Ciubota Viorel Lupta Romanilor Satmareni Pentru Unire 1918 1919 2004

https://biblioteca-digitala.
ro
Lupta românilor sătmăreni
pentru unire (1918-1919)
https://biblioteca-digitala.ro
Viorel Ciubotă
Lupta românilor sătmăreni

pentru unire (1918-1919)
Editura Muzeului Sătmărean

2004
Culegere computerizată: Lihor Ildik6
Tehnoredactare: Nicoleta Oros, Carmen Borz
Traducere germană: Dr. Hans Gehl
ISBN 973-99716-4-4
Tiparul a fost executat la Tipografia „ Gedo" Cluj-Napoca
CUPRINS
I. Istoriografia problemei ....................................................... 7

2. Delimitarea istorică şi geografică a ţinuturilor sătmărene,
situaţia etnică ...................................................................................... 15
3. Momente din lupta populaţiei româneşti sătmărene pentru
libertate naţională 1848 - 1918 .......................................................... 24
4. Situaţia social - economică şi politică a ţinuturilor sătmărene
în anul 1918 ........................................................................................ 85
5. Formarea Consiliului Naţional Român Comitatens,
a consiliilor cercuale precum şi a celor locale
(noiembrie - decembrie 1918) ........................................................... 97
6. Participarea sătmărenilor la Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia, I decembrie 1918 .................................................. 134
7. Vicariatul Naţional Român Greco Catolic - din Carei -
formă de manifestare a dreptului de autodeterminare din
punct de vedere religios a populaţiei româneşti.. ............................ 150
8. Ţinuturile sătmărene în anul 1919 - integrare şi
particularităţi .................................................................................... 197
9. Eliberarea judeţului Satu Mare în aprilie 1919. Instaurarea
administraţiei româneşti ................................................................... 268
10. Concluzii ......................................................................................... .315
11. Anexe ............................................................................................... 330
12. Documente ....................................................................................... 357
13. Ilustraţii.. ......................................................................................... 457
14. Bibliografie ...................................................................................... 509

15. Zusammenfassung ........................................................................... 539
16. Indice selectiv de nume şi locuri ........................................ 557
17. Lista abrevierilor .......................................................... 583
I. Istoriografia problemei
"În conştiinţa unei bibliografii de manmea unei adevărate

