România postbelică. Stalinism, național-comunism și disidență anticomunistă.

Construcția democrației postdecembriste.

Instaurarea comunismului în România

Factorii care au favorizat preluarea puterii de către comuniști sunt:
Prezența trupelor sovietice pe teritoriul României, acestea staționând pe teritoriul țării
între 1944-1958.
Acordul de procentaj, care a reprezentat o înțelegere încheiată în 1944 la Moscova între
Stalin și Winston Churchill care prevedea împărțirea Europei de sud-est în sfere de
influență. Astfel, România intră în sfera de influență a Moscovei în proporție de 90%.
Tratatul de Pace dintre România și coaliția Națiunilor Unite în cadrul Conferinței de
Pace de la Paris din 1946-1947. România a fost considerată stat învins în cel de-al Doilea
Război Mondial și a fost obligată să plătească mari despăgubiri de război Uniunii
Sovietice, fapt ce a accentuat controlul URSS asupra țării.
Partidul Comunist Român se bucura de sprijinul Moscovei, URSS fiind alături de
partid atât financiar, cât și prin trimiterea de consilieri sovietici în țară.

Etapele instaurării comunismului:

Instaurarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945, acesta fiind impus de comisarul
sovietic Andrei Vîșinski și dominat de comuniști care dețineau cele mai importante
ministere.
Falsificarea alegerilor legislative din noiembrie 1946 în favoarea comuniștilor, câștigate
cu adevărat de PNȚ.
Eliminarea opoziției democratice în vara anului 1947, PNȚ și PNL fiind desființate iar
liderii lor au fost arestați, găsindu-și sfârșitul în închisorile comuniste (Iuliu Maniu, Ion
Mihalache – PNȚ și Constantin I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu – PNL). În dizolvarea
PNT-ului avem celebra înscenare de la Tămădău prin care unui număr mare de fruntași
național-țărăniști li s-a oferit ocazia de a fugi în străinătate, însă aceștia au fost de fapt
arestați, judecați și închiși, PNȚ-ul fiind desființat. După toate acestea, PNL s-a
autodizolvat.
Abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, monarhia fiind abolită. Astfel, se
proclamă Republica Populară Română.

1
După abdicarea regelui Mihai I în România se impune regimul stalinist care funcționează între
anii 1948-1965, țara schimbându-și numele, precum este precizat și mai sus. Acest regim a fost
unul dur, asemănător celui instaurat de Stalin în URSS. De asemenea, s-au luat măsuri de
consolidarea a regimului comunist, inclusiv marginalizarea sau eliminarea adversarilor politici,
precum Lucrețiu Pătrășcanu.

Practici politice totalitare:

Crearea partidului unic: Partidul Muncitoresc Român, care a apărut în urma fuziunii
dintre Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat.
Adoptarea Constituției din 1948, prin care România devenea o republică populară și
avea rolul de a legitima noul regim.
Naționalizarea principalelor mijloace de producție, care s-a realizat prin legea
naționalizării întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi
din 11 iunie 1948. Astfel, marile întreprinderi au trecut în proprietatea statului fără să se
acorde despăgubiri.
Industrializarea forțată, care de altfel a reprezentat o constantă a regimului comunist și
a provocat mari dezechilibre economice. Accentul era pus pe dezvoltarea industriei grele,
precum cea constructoare de mașini, industria metalurgică, miniera, chimică sau
petrochimică.
Centralizarea economică, prin care economia de piață a fost înlocuită cu o economie
controlată de stat, planificată în baza unor planuri inițial anuale, apoi cincinale.
Colectivizarea agriculturii, aceasta desfășurându-se între anii 1949-1962, țăranii fiind
obligați să își cedeze proprietățile Gospodăriilor Agricole Colective, numite ulterior
Cooperative Agricole de Producție (C.A.P.). Țăranii care opuneau rezistență erau arestați
și torturați (peste 80,000), unii fiind chiar uciși, iar cele mai duri măsuri au fost luate
împotriva chiaburilor.
Poliția politică a luat ființă în 1948 sub numele de Direcția Generală a Securității
Poporului, cunoscută populat drept Securitatea, fiind la început coordonată de agenții
sovietici. Ea a reprezentat elementul principal al represiunii, vizându-i pe cei care se
opuneau regimului comunist: intelectuali, preoți, oameni de cultură, conducători ai
armatei, oameni politic, etc.
Teroarea/represiunea viza dușmanii regimului, cei care se opuneau fiind amenințați,
arestați, torturați și chiar omorâți. De asemenea, se dorea încerca și „reeducarea”
deținuților politici, unul dintre cele mai cunoscute acțiuni fiind Fenomenul Pitești dintre
1949-1952, unde se dorea reeducarea prin torturi și bătăi.
o Victime: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, Constantin
Argentoianu, Constantin I.C. Brătianu, Mihail Manoilescu.
o Închisori comuniste: Aiud, Sighet, Gherla, Râmnicu Sărat, Pitești.
o Lagăre de concentrare și de muncă: Canalul Dunăre-Marea Neagră.

