WWW.HISTORIA.

RO
R

AN XXII • NR. 240

IANUARIE 2022

100 PAGINI • 15 LEI

APARE PE 15 ALE FIECĂREI LUNI
DIRECTOR ION CRISTOIU

ÎNCEPUTURILE PROTEJĂRII PATRIMONIULUI SPECTACOLUL LUMII

SCRISOAREA LUI RAFAEL TRECUT ŞI VIITOR
CĂTRE PAPA LEON AL X-LEA LA EXPO 2020 DUBAI
EXCLUSIV
ONLINE

poate fi achiziţionată din

Scanează
QR Code-ul!
 editorial
I O N M . I O N I ŢĂ | R E D A CTO R -Ș E F HISTORIA

În vremuri grele
Vlad al II-lea, a cărui poreclă, Dracul, a fost transformată ­­
într-una şi mai celebră, a fiului său, Vlad Ţepeş sau Dracula,
ajuns, prin contribuţia lui Bram Stoker, vampirul universal iubit
de Hollywood, a avut o viaţă şi o domnie care merită să fie mult
mai mult cunoscute. Pentru că reprezintă, într-un fel, esenţa a ceea
ce a însemnat mirajul şi fragilitatea puterii în vremuri tulburi.
După moartea lui Mircea cel Bătrân, urmaşii săi, care au fost mulţi, s-au angrenat într-o
serie sângeroasă de lupte pentru obţinerea domniei. Era o competiţie în care perdantul
plătea, de cele mai multe ori, cu viaţa. A lui şi, uneori, a fiilor lui.
Vlad Dracul se înscrie în acelaşi tipar. Fiu al lui Mircea cel Bătrân, se angajează în
lupta cu alţi pretendenţi. Va sfârşi, la rându-i, executat, împreună cu fiul lui.
În epoca cruciadelor târzii prin care creştinii urmăreau să-i scoată pe otomani din
Balcani, prinşi între sultani şi împăraţi, voievozii valahi aveau domnii scurte şi
tumultuoase. Cu căderi şi uneori cu reveniri spectaculoase. Reveniri care amânau, de
fapt, sfârşitul tragic al unor efemere prezenţe pe tron.
Dar această prezenţă pe tron, indiferent de condiţii, trebuie să fi fost o atracţie
imposibil de ocolit, din moment ce niciun preţ nu era prea mare pentru a obţine
domnia. Fiecare pretendent ajuns pe tron credea că soarta sa va fi diferită de cea a rudei
sale, poate frate, poate văr, căruia tocmai îi tăiase capul ca să-i ia
locul.
Fascinaţia Războaie, intrigi, comploturi, trădări, răsturnări de situaţie,
toate marchează prezenţa în istorie a lui Vlad Dracul. Poate şi
puterii porecla sa spune multe, dincolo de faptul că ar fi fost membru al
Ordinului Dragonului, chestiune care nu este deloc sigură, după
cum veţi vedea în paginile acestei ediţii a revistei „Historia“.
Între cruciadele creştine şi puterea în creştere a otomanilor, oamenii epocii au jucat
periculos, de multe ori la două capete. Să obţină şi confirmarea sultanului, dar să se şi
ridice împotriva turcilor când condiţiile o permiteau. Ceea ce îi punea în situaţia de a fi
acuzaţi de trădare de ambele tabere. Era nevoie de mare abilitate şi mare putere de
convingere pentru a putea scăpa dintr-o asemenea capcană, iar de multe ori era chiar
imposibil. Dar atracţia puterii a fost şi a rămas până în ziua de azi prea mare pentru a fi
refuzată.

IANUARIE 2022 | Historia 3

 sumar
I A N UA R I E 2022

Actualitate PA G I N I L E 5-7

Eminescu, în viziunea graficianului

polonez Leonard Salmen
DIN MUZEELE ROMÂNIEI PA G I N I L E 8 -9
8

Director Ion Cristoiu >> Vlad Dracul

Mitul Dragonului, spulberat
Redactor-Şef >> Cavalerii Dragonului:
un ordin cavaleresc laic
Ion M. Ioniţă la apusul Evului Mediu
DOSAR PA G I N I L E 1 0-3 1
Creative Director I LU ST R AȚ I E C O P E RTĂ : C ĂTĂ L I N D R Ă G H I C I

Mihaela Manolache
Istorii inedite despre democraţie
Editor coordonator ÎNCEPUTURI PA G I N I L E 3 2 -41

Florentina Ţone
„A venit timpul ca România să fie
Redacţia proactivă şi să propună iniţiative
strategice în parteneriatul
Ciprian Plăiașu cu Statele Unite“
Adina Scorţescu INTERVIU PA G I N I L E 42 -45

Iulian Sîmbeteanu
Începuturile protejării
Ciprian Stoleru patrimoniului. Scrisoarea
Adriana Călinescu lui Rafael către papa Leon al X-lea
46 PATRIMONIU PA G I N I L E 46 -6 0

TEL. 0372.130.335

Publicaţie tipărită la

MANAGEMENT GRUPUL DE PUBLISHING

Administrator special
Constantin Sandu
Director marketing
Steluţa Zamfir
Director distribuţie
62
Daniela Zamfir
Coordonator producţie
Constantin Delta Trecut şi viitor la Expo 2020 Dubai
SPECTACOLUL LUMII PA G I N I L E 6 2 -77
Publicitate:
vanzari@ead.ro Istoria falsurilor:
artă sau înșelăciune?
d.stan@teaminnovation.ro CULISELE ISTORIEI PA G I N I L E 78-89

ISSN 1582-7968 Expoziţia „Frica în Istorie“

ajunge la București
Adresa: BENZI DESENATE PA G I N I L E 9 0-9 2
Şos. Fabrica de Glucoză nr. 21,
sectorul 2, Bucureşti
www.historia.ro Agenda
ABONAMENTE - INFORMAŢII ŞI RECLAMAŢII PA G I N I L E 9 4-9 7
0790139007 / 0790139009.
(numere cu tarif normal, disponibile de luni
până vineri, între orele 9.00 şi 18.00); Un comediant uitat:
abonamente@adevărulholding.ro Zaharia Buruienescu
78 HISTORIA SPECIAL PA G I N A 9 8
2022 Adevărul Holding. Toate drepturile rezervate. Opiniile aparţin autorilor.

4 Historia | IANUARIE 2022


G R U PA J A L C ĂT U I T D E C I P R I A N S T O L E R U | F OTO : S H U T T E R STO C K , A R H I V E L E Ş I PA G I N I L E D E FA C E B O O K A L E M U Z E E LO R
Un inel creștin din epoca
Imperiului Roman,
descoperit în Israel
Autorităţile din Israel au prezentat în luna
decembrie a anului trecut sute de obiecte
arheologice descoperite în urma unor
cercetări subacvatice realizate în Marea
Mediterană, inclusiv un inel din aur care
a rămas sub apă timp de 1.700 de ani şi
care este gravat cu efigia Bunului Păstor,
o alegorie a lui Iisus, relatează Agerpres.
Obiectele au fost descoperite în
ultimele luni în Marea Mediterană
în largul portului antic Caesarea,
între oraşele israeliene Tel Aviv
şi Haifa, unde două ambarcaţiuni
s-au scufundat în urmă cu 1.700
de ani, respectiv 600 de ani, a
anunţat Autoritatea Israeliană pentru
Antichităţi (AIA).
Cercetările marine le-au permis
arheologilor să descopere un inel din
aur, decorat cu o piatră preţioasă verde,
actualitate
Talibanii au
redeschis Muzeul
Naţional al
Afganistanului, pe
care l-au jefuit și
vandalizat anterior
Vizitatorii au revenit la Muzeul
Național al Afganistanului pentru
a admira miile de exponate,
majoritatea datând din perioada
preislamică. Un contrast izbitor
cu perioada din timpul primei
guvernări a talibanilor, în care
aceștia au răvășit și jefuit muzeul.
Pe vastele culoare ale acestui loc
istoric, considerat mult timp unul
dintre cele mai importante situri
culturale din Asia, grupuri mici
se minunează în fața comorilor
– ceramică pictată din Epoca
de Piatră, piese antice, chiar
și obiecte religioase, relatează
Agerpres.
Situat la sud de Kabul, muzeul a
fost redeschis la începutul lunii
decembrie 2021 cu permisiunea
Ministerului taliban al Informației
și Culturii, la trei luni după
revenirea la putere a luptătorilor
islamiști.
Multe dintre exponate, însă,
contravin ideologiei talibanilor. În
timpul primei lor guvernări
(1996-2001), ei au distrus mai
multe statui din muzeu, așa
cum au distrus prin explozie
care este gravată cu imaginea unui statuile uriașe ale lui Buddha de
tânăr cioban îmbrăcat cu o tunică şi la Bamiyan, eveniment ce a șocat
care poartă pe unul dintre umeri o oaie planeta. În plus, mii de piese au
sau un berbec. fost furate și nu au mai fost găsite.
Helena Sokolov, specialistă în În prezent, talibanii protejează
conservare în cadrul AIA şi care a intrarea în muzeu de un posibil
studiat inelul, afirmă că imaginea atac al grupării ISIS-Khorasan
Bunului Păstor, care îl descrie pe Iisus sau Statul Islamic al Khorasan
ca pe un cioban care îşi mână oile, (ISIS-K).
figurează arareori pe un inel, deşi este
destul de răspândită în arta creştină.
Judecând după dimensiunile sale
reduse, inelul a aparţinut probabil unei
femei, a adăugat ea.
Bunul Păstor este unul dintre cele
mai timpurii simboluri folosite de
comunităţile creştine orientale,
a precizat unul dintre arheologii
israelieni, adăugând că inelul datează
de la jumătatea secolului al III-lea d.Hr.
IANUARIE 2022 | Historia 5
 actualitate
2 0 I A N UA R I E 1 5 2 7 | P E T R U R A R E Ș E ST E A L E S D O M N A L M O L D O V E I

Castru roman, cu un
rol-cheie în invazia
Britaniei, descoperit
în Olanda
Arheologii olandezi au descoperit
un castru roman cu o suprafață
întinsă, despre care se crede că
a jucat un rol-cheie în invazia de
succes a Britaniei din anul 43
d.Hr., relatează „The Guardian”.
Tabăra fortificată adăpostea câteva
mii de soldați pregătiți pentru
luptă și era staționată la Velsen,
la 20 de mile de Amsterdam, pe
malul Oer-IJ, un afluent al Rinului.
Arjen Bosman, arheologul care
a făcut descoperirea, a spus că
dovezile indică faptul că Velsen,
sau Flevim în latină, a fost castrul

O capsulă a timpului a fost găsită

cel mai nordic al imperiului,
construit pentru a ține la distanță
tribul germanic Cherusci, în timp
ce trupele invadatoare romane
făceau pregătiri să traverseze de
la Boulogne (Franța) către plajele
sudice ale Angliei. Se presupune
că împăratul Caligula (12 d.Hr. - 41
d.Hr.) ar fi creat tabăra, dar aceasta
a fost exploatată cu succes abia
de succesorul său, Claudius, care a
condus invazia de succes din anul
43 d.Hr. „Ştim sigur că Caligula
a fost în Ţările de Jos, deoarece
există însemne pe butoaiele de vin
din lemn cu inițialele împăratului,
sugerând că acestea provin de la
curtea imperială. Caligula a venit
aici pentru a pregăti invadarea
Angliei. (...) Nu a putut termina
treaba, deoarece a fost ucis în 41
d.Hr., iar cel care a preluat tabăra
a fost Claudius”, a spus arheologul
olandez.
sub statuia generalului confederat
Robert Lee
Guvernatorul statului american
Virginia, Ralph Northam, a deschis o
capsulă a timpului care a stat ascunsă
mai bine de 130 de ani în soclul statuii
generalului confederat Robert Lee.
Impozanta statuie ecvestră a
generalului confederat Robert
Lee a fost ridicată în 1890 în
orașul Richmond, fosta capitală
a secesioniștilor situată în statul
Virginia. Statuia conducătorului
Armatei Confederate în timpul
Războiului Civil (1861-1865), văzută
de mulți americani ca un simbol
al trecutului sclavagist al țării, a
fost demontată în luna septembrie,
informează Agerpres.
Odată ce statuia a fost demontată,
experții au început căutarea unei relicve din timpul Războiului Civil,
misterioase capsule a timpului plasată cum ar fi nasturi sau gloanțe, monede
în 1887 la baza acesteia. După câteva confederate, o Biblie sau chiar o
zile de căutări nereușite, operațiunea fotografie cu președintele Abraham
a fost abandonată. Cutia a fost Lincoln în sicriu, o mărturie prezentată
descoperită însă ulterior și predată ca o bombă istorică, de natură să facă
autorităților din Richmond spre a fi valuri pe piața colecționarilor.
deschisă. După ce experții au petrecut Însă, capsula deschisă conținea trei
câteva ore pentru a desigila capacul, cărți, un plic de pânză cu o fotografie
guvernatorul Ralph Northam a deschis și o monedă de origine necunoscută,
cutia în prezența presei. singurul obiect care nu a fost
Potrivit unui articol publicat în 1887, deteriorat de apă. Una dintre lucrările
capsula, de dimensiunea unei cutii găsite este un ghid pentru astronomi
de pantofi, ar fi trebuit să conțină și navigatori, datând din 1875.

6 Historia | IANUARIE 2022


1 1 F E B R UA R I E 186 6 | D O M N I TO R U L A L E X A N D R U I O A N C U Z A E ST E S I L I T S Ă A B D I C E
Secretele mumiei
faraonului Amenhotep I
Cercetătorii egipteni au reuşit să
descopere secretele unei mumii regale
aflate încă în bandajele sale originale
după ce au folosit imagistica medicală,
o metodă care le-a permis să dezvăluie
noi tehnici de îmbălsămare lansate
de Amenhotep I cu peste 1.500 de
ani înainte de debutul erei noastre,
informează Agerpres. Acel faraon,
fiul lui Ahmose-Nefertari şi al lui
Ahmose I, fondatorul celei de-a XVIII-a
dinastii egiptene (1550 î.e.n. - 1292
î.e.n.), a fost primul lider al Egiptului
Antic mumificat cu braţele încrucişate,
dar şi primul al cărui creier nu a fost scos
din craniu în momentul mumificării sale,
a precizat ministrul egiptean pentru
Epava unui submarin
italian din Al Doilea
Război Mondial,
descoperită în Grecia
Scafandrii din Grecia au descoperit
epava unui submarin italian la 80 de
ani după ce acesta a fost scufundat de
Forţele Aliate în Marea Egee în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial,
informează Agerpres.
Submarinul Jantina, care a plecat din
insula greacă Leros cu 48 de militari
la bord, s-a scufundat pe 5 iulie 1941,
după ce a fost lovit de o torpilă lansată
de submarinul britanic HMS Torbay.
Epava submarinului italian a fost găsită
luna trecută de Kostas Thoctarides, unul
dintre cei mai cunoscuţi scafandri din
Grecia, şi de echipa lui, la sud de insula
Mykonos, la o adâncime de 103 metri.
Scafandrii eleni au utilizat un vehicul
actualitate
Turism şi Antichităţi.
Mumia lui Amenhotep I, descoperită
la Luxor în 1881, este singura ale
cărei bandaje ce înconjoară strâns
trupul defunctului nu au fost niciodată
înlăturate de către arheologi, pentru a
conserva astfel masca sa funerară şi
ghirlandele de flori care o înconjoară
asemenea unei bogate podoabe capilare.
Analiza realizată prin tomodensito­
metrie, tehnica de scanare folosită de
medicii radiologi, a dezvăluit în plus că
acest faraon, care a condus mai multe
campanii militare pe parcursul celor
21 de ani de domnie, a murit la vârsta
de 35 de ani, cel mai probabil din cauza
unei răni sau a unei boli.
DANIEL TUDOR
JAMES PEARSON
COREEA
DE
NORD
Viața dincolo de clișee
subacvatic comandat de la distanţă, „Principala cauză a recen-
ROV Super Achilles, care a inspectat telor schimbări sociale din
epava într-o manieră foarte detaliată din Coreea de Nord este, de
punct de vedere vizual. fapt, una tragică: foametea
„Istoria navală este ca un joc de puzzle, de la mijlocul anilor ’90, în
iar epava este o parte din acest puzzle”, timpul căreia au pierit cel
a declarat Kostas Thoctarides, care puțin câteva sute de mii
este expert maritim. „Confruntarea de persoane. De mai multe
dintre două submarine reprezintă un ori pe parcursul acestei
eveniment naval rar”, a adăugat el. cărți, cititorul va observa
Identitatea submarinului Jantina a fost
influența foamei ca agent
verificată cu ajutorul unor documente
al schimbărilor sociale și
din arhivele Biroului de Istorie Navală din
economice”.
Italia, a precizat scafandrul grec.
Daniel Tudor,
James Pearson
CATEGORIA A
ISTORIE ȘI STUDII
CULTURALE
E VA L U A R E C N C S
2020–2024
www.edituracorint.ro
IANUARIE 2022 | Historia 7
 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |

Călin

Lacul Luceafărul

Eminescu,
în viziunea graficianului polonez Leonard Salmen
D E I U L I A N P R U T E A N U - I S ĂC E S C U | F OTO : M U Z E U L „ M I H A I E M I N E S C U “, I A Ş I

În patrimoniul Muzeului „Mihai Eminescu“, filială a Muzeului Naţional al Literaturii Române

Iași, se află o colecţie de cărţi poștale de inspiraţie eminesciană, realizate după lucrările
artistului Leonard Salmen, un ilustrator prolific al poeziilor lui Mihai Eminescu.

L
eonard Salmen, grafician de origine poloneză, București și Depozitul universal Șaraga din Iași au publicat
a fost primul artist care a ilustrat opera poetică mii de cărţi poștale ilustrate după „«desenele de atmosfe-
eminesciană, începând cu anul 1895 (data certă ră» ale lui Leonard Salmen, multe însoţite de poezii ale lui
a primei cărţi poștale ilustrate): „Necunoscutul Eminescu“2. Aceste „vederi“ s-au bucurat de o popularitate
Leonard Salmen e uluitor în câteva «glosări» pe mare în rândul publicului, circulând în toată ţara, dar și în
marginea poeziilor lui Eminescu. Salmen este un caz aparte străinătate. Leonard Salmen a fost primul grafician care a or-
de încăpăţânare în faţa șevaletului cu poezia într-o mână și ganizat o expoziţie personală cu lucrări inspirate din lirica
cu cărbunele în cealaltă. Leonard Salmen intră în istorie pen- eminesciană, cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moar-
tru performanţa de a fi ilustrat toate poeziile lui Eminescu pu- tea poetului, la Galaţi, în anul 1909, serbări aflate sub coor-
blicate în epocă“1. donarea lui Corneliu Botez, magistrat și publicist gălăţean3.
La invitaţia Institutului de Arte Grafice și Editură „Minerva“
Primul grafician care a organizat o expoziţie din București, Leonard Salmen a ilustrat ediţia Ion Scurtu,
personală cu lucrări inspirate din lirica eminesciană din 1910, a poeziilor lui Mihai Eminescu, „lucrare de refe-
Între anii 1895 și 1925, Editura Librăriei Socec & Co. din rinţă pentru o bună perioadă de timp“4. Amintim faptul că

8 Historia | IANUARIE 2022

 | DIN MUZEELE ROMÂNIEI |
Singurătate
Salmen a executat, între anii 1908-1909 și 1922-1923, 15 por-
trete ale familiei regale și 40 de portrete ale unor scriitori, cri-
tici, istorici şi artiști români, printre care: Vasile Alecsandri,
Dimitrie Anghel, Alexandru Vlahuţă, George Coșbuc, Mihail
Sadoveanu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga ș.a.,
iar dintre scrierile lui Dimitrie Bolintineanu, Carmen Sylva
și Mihail Sadoveanu a ilustrat diferite lucrări5.
Valoarea estetică a desenelor eminesciene ale lui Salmen
este inegală: „Câteva lucrări pot rămâne în secţiunea re-
spectivei epoci, a depozitului Muzeului de Artă – una din
«Împărat și proletar», una-două din ciclul «Epigonii», vreo
două din «Junii corupţi», două-trei dintr-un ciclu în gene-
re reușit – «Strigoii» (...), iar o scenă din teribila încleștare
dintre Mircea și Baiazid din «Scrisoarea III» e de-a dreptul
impresionantă“6.
Polonezul Leonard Salmen se alătură altor artiști plas-
tici importanţi din spaţiul românesc ce au ilustrat opera lui
Mihai Eminescu. Amintim aici doar pe câţiva dintre aceștia:
Ion Georgescu, Constantin Jiquidi, Francisc Șirato, Ary
Murnu, Mișu Teișanu, Aurel Bordenache, Ligia Macovei ș.a.
Cărţile poștale ilustrate de Leonard Salmen se regăsesc
în colecţii private, muzee și biblioteci, mai multe lucrări, exe-
cutate în cea mai mare parte în cărbune, aflându-se în pa-
trimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei
Române.
Cartolinele deţinute de Muzeul Naţional al Literaturii
Române Iași au un singur destinatar: o tânără institutoa-
re, Elena Șentea, care activa la Școala românească din Pera,
districtul Beyoğlu din Istanbulul de astăzi. Între anii 1909 și
1912, aceasta a primit zeci de cărţi poștale de la rude și prie-
teni, pe care le-a păstrat, ele putând fi admirate astăzi în mu-
zeul dedicat lui Mihai Eminescu din Copoul Iașilor.
NOTE:
1. Petre Popescu-Gogan, Ecouri eminesciene în arta plastică, București, 1989,
p. 31.
2. Ibidem, p. 17.
3. Vezi Omagiu lui Mihail Eminescu. Cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa,
București, 1909.
4. Nicolae Mareș, Despre graficianul polonez Leonard Salmen și Eminescu, în
„Tribuna“, anul XVII, nr. 345, Cluj-Napoca, 16-31 ianuarie 2017, p. 20. Vezi și
ediţia îngrijită şi prefaţată de Valentin Coşereanu: Mihai Eminescu, Poezii ilustra-
te de Leonard Salmen, Brăila, 2013.
5. Ibidem, p. 21.
6. Petre Popescu-Gogan, op. cit., p. 32.
Muzeul
Mihai
Eminescu
IAȘI
Actuala clădire a Muzeului „Mihai
Eminescu“ din Iași a fost ridicată în doar
câteva luni, de către Primăria Municipiului Iași,
după planurile arhitectului Virgiliu Onofrei, pe locul unde
a existat restaurantul „Rarău“. În anul 1983, printr-o
hotărâre a Primăriei ieșene, clădirii restaurantului i s-a
dat o destinaţie culturală, fiind organizată o expoziţie
cu tematică eminesciană a colecţionarului Dumitru
Grumăzescu. În iunie 1984, cu prilejul comemorării
a 95 de ani de la moartea poetului, în locul expoziţiei
colecţionarului ieșean a fost inaugurată o expoziţie
permanentă „Mihai Eminescu“ cu documente, fotografii,
cărţi și obiecte din patrimoniul Muzeului Literaturii
Române Iași. În ianuarie 1989 au început lucrările
de demolare a clădirii restaurantului „Rarău“ și de
construire a unui muzeu dedicat poetului naţional, în anul
centenarului morţii acestuia. Muzeul „Mihai Eminescu“ din
Iași a fost deschis în data de 13 august 1989. Sunt expuse
fotografii, manuscrise, ediţii princeps, piese de mobilier,
ilustrate, medalii și cărţi (primele ediţii ale cercetărilor
ce marchează începuturile eminescologiei) din Donaţia
„Dumitru Grumăzescu“. Muzeul din Parcul Copou deţine
și o bogată colecţie de artă plastică (grafică, pictură și
sculptură), lucrări ale unor importanţi artiști români,
precum Richard Hette, Ștefan Constantinescu, Victor
Mihăilescu Craiu, Ștefan Boușcă, Dan Hatmanu, Traian
Mocanu ș.a.
P R O G R A M D E V I Z I TA R E : M A RŢ I - D U M I N I C Ă – 10:00- 17 :00
TA R I F E D E V I Z I TA R E : A D U LŢ I – 9 L E I ,
E L E V I Ș I ST U D E N Ţ I – 2 L E I , P E N S I O N A R I – 5 L E I
IANUARIE 2022 | Historia 9
 Vlad Dracul
Mitul Dragonului, spulberat
D E A N D R E I P O G ĂC I A Ş | I LU ST R AŢ I I Ş I F OTO G R A F I I : C ĂTĂ L I N D R Ă G H I C I , R A D U O LT E A N / H U M A N I TA S ,
M U Z E U L N AŢ I O N A L A L H Ă RŢ I LO R Ş I C Ă RŢ I I V E C H I , G E T T Y I M A G E S , W I K I M E D I A C O M M O N S
Vlad al II-lea, cunoscut mai degrabă sub denumirea de Vlad Dracul, a fost unul dintre
voievozii munteni, ocupând tronul Munteniei între anii 1436-1442 și 1444-1447, într-o
perioadă de mari tulburări în zona Dunării de Jos și a unor campanii militare de amploare
– și a intrat, pe nedrept, într-un con de umbră pricinuit de foarte celebrul său fiu, Vlad III
Ţepeș. Nu este singurul caz de acest gen, din păcate. Unii voievozi români sunt pur și simplu
ignoraţi de public și de cercetători, din comoditate, dezinteres sau din ușurinţa cu care se
pot trata la nesfârșit teme mai „mainstream“, precum acei câţiva voievozi despre care știe
toată lumea unele informaţii istorice și multă mitologie care se depărtează de adevăr.
Chiar dacă a existat un interes știinţific în ce-l privește pe Vlad Dracul, domnitorul e
cunoscut doar ca tată al faimosului său fiu și ca membru al Ordinului Dragonului. Dar
faima sa în timpul vieţii era cunoscută de toţi cei din preajma Ţării Românești și nu numai...
M
untenia se bucurase la sfârșitul secolu-
lui al XIV-lea și începutul secolului al
XV-lea de o relativă stabilitate și pros-
peritate și încerca să reziste între cele
două mari puteri învecinate – Regatul
Maghiar și Imperiul Otoman. La nord-est era Moldova, care
gravita ocazional în sfera de influenţă poloneză, iar în sud-
vest se aflau rămășiţele statului sârb, care vor cădea în cu-
rând sub loviturile otomanilor.
Voievozii români în perioadă,
pe o subţire frânghie politico-militară
Primul atac otoman în Transilvania a avut loc la sfârșitul
secolului al XIV-lea. Din acel moment, au urmat multe al-
tele. De obicei, otomanii atacau la nordul Dunării între lu-
nile aprilie și octombrie, dar schimbări ale vremii le pu-
teau facilita atacuri și în afara acestui interval. Conform
tratatelor de pace semnate cu domnii munteni, otomanii
aveau dreptul să treacă prin Muntenia pe drumul lor spre
Transilvania, iar voievozii trebuiau să-i însoţească cu tru-
pe și călăuze. Ca state vasale ale otomanilor, dar necuceri-
te cu arma în mână, Moldova și Muntenia își păstrau orga-
nizarea internă, dar trebuiau în această perioadă să umble
pe o subţire frânghie politico-militară între otomanii de la
Dunăre și ungurii de dincolo de Carpaţi.
Forţaţi să lupte contra creștinilor din arcul intracar-
patic (sau chiar unul contra celuilalt), domnii români ex-
tracarpatici încercau să-și convingă marii vecini creștini
că ei nu vor așa ceva și chiar transmiteau creștinilor in-
formaţii despre mișcările de trupe și planurile otomane,
10 Historia | IANUARIE 2022
încercând să iasă cât mai bine și militar, și diplomatic din
astfel de situaţii, după cum vom vedea.
Având populaţii reduse și armate mici, voievozii români
nu puteau ajunge la rezultate de mare amploare, în ciuda
unor victorii militare absolut extraordinare, dar rare și fără
efecte pe termen lung. Otomanii încercaseră să cucerească
cele două ţări românești, dar tactica retragerii și refuzul unor
lupte fixe și decisive, cât și lipsa unui centru clar de putere
care să fie cucerit și distrus („capitalele“ erau un soi de târguri,
abandonate repede de domn, boieri și populaţie în cazul unui
atac) au făcut ca otomanii să încerce să negocieze ori cu dom-
nul în funcţie, dar retras în munţi sau în Transilvania, ori cu
boierii care rămâneau să-și apere domeniile, ori să instaleze
un nou domn care să fie loial măcar o perioadă.
Varianta transformării celor două ţări extracarpati-
ce în pașalâcuri nu era rentabilă pentru otomani, nici mi-
litar, nici financiar, nici administrativ, iar politic ar fi în-
semnat probabil un dezastru: Ungaria și Polonia nu ar fi
rămas impasibile la un astfel de act, iar zona ar fi deve-
nit un perpetuu câmp de bătălie. Pe lângă rolul militar,
cele două ţări erau o importantă zonă de trafic comerci-
al, în cazul Munteniei, pentru drumurile care veneau din
Balcani și mergeau spre bogatele orașe săsești și nu numai
din Transilvania, și chiar mai departe, comerţul asigurând
venituri însemnate pentru cele două state.
Cum să fii domn (şi politician) în vremuri tulburi
Erau vremurile Cruciadei Târzii, o ultimă încercare creștină
europeană de a-i înfrânge și alunga pe turci din Europa.
Muntenia a participat la aceste evenimente ­militare atât
Vlad al II-lea Dracul în straie de tip apusean,
în perioada în care locuia la Făgăraș, nu la
Sighișoara, așa cum eronat s-a propagat
în istoria românească. De la Făgăraș, Vlad al
II-lea a emis o serie de documente, păstrate
în arhive, și tot aici se poate să se fi născut
Vlad Țepeș. Voievodul poartă pe piept
însemnul Ordinului Dragonului,
dar se pare că nu a fost niciodată
membru al acestei structuri...
Reconstituire de Cătălin Drăghici

IANUARIE 2022 | Historia 11

 NSTER
NGARIA
UNGARY
35 x 27 cm.
rox. 1545

MÜNSTER
A TABVLA
rox. 1545
x 27 cm.
NÃSTASE
L590 066

to the Central
pean space,
nia, Hungary,
tra), Valachia
Transalpina
representation
o, by cardinal
ematic and
level, it has
ting countries
ious territorial
ply disappear.

dge, according
by Ptolemy's
elements of
ities, but with
the provided
riptions and
.
drawing-map
N. Germanus
s marking the
e as for the
graphy, the
during land
mployed.

Spaţiul central şi sud-est european redat în această hartă de secol XVI (cca. 1545) realizată la Basel de cartograful Sebastian
Münster. În acest moment, Imperiul Otoman ocupase deja mari părți din fostul Regat Maghiar și ținea sub control și Țările Române.

cât a putut, alături de Ungaria și de sprijinul papal. După
campaniile lui Iancu de Hunedoara și mai ales după că-
derea Constantinopolului, în 1453, ideea unei cruciade de
mare amploare care să unească ţări creștine europene a că-
zut, în prima linie antiotomană și ţinte predilecte ale tur-
cilor rămânând Regatul Maghiar, Muntenia și Moldova.
Această situaţie complicată a reprezentat realitatea în
care Vlad al II-lea a crescut și s-a maturizat. Nu este, deci,
de mirare că atât el, cât și fiul său vor încerca să rămână de
partea învingătoare, să-și protejeze ţările de invazii și de
distrugeri și, totodată, să-și apere tronul de ameninţări in-
terne și externe.
Provocările erau la fiecare pas – de la arta de a rămâ-
ne în viaţă la eforturile de a prelua tronul, de obicei prin
violenţă, răsplătirea boierilor loiali și calmarea suzerani-
lor, căsătoriile politice, pregătirea armatei și ­dezvoltarea

12 Historia | IANUARIE 2022

 Copilăria
și tinereţea
lui Vlad al II-lea
Despre Vlad al II-lea știm că a fost
unul dintre fiii voievodului Mircea cel
Bătrân și că s-a născut probabil pe la
1400. Nu avem însă date despre viaţa
lui ca tânăr posibil moștenitor al tro-
nului muntean. Putem să ne închipu-
im că a stat aproape de tatăl său, de
la care a învăţat detalii despre guver-
nare și război, alianţe și trădări, bo-
ieri și puteri statale care doreau să se
extindă peste Muntenia. De aseme-
nea, e posibil să fi călătorit în Regatul
Maghiar și știm cu siguranţă că a
ajuns și la Constantinopol.
Într-o scrisoare din 1423 a lui
Sigismund de Luxemburg se menţi-
onează că un tânăr fiu de-ai lui Mircea
cel Bătrân, crescut la Curtea ungară,
fugise de la Buda și voise să treacă în
Polonia, probabil pentru a cere aju-
tor armat pentru a-și lua tronul. Prins
de autorităţile de la Újvár, în apropi-
ere de graniţă, a fost readus, proba-
bil în lanţuri, în faţa lui Sigismund.
În scrisoare e menţionat un anume
Laykono, care ar putea să fie de fapt
transcrierea numelui de Vlaicu, după
cum explică istoricul Matei Cazacu,
deci nu e sigur că, până la urmă, e vor-
ba de Vlad al II-lea.