biblioteci, pentru epoca anilor 1918-1919 plină de evenimente înălţătoare
sau de prăbuşiri ... " 1, afirma un istoric maghiar la Satu Mare în anul 1998,
întrebându-se apoi dacă "se mai poate spune ceva nou într-un domeniu care
a provocat aprinse discuţii, dar de cele mai multe ori aprinse dispute
politice. Şi, într-adevăr. dacă ţinem seama că, până în 1969, s-au publicat
nu mai puţin de 2668 de titluri de lucrări privind lupta pentru unire a
poporului român 2 iar profesorul Marcel Ştirban a publicat I. I 08 titluri de
lucrări consacrate unirii, apărute între anii 1918-1998 3 , atunci nu putem
decât să ne raliem părerii anterioare şi să constatăm dificultatea demersului
istoriografic menit să mai aducă ceva nou în domeniu.
Situat la confluenţa dintre elementul maghiar şi cel românesc,
având un rol important în mişcarea politică, economică, culturală a
românilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi
primele două decenii ale veacului al XX-iea, judeţul Satu Mare a rămas
oarecum în conul de umbră al istoriografiei româneşti de după anul 1918,
deşi aici se desfăşuraseră evenimente memorabile, activaseră nenumărate
personalităţi cu impact atât în plan local, dar şi general, exista o
intelectualitate românească destul de numeroasă şi o pătură ţărănească
înstărită, prezentă la mai toate marile iniţiative ale epocii.
Prima cauză a acestei situaţii o constituie, fără îndoială,
necunoaşterea surselor documentare, răspândite, din păcate, pe o arie
geografică întinsă, ceea ce a îngreunat, fără îndoială, cercetările. De
exemplu, arhiva comitatului Satu Mare este împărţită în trei locuri (Satu
Mare, Cluj-Napoca, Nyiregyhăza). Inventarul acestui fond extrem de
important este o realizare arhivistică de excepţie româno-maghiară datând
din anul 2000 4 !
Şi nu în ultimul rând, evenimentele din anul 1940 care au dus la
emigrarea a foarte mulţi dintre făuritorii unirii şi mai ales teroarea
1
Szasz Zoltăn, Scrierile istorice şi schimbările de epoci, în "1918. Sfiirşit şi început de
epocă", Satu Mare -Zalău, 1998, p. 20.
~Contribuţii bibliografice privind unirea Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1969, p. 547-
578.
' Ştefan Pascu, Marcel Ştirban, Bibliografia unirii Transilvaniei cu România. I Decembrie
1918, în "Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", an XI, 1968, p.171-255 şi Marcţl Ştirban,
1918-istoriografia românească a ultimelor 3 decenii. Bibliografie selectivă. în "1918. Sfârşit
şi început de epocă", Satu Mare-Zalău, 1998, p. 547-578.
' Fondul "Prefectura judeţului Satu Mare". S=atmâr wirmegye levelttira 1./02-1919, Cluj
Napoca-Nyiregyhăza, 2000.
antinaţională instaurată în România după anul 1945 au dus la distrugerea
unor fonduri memorialistice de o inestimabilă valoare, care, din păcate, nu
vor putea fi reconstituite niciodată. Dăm doar un singur exemplu. În anul
1919, dr. I. C. Barbut, primul subprefect român al judeţului Satu Mare,
ordona primarilor din subordine să strângă şi să-i expedieze toate
documentele legate de constituirea şi funcţionarea consiliilor şi gărzilor
naţionale româneşti 1• În 5 septembrie 1940, cu un automobil, I. C. Barbut
se refugia la Arad, arhiva rămânându-i în Satu Mare şi pierzându-i-se urma.
Din fericire, între anii 1936-1937, profesorul Titus Roşu a copiat
documentele iar copiile le-a donat Arhivelor Statului.
Cu toate acestea nu putem omite efortul istoriografic mai vechi,
dar şi mai nou, care a avut drept scop analizarea mişcării naţionale a
românilor sătmăreni. Acest efort îl putem surprinde atât la nivelul unor
lucrări istorice fundamentale binecunoscute 2, care ating tangenţial şi
probleme sătmărene, dar mai ales în zecile de studii, articole şi culegeri de
documente care se ocupă de problematica mişcării naţionale româneşti
sătmărene.
Dintre lucrările generale, fără a avea pretenţia unei ierarhizări,
trebuie să amintim contribuţiile lui Ştefan Pascu, care a manifestat,
începând cu anul 1939, o statornică preocupare asupra mişcării naţionale
româneşti, culminând cu cele două lucrări de mari dimensiuni, publicate în
anii 1968 şi 1983 3 • În ceea ce priveşte Satu Mare, profesorul Pascu a fost
primul care a remarcat importanţa dezlipirii celor 46 de parohii româneşti
de la episcopia de Hajdudorog şi constituirea Vicariatului Naţional de la
Carei, ca parte a procesului de autodeterminare al naţiunii române 4 •
Tot sub redacţia profesorului Pascu au apărut primele patru
volume de documente consacrate revoluţiei de la 1848, instrument de lucru
indispensabil pentru orice cercetător al mişcării naţionale româneşti 5 .
1
Direcţia Generală a Arhivelor judetului Szabolcs-Szatmăr-Bereg, fond Actele vicecomitelui
Comitatului Satu Mare, IV. B. 757, 12739.
2
Vezi o analiză deosebit de peninent!i în Pompiliu Teodor, ls/oriografia unirii Transilvaniei
cu România, în "Convergente europene. Istorie şi societate în epoca modernă", Cluj Napoca,
1993, p. 76-84.
3
Pascu Etienne, Les Roumains du Sălaj, în "Revue de Transylvanie"; idem, Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968; idem, Făurirea Statului naţional unitar român, voi. 1-
11, Bucureşti, 1983.
Ştefan Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 363.
4
5
Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, voi I, Bucureşti, 1977; Voi. li, 1979; Voi. III.
1982; Voi. IV, 1988.
Nu trebuie să omitem cele două monografii fundamentale pentru
revoluţia din Transilvania realizate de doi cunoscuţi istorici, unul român şi
1
celălalt maghiar , şi care sintetizează, în general, opiniile actuale ale celor

2
două istoriografii asupra unui subiect care a constituit întodeauna un obiect

de dispută.
Dintre studiile care se ocupă de evenimentele sătmărene ale
revoluţiei de la 1848, menţionăm pe cele ale lui A. Doboşi şi Doru
3
Radosav , lucrări care nu reuşesc să elucideze, decât în foarte mică măsură,

4
un subiect atât de complex.