2
 Monopolul asupra culturii, prin care se reorganizează învățământul după modelul
sovietic, limba rusă fiind și ea introdusă în școli. Apare și o nouă cultură numită
”proletcultism”, aceasta fiind practic cultura proletariatului, care avea rolul de a realiza
opere artistice care să redea lupta de clasă. De asemenea, Biserica Ortodoxă a fost
subordonată statului, fiind obligată să accepte și să respecte linia politică impusă de
regim, iar Biserica Greco-Catolică a fost desființată.
Etapele regimului stalinist:
1948-1960:
o România urmează politica Moscovei
o 1949: la inițiativa URSS ia naștere Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER) din care făceau parte statele comuniste, inclusiv România. CAER a fost
creată ca replică la Planul Marshall din 1947)
o 1955: România este membru fondator al Tratatului de la Varșovia, alianță militară
creată de comuniști ca replică la constituirea N.A.T.O din 1949)
o 1956: România participă la înfrângerea revoluției din Ungaria
o 1958: Trupele sovietice se retrag din România acesta fiind începutul procesului de
desovietizarea a României.
1960-1965:
o Are loc îndepărtarea României de U.R.S.S și apropierea de China, fiind reluate și
legăturile cu Occidentul.
o Sunt eliberați ultimii deținuți politici.
o 1964: România respinge planul Valev, care dorea ca țara noastră să devină un stat
preponderent agricol.
o 1964: Declarația P.M.R din aprilie, care respingea modelul unic de socialism,
statul român proclamându-și dreptul fiecărei țări de a edifica propriul model de
socialism (acesta a reprezentat momentul de apogeu al politicii de desovietizarea
a României)
După regimul stalinist, în România o să se dezvolte regimul național-comunist, care a funcționat
între anii 1965-1989 sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. În primii ai regimului țara a avut
parte de o perioadă de liberalizare, însă după 1971 s-a revenit la practicile staliniste, accentuând
tendința naționalistă inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej

Etapele regimului național-comunist

1965-1971
o Perioadă de liberalizare a regimului, în care controlul asupra presei s-a diminuat și
a avut loc o deschidere către cultura occidentală
o Nicolae Ceaușescu a continuat politica de distanțarea față de URSS
o Ceaușescu își consolidează poziția de lider:

3
  1965: este adoptată o nouă Constituția, se modifică numele statului –
Republica Socialistă România.
 1965: Partidul unic (PMR) revedea la veche titulatură, Partidul Comunist
Român
 Critică abuzurile Securității din anii 1940-1950
 1968: refuzul lui Ceaușescu de a lua parte la invazia trupelor Pactului de
la Varșovia în Cehoslovacia, care avea ca scop înăbușirea ”Primăverii de
la Praga”. Acest refuz a contribuit la creșterea prestigiului României în
Occident, Ceaușescu bucurându-se apoi de vizita unor importanți lideri
occidentali
 1968: președintele francez Charles de Gaulle vizitează România
 1969: președintele american Richard Nixon vizitează România, fiind
primul președinte american care a vizitat o țară socialistă.
1971-1989:
o 1971: vizitele lui Ceaușescu din țările comuniste asiatice, unde rămâne
impresionat de cultul personalității liderilor Mao ZeDong din Cina și Kim Ir Sen
din Coreea de Nord)
o 1971: la întoarcerea în țară adoptă „tezele din iulie”
 Reprezentau un fel de revoluție culturală, prin care instituia un control
sever asupra presei, învățământului, presei și culturii, abandonând
deschiderea spre Occident.
 Mijloacele de comunicarea în masă aveau obligația de a difuza doar
producții culturale românești cu teme socialiste, iar operele artistice și
literare trebuiau să promoveze subiecte cu caracter național.
 Se consolidează cultul personalității lui Ceaușescu, liderul comunist
devenind subiectul principal al producțiilor culturale.
o 1974: crearea funcției de președinte al Republicii Socialiste România
 Deținută de Ceaușescu, acesta inaugurează socialismul dinastic prin care
promovează membrii familiei în funcții de stat și de partid.
o 1975: semnarea Actului Final de la Helsinki, prin care Ceaușescu se angaja să
respecte drepturile omului și libertățile fundamentale.
o Criza economică
 Cauzată de investițiile în industria grea și în proiectele megalomane
(Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărășanul, Casa Poporului, etc)
plus distrugerile provocate de cutremurul din 1977.
 Datoria externă a țării se mărește la peste 10 miliarde de dolari, iar
Ceaușescu decide plata integrală a acesteia până în 1990. Pentru a-și
atinge obiectivul, liderul a impus un regim de austeritate prin care a
raționalizat alimentele de baza (pâinea, laptele, carnea, făina), energia
electrică, combustibilul, gazul astfel încât nivelul de trai al românului
scade.
 Chiar dacă datoria externă este plătită în martie 1989 aceste
schimbări provoacă o furie puternică a poporului față de regim,

