Sunteți pe pagina 1din 3

1 Romania in perioada Razboiului Rece

In ciuda eforturilor internationale, incheierea celui de-al doilea razboi mondial nu a adus pacea mult visata. Confruntarea dintre marile puteri a continuat sub o alta forma si cu alti actori: Razboiul rece, ai carui principali protagonisti au fost SUA si URSS. Reprezentand sisteme politice diametral opuse, cele doau state au intrat in conflict deschis la scurt timp dupa incheierea pacii. Germenii disputei sunt de natura politica in principal, SUA propunea lumii modelul democratiei occidentale in timp ce URSS dorea crearea unei centuri de securitate constituita din state europene cucerite in timpul ofensivei antihitleriste. Astfel sec al XX-lea este dominat de succesiuni de crize politice, de o cursa a inarmarilor declansata intre cele doua blocuri politice si militare angajate in Razboiul Rece. In tot acest context politic, soarta Romaniei era hotarata prin acordul de procentaj de la Moscova din octombrie 1944 si consfintita prin Tratatul de pace de la Paris din februarie 1947, unde marile puteri occidentale stabileau ca teritoriile Romaniei anexate de URSS sa ramana in componenta acesteia, Cadrilaterul era cedat Bulgariei, iar Ro a fost tratata ca un stat invins si obligata sa plateasca o despagubire de razboi de 300 mil dolari, bani ce trebuiau platiti in 8 ani URSS-ului. In tot acest timp armata sovietica isi rezerva dreptul de a ramane pe teritoriul romanesc. Romania intra astfel in sfera de influenta sovietica, devenind parte a Razboiului Rece. Impus prin forta, regimul comunist a scos tara pentru o jumatate de secol de pe orbita democratiei. Ea a fost supusa treptat procesului de sovietizare cu tot ce inseamna acesta: inlocuirea democratiei parlamentare cu un autoritarism fara precedent, trecerea la o economie centralizata si planificata, directionarea vietii culturale spre sustinerea noii societati. Principalul instrument prin care guvernul si-a realizat obiectivele politice in Romania a fost PCR. In 1948 monarhia a fost inlocuita cu republica, Ro devenind Republica Populara Romana condusa de Gh. Gheorghiu-Dej, pana in 1965 cand preluarea puterii de catre Nicolae Ceausescu a insemnat si modificarea titulaturii statului: Republica Socialista Romania. Politica externa a Romaniei a trebuit sa se alinieze Moscovei, restrangandu-si relatiile cu lumea occidentala. In 1949 statul roman a devenit membru fondator al Consiliului Economic de Ajutor Reciproc (CAER)-organizatie economica a tarilor comuniste si a Organizatiei Tratatului de la Varsovia creata in 1955, alianta militara a

2 statelor comuniste opusa NATO. La cativa ani dupa mortea lui Stalin, Gh. Gheorghiu Dej a inceput sa promoveze o politica de distantare fata de URSS, desi nu s-a pus problema parasirii CAER sau Pactului de la Varsovia. Insa pozitia Romaniei a fost unica in cadrul aliantei, ce nu a gazduit trupe sovietice pe teritoriul national, incepand cu anul 1958. Romania a avut o alta atitudine comparativ cu a celorlalti membri ai Tratatului fata de interventia sovietica si a altor 5 state ale aliantei a revolutiei din Cehoslovacia, creandu-se pericolul unei invazii sovietice in tara noastra. In consecinta Ro a avut o doctrina militara diferita de cea a Tratatului, e vorba de doctrina razboiul intregului popor. Curajul liderului comunist precum si alte initiative de politica externa, are condus la o crestere a popularitatii sale atat in tara cat si in strainatate. In consecinta Ro a fost vizitata de lideri accidentali iar prestigiul international al Ro si rolul sau in politica internationala au atins apogeul. Diplomatia romaneasca a avut un rol important in elaborarea Actului Final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare Europeana de la Helsinki din 1975, document care garanta frontierele tarilor europene, libera circulatie a oamenilor si liderilor, respectul drepturilor omului, egalitatea pentru statele suverane, nerecurgerea forta, neamestecul in treburile interne. In anii 1970 si 1980 politica externa promovata de Romania a atras interesul Occidentului, manifestat prin vizite ale marilor lideri ai lumii democratice sprijin economic si financiar exprimat prin includerea Ro in cadrul FMI in 1972 si Banca Internationala ptr. Reconstructie si Dezvoltare ; obtinerea unor imprumuturi externe, atragerea capitalului si a tehnologiei occidentale. Statul roman a stabilit relatii diplomatice cu RFG in 1967 si de asemenea a adoptat o atitudine proprie fata de conflictul arabo-israelian fiind singura tara din Europa de rasarit care 1967 a mentinut relatii diplomatice cu Israelul, un stat sustinut de SUA. Aceasta pozitie a Romaniei a avut implicatii importante: Romania a devenit un stat mediator in conflictul arabo-israelian si-a imbunatatit relatiile cu SUA si lumea occidentala si a crescut prestigiul international al Romaniei. Romania a criticat aspru si agresiunea sovietica din Afganistan din 1979. Dupa venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea URSS si inceperea de negocieri directe cu SUA rolul diplomatiei romanesti s-a redus tot mai mult.

3 Deteriorarea situatiei interne din Romania si atacurile tot mai vehemente ale guvernelor occidentale impotriva politicii de nerespectare a drepturilor omului au dus la izolarea internationala a Ro concretizata in diverse forme: inrautatirea relatiilor cu statele occidentale, scaderea schimbului economic, renuntarea in 1988 la clauza natiunii cele mai favorizate acordata de SUA. Din aceasta situatie de izolare diplomatica a iesit in urma Revolutiei din dec 1989, cand s-a angajat pe un drum nou de politica externa de reintegrare in lumea occidentala. Razboiul Rece lua sfarsit in 1991 odata cu dezmembrarea URSS si tarile din estul Europei se orienteaza spre integrarea europeana. Putem afirma despre Romania ca desi aflata sub influenta Moscovei a avut o pozitie unica fata de crizele Razboiului Rece afirmandu-si independenta politica nu doar in plan intern ci si extern, fapt vizibil in mai multe randuri dar cel mai bine in cadrul conflictelor arabo-israeliene.