Pentru perioada cuprinsă între anii 1848-1918 am aminti, în
primul rând, lucrarea cu caracter memorialistic a lui George Bariţiu
consacrată istoriei Transilvaniei până în anul 1883, care, prin mulţimea şi
profunzimea informaţiilor, rămâne unul dintre izvoarele de bază pentru
studiul perioadei . Tot pentru această perioadă amintim lucrările foarte utile
5
ale lui Vasile Netea şi V. Curticăpeanu .

0 7
În ceea ce priveşte studiile şi monografiile privind istoria modernă

a românilor sătmăreni, acestea sunt destul de numeroase, acoperind o gamă
numeroasă de probleme. După cum este de aşteptat, cele mai numeroase îl
privesc pe Dr. Vasile Lucaciu, cea mai importantă personalitate
românească, născută pe aceste meleaguri , lucrări monografice foarte
8
inegale ca valoare ştiinţifică, insistând mai ales pe latura politică a

activităţii marelui patriot, cea mai uşor accesibilă, datorită materialului edit
şi inedit aflat la dispoziţia cercetătorilor.
1
Liviu Maior, 1848-1849. Români şi unguri în revoluţie, Bucureşti, 1998.
2
Kosăry Domokos Magyarors=ag es a nem=etko=i politika 1848-1849-ben, Budapest, 1999.
' Alexandru Doboşi, Mişcări revoluţionare din 1848 în părfile sătmărene, în "Anuarul
Institutului de Istorie Naţională", IV, Cluj, 1929-1930, p. 448-458.
4
Doru Radosav, Cărlurarul sălmărean Moise Novac şi revoluţia de la 1848, în AllACN, XI,
1978,p.101-106.
5
George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, edifia a Il-
a, voi. 11, Braşov, 1994, voi. III, Braşov, 1995.
" V. Netea, lupta românilor din Transilvania penlru libertate naţională (1848-1881),
Bucureşti, 1974, idem, Spre unitatea statală a poporului român. legă/uri politice şi culturale
inlre anii 1859-1918, Bucureşti, 1979.
V. Curticăpeanu, Mişcarea cui/urală românească pentru unirea din 1918, Bucureşti, 1968.
7
"Amintim, selectiv, doar câteva titluri: T. Albani, leul de Ia Şişeşli, Oradea, 1936: A. luga,
Cu privire la Vasile lucaciu. Acte, documente, procese, Baia Mare, 1940; V. Achim şi A.
Socolan, Dr. Vasile lucaciu, Baia Mare, 1968; Dr. Vasile lucaciu luptător activ pentru
unirea românilor. Texte alese. Ediţie îngrijită de Ion Jacoş şi Valeriu Achim, Cluj Napoca,
1988; Gheorghe Bulgăr, Amintirea lui Vasile lucaciu - continuator al Şcolii Ardelene, în
S.M.S.C., V-VI, 1981-1982, p. 333-334; Blaga Mihoc, Dr. Vasile lucaciu (1852-1922) un
luptător penlru Marea Unire, Oradea, 1993.
Tot pe linia restituirii unor personalităţi româneşti sătmărene se
înscriu lucrările lui Vasile Scurtu despre Petru Bran 1, Ioan Ardeleanu
Senior despre personalităţi din zona Tăşnadului 2 , Vasile Vetişanu despre
George Filip şi Livia Bacâru despre Ioane Marcu •
3 4
Pentru problemele politice româneşti, dar şi culturale, amintim

lucrările lui Ioan Tomole şi Valeriu Achim consacrate Nord-Vestului
5 6
Transilvaniei. Ultimul se remarcă printr-o lucrare de mari dimensiuni