4
 furie care declanșează revoluția anticomunistă din 1989 în urma
căreia regimul lui Ceaușescu cade.
Disidența anticomunistă
Disidenții au contribui prin acțiunile lor la prăbușirea regimului comunist din România, disidența
anticomunistă având, la rândul ei, mai multe forme:
Rezistența armată, observată prima dată la sfârșitul anilor 1940, când apar grupuri de
rezistență armată care s-au refugiat în munți precum Sumanele Negru, Haiducii
Mușcelului, Haiducii lui Avram Iancu, etc. Unii dintre liderii rezistenței armate au fost
Gheorghe Arsenescu, Ion Gavrilă Ogoranu, Toma Arnăuțoiu și sperau că SUA va
interveni și restabili democrația în România.
Grevele muncitorești, manifestații pentru condiții mai bune de muncă și trai decent,
precum greva minerilor din valea Jiului din 1977, minerii formulând mai mult revendicări
economice. După negocierea personală a minerilor cu Ceaușescu liderii grevei au fost
arestați, deși Ceaușescu a promis că nu va lua măsuri împotriva lor.
Mitinguri de protest, precum manifestația studenților ieșeni din 1987 și grevele
muncitorilor de la uzinele Tractorul și Steagul Roșu din Brașov al aceluiași an.
Protestul intelectualilor români, aceștia cerând respectarea drepturilor omului, câteva
dintre personalități fiind Paul Goma, Ana Blandiana, Mircea Dinescu.
Critici din interiorul partidului, mai ales ”Scrisoarea celor șase” când autorii îl acuzau
pe Ceaușescu de nerespectarea Actului Final de la Helsinki și de prăbușirea prestigiului
internațional al țării. Autorii au fost Gheorghe Apostol, Silviu Brucan, Alexandru
Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu.
Activitatea secției românești a postului de radio ”Europa Liberă”, prin care în
România erau difuzate scrisorile de protest ale disidenților români și diferite știri din
Occident.

Construcția democrației postdecembriste

Cauzele revoluției din 1989 au fost diverse, însă cele mai importante au fost de natură
economică, precum industria neperformantă, dislocarea țărănimii de la sate sau
sistematizarea satelor și orașelor, dar și sociale și culturale, precum raționalizarea alimentelor
și nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Etapele revoluției din 1989:
16 decembrie 1989: încep protestele în Timișoara din cauza autorităților comuniste
care au încercat să-l evacueze din oraș pe pastorul reformat Laszlo Tokes. Protestele
s-au extins și în celelalte orașe din țară.
22 decembrie 1989: Ceaușescu convoacă în București un miting de sprijin, însă
mulțimea protestează, soții Ceaușescu fug, dar prinși și sunt arestați la Târgoviște.
Puterea este preluată de Frontul Salvării Naționale (F.S.N).
25 decembrie 1989: are loc judecarea și executarea soților Ceaușescu.

5
România a fost singura țară unde căderea regimului s-a făcut prin violență.
Etapele construcției democrației postdecembriste:
31 decembrie 1989: F.S.N. emite un decret de lege care permitea revenirea la
pluripartidism, astfel reapărând partidele istorice PNL și PNȚ.
1990: au loc mineriadele
1990: proclamația de la Timișoara care prevedea interzicerea participării la primele trei
alegeri legislative a foștilor activiști comuniști și a foștilor ofițeri de Securitate.
1990: au fost organizare primele alegeri libere, care au fost câștigate de FSN, iar Ion
Iliescu a fost ales președintele României.
1991: adoptarea Constituției care avea la bază principii democratice.
1996: alegerile parlamentare au fost câștigate de Convenția Democrată Română, iar cele
prezidențiale de Emil Constantinescu.
2000-2004: al doilea mandat prezidențial a lui Ion Iliescu
2004: aderarea României în NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord)
2007: aderarea României în UE (Uniunea Europeană)

6
 TABEL CRONOLOGIC

Perioadă Personalitate Acțiune

1944-1958 - Armata Roșie pe teritoriul României
1944 Stalin, Churchill Acordul de procentaj
1945 - Guvernul Petru Groza
1946-1947 - Tratatul de Pace după al Doilea Război Mondial
1947 - Desființarea PNL și PNȚ
30 dec. 1947 Mihai I abdicare
1948-1965 Gheorghe G-Dej Regimul stalinist
1948 - Prima constituție comunistă
1948 - Înființarea Securității
11 iun 1948 - Legea naționalizării
1949-1962 - Procesul colectivizării
1949-1952 - Fenomenul Pitești
1949 - CAER
1952 - A doua constituție comunistă
1955 - Tratatul de la Varșovia
1956 - Revoluția din Ungaria
1958 - Armata Roșie părăsește România
1964 - Planul Valev respins de România
Aprilie 1964 - Declarația P.M.R
1965-1989 Nicolae Ceaușescu Regimul național-comunist
1965 - A treia constituție comunistă
1965 - PMR se transformă în PCR
1968 - Refuzul de a participa în Cehoslovacia
1968 Charles de Gaulle vizitează România
1969 Richard Nixon Vizitează România
1971 Ceaușescu Vizitele în China și Coreea de Nord
1971 Ceaușescu Tezele din Iulie
1974 Ceaușescu Se creează funcția de președinte
1975 - Actul de la Helsinki
Martie 1989 - Plătirea datoriilor externe
Dec. 1989 - Căderea regimului comunist; revoluție