerii Balcanice a inregistrat starea de fapt din Alianta; dei din
documente se remarca unanimitatea i caracterul lipsit de echivoc
fata de diferite evenimente internationale, totui se intrevedea o
atitudine oscilanta in coordonarea politicii intelegerii Balcanice,
indeosebi in legatura cu atitudinea fata de incercarile Italiei de a
accede in viata politica din Balcani. Angajata de acum, pe calea
rezolvarii problemelor ei de politica externa prin solutia acordurilor
bilaterale in detrimentul securitatii colective asigurate de cele doua
aliante, Iugoslavia repeta gestul sau din ianuarie i incheia un acord
important cu Italia (25 martie 1937), Belgradul nesocotind art. 2 din
/V
Pactul Balcanic. In continutul acestui Acord, pentru prima data se
renunta la mentionarea Pactului Societatii Natiunilor . Presa
3 3 3 3
germana i cea italiana considera ca acordul reprezinta o infrangere a
politicii Frantei in Europa Centrala, in timp ce presa franceza (Emile
Bure in LOrdre) recunotea practic aceasta infrangere, acuzandu-1
pe Stojadinovic ca este instmmentul lui Mussolini i Hitler pentm
dezagregarea Micii intelegeri i a intelegerii Balcanice. Presa romana
i chiar cea iugoslava dezproba acest acord.
initiativa germana din 11 mai 1938 care a emis o lege avand ca obiect un canal
Rin, Main, Dunare.
360George Cioranescu, op.cit., p. 140
361 George Sofronie, Semnificafia diplomatica a acordului italo-iugoslav,
^Universul din 25 februarie 1937.
200
Nici de aceasta data textul acordului nu a fost comunicat
anterior aliatilor invocandu-se rapiditatea desfaurarii negocierilor i
nevoia sau ansa obtinerii unor concesii maxime din partea unei Italii
aflate in dificultate. Semnarea Acordului italo-iugoslav a avut loc la
Belgrad, pe data de 25 martie 1937, i a marcat o extindere a
influentei Italiei in Balcani. Iugoslavia se arata tot mai indiferenta i
se departa de aliantele i de politica sa profranceza, orientadu-se
catre statele fasciste.
Insecuritatea pentru intregul continent pe care a generat-o
actiunea germana (receptata ca un adevarat oc in mediile politice i
diplomatice europene, ca i in randul opiniei publice) s-a accentuat i
mai mult odata cu declanarea razboiului civil din Spania (18 iulie
1936 - 5 martie 1939), deosebit de sangeros (soldat cu cca. 500.000
de victime) , acest razboi a readus in prim plan manifestarea
confruntarii intre statele totalitare ?i cele democratice.
Unite prin ideologia asemanatoare pe care o promovau, prin
compatibilitatea metodelor de guvemare i, nu in ultimul rand, prin
caracterul apropiat al obiectivelor politicii lor externe, Italia i
Germania au semnat, la 25 octombrie 1936, intelegerea pe baza
careia s-a constituit Axa Roma-Berlin , pentru ca, peste o luna,
guvemul Reich-ului i cel nipon sa semneze Pactul Anticomintem (la
care din 1937, a aderat i Italia), care le completau pe cele deja
existente.
Aceste initiative in plan institutional incep sa produca efecte
practice peste cateva luni. Potrivit Planului Otto va fi infaptuita
anexarea Austriei, dupa o putemica presiune asupra autoritatilor de la
Viena . Dupa ce cancelarul Austriei, von Schuschnigg, a fost fortat
362Romania in anii celui de-al doile razboi mondial, vol. I, Bucureti, 1989, p. 101
363Austria parea multora un stat fara viitor. Primul ministru Schuschnigg credea in
viabilitatea Austriei doar daca ar fi facut parte dintr-o confederate dunareana, care
insa nu avea nici o ansa sa se realizeze. Concomitent catiga teren curentul
legitimist, austriecii fund convini ca problemele lor s-ar rezolva mai uor daca
Habsburgii ar reveni pe tron. in iulie 1935 se adopta o lege prin care Otto de
Habsburg era autorizat sa revina in tara i i se restituia i averea. In 1938, Vicaner,
eful partidului legitimist, reuete sa pregateasca opinia publica pentru instalarea
imparatului, dar politica germana stopeaza intregul proces. (George Cioranescu,
Romdnii $i ideea federalists, 1996, p. 143 i urmatoarele).
