Romania in perioada ,,Razboiului Rece”

Razboiul Rece 1947-1991 a fost o confruntare deschisa care s-a dezvoltat dupa Al Doilea
Razboi Mondial intre doua grupuri de state care aveau ideologii si sisteme politice diametral
opuse. Intr-un grup se aflau U.R.S.S. si aliatii ei. Celalalt grup cuprindea S.U.A. si aliatii lor. La
nivel politico-militar a fost o confruntare intre N.A.T.O. si Pactul de la Varsovia. Razboiul Rece
a dominat politica externa a S.U.A. si U.R.S.S. inca din 1947 si pana la caderea U.R.S.S. in
1991.
Relatiile cu U.R.S.S. si blocul statelor comuniste:
Perioada 1948-1953 s-a caracterizat prin supunerea politicii externe romanesti, Moscovei
la fel ca si in cazul celorlalte tari comuniste din sud-estul Europei. Evenimentele din Ungaria din
octombrie-noiembrie 1956 au pus in evident opozitia lui Dej fata de destalinizare: comunistii
romani au aratat ostilitate fata de I. Nagy si au sustinut represiunea sovietica. Indepartarea de
Moscova dupa 1958 a fost vizibila si in planul relatiilor cu statele vecine. In 1963. Dej a vizitat
Iugoslavia, incheind acordul pentru construirea complexului hidroenegetic de la Portile de Fier.
Dupa 1965 limitele tolerantei sovietice au fost puse la incercare. Romanii si-au continuat
neutralitatea in conflictul ruso-chinez, apropriindu-se de Iugoslavia. Legaturile dintre Nicolae
Ceausescu si Leonid Brejnev au cunoscut o oarecare imbunatatire dupa 1947. Cu toate acestea,
apropierea romano-sovietica nu a fost de durata. Izolarea lui Ceausescu il va face vulnerabil in
lumina perestrokai.

Romania in cadrul C.A.E.R (Consilul de Ajutor Economic Reciproc)

C.A.E.R. a luat nastere ca riposte in aplicarea planului Marshall si ca alternativa la
Organizatia pentru Cooperare Europeana. Crearea C.A.E.R. era destinata fluidizarii relatiilor
comerciale si colaborarii economice si tehnico-stiintifice dintre tarile fondatoare. Construirea
podului de la Giurgiu-Ruse, reprezinta un prim rezultat al activitatii C.A.E.R. Schimbarea in
politica Romaniei fata de C.A.E.R. s-a produs in 1964, odata cu Planul Valev. Batalia pentru o
mai mare autonomie economica a Romaniei fata de U.R.S.S. a culminat cu Declaratia din aprilie
1964, a Partidului Muncitoresc Roman, moment care a marcat apogeul opozitiei romanesti fata
de tentativele conducerii de la Kremlin.
Romania si Pactul de la Varsovia.
Pactul de la Varsovia, creat la 14 mai 1955, este raspunsul comunistilor la Alianta Nord
Atlantica. Din punct de vedere militar, dominatia sovietica s-a manifestat prin ocuparea militara
a tarii, care a durat pana in 1958 dar si prin incadrarea Romaniei in Pactul de la Varsovia.
Romania a fost singura membra a pactului de la Varsovia care nu a participat la invadarea
Cehoslovaciei in 1968. Romania a refuzat sa semneze declaratia din noiembrie 1978 prin care
pactul condamna negocierile de pace israelo-egiptene, refuzand de asemenea sa accepte cresterea
cheltuielilor militare. Transformarile politice din Europa Centrala si de Est de la sfarsitul anilor
80 au determinat disparitia aliantei, care s-a dizolvat oficial in 1991.
Relatiile Romaniei cu Europa Occidentala:
Romania s-a preocupat de promovarea relatiilor cu statele din fara blocului comunist. In
1955 a devenit membra a Organizatiei Natiunilor Unite. Dupa 1958, comertul romanesc a fost
treptat reorientat spre Occident. In planul relatiilor diplomatice, 1963 a fost anul in care la
O.N.U., Romania a votat pentru prima data altfel decat Uniunea Sovietica si aliatii ei. Perioada
1956-1974 a fost martora unor initiative diplomatice romanesti care au sporit prestigiul Romaniei
pe scena internationala: vizita la Bucuresti a presedintilor Frantei, Charles de Gaulle in 1968 si ai
S.U.A., Richard Nixon in 1969 si Gerald Ford in 1975. Impunerea cultului personlitatii,
nerespectarea acordurilor de la Helsinki si incalcarile drepturilor omului au racit considerabil
relatiile cu Occidentul. Deteriorarea situatiei interne din Romania si atacurile din partea
guvernelor occidentale impotriva politicii lui Ceausescu de nerespectare a drepturilor omului a
dus la izolarea internationala a Romaniei.