Cronica lui Ducas

internă, totul în timp ce era posibil
ca fiii voievodului să fie ostatici de
lux la una sau la cealaltă dintre pu-
terile suzerane. Conducătorii mun-
teni nu erau doar domni și voievozi,
erau – sau încercau să fie – și (foarte)
buni politicieni. Dacă au reușit, ră-
mâne de văzut.
Cronicarii bizantini Ducas și
Chalcocondil spun însă că tână-
rul Vlad (?!) se afla ca ostatic de lux
la Curtea lui Murad al II-lea în 1422,
an în care otomanii încep asediul
Constantinopolului. Într-o noapte,
Vlad a fugit din tabăra otomană în
oraș, de unde a fost îmbarcat de îm-
păratul Ioan VIII Paleologul pe o navă
care l-a dus în Muntenia. Aici eșuează
să ia tronul, din cauza multor preten-
denţi și a situaţiei nesigure, așa că
se refugiază în Regatul Ungar, unde
îi cere sprijin lui Sigismund. Acesta
îl numește comandant al trupe-
lor care păzeau sudul Transilvaniei,
zona cea mai vizată de raidurile de
jaf otomane, și îl sfătuiește să aștepte.
Frescă reprezentându-l
pe domnitorul Mircea cel Bătrân,
tatăl lui Vlad al II-lea Dracul
Sarcina primită era însă în această pe-
rioadă una mai degrabă de prestigiu
și de orgoliu, căci ungurii și otomanii
semnaseră în 1429 un armistiţiu pe o
perioadă de trei ani.
Astfel, cronicarul bizantin Ducas
scrie că „În zilele acelea s-a sculat un
fecior dintre ai lui Mircea voievodul
Ţării Românești; căci avea mulţi din

IANUARIE 2022 | Historia 13


Planul oraşului
Constantinopol în jurul
anului 1422, după
încă un asediu inamic
nereușit
flori, trăind în desfrâu. Şi s-a ridicat din Constantinopole,
căci petrecea acolo la palatul împăratului Ioan în ţinută
militară şi stătea zi de zi la sfat cu oameni mai tineri şi în-
demânatici la lupte şi rebeliuni; căci în timpul de atunci
se găseau şi oarecare Români la Constantinopole. Şi ei l-au
luat şi au mers la o margine a Ţării Româneşti şi acolo, adu-
nându-se destui, se adunau zi de zi şi s-au făcut o armată
puternică. Căci era neamul românilor iubitor de dezbinări
şi-şi îndrepta cu uşurinţă gândul la răsturnarea domnilor“.
În acele timpuri, voievod în Muntenia era Dan, care însă a
murit, tronul rămânând vacant.
Acest fiu, când află că domnul a murit – Ducas însă
scrie că domnitorul Mircea tocmai murise –, „se găsea cu
Murad în expediţie în contra Constantinopolei [acest ase-
diu al Constantinopolului a avut loc în anul 1422] şi, ca unul
ce era gata la orice faptă de război şi însuşi mergea cu tur-
cii la pândă, s-a strecurat pe ascuns în oraş. Şi dându-se de
cunoscut împăratului, lua parte la ieşirile bizantinilor şi să-
vârşea fapte mari de vitejie în contra turcilor. Şi cînd Murad
s-a lăsat de împresurat Constantinopolea şi n-a ajuns la ce
nădăjduia, ci şi-a greşit scopul, atunci Dan s-a închinat îm-
păratului şi-i cerea slobozenie să plece pe drumul cel mai
drept acasă. Împăratul, dându-i toată cinstea, l-a urcat în
una din cele mai mari corăbii şi l-a trimis pe Marea Neagră
la Cetatea Albă. Acolo, boierii Ţării Româneşti ce se aflau
l-au proclamat pe el domn şi l-au pus în domnia bunicu-
lui său, omorându-l pe feciorul din flori al lui Mircea. Cum
s-a făcut însă domn a toată Ţara Românească, a trimis soli
la Murad, căutând să-l împace; şi s-a făcut, căci era Murad
bun din fire şi blajin. Şi dădea deci tributul cuvenit în fie-
care an şi avea linişte în orice privinţă şi Dan domnea pes-
te Ţara Românească“.
14 Historia | IANUARIE 2022
„Numele Dragulios
se şi tălmăceşte cu rău şi viclean“
Este posibil ca Ducas, la fel ca în alte locuri din cronica sa și
la fel ca alţi autori medievali, să încurce puţin ori persona-
jele, ori cronologia. Imediat după acest paragraf, cronicarul
continuă să vorbească despre acest pretendent „Dragulios,
căci aşa se chema, pentru că era rău şi viclean în felul lui;
căci numele Dragulios se şi tălmăceşte cu rău şi viclean.
Purtând deci război cu Dan, i-a tăiat capul şi a stat domn pe
tronul tatălui său. Murad însă când a aflat de această fap-
tă, s-a necăjit rău; căci el avea în mână alt frate al lui Dan
şi, voind să-l pună pe el domn în locul fratelui lui ucis, l-a
trimis cu armată în Ţara Românească. Dragulios însă, por-
nind război crâncen în contra năvălitorilor, i-a pus pe fugă
şi până la urmă i-a nimicit şi pe fratele lui Dan l-a ucis şi în-
suşi a moştenit domnia“.
Se pare, deci, că primul paragraf s-ar referi probabil la
încercarea lui Vlad al II-lea de a-și lua tronul prin 1422 sau
1431, și al doilea paragraf la reușita sa din 1437.
Așa ar fi logic, dacă luăm în considerare și următorul pa-
ragraf, care se referă la Vlad al II-lea, nevoit să meargă în 1437
la Brusa, unde se afla sultanul, pentru a se supune și a fi con-
firmat în domnie: „Şi Dragulios, voievodul Ţării Româneşti,
care a fost amintit de curând, a venit trecând strâmtoarea şi
întâlnindu-se la Brusa cu sultanul Murad; şi închinându-i-
se, i s-a supus şi i-a făgăduit că, atunci când Murad o să tre-
buiască să treacă în Ungaria, el îi va da vad, el va merge îna-
inte până la graniţele Alamaniei şi Rusiei. Murad bucurân-
du-se mult de aceste făgăduieli, l-a pus să stea la masă şi să
bea împreună cu el şi l-a primit cu toată cinstea şi cu daruri
foarte multe pe el şi pe însoţitorii lui, căci erau peste trei sute;
şi îmbrăţişându-l, l-a lăsat să plece“.
Cronica lui Ducas răstoarnă puţin logica jurământu-
lui de fidelitate – conform uzanţelor, otomanii le spuneau
domnilor supuși ce au și ce nu au voie să facă, și ce obliga-
ţii aveau faţă de Poartă, printre care și aceasta de a acorda
libera trecere a armatelor otomane spre ţintele lor milita-
re și chiar să le însoţească, în Europa sau în Anatolia, în caz
că ar fi fost convocaţi de către sultan. Domnul nu avea alt-
ceva ce să facă decât să jure că va respecta aceste obligaţii
impuse, în același timp gândindu-se cum va prezenta si-
tuaţia statelor creștine vecine.
Soţiile, copiii
Despre viaţa sa privată, știm că Vlad al II-lea a fost căsăto-
rit de două ori, întâi cu o nobilă maghiară, apoi, din 1437,
cu prinţesa Marina a Moldovei, sora voievozilor Iliaș și
Ștefan, care din 1432 domneau împreună în ţara vecină.
Nu e clar ce s-a întâmplat cu prima soţie, cu care i-a avut
pe Mircea și pe Vlad. Cu a doua îi va avea pe Radu și o fii-
că, Alexandra.
Domnul muntean ajungea astfel să fie înrudit prin ali-
anţă cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, cumnatul vo-
ievodului Iliaș (soţiile celor doi erau surori). A avut şi câţi-
va fii, dintre care Vlad (III „Ţepeș“), Radu („cel Frumos“)
și Vlad („Călugărul“) vor ajunge pentru diverse perioade
domni ai ţării. Un alt fiu, Mircea, va fi ucis laolaltă sau în
împrejurări similare cu Vlad al II-lea în 1447.
Cetatea Făgăraş, gravură de secol XIX de Ludwig Rohbock. Nu știm cum arăta fortificația de secol XV, probabil era similară actualei
structuri interne a cetății.
Domnia și
campaniile lui
Vlad al II-lea
Informaţia că, în 8 februarie 1431, Vlad al II-lea Dracul acţi-
ona ca domn, emiţând un document prin care acorda călu-
gărilor franciscani dreptul de a-și exercita liberi credinţa ca-
tolică în Muntenia, semnându-se „din mila lui Dumnezeu
domn al Ungrovlahiei și herţeg de Amlaș și de Făgăraș“, și
numindu-l pe Sigismund „stăpânul nostru firesc“, se pare că
este doar un fals de mai târziu, din secolul al XIX-lea.
Până să ajungă în ţară, Vlad află însă că voievodul Dan
al II-lea murise într-o luptă contra turcilor și că boierii îl în-
scăunaseră deja pe un anume Aldea. Acesta din urmă era
protejat și de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, care
tocmai trecuse de partea lui Sigismund în conflictul pe care
acesta îl avea cu polonezii. Prins de evenimentele milita-
re și de situaţia diplomatică, împăratul nu a putut să-l mai
sprijine efectiv pe Vlad să-și ia tronul, așa că l-a instalat în
Transilvania, la Făgăraș – NU la Sighișoara! –, numindu-l
comandant al trupelor din sudul voievodatului și acordân-
du-i dreptul de a bate monedă, fapt care avea o capitală im-
portanţă economică pentru Vlad.
Noul domn, Alexandru Aldea, a refuzat să plătească tri-
butul, așa că otomanii au atacat din nou și au cucerit cetă-
ţile Giurgiu și Turnu. Domnul a mers la Adrianopol pen-
tru a se pleca sultanului, lăsând aici 20 de fii de boieri ză-
log, dar primind 3.000 de robi înapoi. Totodată, era obligat
a lăsa libere căile de acces ale otomanilor de la Dunăre în
Transilvania și înapoi. Parte a vasalităţii era și obligaţia de a
însoţi cu trupe armata otomană în Europa sau chiar în Asia.
În ianuarie 1437,
Vlad emite documente în calitate de domn
În iunie 1432, sultanul Murad al II-lea a atacat Transilvania.
Domnul muntean a trimis scrisoare brașovenilor, averti-
zându-i că 74.000 de otomani sunt pe drum, dar nu tru-
pe experimentate. Le mai spunea domnul brașovenilor că
Muntenia mai fusese pustiită și după ce plătise tributul și
se plecase sultanului. Domnul le mai spunea să-și adune
armata și el se va alătura lor contra turcilor.
IANUARIE 2022 | Historia 15
 Nu se știe exact cum au decurs lup-
tele, dar otomanii, împărţiţi în câteva
corpuri de armată, au fost loviţi de
trupele transilvănene, aruncaţi afară
și din Moldova și loviţi și de teutonii
aduși la Dunăre de Regatul maghiar și
care asigurau organizarea defensivei
în zona cetăţii Severinului.
În această perioadă, Vlad emi-
te mai multe documente în calitate
de duce al Făgăraşului şi „voievod“
al Munteniei, prin care îi răsplăteşte
pe boierii locali pentru serviciul lor
militar, deci viitorul domn s-a achi-
tat de obligaţiile sale militare, încer-
când poate chiar să îl omoare pe dom-
nul muntean. Acesta va muri însă de
moarte bună în 1436, lăsând vacant
tronul Munteniei.
Vlad, informat repede de oame-
nii săi, i-a cerut sprijin lui Sigismund,
care a ordonat transilvănenilor
să-l ajute. A luat legătura cu
boierii munteni care au fost
dispuși să-i fie loiali și a tre-
cut Carpaţii în septembrie
1436, trebuind să lupte
pentru dobândirea tro-
nului, căci trupe oto-
mane pătrunseseră în
ţară, probabil în scop
de jaf sau și mai posi-
bil pentru a înscăuna
vreun pretendent loial
otomanilor.
Înfrânt iniţial în
toamna lui 1436, Vlad va
reuși în cele din urmă să
dobândească tronul, în ianu-
arie 1437 emiţând documente
în această calitate oficială. Plătea
haraci turcilor și încheiase cu aceștia
un tratat de pace, probabil în aceleași
condiţii ca predecesorul său, pri-
mind de la sultan „hilat și turban în-
creţit“. Pentru a-și păstra bunele re-
laţii cu Brașovul, a reînnoit privilegii-
le comerciale pentru negustorii săi de
două ori în 1437.
În același an, în timp ce
Transilvania era zguduită de răscoa-
la ţărănească numită în istoriografie
„de la Bobâlna“, Vlad s-a achitat de
unele dintre obligaţiile sale de vasal
al Porţii, și anume a participat cu tru-
pe la campania sultanului Murad al
II-lea din Anatolia, contra emirului
Karamaniei.
16 Historia | IANUARIE 2022
1438: Campania
din Transilvania
Sultanul îi scrie lui Vlad: „Să-ţi
aduni în grabă oastea și să vii...“
Se pare că în 1438, sultanul Murad al II-lea voia să atace Buda, cu circa
70.000 de oameni, profitând de faptul că trupele ungare luptau contra po-
lonezilor în Boemia. Ploi abundente și inundaţii ulterioare nu i-au permis,
așa că a atacat Transilvania, excelentă zonă de obţinut multă pradă.
Armata a intrat pe valea Mureșului și a distrus totul în cale, fără a întâlni
vreo opoziţie armată, timp de două luni, în afară de Sibiu și de Brașov, care
au rezistat. A fost cel mai distrugător raid în Transilvania de până atunci.
Așik Pașa-zade, cronicar otoman contemporan evenimentelor, scrie că, în
1438, înainte de marele atac otoman asupra Transilvaniei, sultanul i-a scris
lui Vlad Dracul: „Să-ţi aduni în grabă oastea și să vii; dacă
nu vei veni, eu nu mă voi lenevi să merg asupra ta“, iar
răspunsul ar fi fost: „Norocosul meu sultan, eu sunt
gata să duc de frâu calul fericitului meu sultan“.
Arta poetică a cronicarilor otomani este bine
cunoscută...
Vlad Dracul a participat la campanie
pe post de călăuză. Probabil că unele din-
tre trupele sale au participat la jafuri și
la omoruri, dar un martor ocular a lăsat
o descriere despre cum domnul mun-
tean a negociat predarea orașului Sebeș.
Astfel, cel care a scris, numit George din
Ungaria, povestește cum Vlad le-a promis
locuitorilor orașului că nimeni nu va păţi
nimic dacă vor preda orașul fără să lupte
contra otomanilor, promiţându-le că pe cei
mai de vază locuitori îi va lua el în ţara lui, de
unde urmau să se întoarcă la un moment dat.
Restul populaţiei urma să fie dusă de turci la
sud de Dunăre, unde să fie așezaţi drept coloniști.
Orașul s-a predat, în afară de un grup mai belicos,
din care făcea parte și memorialistul nostru, grup re-
Sultanul Murad al tras într-un turn. Otomanii i-au dat foc și doar acest
II-lea, conducător tânăr George a scăpat cu viaţă, vândut ca sclav și re-
înțelept și războinic de întors în regat după mulţi ani.
temut, tatăl sultanului Sultanul a ordonat ca numele tuturor celor care
Mahomed al II-lea urmau să plece să fie înscrise pe o listă și să fie escor-
taţi spre sud. Domnul muntean a primit voie și el să
plece cu locuitorii mai de vază. Peste ani se va ­dovedi
că Vlad nu minţise – locuitorii Sebeșului s-au întors acasă din Muntenia,
în cea mai mare parte.
Ducas descrie pe scurt campania, din auzite: „Fiind acuma aproape
vreme de vară, Murad porneşte cu armata în Ungaria și, trecând Dunărea
la Nicopole, îi iese înainte Dragulios şi întâmpinându-l cu bucurie, îl în-
soţeşte cu armata sa pe Murad. Şi ducându-l înăuntru cale de patru zile,
a aflat locul pustiu; căci ungurii aflând de năvălirea lui Murad au stră-
mutat satele şi oraşele mai mici. Şi au călcat turcii mult pământ pus-
tiu şi n-au câştigat nimic, decât o cetate mică şi aceea fără să se aştepte.
Căci bărbaţii ieşiseră să caute cele trebuincioase pentru trai
şi au rămas afară de oraş; dimineaţa trecând turcii în grabă
pe acolo, au găsit porţile deschise şi au ­intrat înăuntru, pen-
tru că nu era nimeni să le stea împotrivă; după ce însă au luat
prada, au plecat mai departe. Venind până la Zipinion [Sibiu]
– acesta e unul dintre oraşele strălucite ale Ungariei –, n-au
îndrăznit să se apropie. Şi locuitorii oraşului, căutând săl-
batic la turci, se luptau piept la piept, fără să încuie porţile,
căci rămâneau deschise; şi omorând mulţi turci, au ­luat-o
la goană înapoi, având mereu pe Dragulios mergând îna-
intea lor; căci Murad se temea să nu i se întindă vreo cursă
de Dragulios. Şi ajungând la marginea Dunării, au trecut-o“.
Un alt raid otoman va lovi Secuimea în toamna
aceluiași an 1438. În 1439, noul împărat german, Albert de
Habsburg, aduna o armată pentru a lupta contra lui Murad
II în Serbia, dar murea de dizenterie în tabără, în timp ce
otomanii cucereau ultima fortăreaţă sârbă, Smederevo.
Luptele din 1442
În 1442, trupele lui Vlad Dracul au atacat fortificaţia Silistra
și zona adiacentă acesteia. Așik Pașa-zade scrie că domnul
muntean „a trecut pe la Silistra unde a făcut mari blestemă-
ţii. Dar nici gaziii n-au rămas mai prejos și l-au zdrobit în
chip minunat“. Sultanul, ocupat cu o campanie în Anatolia,
Iancu de Hunedoara,
gravură anacronică de
secol XIX
în zona Iznik, a ordonat ca gaziii să facă raiduri de distruge-
re și jaf în Ţara Românească și să ia mulţi robi. Idris Bitlisi
scrie și el că, după atacul lui Vlad Dracul la Silistra, atacă
otomanii la nord de Dunăre, în frunte cu Firuzbeizade ali-
bei, care „în scurtă vreme [...] a prădat și a jefuit ţara ghia-
urilor și, săturându-i pe luptătorii credinţei cu diferite fe-
luri de prăzi, au pârjolit Ţara Românească și au adus cu to-
tul în ruină locuinţele lor înfloritoare și ţinuturile lor ves-
tite. Deoarece sus-numitul domn nu avea deloc puterea
trebuincioasă ca să se întâlnească și să dea lupta cu ostașii
glorioși, el s-a ascuns, de aceea, în munţii înalţi și nu a pu-
tut să se arate luptătorilor credinţei. Astfel, gaziii islamici
i-au nimicit cu săbiile vărsătoare de sânge pe acei dintre
ghiaurii demni de infern pe care i-au găsit, și s-au bucurat
punând mâna pe sclave și robi“.
După acest eveniment, Vlad a fost chemat la Poartă,
cu urmări capitale pentru domnia și soarta lui, dar și a fi-
ilor săi.
Unul dintre cei mai mari comandanţi militari ai Evului
Mediu european va intra acum în scenă, în persoana lui
Iancu de Hunedoara, care va reuși să învingă armatele
otomane din 1440 încolo, atât în raidurile lor din 1442 din
Transilvania, cât și în Ţara Românească. În același an se
pare că Vlad al II-lea a atacat și el trupele otomane. În sep-
tembrie 1442, Iancu a pus pe tronul Munteniei un domn fi-
del, Basarab al II-lea, în locul unui pașă instalat de otomani
în martie. Vlad a fost chemat la Poartă în vara lui 1442, cu
un salvconduct de la subașiul cetăţii Giurgiu, lăsându-l în
locul lui pe fiul său, Mircea. Ajuns la Adrianopol, a fost pri-
mit cu mare pompă, după cum scrie Jehan de Wavrin: „...
și-și stabilise numitul turc tabăra în afara orașului, în mul-
te corturi și pavilioane, el și oastea lui. Iar a doua zi de la so-
sirea domnului valahilor, numitul Mare Turc însuși a dat
un mare ospăţ și banchet, la care i-a poftit pe toţi subașiii
și căpitanii ca să-l sărbătorească pe acest domn al Valahiei.
Și era acest Mare Turc într-un pavilion căptușit pe de-a-
ntregul cu catifea roșie, așezat ca pe un postament de cea-
prăzar, prevăzut și împodobit cu somptuoase perne și per-
niţe înfășate în stofe cu fir și mătăsuri, care pavilion era
înfășurat și ridicat cam la zece picioare înălţime, ca să-și
poată vedea trupele și căpitanii. Și în afara pavilionului era
așezat pe pământ, pe perne și cuverturi din stofă cu fir, nu-
mitul domn al Valahiei, la dreapta numitului Turc, iar la
stânga lui ședea beilerbeiul lui“. După ospăţ, sultanul a or-
donat ca Vlad să fie arestat, dus la Gallipoli și pus în lan-
ţuri. Însoţitorii lui au fost trimiși nevătămaţi acasă, unde
au povestit totul.
„Marele Turc l-a trimis pe domnul Valahiei
în siguranţă în ţara sa“. Vlad îşi reia tronul
Vlad Dracul a fost eliberat în 1444, fiind dus în faţa sulta-
nului, care i-a spus că „vrea bună pace și înţelegere cu el, și
că dacă vrea să jure și să făgăduiască că nicicând el sau vre-
unul dintre supușii lui n-o să pornească război împotriva
sa, îi vor jura și făgădui că îl trimite eliberat de orice obli-
gaţie și neîndoielnic slobod în ţara sa, asigurându-l cu scri-
sori că niciodată în viaţă n-o să pornească război împotriva
lui, ba chiar că dacă vreodată se va război cu cineva o să-l
IANUARIE 2022 | Historia 17
ajute și o să-i sară în ajutor, pe propria
cheltuială. Trebuie să spunem că îl ţi-
nuse în temniţă grea pe acel domn al
Valahiei timp de patru ani [mai puţin
de doi ani, în realitate], unde avusese
parte de multă suferinţă și chin, și nu
gândea să mai scape vreodată altfel
decât prin moarte. Și astfel, cu inima
plină de bucurie pentru această pro-
punere, a convenit cu Marele Turc tot
ce voia acesta, iar Marele Turc, ca să-i
fie pe plac, a jurat și a pus să se decla-
re textual și să se cuprindă în scris tot
ce îi promisese. Și în acest fel Marele
Turc l-a trimis pe domnul Valahiei în
siguranţă în ţara sa, unde a fost pri-
mit cu mare pompă, cu onoruri și bu-
curie, ca un om mult iubit de poporul
său. Însă când au auzit ai lui despre
prevederile tratatului prin care nici el,
nici ei nu pot cât or trăi să poarte răz-
boi cu Marele Turc, unii au fost tare
bucuroși, iar alţii tare mâhniţi; adică
tinerii care, de obicei, cu drag mânu-
iesc armele, iar cei bătrâni și pașnici
nu doresc decât tihna“.
Vlad s-a întors în ţară cu un corp
expediţionar otoman și și-a reluat tro-
nul, Basarab al II-lea murind, se pare,
în această perioadă, probabil în lupte-
le pentru tron, asasinat sau pe câm-
pul de bătălie.
Pacea semnată în 1444 între un-
guri și turci îl prevedea și pe Vlad al
­II-lea – scrie Jehan de Wavrin: „De
asemenea, [solul regelui] ne-a spus că,
în ceea ce-l privește pe Vlad, voievo-
dul valah, ar dori ca pacea cu el să fie
încheiată în acești termeni: și anume
ca numitul voievod Vlad să-mi dea
[sultanului], în primul rând, birul
obișnuit, și să îndeplinească în conti-
nuare toate serviciile pe care era obli-
gat în trecut să mi le facă, în afară de
faptul că nu mai este obligat, ca îna-
inte, să vină el însuși la curtea noas-
tră. Prin urmare, de dragul Excelenţei
Voastre, acceptăm să nu mai vină la

curtea noastră, ci să ne trimită în
schimb un ostatic și să ni-i predea pe
cei dintre ai noștri care se vor refugia
pe pământurile lui, așa cum vom face
și noi pentru aceia dintre ai lui care se
vor refugia aici“.
Vlad va trimite însă doi ostatici –
pe fiii săi Vlad, viitorul „Ţepeș“, și pe
Radu, viitorul „cel Frumos“, în vârstă
de 14-15 ani, respectiv de 5 sau 6 ani.
Varna 1444
Pe lângă campaniile din 1442, trupele muntene ale lui Vlad Dracul au partici-
pat la două mari și importante campanii în zona Dunării de Jos, în 1444 și 1445.
După semnarea păcii în 1444, după Campania cea Lungă, Ungaria a por-
nit din nou războiul contra otomanilor, „cruciada“ sfârșindu-se în ditamai
dezastrul în noiembrie, la Varna. În timp ce armata creștină avansa de-a
lungul Dunării spre Varna, Vlad Dracul a venit la Nicopole cu trupele sale și
cu un contingent transilvănean, lăsând circa 4.000 de călăreţi la dispoziţia

18 Historia | IANUARIE 2022


regelui maghiar și a lui Iancu de Hunedoara. Se spune că
Vlad i-a spus regelui să abandoneze campania, fiindcă nu
avea destule trupe pentru a câștiga ceva – abia vreo 20.000
–, plus că o ghicitoare bulgăroaică îi spusese lui Vlad că re-
gele va avea ghinion în campanie. Vlad s-a scuzat că nu
poate participa în persoană, dar le-a reamintit cruciaţilor
că avea doi fii ostatici la turci. Menţiunea e interesantă, fi-
indcă alte surse spun clar că fiii lui Vlad fuseseră eliberaţi
în 1444 cu ocazia Campaniei celei Lungi din 1443-1444, la-
olaltă cu fiii despotului sârb, care însă fuseseră orbiţi ime-
diat după sosirea la turci.
Momentul crucial al bătăliei de la
Varna din 1444: regele ungar e ucis, iar
capul său, ridicat pe o suliță. Armata
creștină s-a destrămat, iar Iancu de
Hunedoara a scăpat doar fiindcă era cu
un grup de călăreți munteni.
Ilustrație de Radu Oltean,
din cartea De la Vlad Țepeș la Dracula
Vampirul de Neagu Djuvara.
© Humanitas
În orice caz, trupele de cavalerie ușoară munteană (pu-
tem presupune că erau cavalerie ușoară, pentru a contra-
balansa numărul călăreţilor grei din armata maghiară) se
aflau la începutul bătăliei în centrul armatei regale, mai
exact, în spatele liniei principale centrale, alături de rege,
garda acestuia – cavaleri polonezi și unguri – și Iancu. Când
au primit ordin, călăreţii munteni au fost foarte eficienţi în
a dispersa flancul drept otoman, format tot din cavalerie
– spahii din Rumelia –, deși cămilele întâlnite aproape de
tabăra otomană se pare că au speriat caii. Pe spatele aces-
tor cămile legate cu lanţuri între ele se pare că erau s­ ăculeţi
IANUARIE 2022 | Historia 19
cu bani de aur, soldaţii munteni oprindu-se să-i adune și
chiar să omoare cămilele pentru a lua aurul. Această tac-
tică otomană avea rolul de a întârzia avansul armatei ina-
mice și funcţionase și cu alte ocazii.
În cele din urmă, muntenii au ajuns la tabăra otoma-
nă, au jefuit-o – inclusiv cortul sultanului – și apoi au trecut
glorioși și veseli prin faţa armatei cruciate, îndreptându-se
spre tabăra lor și unii poate chiar spre Dunăre. Chalcocondil
descrie acţiunile muntenilor: „În învălmășeala aceasta a
luptei, cum i-au văzut pe asiatici luând-o la fugă, nu s-au
mai oprit aici, ci au luat-o spre antrepozitele împăratului
și prădau lucrurile și cămara împăratului și ucideau cămi-
lele, îndemnându-se unii pe alţii. După ce s-au ţinut de lu-
crul acesta și s-au săturat de prădat, n-au mai venit la lup-
tă și nu s-au mai așezat în ordine de bătaie, ci au început
s-o ia spre tabăra lor“.
După distrugerea armatei creștine în acea după-amia-
ză, Iancu a ajuns la Dunăre în două zile, acompaniat fiind
de trupe muntene. A trecut în Muntenia pe la Târgul de
Floci și a fost capturat și închis în Muntenia. În legătură
cu acest eveniment există cel puţin două teorii: prima, care
spune că soldaţii munteni nu l-au recunoscut pe Iancu, în-
chizându-l pentru a primi recompensa, acesta fiind elibe-
rat ulterior de Vlad Dracul; greu de crezut, Iancu fusese
aproape de munteni în bătălie și venise alături de soldaţii
munteni... A doua teorie, cea plauzibilă, spune că Iancu ar
fi fost de fapt închis chiar de Vlad Dracul, ca poliţă de asi-
gurare în cazul unor represalii otomane, sau pentru a ob-
ţine bani. La ameninţările magnaţilor unguri, care aflase-
ră de incident, voievodul muntean l-a pus repede în liber-
tate pe Iancu.
Iancu de Hunedoara împotriva otomanilor la Varna, în 1444;
litografie romantică de Jószef Marastoni
20 Historia | IANUARIE 2022
Dunăre 1445
În 1445 a avut loc o campanie navală pe Dunăre, efectua-
tă de o flotă burgundă, în căutarea regelui polono-ungar
Vladislav, care murise în anul anterior la Varna, dar des-
pre care se zvonea că ar fi în viaţă. Cel puţin, flota ar fi tre-
buit să obţină vești despre el sau să-i găsească cadavrul...
Cavalerul Walerand de Wavrin comanda flota bur-
gundă care trebuise să sprijine cruciada de la Varna din
1444, dar eșuase din motive obiective. Unchiul lui, Jehan
de Wavrin, e cronicarul care a lăsat o magnifică lucrare
de istorie a secolului al XV-lea, unde a trecut și amin-
tirile nepotului său. Flota lui Walerand a rămas în faţa
Constantinopolului în iarna 1444-1445, apoi a intrat pe
Dunăre și a participat la o campanie combinată navală
și de uscat alături de trupele lui Vlad Dracul, foarte dori-
tor în a vedea cetăţile otomane de pe Dunăre distruse sau
intrate în posesia lui. Erau așteptate și trupe maghiare,
mai multe mii de oameni – Iancu de Hunedoara anun-
ţase însă că nu va putea ajunge cu trupele sale la Dunăre
mai repede de 8 septembrie.
Asediul cetății Giurgiu de către flota burgundă și trupele
muntene în 1445. Importantă cetate la Dunărea de Jos,
fortificația e acum groapă de gunoi…
Ilustrație de Radu Oltean, din cartea De la Vlad Țepeș
la Dracula Vampirul de Neagu Djuvara.
© Humanitas
 Pe lângă grâne, Vlad Dracul le-a promis occidentalilor
că „pentru a călăuzi galerele pe râu, el le va da patruzeci sau
cincizeci de vase numite monoxile, care sunt făcute dintr-
o singură bucată ca o troacă pentru porci, lungi și înguste
și cu mulţi luptători înăuntru, în unele mai mulţi, în altele
mai puţini“. Mai aflăm din memoriile lui Walerand, tran-
scrise de unchiul său, că tabăra românilor avea „corturi și
pavilioane“ și artilerie, chiar dacă nu prea știa s-o foloseas-
că. Comanda muntenilor aparţinea în general unui fiu de-
ai lui Vlad, nenumit însă – probabil fiul cel mare, Mircea –,
domnul apărând și el în câteva ocazii.
Monoxilele muntenilor
Trupele lui Vlad se vor descurca onorabil în această cam-
panie. Chiar dacă grosul armatei muntene era format din
cavalerie, memoriile comandantului burgund dovedesc că
muntenii se descurcau foarte bine și pe apă, chiar cu acele
ambarcaţiuni relativ primitive, dar care-și făceau treaba.
Astfel, în dimineaţa atacului plănuit de la Silistra, mono-
xilele românești intraseră pe un râu pe malul sudic, unde
prinseseră un pescar care le spusese numărul mare de oto-
mani din oraș – peste 30.000, fapt care, spre norocul aliaţi-
lor, a dus la anularea acestui asediu.
Ajunși la Turtucaia, cronica spune că fiul lui Vlad avea cu
el toate monoxilele și peste 500 de oameni, ceea ce ne dă, prin-
tr-un simplu calcul aritmetic, numărul de cel puţin 10-15 sol-
daţi într-o monoxilă. Românii au atacat primii dimineaţa, dar
cei circa 150 de turci care apărau fortificaţia i-au împins îna-
poi la monoxile. Vesticii au tras cu diverse arme de foc asupra
turcilor și i-au atacat cu atâta forţă, încât i-au aruncat înapoi
în curtea fortificaţiei pe care au luat-o cu asalt, dând apoi foc
turnului celui mare împreună cu românii, după ce au pus lân-
gă el multe lemne. Toţi turcii au fost prinși sau uciși, iar sol-
daţii creștini s-au luat la ceartă pentru prizonieri, apoi pen-
tru armele acestora și în final pentru hainele lor, după ce s-a
primit ordinul de la Walerand ca toţi prizonierii să fie execu-
taţi, ca să nu mai existe gâlceavă în tabără și acuze reciproce.
Prizonierii reprezentau, de altfel, o povară pentru aliaţi, tre-
buind să fie păziţi, hrăniţi, mutaţi dintr-un loc într-altul, exis-
tând și pericolul evadării lor, cu o întreagă serie de nenorociri
IANUARIE 2022 | Historia 21
care puteau avea loc. Românii, destoinici, norocoși sau știind
ce fac, au găsit a doua zi depozitele subterane ale otomanilor,
pline cu grâu, bob și mazăre. Proviziile erau astfel îndeajuns
acum pentru toţi.