201
sa elibereze detinutii national-socialiti i sa includa in guvem pe
eful acestora, Arthur Seyss-Inquart, Hitler declara - fara ca cineva
sa-i solicite - ca ia asupra sa apararea celor 10 milioane de germani
care traiau in afara Germaniei (7 milioane austrieci i 3 milioane de
germani sudeti in Cehoslovacia). La 12 martie 1938, trupele
hitleriste, chemate acum de noul cancelar al Austriei, Seyss-Inquart,
pomeau spre Viena, iar ziua urmatoare cei doi conducatori naziti
semnau legea Anschluss-ului, precedand referendumul pe aceasta
tema organizat formal in cele doua state, ale carui rezultate nu erau
'ICA *
greu de anticipat . Protestele tarilor din Intelegerea Balcanica i
A
Mica Intelegere (lipsite de vehementa) n-au reuit nici de aceasta
data sa determine schimbarea de atitudine a Frantei i a Marii
Britanii. Societatea Natiunilor, a respins propunerea de a se adopta
sanctiuni colective impotriva Germaniei, pentru ca nu mai avea
capacitatea i vointa politica de a opri statele revizioniste din drumul
hotarat de ele pentru implinirea scopurilor fixate.
Din pacate, criza declanata de evenimentele din
Cehoslovacia a dovedit, din nou, ca Franta (care avea un tratat
bilateral de prietenie cu Cehoslovacia), i Marea Britanie, vor tolera
in continuare, politica de nerespectare a tratatelor de pace3 de catre
statele revizioniste.
/V
In Cehoslovacia, la o populatie totala de 14.726.000 locuitori,
existau 3.231.000 de germani, 692. 000 maghiari, 549.000 ruteni,
186.000 evrei i 81. 000 polonezi. Konrad Henlein - eful germanilor
sudeti, cerea imperativ la Karlovy-Vary (25 aprilie 1938),
recunoa^terea egalitatii in drepturi pentru etnicii germani, delimitarea
regiunii locuite de sudeti in vederea acordarii autonomiei, etc.
Guvernul choslovac cedeaza la majoritatea cererilor, i in Statutul
364Desfa^urat sub un control sever i o propaganda exacerbata,plebiscitul din 10
aprilie 1938 s-a soldat cu urmatoarele rezultate: in Germania 99,08 % au fost
pentru unire; in Austria 99,75 % au fost pentru unire.
365Pozitia guvemului britanie fata de soarta Cehoslovaciei a fost exprimata, la 26
martie, in Parlament de primul ministru Neville Chamberlain, care declara ca nu va
acorda asistenta Frantei in cazul cand aceasta va veni in ajutorul Cehoslovaciei.
(Marea conflagrate a secolului XX. Al doilea razboi mondial, Bucure?ti, 1974, p.
52)
202
minoritatilor pe care-1 propun (infiintarea a trei regiuni autonome:
Boemia, Moravia, Slovacia) acorda largi drepturi executive
reprezentantilor minoritatilor. Statutul este respins de Henlein la 17
august, iar la 12 septembrie Hitler declara ca nu-1 intereseaza
autonomia regiunii sudete ci alipirea ei la Germania .
Criza cehoslovaca punea fata-n fata pe de-o parte Franta i
U.R.S.S. (Cehoslovacia conta pe Tratatul de alianta cu Franta din 25
ianuarie 1924 i pe Pactul incheiat cu U.R.S.S., in 1935), i, pe de
alta parte, Germania sustinuta de Italia. In aceasta situatie Anglia -
care, formal, nu avea interese in zona Europei Centrale - i-a asumat
rolul de mediator pentru stingerea conflictului. Chamberlain il
trimite, la 26 iulie 1938, pe lordul Walter Runciman in Cehoslovacia
sa medieze intre guvem i liderii sudeti, misiunea acestuia este sortita
eecului datorita discursului lui Hitler, care cerea alipirea regiunii la
Germania.