P0ZIŢIA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOIUL RECE

1.ROMÂNIA SI REVOLUŢIA ANTICOMUNISTĂ DIN UNGARIA 1956;

Atitudinea de subordonare a României faţă de U.R.S.S. cu ocazia revoltei anticomuniste
condusă de Imre Nagy a sprijinit intervenţia militară sovietică.
Imre Nagy a fost arestat în 22 noiembrie (inițial, de János Kádár), și dus în România. Aici, cu
concursul Securității, este deținut într-o casă conspirativă din Snagov, sub pază și strictă
supraveghere. Convorbirile telefonice îi erau interceptate, corespondența confiscată, fiind - de
asemenea - filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniștii unguri, la cererea expresă a Moscovei,
cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi "judecat", iar guvernul român se execută. Este
readus în Ungaria, la Budapesta, și, printr-un simulacru de proces, în buna tradiție a justiției
staliniste, este condamnat la moarte prin spânzurare (16 iunie 1958.

2. ROMÂNIA SI RĂZBOIUL DIN VIETNAM 1959-1975;

România și războiul din Vietnam (1959-1975). La sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut,
România, din cauza poziției antisovietice în politica externă, și-a îmbunătățit relațiile cu Statele
Unite. În aceste condiții, România a reprezentat unul din canalele utilizate de americani pentru a
duce negocieri secrete cu guvernul comunist de la Hanoi (capitala Vietnamului de Nord); în anul
1968, nord-vietnamiezii au declanșat o neașteptată ofensivă și rolul diplomatic al României în
această problemă s-a încheiat.
În final, după retrarea armatei americane, Vietnamul de Sud a fost cucerit într-un timp foarte
scurt de Vietnamul de Nors, în anul 1975.
Relațiile bune avute atât cu China, cât și cu Statele Unite, au permits României să îndeplinească
un rol de canal de comunicare între cele două state, până la istoricul moment al reluării relațiilor
diplomatice americano-chineze.

3.ROMÂNIA SI RĂZBOIUL DE ŞASE ZILE 1967

Orientul Mijlociu este una dintre zonele cele mai tensionate în relațiile internaționale.
Conflictele din Orientul Mijlociu au reprezentat o componentă a războiului rece, Uniunea
Sovietică sprijinând statele arabe, iar Statele Unite, Israelul.
Statele arabe au obținut retragerea trupelor ONU. Toate semnele indicau iminența unui atac arab.
Israelul a reacționat atacând Egiptul, Siria și Iordania, a căror armată a fost distrusă în mai puțin
de o săptămână. Israelul a ocupat mai multe teritorii aparținând statelor arabe, urnărind să-și
apere securitatea. În zilele războiului, a avut loc la Berlin o conferință a partidelor comuniste din
statele Tratatului de la Varșovia, la care a participat și Iugoslavia. URSS a propus adoptarea unei
rezoluții în care să condamne Israelul ca stat agresor. România nu a fost de acord cu această
propunere și a adus critici statelor arabe pentru erorile comise. Declarația finală nu a fost
semnată de România. Mai mult, România a fost singurul stat comunist ce nu a rupt relațiile
diplomatice cu Israelul, păstrând în același timp relațiile bune cu lumea arabă.
Această poziție a României a avut importante implicații:
România a devenit mediator în conflictul arabo-israelian; prin intermediul României au fost
stabilite contacte între diplomații americani, israelieni, arabi;
România și-a îmbunătățit relațiile cu SUA și lumea occidentală. Astfel, la scurt timp după
terminarea operațiunilor militare, prim-ministrul român, Ioan Gheorghe Maurer, a fost primit de
președintele SUA, Lyndon Johnson. În același timp, România a fost prima țară comunistă care a
reluat relațiile cu Republica Federală a Germaniei, în pofida opozișiei Republicii Democrate
Germane (statul comunist german) și a Uniunii Sovietice.
Poziția românească în conflictul arabo-israelian a crescut enorm prestigiul României, ca
urmare rolul ei în relațiile internaționale a depășit cu mult situația reală dată de potențialul său
economic, militar și demografic limitat. România a fost vizitată de lideri occidentali importanți
(președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford și conducătorul Franței, Charles de Gaulle