Răzbunarea
Românii „dărâmaseră și minaseră două laturi din zidul cas-
telului“ Turtucaia înainte de plecarea spre ţinta următoare,
Giurgiu. Aici, Vlad Dracul a adus două bombarde mari, iar
numărul muntenilor prezenţi în tabără e dat la 6.000 de oa-
meni de Walerand. Turcii, în număr de vreo 300, au ieșit din
fortificaţie și au atacat tabăra românească, dar au fost respinși
repede.
Cetatea a fost asediată dintr-o parte de români și din cea-
laltă de trupele de pe galere, occidentalii observând că mun-
tenilor le place să tragă cu bombardele, cu care trag prea des,
fără a le lăsa să se răcească, și cu care trag peste cetate în cele
mai multe cazuri. O altă ieșire a turcilor a fost respinsă de
munteni, iar garnizoana a trimis emisar pentru a-și nego-
cia predarea. Garnizoana a primit salvconduct din partea lui
Walerand, dar fiul lui Vlad Dracul a venit la el și i-a spus că ta-
tăl său l-a însărcinat cu misiunea de a-i ataca pe acești turci
în Bulgaria, fiindcă acel comandant al lor era cel care îl trăda-
se atunci când mersese la sultan și fusese luat prizonier, fiind
silit să își trimită fiii ca ostatici.
Vlad Dracul i-a cerut acestui fiu să-l răzbune, așa că el
urma a trece cu 2.000 de români și-l va ataca pe turc pe dru-
mul spre Nicopole. Wavrin nu a spus nimănui nimic, iar mun-
tenii i-au ucis pe toţi turcii. Doar comandantul a fost adus viu
în faţa lui Vlad Dracul, care i-a amintit trădarea sa și i-a tăiat
capul cu mâna lui. Cadavrele turcilor uciși, despuiate – haine-
le și armamentul fiind luate de munteni –, au fost întinse pe
malul Dunării de aceștia, spre scârba occidentalilor.
La Ruse, turcii au dat foc cetăţii și satului și au fugit ime-
diat ce au văzut galerele apropiindu-se. În timp ce aliaţii erau
în zonă, circa 12.000 de bulgari (numărul ar putea fi exagerat
totuși) au venit spre Dunăre pentru a cere ajutorul creștinilor,
fiind înconjuraţi de circa 1.000 de otomani pe o înălţime. Vlad
Dracul a aflat despre asta și a trecut curajos cu vreo 4.000 de
oameni ca să-i ajute, alungându-i pe turci și trecând civilii la
nordul Dunării cu ajutorul galerelor occidentale. Aliaţii au tre-
cut apoi prin faţa Nicopolei, unde au schimbat lovituri de ar-
tilerie cu otomanii, ancorând apoi la Turnu Măgurele – ase-
diat de români, dar fără succes.
Campania s-a terminat la sugestia lui Iancu, fiindcă iarna
era aproape și navele ar fi fost prinse de gheţuri și mai mult ca
sigur distruse de otomani. Chiar dacă nu a avut efecte impor-
tante și pe termen măcar mediu, campania a arătat că solda-
ţii munteni puteau lupta cot la cot cu cei occidentali și erau
redutabili în campanie.
Decăderea și moartea domnitorului
Conform istoricului Matei Cazacu, eroarea politică fatală
făcută de Vlad Dracul ar fi fost că a oprit intrarea monedei
ungurești în ţara sa, acest lucru atrăgând o campanie-fulger a
lui Iancu de Hunedoara în Muntenia, atât Vlad, cât și fiul său
cel mai mare, Mircea, fiind capturaţi și executaţi, cândva în-
tre 23 noiembrie și 4 decembrie 1447.
Portret de secol XVII, din Sighișoara, considerat a fi al lui Vlad
Dracul. Conform unor cercetări mai recente și mai temeinice,
se pare că este vorba de un înalt demnitar otoman, Transilvania
fiind vasală a otomanilor în acea perioadă.
În această dată de 4 decembrie, Iancu emitea de la
Târgoviște un act în care se intitula guvernator al Ungariei
și domn al „părţilor de dincolo de munţi“, adică al Ţării
Românești. În 1 februarie 1448, întors în Transilvania, îl răs-
plătea pe un credincios de-ai săi pentru luptele contra inami-
cilor săi, printre care era enumerat și „răposatul necredincios
Vlad, voievodul Ţării Românești“.
Care va fi fost cauza exactă a acţiunii lui Iancu împotri-
va lui Vlad nu vom afla probabil niciodată. Este clar că re-
laţia dintre cei doi se deteriorase în mod evident după anul
1444, când Vlad îl capturase și-l ţinuse prizonier o perioadă.
Probabil Iancu îl suspecta pe Vlad de o apropiere mult prea
mare de otomani, întregul flanc sudic al Transilvaniei fiind
astfel expus permanent.
Alte cauze vor fi existat, cu siguranţă. Este de luat în sea-
mă și sălbăticia cu care sunt trataţi cei doi domni, tată și fiu,
de către boieri. Chalcocondil chiar scrie că, înainte de bătălia
dintre trupele lui Vlad și cele maghiare, trupele sale – boieri,
călărime etc. – l-au părăsit și au trecut pur și simplu în tabă-
ra adversă. Același cronicar scrie că noul domn i-a urmărit
pe cei doi, i-a prins și i-a decapitat. Din alte surse se știe însă
că Mircea a fost capturat de boierii din Târgoviște și îngropat
de viu – care să fi fost motivul cumplit al acestei execuţii de-a
dreptul diabolice?! –, pe când Vlad Dracul a fost prins și deca-
pitat ulterior, la Bălteni, în actualul judeţ Dâmboviţa.
Nu se cunosc locurile unde se află mormintele celor doi,
de parcă întreaga elită ar fi vrut să le șteargă memoria de pe
faţa pământului. O damnatio memoriae care ne duce cu gân-
dul la faptul că porecla de Dracul s-ar putea să fi fost meritată
cu vârf și îndesat. Doar că nu avem dovezi clare.

22 Historia | IANUARIE 2022

A fost sau n-a fost? de cavaler. O invenţie comodă și superficial satisfăcătoare
pentru publicul naţionalist, dar atât.

Vlad Dracul Dacă unii cronicari ai vremii spun clar că porecla i se

trage de la faptul că era rău și viclean (nu neapărat faţă de

și Ordinul Dragonului populaţie, ci în politică), domnitorul nu e singura persoană

publică a Evului Mediu european care să fi purtat această
poreclă oarecum necreștină și peiorativă, dar se prea poa-
O chestiune de mult bătută în cuie și de mare fală pentru te să o fi dobândit fiindcă fusese pur și simplu mai „al dra-
pasionaţii de istorie este așa-zisa apartenenţă a lui Vlad al cului“ în politică și în arta militară decât alţi domnitori cu-
II-leaDracul la Ordinul Dragonului, celebrul ordin cava- noscuţi sau ţinuţi minte în vremea sa.
leresc de epocă târzie creat de Sigismund de Luxemburg, Alte explicaţii repetate de habarniști într-ale istoriei, și
rege al Ungariei și împărat al Germaniei. Nimeni sau anume că porecla i-ar veni de la faptul că le era drag oame-
aproape nimeni nu a căutat să găsească sursele nilor din popor și că ar fi fost numit de fapt „Dragul“ și
care să arate clar dacă voievodul român nu „Dracul“, frizează realitatea obiectivă și
a fost într-adevăr membru al aces- bunul-simţ, fiind credibile unor naivi
tui Ordin. Mai mult decât atât, care cred în basme.
mulţi îl consideră automat
și pe fiul său, Vlad III O reevaluare e necesară
Ţepeș, drept membru Pentru a merge și mai
al Ordinului, chiar departe în argu-
dacă, în cazul lui, mentaţie, trebuie
nu este nicăieri să-l menţionăm
o menţiune în aici pe istoricul
acest sens. român Liviu
C h i a r Cîmpeanu,
și în cazul medievist de
lui Vlad al marcă și cer-
­I I-lea, sur- cetător asi-
sele – do- duu al izvoa-
cumente- relor medie-
le și croni- vale. Acesta
cile vremii spune că sin-
– nu menţio- gurul izvor
nează clar că care menţio-
ar fi fost mem- nează un pre-
bru al Ordinului tendent la tro-
Dragonului. Mai nul Munteniei
mult decât atât, nu la Sigismund
apare nici pe listele cu de Luxemburg la
membrii Ordinului. Nürnberg este cronica
O variantă vehiculată lui Eberhard Windecke, is-
în public este că ar fi fost făcut toricul oficial al împăratului.
membru în 1430 sau 1431, dar ar Evenimentul a avut loc când-
fi fost dat afară după maximum Efigia lui Sigismund de Luxemburg va la sfârșitul anului 1430, în
un an din cauza unei eventuale pe un sigiliu din epocă anul următor împăratul fiind
alianţe cu otomanii, în timp ce în Boemia, unde lupta contra
era pe tronul Munteniei. Dar, așa cum am văzut, Vlad al II- husiţilor.
lea nu a ocupat tronul Munteniei până în 1436 sau 1437. Nu Documentul nu menţionează vreun Vlad, ci un „Mircea
putea deci să se alieze cu otomanii, cu care să atace ceta- Vodă, fiul lui Pankraţius cel Înţelept“, personaj menţionat
tea Severinului, iar o eventuală „expulzare“ a acestuia din prima și singura dată aici. Sigismund l-ar fi numit pe aces-
Ordin nu e de asemenea menţionată nicăieri. ta într-adevăr domn al Munteniei și membru în Ordinul
Din nou vor sări unii să vocifereze că istoria ne este Dragonului și în Ordinul Sf. Ladislau, dar, puţin mai jos,
ciuntită de oculta mondială și de conspiraţii, dar ade- același domn – de data aceasta, numit „fiul lui Mircea“ –
vărul este că Vlad nu pare să fi fost vreodată membru al s-ar fi aliat cu turcii și împreună i-ar fi alungat pe teutoni
Ordinului Dragonului. Mai degrabă, explicaţia poreclei din Banatul de Severin.
sale, „Dracul“, a venit pe cale inversă, dintr-o asumare În legătură cu acest eveniment istoric, știm clar că îl are
pseudoștiinţifică a apartenenţei sale la Ordin, „lumea“ de ca protagonist din partea munteană pe domnul Alexandru
atunci ajungând astfel să-l denumească după calitatea sa Aldea, care, în 1433, a participat alături de o ­ tomani la

IANUARIE 2022 | Historia 23

campania care i-a alungat pe cavalerii teutoni din ceta-
tea Severinului. Nu mai există alte date privitoare la acest
Mircea Vodă sau la campanie. Chestiunea ridicată de medi-
evistul Liviu Cîmpeanu este că, prin urmare, Vlad al II-lea
nu ar fi ajuns la Nürnberg și, deci, nu ar fi fost făcut mem-
bru al celor două Ordine: pe listele păstrate în întregime cu
membrii Ordinului Dragonului nu apare numele său, dar
nici numele lui Alexandru Aldea.
Tot Liviu Cîmpeanu opinează că documentul care îl
plasează pe Vlad al II-lea Dracul la Nürnberg în 1431 este
un fals de secol XIX, întocmit de baronul Kemény József.
De asemenea, același istoric spune clar că primul care a
interpretat pasajul din cronica lui Windecke drept referi-
toare la Vlad al II-lea a fost istoricul Christian von Engel,
la începutul secolului al XIX-lea, și că de la el ar fi pornit
această analogie „Dragon-Dracul“, interpretare preluată
pentru prima dată în istoriografia românească de istori-
cul Ilie Minea, în 1928, de la care a fost preluată în masă și
pe neverificate de toţi ceilalţi istorici și pseudoistorici ro-
mâni și străini.
Nu trebuie uitat, de asemenea, că nu există vreo sim-
bolistică referitoare la Ordin în Muntenia, nicăieri...
Astfel, realitatea apartenenţei lui Vlad al II-lea la Ordinul
Dragonului trebuie reevaluată, chiar dacă se renunţă la un
mit foarte drag românilor. Oricum, acest lucru nu îi sca-
de în niciun fel domnitorului muntean din faimă sau din
realizări.
În loc de epilog
Trecând rapid prin viaţa și prin faptele domnului muntean,
e clar că Vlad al II-lea a fost unul dintre acei voievozi ro-
mâni energici, războinici și ambiţioși, încercând să obţi-
nă un echilibru între ţara sa și cele două mari puteri înve-
cinate și suzerane, Regatul Maghiar și Imperiul Otoman.
Pe plan politic intern a încercat să-și păzească tronul de
ambiţiile altor pretendenţi și de intrigile boierești. În vre-
mea sa, Muntenia a fost foarte bine angrenată în sistemul
de putere din zona Dunării de Jos și în eforturile creștine
de a-i învinge pe otomani. La fel ca în cazul altor domni ro-
mâni, acţiunile și visurile sale au fost zădărnicite de dimen-
siunile reduse ale ţării și ale armatei sale, de situaţia politi-
că internă nesigură și de marea putere a inamicilor săi, si-
tuaţie care va continua și în timpul fiului său celebru la ni-
vel mondial, Vlad Ţepeș. Vlad al II-lea Dracul a avut o cari-
eră militară intensă și un destin tragic, iar viaţa sa ar meri-
ta cu prisosinţă să fie cunoscută mai bine.

Vlad Țepeș îl pune pe pretendentul Dan al III-lea să-și sape singur groapa și să-și asculte prohodul,
apoi îl execută. Cruzimea fiului lui Vlad Dracul față de boieri și pretendenți/uzurpatori trebuie înțeleasă ca
replică la evenimentele prin care trecuse familia sa și la asasinarea cumplită a fratelui și tatălui său.
Ilustrație de Radu Oltean, din cartea De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul de Neagu Djuvara. © Humanitas

24 Historia | IANUARIE 2022

 Cavalerii
Dragonului
Un ordin cavaleresc laic la apusul Evului Mediu
D E L A D Ó Á R PÁ D - G E L L É R T | F OTO : N AT I O N A L G A L L E RY O F A RT ( WA S H I N GTO N) , W I K I M E D I A C O M M O N S , G E T T Y I M A G E S ,
K U N ST H I STO R I S C H E S M U S E U M ( V I E N A ) , A R H I VA AU TO R U LU I

Sf. Gheorghe şi dragonul,

pictură în ulei de Rafael
(aprox. 1505), aflată în
colecţia National Gallery
of Art, Washington;
sfântul poartă pe piciorul
stâng o jartieră albastră,
însemn al Ordinului
Jartierei, fondat de către
Edward al III-lea

IANUARIE 2022 | Historia 25

Evul Mediu târziu european era o epocă în care, deși ideea unei Creștinătăţi unite era în plin
declin, cultura, gusturile vestimentare, inovaţiile militare și multe altele circulau tot mai
liber între diferitele ţări de pe continentul european. Era epoca stilului gotic internaţional,
care își are începutul chiar în secolul al XIV-lea și care a ţinut până spre sfârșitul secolului
al XV-lea în unele regiuni ale Europei. Tot în această epocă se poate observa o accelerare
a fenomenului de eliberare a autorităţilor seculare de sub umbra Bisericii Latine. Acest
fenomen s-a manifestat și în exprimarea vizibilă a puterii capetelor încoronate și a
relaţiilor între ei și supușii lor. Unele dintre expresiile acestei noi puteri era și fondarea unor
ordine cavalerești laice.

C
ruciadele clasice (1095-1291) au adus cu ele
nașterea așa-ziselor ordine cavalerești sub
influenţa Bisericii Catolice, care au jucat un
rol fundamental în luptele pentru cucerirea,
şi, mai apoi, în tentativele de apărare a Ţării
Sfinte. Odată însă cu pierderea acestor teritorii din Levant,
ordinele respective au trebuit să-și reinventeze raţiunea de
a exista. Unele au reușit, cum au fost teutonii sau ioaniţii,
altele nu, și au fost desfiinţate, ca templierii.
Cu diminuarea rolului jucat de către aceste ordine mi-
litare aflate sub autoritatea Bisericii Catolice la finele se-
colului al XIII-lea, în secolul următor au apărut și ordine-
le fondate de către diverși regi europeni și alte capete în-
coronate. Să nu uităm că secolul al XIV-lea a fost și apo-
geul culturii cavalerești în Europa catolică. Rolul acestor
ordine a fost să ofere un cadru de exprimare a idealurilor
cavalerești, dar și, în același timp, să servească drept spri-
jin militar și politic pentru fondator.
Printre primele ordine de acest fel a fost acela fondat în
anul 1325 de către Carol Robert de Anjou, regele Ungariei.
Ordinul și-a ales ca sfânt patron pe Sfântul Gheorghe, con-
siderat a fi întruchiparea valorilor cavalerești. Acest ordin
maghiar a fost urmat de multe altele în lumea catolică eu-
ropeană. Printre acestea trebuie menţionate cele care exis-
tă și în zilele noastre, precum Ordinul Jartierei, fondat de
către Edward al III-lea în 1358, sau Ordinul Lânii de Aur,
fondat de către ducele Burgundiei, Filip al III-lea, în anul
1430.

„Sunt cu adevărat credincios Miniatură care îl înfăţişează pe Carol Robert de Anjou

acestei societăţi frăţești“
Ordinul creat de către Carol Robert de Anjou era diferit de
ordinele militare fondate în timpul cruciadelor, atât în ceea
ce privește vestimentaţia membrilor, cât și principiile asu-
mate de către aceștia. Deși membrii ordinului și-au asumat
rolul de apărători ai Creștinătăţii, printre îndatoririle aces-
tora se aflau și protecţia suveranului, a familiei acestuia,
ajutorare reciprocă, dar și protecţia Sfintei Coroane, care
în această perioadă era păstrată la Visegrád.
Conform diplomei de fondare, emisă la data de 24 apri-
lie 1326, ordinul avea 50 de membri care trebuiau să se com-
porte conform idealului reprezentat de cavalerul creștin,
să lupte împotriva păgânilor. Diploma dispune și vesti-
mentaţia care trebuia purtată de către membrii Ordinului.
Aceasta era formată dintr-o mantie neagră cu glugă care
ajungea până la glezne. Însă, contrar practicii anterioare,
nu avea niciun însemn heraldic. Singura podoabă era o in-
scripţie latină în partea din faţă. Inscripţia – I Veritate ius-
tus sum huic fraternali societae – Sunt cu adevărat credin-
cios acestei societăţi frăţești – reprezintă cheia în care aces-
te ordine cavalerești seculare trebuie interpretate, aceasta
fiind, în primul rând, loialitatea faţă de suveran. Practic,
se încerca formarea unui grup restrâns, un fel de bloc po-
litic, ca să folosim un termen modern, în jurul domnito-
rului, care să-i reprezinte interesele și să-i execute voinţa.
Ordinul lui Carol Robert nu a supravieţuit prea mult
timp extincţiei pe linia masculină a ramurii maghiare a di-
nastiei de Anjou, deși unii experţi sunt de părere că acesta
a fost pur și simplu încorporat într-un alt ordin cavaleresc
fondat de către regalitatea maghiară, Ordinul Dragonului.

26 Historia | IANUARIE 2022

Cum s-a
născut
Ordinul
Dragonului
Contextul politic intern
Sigismund de Luxemburg (1368-
1437), fiul împăratului romano-ger-
man și rege al Boemiei Carol al ­IV-lea,
a copilărit la Curtea lui Ludovic de
Anjou al Ungariei, fiind astfel famili-
arizat de timpuriu cu relaţiile de pu-
tere din regat. A dobândit niște obi-
ceiuri considerate de Europa cato-
lică a fi maghiare în epocă, precum
era purtatul unei bărbi lungi, care în
Occident nu mai era la modă de multă
vreme. Șapca de blană, cunoscută din
celebrul portret atribuit lui Pisanello,
era un alt accesoriu exotic ușor de re-
cunoscut al acestui puternic rege-îm-
părat al Evului Mediu târziu.
Sigismund a urcat pe tronul ma-
ghiar într-o perioadă foarte tulbu-
re din punct de vedere politic, atât
pe plan intern, cât și pe plan ex-
tern. Extincţia dinastiei de Anjou a
creat tot fel de probleme în ceea ce
privește succesiunea. În ciuda fap-
tului că a fost logodnicul Mariei, fii-
ca și urmașul legitim al lui Ludovic
de Anjou, Sigismund era departe de
a fi fost singurul favorit în cursa pen- Sigismund de Luxemburg, faimosul portret atribuit lui Pisanello (aprox. 1433)
tru tron. Baronii regatului au format
trei grupuri de interese, fiecare cu alt Bohemiei, la fratele său mai mare, re- magnaţi noi, cum a fost Pippo Spano,
candidat pentru coroană. Maria de gele Wenceslas al IV-lea. Baronii din mare comandant de oști și responsa-
Anjou a fost încoronată ca rege (fiind restul regatului, neavând alternati- bil pentru stabilirea unei linii de apă-
declarată bărbat de către tatăl ei, iar vă, s-au raliat în jurul lui Sigismund, rare împotriva otomanilor la Dunăre,
izvoarele vremii o numeau rege/rex în care s-a căsătorit cu Maria în 1385, fi- sau Stibor de Stiboricz, viitorul voie-
consecinţă) în 1382, dar logodnicul ei, ind încoronat rege al Ungariei abia în vod al Ardealului.
Sigismund, era încă foarte departe de anul 1387. După moartea Mariei de Anjou,
pârghiile puterii. Între timp, a existat Situaţia precară în care Sigismund în 1392, Sigismund a ajuns singur
o încercare de preluare a puterii din a ajuns la tron, la vremea respecti- stăpânitor al regatului și a continuat
partea lui Carol de Anjou, suveranul vă fiind doar soţul regelui (!) legitim politica de donaţii prin care a încer-
Regatului de Neapole, care s-a termi- (Maria), a imprimat un curs clar pen- cat să-și întărească cercul de susţină-
nat cu asasinarea acestuia la Visegrád tru tânărul pretendent. El a încer- tori nu numai între rândurile aristo-
în anul 1385, cu complicitatea Mariei cat să fidelizeze măcar o parte dintre craţiei, dar și printre mica nobilime.
de Anjou și a mamei acesteia. magnaţii regatului, folosindu-se de Desigur, asta i-a înfuriat pe magna-
Situaţia politică s-a deteriorat atât instrumentarul tipic aflat la îndemâ- ţii din familiile mai vechi, care au
de mult, încât Maria și regina-mamă na oricărui suveran medieval. Astfel, reușit pentru o perioadă scurtă chiar
Elisabeta au fost chiar capturate de a început o politică generoasă de do- să-l întemniţeze pe rege, în anul 1401.
către familia Horváti, susţinători ai naţii, prin care şi-a asigurat loialitatea Tentativa de a înlătura competiţia for-
lui Carol de Anjou. Sigismund s-a re- unei părţi dintre familiile aristocrati- mată din noii aliaţi ai lui Sigismund a
fugiat pentru o perioadă în Regatul ce, sau a contribuit la ridicarea unor eșuat însă într-un mod s­ pectaculos.

IANUARIE 2022 | Historia 27

Regele a fost eliberat de susţinătorii
concentraţi în jurul familiilor Garai
și de Celje. Aceste două familii, una
străină și una până acum relativ ob-
scură, au format o ligă a baronilor
loiali regelui. Fiica lui Hermann de
Celje, Barbara, a ajuns să fie soţia lui
Sigismund în anul 1405. Tot în aceas-
tă perioadă se remarcă și famili-
a Bathory, care va juca un rol impor-
tant în istoria Transilvaniei. Politica
de fidelizare și de creare a unui bloc
politic credincios se pare că începu-
se să dea roade.
Contextul internaţional
Cea de-a doua jumătate a secolului al
XIV-lea a adus un nou inamic la ho-
tarele de sud ale Regatului Maghiar:
Sigismund şi cea de-a doua soţie, Barbara de Celje, la Conciliul de la Konstanz,
desfăşurat în perioada 1414-1418
28 Historia | IANUARIE 2022
otomanii. Aceștia au avut prime-
le confruntări cu ţările aflate la nord
de Dunăre undeva prin anii ’60 ai se-
colului. Ludovic de Anjou a condus
două campanii pe teritoriul Ţării
Românești împotriva otomanilor,
care tocmai își mutaseră capitala la
Edirne, în 1365. Nu știm prea multe
despre aceste campanii – cert este că
pericolul otoman devenise unul real,
dar în acel moment era încă departe
de a fi perceput de către regalitatea
maghiară drept unul existenţial.
Atacurile otomanilor au deve-
nit însă tot mai serioase, iar colapsul
statelor din Balcani l-a determinat
pe Sigismund să conducă campanii
anuale împotriva turcilor între 1389
și 1392. Scopul acestor campanii era,
pe de o parte, protecţia a ceea ce ră-
măsese sub stăpânirea diverșilor su-
verani balcanici și lărgirea sferei de
influenţă a regatului, și, pe de altă
parte, crearea unei zone-tampon for-
mate din state aliate sau vasale.
Această primă etapă a luptelor an-
tiotomane va culmina cu bătălia de la
Nicopole, din anul 1396. Înfrângerea
catastrofală a armatei cruciate l-a de-
terminat pe regele maghiar să aban-
doneze politica de campanii ofensi-
ve împotriva otomanilor. În anii ur-
mători, Sigismund s-a concentrat pe
formarea de alianţe cu domnitorii
creștini aflaţi în prima linie a expan-
siunii otomane. Astfel, în schimbul
recunoașterii suzeranităţii maghia-
re, domnitorul muntean Mircea cel
Bătrân a primit domenii în Regatul
Maghiar. La fel s-a întâmplat și în ca-
zul regilor bosniaci Ștefan Ostoia și
Tvrtko al II-lea, sau al despotului sârb
Ștefan Lazarevici, care au fost atrași
în sfera de influenţă a lui Sigismund
prin donaţia de titluri, domenii sau
prin argumentul forţei armelor.
În sudul Dunării, posibilităţile lui
Sigismund nu au devenit într-un mod
exponenţial mai largi după înfrânge-
rea catastrofală a otomanilor din anul
1402, în bătălia de la Ankara, și hao-
sul politico-militar creat de captu-
rarea sultanului de către trupele lui
Timur Lenk. Ceea ce a rezultat însă a
fost un răgaz de câteva decenii, timp
în care regele a reușit să se concentre-
ze și mai accentuat pe resursele mi-
litaro-financiare, prin extinderea zo-
nei-tampon prin vasali sau aliaţi, și pe
crearea unei linii de apărare fixe, for-
mată dintr-un șir de cetăţi de graniţă,
care se întindea din Dalmaţia până la
colţul sud-estic al Transilvaniei.
Odată cu scăderea presiunii
exercitate asupra hotarelor din sud,
Sigismund s-a îmbarcat într-o cam-
panie diplomatică continentală,
care, până în 1437, a rezultat în rezol-
varea cvasi-schismei care exista în
sânul Bisericii Latine încă din anul
1378, prin Conciliul de la Konstanz,
în înfrângerea husiţilor din Boemia
și în dobândirea coroanei Imperiului
Romano-German.
Această activitate intensă diplo-
matico-militară a fost acompania-
tă și de proiecte artistice și c­ ulturale
care au avut rolul de a răspândi imaginea de rege-împă-
rat creștin și de a crea alianţe politice în sprijinul agendei
imperiale care privea atât unitatea creștină, cât și lupta
antiotomană.

Fondarea Ordinului, la 12 decembrie 1408,

şi însemnul său, un dragon încovoiat
După stabilizarea situaţiei politice interne și răgazul primit
după bătălia de la Ankara, Sigismund a încercat să-și con-
solideze baza de putere în interiorul Regatului Maghiar.
În afara donaţiilor generoase de domenii, după înfrânge-
rea regelui bosniac, Tvrtko al II-lea, Sigismund și regina
Barbara de Celje au creat un ordin cavaleresc format, pe
lângă cuplul regal, din 24 dintre cei mai influenţi baroni
ai Regatului Maghiar, printre care și despotul sârb Ștefan
Lazarevici. Ordinul a fost fondat la data de 12 decembrie
1408. Membrii Ordinului s-au declarat a fi „adepţii drago-
nului străvechi“ și inamici ai păgânilor, ai ereticilor, jurau
nimicirea popoarelor care ameninţau ţările aflate sub câr-
muirea regelui și, în tradiţia vechilor ordine cavalerești, se
declarau a fi apărătorii Credinţei.
Conform diplomei de fondare, însemnul Ordinului era
dragonul încovoiat, cu vârful cozii încolăcindu-se în jurul
gâtului, tăiat pe spate de la bot până la capătul cozii, având
o rană deschisă, care, de la pierderea de sânge, era albă. În
partea interioară a rănii era așezată o cruce roșie, similară
cu „cea purtată într-un câmp alb de către cei care luptau
sub steagul Sfântului Gheorghe“. Portretul lui Oswald von Wolkenstein, poet și diplomat al lui
Ordinul nu avea un lanţ sau un guler specific pe care se Sigismund, cu însemnul Ordinului Dragonului
purta însemnul, ci doar un șnur împletit care era agăţat, în-
totdeauna, pe umărul stâng. Purtarea însemnului în acest membrilor decedaţi. Cel mai important element al relaţiei
fel se realiza indiferent dacă era vorba de ţinută „civilă“ sau dintre membrii Ordinului era însă loialitatea faţă de rege și
militară. Gisantul voievodului ardelean Stibor de Stiboricz, de familia acestuia, un pact de apărare mutuală între rege și
de exemplu, ne oferă o imagine clară despre cum se purta aristocraţie. Unii experţi opinează că Sigismund, prin crea-
însemnul pe armură. rea Ordinului, a reușit să stabilească o unealtă nouă de fide-
Este necesar de menţionat că, în mai multe reprezen- lizare a aristocraţiei, fapt demonstrat prin relativa stabili-
tări contemporane, dragonul era redat cu o cruce înflăcăra- tate politică internă pe perioada absenţelor sale lungi. Prin
tă așezată pe spatele acestuia. Un asemenea însemn din ar- statutul de membru al Ordinului, aristocraţia, adică baro-
gint se păstrează și la Berlin. Crucea înflăcărată poate fi ase- nii regatului, a fost cooptată la guvernare și strâns legată,
mănată cu cea din visul lui Constantin cel Mare. Această printr-un sistem de onoare specific culturii cavalerești, de
alegere a lui Sigismund se încadrează în simbolistica lup- rege și de familia acestuia.
tei antiotomane și se prea poate să dateze dinaintea fon- Ordinul Dragonului, și însemnul acestuia mai ales, a
dării ordinului în sine. Practic, crucea înflăcărată poate fi devenit un element definitoriu pentru heraldica și repre-
considerată un simbol pentru ideea cruciată manifestată zentarea aristocratică maghiară vreme de secole. Deși sta-
în epoca medievală târzie. tutul de membru al Ordinului nu se moștenea, multe fa-
milii nobiliare maghiare au folosit dragonul încolăcit ca
Cel mai important element: loialitatea element heraldic. Pentru a ilustra acest fapt este suficient
faţă de rege și de familia acestuia dacă menţionăm stema familiei Báthory.
Mottoul Ordinului apare în diferite variante pe braţele cru-
cii așezate deasupra dragonului. Propoziţia O quam miseri- Ordinul Dragonului depăşeşte graniţele naţionale
cors est Deus, iustus et pius/Quam misericors est Dominus, Faptul că Sigismund de Luxemburg a dobândit la un mo-
iustus et paciens se poate traduce ca: O, cât de milostiv, ment dat tronul Boemiei și, într-un final, coroana imperi-
drept și pios este Dumnezeu/Cât de milostiv, drept și răb- ală a însemnat că Ordinul Dragonului a intrat și în circui-
dător este Domnul. tul diplomatic internaţional. Dacă la începuturile sale era
Actul fondator stabilește, printre altele, relaţiile între o unealtă eficientă de fidelizare a aristocraţiei maghiare,
membrii Ordinului, creând un tribunal de onoare în caz foarte repede a început să fie o metodă de stabilire și men-
de dispute, dispune în legătură cu obligaţiile membrilor ţinere de alianţe, precum și de rezolvare a conflictelor din-
în cazul morţii unuia dintre ei, prevede îngrijirea orfanilor tre diferitele capete încoronate ale Europei și Sigismund.

IANUARIE 2022 | Historia 29


Gisantul voievodului ardelean Stibor de Stiboricz,
cu însemnul Ordinului Dragonului pe umărul stâng
(a se vedea alăturat detaliul)
În anul 1409, în frunte cu ducii Austriei, Ernest
și Albrecht al V-lea, 24 de aristocraţi austrieci și
stirieni au devenit membri ai Ordinului. În 1416,
regele Aragonului, mai apoi faimosul învingător
de la Agincourt, regele Henric al V-lea, erau ini-
ţiaţi printre membrii Ordinului. Spada decorată
cu dragonii Ordinului, donată de către Sigismund
în timpul vizitei din Anglia, se găsește și astăzi
în York.
În 1419, regele Erik al Danemarcei, mai apoi,
în anul 1429, regele Wladislaw al Poloniei și
Witold, marele duce al Lituaniei, devin membri
ai Ordinului. Odată cu alegerea ca rege al Italiei,
mai apoi încoronarea ca împărat romano-ger-
man, Sigismund acordă Ordinul mai multor aris-
tocraţi italieni și germani. Reprezentările artisti-
ce ale membrilor Ordinului redau în detaliu va-
riaţiile însemnului și modalităţile de purtare a
acestuia.
30 Historia | IANUARIE 2022
Spadă ceremonială presupus a fi fost realizată
pentru membrii Ordinului Dragonului; colecţia
Kunsthistorisches Museum, Viena
În zona Balcanilor este suficient de menţionat că
Ordinul a fost acordat pentru a întări relaţiile politico-
militare între Sigismund și ­suveranii sârbi, bosniaci sau
munteni. Despotul sârb Ștefan Lazarevici chiar s-a aflat
printre cei 24 de membri fondatori. Voievodul bosniac și
ducele Dalmaţiei, Hrvoja, și regele Ostoja s-au dovedit a
fi însă aliaţi, care, în ciuda faptului că au fost membri ai
Ordinului, și-au urmărit interesele proprii, care de mul-
te ori erau contrare așteptărilor lui Sigismund. Această
atitudine a suveranilor balcanici denotă însă mai degra-
bă tragedia și complexitatea vieţii la hotarele unor mari
puteri, decât orice „slăbiciune de caracter“.
În cazul domnului muntean Vlad al II-lea, s-a pre-
supus mult timp că a fost acceptat printre rândurile
membrilor în anul 1431, ca să fie dat afară după un an,
pentru o alianţă cu otomanii. Mai recent însă, au apă-
rut argumente serioase care neagă faptul că Vlad al
­II-lea ar fi fost vreodată membru al Ordinului.
Dacă la început am menţionat faptul că se pare că
Ordinul Sfântul Gheorghe al lui Carol Robert de Anjou
a fost contopit cu Ordinul Dragonului, trebuie să men-
ţionăm și faptul că acesta din urmă a fost un ordin cu
două clase distincte. În prima erau înrolate capetele în-
coronate și aristocraţii cei mai influenţi, iar în cea de a
doua, nobilii sau burghezii, în general.
Trebuie să amintim și aspectele foarte practice din
viaţa Ordinului. Acesta era un veritabil pact de apărare
reciprocă între aristocraţie și rege. Astfel, Ordinul re-
prezenta și o resursă militară, la nevoie. În anul 1415,
Sigismund i-a somat pe membrii Ordinului să parti-
cipe la campania militară purtată împotriva ducelui
Austriei, Frederic. Tribunalul de onoare al Ordinului a
aplanat conflicte iscate între membri, cum a fost și dis-
puta între Heinrich von Plauen și Alsso von Sternberg
din anul 1431.
 Spadă ceremonială păstrată
la York, decorată cu dragonii
Ordinului, despre care se
presupune că a fost dăruită
de Sigismund de Luxemburg
în timpul vizitei sale în Anglia

Stema lui Nicolae Bathory, episcop de Vác, cu însemnul La apusul epocii medi-
Ordinului Dragonului, 1485 evale existau încercări din
partea aristocraţiei maghia-
re de a transforma Ordinul
­într-o ­asociaţie aristocratică.
Impulsul a venit din partea fa-
miliei Báthory, care, sub dom-
nia lui Matia și a urmașilor
acestuia, dinastia de Jagello,
a dobândit o avere conside-
rabilă și funcţii importante
în stat. Dragonul Ordinului
va rămâne o parte impor-
tantă a reprezentării heraldi-
ce a familiei, până la stinge-
rea acesteia, cu Sofia Báthory
de Șimleu, soţia principelui
Gheorghe Rákóczi al II-lea,
în anul 1680. Este interesant
de menţionat că au circulat
mai multe legende populare
care încercau să explice pre-
Stema princiară a lui Gabriel Bethlen de pe o gravură zenţa dinţilor de balaur de pe
reprezentându-l pe principe călare (aprox. 1620) stema familiei. Acestea nu au
însă prea multă fundamen-
tare istorică, pentru că din-
Ordinul, după moartea ţii au apărut cel mai probabil
lui Sigismund de Luxemburg sub influenţa artei naturalisti-
După moartea lui Sigismund de Luxemburg, Ordinul ce a Renașterii, care a reinter-
a continuat să funcţioneze o perioadă. Avem date des- pretat cele trei pene de argint
pre acordarea acestuia atât de către urmașul imediat al de pe stemă în dinţi de dragon
lui Sigismund, Albert de Habsburg, dar și de către Matia sau de lup.
Corvin și rivalul său, împăratul Frederic al III-lea, și proba- C eea ce e ste imp or-
bil și de către Vladislav al II-lea Jagello. Din cauza schim- tant este faptul că dragonul
bărilor frecvente de dinastii pe tronul maghiar în secolul Ordinului a rămas imprimat
al XV-lea, Ordinul nu a avut însă condiţii favorabile pentru pe istoria Transilvaniei, la fel
longevitate. Dinastia de Habsburg l-a înlocuit cu Ordinul cum și-a lăsat amprenta pe
Lânii de Aur, care a fost adoptat la rândul lui de la ducii de memoria lui Vlad Dracul şi a
Burgundia ai cărui urmași erau. lui Vlad Ţepeș.