Grave consecinte pentru statul cehoslovac victima a
agresiunii, cat i pentm perspectiva statului polonez, a avut gestul
conducerii acestuia din urma de a emite pretentii teritoriale fata de
Cehoslovacia i a le sustine i pe cele ungare. Gestul Poloniei se
explica prin sentimentul de siguranta, oferit cu falsa generozitate de
tratatele bilaterale cu Germania i, respectiv, cu U.R.S.S., la
adapostul carora ii reconsidera i redefinea obiectivele i metodele
politicii sale exteme. Mai tarziu, Bucuretiul nu a raspuns
solicitarilor adresate de autoritatile din cateva sate romaneti din
nord-estul fostei Cehoslovacii care ar fi dorit sa fie incorporate la
Romania.
i in aceasta situatie, Societatea Natiunilor a fost, din nou,
paralizata in indeplinirea rolului ei de mentinere a statu-quo-ului, din
cauza dezacordului initial care s-a manifestat intre Marea Britanie i
Franta. Manevrand cu indrazneala ?i dibacie, guvemul de la Berlin
determina Marea Britanie i Franta sa adopte o pozitie concilianta,
astfel ca aceste state au ajuns la concluzia ca satisfacerea noilor
revendicari germane pe seama Cehoslovaciei ar putea sa fie ultimele
de aceasta natura, iar expansiunea nazista ar putea fi, in starlit,
366George Cioranescu: op. cit. p. 145
203
oprita. Mai mult, la Conferinta anglo-franceza de la Londra, din 28-
29 aprilie 1938, cele doua guveme au convenit sa exercite intreaga
lor influenta pentru a convinge guvemul de la Praga sa cedeze
presiunilor germane.
Echipele Daladier - Bonnet in Franta i Chamberlain -
Halifax in Marea Britanie au contribuit in cea mai mare masura la
sacrificarea Cehoslovaciei. eful misiunii militare franceze in
Cehoslovacia, generalul Louis Eugene Faucher, raporta ministrului
sau de razboi: Interventiile Frantei i Marii Britanii la Praga, au
produs in tara i in special in cercurile militare o indignare violenta
care a crescut in intensitate cand s-a aflat de acceptarea
'IfLH
ultimatumului de catre guvemul cehoslovac .
De altfel generalul francez cerea, printr-un raport, sa fie
imediat desarcinat din functia de ef de misiune pentru motivul ca
nu pot sa fiu de acord cu nerespectarea angaj amentelor noastre sau,
ceea ce este i mai grav, cu mistificarea lor...
Atitudinea efului misiunii militare franceze in Cehoslovacia
era explicabila daca avem in vedere pozitia exprimata de ofiterii
cehoslovaci, care reproau Ce ati facut? Hitler ne-a amenintat cu
executia, iar voi insiva v-ati angajat s-o puneti in aplicare /.../ Ne
aplicati o umilire fara precedent dand lui Hitler fara lupta i, practic,
fara opozitie, fortificatiile noastre. Santem pedepsiti cu cmzime
pentm fidelitatea noastra fata de Franta! Ce a mai ramas azi din
prestigiul moral al Frantei ? Care este acum locul ei in lume? Franta
ar participa - se spune - la garantarea noilor noastre frontiere. Dar ce
incredere i se mai poate acorda din moment ce i-a calcat cuvantul
ryu 368
La 18 septembrie 1938 a avut loc la Londra o consfatuire
intre Daladier - Bonnet ?i Chamberlain - Halifax pentru luarea unei
decizii in problema crizei cehoslovace. In nota franco-britanica
intocmita la sfaritul convorbirilor se hotarase cedarea zonei sudete
Germaniei i acordarea de garantii Cehoslovaciei in noua sa
367Apud: Viorica Moisuc, Premisele..., pp. 345-346
368Ibidem, p. 347
204
configuratie teritoriala369 Referindu-se la hotararea luata, Daladier a
spus: Revine deci celor doua guveme sarcina de a exercita o
presiune la Praga pentru ca Cehoslovacia sa accepte solutia care ii
este propusa de doua puteri prietene370.
Pe timpul vizitei premierului britanie in Germania (22-23
septembrie 1938), Berlinul i-a sporit pretentiile, cerand ocuparea
urgenta a Regiunii Sudete i organizarea unui plebiscit in regiunile
unde elementul etnic german reprezenta mai putin de 50 % din
populatie. Criza s-a amplificat prin anuntarea unor revendicari
similare din partea Poloniei i Ungariei.
