ROMÂNIA, ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

1947-1991

Războiul Rece este o confruntare ideologică, politică și economică între SUA și URSS și s-a
desfășurat în perioada 1947-1991. Este caracterizat de inexistența conflictelor militare directe (au
existat conflicte militare indirecte prin intermediul războiului din Coreea sau al celui din Afganistan),
de o cursă a înarmărilor și de o concurență economică (economia de tip capitalist promovată de SUA
și economia de tip comunist promovată de URSS).

Acțiuni prin care România se implică în relațiile internaționale/ Războiul Rece în perioada
stalinistă

Principala caracteristică a relațiilor internaționale ale României din perioada stalinistă este
subordonarea totală a politicii externe față de Moscova.

O primă acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale din perioada stalinistă
este aderarea la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), în 1949. Acesta era o organizație
economică, înființată la Moscova și era alcătuită din URSS, România, Bulgaria, Cehoslovacia,
Ungaria, Polonia, ulterior adăugându-se și alți membri.
Prin CAER, URSS urmărea subordonarea și coordonarea economiilor din statele comuniste membre,
inclusiv a României. Prin CAER, exporturile și importurile României erau orientate către țările
membre, mai puțin către Occident.
Înființarea CAER a fost o replică a URSS-ului la ”Planul Marshall” al SUA prin care se acordau sume
importante de bani țărilor europene pentru a-și reface economiile după pagubele suferite în Al Doilea
Război Mondial.
Așadar, prin CAER, economia României era subordonată URSS- ului și organizată după model
sovietic.

A doua acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale din perioada stalinistă
este aderarea la Tratatul de la Varșovia, din anul 1955. Acesta era o alianță politico-militară alcătuită
din URSS, România, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Albania și se afla sub patronajul
Moscovei.
Prin Tratatul de la Varșovia, armatele țărilor membre erau subordonate URSS-ului (toți conducătorii
tratatului au fost ruși).
Înființarea Tratatului de la Varșovia s-a dorit a fi o replică la NATO, organizație politico-militară
înființată la propunerea americanilor. De asemenea, prin Tratatul de la Varșovia, sovieticii doreau să
mențină sub control țările satelit și să mențină regimurile comuniste la putere.
Așadar, prin Tratatul de la Varșovia, armata română a fost subordonată URSS- lui.

O altă acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale din perioada stalinistă este
participarea, alături de URSS, la invazia asupra revoluției din Ungaria, din anul 1956. După
înfrângerea sângeroasă a revoluției maghiare, conducătorul acesteia a fost adus în România și deținut
la Snagov, înainte ca acesta să fie judecat și executat în Ungaria.

Acțiuni prin care România se implică în relațiile internaționale/ Războiul Rece în perioada
național-comunismului.

Principala caracteristică a relațiilor internaționale ale României, în perioada național-comunistă

a fost încercarea de distanțare față de URSS.

O primă acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale, în perioada național-
comunistă este faptul că în 1967 stabilește relații diplomatice cu RFG și Israel, țări neagreate de
URSS.
În 1967, în contextul desfășurării războiului de 6 zile între arabi și Israel, România va refuza să adopte
poziția Tratatului de la Varșovia care considera Israelul stat agresor. În acest sens, statul român refuză
să rupă relațiile diplomatice cu statul evreu și devine stat mediator în cadrul acestui conflict.
În același an, România este singurul stat comunist care recunoaște Republica Federală Germană (RFG)
ce avea regim democratic.

A doua acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale din perioada național-
comunistă este refuzul de a participa alături de trupele Tratatului de la Varșovia la invadarea
Cehoslovaciei, din anul 1968. În contextul desfășurării unei mișcări revoluționare în Cehoslovacia,
numită Primăvara de la Praga, România refuză să participe la reprimarea revoluționarilor. Nicolae
Ceaușescu condamnă ferm acțiunile coordonate de URSS în Cehoslovacia, fapt ce a dus la creșterea
prestigiului României pe plan internațional. În acest sens, România va fi vizitată de numeroși oameni
politici occidentali ( președintele Franței Charles de Gaulle, președintele SUA, Richard Nixon etc.). O
altă consecință a distanțării României față de politica URSS a fost și demararea unor investiții franceze
în statul român (firma Renault-Dacia, firma Citroen- Oltcit).

O altă acțiune prin care România se implică în relațiile internaționale din perioada național-
comunistă este semnarea Actului final al Conferinței de la Helsinki, din 1975. Prin semnarea acestui
document România se angaja să respecte drepturile omului, fapt neîmplinit de regimul de la București.

Acțiuni prin care România se implică în relațiile internaționale în perioada postdecembristă.