(532p.) care se doreşte să constituie o sinteză zonală a perioadei 1848-
1918.
Trebuie amintite şi cele două culegeri de documente editate înainte
de 1985 de cercetători din Baia Mare şi Satu Mare. Primul volum se ocupă
de mişcarea naţională românească din actualul judeţ Maramureş şi cuprinde
226 de documente, marea majoritate ( 137) emise în fostul comitat Satu
Mare 7•
Cel de-al doilea volum cuprinde 404 documente referitoare la
evenimente petrecute pe teritoriul actual al judeţului Satu Mare 8 •
Anul 1918 şi implicaţiile lui a tăcut obiectul a nenumărate studii şi
lucrări monografice, care toate scot în evidenţă dorinţa de nestrămutat a
populaţiei româneşti de unire a Transivaniei cu România. Amintim aici
remarcabilele lucrări ale lui Ion Clopoţel, o adevărată saga a acestui
eveniment măreţ9.
De asemenea, amintim câteva din lucrările care stau la baza
oricărei cercetări a evenimentelor anului 1918. În primul rând, lucrările lui
1
Vasile Scurtu, Petru Bran - un luptător al trecutului românesc din Satu Mare, Satu Mare,
1939.
2
Ion Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, Zalău, 1938.
1
Vasile Vetişanu, George Filip din CăUlI.f in luptele naţionale ale românilor, în S.M.S.C., V-
VI, 1981-1982, p. 265-272.
4
Livia Bacâru, Ioane Marcu o personalitate multilaterală a vieţii culturale sătmărene din
trecut, în S.1\1.S.C., V-VI, 1981-1982, p. 325-332.
5
Ioan Tomole, Lupta românilor din '"Ţara Silvaniei'" pentru drepturi politice şi făurirea
statului naţional_unitar român (1905-1918). Cluj-Napoca, 1985; idem, Românii din Crişana.
Sălaj şi Sătmar in luptele naţional-electorale de la începutul secolului al XX-iea. Baia Mare,
1999.
" Valeriu Achim, Nord-Vestul Transilvaniei cultură naţională - finalitate politică 1848-1918,
Baia Mare, 1998.
7
Maramureşenii in lupta pentru libertate şi unitate naţională. Documente 1848-1918. Edifie
îngrijită de V. Căpâlneanu, I. Sabău şi V. Achim, Bucureşti, 1981.
" Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român.
Documente 1848-1918, Editie îngrijită de V. Ciubotă, B. Dulgău, D. Radosav şi S.V.
Marinescu, Bucureşti, 1989.
9
Ion Clopofel, Frământările unui an 1918, Sibiu, 1918; idem. Revoluţia din 1918 şi unirea
Ardealului cu România, Cluj, 1926.
10
M. Ştirban consacrate C.N.R. Bla/, precum şi rolului pe care consiliile
naţionale le-au avut în pregătirea unirii .
2
În acest context am aminti şi excelentul studiu al Mariei Ormos

asupra situaţiei juridice şi politice a consiliilor naţionale în perioada
cuprinsă între noiembrie 1918 - februarie 1919 •
3
Formarea, activitatea şi importanţa celui mai important organ de

putere românesc din Transilvania anilor 1918-1920, Consiliul Dirigent,
constituie subiectul importantei monografii publicate de istoricul Gheorghe
Iancu în anul 1985, reeditată cu foarte multe completări în anul 1995 4 •
Poziţia istoriografiei maghiare asupra anului 1918 este ilustrată
deosebit de bine de volumul VII1 al Istoriei Ungariei apărut în 1976 5,
precum şi de volumul 111 al Istoriei Ardealului publicat în 19866 •
Tot la fel trebuie amintită lucrarea lui Raffay Emo consacrată
Transilvaniei din anii 1918-19197 •
Cea mai nouă lucrare care prezintă poziţiile istoriografiilor română
şi maghiară asupra evenimentelor anului 1918 a apărut în anul 1998 şi este
rezultatul unui simpozion internaţional desfăşurat la Satu Mare şi Zalău 8 .
Dintre lucrările care se ocupă cu ţinuturile sătmărene în anul 1918
amintim pe cea scoasă de Muzeul Judeţean Maramureş în anul 19689 , apoi
pe cele ale lui Viorica Bilţ Ursuw, Ioan Sabău 11 , Paul Abrudan 12, Blaga
1
Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919). Ediţie îngrijită de Viorica
Lascu şi Marcel Ştirban, Voi I-II, Cluj-Napoca, 1978-1980.
2
M. Ştirban, Consiliile na/iona/e româneşti şi rolul lor în pregătirea Marii Uniri, în M.S.I, 1988,
13, p. 113-119: idem. Consiliile naţionale româneşli din toamna şi iama anului 1918 ca forme de
solidaritate naţională, în "Civilizaţie naţională şi modernă românească ", Cluj-Napoca, 1985, P-
368-379_
3
Maria Ormos, A nem=eti tanacsok jogi es po/i1ikai hel_v=eterol 1918 november-1919 februâr, în
S.M.S.C.. XV-XVI, 1998-1999, P- 359-370_
4
Gheorghe Iancu, The Ruling Council. The Integra/ion ofTransylvania into Romania 1918-1920,
Cluj-Napoca, 1995.
'Magyarors=tig tărtenete 1918-1919, 1919-1945, Voi VIII, Budapest, 1976_
6
Erdely tortenete, Voi III, Budapest, 1986.
7
Raffay ErnC\, Erdely 1918-1919-ben, Budapest. 1987.
"1918. Sfârşit şi început de epocă, Satu Mare-Zalău, 1998_
Maramureşul şi Unirea (1918), Baia Mare, 1968.
9
10
Viorica Bill Ursu, lupta popula/iei din judeţul Satu Mare pentru unire (toamna anului 1918), în
S.M.S.C., I, 1969, p. 149-158. Din păcate, autoarea nu a exploatat suficient faptul că încă în acea
r,rioadă trăiau multi dintre panicipanţii la Alba Julia.
1
Ioan Sabău, Noi dale privind lupta populaţiei din judeţul Satu Mare pentru unire, în S.MS.C., IV,
1980, P- 213-224.
"Paul Abrudan, Documente inedite privind participarea sălăjenilor la revoluţia din 1918 şi Unirea
Transilvaniei cu România. în AMP, 5, 1981, p. 473-505: idem, Din însemnările participanţilor la
lupta pentru Unirea Transilvaniei cu România, în AMP, 7, 1983, p. 295-307; idem, Documente
politice privind desfăşurarea evenimente/or politico-militare din Transilvania după Adunarea
Naţională de la Alba Julia, în AMP, 9, 1985, p. 441-489.
11
Mihoc , Doru Radosav 2 , Viorel Ciubotă 3 , Comei Grad şi Doru E. Goron •
1 4
Acestea surprind principalele momente ale evenimentelor revoluţionare din