Invocand nevoia de a rezolva criza, Mussolini propunea
guvemelor britanie i francez sa se intalneasca i sa stabileasca
impreuna cu germanii, modalitati de aplanare a acestuia. Cu toate
protestele opiniei publice din propriile tari ?i a guvemelor statelor
Micii intelegeri, intelegerii Balcanice i a altor state, in perioada 29-
30 septembrie 1938, au loc la Munchen, lucrarile Conferintei la care
participa: Hitler, Mussolini, Chamberlain i Daladier. La dezbateri
Cehoslovacia nu este invitata, astfel ca decizia apare ca un Dictat371.
El a fost acceptat fara rezistenta ?i, cu toate declarable asiguratorii, a
fost urmat la 30 septembrie de alte cedari teritoriale in favoarea
Poloniei (oraul Teschen ?i zona cu acelai nume i oraul Friestadt).
Prin Acordul de la Munchen se prevedea cedarea catre Germania a
28.291 km2 cu 3.683.082 de locuitori, din care 2.811.860 erau
germani.
369Apud, Viorica Moisuc, op. cit., p. 345, In urma evenimentelor recente - se
arata in aceste propuneri - s-a ajuns in prezent la un punct cand mentinerea in
cadrul frontierelor statului cehoslovac a regiunilor locuite in principal de germani
sudeti nu mai poate, de fapt continua fara a periclita atat interesele Cehoslovaciei
insa$i; cat ?i pacea Europei. in urma acestor considerente, cele doua guveme au
fost nevoite sa ajunga la concluzia ca mentinerea pacii $i salvgardarea intereseior
vitale ale Cehoslovaciei nu pot fi asigurate in mod eficace decat daca aceste regiuni
vor fi transferate Reich-ului.
370Ibidem.
371Dictatul impunea Cehoslovaciei sa cedeze Germaniei Regiunea Sudeta cu 1/5
din populatia statului cehoslovac ?i in care se gaseau importante lucrari de
fortificatii, resurse de materii prime i o putemica industrie de aparare (inclusiv
uzinele Skoda).
205
La 9 octombrie s-au desfaurat, la Komarno, convorbiri
cehoslovaco-ungare, fara rezultat insa. Maghiarii cer arbitrajul Italiei
i Germaniei, care dau, la 2 noiembrie 1938, la castelul Belvedere
din Viena, o sentinta arbitrara: se cedeaza Ungariei 12.400 km2i
1.064.000 de locuitori, cu oraele Munkacs i Ujgorod.
Dupa acordul de la Munchen, guvemul german a urmarit sa
impuna federalizarea statului cehoslovac pentm ca apoi sa obtina
disolutia i ocuparea lui deplina. Preedintele i liderii politici
cehoslovaci au emigrat, formand un guvem in exil, la Londra, iar
partidele nationaliste slovace 372 au incheiat acordul de la Zilina,
proclamand Slovacia ca stat autonom (7 octombrie 1938) avand un
guvem in frunte cu J ozef Tiso. Ucraina subcarpatica s-a declarat, la
randul ei, autonoma (9 octombrie 1938) i i-a ales propriul guvem
(in frunte cu Brody). In martie Slovacia i?i proclama independent,
iar statul cehoslovac disparea practic de pe harta Europei. Trupele
germane ocupa Cehia i Moravia. Guvemul hitlerist infiinteaza
Protectoratul Cehiei i Moraviei ca imitate autonoma in cadml
Marelui Reich. Trupele Ungariei completau opera de desfiintare a
fostului stat cehoslovac, ocupand, la randul lor, in folos propriu,
Ucraina Subcarpatica.