IANUARIE 2022 | Historia 31

 | ÎNCEPUTURI |

Istorii inedite
despre
democrație
D E PAU L Z A H A R I A | F OTO : G E T T Y I M A G E S , W I K I M E D I A C O M M O N S

Știm cu toţii, specialiști sau profani în ale istoriei, că „democraţie“ provine din cuvintele
anticei limbi elene demos (popor) și kratos (putere sau conducere), care, alăturate,
dau „puterea poporului“ sau „conducere a poporului“, adică un regim politic
care se bazează pe voinţa populară.
De-a lungul mileniilor, democraţia a îmbrăcat diverse forme de organizare și de manifestare,
discuţia fiind una extrem de complexă și de amplă. Dacă atenienii au experimentat prima
formulă de democraţie directă (agora, în care se discutau problemele cetăţii și se luau,
în comun, decizii), trei insule din zone diferite și îndepărtate ale planetei furnizează
elemente de primat în ale democraţiei, două dintre ele reprezentând și puncte de referinţă
pentru ulterioare modele democratice.

32 Historia | IANUARIE 2022

 | ÎNCEPUTURI |
Arnarstapi, în vestul Islandei, a fost în trecut un port important. În ziua de azi, satul pescăresc este un obiectiv turistic foarte popular.
Islanda:
Althingi decide
creștinismul
Neîndoielnic, numele inserat în titlu este unul necunoscut, el
desemnând, s-o spunem din capul locului, primul Parlament
din istoria omenirii. Pentru a afla mai multe, ar trebui să efec-
tuăm un zbor de minimum cinci ore, având drept punct termi-
nus o zonă situată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic.
Acolo vom descinde în cea mai rarefiată ţară din Europa, având
aproximativ 341.000 de locuitori la o suprafaţă de 100.250 de
kilometri pătraţi, ceea ce înseamnă cam 3 persoane pe kilome-
tru pătrat. Numele ei ne-a devenit bine cunoscut, în vremuri
mai recente, şi din perspectivă fotbalistică: Islanda. Acolo își
desfășoară lucrările și azi Althingi (denumirea în limba islan-
deză modernă) sau Althing (în norvegiana veche).
Pe la 874, pe îndepărtata insulă au descins primii oa-
meni, în mod grupat – 32 de clanuri de ţărani norvegieni,
a căror căpetenie era Ingόlfur Arnason. Ei sunt cei care
au fondat Reykjavik, nume care înseamnă „golful aburi-
lor“, prin prisma aburilor geotermali care ieșeau din pă-
mânt. Anterior, se pare că prin 868, tot un viking, Floki
Vilgerdarson, a ajuns pe insulă din curiozitate, după ce au-
zise despre ea de la un alt viking, de data aceasta suedez,
Gardard Svavarsson. Nu s-a stabilit acolo, dar a numit insu-
la „ţara de gheaţă“. Iceland, Islanda. Nu de alta, dar, ­urcând
pe un munte și privind spre nord, nu a văzut altceva decât
zăpadă și un fiord acoperit de gheaţă.
În scurt timp, populaţia insulei a ajuns la 10.000 de oa-
meni, obiceiul acestora fiind acela de a se aciua, grupuri de
câteva sute, în jurul câte unui Godar, căpetenie provenind
cu precădere din ţărani mai înstăriţi (aceștia apărându-i și
reprezentându-i pe ceilalţi).
Treburile curente erau reglate în adunări locale ale oa-
menilor liberi, așa-numitele Thing sau Thingen, obișnuite
în Scandinavia medievală la nivel regional. Totuși, conflic-
tele au devenit mai dese, impunându-se rezolvarea lor pe
plan naţional. De aceea, în jurul anului 930, toţi Godarii de
pe insulă se vor aduna în sud-vestul insulei, la Thingvellir,
la doar 49 de kilometri est de Reykjavik, unde anual, la mij-
locul lui iunie, timp de două săptămâni, aveau să dezbată
toate problemele curente. Erau adunări la care aveau drep-
tul să ia parte toţi proprietarii de pământ, în timp ce fe-
meilor proprietar nu li se acorda acest drept, ele fiind re-
prezentate fie de soţ, fie de un bărbat din familie. Ei bine,
acest prim Parlament din lume, Althingi, a luat fiinţă în
urmă cu nu mai puţin de 1.091 de ani, sesiunile acestuia
desfășurându-se la Thingvellir până în 1798, cu doi ani îna-
inte de a fi vremelnic desfiinţat de Coroana daneză.
Lögrétta (Consiliul Judecătoresc) constituia nucleul, el
fiind alcătuit din 39 de Godari și episcopi, aceștia fiind în-
soţiţi de consilieri fără drept de vot și luând deciziile prin
majoritate simplă. Totuși, în cazul în care ţăranii nu se con-
siderau suficient de bine reprezentaţi, ei se puteau adresa
și alipi unui nou Godar.
IANUARIE 2022 | Historia 33
 | ÎNCEPUTURI |
Reykjavik este capitala Islandei și cel mai mare oraș al țării
După ce, în 965, ţara a fost divizată în patru, tot atâ-
tea Curţi (Fjόrdungsdόmar) dezbătând chestiunile afe-
rente zonei respective. Fiecare Curte era alcătuită din
36 de judecători, fiind necesară obţinerea a 31 de vo-
turi pro pentru ca o lege să fie adoptată. O a cincea Curte
(Fimmtardόmur) a fost înfiinţată în 1005, acţionând ca
un fel de instanţă de apel. Era formată din 48 de jude-
cători, desemnaţi de Godari, tot majoritatea simplă fiind
aplicată.
34 Historia | IANUARIE 2022
Speakerul (Lögsögumadur), desemnat de Godari, era
cel mai înalt oficial al Althing, un fel de prim-ministru.
Rolul său era de a recita legi în procedură parlamentară în
anii ce au premers apariţia limbii scrise. El era cel care pre-
zida sesiunile Lögrétta și tranșa disputele, adresându-se re-
prezentanţilor de pe faimoasa stâncă Lögberg.
De-a lungul timpului, evident, Althingi a luat tot felul
de decizii, începând cu reglementarea vânătorii de bale-
ne și terminând cu răzbunarea sângelui. Anual, speakerul
 | ÎNCEPUTURI |
s­ upunea atenţiei adunării o treime a legilor aflate în vigoa-
re, astfel încât, în mandatul său de trei ani, să aibă posibili-
tatea de a supune atenţiei toate cele trei treimi.
Tot Godarii erau cei care-i desemnau pe judecători, a
căror sarcină era de a decide în ceea ce privește conflicte-
le locale și de a-i condamna pe răufăcători. Se pronunţau
chiar și în privinţa divorţurilor, fără a omite condamnarea
vrăjitoarelor sau a femeilor adulterine, acestea fiind fie în-
chise, fie arse, fie înecate.
Regele Norvegiei Olaf Tryggvason a domnit între 995 și 1000
Creștinismul impus „de sus“
În anul 1000, Althingi se afla în situaţia de a fi scindat și
gata de luptă fratricidă, în condiţiile în care o parte a po-
pulaţiei era alcătuită din adepţii zeităţilor nordice, cealal-
tă alcătuind tabăra creștină. Thorgeir, speakerul care con-
ducea ședinţa, era disperat, intuind pericolul unui război
civil. Sarcina lui era acum de a-i uni pe islandezi și, pe cale
de consecinţă, de a evita o catastrofă.
Ce se întâmplase? Cu puţin timp înaintea anului 1000,
creștinismul începuse să se răspândească pe insulă, în
condiţiile în care regele norvegian Olaf Tryggvason ţinea
morţiș să impună pe insulă și noua religie, tocmai pentru
ca păgânii din Norvegia să nu mai aibă motive să caute adă-
post în Islanda și, dacă ar fi încercat, să nu-l găsească. Odată
cu convertirea unui număr tot mai mare de Godari, insula
s-a văzut dezbinată pe măsură. Și astfel, în anul 1000, spec-
trul confruntării armate a devenit mai pregnant ca nicio-
dată, cele două părţi (creștină și păgână), înarmate până-n
dinţi, declarându-se hotărâte să respecte doar propriile re-
guli și legi. Pe acest fond exploziv, un Godar creștin a pro-
pus ca speakerul Thorgeir să găsească, în ceasul al ­12-lea,
o soluţie de a salvgarda pacea.
După o zi și o noapte, Thorgeir a găsit soluţia, care a
fost, de fapt, un dictat. Fără o legislaţie și o religie unitare,
Islanda ar fi rămas dezbinată și aproape imposibil de a fi
salvată. Religia? Creștinismul. Drept pentru care, ordinul
general avea să fie ca toată lumea să se supună botezului,
așa că nu ar trebui să considerăm de mirare că aproxima-
tiv 85 la sută dintre actualii cetăţeni islandezi sunt creștini.
Parlament unicameral, bicameral,
apoi din nou unicameral
Deceniile au trecut și, după 20 de ani de război civil, în 1262,
Islanda se va supune dominaţiei norvegiene, fiind absor-
bită de regele norvegian Haakon în 1265. Totuși, Althingi,
alcătuit acum din 36 de membri, va continua să se întru-
nească. Însă atribuţiile îi vor fi serios restrânse, căci pute-
rea legislativă se împărţea cu regele Norvegiei, islandezii
acceptând codurile de legi impuse de norvegieni în 1271 și
1281. Din 1271, Althingi se va întruni anual, începând din
29 iunie, pentru trei-patru zile, uneori chiar mai mult dacă
situaţia o cerea, pentru ca, din 1701, sesiunea să înceapă la
8 iulie și să dureze două-trei săptămâni.
În 1397, Islanda devenea parte a Regatului Danemarcei,
consecinţă a demersului iniţiat de Danemarca, Suedia
IANUARIE 2022 | Historia 35
 | ÎNCEPUTURI |
Clădirea Parlamentului din Piața Austurvollur, Reykjavik, a fost
construită între 1880 și 1881
(care includea și o parte a actualei Finlanda) și Norvegia de a
parafa Uniunea de Kalmar, care prevedea unirea celor trei sta-
te scandinave sub un singur monarh. Uniunea avea să dure-
ze până în 1523, când suedezii conduși de regele Gustav I Vasa
au decis să se răscoale, dobândindu-și independenţa și deve-
nind, ulterior, o putere a Europei. Cât despre norvegieni, ei au
devenit, în 1536, o simplă provincie a Danemarcei, devenind
independenţi de-abia în 1814.
Absolutismul va fi instaurat în Islanda în 1662, regele
Danemarcei (la acea vreme, Frederick al III-lea) având pute-
rea supremă. Iar atunci când, la presiunea localnicilor, printr-
un decret regal din 8 martie 1843 (urmat de alegeri în 1844 și
de o primă sesiune pe 1 iulie 1845), va lua fiinţă un Parlament
modern, el va dobândi același nume: Althingi. Era format
din doar 26 de membri, dintre care 20 aleși la nivel naţional
și 6 de regalitatea daneză. Drept de vot aveau doar bărbaţii cu
stare, având vârsta minimă de 25 de ani, adică doar 5% din
populaţie.
Althingi fiinţa din nou după 45 de ani de la desfiinţarea
sa de Coroana daneză, numai că, de astă dată, Parlamentul
islandez va fi mutat la Reykjavik, unde va rămâne până
azi, excepţie făcând o sesiune specială la Thingvellir, pe
17 iunie 1944, cu ocazia proclamării Republicii Islanda.
36 Historia | IANUARIE 2022
Între timp, în 1874, la 1.000 de ani după colonizare,
Danemarca a acordat Islandei o Constituţie, derivată din
Constituţia daneză din 1849. Althingi rămânea cu puteri-
le legislative și în domeniul taxării, numai că regele danez
avea drept de veto. Danemarca era reprezentată de un gu-
vernator, care răspundea în faţa Ministrului pentru Islanda
de la Copenhaga, guvernatorul fiind cel care deschidea se-
siunile Althingi, participând la ele în calitate de observator.
Althingi a devenit bicameral (Camera Superioară având 12
membri și Camera Inferioară, 24) și s-a mutat în ceea ce e
și azi clădirea Parlamentului din Reykjavik (Althingishús),
construită din piatră islandeză și inaugurată pe 1 iulie 1881.
Pe 1 decembrie 1918, Danemarca a recunoscut Islanda ca
stat suveran, dar în uniune personală, împărţind același rege
și aceeași politică externă.
Când, în 1940, Danemarca a fost ocupată de Germania na-
zistă, Althingi a anunţat că puterile regale au fost transferate
guvernului islandez și că Islanda va avea propria sa politică
externă. La data de 17 iunie 1941, Althingi a ales un vicerege,
formă de conducere care a durat până pe 17 iunie 1944, când
a fost ales primul președinte al Islandei. Din 1945, Althingi a
instaurat modelul ședinţelor toamnă-primăvară, pentru ca,
în 1991, cele două Camere să fie desfiinţate, Althingi redeve-
nind unicameral.
În ziua de azi, Constituţia Islandei e bazată pe principiul
că puterea are originea în oameni, aceștia oferind puterea re-
prezentanţilor aleși, în baza principiului democraţiei repre-
zentative. La fiecare patru ani, electorii îi aleg, prin vot secret,
pe cei 63 de reprezentanţi, care au puteri legislative, dar și fis-
cale, fiind abilitaţi să decidă în privinţa cheltuirii banului pu-
blic și a sistemului de taxe. Althingi și președintele Republicii
împart puterea legislativă, puterile prezidenţiale fiind deţinu-
te prin intermediul miniștrilor. Numirea guvernului depinde
de obţinerea majorităţii în Althingi, guvernul putând să fiin-
ţeze doar având sprijinul Althingi. Și guvernul are rolul său,
pregătind propunerile legislative și având dreptul să insere-
ze prevederi detaliate în cadrul legilor. Guvernul poate să răs-
pundă unei dispute cu Parlamentul, dizolvându-l și stabilind
alegeri generale anticipate.
Sediul celui
mai vechi
Parlament
din lume
În ziua de azi,
Thingvellir este parc
naţional, întins pe nu
mai puţin de 24.000
de hectare, iar din
2004 face parte
din Patrimoniului
universal sub
protecţia UNESCO.
 | ÎNCEPUTURI |
Corsica:
„Barbarii“ precursori
ai parlamentarismului modern
Corsica e a patra insulă din Mediterana, după Sicilia,
Sardinia și Cipru, având 8.681 de kilometri pătraţi și apro-
ximativ 330.000 de locuitori, capitala aflându-se la Ajaccio.
Azi, ea are o autonomie sporită în interiorul Franţei, fiind
„colectivitate teritorială cu statut special“. 20 de vârfuri
montane cu o altitudine de peste 2.000 de metri conferă
doar prin simpla enunţare imaginea unui teritoriu dur, care
are drept principale ramuri economice turismul, creșterea
oilor (laptele stând la baza producerii unor brânzeturi de
calitate), agricultura, cultivarea portocalelor, strugurilor
și măslinelor, principala ramură industrială fiind proce-
sarea mâncării.
Călătorii din Evul Mediu vorbeau de „singurătatea săl-
batică“, cu râpe îngrozitoare și râuri șuierânde aidoma unui
râs sardonic și cu păduri-adăpost pentru bandiţi, cu oa-
meni ai naturii, îmbrăcaţi în haine de lână și care se hră-
neau cu lapte de capră și castane, cântece care făceau trimi-
tere la morţi și la răzbunarea sângelui, credinţă în v
­ răjitoare
care-ţi sug sângele, morţi vorbitori, semisălbatici înarmaţi
cu muschete încă din copilărie, care omorau pe oricine se
apropia de femeile lor.
Corsica era considerată sudul sălbatic al Europei, un în-
văţat german scriind în secolul al XIX-lea despre „spiritul
ardent al acestor oameni care nu pot fi îmblânziţi de nicio
cultură, care nu știu din viaţă decât munţii sălbatici, ce le-
au fost daţi de natură în mijlocul mării, totul părând a fi un
vulcan care stă să erupă în orice moment“.
Invazie după invazie
Corsica a fost prima dată menţionată documentar în 560
î.e.n., când grecii ionieni din Foceea au fondat așezarea
Alalia, pe coasta de est, insula devenind un permanent tea-
tru de devastări, invazii și războaie, fie că invadatorii s-au
numit ionieni, etrusci, cartaginezi, romani (apropo, vremel-
nic, Corsica și Sardinia au format o provincie a Imperiului
Roman, limba latină reprezentând fundaţia actualului
IANUARIE 2022 | Historia 37
 | ÎNCEPUTURI |
Unul dintre cele mai pitorești sate corsicane, Evisa, este situat la 850 m altitudine și are puțin peste 200 de locuitori
­ ialect corsican), vandali, ostrogoţi, longobarzi, bizantini
d din Napoli, care manifesta o nestrămutată credinţă în voinţa
(suzeranitatea acestora durând de la mijlocul secolului al
VI-lea până la cel al secolului al VIII-lea), sarazini, franci sau
mauri. Chiar Statul Papal și-a pus amprenta începând de
la mijlocul secolului al VIII-lea, oferind Corsica întru admi-
nistrare episcopului de Pisa (1077), care a construit pe insu-
lă peste 300 de biserici.
Obiect de litigiu între Pisa și Genova, apoi (1297-1434)
între Genova și Aragon, Corsica a fost cucerită, în 1299,
de Republica Genoveză, care a transformat-o într-o co-
lonie agricolă, roadele ei fiind transportate în ţara-ma-
mă. Genovezii nu s-au preocupat mai deloc de guvernare
și de instituirea legii, singura lege care exista numindu-se
­vendetta, adică răzbunarea sângelui. Totuși, în acest vid ad-
ministrativ și legislativ s-au dezvoltat în sate organe de auto-
guvernare, adunări regulate, menite să-și aleagă reprezen-
tanţii și conducătorii.
Prima republică democratică
În noiembrie 1755, după îndelun-
gate și înverșunate tentative, cor-
sicanii izbutesc să recapete contro-
lul asupra unei mari părţi a insu-
lei, alungând ocupantul genovez în
izolare (mai precis, în fortăreţele de
pe malul mării), naţiunea corsica-
nă proclamându-se independentă
faţă de Republica Genoveză.
Corsicanii erau conduși de ge-
neralul Filippo Antonio Pasquale
Paoli (foto), licenţiat al Universităţii
38 Historia | IANUARIE 2022
poporului și în egalitatea în faţa legii. Devenit președintele
Consiliului Executiv al Dietei Generale a poporului din
Corsica, așa cum s-a numit Parlamentul insular, el este cel
care a organizat tânărul stat conform principiilor moderne
ale acelor vremuri, cu un Parlament în care – cu 150 de ani
înaintea Europei continentale – și unele femei aveau drept
de reprezentare și de vot. Sigur, nu toate beneficiau de acest
drept, ci doar văduvele, care-și pierduseră bărbaţii în urma
aplicării principiului răzbunării sângelui și care deveniseră,
astfel, capii familiilor. Același privilegiu de a vota îl aveau,
evident, toţi bărbaţii cu vârste mai mari de 25 de ani, care-
și manifestau opţiunea cu ocazia așa-numitelor consultări
comunale, menite să aleagă reprezentanţii în Dietă. Mai
mult decât atât, Parlamentul avea chiar dreptul să-l demi-
tă pe Paoli din funcţia de șef al statului, Constituţia însăși
(scrisă în italiana toscană, cea vorbită de elita insulei) stipu-
lând pentru prima oară că poporul este suveran, „propriul
său stăpân“.
Avem de-a face, fără teama de a greși, cu un punct de re-
ferinţă al istoriei democraţiei, parţial precursor al moder-
nelor Constituţii ale SUA și Franţei. E important să remar-
căm că Franţa (care, nu după mulţi ani, va anexa Corsica)
va acorda drept de vot femeilor de-abia prin Ordonanţa din
21 aprilie 1944, luată de guvernul provizoriu al lui Charles
de Gaulle.
Poate că nu vă vine să credeţi, dar Corsica, tocmai ar-
haica și sălbatica insulă, devenea atunci prima republică
democratică din Europa bazată pe separarea puterilor în
stat și pe votul universal. Nu avea să dureze mult: doar în-
tre 1755 și 1769.
 | ÎNCEPUTURI |
Filippo Antonio Pasquale Paoli sărută pământul,
după ce a debarcat pe țărmul corsican. Gravură după un desen
de Eric Pape, din 1894
Paoli și Rousseau
Ceea ce le lipsea corsicanilor erau viziunea și ţelul politic
la nivel de stat, drept pentru care, la 31 august 1764, un om
de încredere al lui Paoli a expediat
o misivă scriitorului elveţian Jean-
Jacques Rousseau (foto), ­rugându-l
să-i recomande un plan de alcătuire
a unui sistem politic, care să înles-
nească fericirea unei naţiuni.
Nu de alta, dar, cu doi ani
mai devreme, în celebra carte
Contractul social, Rousseau evoca
statul ideal, așa cum îl vedea el, ca
o comunitate a oamenilor egali, or-
ganizată conform voinţei generale, căreia fiecare trebuia să
i se supună și care, în contrapartidă, urma să garanteze li-
bertatea fiecărui individ. Până în acel moment, nicio altă
carte nu pusese sub semnul întrebării într-un mod atât de
radical puterea monarhiei și pe cea a aristocraţiei.
Tot așa cum nicio altă ţară nu putea fi mai potrivi-
tă pentru a transpune în viaţă aceste deziderate decât
Corsica – scria el în carte – deoarece, pe această insulă, in-
stituţiile care consfinţeau stăpânirea oamenilor asupra
oamenilor nu puteau prinde rădăcini. Ca reprezentant al
Iluminismului, Rousseau tindea spre eliberarea de dogme-
le religioase, solicitând toleranţă religioasă și dezbateri li-
bere și deschise, care să înlăture dictatul, arbitrarul și spi-
ritul de supunere. Pentru Rousseau, Corsica însemna „un
popor tânăr, care nu a fost stricat de legi“, pe o insulă unde
„nu există știinţe, manufacturi, bogăţii și lux“. Propunerea
lui era aceea a unei vieţi simple, într-un stat agrar, ai că-
rui locuitori sunt oameni harnici, cărora le place să mun-
cească din greu.
Ţelul suprem, propunea Rousseau, trebuia să fie au-
tarhia („Bazaţi-vă doar pe voi înșivă“), căci Corsica avea
de toate: cereale, vin, lână, in și cânepă, piele, lemn pen-
tru construcţii, fier și cupru. Banii nu aveau nicio im-
portanţă, căci trocul era în floare, iar impozitele se plă-
teau prin serviciu militar și muncă în folosul comunităţii.
Orașele nu erau necesare, așa cum nu era nici luxul. „Legea
voastră de bază trebuie să fie egalitatea“, propunea el.
Poporul trebuia să se adune regulat în spaţii publice pen-
tru a elabora legi, iar acolo unde acest lucru nu era posibil
ar fi fost aleși reprezentanţi, urmând să fie schimbaţi cu re-
gularitate. De fapt, legile ar fi trebuit să aibă darul de a evita
coagularea oamenilor în orașe. Comerţul și finanţele trebu-
iau descurajate, căci ele ar fi condus la activităţi ilicite. De
asemenea, oamenii au ar fi trebuit să se deplaseze decât pe
jos sau pe animale. Ar fi fost încurajate căsătoriile timpurii
și familiile numeroase, cetăţenii necăsătoriţi cu vârste mai
mari de 40 de ani urmând să-și piardă cetăţenia. Guvernul
ar fi fost obligat să exercite un control strict asupra educa-
ţiei și moralităţii publice, cantoanele elveţiene fiind privi-
te drept un model de organizare. Sumarizând, conform lui
Rousseau, Corsica trebuia să reziste modernizării, pentru
a-și prezerva simplitatea.
Constituţia lui Rousseau nu a fost niciodată adoptată,
utopia fiind respinsă de băștinași, care au început căută-
rile unei puteri ocrotitoare. Mai mult, Paoli a luat decizii
care nu puteau fi pe placul lui Rousseau, stimulând expor-
tul și preocupându-se de crearea industriei și a unei flo-
te comerciale, stabilind o monedă naţională și clădind o
Universitate. Astfel, Paoli a reușit să-și atragă opoziţia ma-
rilor familii, cu atât mai mult cu cât tendinţele sale de au-
toritate deveneau din ce în ce mai pregnante.
În 1768, genovezii aveau să-și vândă drepturile asupra
insulei (pe care, formal, nu le pierduseră, căci ei se mai
aflau în unele orașe de pe malul mării) Franţei, care nu a
ezitat să reprime cu forţa armelor opoziţia rebelilor corsi-
cani, anexând insula. După 14 ani de independenţă, în 1769,
Paoli a plecat în exil, în Marea Britanie. Culmea, tot în 1769,
la Ajaccio, se năștea Napoleon, iar cu excepţia unor scur-
te dominaţii ale englezilor (1794-1796) și italo-germanilor
(1942-1943), Corsica a rămas teritoriu francez.
Așa a eșuat un proiect politic avangardist pentru epo-
ca sa. Constituţia SUA, din 1787, cuprinde destule elemen-
te inspirate din cea a Corsicii. Cât despre Paoli, acesta a de-
venit un prenume preferat de revoluţionarii americani, nu
mai puţin de șase orașe de peste Ocean având numele ge-
neralului corsican.
Bătălia de la Ponte Novu (8-9 mai 1769), între armata franceză
condusă de contele de Vaux și trupele naționaliste corsicane
conduse de Paoli
IANUARIE 2022 | Historia 39
 | ÎNCEPUTURI |
Australia:
Votul secret,
răspândit în
întreaga lume
Este un adevăr istoric acela că Australia (locuită de abo-
rigeni încă de acum mai bine de 60.000 de ani) a fost co-
lonizată, la începuturile epocii sale moderne, de răufăcă-
tori și condamnaţi din Marea Britanie. Prima colonie a fost
New South Wales, pe 26 ianuarie 1788. Data va deveni Ziua
Naţională în 1838. Sigur, anterior transportului cu oame-
nii din afara legii, un alt britanic, James Cook, avea să se
40 Historia | IANUARIE 2022
Noua Olandă (Australia continentală), la 1664. Harta se bazează
pe cea realizată de cartograful olandez Joan Blaeu.
r­ emarce drept deschizător de drumuri. Pe 22 august 1770, el
a „acontat“ partea estică a insulei, cea cunoscută azi drept
Possession Island, dar pe care guvernul britanic a n ­ umit-o
New South Wales.
Însă primii europeni care au ajuns în Ţara Cangurilor
au fost olandezii, pe 26 februarie 1606. Ei au explorat și
celalalte părţi ale insulei, pe care au numit-o New Holland,
fără însă a o ocupa durabil.
Odată ce au pus piciorul acolo, britanicii nu s-au oprit,
înfiinţând o colonie după alta, New South Wales fiind ur-
mată de Van Diemen’s Land, ulterior Tasmania (1803, de-
venită colonie în 1825), Western Australia (1829), South
Australia (1836), Victoria (1851) și Queensland (1859) – adi-
că cele șase state care compun, azi, Australia, plus Noua
Zeelandă (1841).
În 1856, în coloniile britanice South Australia și Victoria
a fost consemnat pentru prima oară sistemul votului
Prima adunare legislativă din
colonia New South Wales, în 1880
Debarcarea căpitanului Cook
la Botany Bay, în 1770
 | ÎNCEPUTURI |
s­ ecret, cu bileţele standardizate. Primul stat care a adop-
tat această hotărâre a fost Victoria (19 martie 1856), dar pio-
nierul demersului e considerat William Boothby, din South
Australia, stat care a promulgat aceeași lege după două săp-
tămâni, pe 2 aprilie 1856 (urmată de Tasmania pe 24 sep-
tembrie 1856, New South Wales în 1858, Queensland în 1859
și Western Australia în 1877), dar care avea cel mai demo-
cratic sistem, bazat și pe faptul că pe respectivul teritoriu
locuiau foarte puţini condamnaţi. După doi ani, South
Australia va modifica sistemul de vot, în sensul că elec-
torii nu mai erau nevoiţi să taie numele celor pe care nu-i
doreau a le fi reprezentanţi, ci îi marcau cu X pe cei pe ca-
re-i susţineau.
De fapt, cereri de realizare a unei asemenea reforme
datau în Australia din anii 1840, crescând după un dece-
niu, pe măsura sosirii unui mare număr de bărbaţi atrași
de goana după aur. Când transportul deţinuţilor în New
South Wales s-a oprit în 1840, mulţi rezidenţi au conside-
rat că această colonie este pregătită pentru autoguvernare.
Un standard al democraţiei
În 1842, Parlamentul britanic a adoptat Constituţia
New South Wales, care solicita pentru prima oară alege-
rea unor membri ai Consiliului Legislativ. În 1843, aceste
alegeri din New South Wales au fost primele pe teritoriul
australian, numai că votul, unul deschis și în public, se do-
vedise a fi și rudimentar pe măsură.
Singurii care aveau drept de vot erau bărbaţii proprie-
tari de pământ în valoare de minimum 200 de lire sterline
sau cei care închiriau o casă de minimum 20 de lire sterli-
ne pe an. Alcoolul, corupţia, coerciţia și violenţa au mar-
cat întregul proces electoral, care s-a încheiat cu violenţe
și mulţi răniţi, doi oameni fiind omorâţi prin împușcare,
unul la Sydney și altul la Melbourne. Modificarea radica-
lă se impunea fără doar și poate, rezultând sistemul de vot
secret, care avea să se răspândească nu atât de rapid pe cât
ar fi trebuit, ajungând mai întâi în Europa (de exemplu,
în Marea Britanie în 1872), apoi în SUA (unde, în momen-
tul adoptării sale, în 1884, a fost numit „votul australian“).
El reprezintă azi un standard al democraţiei, practic ne-
existând ţară care să împărtășească aceste valori și să nu-l
folosească în cadrul procesului electoral.
IANUARIE 2022 | Historia 41
 | I N T E RV I U |

Anthony B. Kim,
expert şi cercetător
în economie mondială,
The Heritage Foundation,
Statele Unite

„A venit timpul
ca România
să fie proactivă şi să
propună iniţiative
strategice
în parteneriatul
cu Statele Unite“
D E I O N M . I O N I ŢĂ | F OTO : H E R I TA G E .O R G, G E T T Y I M A G E S

Ion M. Ioniţă: Care sunt cele mai importante
schimbări şi ameninţări în ceea ce priveşte secu-
ritatea în regiunea Mării Negre, în urma ultimelor
evoluţii din zonă?
Anthony B. Kim: Principalul lucru este creşterea im-
portanţei Mării Negre, din cauza a ceea se întâmplă în
Ucraina, din cauza a ceea ce se întâmplă în Rusia, dar şi din
cauza a ceea se întâmplă în China şi chiar în Statele Unite.
Din cauza tuturor acestor schimbări, importanţa strategi-
că, politică, economică a regiunii, în special a României,
pentru că România este un aliat important al Statelor Unite
şi un actor important în regiune, a crescut în mod indubita-
bil. Deci, importanţa Mării Negre este mai mare ca oricând
şi este timpul ca Washingtonul şi Bucureştiul să aibă cu
adevărat în atenţie ce se întâmplă şi să se întrebe dacă sun-
tem cu adevărat echipaţi să facem faţă acestor provocări.
Este nevoie de un pas înainte?
Cuvântul-cheie este acesta, un nou pas înainte. Până să
apară pandemia, când vorbeam despre securitate ne refe-
ream la securitate fizică, la securitate economică, la apă-
rare şi aşa mai departe. Dar acum, termenul securitate este
mult mai extins, vorbim despre securitate sanitară, des-
pre securitate mentală, stabilitate, de fapt vorbim despre
r­ ezilienţă la nivelul întregii societăţi. Tancurile şi gloan-
ţele, avioanele şi rachetele nu mai sunt suficiente pentru
asigurarea securităţii, astăzi vorbim despre era informaţi-
ei, toată lumea este conectată prin telefonul mobil şi inter-
net. Situaţia a devenit mult mai complicată, mult mai greu
de înţeles, şi primul lucru pe care trebuie să-l facem este să
recunoaştem că ne confruntăm cu această nouă situaţie.
În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm ce instrument
avem la îndemână ca societate democratică pentru a întă-
ri relaţia cu Statele Unite şi cu Uniunea Europeană, în aşa
fel încât să facem faţă actorilor răi. Care pot fi Rusia sau
un grup sponsorizat de Rusia sau orice altceva. Este tim-
pul să ne întărim şi să multiplicăm relaţiile noastre, fie că
este vorba despre SUA sau despre UE, nu este momentul
ca România să vorbească numai despre relaţia cu SUA sau
numai despre relaţia cu UE. Este un lucru-cheie pe care tre-
buie să-l facem. Avem nevoie de transparenţă mai mare,
pentru că dezinformarea şi campaniile de dezinformare
pot prezenta realitatea în cu totul alte culori, de aceea ne
trebuie transparenţă şi claritate.
Vorbind despre relaţia transatlantică, vedem
abordări legate de autonomia strategică, armata
europeană şi cât de mult mai poate fi implicată

T H E H E R I TAG E F O U N DAT I O N E ST E C O N S I D E R AT U N U L D I N T R E C E L E M A I I N F LU E N T E T H I N K-TA N K- U R I L A N I V E L M O N D I A L ,

S P E C I A L I Z AT Î N A N A L I Z Ă P O L I T I C Ă Ş I E L A B O R A R E A D E P O L I T I C I P U B L I C E C O N S E R VATO A R E .