toamna anului 1918, acţiunile organizatorice româneşti, pregătirea actului
unirii, starea de spirit a populaţiei româneşti în preajma şi în timpul
neuitatului eveniment de la I Decembrie 1918.
Pentru problema eliberării părţilor de nord-vest de sub ocupaţia
bolşevică în aprilie 1919, deosebit de utile sunt lucrările mai vechi ale lui
Constantin Kiriţescu 5 , generalului Mărdărescu 6 şi cele mai noi ale lui
Dumitru Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan 7, Ioan Ţepelea8 , precum şi
publicarea jurnalului de operaţiuni al Armatei de Transilvania în anul
19989 •
De asemenea, semnalăm şi o lucrare apărută la Budapesta în anul
1940 şi care are un capitol foarte important privind luptele din anul 1919 10 •
Cea mai mare parte a informaţiei provine din fondurile
documentare păstrate în diferite arhive din ţară şi străinătate. Astfel, la
Arhivele Statului din Satu Mare se păstrează, din această perioadă, acte ale
Primăriei oraşului Satu Mare, Directoriului comunist de la Satu Mare şi
Carei, precum şi copii după actele Consiliului Naţional Român Comitatens
Satu Mare (79 documente). La Arhivele din Nyiregyhâza se păstrează
actele Comitelui suprem al comitatului Satu Mare. Ironia sorţii face ca aici
să se găsească şi cele mai importante acte ale anului 1919, anul instaurării
administraţiei româneşti la Satu Mare!
La Baia Mare se păstrează actele Primăriei oraşului Baia Mare,
Primăriei Baia Sprie, precum şi actele Consiliilor Naţionale Române Baia
Mare (99 documente) şi Seini (50 documente).
1
Blaga Mihoc, Din ac/ivi/alea Consiliilor naţionale în Baia Mare şi împrejurimi (noiembrie
1918-februarie 1919). în "Istorie şi politică", Oradea, 1993, p. 122-126.
'Doru Radosav, Viorel Ciubotă, 1918 în Sătmar, Cluj-Napoca, 1996.
3
Viorel Ciubotă, Vicariatul Naţional Român din Carei, Satu Mare, 1997.
'Comei Grad, Doru E. Goron, 1918-1919, Contribuţii sălăjene la Marea Unire, Zalău, 2000.
'C. Kirifescu, lsloria ră=boiului pentru întregirea României 1916-1919, Edilia a-li-a, Voi J-
Iii, Bucureşti, 1921.
" Gen. G. D. Mărdărescu, Campania pentru de=robirea Ardealului şi ocuparea Budapestei
(1918-1920). Bucureşti, 1921.
D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În apărarea României Mari Campania armatei
7
române din 1918-1919. Bucureşti, 1994.