POZIŢIA ROMÂNIEI FAŢĂ DE INVADAREA TRUPELOR TRATATULUI DE LA

VARȘOVIA A CEHOSLOVACIEI ÎN 1968 ȘI ÎN CADRUL TRATATULUI DE LA
VARȘOVIA.
1968 – refuzul României de a se implica în „Primăvara de la Praga”. Această atitudine a
contribuit la
→ creşterea popularităţii lui N. Ceauşescu
→ vizita unor lideri occedentali:
– vizita preşedintelui francez Charles de Gaulle
1969 – vizita preşedintelui S.U.A., Richard Nixon
1975 - vizita preşedintelui S.U.A.,Gerald Ford
→ apariţia pericolului unei invazii sovietice
→ o doctrină militară diferită de cea a Tratatului de la Varşovia – doctrina „războiul întregului
popor” – după 1969, România şi-a creat propria strategie de apărare; şi-a organizat forţele
armate după propriile regulamente şi a refuzat prezenţa inspectorilor sovietici.

POZIŢIA ROMÂNIEI LA CONFERINŢA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE DIN

EUROPA;
Participarea României la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa. Țările
europene, SUA și Canada au semnat în 1975, „Acordurile de la Helsinki” în care erau afirmate
unele principii în relațiile internaționale: respectarea integrității teritoriale a statelor;
nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța; neamestecul în treburile interne; dreptul fiecărui
popor de a decide asupra propriei dezvoltări; respectarea drepturilor omului.
6. ROMÂNIA SI RĂZBOIUL DIN AFGANISTAN1979-1988.
România și războiul din Afghanistan. România a adus critici agresiunii sovietice din
Afghanistan, considerată o aventură care a adus o nouă criză în relațiile internaționale.
În decembrie 1991,
liderii Rusiei, Bielorusiei și Ucrainei s-au întâlnit lângă Minsk, pentru a hotărî dizolvarea
Uniunii Sovietice și nașterea unei confederații deschise de state independente, Comunitatea
Statelor Independente (CSI). Prima lor mișcare a fost să-l informeze pe președintele Bush asupra
hotărârii, înainte de a-i spune lui Gorbaciov. Statele Unite învinseseră. Erau singura superputere
rămasă.
Chiar dacă Războiul Rece s-a încheiat, omenirea este expusă şi în secolul al XXI-lea riscului
unei deflagraţii nucleare. Principalul arhitect al politicilor americane în timpul Războiului Rece
şi totodată unul dintre cei mai apreciaţi diplomaţi din istoria SUA, George F. Kennan, pleda în
anii '80 pentru renunţarea la armele nucleare, transmiţând un mesaj liderilor ţărilor cu arsenal
atomic:
"Pentru numele lui Dumnezeu, pentru dragostea pe care o purtaţi copiilor voştri şi civilizaţiei de
care aparţineţi, încetaţi această nebunie! Sunteţi muritori. Sunteţi supuşi greşelilor. Nu aveţi
niciun drept să ţineţi în mâinile voastre - nu este nimeni suficient de înţelept şi de puternic să
facă asta - o putere atât de distructivă încât să pună punct vieţii civilizate pe o mare porţiune
din această planetă".