42 Historia | IANUARIE 2022

 | I N T E RV I U |
Întâlnirea Biden-Putin de la Geneva, iunie 2021. Occidentul și Rusia poartă din nou negocieri, la începutul anului 2022,
în urma presiunilor militare ale Rusiei la granițele Ucrainei
America în securitatea europeană. Cum priviţi
aceste discuţii?
Trebuie să fim realişti în privinţa a ceea ce putem obţi-
ne. Cred că avem voinţă, dar de la voinţă la a face lucrurile
cum trebuie este o distanţă. Trebuie să fim oneşti unii cu
alţii, să spunem care este problema şi ce putem face pentru
a rezolva această problemă. Dacă nu rezolvăm problema,
asta ne poate afecta interesele şi fundamentele comune.
Care ar fi această problemă în relaţiile transat­lantice?
Sunt schimbările geopolitice neaşteptate, evenimente-
le disruptive. Dacă relaţia transatlantică ar fi un avion, nu
a avut probleme timp de două-trei decenii şi apoi a întâlnit
brusc turbulenţe. Turbulenţe legate de furtuna Trump, de
furtuna pandemică, de furtuna chinezească şi de celelalte
furtuni care zguduie avionul. Iar marea întrebare este: Va
fi acest avion doborât sau va fi capabil să zboare prin turbu-
lenţe? Cred că avionul va naviga prin turbulenţe, deşi nu va
fi plăcut. Când un avion zboară prin turbulenţe, când este
zguduit, pasagerii sunt temători, dar eu cred că avionul va
reuşi să zboare. E o problemă de încredere. Noi nu am con-
struit relaţia transatlantică în câteva luni sau în câţiva ani.
Este vorba despre decenii în care am investit în această re-
laţie şi am corectat cursul. Pentru mine este o perioadă de
turbulenţe, dar sunt optimist că vom ieşi din ea.
Poate fi România un partener mai puternic în lupta
cu aceste provocări?
Da, trebuie să facem acest lucru să se întâmple. Situaţia
s-a schimbat faţă de trecut. România are în prezent o opor-
tunitate unică pentru că, în mod paradoxal, problemele
pe care le ai pot să-ţi fie utile. Pentru că dacă ai probleme,
eşti îngrijorat şi cauţi soluţia să le rezolvi. De aceea, sus-
ţin că este timpul să mergem mai departe de parteneria-
tul privind securitatea şi să abordăm chestiunile practice
şi importante cum ar fi economia, comerţul şi investiţiile,
securitatea cibernetică şi colaborarea în domeniul sănă-
tăţii. Până acum, în parteneriatul Statele Unite-România
am vorbit mai mult despre securitate şi domeniul militar,
soldaţi şi echipamente, dar trebuie să mergem mai depar-
te, să lărgim sfera cooperării către ceva mult mai modern,
poate fi domeniul ştiinţific, tehnologia informaţiei, socie-
tatea civilă, media şi tot restul. Trăim o perioadă compli-
cată, dar dacă recunoaştem că avem o problemă putem să
o rezolvăm împreună.
Care ar fi vectorul care ar trebui să mişte lucrurile
în această direcţie?
România. Avem un parteneriat bun în ceea ce priveşte
securitatea, secretarul Apărării a vizitat recent România,
România alocă 2% din PIB pentru modernizarea capacită-
ţilor sale de apărare, dar trebuie să ne întrebăm ce urmează.
Mă refer la atitudinea proactivă pe care România trebuie să
o aibă. România a fost reactivă la dorinţele Statelor Unite,
cum a răspuns şi dorinţelor Uniunii Europene. Dar acum
este în interesul României, nu spun că România trebuie
IANUARIE 2022 | Historia 43
 | I N T E RV I U |
Fregata Regina Maria în timpul unui exercițiu NATO desfășurat în apele Mării Negre la finalul lunii decembrie 2021
să abordeze lucrurile în stil naţionalist, ca România să zică
„România first”, dar România poate să spună Statelor Unite
că vrea să fie puţin mai proactivă, pentru că dacă nu acţi-
onează acum, problemele s-ar putea să fie mai mari peste
un timp. În cadrul parteneriatului strategic, România poate
aborda Statele Unite şi să facă America să înţeleagă ce pro-
bleme are, cu pandemia, cu campania de dezinformare, cu
războiul hibrid. România trebuie să dea aceste semnale şi
miniştrii şi celelalte autorităţi să viziteze Washingtonul şi
să discute deschis toate aceste probleme. România poate
să se apere, nu este un copil, dar când este vorba despre lu-
cruri mai sofisticate, cum ar fi războiul hibrid, este nevoie
de cooperare cu partenerul american. La fel şi în alte do-
menii, cum spuneam, economie, cyber, energie şi aşa mai
departe. Este o oportunitate unică pentru România să fie
proactivă în relaţia cu Statele Unite.
Credeţi că, în relaţia cu Statele Unite, România va
găsi momentul favorabil, ţinând cont de preocupă-
rile SUA legate de Rusia, de China?
Eu cred că da, dar acest spaţiu se îngustează, ţinând
cont că Statele Unite vor fi preocupate de problemele
44 Historia | IANUARIE 2022
i­ nterne într-un an, 2022, în care vor fi şi alegerile de la ju-
mătatea mandatului. Şi asta numai din punct de vedere
intern. Pentru oficialii de la Bucureşti este important să
meargă la Washington cât mai repede în următoarele luni
de la începutul anului 2022, până în martie-aprilie. Altfel,
se pierde momentul. România poate spune că are un par-
teneriat foarte bun cu Statele Unite, dar trebuie să fie as-
cultată, ca Statele Unite să ştie ce se întâmplă la firul ier-
bii, astfel ca problemele să fie rezolvate împreună. Pentru
ca parteneriatul să crească, să se dezvolte, trebuie să abor-
dăm şi alte dimensiuni, să fim şi parteneri de afaceri, par-
teneri în inovaţie, în sănătate. De aceea, dacă oficialii ro-
mâni vor merge la Washington cât mai repede, ei vor fi mai
bine ascultaţi şi înţeleşi.
Ce domenii ar putea vedea o asemenea ­colaborare
extinsă?
Energia, sistemul de sănătate, IT, infrastructura, sectorul
privat. Mai sunt proiectele importante cuprinse în Iniţiativa
Celor Trei Mări. Nu trebuie ca România să aştepte pentru ca
toate proiectele să fie puse în mişcare, poate să înceapă pro-
priile proiecte în zona Mării Negre, de exemplu, în domeniul
 | I N T E RV I U |
Un militar al Armatei Române stă lângă un avion de luptă american F-22 Raptor la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu,
lângă Constanța, după desfășurarea unui exercițiu NATO
economic sunt inţiative care pot fi lansate. De aceea spun că
România trebuie să fie proactivă şi să vină cu iniţiative stra-
tegice. De pildă, o iniţiativă privind dezvoltarea economică
la Marea Neagră ar avea deschidere din partea americană,
pentru că mesajul venit din partea României ar fi „suntem
buni parteneri, hai să facem asta împreună!”.
Din perspectiva Washingtonului, o Românie proactivă
ar fi bine-venită. Pentru că România este un partener de în-
credere, avem un parteneriat de securitate solid şi România
poate spune „putem face mai mult”. Pentru americani, asta
înseamnă că nu vor pierde prezenţa în regiune, nu neapă-
rat prin soldaţi, tancuri şi trupe, ci prin dezvoltare econo-
mică. Din perspectiva SUA, asta înseamnă o foarte bună
practică de diplomaţie publică şi de diplomaţie geo-busi-
ness. Până acum, am gândit în termenii cooperării în do-
meniul apărării geo-strategice, dar nu putem vorbi despre
apărare şi securitate fără rezilienţă economică, fără dez-
voltare şi fără rezilienţă şi coeziune în societate. Când vor-
bim despre securitate în contextul relaţiilor SUA-România,
trebuie să mergem mult mai departe faţă de domeniul se-
curităţii convenţionale, cred că în acest fel şi sectorul pri-
vat poate fi mobilizat. E foarte bine dacă decidenţi politici,
membri ai Congresului, lideri din sectorul privat şi compa-
nii americane continuă să vină la Bucureşti, să vadă cum
merg lucrurile.
Cum poate ajuta acest lucru autorităţile din
România în lupta cu dezinformarea?
Din cauza răului făcut deja de campaniile de dezinfor-
mare, autorităţile sunt crezute din ce în ce mai puţin când
vorbesc, de pildă, despre vaccinare. Dacă ar veni şi alte
voci, din Statele Unite şi din Uniunea Europeană sau din
sectorul privat, care să vorbească despre necesitatea vacci-
nării şi despre cele mai bune măsuri în lupta cu pandemia,
ar fi bine pentru România, ar fi bine pentru întreaga regiu-
ne. Ne confruntăm cu această campanie de dezinformare,
trebuie să venim cu o contra-campanie care ar trebui să fie
mult mai amplă şi mai cuprinzătoare.
România este un aliat şi un partener important al
Statelor Unite. Ştim că România este într-o situaţie difi-
cilă în ceea ce priveşte pandemia. Campania de dezinfor-
mare este o chestiune foarte serioasă şi periculoasă. A ve-
nit timpul ca România să fie proactivă şi să ceară mai mul-
tă cooperare cu Statele Unite.
IANUARIE 2022 | Historia 45
 | PAT R I M O N I U |

Începuturile protejării patrimoniului

Scrisoarea
lui Rafael
către papa
Leon al X-lea
D E S M A R A N D A B R AT U E L I A N (I N T R O D U C E R E Ș I V E R S I U N E A
R O M Â N E A S C Ă A S C R I S O R I I) | F OTO : G E T T Y I M A G E S , W I K I P E D I A
Autoportretul lui Rafael,
expus la Galeriile Uffizi din Florența

46 Historia | IANUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U |

Portretul papei Leon al X-lea, alături de cardinalii

Giulio de’ Medici și Luigi de’ Rossi. Tablou de Rafael.

C
u toate că a fost și un important arhitect,
Rafael (1483-1520) a rămas în posteritate în-
deosebi ca pictorul sublim, singurul care a lă-
sat în urma sa un model și o manieră care au
dominat pictura europeană timp de patru se-
cole. Cu ocazia celui de-al cincilea centenar de la trecerea
sa în nefiinţă, în cadrul expoziţiei retrospec-
tive organizate la Roma, publicul vizitator
a putut admira – în premieră – manus-
crisul celebrei scrisori adresate papei.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Rafael, Textul ei este oferit aici – tot în premi-
„Școala de la Atena“, a fost pictată între 1510 și 1511. eră – în traducere, cititorilor români.
Fresca decorează una dintre cele patru „camere ale lui Rafael“ La originea documentului se află
de la Vatican. de fapt trei personalităţi marcan-
te: Rafael, Leon al X-lea și Baldassar
Castiglione.
Leon al X-lea, papă între 1513 și 1521,
În 1519, marele artist al Renașterii era fiul lui Lorenzo Magnificul. Crescut în
cultura și în splendoarea Renașterii flo-
Raffaello Sanzio – cunoscut la noi ca rentine, el le-a transpus și amplificat
Rafael –, în calitatea sa de prefect la Roma, care a devenit sub pon-
al antichităţilor romane, îi scrie tificatul său cel mai important
centru cultural și artistic al
papei Leon al X-lea o scrisoare care Renașterii.
marchează un moment important în Baldassar Castiglione
cultura europeană: în ea se afirmă, (1478-1529), ilustru uma-
nist și literat, a creat pro- Portretul lui
pentru prima oară, necesitatea și totipul ideal al omului Baldassar Castiglione,
datoria conservării și protejării Renașterii mature în ce- realizat de Rafael
monumentelor istorice de către stat. lebra sa operă Curteanul.

IANUARIE 2022 | Historia 47

 | PAT R I M O N I U |

Papa Iulius al II-lea comandă lucrări pentru Vatican și Basilica Sfântul Petru din Roma. E înconjurat de Michelangelo,
Bramante și Rafael, într-o pictură de Emile Jean Horace Vernet (1789-1863), expusă la Muzeul Luvru.

Rafael primește o funcţie nemaiîntâlnită Totuși, în pofida interesului și respectului pentru

și de mare prestigiu
În 1515, Rafael era în plină strălucire: se afla deja de șapte
ani la Roma, pictase de-acum mare parte din frescele
din Vatican și un număr important de tablouri celebre.
În plus, își dovedise și priceperea de arhitect, preluând
chiar conducerea proiectul noii catedrale Sfântul Petru.
În acel an, papa Leon al X-lea îl numește „prefect al an-
tichităţilor romane“, cu alte cuvinte responsabil cu toate
vestigiile de marmură din Roma și din afara Urbei, pe o
distanţă de 12 mile de la ziduri. Funcţia avea ca principal
scop furnizarea de materiale pentru viitoarea catedrală
și, prin urmare, evaluarea vestigiilor existente și a celor
care continuau să apară. Era o funcţie nemaiîntâlnită și
de mare prestigiu.
De aproape un secol, umaniștii se dedicau stu-
dierii și reînvierii Antichităţii greco-romane, iar
Renașterea, în vremea lui Rafael ajunsă la apogeu, se
considera moștenitoarea și continuatoarea acelei zestre.
Antichitate, nu apăruse încă ideea modernă de conserva-
re și protejare a patrimoniului artistic. Rafael, deja fasci-
nat de vestigiile antice romane, abordează noua funcţie
într-un mod nu doar revoluţionar, ci și fundamental pen-
tru tot ce va urma. El se vede pus în faţa unui patrimoniu
care se cerea în primul rând clasificat, codificat, ierarhizat,
dar el dorește nu doar să-l consemneze, ci și să-l reconsti-
tuie. Drept care studiază cu inteligenţă de teoretician tra-
tatul lui Vitruviu și cu pasiune de umanist, minuţie de to-
pometru și pricepere de arhitect ce mai rămăsese din mă-
reţele monumente antice ale Romei.
Apoi îi propune papei reconstituirea, prin desen, por-
nind de la vestigiile existente, a măreţei arhitecturi impe-
riale romane. Aceasta face de fapt scrisoarea de faţă. Ea re-
prezintă o pledoarie indirectă pentru prezervarea și prote-
jarea monumentelor antice, prin apelul pe care îl lansea-
ză și prin dezvăluirea răului produs, pe diverse căi, de dis-
trugerea lor.

48 Historia | IANUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U |
Portalul Panteonului. Desen de Rafael din jurul anului 1506.
Un manifest pentru patrimoniu, la patru mâini
Scrisă probabil în 1519 (nu poartă dată), la patru mâini (adi-
că în colaborare cu Baldassar Castiglione, prietenul lui
Rafael, mare stilist), scrisoarea era menită să prefaţeze un
număr însemnat de desene: planul Romei antice, releve-
ele (exterioare și interioare) și reprezentările (plan, faţade,
secţiune și detalii ornamentale) ale majorităţii monumen-
telor Romei imperiale reconstituite de Rafael.
Moartea prematură a artistului în 1520 a făcut ca mare-
le proiect să nu se finalizeze, iar scrisoarea să nu ajungă ni-
ciodată în mâinile papei, ci să se amestece printre manus-
crisele lui Castiglione. Drept urmare, timp de mai bine de
două secole, scrisoarea i-a fost atribuită neglijent marelui
umanist și publicată împreună cu alte documente în ree-
ditările operelor sale.
Identificarea ei ca aparţinându-i în mare măsură lui
IANUARIE 2022 | Historia 49
 | PAT R I M O N I U |
Rafael s-a petrecut de-abia în 1799, când – pornind de la
faptul că ea cuprinde și un scurt tratat știinţific despre re-
leveul de arhitectură și despre reprezentarea sa grafică –
eruditul Daniele Francesconi îi dezvăluie nu numai auto-
rul, ci și tulburătorul mesaj: o adevărată bombă în acel mo-
ment de plină înflorire internaţională a neoclasicismului.
Ulterior, artiști, biografi și istorici au continuat să analize-
ze cu obstinaţie problema paternităţii scrisorii; ei au între-
prins analize lingvistice și tematice, descompunând textul
în capitole și în secvenţe.
Fără să intrăm în detaliile acestor analize, amintim că
scrisoarea cuprinde două părţi: prima parte, în care se jus-
tifică istoric, teoretic și artistic, proiectul de reconstituire
prin desen a arhitecturii Romei clasice, trebuie să fi fost
rodul conversaţiilor între cei doi prieteni din perioada în
care Castiglione îi poza lui Rafael pentru celebrul său por-
tret. Șlefuirea stilistică i se datorează cel mai probabil lite-
ratului. A doua parte este strict tehnică. Aici Rafael descrie
cu precizie instrumentul perfecţionat de el pentru a între-
prinde relevee exacte și modul corect de a reprezenta grafic
reconstituirea vestigiilor. În realitate, cele două părţi sunt
organic legate între ele, împreună alcătuind o metodolo-
gie de studiere, evaluare și reconstituire a anticului și tot-
odată o ierarhie valorică menită să convingă factorul poli-
tic. Rafael vrea să salveze Roma antică desenând-o. În se-
colele următoare, academiile de artă vor face din aseme-
nea restituţii una dintre activităţile lor favorite.
Dincolo de scopul ei imediat, scrisoarea este mărturia
primei conștientizări a ideii de „patrimoniu“ și de „monu-
ment istoric“.
Pe tavanul uneia dintre Stanțele Vaticane („Stanza della Segnatura“), Rafael a pictat cele patru ramuri ale cunoașterii: teologia,
filosofia, justiția și poezia. Pe pereți sunt reprezentate cele trei categorii are spiritului uman: adevărul, binele și frumosul.
50 Historia | IANUARIE 2022
Rafael acuză politica papilor
Prima parte a documentului deplânge degradarea suferi-
tă de monumentele Antichităţii aflate în Roma. Cauzele
degradării, enumerate succint, sunt cumulative: sim-
pla trecere a timpului, invaziile barbare de după căderea
Imperiului Roman cu războaiele și jafurile lor nimicitoa-
re, și – lucru nemairostit public înainte și, mai ales, nu di-
naintea papei – distrugerea sistematică înfăptuită de cu-
ria (și incuria) romană, sub oblăduirea papilor, prin folosi-
rea monumentelor antice drept material de construcţie al
noii Rome, cea creștină.
Dincolo de îndrăzneala de a acuza politica papilor, chiar
cu exemple recente, scurta trecere în revistă a istoriei arhitec-
turii Urbei are un rol precis: să instituie un criteriu de selecţie a
vestigiilor istorice pornind de la o scară valorică de necontes-
tat a stilurilor arhitecturale. Dar, spre deosebire de umaniști
care aveau, în privinţa monumentelor antice, o imagine au-
reolată și imprecisă, Rafael le vede în concreteţea lor, le ana-
lizează raţional, le definește scara valorică prin argumente
precise, singurele în stare să instituie un model. În fapt, sca-
ra valorică este nu doar a arhitecturii sau a artei, ci a înseși is-
toriei, și este specifică Renașterii. Ea are în vârf epoca clasi-
că și frumosul clasic, construit pe binomul natură-raţiune.
Frumosul înseamnă totodată și adevărul și binele, triada pic-
tată de Rafael în Stanţele Vaticane. În josul scării se află arhi-
tectura (gotică) din societatea degradată a Evului Mediu, iar
între acestea se situează valoric arhitectura modernă, cea a
epocii autorilor, în măsura în care pășește pe urmele modelu-
lui de perfecţiune a arhitecturii imperiale romane. În scrisoa-
re, aceasta este descrisă ca fiind stabilă, omogenă și ­perfectă
 | PAT R I M O N I U |
Rămășițele Forumului lui Nerva, din secolul I e.n. Gravură de la 1575 din I vestigi dell'antichita di Roma de Etienne du Perac.
în compoziţie și în frumuseţea ornamentelor. Tocmai aceas-
tă stabilitate, această permanenţă, o scoate oarecum în afa-
ra timpului și justifică afirmarea ei ca model de aur al orică-
rei arhitecturi bune. Șansele contemporaneităţii – sugerează
scrisoarea – ţin de imitaţia acelei arhitecturi.
Șansa contemporaneităţii –
imitarea frumosului clasic
Dar noţiunea de imitatio, fundamentală în Renaștere, nu
se oprea la domeniul artelor. Îndemnul adresat papei de a
salva monumentele Romei presupune și o imitatio politi-
că, o guvernare înţeleaptă și pacifică, protectoare a cultu-
rii, singura care poate aduce Roma creștină la nivelul pre-
stigiului Romei imperiale. Cuvintele de adulaţie adresate
pontifului, considerat în scrisoare diferit și mai presus de
ceilalţi papi, au tocmai menirea să convingă supremul for
politic de rolul protejării monumentelor și a memoriei isto-
rice în făurirea unei Rome creștine imitatio a Romei antice.
Programul prezentat în scrisoare nu a fost realizat, căci,
la un an după Rafael, se stingea din viaţă și Leon al X-lea.
Așadar, scrisoarea este doar mărturia unei intenţii, care în-
cepea să se realizeze datorită lui Rafael. Prin urmare, scri-
soarea exprimă un mod în care spiritul Renașterii a lucrat
asupra vremurilor ce aveau să vină.
Scrisoarea are trei versiuni ușor diferite: manus-
crisul păstrat în Arhivele de Stat ale Mantovei, un altul
(manuscrisul B), aflat la Bayerische Staatsbibliothek
din München, și o versiune tipărită în 1733, după un
manuscris pierdut. Traducerea de faţă urmează pri-
ma dintre versiunile amintite, după ediţia Baldassarre
Castiglione, Le lettere, a cura di Guido La Rocca, I.
Mondadori, Milano 1978, p. 531-542.
Intertitlurile aparţin redacţiei.
„Mulţi sunt, Preasfinte Părinte, cei care, mă-
surând cu cugetul lor mărunt grandioasele măr-
turii referitoare la faptele de arme ale romanilor și
la minunata alcătuire a orașului Roma, le socotesc
mai degrabă născociri decât adevăruri.
Cu mine însă lucrurile stau altminteri deoare-
ce înţelegând eu din ce mai dăinuie încă și astăzi
din ruinele Romei cât de divin era spiritul antici-
lor, nu cred că e lipsit de sens să socotim că multe
dintre lucrurile care nouă astăzi ne par cu neputin-
ţă, pentru ei erau cât se poate de firești. De aceea,
cercetând eu cu sârg aceste antichităţi și studiin-
du-le cu mare grijă în amănunţime și măsurându-
le cu toată atenţia și, totodată, citindu-i pe marii
autori și comparând înfăptuirile cu scrierile, gân-
desc că am dobândit o oarecare cunoaștere a arhi-
tecturii antice. Iar lucrul acesta îmi pricinuiește, în
egală măsură, atât nesfârșita plăcere de a cunoaște
lucruri așa de minunate, cât și nesfârșita durere de
a vedea cadavrul acestei patrii nobile, odinioară re-
gina lumii, ajuns atât de jalnic și de ciopârţit. Iar
dacă e adevărat că orice om are datoria de a-și ve-
nera părinţii și patria, eu unul mă consider obligat
să închin întru totul măruntele-mi forţe pentru a
păstra în viaţă ceva din imaginea sau umbra aces-
teia, care este cu adevărat patria universală a tutu-
ror creștinilor și care vreme îndelungată a fost atât
de nobilă și de puternică încât oamenii ajunsese-
ră să creadă că singură ea era mai presus de soartă
IANUARIE 2022 | Historia 51

Speculum Romanae Magnificentiae: Vedere asupra Romei de la vest, din 1557
și, contrar mersului naturii, era scuti-
tă de moarte, având să dureze veșnic.
Pare-se însă că timpul, invidios
pe gloria muritorilor, neîncrezân-
du-se pe deplin în propriile-i forţe,
s-a aliat cu soarta și cu neștiutorii și
nelegiuiţii de barbari care au adău-
gat acţiunii lui devoratoare și veni-
noasei lui mușcături furia crimina-
lă și fierul și focul și tot ce era de tre-
buinţă pentru a o nărui. Drept care,
toate acele opere faimoase care as-
tăzi ar fi putut fi zdravene și frumoa-
se au fost arse și distruse de scelera-
ta înverșunare și de cruzimea năval-
nică a acelor netrebnici, fiare mai cu-
rând decât oameni: deși n-au făcut-o
într-atât încât să nu mai rămână ni-
mic din acea alcătuire, ci doar au lip-
sit-o de podoabe, altfel spus, au lăsat
din trupul ei doar scheletul fără însă
carnea de pe el.
52 Historia | IANUARIE 2022
| PAT R I M O N I U |
Meta Romuli, sub formă de piramidă,
între Circul lui Nero și Mausoleul lui
Hadrian. În 1498, Papa Alexandru al
VI-lea a ordonat demolarea acesteia,
pentru a face loc planificatei Via
Alessandrina.
Roma cea nouă e făurită cu var
din statuile antice
Dar de ce ne-am plânge noi de Goţi, de
Vandali și de alţi asemenea dușmani
ticăloși dacă cei care trebuiau să ape-
re ca niște adevăraţi părinţi și ocroti-
tori aceste sărmane relicve ale Romei,
multă vreme s-au străduit chiar ei
să le distrugă? Câţi papi, Preasfinte
Părinte, care aveau aceeași misiu-
ne ca Sanctitatea Voastră, dar nu și
aceeași înţelepciune, nici aceeași
înălţime și măreţie sufletească, nici
acea clemenţă care vă face asemeni
lui Dumnezeu: câţi papi, spun, au
avut grijă să dărâme templele antice,
statuile, arcurile de triumf și alte con-
strucţii glorioase! Câţi dintre ei, pen-
tru a scoate piatră puzzolană, n-au în-
găduit să se sape la temeliile clădiri-
lor astfel încât în scurtă vreme aces-
tea s-au prăbușit! Cât var nu s-a făcut
 | PAT R I M O N I U |
Papa Alexandru al VI-lea Borgia a cerut demolarea Meta Romuli
Schițe pentru arhitectura Vilei Madama, realizate la începutul secolului al XVI-lea. Rafael a fost unul dintre arhitecți.
pisând statui și alte ornamente antice! Încât aș îndrăzni să
spun că Roma cea nouă, cea pe care o vedem astăzi și con-
statăm cât e de mare și de frumoasă, cât e de împodobită
de palate, biserici și alte clădiri, e în întregime făurită cu
var din statuile antice. Și cu nespusă jale îmi amintesc că
de când am venit eu la Roma, adică de mai puţin de unspre-
zece ani, atâtea monumente frumoase, precum Piramida
de pe via Alessandrina1, nenorocosul Arc de triumf și atâ-
tea coloane și temple au fost dărâmate în principal de că-
tre messer Bartolomeo della Rovere2.
A menţine emulaţia cu anticii, a-i egala și a-i întrece
Așadar, Preasfinte Părinte, fie ca grija de a ocroti puţinul
care a mai rămas din această antică mumă a gloriei și măre-
ţiei italiene, mărturie a valorii și virtuţii acelor spirite divi-
ne care, prin memoria lor, îndeamnă încă și astăzi oamenii
la virtute, să nu rămână ultima dintre preocupările Sfinţiei
Voastre și să nu fie dată la o parte nici vătămată de cei răi și
neștiutori; căci, din păcate, până acum prea mult s-au ne-
cinstit acele spirite care cu sângele lor aduc atâta glorie lu-
mii. Încerce mai degrabă Sfinţia Voastră ca, menţinând în
viaţă emulaţia cu anticii, să-i egaleze și să-i întreacă, cum
de altfel și faceţi construind clădiri măreţe, alimentând și
încurajând virtuţile, stimulând talentele, premiind truda
cu rost, sădind printre principii creștini sfânta sămânţă a
păcii. Deoarece așa cum prăpădul războiului iscă distru-
gerea și ruina tuturor disciplinelor și artelor, la fel pacea și
concordia zămislesc fericirea popoarelor și tihna lăudabilă
care ne îngăduie să le practicăm și să atingem desăvârșirea
IANUARIE 2022 | Historia 53
 | PAT R I M O N I U |

la care, graţie înţelepciunii Preasfinţiei Voastre, cu toţii spe-

răm să ajungă veacul nostru. Căci aceasta înseamnă a fi cu
adevărat un Păstor preamilostiv, preabunul Părinte al în-
tregii lumi. Iar cum Preasfinţia Voastră mi-a poruncit să fac
desenele Romei antice, atât cât o putem cunoaște din ceea
ce mai vedem astăzi, eu m-am ocupat pe cât mi-a stat în pu-
tere de acele edificii ale căror ruine ne îngăduie să le recon-
stituim fără greș întocmai cum erau odinioară, refăcând
acele părţi care acum sunt complet ruinate și nu se mai văd
în consonanţă cu cele care se află încă în picioare și pe care
le putem vedea, în așa fel încât Preasfinţia Voastră să aibă
o imagine limpede și să fie mulţumit sufletește.
Și deși pentru a ajunge la ceea ce vreau să demonstrez,
am consultat mulţi autori latini, dintre toţi l-am urmat cu
precădere pe Publius Victor care, fiind unul dintre ulti-
mii, poate oferi mai mult ca alţii amănunte despre lucru-
rile mai recente. Iar pentru că Sanctitatea Voastră s-ar pu-
tea să considere că nu e ușor de deosebit edificiile antice
de cele moderne, sau cele foarte vechi de cele mai puţin
vechi, nu voi ocoli căile bătute, ca să nu Vă sădesc în min-
te nicio îndoială.

Trei feluri de clădiri, trei etape în arhitectura Urbei

Mai mult, spun că lucrul poate fi făcut fără mare caznă,
pentru că Roma are trei feluri de clădiri: unele pe deplin
antice și străvechi, ce au durat până când Urbea a fost ru-
inată și prăpădită de goţi și de alţi barbari; altele, din vre-
mea în care Roma s-a aflat sub stăpânirea goţilor și încă o
sută de ani după aceea; iar altele încă, ridicate de atunci în-
cepând și până în zilele noastre. Coloseumul, așa cum probabil l-a văzut Rafael. Gravură de
Clădirile moderne și cele din timpurile noastre ne sunt Giovanni Battista Piranesi.
bine cunoscute, fie pentru că sunt noi, fie pentru că nu sunt
construite la fel de minunat precum cele de pe vremea îm-
păraţilor și nici la fel de stângaci ca pe vremea goţilor, așa
încât, deși ele sunt îndepărtate în timp și spaţiu de celelal-
te, sunt totuși, în ce privește calitatea, asemănătoare pri-
melor, situându-se oarecum la mijloc între ele. În vreme ce
acelea din vremea goţilor, deși mai apropiate în timp de ale
împăraţilor, sunt de o cu totul altă calitate, acestea două fi-
ind extremele între care se situează construcţiile moderne.
Prin urmare, nu e greu să recunoaștem clădirile din
timpul împăraţilor, fiind ele cele mai desăvârșite, făurite
cu o artă supremă și cu deplină măiestrie arhitecturală; iar
eu numai pe acestea vreau să le arăt: totuși, nimeni nu tre-
buie să bănuiască că, dintre clădirile antice, cele mai pu-
ţin vechi ar fi mai puţin frumoase sau mai puţin cumpăni-
te, deoarece toate erau construite în același spirit. Și deși
adesea multe clădiri au fost transformate chiar de antici –
cum citim că pe locul în care se ridica Domus Aurea a lui
Nero au fost apoi construite termele, casa și amfiteatrul lui
Titus – toate erau făurite în spiritul clădirilor de dinainte
de Nero, același cu cel al casei lui aurite. Și deși la vremea
aceea literele, sculptura, pictura și aproape toate celelalte
arte erau deja în declin, iar până în vremea ultimilor împă-
raţi s-au tot înrăutăţit, în arhitectură se respecta și se men-
ţinea calea cea bună și se construia la fel ca la început. Iar
dintre toate artele, aceasta, adică arhitectura, a fost ulti-
ma care s-a pierdut – ceea ce se poate vedea în mai multe

54 Historia | IANUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U |

l­ ucruri, printre altele, în arcul lui Constantin, care este fru-

mos și bine alcătuit în tot ce ţine de arhitectură, dar sculp-
turile adăugate lui în aceeași vreme sunt neîndemânatice,
lipsite de meșteșug și de frumuseţe. În schimb, cele prelu-
ate din Forul lui Traian și al lui Antoninus Pius sunt minu-
nate și desăvârșit lucrate. Același lucru se vede la termele
lui Diocleţian, unde sculpturile sunt cât se poate de stân-
gace, iar resturile de pictură de acolo n-au nimic de-a face
cu picturile din vremea lui Traian și a lui Titus: și totuși ar-
hitectura lor e nobilă și bine gândită.

Când romanii au uitat arta construcţiei

Dar după ce Roma a fost arsă și distrusă de barbari, s-ar zice
că pârjolul și dureroasa năruire au pârjolit și năruit, odată
cu clădirile, și arta de a clădi. Așa încât, schimbându-se cu
totul soarta romanilor, iar nesfârșitelor victorii și triumfuri
urmându-le nenorocirile și jalnica servitute, s-ar zice că ce-
lor subjugaţi și ajunși sclavi ai barbarilor nu li se mai cuve-
nea să locuiască în felul măreţ din vremea când ei erau cei
care îi subjugau pe barbari și că odată cu soarta li se schim-
base și felul de a clădi și de a locui; își făcu atunci apariţia
o manieră de a clădi atât de depărtată de cea de dinainte
pe cât este sclavia de libertate, o manieră conformă mize-
riei în care se ajunsese, lipsită de orice meșteșug, măsură
și graţie. S-ar zice că oamenii acelor timpuri își pierduse-
ră, odată cu libertatea, și tot talentul și toată arta, de vreme
ce deveniseră atât de nepricepuţi de nu mai știau nici mă-
car să ardă cărămida, darămite să modeleze ornamente, ci
doar jupuiau zidurile antice ca să scoată piatra și fărâmiţau
Termele lui Dioclețian, pe vremea lui Rafael.
Gravură de Étienne Dupérac.