Ocuparea i desfiintarea Cehoslovaciei a insemnat o grea
lovitura data Micii Intelegeri,373al carei potential strategic i politic
372Liderul partidului populist slovac separatist a fost initial abatele Hlinca, ulterior
monseniorul J osef Tiso. Cehoslovacia, cu noul preedinte, Hacha, a acceptat
federalizarea, creand 3 regiuni autonome: ceha, slovaca ?i ruteana. Hacha hotarajte
ca statul astfel format sa graviteze politic in jurul Germaniei. Este momentul in
care Mica intelegere se poate considera destramata de facto. Sub aceasta. forma
statul a fiinctionat 3 luni. La 10 martie 1939 Tiso era demis, iar germanii folosesc
pretextul pentru a interveni cu trupe (14 martie). George Cioranescu, Romdnii $i
ideea federalista, pp. 146-147
j73Ultima Conferinta a Micii intelegeri s-a tinut la Bled, la 21-23 august 1938 cand
s-a ajuns la un acord cu Ungaria, prin care aceasta renunta la forta in schimbul
recunoa?terii de catre tarile Micii intelegeri a dreptului ei la inarmare. Pentru
dezmembrarea Cehoslovaciei vezi: Milica Moldoveanu, Dezmembrarea
Cehoslovaciei (1938-1939) f i implicafiile politico-diplomatice asupra centrului i
sud-estului Europei, in Probleme de politica externa a Romaniei 1918-1940, vol.
Ill, pp. 210-225
206
era considerabil redus. Situatia intregului sud-est european - a
Romaniei i Iugoslaviei mai ales - era deosebit de critica. Sistemul
de aliante impotriva statelor revizioniste din centrul ?i sud-estul
Europei, cu rol atat de important pana atunci, incepea sa se destrame,
in timp ce Italia se apropia de Germania, Ungaria i Bulgaria ii
sustineau reciproc actiunile politice, iar guvemul polon, fara sa
sesizeze pericolul la care se expunea, profita de conjunctura creata, in
A
timp ce era tot mai mult impins spre izolare. Intr-un studiu al Marelui
Stat Major roman se arata: Prin anexarea partiala a cadrilaterului
Boemiei i stapanirea Vienei, cel mai important centru de
comunicatii din Europa Centrala, Germania comanda implicit asupra
intregului bazin dunarean i expansiunea sa pe cele trei directii: sud,
est i sud-est a fost foarte mult uurata .
Acelai studiu mentiona ca directia cea mai probabila de
expansiune a Germaniei va fi spre est i sud-est, in directia Ucraina i
Delta Dunarii. Pe aceste directii se estima ca Ungaria putea fi uor
antrenata in cooperare (prin simpla promisiune de satisfacere a
revendicarilor teritoriale pe seama Romaniei i Iugoslaviei), astfel ca
singura opozitie i rezistenta mai credibila putea fi facuta doar de
Romania, Iugoslavia fiind deja oscilanta in politica externa.
Evenimentele au confirmat concluziile din studiul M.St.M.: la
28 martie 1939 armata germana ocupa portul Memel i provoca
incidente la granita cu Polonia.
Este momentul in care diplomatia romaneasca decide sa
incerce repozitionarea in raport de noile dezvoltari i evolutii in plan
european.
A
Lipsita de avantajele ce i le conferea Mica Intelegere i din
nevoia de a se dota cu armament i tehnica de lupta, mai ales dupa
disparitia fumizorului cehoslovac, constatand, in plus, precaritatea
relatiilor cu aliatii traditionali occidentali care se eschivau de la un
angaj ament concret, aflata sub presiunea i antajul Germaniei,
Romania incheie cu aceasta tratatul economic din martie 1939.
Marea Britanie i Franta, contiente, in fine, ca pot pierde controlul
asupra unui spatiu strategic important, incheie la randul lor acorduri
374AMR, fond 948, dosar nr. 323, p. 224
207
economice cu statele din zona sau fac promisiuni, Romaniei, Turciei,
Poloniei i Greciei ca le garanteaza independenta. Ca raspuns, Hitler
denunta Acordul naval germano-britanic i Pactul de neagresiune cu
Polonia i semneaza, la 22 mai 1939, tratatul de alianta politico-
militara cu Italia.
A A
Dupa destructurarea de facto a Micii Intelegeri, Intelegerea
A
Balcanica ramanea singura alianta regionala la Est. In pofida
numeroaselor tentative de a sparge i aceasta alianta, se poate
constata ca ea a rezistat i a reprezentat un pol al stabilitatii in
spatiul balcanic i o bariera in calea actiunilor agresive a statelor
fasciste. O perioada, Iugoslavia ingrijorata de propria existenta
statala i inelata in ateptarile ei, i-a dat seama de jocul periculos in
care se angajase i a revenit la ideea colaborarii active i loiale in
cadrul Intelegerii Balcanice. Treptat insa i aceasta alianta s-a erodat,
iar guvernul iugoslav, sub influenta personalitatii lui Stoiadinovic, se
simte eliberat de obligatiile bilaterale i multilaterale pe care i le-a
asumat fata de partenerii din Pact, intrand in combinatii politice i
mai stranse cu Italia i Germania.