• I. Ţepelea. 1919-1920 o campanie penlru liniştea Europei. Bilanţuri paradoxale, Cluj
Napoca, 1996; idem, 1919 sur les.fron/s de /'Europe nouvelle, Oradea, 1996.
9
Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921), Edifie
îngrijită de V. Ciubotă, Gh. Nicolescu, Comei Ţucă, Satu Mare, 1998.
0
' Erdelyi e=redek a viltightiboruban, Szerkesztelte vitez Deseo Lajos, Budapesl, 1940.
12
La Arhivele centrale din Bucureşti se păstrează actele Consiliului
Dirigent, unde există aproximativ 100 documente care privesc ţinuturile
sătmărene (organizarea administrativă, integrarea în România, alegerile din
noiembrie 1919).
Un izvor puţin exploatat este cel de la Arhivele Militare de la
Piteşti, unde fondurile Comandamentului Trupelor din Transilvania şi
Marelui Stat Major conţin documente extrem de valoroase despre situaţia
ţinuturilor sătmărene, până la eliberarea lor în aprilie 1919.
Nu trebuie omise fondurile Arhivelor din Zalău şi Oradea care
conţin documente referitoare la părţile nord-vestice ale României.
Muzeul Judeţean Satu Mare adăposteşte, la rândul său, numeroase
colecţii documentare pentru perioada anilor 1918-1919 dintre care
remarcăm pe cele privitoare la Vicariatul Naţional Român de la Carei,
mişcarea politică şi culturală a românilor în epoca modernă, dr. Vasile
Lucaciu, Constantin Lucaciu.
Nu trebuie uitate arhivele parohiale unde se mai păstrează cronici
parohiale şi chiar documente privind mişcarea culturală românească din
judeţul Satu Mare (Racşa, Mădăras, Sătmărel, Supuru de Sus).
Trebuie să remarcăm că în ceea ce priveşte documentele privitoare
la activitatea Consiliilor naţionale s-au păstrat foarte puţine. Astfel,
Consiliul Naţional Român Baia Mare, căruia i-am reconstituit opisul de
intrări-ieşiri (noiembrie 1918 - februarie 1919), din 186 de numere se
păstrează 80 de documente cu număr şi 19 fără număr. La Consiliul
Naţional Român Comitatens Satu Mare până în 19 decembrie 1918 avem
doar 26 de numere de intrare-ieşire.
Situaţia este şi mai dezastruoasă în ceea ce priveşte consiliile
naţionale Carei, Ardud, Tăşnad, Satu Mare, Cinghir, Şomcuta Mare,
Cărăşeu unde nu avem aproape nici un document, deşi din presa vremii sau
chiar din documentele oficiale ştim că ele au funcţionat, ca să nu mai
vorbim de Consiliul Naţional Român Comitatens Ugocea de la care ne-au
rămas vreo 5 documente!
O sursă de informaţii deosebit de importantă este presa atât cea
românească, cât şi cea maghiară. Dintre ziarele româneşti amintim:
Românul (Arad), Unirea (Blaj), Tribuna poporului (Lugoj), Renaşterea
(Baia Mare), Satu Mare, Buletin de informaţii (Sibiu), Patria (Cluj).
Dintre cele maghiare amintim: Szatmari Hirlap, Szatmari
Nepszava ( 1919), Szamos (Satu Mare), Szatmarmegyei Kăzlăny (Carei),
Nagyb<inya (Baia Mare), Nagyb<inya es videke (Baia Mare), Nagybanyai
Hirlap (Baia Mare).
13
Este de la sine înţeles că este necesar ca ştirile din presă să fie
verificate şi din alte surse, deoarece întâlnim de multe ori ştiri de senzaţie,
neadevărate (de exemplu ştirile ziarelor maghiare despre "măcelul" tăcut
de annata română la Zalău în ianuarie 1919, etc.).
Trecerea succintă în revistă a istoriografiei anului 1918 pe
meleagurile sătmărene ne face să ne punem, din nou, întrebarea firească cu
care începeam: se mai poate scrie ceva nou în acest domeniu?
Şi poate cel mai potrivit răspuns îl dădea profesorul Pompiliu
Teodor în anul 1993: "Printr-o viziune istorică modernă, din care
cantitativul şi istoria mentalităţilor nu pot lipsi, istoria desăvârşirii statului
naţional se oferă în continuare ca subiect promiţător. În măsura în care
istoria nu se mai poate reduce la eveniment, demersul actual va năzui
desigur la reconstituirea mişcărilor colective şi a nivelelor de cultură
încercând să pătrundă spre dezvăluirea proprilor motivaţii ale marilor
mulţimi. În condiţiile unui climat eliberat de constrângeri ideologice şi de
imixtiunile politicului, de tipul celor cunoscute în deceniile precedente,
istoriografiile Unirii prin noua generaţie de specialişti, să sperăm deschisă
spre nivelul actual al istoriografiei universale, va face progresele
aşteptate" 1•
1
Pompiliu Teodor, op. cil., p. 84.
14
2. Delimitarea istorică şi geografică a ţinuturi/or sătmărene
Ţinutul Sătmarului este aşezat în partea de nord-vest a României