Volumul De architectura, scris de celebrul arhitect și inginer

Marcus Vitruvius Pollio, a influențat toată arhitectura Renașterii

IANUARIE 2022 | Historia 55

 | PAT R I M O N I U |

Vitruvius a rămas cunoscut pentru volumul De architectura, în care a scris despre cele trei atribute pe care ar trebui să le aibă orice
clădire: rezistență, utilitate și frumusețe. Principiile sale despre proporția perfectă în arhitectură și în corpul uman au stat la baza
celebrului desen al lui Leonardo da Vinci, „Omul Vitruvian“, realizat în jurul anului 1490.

56 Historia | IANUARIE 2022

 | PAT R I M O N I U |

­ armura statuilor și cu acestea apoi zideau, legând cu mix-

m nu la întâmplare și din obișnuinţă, ci urmând raţiunea. Iar
tura aceea pereţii de piatră, așa cum putem vedea astăzi la cum până acum n-am văzut ca vreun autor antic să fi scris
așa-numitul turn al Miliţiei. Și așa continuară multă vre- sau înţeles cum se face măsurarea cu busola cu magnet
me, cu neștiinţa pe care o vedem în toate lucrurile vremu- (metodă pe care obișnuiesc s-o folosesc eu), consider că
rilor acelea; dar se pare că groaznicul și nemilosul prăpăd al aceasta este invenţia modernilor. Și vrând eu să urmez și
războiului și distrugerii nu s-a abătut numai asupra Italiei, într-aceasta porunca Sanctităţii Voastre, înainte de a tre-
ci și asupra Greciei, unde odinioară vieţuiau inventatorii ce la altele, voi prezenta în amănunt cum trebuie folosită
și maeștrii desăvârșiţi ai tuturor artelor. Așa că și acolo s-a această metodă.
născut un soi de pictură, de sculptură și de arhitectură cât
se poate de rău și de lipsit de valoare. Măsurarea clădirilor antice
Pare-se, însă, că mai apoi nemţii3 au început să Trebuie așadar făurit un instrument rotund și plat, ca un
redeștepte întrucâtva această artă, dar în ce privește orna- astrolab, cu un diametru mai mare sau mai mic de două
mentele au rămas tot stângaci și foarte departe de frumoa- palme, cum îi place celui care vrea să-l folosească, iar cir-
sa manieră a romanilor care, în afară de alcătuirea frumoa- cumferinţa lui trebuie împărţită în opt părţi egale; fiecare
să a întregului edificiu, mai aveau și cornișe, frize și arhi- parte va primi numele unuia dintre cele opt vânturi5 și va fi
trave minunate, coloane împodobite cu capiteluri și baze la rândul ei împărţită în treizeci și două de părţi mai mici,
și măsurate după proporţiile bărbatului și femeii; nemţii numite grade. Astfel, primul grad din Tramontana va fi în
însă (al căror stil încă mai dăinuie în multe locuri) puneau linie cu primul din Ostro.
adesea drept ornament un omuleţ chircit și urât în chip de
consolă pentru a susţine o grindă, și animale ciudate și fi-
guri și frunze pocite și departe de orice rânduială a natu- Astrolabul este un vechi
rii4. Și totuși, arhitectura lor și-a avut obârșia în natură, în instrument astronomic
copacii încă netăiaţi, în ramurile lor îndoite și legate lao- de observare și de calcul
laltă care au dat naștere arcurilor lor ascuţite. Și deși o ase- analogic. Cel din imagine
menea origine nu este întru totul de dispreţuit, ea e totuși este o variantă
lipsită de forţă, pentru că mult mai bine s-ar ţine construc- modernă, realizată
ţiile făcute din grinzi întreţesute și stâlpi, și cu acoperișuri în Iran, în 2013.
în ape (cum descrie Vitruviu începuturile epocii dorice),
decât din arcuri frânte, care au două centre. Deoarece, cal-
culând matematic, un arc semicircular, unde toate liniile
de forţă ţin de un singur centru, susţine o greutate mult
mai mare decât un arc frânt care, pe lângă că e mai slab,
nu este nici atât de plăcut ochiului nostru care iubește
perfecţiunea cercului, încât s-ar zice că natura nici nu
caută altă formă.
Dar n-avem nevoie să vorbim de arhitectura ro-
mană comparând-o cu cea barbară, deoarece di-
ferenţa este cât se poate de vădită, nici să-i de-
scriem ordinea, pentru că a descris-o deja în chip
desăvârșit Vitruviu.
E de ajuns să știm doar atât: că până în vre-
mea ultimilor împăraţi, clădirile Romei au fost
întotdeauna ridicate după o dreaptă gândire ar-
hitecturală, mereu în consens cu cele de dinain-
te. Drept care nu e deloc greu să le deosebim de
cele ridicate în vremea goţilor și mulţi ani după
aceea, pentru că cele două specii constituie două
extreme total opuse. Și nu sunt greu de deosebit
nici de cele moderne, ale noastre, care au multe
însușiri diferite, dar mai ales sunt noi, ceea ce le
face ușor de recunoscut.
Așadar, după ce am arătat îndeajuns ce clădiri
antice ale Romei intenţionez, urmându-Vă dorinţa,
să prezint Sanctităţii Voastre și cât de ușor pot fi deose-
bite ele de altele, rămâne să mai vorbesc despre metoda
după care le-am măsurat și desenat, pentru ca Sanctitatea
Voastră să știe dacă voi fi făcut și una și alta fără greșeală
și ca să fie sigur că în descrierea care urmează am purces

IANUARIE 2022 | Historia 57

 | PAT R I M O N I U |

Și, la fel, se va mai trasa o linie care, plecând de la cir-

cumferinţă va trece prin centru și va intersecta linia care
unește Ostro cu Tramontana, creând astfel în jurul centru-
lui patru unghiuri drepte; iar într-o parte a circumferinţei
se va marca primul grad al Vântului de răsărit, iar diametral
opus, primul grad al Vântului de apus. Astfel, între aceste
patru linii trasate între principalele vânturi pomenite mai
sus, va rămâne spaţiu pentru celelalte patru, complemen-
tare, anume Greco, Libechio, Maestro și Scirocco.
Iar aceste sectoare vor fi marcate cu aceleași grade
amintite pentru celelalte. După ce am făcut aceasta, în
punctul central, unde se intersectează liniile, vom înfige
un ţumburuș de fier, ca un cui, drept și ascuţit, iar deasu-
pra acestuia vom așeza în echilibru magnetul, așa cum se
obișnuiește la orologiile solare pe care le tot vedem. Apoi
închidem cadranul și magnetul cu o sticlă sau cu o foiţă
transparentă de corn, care însă nu trebuie să atingă magne-
tul, ca să nu-i împiedice mișcarea și să nu i-o devieze. Apoi,
prin mijlocul instrumentului, ca un diametru, se va plasa
un indicator, care va arăta întotdeauna nu numai vânturile
opuse, ci și gradele, asemeni riglei astrolabului. Iar acesta
se va numi „alidadă“, și va fi în așa fel încât să se poată roti,
restul instrumentului rămânând nemișcat.
Cu acest instrument, așadar, vom măsura orice fel de
clădire, oricare formă ar avea ea, rotundă sau pătrată sau
cu unghiuri și forme dintre cele mai ciudate.
Și iată cum facem: se așază cu grijă instrumentul în lo-
cul pe care vrem să-l măsurăm, în așa fel încât magnetul
să stea drept și să se lipească pe cât permite circumferinţa
instrumentului de partea ce urmează a fi măsurată. Apoi
acesta trebuie răsucit așa încât magnetul să arate exact
vântul denumit Tramontana. Pe urmă se observă la câte
grade faţă de acel vânt purcede în linie dreaptă peretele
respectiv, diferenţă care se va măsura cu prăjina, cu cotul
sau cu palma, până la extremitatea arătată în linie dreaptă
de alidadă, iar acel număr trebuie notat, de exemplu atâţia Interiorul Panteonului, desen de Rafael
coţi și atâtea grade din Ostro sau Scirocco sau din alt vânt.
Pe urmă, când alidada a terminat cu prima linie dreap- linia de pe cadran care indică Tramontana să coincidă cu li-
tă, atunci, pentru a începe măsurarea unei alte linii, ea tre- nia trasată pe coala de desen. Apoi ne uităm la măsurătorile
buie întoarsă acolo unde se termină linia deja măsurată ori- notate, câte sunt picioarele și câte sunt gradele faţă de vân-
entând-o spre cea de dinainte, și notând din nou gradele tul spre care e îndreptat zidul sau alt element pe care vrem
vântului și numărul măsurilor, și tot așa până se face în- să îl desenăm. Apoi identificăm același grad al aceluiași
conjurul întregii clădiri. Iar aceasta, socotesc eu, e de ajuns vânt pe cadranul desenat, ţinându-l pe acesta nemișcat,
pentru a măsura, deși mai trebuie lămurite înălţimile și ro- cu linia indicând Tramontana suprapusă peste cea trasa-
tunjimile, care se măsoară într-alt chip, cum voi arăta într- tă pe coala de desen, și trasăm pe aceasta din urmă dreap-
alt loc mai potrivit. ta care unește gradul respectiv cu centrul cadranului de-
senat. Apoi vedem câte picioare măsoară în linie dreaptă
Realizarea desenelor, după măsurători această distanţă, și tot atâtea vom însemna cu o măsură re-
După ce am măsurat în felul descris înainte și am notat dusă proporţional. Dacă, de exemplu, măsurătoarea arată
toate măsurile faţadelor, adică atâtea prăjini sau palme la un zid de 30 de picioare la șase grade spre Răsărit, se mă-
atâtea grade faţă de cutare vânt, pentru a desena bine totul soară cele 30 de picioare mici și se marchează. Și tot așa mai
este potrivit să avem o hârtie de forma și măsura cadranu- departe, astfel încât, crescând deprinderea, lucrul devine
lui magnetului, împărţită în același fel, cu aceleași grade tot mai ușor, iar acesta va fi un desen al planului, dar și un
ale vânturilor, iar de ea ne vom folosi cum voi arăta înda- indicator pentru a desena tot restul. Iar cum, după păre-
tă. Luăm apoi coala de hârtie pe care urmează să desenăm rea mea, mulţi dintre cei care desenează clădiri se înșală,
clădirea, și mai întâi trasăm pe ea o linie spre Tramontana, căci în loc de a face ceea ce are de făcut un arhitect, ei pro-
care va servi drept axă principală. Peste ea așezăm apoi hâr- cedează precum pictorii6, voi spune îndată ce metodă tre-
tia pe care e desenat cadranul și o orientăm în așa fel î­ ncât buie urmată pentru a avea toate măsurile exacte și pentru

58 Historia | IANUARIE 2022


a se reprezenta toate elementele clă-
dirilor fără nicio greșeală.
Așadar, desenul clădirilor e com-
pus din trei părţi, prima fiind planul,
sau mai bine zis desenul planului, cea
de a doua este exteriorul cu ornamen-
tele sale, iar a treia este interiorul cu or-
namentele sale.
Planul este cel care configurează în-
treg spaţiul plan al locului de constru-
it, sau, cu alte cuvinte, desenul fundaţi-
ei întregii clădiri văzute la nivelul solu-
lui. Acel spaţiu, chiar dacă ar fi în pantă,
trebuie adus în plan; iar atunci trebuie
ca linia de la baza pantei să fie parale-
lă cu planul de călcare al etajelor clădi-
rii. Iar pentru aceasta trebuie plecat de
la linia dreaptă de la baza pantei și nu
de la conturul din susul pantei, în așa
fel încât toate zidurile să cadă apoi ver-
tical și perpendicular pe ea. Iar acest
desen se numește „plan“7 și e asemeni
| PAT R I M O N I U |
­ferestrele și celelalte ornamente dese-
nate pe jumătate din planul întregii clă-
diri văzute din faţă, iar din fiecare punct
din capătul coloanelor sau pilaștrilor
sau deschiderilor sau ornamentelor
ferestrelor, se va trasa întregul, trasând
paralele la liniile de la extremităţi. Pe
urmă, transversal se trasează înălţi-
mea bazelor, a coloanelor, a capitelu-
rilor, arhitravelor, ferestrelor, frizelor,
cornișelor și altor lucruri de acest fel:
iar toate acestea trebuie desenate tră-
gând linii paralele cu linia bazei clădirii.
Iar fundul clădirii, fie el rotund sau
pătrat, nu trebuie să fie micșorat în așa
fel încât latura din faţă să aibă altă di-
mensiune decât cea din spate8, cum fac
unii care o micșorează pe cea aflată mai
departe de ochi, așa cum cere perspec-
tiva – însă perspectiva ţine de meseria
pictorului, nu a arhitectului, care, dacă
micșorează o latură, nu mai poate avea
nicio măsurătoare corectă: acest artifi-
ciu este necesar deoarece el are nevo-
ie de toate măsurile exact cum sunt ele
de fapt, și nu așa cum ne apar ele nouă.
De aceea, măsurile în desenul arhitec-
tului reies întotdeauna trasând de fie-
care parte numai linii paralele. Iar dacă
uneori, plecând de la un plan de formă
rotundă, măsurile obţinute se scurtea-
ză, adică se micșorează, sau dacă pla-
nul are linii drepte, dar e triunghiular
sau are alte forme, măsurile se regăsesc
imediat în desenul planului, iar ceea ce
în plan apare mai scurt, precum bolţi-
s­ paţiului pe care îl ocupă talpa picio- le, arcurile sau triunghiurile, în faţade
rului, care este temelia întregului trup apare în întregime. Iată de ce e nevo-
omenesc, căci planul este și el talpa pe ie să avem întotdeauna la îndemână,
care se înalţă întregul edificiu. până la cele mai mici amănunte, toate
După ce am desenat planul și i-am măsurile exacte, exprimate în palme,
trasat compartimentele, fie rotunde, fie picioare, degete etc.
pătrate, fie de alte forme, cu respective- Cea de a treia parte a acestui de-
le lor dimensiuni, trebuie trasată, mă- sen este ceea ce am numit pereţii in-
surând mereu totul cu exactitate, o axă teriori cu ornamentele lor. Iar partea
pe lăţimea fundaţiei întregului edifi- aceasta e la fel de necesară ca celelal-
ciu. Iar de la mijlocul ei trebuie trasa- te două și se redă la fel ca partea exte-
tă o altă linie dreaptă care de o parte și rioară, plecând de la plan și trasând li-
de alta să formeze două unghiuri drep- nii paralele; ea vădește jumătatea in-
te: iar această linie să marcheze intra- terioară a edificiului ca și când aces-
rea în clădire. ta ar fi despicat în două: în ea se ara-
De la cele două capete ale liniei lă- tă curtea interioară, coresponden-
ţimii se vor trasa două linii paralele ţa înălţimii cornișelor exterioare cu
perpendiculare pe linia bazei, și aces- a celor interioare, înălţimea ferestre-
te două linii trebuie să fie înalte cât toa- lor, a ușilor, arcurile bolţilor semici-
tă clădirea. Apoi, între aceste două li- lindrice, ale bolţilor în cruce sau ale
nii de la capete care dictează înălţi- altora de alte feluri. Așa cum se va ve-
mea, se marchează coloanele, pilaștrii, dea, aceasta este calea urmată de noi
IANUARIE 2022 | Historia 59
 | PAT R I M O N I U |
Operele lui Rafael nu și-au pierdut valoarea în timp. „Capul unui
apostol tânăr“ s-a vândut în 2012, la Casa de licitații Sotheby's,
pentru suma de 36,55 milioane de euro.
pe parcursul întregului nostru proiect; iar cum a venit vre-
mea să mă ocup de el, ca să rezulte mai limpede ceea ce am
spus, încep prin a-i alătura desenul unei clădiri9 cu cele trei
părţi descrise mai sus.
Iar apoi, dacă în toate celelalte voi avea tot atât noroc
pe cât am acum ascultând-o și servind-o pe Sanctitatea
Voastră, primul și supremul Principe al creștinătăţii pe pă-
mânt, voi putea spune că sunt cel mai norocos dintre toţi
preadevotaţii Voștri servitori, și totodată voi putea declara
tuturor că prilejul acestei reușite ale mele mi-a fost dăru-
it de sfânta mână a Preafericirii Voastre, căreia îi sărut cu
toată umilinţa preasfintele picioare.“
60 Historia | IANUARIE 2022
NOTE
1. În vederea Jubileului din 1500, papa Alexandru al VI-lea Borgia a dispus tăierea
unei străzi noi care să ducă dinspre Tibru drept la Catedrala Sfântul Petru, în ax cu
portalul. Pentru realizarea acestui proiect, papa nu s-a sfiit să demoleze în 1499 o
serie de construcţii, culcând la pământ jumătate dintr-unul dintre mausoleele anti-
ce în formă de piramidă, cunoscut drept Meta Romuli, presupus a fi mormântul lui
Romulus, întemeietorul mitic al Urbei.
2. Bartolomeo della Rovere (1447-1503), papă (între 1471 și 1484) sub numele de
Sixtus al IV-lea. E îndrăzneţ din partea lui Rafael că se referă la un della Rovere,
familie care avusese relaţii mai degrabă bune cu familia Medici, ajutându-i chiar
să revină la putere în Florenţa în 1512.
3. De aici înainte, sub acest nume Rafael se referă la goţi.
4. Rafael se referă, evident, la capitelurile și ornamentele romanice și gotice.
5. Pentru a indica punctele cardinale Rafael folosește denumirile, curente pe atun-
ci, din roza vânturilor, adică ale celor mai cunoscute vânturi care suflă deasupra
Italiei. În forma lor de astăzi, aceste denumiri sunt: Tramontana – (vântul de la)
nord, Austro (Ostro) – (vântul de la) sud, Greco sau Grecale – (vântul dinspre)
nord-est, Libeccio – (vântul dinspre) sud-vest, Maestro sau Maestrale – (vântul
dinspre) nord-vest, Scirocco – (vântul dinspre) sud-est.
6. În Renaștere, pentru reprezentarea adâncimii pictorii se foloseau de perspecti-
va centrală, pe când desenul de arhitectură preconizat de Rafael face apel la
perspectiva axonometrică.
7. În italiană, talpa piciorului și planul unei clădiri sunt omonime (pianta).
8. V. nota 6
9. Scrisoarea trebuie să fi fost însoţită de desene care nu s-au păstrat.
ABONEAZĂ-TE ȘI DESCOPERĂ
în perioada 15 ianuarie-14 februarie

OFERTĂ
SPECIALĂ!

SCANEAZĂ CODUL QR
Abonează-te la
Historia* sau
Historia + Historia SPECIAL
pe minimum 12 luni şi poți câștiga una dintre
cele 40 de cărți oferite de editura Corint

TUNELURILE TERORII
RĂZBOIUL DINTRE HAMAS ȘI ISRAEL
de Alan Dershowitz

10% EXTRA REDUCERE Pentru a beneficia de extra reducerea de 10% din prețul de abonament, trimiteți fie copia carnetului
PENTRU STUDENȚI de student vizat pe anul universitar în curs, fie copia talonului de pensie pe ultima lună,
ȘI PENSIONARI la abonamente@adevarulholding.ro.

P R E Ț U R I L A A B O N A M E N T E C U PÂ N Ă L A 31% M A I M I C I FAȚĂ D E P R E Ț U L L A C H I O Ș C

ONLINE: la http://abonamente.adevarul.ro
3 luni 6 luni 12 luni
Prin VIRAMENT BANCAR sau MANDAT POȘTAL în contul (apariţie lunară) (35 lei) (69 lei) (126 lei)
SC ADEVĂRUL HOLDING SRL, cod fiscal RO18990288, deschis
la BRD Sucursala DECEBAL, București, Bulevardul Unirii, nr. 64,
bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. 6 luni 12 luni
Cont RO70BRDE441SV58305914410

La FIRMELE DE ABONAMENTE și la TOATE OFICIILE POȘTALE (apariţietrimestrială) (19 lei) (38 lei)
*Pentru acordarea premiilor este necesar să vă abonați la Historia
sau Historia + Historia Special pe minimum 12 luni și să trimiteți copia dovezii de plată
împreună cu talonul de abonament completat la SC ADEVĂRUL HOLDING SRL ,
București, Șos. Fabrica de Glucoză, nr. 21, sector 2, cod poștal 020331, sau email 3 luni 6 luni 12 luni
abonamente@adevarulholding.ro.
**Premiile vor fi acordate prin tragere la sorți din numărul total al abonaților din luna
curentă. Detalii în regulament și pe site-ul historia.ro. (46 lei) (86 lei) (161 lei)

INTRĂ PE HISTORIA.RO PENTRU A FI LA CURENT CU OFERTELE NOASTRE DE ABONARE.

Am achitat suma de .................... lei cu mandat poștal/ordin de plată nr. ...................... din data .............................
în contul S.C. ADEVĂRUL HOLDING S.R.L., cod fiscal RO18990288, deschis la BRD Sucursala DECEBAL,
București, Bulevardul Unirii, nr. 64, bl. K4, scara 3 și 4, sector 3. Cont RO70BRDE441SV58305914410.
 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Trecut şi viitor la
Expo
2020
Dubai
D E F L O R E N T I N A Ţ O N E | F OTO : E X P O 202 0 D U B A I ,
S H U T T E R STO C K , W W W. S A R U Q A L H A D I D. A E , © S H A R P – U N E

62 Historia | IANUARIE 2022

| S P E C TAC O LU L LU M I I |

Până la finalul lunii martie,

ochii lumii întregi sunt
pe Dubai, căci emiratul
găzduieşte o ediţie a Expoziţiei
Universale cum nu s-a mai
văzut. Inaugurată cu un an
întârziere, din motivele pe
care le ştim, dar păstrând
denumirea iniţială, Expo 2020
Dubai se prezintă drept „cel
mai mare spectacol al lumii”,
unul care nu trebuie ratat,
dintr-o sumedenie de motive.
Iată doar câteva, de ordinul
mărimii: spaţiul expoziţional
de 4,38 de kilometri pătraţi,
ridicat în mijlocul deşertului,
adună laolaltă un număr-
record de 192 de pavilioane de
ţări – 266 de puncte de atracţie
în total. Cât ne-ar lua să vedem
totul? Vreo şase săptămâni!
E o expoziţie despre viitor,
desigur – despre cum ar putea
arăta viitorul dacă avem grijă
de planeta noastră –, dar care
are ca punct de plecare un
simbol al trecutului: un inel
de aur găsit la câţiva metri
adâncime sub dune, chiar
aici, în apropiere de zona care
găzduieşte astăzi expoziţia.
O descoperire extraordinară
din Epoca Fierului, aşezată
în centrul Expo 2020: obiectul
decorativ a devenit, în formă
stilizată, logo-ul expoziţiei
mondiale şi punctul de
inspiraţie pentru cupola
Al Wasl, inima acestui spaţiu
extraordinar care trăieşte
doar şase luni.

IANUARIE 2022 | Historia 63

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Spaţiul expoziţional în construcţie, în decembrie 2019

D
ar înainte: ce sunt expoziţiile universa-
le? Evenimente planetare, care au loc o
dată la cinci ani, în care ţările lumii își ex-
pun hainele cele noi, realizează conexi-
uni, creează viitorul. Un instrument redu-
tabil de diplomaţie publică, în termeni mai apropiaţi vre-
murilor noastre. Prima expoziţie mondială a fost organi-
zată la Londra, în 1851, la iniţiativa prinţului-consort
Albert, soţul Reginei Victoria a Marii Britanii,
şi a găzduit inovaţiile în materie de in-
dustrie ale ţărilor participante. S-a nu-
mit chiar aşa, „Marea expoziţie a in-
dustriilor tuturor naţiunilor”, şi de
pe urma ei a rămas impresionan-
ta clădire Crystal Palace din Hyde
Park, în centrul capitalei britani- Inelul de aur
ce. Ţara Românească a partici- care a inspirat
pat şi ea la eveniment cu o se- logo-ul Expo
rie modestă de produse agrico-
le şi industriale. Prima apariţie ca
atare a României – cu acest nume,
adică – se va întâmpla în contextul
Expoziţiei Universale de la Paris, din
1867, când Ion C. Brătianu însuşi se va nu-
măra printre premianţii ediţiei, pentru vinu-
rile sale de la moşia Florica.
Şi mai e ceva: expoziţiile universale au fost locurile în
care, în istorie, au fost expuse pentru prima dată tehnologii
extraordinare, care au ridicat la vremea lor sprâncene, dar
care au intrat apoi în uzul curent: aparatul cu raze X, ma-
şina de scris, maşina de cusut, telefonul, primul lift, prima
transmisiune TV. Şi sigur că tot expoziţiile mondiale sunt
responsabile de apariţia în peisajul lumii a Turnului Eiffel,
a Seattle Space Needle, a filmelor IMAX, a ketchupului şi a
conului de îngheţată.
Deschisă vreme de şase luni, între 1 octombrie 2021 şi
31 martie 2022, expoziţia mondială de la Dubai găzduieşte
la rândul ei exponate în premieră, care prefigurează viito-
rul. Cu peisajul său aproape science-fiction, Dubaiul însuşi
e un oraş al viitorului. Însă, amănunt lăudabil, expo-
ziţia onorează în egală măsură trecutul – şi de
aici anume începe povestea noastră.
Inelul care uneşte
Unul dintre cele şapte emirate care
alcătuiesc Emiratele Arabe Unite,
Dubaiul a câştigat cursa pentru
organizarea Expo 2020 în noiem-
brie 2013 – iar din momentul ace-
la niciun efort nu a fost precupeţit
pentru a face din prima expoziţie
mondială găzduită de lumea arabă
un eveniment epocal.
În şapte ani s-a ridicat în mijlocul
deşertului, la distanţă egală de Dubai şi
Abu Dhabi, un spaţiu expoziţional care im-
presionează prin dimensiuni, prin arhitectură,
prin numărul de pavilioane şi puncte de atracţie, prin
facilităţile oferite (parcări uriaşe, parcuri şi hoteluri în in-
cintă, linie de metrou prelungită până la Expo, autostrăzi
cu multe benzi care leagă Expo de emiratele înconjurătoa-
re). În paralel, alte numeroase hoteluri şi-au făcut apariţia
în Dubai, cu aceeaşi menire: să facă faţă afluxului impre-
sionant de vizitatori – se estimează că, până la închidere,

64 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

vor călca pragul Expo 25 de milioane de persoane, 70% din

Cum a fost afara graniţelor Emiratelor.
prezentat În toţi aceşti ani, organizarea Expo a fost cel mai de an-
logo-ul? În chip vergură, cel mai strălucitor proiect al Dubaiului, cel mai
spectaculos, acaparator de energie, de eforturi, de finanţe – şi sigur că un
desigur: a fost eveniment de asemenea talie avea nevoie şi de un simbol
proiectat pe cel unificator. La competiţia pentru stabilirea logo-ului expo-
mai înalt turn al ziţiei mondiale s-au înscris nu mai puţin de 19.000 de parti-
lumii, Burj Khalifa cipanţi, iar în martie 2016, cel mai înalt turn din lume, Burj
(828 m) Khalifa din Dubai, s-a înveşmântat de sus până jos în cer-
curi-cercuri aurii, mai mici, mai mari, atrăgătoare. Logo-
ul va fi fost ales: o reţea strălucitoare de inele, ca o pânză cu
multe ochiuri, care fuge cu atenţia privitorului. Iar forma
circulară, repetată la infinit, trimite la câteva valori esen-
ţiale ale acestei pânze – şi ale Expoziţiei Mondiale cu totul:
conectivitate, forţă, rezistenţă.
Punctul de plecare pentru acest logo-simbol? Trecutul
Emiratelor. Un obiect decorativ din aur, asemănător unui
inel, minuţios şlefuit şi impresionând prin simetrie, prin
detalii, descoperit sub dune, la 30 de kilometri de zona care
găzduieşte astăzi Expoziţia Mondială. Un simbol autentic,
inspirat de civilizaţia care a trăit în acest spaţiu în urmă cu
mii de ani, un spaţiu legat de lumea întreagă, o dovedesc
campaniile arheologice în derulare. „Logo-ul Expoziţiei
Mondiale e mesajul nostru către lume că rădăcinile noas-
tre merg mult în istorie – am fost şi vrem să rămânem un
spaţiu care adună populaţii diferite şi un centru pentru ino-
vare. Dubaiul e oraşul aurului – dar mâinile şi minţile oa-
menilor noştri sunt mai preţioase decât aurul”, a enunţat,
la dezvăluirea logo-ului, şeicul Mohammed bin Rashid Al
Maktoum, emirul Dubaiului.

Autorul moral al descoperirii? Emirul însuşi

Şi poate n-o să vă vină să credeţi, dar de numele conducă-
torului Dubaiului – care e potrivit Constituţiei şi actualul
prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite – se leagă chiar
descoperirea spaţiului din care au fost extrase până acum
mii de artefacte, inelul între acestea; un spaţiu acoperit de
dune şi devenit sit arheologic, dată fiind uriaşa sa impor-
tanţă: situl arheologic Saruq Al-Hadid, aflat la extremita-
tea nordică a deşertului Rub al-Khali.
Cândva pe parcursul anului 2002, emirul traversa cu
elicopterul această zonă atunci când a observat câteva
dune cu o culoare neobişnuită, mai închisă decât portocali-
ul atotprezent: culoarea era dată, s-a văzut mai apoi, de re-
sturile provenite din topirea, în vremuri străvechi, a aramei
şi a fierului. O echipă de la Departamentul de Arheologie al
Dubaiului, venită să cerceteze, a identificat la nici trei metri
şi jumătate adâncime un strat compact de nisip, plin-ochi
de „un inventar impresionant de obiecte”: ceramică, du-
zini de mărgele, artefacte din cupru şi bronz, inclusiv vâr-
furi de săgeată, capete de topor, un cârlig de undiţă, brăţări,
cuţite, dar şi figurine sub formă de şarpe. Situl – care se în-
tinde pe 1,5 hectare şi care a fost atâta vreme ascuns vede-
rii de dunele active (acele nisipuri mişcătoare ale deşertu-
lui) – a fost pus astfel în legătură cu populaţii străvechi care
trăiau în sud-estul Arabiei şi venerau şerpii.

IANUARIE 2022 | Historia 65

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Zona centrală a sitului arheologic Saruq Al-Hadid; cercetări realizate de University of New England (UNE), Australia, în cadrul SHARP
(Saruq al-Hadid Archaeological Research Project); alăturat, piese diverse descoperite în sit, unele dintre ele cu atotprezentul simbol
al şarpelui.

Atâtea descoperiri – şi tot atâtea întrebări

Din 2002 şi până acum, aproximativ 12.000 de obiecte au
fost dezgropate şi au văzut lumina soarelui arzător al de-
şertului, iar piesele iau de-acum drumul unui muzeu in-
augurat special pentru a le găzdui: Muzeul de Arheologie
Saruk Al-Hadid (după numele sitului; literal: drumul/va-
lea fierului), deschis în 2016 într-o clădire istorică din car-
tierul Shindagha, unul dintre cele mai vechi ale Dubaiului.
După campanii succesive de excavare şi cercetare în
aproximativ 10% din spaţiul sitului, în echipe mixte de ar-
heologi locali şi oameni de ştiinţă din străinătate, un lucru
pare cert: ceea ce a fost considerat iniţial un centru de pre-
lucrare a metalului în Epoca Fierului s-a dovedit de fapt
un sit cu funcţiuni diverse, întinse pe o perioadă mult
mai lungă de atât. Dovezile arheologi-
ce înregistrează astfel urme de acti-
vitate umană (comerţ, prelucrarea
metalelor) încă din perioada Umm Al şi enigmatic, se constituie într-o ade-
Nar (2600-2000 î.e.n.) până în Epoca vărată problemă de rezolvat pentru
Fierului (1100-600 î.e.n.). Situl în sine cercetători”.
pare să fi ajuns la apogeu exact în timpul O întrebare care persistă e chiar aceas-
Epocii Fierului, în urmă cu 3.000 de ani. ta: deşi oferă „dovezi numeroase de prelucra-
Totuşi, misterele persistă, iar cercetătorii re a metalului, precum şi o varietate de obiecte
le notează conştiincios în articolele rezultate în rezultate”, situl se află totuşi la 50-100 de kilome-
urma campaniilor. „Dimensiunile sitului şi di- tri de sursele cunoscute de apă, minereu sau com-
versitatea pieselor descoperite pun sub semnul bustibil. Profesorul Lloyd Weeks, de la University
întrebării aproape tot ce ce ştia despre natu- of New England din Australia, consideră că
ra şi dezvoltarea comunităţilor din sud- „abundenţa inexplicabilă” de material re-
estul Arabiei în Epoca Fierului”, a notat prezintă chiar misterul central: „Situl a fost
un arheolog, iar un altul consideră că în mod clar folosit pentru topirea metalu-
„acest sit, în egală măsură s­ pectaculos lui, ceea ce este ciudat, având în vedere cât

66 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

de departe este de surse de minereu sau de combustibil,
dar până acum nu au fost descoperite așezări sau struc-
turi” (dar s-au descoperit în schimb mii de mărgele din pie-
tre decorative şi veselă din ceramică). Şi nu s-au descoperit
nici morminte, nici rămăşiţe umane – nimic. (Încă) nimic.
Apoi: de ce o asemenea cantitate impresionantă de aur
şi aramă, o parte din ea transformată în obiecte, a fost în
mod aparent abandonată în mijlocul deşertului? Dacă spa-
ţiul a fost părăsit la un moment dat, de ce au fost toate aces-
tea lăsate în urmă? „Vom continua să săpăm în speranţa că
vom afla ce s-a întâmplat cu locul acesta în cei 3.000 de ani
care au trecut de când a fost ultima dată folosit. Şi sperăm,
sigur, că vom găsi şi semne ale locuirii, care vor răspunde
la multe dintre întrebări”.
Unde e inelul acum? Asta e o întrebare mai dificilă, dar
una la care care voluntarii (cu zecile, cu sutele, răspân-
diţi în spaţiul expoziţional) se străduiesc să caute răspun-
sul. Când ieşi din pavilion, după o oră şi un pic, primeşti şi
informaţia actualizată: „Inelul se află în mod obişnuit în
Muzeul Saruk Al-Hadid din Dubai – şi acolo se va şi întoar-
ce la finalul Expo”. Dar în acest moment, ca şi noi în spaţiul
expoziţional, inelul se plimbă, inelul călătoreşte. „Acum se
află, probabil, în Pavilionul Emiratelor Arabe Unite, unde
e expus în cadrul anumitor evenimente”. Nu ştim cu pre-
cizie unde e, dar nici nu trebuie să ştim – căci e un artefact
peste măsură de preţios.

