România în timpul Războiului Rece (1946-1989)

Războiul Rece(RR) a reprezentat o confruntare politică, militară, ideologică, economică etc.,

indirectă, între SUA și URSS după cel de-Al Doilea Război Mondial(2RM).
La finalul 2RM lumea a devenit bipolară: SUA și URSS. În jurul SUA s-au grupat statele cu
regim democratic, cele din Vestul Europei, iar URSS a adunat statele satelit, cele cu regim comunist
unde drepturile și libertățile oamenilor erau încălcate frecvent.
Pericolul reprezentat de răspândirea comunismului și scindarea lumii în două a fost semnalat
primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, care în 1946, într-un discurs ținut în fața
studenților de la Universitatea Fulton, SUA, a spus peste Europa „a căzut Cortina de Fier”.
Cele mai importante aspecte ale RR au fost de natură economică și militară.
Economic: - în 1947, SUA, au lansat Planul Marshall prin care sprijineau financiar statele
europene să se refacă după război. Ajutorul american a fost acceptat de statele occidentale unde
funcționa regimul democratic. Statele cu regim comunist au refuzat Planul Marshall.
- 1949, URSS împreună cu statele comuniste din Europa a înființat Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc CAER. Acest organism era coordonat de Moscova și avea rol de
cooperare a statelor comuniste din Europa.
Militar: - 1949 a fost înființată Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) cu
scopul de a stopa răspândirea comunismului în lume.
- în replică, în 1955 statele comuniste din Europa, în afară de Iugoslavia, au înființat
Tratatul (Pactul) de la Varșovia.

Perioada lui Dej (1948-1956)

La început, între anii 1948-1960, politica externă a României a fost subordonată total URSS-
ului.
Febr. 1948, România a încheiat Tratatul de colaborare, prietenie și ajutor reciproc cu URSS.
În baza acestui tratat rușii au spoliat statul român prin înființarea unor întreprinderi mixte, numite
sovromuri. Prin intermediul acestora, rușii au transportat din România tot ce au avut nevoie de la
alimente, materii prime și până la întreprinderi întregi.
1948-1949 România a fost de partea URSS și a condamnat regimul lui Tito din Iugoslavia
care se opunea intervenției rușilor în treburile interne ale țării.
a) Revoluția din Ungaria (1956) și de această dată, România a urmat politica Moscovei și
a participat la înăbușirea revoltei declanșate Imre Nagy. Mai întâi, România a trimis o
misiune a Crucii Roșii care ducea medicamente pentru răniți. Apoi, Imre Nagy a fost
convins să vină în România unde va primi azil politic, împreună cu grupul său.
 Promisiunea nu a fost respectată, după o perioadă în care au fost ținuți la Snagov, în
regim de izolare, au fost predați autorităților maghiare care restabiliseră ordinea cu
tancurile sovietice. Liderul comunist maghiar, Janos Kadar, i-a judecat și i-a executat în
anul 1958.
Consecința: datorită supunerii de care a dat dovadă în timpul revoluției maghiare, în
anul 1958, Armata Roșie a fost retrasă de pe teritoriul României.
După moartea lui Stalin, la conducerea URSS a ajuns Nikita Hrușciov care a început un
amplu proces de destalinizare condamnând crimele din timpul lui Stalin. În plin proces de
destalinizare, România s-a distanțat de URSS și a reluat relațiile diplomatice cu Iugoslavia cu care a
început construcția Hidrocentralei Porțile de Fier.
b) Declarația PMR din aprilie 1964. Rușii au inițiat planul Valev prin care doreau să
creeze o zonă agrară exploatată de Moscova care cuprindea părți din Bulgaria, România
și Ucraina. Planul sovieticilor era în contradicție cu politica de industrializare a
regimului de la București. Dej s-a opus acestei inițiative, iar în aprilie 1964 a adoptat
Declarația PMR. A respins planul Valev și a criticat intervenția URSS în treburile
interne ale statului. De asemenea, a afirmat independența față de Moscova și a proclamat
principiul suveranității și independenței naționale. Susținea egalitatea în drepturi a
partidelor comuniste și muncitorești din rândul statelor socialiste.

Ceaușescu (1965-1989) a continuat politica de distanțare față de URSS crescând prestigiul

internațional a țării. Prin această politică, Ceaușescu a fost văzut de statele occidentale ca un lider
important în rândul statelor comuniste.
a) 1967 – România a fost primul stat comunist din Europa care a reluat legăturile relațiile
diplomatice cu Republica Federală Germană, căreia i-a recunoscut regimul
democratic. În același an a avut loc „Războiul de 6 zile” când Israelul a atacat Țările
Arabe. România nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul care a fost declarat stat agresor
de statele membre ale Tratatului de la Varșovia. Mai mult, România a adoptat poziția
statelor occidentale, a devenit mediator în conflict și s-a implicat tratativele de pace.
Acest fapt a dus la consolidarea relațiilor economice româno-israeliene. Mai mult,
Israelul și țările arabe au avut un rol însemnat în alegerea reprezentantului României,
Corneliu Mănescu, ca președinte al Adunării Generale a ONU. Era primul reprezentant
al unei țări comuniste numit în această funcție.
b) 1968 – Primăvara de la Praga. În august 1968, Alexander Dubcek a preluat conducerea
Partidului Comunist și a început un amplu proces de reformare a Cehoslovaciei, numit
 „primăvara de la Praga”(care a avut loc vara😊)))!La 21 august 1968 pentru a nu pierde

controlul asupra Cehoslovaciei, URSS decide să intervină cu trupele Tratatului de la

Varșovia. Ceaușescu refuză să trimită trupe alături de celelalte state comuniste pentru
reprimarea mișcării și a criticat în termeni duri agresiunea asupra Cehoslovaciei. A
convocat un miting de susținere a regimului în București și a constituit Gărzile Patriotice
cu ajutorul populației civile pentru a fi pregătit de o eventuală intervenție și în România
a URSS-ului.
Consecința: a crescut prestigiul internațional al lui Ceaușescu, România fiind vizitată de
importanți șefi de state: Charles de Gaulle, președintele Franței și președinții SUA,
Richard Nixon și Gerald Ford. Țara noastră a primit împrumuturi pentru dezvoltare de la
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
c) 1975 Conferința de la Helsinki pentru securitate și cooperare în Europa. România a
avut un rol important în impunerea unor principii internaționale. A susținut respectarea
drepturilor omului, libera circulație a persoanelor și rezolvarea conflictelor dintre state
pe cale pașnică. Cu toate că a semnat această convenție, pe plan intern, regimul lui
Ceaușescu a impus măsuri contradictorii, fapt care a dus la izolarea pe plan extern a țării.