La 23 august 1939, in urma tratatului sovieto-german, s-a
hotarat soarta statelor est-europene.
Germania declan^a, la 1 septembrie 1939, agresiunea
impotriva Poloniei. A fost momentul in care Marea Britanie i Franta
au hotarat, in sfarit, ca actiunile Berlinului puneau in pericol propria
lor existenta i trebuiau imediat oprite, declarand razboi Germaniei
(3 septembrie 1939). Declaratiile de razboi s-au succedat cu
repeziciune i din acele momente nimeni nu mai credea ca izbucnirea
celui de-al doilea razboi mai putea fi oprita.
Romania ii declara neutralitatea la 8 septembrie 1939, ceea
ce i-a permis o anumita libertate in politica externa, atat cat era
posibil in acel context international. Astfel ca, pentru moment, ea i-a
pastrat legaturile cu Marea Britanie i cu Franta i a gestionat, cu
sentimente de solidaritate, problemele generate de refugiatii polonezi
(inclusiv eful statului, guvernul, armata i tezaurul) in tranzit prin
Romania dupa infrangerea Poloniei in confruntarea cu Germania i
208
U.R.S.S. Concomitent, a dus o campanie diplomatics, in Balcani, in
intentia de a coaliza statele din aceasta zona pentru un proiect de
mentinere a lor in afara conflictului375.
Vom vedea, la cursul urmator, in ce masura diplomatia i
responsabilii politici de la Bucureti au reuit sa gestioneze o
problema romaneasca devenita chestiune regionala. Semnalam doar
cateva intamplari a caror interpretare o vom relua in alt context.
La 26-28 iunie 1940, in urma ultimatumurilor sovietice,
guvemul roman evacua Basarabia, Bucovina de Nord i tinutul
Herta in care s-au instalat ru?ii.
Dupa terminarea campaniei germane in vest, se pune
problema minoritatii ungare din Romania. Maghiarii 1-au trimis pe
contele Teleki i pe Csaky la Munchen (10 iulie 1940) dupa care I.
Gigurtu si Mihail Manoilescu au fost chemati la Salzburg si obligati
A _
sa inceapa convorbiri directe cu ungurii. In acest scop, la Tumu
Severin s-au desfaurat cateva runde de negocieri, incepand cu 6
august 1940. Din cauza pretentiilor maghiare exagerate, conferinta a
euat.
Solutia finala este data, urmand acela?i scenariu ca in cazul
conflictului precedent, ceho-ungar: la palatul Belvedere din Viena, la
30 august 1940, s-a dat sentinta prin care Romania a cedat Ungariei
43.000 km2i o populatie insemnata, din care 1.200.000 erau romani.
375S-a initiat un proiect al Blocului Balcanic al neutrilor fara un rezultat practic
in planul securitatii zonei. Vezi pe larg: Ion Calafeteanu, Diplomafia romaneasca
in sud-estul Europei 1938-1940, Bucure?ti, 1980, p. 70-71
* Rene Ristelhueber, Histoire des peuples balkaniques, Les Grandes Etudes
Historiques, Librairie Artheme, Fayard, 1950, p.394
209
Romania. Cedari teritoriale in 1940*
P i a t r a
T R A NS Y L
A l b a J u l i a
SL'AV.1
Acquisit ions:
353 s o v i c t i q u e s
IUU8 h o n g r o / s e s
b u / g a r e s
Iugoslavia, la randul ei, a continuat politica ei filogermana,
suportand, pana la urma, aceleai consecinte ca celelalte state
A A 5
membre ale Micii Intelegeri sau ale Intelegerii Balcanice.