Inelul care călătoreşte

Înconjurat de mistere, un obiect anume din aur, de for-
mă circulară, îşi trăieşte acum a doua viaţă ca logo-sim-
bol al Expoziţiei Mondiale găzduite de emiratul Dubai.
Dar şi până la deschiderea oficială a Expo, în octombrie
anul trecut, faima piesei crescuse semnificativ – şi vizita-
torii Muzeului de Arheologie Saruk Al-Hadid cereau să fie
îndrumaţi în primul rând către aceasta. Într-un articol pu-
blicat în presa locală, un muzeograf descria râzând reac-
ţia celor mai mulţi: „Le spunem că, da, «inelul» e aici, ei in-
tră şi îl văd – dar sunt în mod categoric surprinşi. În primul
rând, nu e un inel, ci un mic obiect decorativ din aur, cu un
diametru de nici un centimetru. Piesa are 20 de bulbi cir-
culari interiori şi 20 exteriori”.
O piesă mică, dar cu o istorie mare, care s-ar fi putut
pierde printre obiectele mai ochioase şi mai ornamentate
găsite în situl din deşert... Dar nu, uite că nu: inelul face în
continuare istorie şi reprezentările sale stilizate sunt astăzi
la tot pasul, de cum aterizezi în Dubai. În aeroport, pe pa-
nouri, afişe şi ecrane luminoase din oraş (Dubaiul în sine
e un mare agent de promovare al expoziţiei), în ţesătura
exterioară a Dubai Frame, unul dintre cele mai atrăgătoa-
re obiective turistice ale Dubaiului, pe autostradă, pe in-
dicatoarele care anunţă direcţia corectă către Expo; căci
în această perioadă toate drumurile emiratului, toate dru-
murile Emiratelor Arabe Unite duc la Expo.
Iar tu nu intri bine în Pavilionul Mobilităţii, unul Logo-ul Expo, replicat pe faţada aurită a Dubai Frame,
dintre cele trei pavilioane centrale ale Expo 2020, că o structură impresionantă sub forma unei rame fotografice,
afli chiar asta: povestea inelului care a inspirat logo-ul. inaugurată în 2018

IANUARIE 2022 | Historia 67

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

68 Historia | IANUARIE 2022

| S P E C TAC O LU L LU M I I |

Inima
expoziţiei:
Al Wasl
Plaza
În forma sa stilizată, inelul descoperit în
deşert e peste tot în spaţiul expoziţiei, pe
toate cănile, magneţii, vederile, suveni-
rele acestui eveniment de anvergură uri-
aşă. Dar el a servit şi ca punct de plecare
pentru Al Wasl Plaza: inima expoziţiei,
spaţiul circular acoperit de o cupolă uri-
aşă unde ajung toate drumurile. Cele trei
cartiere ale Expoziţiei – al Mobilităţii, al
Oportunităţii, al Sustenabilităţii – se în-
tâlnesc aici, în centru, în Piaţa Al Wasl,
după numele istoric al Dubaiului care în-
seamnă chiar asta, conectivitate/legătură.
Ca o agora în Grecia antică, piaţa aceasta
sub formă de dom, acoperită de o ţesătu-
ră din oţel care replică la infinit inelul din
deşert, e structura cea mai impresionantă
a Expo 2020 Dubai. Şi, asemenea Turnului
Eiffel, care a servit ca poartă de intrare în
Expoziţia Universală de la Paris din 1889,
şi Al Wasl Plaza va rămâne pe loc la fina-
lul expoziţiei mondiale.
Ziua, cupola apără de soare, ca o pă-
lărie supradimensionată, şi se priveşte cu
ochi uimiţi. Cum altfel? Realizată din 13,6
kilometri de tuburi de oţel (cu o greutate
de 2.544 de tone, cam cât 25 de balene al-
bastre), cupola are 67,5 metri înălţime, 130
de metri diametru şi serveşte, desigur, şi
ca punct de referinţă: privind-o, ştii întot-
deauna unde te afli în cadrul Expo.
Dar viaţa acestui spaţiu începe noap-
tea, căci Al Wasl Plaza devine inima care
pulsează a spectactolului: cupola alcătui-
tă din cercuri-cercuri se transformă în cel
mai întins spaţiu de proiecţie din lume,
adus la viaţă de 252 de proiectoare cu la-
ser. În Al Wasl Plaza te simţi în fiecare sea-
ră ca de Revelion: rachete care pleacă pe
Marte, stele, staţii spaţiale, astronauţi. Dar
şi culori peste culori, flori care se deschid,
oceanele lumii şi peştii lor... Orice se poa-
te proiecta în această sferă magică, care te
ţine într-o mirare continuă zeci şi zeci de
minute – şi de unde nici nu pleci bine, c-ai
vrea să te întorci.

IANUARIE 2022 | Historia 69

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Pavilioanele tematice,
capodopere arhitecturale
Trei sunt temele centrale ale acestei Expoziţii Mondiale,
corespunzând a trei motoare de progres: Oportunitate
(cu accent pe potenţialul indivizilor şi al comunităţilor
de a crea un viitor mai bun); Mobilitate (descoperirea ce-
lor mai eficiente forme de mişcare a oamenilor, bunuri-
lor, ideilor); Sustenabilitate (nu avem o planetă B la dis-
poziţie; cum facem s-o protejăm şi s-o păstrăm pe aceas-
ta). În spaţiul expoziţional, fiecare temă e ca un cartier,
cu propriul pavilion central şi cu un grup mai mare sau
mai mic de pavilioane naţionale. Reţineţi asta: în cadrul
Expo 2020, pavilioanele ţărilor nu sunt aşezate în func-
ţie de locul lor pe glob, ci în funcţie de apartenenţa la
una dintre temele de mai sus. Dar şi asta: fiecare pavi-
lion tematic e o realizare arhitectonică în sine şi ascun-
de înăuntru obiective dintre cele mai atrăgătoare şi dă-
tătoare de emoţii.

Pavilionul Sustenabilităţii, zis şi Terra, arată

aproape ca o navă impresionantă din „Star Trek”
sau „Star Wars”. Creaţia biroului de arhitectură
britanic Grimshaw Architects, ansamblul inclu-
de 4.912 panouri solare – care alcătuiesc acope-
rişul acestui pavilion senzaţional, de domeniul
fantasticului, dar şi „coroana” celor 18 copaci dă-
tători de energie din apropiere. De altfel, pavilio-
nul a fost în aşa fel conceput încât să primească
cea mai mare acreditare disponibilă pentru arhi-
tectură sustenabilă: certificarea LEED Platinum.

70 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |
Pavilionul Oportunităţii – intitulat sugestiv
Misiune posibilă – e despre cum poţi fi chiar tu
un agent al schimbării. Operă a biroului interna-
ţional de arhitectură AGi Architechts, pavilionul
e gândit ca o uriaşă piaţă, un spaţiu de întâlnire
între oameni din toate colţurile lumii. Plutind la
32 de metri deasupra solului, acoperişul pavilio-
nului semnifică norii şi toate visurile pe care în-
cercăm să ni le îndeplinim: straturile de ţesături
colorate, fixate de structurile metalice, protejează
piaţa de arşiţă şi-şi schimbă înfăţişarea, în func-
ţie de lumină, pe tot parcursul zilei.
Pavilionul Mobilităţii, zis şi Alif, după prima li-
teră a alfabetului arab, e menit să simbolizeze în-
ceputul progresului şi noile orizonturi şi e opera
biroului arhitectural londonez Foster + Partners.
O călătorie pe tărâmul mobilităţii de la începu-
turile umanităţii până în zilele noastre, pavilio-
nul include cel mai încăpător lift din lume (şi cel
mai emoţionant: călătoria se petrece în întune-
ric, recreând o noapte în deşert), figurile uriaşe a
trei învăţaţi arabi, realizate de creatorii persona-
jelor din peliculele „Avatar” şi „Godzilla”, cel mai
mare glob de proiecţie din lume, dar şi un oraş al
viitorului, imaginat de copii.
IANUARIE 2022 | Historia 71
 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Ocolul Pământului
în 192 de pavilioane
Pavilionul Emiratelor Arabe Unite e supranumit pavilionul-visătorilor-care-transfor-
mă-visurile-în-realitate. De un alb imaculat, cu certificare LEED Platinum, cel mai în-
tins pavilion de ţară al Expo (15.000 mp) a fost conceput – sub forma unui şoim care pro-
tejează sub aripile sale o perlă – de faimosul arhitect al lumii Santiago Calatrava. Aripile
şoimului, acţionate hidraulic, ba strânse, ba desfăcute în aer, alcătuiesc unul dintre pe-
isajele iconice ale Expoziţiei Mondiale. Un pavilion de ne-ra-tat, aflat în imediata pro-
ximitate a Al Wasl Plaza.

72 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Cu conurile sale roşii, galbene, portocalii, Pavilionul Spaniei

e cel mai colorat pavilion al Expoziţiei Mondiale şi, fără
îndoială, un punct de maximă atractivitate. Designul acesta
aparte – conurile recreează miezul, atmosfera unui oraş
tradiţional spaniol – reprezintă un model de „arhitectură
bioclimatică”, adaptată mediului deşertic în care ne aflăm;
formele conice contribuie la circulaţia şi la răcirea aerului,
creând în interior o temperatură foarte plăcută.

Spania a adus la Dubai – în

premieră mondială – o capsulă
hyperloop: Zeleros Z01. Ce e
asta? Mijlocul de transport al
viitorului: cel mai rapid sistem
de transport terestru din lume
pentru deplasări interurbane
complet electrice şi automate;
capsulele hyperloop se
deplasează levitând la viteze
uriaşe (1.000 km/h) în interiorul
unei reţele de tunele de joasă
presiune. Emisii directe: zero.
Şi a mai venit cu ceva Spania:
cu „bosque de la inteligencia”:
o pădure artificială, printată în
întregime 3D, dar capabilă să
producă oxigen. E posibil? Da,
sigur că da!

IANUARIE 2022 | Historia 73

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Pavilionul Regatului Arabiei Saudite e al doilea pavilion de

ţară ca întindere al Expo (13.000 mp), iar în faţa lui cozile sunt
întotdeauna uriaşe. Nici nu-i de mirare: e o construcţie cu totul
extraordinară, cu certificare LEED Platinum, iar faţada înclinată
e în egală măsură o oglindă uriaşă şi un spaţiu de proiecţie uriaş
(înăuntru, proiecţiile sunt şi mai şi!). Ce e înăuntru, întrebaţi?
O călătorie în trecutul, prezentul şi viitorul Arabiei Saudite – care
şi-a manifestat deja intenţia de a găzdui Expoziţia Mondială din
anul 2030.

74 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |
Azerbaidjan
Australia
Germania a venit la Expo 2020 cu o universitate pen-
tru viitor, cu doar trei materii de studiu, energie, oraşele vi-
itorului, biodiversitate, dar şi cu 100.000 de idei de suste-
nabilitate de la cercetători de pe teritoriul ţării. Cine sunt
cursanţii acestei universităţi numite sugestiv Campus
Germania? Chiar noi, vizitatorii, care trebuie să învăţăm
lecţii de sustenabilitate ca să mai avem o lume în care să
trăim. Cehia e una dintre vedetele expoziţiei, căci expu-
ne în miezul deşertului un sistem revoluţionar de obţine-
re a apei din aer, folosind energia solară. Pe scurt: aerul de-
vine apă şi apa transformă deşertul într-o grădină înflori-
toare. Pare scenariu de roman SF? E sistemul S.A.W.E.R.
(Solar-Air-Water-Earth-Resources), realizat de specialiş-
tii din Republica Cehă. „Franţa: inspiraţie la viteza lumi-
nii” e motto-ul participării franceze la Expoziţia Mondială
de la Dubai – vizitatorii sunt purtaţi în timp-record într-o
Canada
­ ălătorie printre inovaţii şi creaţii franceze unice şi îndrăz-
c
neţe, în toate domeniile. Între exponate, Encyclopédie, ou
dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métier, de
Diderot şi d’Alembert, aflată în original, cu toate cele 35 de
volume ale sale, la Dubai.
Pavilionul Italiei – a cărui temă sugestivă e „Frumu­
seţea conectează oamenii” – include faimoasa statuie
David a lui Michelangelo printată 3D, în mărime natura-
lă, cu acoperirea (din pudoare, desigur) a anumitor părţi
anatomice. Pavilionul Monaco e inspirat de faimoasa
Piatră/The Rock, forma de relief de la care a pornit istoria
principatului (şi despre care aţi putut citi, în foileton, şi în
„Historia”). Pavilionul Singapore arată impresionant,
ca o grădină suspendată: 80.000 de plante, din 170 de spe-
cii, au fost aduse la Dubai. Pavilionul României, a cărui
simplitate e inspirată de operele lui Brâncuşi, include un
IANUARIE 2022 | Historia 75
 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Franța

Elveția Polonia

foarte apreciat bar de apă, H2RO, ilustrând bogăţia de ape

minerale a ţării. Foarte coloratul Pavilion al Rusiei e un
spectacol şi la exterior (căci seamănă cu o planetă, Planeta
Rusia), şi la interior, unde propune vizitatorilor o instala-
ţie-călătorie în creierul uman.
Inspirat de unul dintre proiectele lui Stephen
Hawking, „Breakthrough Message”, Pavilionul Marii
Britanii ne invită să ne gândim ce mesaj am putea trans-
mite despre noi ca planetă dacă, într-o bună zi, am întâl-
ni în spaţiu reprezentanţi ai unei alte civilizaţii avansa-
te: punerea în practică a acestei idei îndrăzneţe în cadrul
Expo 2020 e cu totul şi cu totul extraordinară. Pavilionul
Statelor Unite ale Americii evidenţiază idealuri şi ino-
vaţii americane (becul electric, telefonul, internetul; o re-
constituire a iconicei Statui a Libertăţii), precum şi arte-
Marea Britanie facte legate de călătoriile în spaţiu: o bucată de piatră de

76 Historia | IANUARIE 2022

 | S P E C TAC O LU L LU M I I |

Rusia Japonia

Oman

Turkmenistan

Singapore

pe Lună, o replică a Opportunity Rover, vehicul utilizat

pe Marte. Între cele mai vizitate şi mai apreciate pavili-
oane ale Expo e şi Pavilionul Japoniei („Acolo unde se
întâlnesc ideile”), a cărui faţadă combină în chip ingeni-
os arabescuri şi motive tradiţionale japoneze, ca o ilus-
trare a legăturilor istorice îndelungate între Japonia şi
Orientul Mijlociu. „Seminţe pentru viitor” e mesajul-che-
ie al Azerbaidjanului la Expo 2020 – iar structura apar-
te a pavilionului (transparentă ca o frunză, dar rezistentă
ca un arbore) e însăşi concretizarea acestui mesaj. Altfel
spus, doar dacă investim în viitor ne putem asigura că va
exista şi o zi de mâine pentru planeta noastră...

* G Ă S I Ţ I I N F O R M AŢ I I D E S P R E TO AT E PAV I L I O A N E L E ,
D E S P R E B I L E T E Ş I M O D A L I TĂŢ I D E A C C E S , P E S I T E- U L O F I C I A L
Slovenia A L E X P O Z I Ţ I E I M O N D I A L E : www.expo 2020duba i.com.

IANUARIE 2022 | Historia 77

 | CULISELE ISTORIEI |

Istoria falsurilor:
artă sau înșelăciune?
D E N I C O L E TA Z A H A R I A | F OTO : G E T T Y I M A G E S , P R O F I M E D I A

78 Historia | IANUARIE 2022

| CULISELE ISTORIEI |

Fără îndoială, viaţa falsificatorilor de artă este

la fel de interesantă precum cea a marilor artiști
pe care i-au copiat cu măiestrie. Doar un ochi
avizat poate spune (nu fără efort) dacă o operă
de artă este un fals sau nu. Privitorii de rând
pot fi foarte ușor păcăliţi, fără să-și dea seama
dacă se află în faţa unei copii sau a originalului.
Se estimează că aproximativ 20% din operele de
artă din muzee sunt falsuri, iar piaţa de artă este
plină de capodopere contrafăcute. Acest lucru
se întâmplă în ciuda tehnologiei moderne care
ajută specialiștii să depisteze falsurile în artă
mai ușor ca oricând. Printre cei mai falsificaţi
artiști de-a lungul vremii se regăsesc nume sonore
precum Pablo Picasso, Paul Klee, Henri Matisse,
Alberto Giacometti, Salvador Dalí, Claude Monet
și Pierre-Auguste Renoir.

i putem numi artiști pe falsificatorii de artă? Aceasta este

Î
marea întrebare care înmugurește în mintea consumatori-
lor neavizaţi de artă. Înainte de a emite judecăţi de valoa-
re, vom încerca în aceste rânduri să explicăm conceptul de
„fals în artă“, când a luat el naștere și să-i cunoaștem pe cei
care au fost consideraţi experţi în acest domeniu prea puţin explo-
rat și apreciat. Nu sunt ei la fel de talentaţi dacă au fost în stare că re-
producă, în cele mai mici detalii, capodopere ale artei universale?
Sunt ei simpli infractori pentru că au copiat munca altui artist? Nu
știm. Poate este o chestiune care ţine de moralitate, mai mult de-
cât de măiestrie artistică. Dar până să-i judecăm pe acești oameni
(unii dintre ei extrem de talentaţi), vă invit să cunoaștem crâmpe-
ie din viaţa lor tumultuoasă și să încercăm să le înţelegem cât mai
bine intenţiile.

Opere falsificate acum 2.000 de ani

Dar cine au fost cei mai faimoși falsificatori de artă? Cum au fost
prinși? De ce nu s-au mulţumit doar cu statutul de artist modest și
au vrut să-și depășească condiţia? Oare au ajuns la închisoare pen-
tru faptele lor?
De mai bine de 2.000 de ani există artiști dispuși să falsifice di-
verse opere de artă. De exemplu, sculptorii romani au realizat copii
după sculpturile grecești. Pe vremea aceea, dacă o copie era foarte
bine realizată, ea nu se putea deosebi de opera autentică. În peri-
oada Renașterii, era la modă ca pictorii să-și ia ucenici, care studi-
au tehnicile de pictură prin copierea lucrărilor și a stilului de lucru
ale maestrului. Însă, această practică nu era considerată un fals, ci
mai degrabă un tribut.
Legenda spune că însuși Michelangelo, la vârsta de 21 de ani,
a sculptat în marmură un Cupidon adormit, pe care îl copiase în
cele mai mici detalii după lucrări ale sculptorilor romani antici no-
torii, pe care marele artist îi admira. După un timp, această sculp-
tură a fost vândută unui mare colecţionar ca obiect aparţinând
Antichităţii. Însă, Michelangelo a revendicat lucrarea ca fiind a sa
și a câștigat imediat faima de tânăr artist aspirant, care putea riva-
liza foarte ușor cu sculptorii antici, foarte apreciaţi în eră.

IANUARIE 2022 | Historia 79

 | CULISELE ISTORIEI |

Cei mai mari

falsificatori de
artă din toate
timpurile
În spatele unui fals de artă poate fi câștigul financiar (care,
fără îndoială, este un motiv suficient), dar mai poate fi și
faima pe care un artist o câștigă atunci când dovedește că
se poate ridica la înălţimea autorului originalului.

Han van Meegeren și metoda

de plăsmuire a falsului perfect
Un alt motiv de a falsifica, la prima vedere bizar, este dorin-
ţa de răzbunare împotriva unui sistem care nu pare să recu-
noască talentul unui artist la început de drum.
Cam așa începe și povestea incredibilă a unuia dintre cei
mai faimoși falsificatori de artă din toate timpurile. Este vor-
ba despre artistul olandez Han van Meegeren (1889-1947),
prea puţin cunoscut, dar extrem de apreciat în breaslă da-
torită talentului său excepţional. Atras de stilul naturalist și
realist, van Meegeren nu i-a convins pe criticii de artă, care
nu s-au arătat foarte entuziasmaţi de creaţiile proprii. I-au
recunoscut talentul tehnic, dar nu au găsit nicio urmă de
originalitate în opera sa. Supărat pe critici și dezamăgit de
nerecunoașterea talentului său, Van Meegeren a decis să-i pă-
călească. După studii aprofundate, a găsit ar-
tistul perfect care urma să fie victima fal-
surilor sale: mult apreciatul și vene-
ratul Johannes Vermeer. Existau
„Oricine crede că puţine informaţii despre viaţa
poate cumpăra acestuia și s-a considerat, pro-
un Giacometti babil, că artistul a produs mult
adevărat pentru mai multe lucrări decât cele
20.000 de euro despre care se știa deja.
merită să fie Van Meegeren a demon-
păcălit. Lumea strat că, pentru a realiza un fals
artei este putredă.“ perfect, trebuie ani foarte mul-
Robert Driessen ţi de muncă de cercetare. Acesta
a locuit la Nisa o perioadă lungă,
timp în care a dezvoltat procesul su-
prem de plăsmuire a falsului perfect. A
obţinut vopseaua, pânzele, panourile de lemn
potrivite și chiar a recreat o pensulă de casă similară cu cea fo- Han van Meegeren (1889-1947), unul dintre cei mai ingenioși
losită de Vermeer. De asemenea, a reușit să accelereze proce- falsificatori de artă din secolul XX
sul natural de îmbătrânire a pânzei.
Însă, mai presus de toate, talentul lui Van Meegeren a fost Falsurile lui Van Meegeren au continuat să apară pe pia-
să înţeleagă exact calităţile lucrărilor lui Vermeer căutate de ţă, devenind un adevărat tezaur cu o valoare estimată la 30
criticii și experţii de artă, oferindu-le acestora genul de picturi de milioane de dolari. Operele acestuia au fost atât de con-
pe care sperau și se așteptau să le descopere. În 1937, falsul lui vingătoare, încât nu au fost niciodată analizate în amănunt.
Van Meegeren înfăţișând „Cina cea de Taină“ a ajuns în mâi- Probabil nu am ști nici până în ziua de astăzi că pic-
nile lui Abraham Bredius, colecţionar și expert în Vermeer. turile semnate de Vermeer erau falsuri, dacă însuși
Acesta nu numai că a pus ștampila că tabloul este autentic, Van Meegeren nu s-ar fi deconspirat, fiind prins î­ ntr-o
dar a declarat că se afla în faţa capodoperei fundamentale a situaţie fără ieșire. Istoria artei consemnează că,
marelui Vermeer. după cel d­ e-al Doilea Război Mondial, guvernul olandez

80 Historia | IANUARIE 2022

 | CULISELE ISTORIEI |
În mai 2010, Muzeul Boijmans Van Beuningen din
Rotterdam a organizat o expoziție cu unele dintre falsurile
vândute de Han van Meegeren, intitulată „Vermeer-urile
false ale lui van Meegeren”.
Han van Meegeren fotografiat în timp ce lucra la tabloul
„Iisus printre doctori”, în 1945, sub supravegherea poliției
l-a adus în sala de judecată sub acuzaţia de conspiraţie cu
naziștii fiindcă vânduse, prin intermediul unei terţe părţi,
„Woman Taken in Adultery“ de Vermeer, socotită o comoa-
ră naţională. Decât să fie considerat trădător, mai bine fal-
sificator. Așa că Van Meegeren a mărturisit că a vândut ta-
bloul, însă nu comoara naţională, ci o operă creată chiar de
el. Pentru a arăta că ceea ce spusese era adevărat, olande-
zul a pictat o nouă lucrare, sub supravegherea poliţiei, pe
care a intitulat-o „Iisus printre doctori“, ceea ce a dus la re-
nunţarea la acuzaţiile de trădare, dar și la condamnarea la
un an de închisoare pentru falsuri.
Un bărbat trece pe lângă „Omul care merge” al lui Alberto
Giacometti. Statuia de bronz a fost vândută de Casa de licitaţii
Sotheby's în 2010, pentru suma de 104,3 milioane de dolari.
Robert Driessen l-a avut pe Giacometti în degete
Același sentiment de răzbunare care l-a mișcat pe Han
van Meegeren l-a măcinat și pe prolificul falsificator de
artă olandez Robert Driessen. Deziluzionat de faptul că ni-
meni nu era interesat de picturile sale, el a început să pro-
ducă variaţii ale operelor expresioniștilor sau versiuni ob-
scure în oglindă ale originalelor, evoluând în cele din urmă
practica sa pentru a crea picturi complet noi, imitând sti-
lul artiștilor consacraţi.
La sfârșitul anilor ’80, Driessen a trecut la sculptură,
descoperind înclinaţia pentru lucrările lui Giacometti:
„Siluete lungi, subţiri și o suprafaţă amorfă, sfărâmicioa-
să, nu este dificil să sculptezi precum Giacometti. L-am
avut literalmente pe Giacometti în degete“.
Poliţia estimează că a falsificat cel puţin 1.000 de sculp-
turi, dar Driessen însuși susţine că probabil au fost mult
mai multe. Artistul olandez s-a îmbogăţit vânzând copii
ale lucrărilor devenite celebre ca purtând semnătura lui
Alberto Giacometti (sculptor elveţian, unul dintre cei mai
apreciaţi artiști ai secolului XX). A câștigat cel puţin 8 mi-
lioane de euro din această „afacere“ prosperă, fiind con-
siderat unul dintre cei mai bogaţi falsificatori din lume.
IANUARIE 2022 | Historia 81
 | CULISELE ISTORIEI |

John Myatt și falsurile

vândute de mari case de licitaţii
Artistul britanic John Myatt a in-
trat cu siguranţă în istoria artei, dar
nu pentru creaţiile sale originale, ci
ca orchestratorul celei mai mari fra-
ude artistice ale secolului XX, după
cum menţiona Scotland Yard. A pic-
tat aproximativ 200 de falsuri, dintre
care multe au fost vândute de une-
le dintre cele mai mari Case de lici-
taţii din lume, inclusiv Sotheby’s și
Phillips. A falsificat lucrări ale unor
artiști precum Chagall, Giacometti și
Matisse.
Lucrările au fost licitate pentru
sute de mii de lire de către Christie’s
şi Sotheby’s. În 1999, Myatt a fost con-
damnat la un an de închisoare, dar a
ispășit doar patru luni, fiind eliberat
pentru bună purtare. Acum operează
în mod deschis și legal, vânzând ceea
ce el numește „falsuri autentice“.

„În închisoare îmi

spuneau Picasso.“
John Myatt

să-i exploateze după moarte“. În ochii

Tom (Thomas) Keating (1918-1984)
Tom Keating: „Mi s-a părut
rușinos câţi artiști muriseră
în sărăcie“
Tom Keating a susţinut că a falsificat
peste 2.000 de picturi a peste 100 de
artiști diferiţi, inclusiv Rembrandt
și Samuel Palmer. Restauratorul și
f­ alsificatorul de artă britanic a scris
în cartea sa The Fake’s Progress: „Mi
s-a părut rușinos câţi artiști murise-
ră în sărăcie. Toată viaţa lor fusese-
ră exploataţi de dealeri fără scrupu-
le și, apoi, parcă pentru a le dezonora
memoria, aceiași dealeri au continuat
lui, falsurile erau un atac asupra siste-
mului de galerii, menit să păcălească
experţii și să distrugă industria.
În 1970, publicaţia „The Times“ îl
blama într-un articol pentru „crime-
le“ sale. Keating și-a mărturisit fapte-
le și a fost arestat nouă ani mai târziu.
Deși a trebuit să ispășească o pedeap-
să în închisoare după ce a pledat vi-
novat, Keating a scăpat de o sentinţă
după ce a fost grav rănit într-un acci-
dent de motocicletă, dezvoltând ulte-
rior bronșită în spital.
Autorităţile au renunţat la acuza-
ţiile împotriva sa, deoarece părea pu-
ţin probabil să supravieţuiască. Dar
sănătatea i s-a îmbunătăţit și a tră-
it până în 1984. Lucrările lui Keating
încă se vând cu mii de lire sterline,
iar, în 2005, cotidianul britanic „The
Guardian“ a arătat că până și con-
trafacerile propriilor falsuri se vin-
deau cu sume cuprinse între 5.000 și
10.000 de lire sterline.

82 Historia | IANUARIE 2022

 | CULISELE ISTORIEI |

Elmyr de Hory –
profituri uriașe de
pe urma falsurilor
după Picasso, Degas,
Modigliani
Pictorul maghiar Elmyr de
Hory și-a început viaţa de
falsificator la Paris, după
încheierea celui ­d e-al
Doilea Război Mondial.
Ideea i-a venit după ce a
vândut un desen în stilou
și cerneală unei britanice
care a crezut din greșeală
că este un Picasso origi-
nal. El a continuat să vân-
dă 1.000 de picturi gale-
riilor din întreaga lume,
inclusiv lucrări sub sem-
nătura lui Picasso, dar și
opere contrafăcute des-
pre care se presupunea
că aparţineau lui Degas,
Matisse și Modigliani.
Elmyr de Hory a încercat
să-și urmeze propria cari-
eră artistică, însă profitu-
rile uriașe veneau doar de
pe urma falsurilor pe care
le realiza.
Cu timpul, galeriile au
devenit suspicioase, iar
dealerii de artă și curatorii
au început să-și dea sea-
ma că lucrările sale erau
falsuri. A fost trimis la în-
chisoare pentru doar două
luni în 1968, deoarece ac-
tul de falsificare nu a pu-
tut fi dovedit. După ce a
ieșit din închisoare, De
Hory a fost văzut ca o ce-
lebritate, iar multe dintre
Elmyr de Hory (1906-1976) fotografiat în Anglia, în 1973. lucrările lui sunt și astăzi
În același an, artistul a apărut în documentarul lui Orson Welles „F de la Fals” în circulaţie.

Orice obiect de artă poate fi falsificat

Există totuși un grad ridicat de dificultate în funcţie de natura
obiectului (pictură, sculptură, bijuterii, ceramică, mobilier fin
și piese decorative de toate felurile). Probabil că mai puţin de
1% dintre sculpturile în piatră sunt false, deoarece necesită o
muncă titanică pentru a fi realizate întocmai precum originalul.
Însă, până la 10% dintre picturile moderne franceze de pe
piaţă pot fi falsuri. Copia este cel mai ușor fals de făcut și este,
de obicei, cel mai ușor de detectat. Când apare un duplicat,
problema este doar de a determina care este originalul și care
este copia. Există cel puţin o duzină de replici excelente după
„Mona Lisa“ lui Leonardo da Vinci, multe dintre ele realizate de
studenţii săi. Diverșii proprietari ai acestor copii au susţinut, în
diferite momente, că deţin originalul, care, după cum știm, se
află la Muzeul Luvru din Paris.

IANUARIE 2022 | Historia 83

 | CULISELE ISTORIEI |

Vizitatorii se uită la tablourile din Dulwich

Picture Gallery, Londra, încercând să
depisteze care dintre ele este fals. În
2015, galeria a lucrat cu artistul Doug
Fishbone la un proiect în care copii
falsificate în China au fost prezentate
publicului, în ramele picturilor originale.
Timp de trei luni, publicul a fost invitat
să depisteze falsul (s-a organizat chiar
și un concurs pentru răspunsurile
câștigătoare), după care organizatorii
au expus originalul și replica, unul lângă
celălalt.

84 Historia | IANUARIE 2022

| CULISELE ISTORIEI |

IANUARIE 2022 | Historia 85

 | CULISELE ISTORIEI |
De ce este
dăunător falsul
în artă?
În revista „Artland“, Benedetta Ricci se întreabă: Ce face
arta să fie cu adevărat originală și unică? Este cumva mâna
creatorului sau calitatea operei în sine? Dacă un Van Gogh
fals pare la fel de vibrant ca unul autentic, astfel încât nici
măcar un ochi experimentat nu poate face diferenţa, de ce
lumea artei se învârte în jurul conceptului de autenticitate
într-o măsură atât de mare?
Un subiect tabu pe piaţa de artă
Nu-i așa că ne pun pe gânduri aceste întrebări cu tâlc? Dar
substraturile și filosofia acestora sunt mult mai adânci și
merită săpat pentru a scoate la lumină măcar o parte a ade-
vărului care sălășluiește undeva ascuns într-o lume tabu,
aceea a falsurilor imposibil de detectat. Autoarea aduce câ-
teva argumente pertinente de ce falsurile de artă, deși sunt
plăcute estetic și pur și simplu uluitoare din punct de vede-
re tehnic, sunt extrem de dăunătoare artei în genere.
Fiecare operă de artă este o expresie de neegalat a unui
talent creativ individual și un rezultat al unui context per-
sonal, istoric și cultural precis. Un fals poate provoca inter-
pretări greșite, având consecinţe tulburătoare în domeniul
academic, totodată putând perturba piaţa de artă.
Restauratorul lucrează la o pictură din colecția Cornelius Gurlitt, în studioul de restaurare al Muzeului de Arte Frumoase din Berna,
în 2017
86 Historia | IANUARIE 2022
Pentru a înţelege mai bine acest fenomen, să explicăm
pe scurt ce este, de fapt, un fals de artă. În general, atunci
când se spune că o operă de artă este falsă, este prezenta-
tă ca fiind semnată de un artist, în ciuda faptului că a fost
creată de o altă persoană. Studiile psihologice au dezvălu-
it că autenticitatea afectează și modul în care privim ope-
rele de artă la nivel neurologic. De fapt, privitorul nu are o
reacţie ieșită din comun atunci când privește o operă de
artă, fără să știe că e autentică sau falsă. Percepţia privito-
rului se schimbă de-abia în momentul în care i se spune că
este în faţa unui fals.
Artă cu intenţia de a înșela
Potrivit Enciclopediei Britannica, actul de a copia o pictură
sau o altă operă de artă nu este în sine un fals, și nici crearea
unei opere „în stilul“ unui pictor, compozitor sau scriitor
recunoscut dintr-o anumită perioadă istorică. Falsificarea
poate să aparţină nu creatorului însuși, ci persoanei care
adaugă o semnătură frauduloasă sau modifică aspectul
unei opere.
Considerentul fundamental în determinarea falsului
este „intenţia de a înșela“. De exemplu, restaurarea unui
tablou nu este considerată fals, chiar dacă restauratorul
aduce o îmbunătăţire semnificativă lucrării în ansamblu.
Interesant este faptul că, de-a lungul anilor, sunt con-
semnate în istoria artelor cazuri de persoane care s-au fo-
losit de fals fie pentru a obţine recunoașterea propriului
talent, fie pentru a-i înșela pe criticii care au respins ope-
ra lor autentică.
 | CULISELE ISTORIEI |

„L'Arlésienne, Madame Ginoux", a lui Van Gogh, a fost vândută de către Casa de licitaţii Christie's în 2006,
pentru 40,3 milioane de dolari.