în structura exterioară a bordurii blocului general transilvănean,
prezentându-se în cea mai mare parte ca o câm~ie înclinată de la est spre
vest (47°23' şi 48° 06' latitudine nordică şi 22 18' şi 23°37' longitudine
vestică) • El este delimitat spre nord de Ucraina, nord-est - judeţul
1
Maramureş, est - judeţul Sălaj, sud - judeţul Bihor şi vest - Ungaria.

Suprafaţa actuală a judeţului este de 4.405 km (locul 36 între judeţe) şi o
2
populaţie de 400.000 locuitori. 2
În partea de nord şi de est a judeţului se întind munţii vulcanici

Oaş-Gutâi, care închid ca o fortăreaţă, frumoasa depresiune a Ţării
Oaşului şi munţii Codrului, zone care încă mai păstrează străvechi
3
elemente de cultură populară.

Peisajul natural al judeţului, mai ales în zona de câmpie, s-a
schimbat în mod radical faţă de trecut, prin lucrări hidroameliorative,
defrişări, desţeleniri, toate desfăşurate în ultima sută de ani, astfel încât
descrierile mai vechi geografice nu mai pot fi recunoscute în teren: "Poate
în nici o altă parte a ţării natura nu a fost atât de radical modificată în
folosul omului prin combaterea inundaţiilor şi a excesului de umiditate şi
prin extinderea terenurilor cultivate în scopul sporirii producţiei agricole şi
a bunăstării populaţiei. Astfel, peisajul umanizat a înlocuit aproape peste
tot pe cel natural ". 4 Dăm doar două exemple semnificative:
În sudul judeţului se mai văd încă pâlcuri ale unei păduri uriaşe
care traversa judeţul dintr-o parte în alta. Bel Mătyas, primul monograf al
judeţului, vorbea într-o lucrare, datând din anii 1725-1727, de o pădure lată
de 1-2 mile (I milă=8,3536 km), care venea dinspre Sălaj, trecea prin zona
Nirului şi ajungea la Tisa 5 •
1
Vezi, pe larg Monografia geografică a Republicii Populare Române. Geografia fi=ică,
Bucureşti, 1960, p. 639-640.
2
Cf. V. Savinescu, D. Radosav, Satu Mare monografie, Bucureşti, 1980.
3
Vezi pe larg I. Velcea, Ţara Oaşului. Studiu de geografie fi=ică şi economică, Bucureşti,
1964.
4
Andrei Bogdan, Maria Călinescu, Jude1ul Satu Mare, Bucureşti, 1976, p. 7-8.
Pentru geografia istorică a comitalului Satu Mare amintim lucrările: S=atmtir varmegye (1783-
1785), Nyiregyhăz.a, 1998; P6k Judit, S=atmtir vtirmegye katonai leirtisa, Nyiregyhăz.a, 1993,
precum şi lucrările mai vechi ale lui Szinnai Antal, S=atmtir vtirmegye fekvese, tortenetei es
polgtiri esmerete, voi.I-li, Buda, 1809-18!0 şi Borovszky Samu, S=atmtir vtirmegye,
Budapest, 1909.
' Apud Kăvâssy Săndor, lsmertetesek a regi S=atmtirol, în "Szabolcs-Szatmăr megyei
helytiirtenetirâs", Nyiregyhăz.a, 111-IV, 1982, p. 25.
15
Al doilea exemplu se referă la creşterea întinderii terenurilor
agricole între anul 1927 când se cultivau în judeţ 115.904 ha şi anul 1967
1
când această suprafaţă ajunge la 229.400 ha •
Având condiţii deosebit de favorabile din punct de vedere climatic
şi pedologic, ţinuturile sătmărene au constituit încă din paleoliticul mijlociu
cadrul propice pentru dezvoltarea vieţii şi activităţii umane. Descoperirile
din epoca paleolitică s-au făcut mai ales în zona Oaşului şi sunt plasate pe
terasele mai înalte de la Remetea Oaş, Boineşti, Bixad, Turulung, Călineşti
Oaş, etc~.
Începând cu epoca neolitică omul pune, încetul cu încetul,
stăpânire şi pe zona de câmpie, dezvoltându-se aşezări care cuprind straturi
3
de cultură aparţinând mai multor perioade istorice: neolitic , epoca
bronzului , epoca fierului cu dezvoltarea civilizaţiei geto-dacice până în
4 5
mileniul I după Cristos, când, pe aceste meleaguri, aflate în calea mai