La 25 martie 1941 ea adera la Pactul Tripartit prin semnatura
primului ministru Cvetkovic i a ministrului de externe Cinkar
Marinkovic. Dupa lovitura de stat data de regele Petru, cabinetul lui
Cvetkovic este arestat, iar noul guvem tergiverseaza ratificarea si
aplicarea tratatului. Pentm acest motiv, trupele germane invadeaza
teritoriul iugoslav la 6 aprilie 1941, urmand un scenariu similar de
dezagregare a statului ca in cazul Cehoslovaciei sau al Romaniei.
Croatii au jucat de data aceasta rolul slovacilor, iar rolul abatelui
Tiso 1-a avut croatul Ante Pavelic. Odata cu dezlantuirea ostilitatilor
3 3
germano-sarbe, Ante Pavelic adresa o proclamatie catre croati,
invitandu-i sa constituie un stat propriu, cu o suprafata de 42.340 km
i 3.700.000 locuitori, pe care regentul Horthy se grabete sa-1
recunoasca. In acest moment Iugoslavia inceta sa mai existe in forma
210
ei anterioara. Croatia intra in sfera de influenta italiana, iar Aimone
di Savoia-Aosta, duce de Spoleto i nepot al fostului rege Victor
Emmanuel al III-lea, devenea rege al acestui stat, sub numele de
Tomislav al II-lea 376.
Schita de mai jos este sugestiva in privinta destructurarii
iugoslave.
Dezembrarea Iugoslaviei (1941)
*
Acquisit ions:
llllll allemancfes
ita/ ienncs
hongroises
SGS bulgares
991albanaises
mm
UM A N I E
Sa/ onique
luini
RECE
ii il ii.
Evident, unui dintre beneficiarii destramarii Iugoslaviei a fost
statul bulgar, care a preluat o serie de teritorii, mult timp aflate in
disputa intre cele doua state. Ele au fost adaugate celorlalte achizitii
teritoriale pe care Sofia le-a reuit in primii ani ai razboiului, pe
seama Romaniei si a Greciei.
376George Cioranescu, op. cit., pp. 149-151
* Rene Ristelhueber, Histoire des peuples balkaniques, Les Grandes Etudes
Historiques, Librairie Artheme, Fayard, 1950, p. 408
211
Achizitiile teritoriale ale Bulgariei intre 1940-1941
Prizre
( : '
. . Scutari:
r*v
^3-' f - }
A \ ^
j ; ;2- *
tfValoQa.-.]
M
AS^'n \\\\ \^\\\\\
Bulgarie de 1939
Terri toires enleves:___
a /a Roumanie HH 3 /a iSrece H i a fa Yougoslavie
f '/.'} Territo/re youaos/ave occupe par I'A/banie
Concluzia generala a acestui curs nu este simplu de exprimat.
Este evident ca diplomatia Bucuretiului, toate autoritatile au actionat
cu buna credinta pentru consolidarea statutului international al
Romaniei obtinut dupa razboi. Pe de alta parte este clar ca in multe
privinte i situatii Romania nu i-a depait conditia de stat balcanic.
Ca rezultat, perceptia in cancelariile europene despre Romania, nu s-
a schimbat mult fata de situatia anterioara anului 1916.
A 3 3
In cateva situatii, trimiii Bucuretiului in diferite capitale ale
212
Europei sau in organisme intemationale s-au aflat in centml atentiei.
Am facut mentiuni speeiale in cursuri atunci cand m-am referit la
evenimentele respective.
In general diplomatia romaneasca a cultivat i intretinut acele
relatii care asigurau stabilitatea postbelica; cu toate eforturile,
frontiera estica a tarii a ramas descoperita, in ciuda efortului
remarcabil pe care Nicolae Titulescu 1-a facut.
Aliantele politico-militare n-au avut, neaparat, valoarea unor
coalitii pregatite sa declaneze un razboi, ci mai degraba au avut
rolul de a solidariza statele cu interese similare in jurul unui proiect
politic al stabilitatii i de a descuraja alcatuiri interstatale in zona
revizionismului responsabil de schimbari i rastumari de situatii.
NOTA:
La temele 7 i 8 bibliografia se transmite studentilor pe
timpul prelegerilor. La toate temele bibliografia este orientativa ?i se
actualizeaza la fiecare prelegere.
213
ISBN (general):( 10) 973-7601-57-2
(13) 978-973-7601-97-5
ISBN (vol l):(l 0) 973-7601 -58-0 '
(131978-973-7601-58-2