Cum poate fi nouă bază de înţelegere. În consecinţă, un fals rareori

supravieţuiește mai mult de o generaţie.

detectat un Un ochi ager și un arsenal de echipamente

fals?
Cel mai greu de detectat este, de obicei, un fals realizat re-
cent. Falsul este un produs al timpului în care a fost reali-
zat, iar falsificatorul este mai aproape de înţelegerea actu-
ală a artistului sau a perioadei falsificate.
Prin urmare, falsul este adesea mai atrăgător decât o
adevărată operă de artă. Pe măsură ce un fals îmbătrânește,
punctele de vedere și gusturile se schimbă și există o
Pentru a analiza un fals este nevoie de un arsenal de echi-
pamente și teste, dar și de un ochi ager și de cunoștinţe soli-
de de istoria artei. Principiul fundamental este compararea
unei opere suspecte cu o operă autentică a aceluiași artist
sau perioadă. Piesa suspectată trebuie să prezinte aceiași
pigmenţi sau materiale utilizate și o deteriorare compa-
rabilă a vechimii. Orice neconcordanţă face automat pie-
sa să fie suspectă. Picturile în ulei se usucă și dezvoltă un
trosnet, bronzurile se oxidează, iar sticla veche îngropată
în pământ dezvoltă straturi irizate.

IANUARIE 2022 | Historia 87

 | CULISELE ISTORIEI |

Falsuri
vândute
cu sume
impresionante
Han van Meegeren a vândut falsuri
după Vermeer în valoare de 60 de
milioane de dolari.
O familie britanică a falsificat lucrări
de artă în valoare de aproximativ 11
milioane de dolari, timp de 17 ani.
200 de falsuri ale britanicului John
Myatt au ajuns în marile Case de licitaţii.
Lucrări după Matisse, Giacometti, galeriilor de artă din întreaga lume. Un în 2017 după ce s-a dovedit că 20 dintre
Braque, Picasso, Monet şi Renoir i-au fals după Modigliani sau după Monet cele 21 de lucrări expuse erau falsuri. Se
adus câștiguri de cel puţin 165.000 de apare pe lista caselor de licitaţii cu suma crede că există peste tot în lume peste
dolari de-a lungul anilor. de pornire de 20.000 de dolari. 2.000 de falsuri Modigliani.
Dealerul de artă Tatiana Khan a Actorul Steve Martin a fost implicat Artă în valoare de 5 milioane de
vândut un Picasso fals pentru două într-o escrocherie de artă de 49 de dolari a fost vândută cumpărătorilor din
milioane de dolari. milioane de dolari, în Germania. întreaga lume pe eBay. Ar fi vorba despre
Pictorul maghiar Elmyr de Hory O expoziţie Amedeo Modigliani, printuri false după Dali, Miró, Picasso și
a vândut 1.000 de picturi falsificate dintr-un muzeu din Italia, a fost închisă Chagall.

Cei mai falsificaţi artiști ai tuturor timpurilor

Giorgio de Chirico (1888-1978) Honoré Daumier (1808-1879) Frederic Remington
Jean-Baptiste-Camille Corot Vincent van Gogh (1853-1890) (1861-1909)
(1796-1875) Kazimir Malevich (1878-1935) Auguste Rodin (1840-1917)
Salvador Dalí (1904-1989) Amedeo Modigliani (1884-1920) Maurice Utrillo (1883-1955)

88 Historia | IANUARIE 2022

 | CULISELE ISTORIEI |

Cel mai util instrument în acest

sens este microscopul. O examinare
atentă a stării fizice va arăta adesea
dacă îmbătrânirea este autentică sau
a fost indusă artificial.
Apoi, razele ultraviolete dezvă-
luie cu ușurinţă adăugiri sau modifi-
cări aduse unei picturi, deoarece stra-
turile de lac și unele dintre straturile
de vopsea suferă transformări. Razele
infraroșii pot pătrunde în straturi sub-
ţiri de vopsea dintr-o lucrare în ulei
pentru a dezvălui sub-vopseaua unei
picturi anterioare pe aceeași pânză.

Plumbul alb, folosit pe vremea

lui Rembrandt
Analiza chimică este deosebit de va-
loroasă în determinarea pigmentu-
lui utilizat, deoarece multe dintre
vopselele disponibile falsificatoru-
lui modern erau necunoscute în vre-
muri mai vechi. Astăzi, titanul, un
produs din secolul XX, este folosit
pentru a da naștere pigmentu-
lui alb în majoritatea vop-
selelor în ulei, în timp ce Specialiștii
plumbul alb era elemen- spun că în jur de

20%
tul folosit pe vremea lui
Rembrandt. Multe cu-
lori antice au fost fabri-
din operele unui muzeu
cate prin măcinarea mi-
sunt falsuri.
neralelor naturale, cum
ar fi lapis lazuli pentru al-
bastru și malachit pentru ver-
de. Astăzi se folosesc substanţe
chimice sintetice, mai ieftine.
În ciuda tuturor studiilor și a tes-
telor tehnice disponibile, falsurile se
vor face în continuare. Falsificatorul
de artă din secolul XX era mult mai
bine echipat și mult mai informat
decât predecesorul său. Cel de astăzi
are, fără îndoială, acces la altă tehno-
logie, mult mai avansată.
Cum se depistează falsurile
în muzee sau case de licitaţii?
În iarna anului 2015, poliţia franceză
descindea într-o galerie din Aix-en-
Provence și confisca un tablou din
expoziţie. Lucrarea „Venus“, a ma-
estrului german Lucas Cranach the
Elder, datată 1531, a fost achiziţio-
nată de Prinţul de Liechtenstein cu
aproximativ 6 milioane de lire sterli-
ne. Falsul ar fi trecut neobservat dacă
poliţia nu primea un pont anonim că
Salvador Dalí vizitează expoziția cu propriile lucrări de la galeria
M. Knoedler and Co. din New York, în 1944
tabloul în ulei pe stejar,
„Venus“, vedeta catalogu-
lui, nu ar fi autentic.
Cu câţiva ani mai devreme, în 2011,
celebra Casă de licitaţii Sotheby’s a
vândut unui colecţionar privat un por-
tret al unui nobil semnat de Frans Hals,
maestru olandez, care a avut un rol im-
portant în evoluţia portretisticii seco-
lului al XVII-lea. În 2012, Sotheby’s a
vândut un alt tablou în ulei, „Saint
Jerome“, al artistului italian din secolul
al XVI-lea, Parmigianino, cu 842.500
de dolari. Lucrările erau atât de bine re-
alizate încât se vedeau pe suprafaţa lor
mici crăpături și detalii specifice epo-
cii tablourilor autentice. Trebuie știut
că, atunci când Sotheby’s vinde o operă
de artă, oferă o garanţie de rambursare
de cinci ani dacă obiectul se dovedește
a fi un fals. În 2016 a apărut suspiciu-
nea că cele două picturi de Hals și
Parmigianino nu ar fi originalele și lu-
crările au fost t­ rimise spre a
­ utentificare
în laboratoarele FBI, care au concluzi-
onat că sunt falsuri. În ambele opere
au fost detectaţi pigmenţi care nu au
existat cu sute de ani în urmă. Casa
de licitaţii Sotheby’s a returnat banii
cumpărătorilor.
Un alt caz fascinant este cel al une-
ia dintre veteranele pe piaţă, galeria
newyorkeză Knoedler. În 2011 a vân-
dut un Jackson Pollock cu 17 milioane
de dolari. Specialiștii au descoperit că
fusese doar un fals, așa că a urmat un
scandal imens, pentru că, timp de 15
ani, galeria vânduse tablouri ale unor
artiști moderni de top, precum Willem
de Kooning, Mark Rothko, Richard
Diebenkorn și Robert Motherwell,
câștigând în jur de 80 de milioane de
dolari. Mai mulţi cumpărători au de-
venit suspicioși și au dat în judecată
galeria. Anchetatorii au aflat că falsu-
rile fuseseră realizate într-un garaj, de
un imigrant chinez care avea atunci 73
de ani. Galeria a fost închisă.

IANUARIE 2022 | Historia 89

 | B E N Z I D E S E N AT E |

Expoziţia „Frica în Istorie“

ajunge la București
DE CIPRIAN STOLERU

Festivalul Internaţional de Benzi Desenate Istorice Brașov 2021 a fost unul dintre evenimentele
culturale de anvergură ale unui an ce a fost dominat de criza pandemică. Revista „Historia“ a
fost partener principal al Festivalului și a publicat în lunile noiembrie și decembrie patru din
cele șase lucrări câștigătoare, iar acum a venit rândul și celorlalte două. Însă, poate cea mai
de preţ moștenire a festivalului este expoziţia organizată cu lucrările tuturor participanţilor.
Benzile desenate realizate în cadrul Concursului internaţional au fost prezentate și outdoor,
în Piaţa Sfatului din Brașov. Din luna ianuarie, bucureștenii se vor putea bucura de această
expoziţie la Biblioteca Naţională a României.

T
ema propusă de Festival, „Frica în Istorie“, a
introdus momentele de cumpănă din istoria
omenirii (războaie, epidemii, catastrofe natu-
rale) în mediul artistic al benzii desenate. În ca-
drul Concursului internaţional al Festivalului
s-au duelat pentru cele șase mari premii 39 de benzi dese-
nate istorice, cu 198 de planșe, realizate de 42 de autori din
România, Croaţia, Serbia, Bulgaria, Muntenegru și Polonia.
„Portofoliul de benzi desenate a fost dominat, și este de
înţeles motivul, de subiecte inspirate din bolile care au ucis
milioane de oameni (ciuma, gripa spaniolă, COVID-19), dar
și de furia cu care omenirea s-a autodistrus prin războaie,
regimuri dictatoriale și «psihoze colective». Unul dintre
artiști și-a încheiat banda desenată întrebând ce frică ne
este dat să trăim în viitorul apropiat. Apelul la istorie ne
poate ajuta să imaginăm mai multe răspunsuri, dar pen-
tru noi, respectând misiunea Festivalului Internaţional
de Benzi Desenate Istorice Brașov, în mod clar, trecutul
r­ ămâne timpul de cercetat pentru benzile desenate și uni-
ca sursă de inspiraţie și pentru tematicile ediţiilor viitoa-
re“, a caracterizat Nicolae Pepene, directorul Festivalului,
lucrările care au concurat la această ediţie.
Câștigătorii concursului au fost: Ionuţ Popescu cu
„Frica umană“, Emanuel Pavel cu lucrarea „Gustar negru“,
Felix Crișan cu lucrarea „Jurnal de pace“, Tudor Vidoni cu
lucrarea „Mașina Neagră“, benzi desenate ce au fost deja
publicate de revista „Historia“. În acest număr publicăm
și celelalte două benzi desenate câștigătoare, cea a lui Vlad
Forsea, intitulată „Vrăjitoare, vârcolaci și vampiri“, și a lui
Marko Stojanović și Sabahudin Muranović Muran, intitu-
lată „To Hell and Back: Others“.
Toate benzile desenate realizate în cadrul Concursului
pot fi văzute de bucureșteni începând cu luna ianua-
rie în cadrul expoziţiei găzduite de Biblioteca Naţională
a României. Din primăvară, expoziţia va fi itinerată și în
alte mari orașe ale României.

90 Historia | IANUARIE 2022

| B E N Z I D E S E N AT E |

VLAD FORSEA: „Întâmplarea face ca

eu să fi citit cu câteva zile înainte de
anunţul oficial al festivalului despre cazul
Fiarei de la Gevaudan. De asemenea,
am în bibliotecă o carte despre vampiri
și vampirism, o istorie mitologică a
diavolului, o enciclopedie ilustrată despre
monștri din diverse mitologii... pe scurt,
creaturile fantastice monstruoase
sunt un subiect care continuă să mă
fascineze. Poate pentru că sunt foarte
ofertante din punct de vedere vizual,
poate că ele întruchipează ceva din
subconștientul omenesc, cert este că
m-am bucurat că pot să combin aceste
două pasiuni ale mele: benzile desenate
și o istorie a monștrilor”.

IANUARIE 2022 | Historia 91

 | B E N Z I D E S E N AT E |

MARKO STOJANOVIĆ: „Lucrarea To Hell and Back: Others înfăţișează retragerea

armatei sârbe, urmată de oameni de rând, peste munţii înzăpeziţi Prokletije din Albania
la Dures în Primul Război Mondial. Este unul dintre cele mai întunecate, dar și unul dintre
cele mai eroice momente din istoria Serbiei”.

92 Historia | IANUARIE 2022

EXCLUSIV
ONLINE

poate fi achiziţionată din

Scanează
QR Code-ul!
 agenda
F I L M | D E A D I N A S C O RŢ E S C U

Ultimele zile ale

Uniunii Sovietice
ONLINE PE HBO GO

Membrii familiei Tarkkinen sunt

excentrici și trăiesc în Uniunea

O Românie
Sovietică. Ei sunt finlandezi ingrieni
(cea mai mare minoritate vorbitoare

la scară mică
de finlandeză din Rusia modernă) și
trăiesc într-o zonă ce a fost rusificată
în întregime după Al Doilea Război
L A C I N E M A | D I N 2 1 I A N UA R I E
Mondial. Johannes crește cu doi bunici,
în orașul închis Leningrad 3, în timp
ce mama lui absentă se întoarce, O casă ridicată în 1925 rezistă istoriei agitate dintr-o țară est-europeană, fiind
ocazional, de la muncă din Finlanda, martora vremurilor, dar și un spațiu care găzduiește destine și vieți omenești. Azi,
aducându-i obiecte mult-dorite îi vedem pe locatarii săi (din trei familii diferite) fiind distruși de decizia mafioților
din Occident. Lăsat deseori pe cont locali de a demola clădirea. Casa este, de fapt, o Românie la scară mică: asistăm
propriu, Johannes dă de necazuri și la lupte, abandonuri, trădări și alianțe care se fac pentru atingerea scopurilor
se îndrăgostește de prietena lui, Vera. imediate. O întreagă clasă socială (aristocrația) este desființată și dată uitării.
Dar Uniunea Sovietică se prăbușește, Într-un final, totul se duce de râpă, iar „viitorul” invadează valorile trecutului,
iar drumurile spre libertate și Occident aruncându-le în aer. Ceea ce rămâne e doar strălucirea puterii, cu prețul pierderilor
se deschid. Acesta e începutul unei umane. Regizat de Ovidiu Georgescu, Dirijorul tăcerilor îi are în distribuție pe Vlad
călătorii epice în familie, care îi duce în Zamfirescu, Cristina Deleanu, Adrian Titieni, Andrei Aradits și Maia Morgenstern.
Tallinn, Estonia.
Comedia La revedere, Uniunea Sovietică!
se bazează pe amintirile din copilărie ale
regizorului, Lauri Randla.

Povești adevărate
ONLINE PE NETFLIX

Asaltul președinției lui Joe Biden.

Poveștile unei generații cu Papa Francisc
este un miniserial documentar în care
oameni excepționali de peste 70 de
ani ne relatează lecții de viață și alegeri
importante din traseele lor existențiale
remarcabile. Unul dintre ei este Papa
Francisc. În primul episod, regizorul
Martin Scorsese, antropologul Jane
Goodall și alții povestesc despre puterea
iubirii și despre legăturile profunde care
le-au modelat viața.
Capitoliului
ONLINE PE HBO GO
Documentarul e o cronică captivantă
a asaltului asupra Capitoliului de pe
6 ianuarie 2021, când mii de cetățeni
americani s-au adunat în Washington
D.C. ca să protesteze faţă de alegerile
prezidențiale din 2020, mulți cu
intenția de a întrerupe certificarea
Producția Patru ore la Capitoliu
conține imagini exclusive și relatări
de la deputați, angajați, polițiști, dar
și de la protestatarii și huliganii care
au luat cu asalt clădirea Capitoliului.
Filmul detaliază modul în care violența
a escaladat rapid (forțele de securitate
de la Capitoliu au fost depășite
numeric și copleșite de manifestanți)
și evidențiază confruntarea cu mize
mari dintre poliție și huligani.

94 Historia | IANUARIE 2022


Parfum de secol XIX
PA L AT U L S U Ţ U, B U C U R E Ș T I | PÂ N Ă P E 27 M A RT I E
Secolul al XIX-lea este cel mai
strălucitor, mai complex, mai
variat și mai prolific veac în privința
vestimentației. În spațiul românesc,
atunci s-a făcut trecerea de la moda
orientală la cea europeană. Costumul
civil din spațiul românesc va avea ca
surse de inspirație Parisul – pentru
doamne, și Londra – pentru domni. Însă
moda „nemțească”, cum i se spunea la
începuturi, a fost însușită mai întâi de
femei. Garderoba era diferită în funcție
de momentul zilei sau de activitatea
pe care o avea respectabila doamnă.
Exista, deci, un îndreptar al ținutelor,
publicat la 1870, Codul toaletei civile,
agenda
E X P O | D E A D I N A S C O RŢ E S C U
care reglementa ținuta în funcție de
împrejurări sau de momentul din zi.
Expoziția „Dress code. Parfum de
secol XIX” include rochii de plimbare,
de bal, mantii de teatru, rochii de
mireasă, toalete de doliu, vestimentații
de interior, costume bărbătești (civile
sau uniforme militare) și accesoriile
care le însoțeau (bijuterii, ceasuri).
În plus, sunt prezentate piese de
artă decorativă (mobilier, metal,
cristal/porțelan), pictură și gravuri de
epocă, fotografii și cărți poștale din
patrimoniul Muzeului Municipiului
București, care evidențiază stilul și
eleganța vremii.
Incursiune
în istoria Iașiului
PA L AT U L C U LT U R I I , I A Ș I
PÂ N Ă P E 3 0 I U N I E
Expoziția „Underground Iași – Istorii
redescoperite” își propune să valorifice
patrimoniul local descoperit în urma
cercetărilor arheologice efectuate în zonele
limitrofe ale centrului istoric al Iașiului, cu
ocazia realizării în ultimele decenii și chiar în
ultimii ani a unor proiecte edilitare. Exponatele
pun accent pe a doua jumătate a secolului al
XVI-lea și secolul al XVII-lea, adică perioada
ce a urmat mutării capitalei Țării Moldovei de
la Suceava la Iași, fapt ce a atras o dezvoltare
urbană specifică. Spațiul expozițional nu
a fost ales la întâmplare. Sub podeaua
vitrată care cuprinde aproximativ un sfert
din suprafața sălii sunt conservate in situ
mai multe fundații și structuri constructive
edificatoare pentru evoluția arhitectonică a
spațiului fostei Curți Domnești, spațiu pe care
este ridicat actualul Palat al Culturii.
Moștenirea
lui Neagoe Basarab
M U Z E U L N AȚ I O N A L D E A R TĂ A L R O M Â N I E I ,
BUCUREȘTI
PÂ N Ă P E 2 2 D E C E M B R I E
Expoziția dedicată artei din epoca lui Neagoe
Basarab (1512-1521) propune o lectură
insolită a operei sale culturale. „Dincolo de
legendă. Neagoe Basarab” pune în valoare
complexa personalitate a voievodului, autor
al primei scrieri literare concepute în spațiul
românesc (Învățăturile lui Neagoe Basarab
către fiul său Theodosie), ctitor al Mănăstirii
de la Curtea de Argeș, susținător al unei
campanii de patronaj artistic, ale cărei urme
sunt reperabile până astăzi, peste tot în lume.
Piesele centrale sunt icoanele comandate
de voievod cu cinci veacuri în urmă şi
restaurate cu prilejul acestei expoziții. Acestea
completează ansamblul unic de fresce ale
bisericii de la Curtea de Argeș, care ilustrează
standardele ridicate ale școlii de pictură din
Țara Românească de la începutul secolului
al XVI-lea. Expoziția va integra periodic
un recital de poezie cu legenda Meșterului
Manole susținut de Viorica Vatamanu, în regia
lui Gavriil Pinte.
IANUARIE 2022 | Historia 95
 agenda
C A R T E | D E C I P R I A N STO L E R U

Bucureștiul secolului
al XIX-lea văzut de
Ulysse de Marsillac Anii
BUCUREȘTIUL ÎNTRE ORIENT
ȘI TENTAȚIA MODERNITĂȚII tranziţiei din
AU TO R: U LYS S E D E M A R SILLAC
România,
în jurnalul
EDIT U R A C O R I NT
N U M Ă R D E PAG I N I: 164
EDIT U R AC O R I NT.R O
Doinei Jela
Realizând o selecție de
texte reprezentative P E C O N T P R O P R I U.
din lucrările lui Ulysse J U R N A L ( 198 9–1995 )
de Marsillac (De Pesth AU TO A R E : D O I N A J E L A
à Bucarest. Notes de
EDITURA CORINT
voyage și Guide de
Voyageur à Bucarest, N U M Ă R D E PA G I N I : 4 3 2

publicate în 1869, respectiv 1877), însoțite de E D I T U R A C O R I N T. R O

acuarele de Amedeo Preziosi și Carol Popp de
Szathmári și de fotografii realizate de Ludwig
Angerer, editorul acestui volum, istoricul
Adrian Majuru, ne propune o carte despre
București, scrisă și ilustrată de adevărați
exploratori ai culturii noastre, în primele
decenii de modernitate ale societății valahe.
Sunt descrise atât drumurile care duceau
spre București (de la Giurgiu, bunăoară), cât și
hotelurile, restaurantele, cafenelele, teatrele,
bisericile, spitalele vechi ale Capitalei.
Scriitoarea Doina Jela și-a publicat însemnările zilnice din perioada
comunistă încă de la jumătatea anilor 1990, dar, în același timp, a continuat
să-și noteze în jurnal diverse întâmplări. Acum, la peste două decenii, s-a
hotărât să publice notițele din perioada 19 septembrie 1989 – 30 decembrie
1995, anii unor mari prefaceri politice, sociale și economice pentru România
și, de fapt, pentru întreaga Europă Răsăriteană. În Jurnal se regăsesc atât
informații despre viața culturală a Constanței, unde locuia pe atunci, cât și
notații despre intelectuali de prestigiu cu care a intrat în contact imediat
după Revoluție. Este o carte despre anii tranziției, cu referiri la fețele noi din
politica internă și crizele din 1990 (conflictul de la Târgu-Mureș, protestele
din Piața Universității, Mineriada, alegerile din „Duminica orbului”) și cu
numeroase reflecții bazate pe lecturi din domenii vaste (filosofie, religie,
științe politice, psihologie politică) și din autori interziși până atunci în
România.

Ș A LU L N E G R U

AU TO R: C O NTE LE A N D R E I OLSUFIE V
EDIT U R A C O R I NT A fost inevitabil care au provocat prăbușirea ordinii
N U M Ă R D E PAG I N I: 376 Primul Război europene în 1914 la panorama
EDIT U R AC O R I NT.R O Mondial? războiului și chiar la evoluția pe
care acesta ar fi putut-o avea
Romanul lui Andrei Olsufiev, în M A R E L E R Ă Z B O I . 1914-1918 dacă, de exemplu, Marea Britanie
egală măsură autobiografic și AU TO R : N I A L L F E R G U S O N sau SUA nu ar fi intrat în război,
cronică de familie, are parfumul EDITURA POLIROM Ferguson face o analiză detaliată
distins, reținut, totodată încărcat N U M Ă R D E PA G I N I : 552 pe parcursul căreia demontează
de culoare elevată al poveștilor POLIROM.RO mitul inevitabilității Primului
dintr-o lume dispărută, aceea a nobililor Război Mondial.
din vechea Rusie, a balurilor organizate Specialist în istorie Critică atât politica
de familiile aristocrate și a destinului lor modernă și istorie Germaniei, cât și pe
traumatic curmat de revoluții și de războaie. economică, Niall cea a Marii Britanii din
Toate faptele, personajele și locurile Ferguson scrie istoria epocă și ilustrează
evocate de Olsufiev sunt reale și descriu Primului Război Mondial impactul funest al
epopeea familiei autorului. Remarcabilele într-un stil aparte, celei din urmă asupra
reconstituiri literare și istorice se datorează încercând să-i determine istoriei europene
atât memoriei și cercetărilor sale directe, cauzele și să-i explice ulterioare, punând
cât și lucrărilor altor membri ai marii familii: întreaga desfășurare într-o nouă lumină
memorii, corespondență, genealogii, precum și consecințele pe care problema datoriilor de
și arhivelor sovietice, deschise după 1990. le-a avut. De la factorii război.

96 Historia | IANUARIE 2022

 agenda
T V | D E A D I N A S C O RŢ E S C U

Imposibilul
dintr-un lagăr
de exterminare
V I A S AT H I S T O RY | JOI, 27 IANUAR IE,
DE LA ORA 22:55

200.000 de deportați, într-un lagăr

de exterminare prin muncă silnică. Un
infern în care o mână de oameni au reușit
imposibilul, furând și ascunzând 2.000
de fotografii pentru ca într-o bună zi să
poată fi folosite ca dovezi împotriva celor
care i-au persecutat. Anul 1944 a venit
cu semnale care anunțau înfrângerea
celui de-Al Treilea Reich, iar ordinele de la
F OTO : G E T T Y I M A G E S
Berlin erau clare: nimeni nu trebuia să afle

Adevărul despre OZN-uri

H I S T O RY C H A N N E L | M A RȚ E A , D E L A O R A 23 : 0 0
În această nouă serie, actorul englez
Craig Charles și astrofizicianul Sarah
Cruddas examinează dovezile unora
dintre cele mai uimitoare întâlniri cu
OZN-uri, încercând să separe adevărul
de ficțiune cu ajutorul științei.
Asemănători agenţilor Mulder și
Scully din Dosarele X, Craig și Sarah
investighează cazuri notorii. Unul
dintre ele are la bază înregistrarea
făcută publică de Pentagon a unui
fenomen OZN filmat pe coasta
Californiei în anul 2004. Un altul
este incidentul OZN din Pădurea
Rendlesham din 1980, cunoscut ca
„Roswell-ul britanic”, în care membri
ai Forțelor Aeriene americane,
găzduiți într-o bază militară britanică,
spun că au văzut o presupusă navă
extraterestră aterizând.
Gazdele serialului OZN: Conspirație
sau adevăr? consultă documente
istorice și stau de vorbă cu ufologi de
renume, martori oculari și foști militari
care rup tăcerea despre programele
secrete ale guvernelor pentru
cercetarea îndeaproape a
OZN-urilor, înainte de a răspunde la
marea întrebare: Suntem realmente
singuri în Univers?
ce se petrecuse cu adevărat în lagărele de
concentrare și exterminare. De la Varșovia
la Praga și de la Hamburg la Viena, sute
de mii de rapoarte, înregistrări și fotografii
din toate birourile au fost făcute scrum.
În lagăre, unii dintre ultimii supraviețuitori
au fost uciși, dar naziștii nu au reușit să-și
ascundă complet crimele.
Însă, timp de cinci ani, în lagărul de
concentrare de la Mauthausen, câțiva
oameni au reușit ceva mai mult decât să
supraviețuiască: au sustras dovezi ale
crimelor de război, le-au ascuns și chiar
le-au scos afară din lagăr, punându-le
la adăpost de SS. Datorită lor, 2.000 de
fotografii din lagărul de concentrare de la
Mauthausen au supraviețuit până în ziua
de azi. Documentarul Rezistența de la
Mauthausen este o mărturie emoționantă
despre curaj și speranță.

Mistere din Al Doilea Război Mondial

V I A S AT H I S T O RY | D E LUN I PÂN Ă VIN E RI, ÎN CE PÂN D D E PE 17 IANUAR IE, DE LA OR A
23:00, Ș I Î N F I ECA R E DUMIN ICĂ, ÎN CE PÂN D D E PE 23 IAN UAR IE, DE LA OR A 22:00

Blocul tematic include cele mai senzaționale și mai misterioase povești din
timpul celui mai mare conflict din istoria omenirii. Sunt prezentate detaliile bizare
pe care Hitler și naziștii le-au explorat ca să-și asigure un avantaj în război, de
la monștri dispăruți, dar readuși la viață, sau obiecte religioase de legendă, până
la experimente cu fenomene supranaturale și crearea unei super-arme care ar fi
trebuit să le distrugă dușmanii și să le confere puterea supremă.

IANUARIE 2022 | Historia 97

 

Un comediant uitat:
Zaharia Buruienescu
DE EUGEN MAROLA

T
eatrul românesc de revistă și-a aflat începutu-
rile în reprezentaţiile date în grădinile de vară
ale locantelor de tot felul, acolo unde evoluau
atât profesionişti aflaţi în pauza interstagiona-
lă, cât și o puzderie de amatori înzestraţi, care,
cu toţii, flatau simţul comun al vremii cu comedii și vodevi-
luri ușoare. Un public lipsit de exigenţă, dar plin de entuzi-
asm asalta aceste reprezentaţii, unde muzica, dansul și sati-
ra își dădeau mâna. Această piaţă a divertismentului citadin a
crescut exponenţial începând din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, odată ce industria ospitalităţii a prins aripi, iar via-
ţa urbană s-a branșat rapid la modelul occidental. Printre ani-
matorii acelor vremuri s-a numărat și Zaharia Buruienescu.
S-a născut în anii ’40 ai secolului al XIX-lea în Imperiul ţa-
rist, nu știm exact unde și când, în spaţiul delimitat astăzi de
Republica Moldova și Ucraina, într-o familie de evrei. Nu se
cunoaște numele său real. A emigrat la o vârstă fragedă, iar
primii ani și-i petrece la Focșani. A fost atras de mic de scenă,
iniţial de cea de circ, o trupă de gen angajându-l și luându-l
în turnee la vârsta copilăriei. Ceva mai târziu descoperă tea-
trul, iar în anii ’60 ai secolului al XIX-lea era deja un fenomen
– atunci se pare că a fondat prima sa trupă, cu care dădea re-
prezentaţii în sala Jigniţa din București1. După acest moment,
Buruienescu a urmat o carieră de „pălmaș” pe drumurile pră-
fuite ale provinciei, dând reprezentaţii, în prima perioadă a
carierei, mai ales prin târgurile de peste Milcov. El este unul
dintre cei care au stârnit interesul pentru teatrul de revistă tâ-
nărului Constantin Tănase: când trupa lui Buruienescu po-
posea la Vaslui, viitorul mare actor era nelipsit de la repre-
zentaţiile acesteia.
cu foiţa de mesteacăn erau uimitoare: cânta doine, hore, imi-
ta flautul, cavalul, imita ciripitul și cântecul păsărilor, de la
notele cele mai grave, până la cele mai acute, imita cu multă
exactitate trilurile privighetoarei, de-ţi pătrundea în suflet”2.
Dar Buruienescu nu era numai un rapsod din frunză, ci
și un veritabil one man show. Pe lângă că era un bun dansator
și interpret vocal, el compunea mici piese de teatru și excela
și ca mim. La început, piesele sale erau într-un singur act, iar
mai apoi, când trupa sa s-a mărit – aceasta devine în timp una
de familie –, acestea încep să cuprindă trei, patru acte. Este și
un excelent manager: în timpul crizei economice, inventea-
ză cheta publică ca modalitate de plată a prestaţiei scenice.
Ecoul succeselor sale de pe scenele de provincie ajun-
ge și la București, iar un restaurator vestit al vremii, Mitică
Georgescu, îl angajează să dea spectacole la locanta ce-i purta
numele, aflată în apropierea fostului Teatru Naţional. Trupa
a avut evoluţii apreciate de publicul bucureștean, dar suc-
cesul a venit prea târziu pentru Buruienescu, uzura zecilor
de ani petrecuţi în condiţii precare, pe scenele din târgurile
Vechiului Regat spunându-și cuvântul. După o serie de spec-
tacole date în grădina Hotelului „Bristol” din București, starea
sa de sănătate s-a înrăutăţit brusc, iar ultima reprezentaţie o
dă la Focșani, orașul copilăriei, unde bucla destinului său s-a
și închis. Era în anul 1906.
NOTE:
1. Nicolae Niculescu-Buzău, Suveniruri teatrale – 1889-1956, București,
ESPLA, 1956, p. 102.
2. Constantin I. Nottara, Amintiri din teatru, publicate și adnotate de Tatiana
Nottara și Ioan Massoff, Editura „Adevărul”, p. 257.

„Imitaţiile pe care Buruienescu le scotea

cu foiţa de mesteacăn erau uimitoare”
Punctul forte al lui Buruienescu era unul niţel excentric pen-
tru zilele noastre – cânta în concert cu ajutorul unei frunze.
Avea un repertoriu bogat – de la melodii patriotice, până la
hore și doine.
Prestaţiile sale erau apreciate nu doar de publicul neofit,
ci și de numele artistice mari ale vremii, cum era Constantin
Nottara: „Partea cea mai atrăgătoare era aceea că Buruienescu
în fiecare seară cânta cu foiţă de mesteacăn. Execuţia aceas-
ta era un lucru de mare artă: foiţa de mesteacăn o punea pe
limbă și atingea cu ea cerul gurii, mișcând-o în sus și în jos cu
multă îndemânare, în vederea sunetelor ce trebuia să scoată,
strângând și dilatând în același timp, după cerinţele și varia-
ţia melodiei ieșită dintr-un instrument sau a cântecului exe-
cutat de vreo pasăre. Imitaţiile pe care Buruienescu le scotea

98 Historia | IANUARIE 2022

 DIN DECEMBRIE,
CEA MAI CITITĂ la toate punctele de difuzare a presei
REVISTĂ DE ISTORIE
DIN ROMÂNIA! Cartea
DIN VIAŢA
REGELUI CAROL I
de Al. Tzigara-Samurcaș
PREȚ PACHET SPECIAL

39,99 LEI
numai împreună
cu revista
Historia Special,
în limita
stocului
disponibil

Historia.ro
ABONEAZĂ TE!
Sună de luni până vineri,
de la 9:00 la 18:00,
la 0372.130.211
 noul produs digital

poate fi achiziţionat din

scanează
QR CODE-ul!