tuturor popoarelor migratoare, s-au petrecut procese îndeobşte mai puţin
cunoscute, din cauza lipsei cercetărilor arheologice , ducând în secolul X,
6
atunci când avem primele ştiri scrise din Cronica lui Anonymus, la apariţia
unor formaţiuni politice româneşti care nu au reuşit să-şi păstreze
independenţa. Cetatea Satu Mare (Castrum Zotmar), una dintre cetăţile
ducelui Menumorut a fost cucerită de trupele lui Arpad după o rezistenţă
eroică de 3 zile •
7
Acest act de cucerire nu a pus capăt formelor diverse de

organizare ale românilor. Mereu apar menţionaţi în documente voievozi şi
cneji români sau "satele româneşti": voievodatul lui Nicolae de Romad
( 1296), Ştefan de Zepheg (Valea Seacă) din Oaş (1378), Ştefan Banyai,
voievod de Bixad ( 1578), Iacob Kolbasz din Negreşti ( 1572), Michael
Papp, voievod din Ardud (1769), etc8 .
1
Cf. L"agriculture en Roumanie. Album statistique, Bucarest, 1929 şi Judeţele României
Socialiste, Bucureşti, 1969, p. 426.
~ Maria Bitiri, Paleoliticul în Ţara Oaşului, Bucureşti, 1972, passim.
' Zoia Maxim, Neo-eneoliticu/ din Transilvania, Cluj, 1999, passim; Janos Nemeii,
Repertoriul arheologic al =onei Careiului, Bucureşti, 1999, p. 123-126.
' Tiberiu Bader, Epoca bron=ului în Nord-Vestul României, Bucureşti, 1978 .
5
Gheorghe Lazin, Desoperiri dacice din sec.III le.n. - l.e.n în judeţul Satu Mare, în
S.M.S.C., V-VI. 1981-1982, p. 69-83.
"Radu Harhoiu, Friihe Volkenvanderungs=eil in Rumanien, Bucureşti, 1997, p. 8-10.
Cf. Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj, 1971, p. 28.
7
'Cf. V. Savinescu, D. Radosav, op. cil, p. 45 şi Victor V. Dragoş, Voievo=i locali şi ţinuturile
sătmărene în secolul al XVIII-iea, în S.M.S.C., VII-VIII, 1986-1987, p. 239-245.
16
Dintre satele pomenite ca româneşti începând cu secolul al XIV-
iea amintim: Racova (possessio valachalis - 1393), Babţa ("villa olachalis"
la 1383), Tătărăşti (possessio Valachalis 1424) etc •
1
Din punct de vedere administrativ-teritorial, prima atestare a

comitatului Satu Mare o întâlnim în anul 1181 2, dar se pare că el datează
încă din vremea regelui Ştefan cel Sfânt3. La început, teritoriul comitatului
era mai mic ca în epoca modernă şi era împărţit în patru plăşi în frunte cu
cei patru juzi ai nobililor (szolgabir6): plasa Nyir ( 48 localităţi), plasa Baia
Mare (62 localităţi), plasa Szamoskoz (71 localităţi) şi plasa Krasnakoz (74
localităţi(
Este de menţionat faptul că din cele 227 aşezări câte cuprinde
judeţul Satu Mare astăzi, o localitate (Satu Mare) are prima menţiune
documentară în secolul X, 1 în secolul XII (Noroieni), 57 în secolul al
XIII-iea, 70 în secolul al XIV-iea, 35 în secolul al XV-iea, 3 în secolul al
XVI-iea, 3 în secolul al XVII-iea, 4 în secolul al XIX-iea, 44 în perioada
anilor 1900-1956 5 .
Împărţirea administrativă în patru plăşi a durat până în anul 1849,
când în timpul guvernului Bach, judeţul Satu Mare a fost arondat
Districtului Oradea, apărând o serie de plăşi noi: Satu Mare (58 localităţi),
Fehergyarrnat ( 46 localităţi), Baia Mare (32 localităţi), Seini (26 localităţi),
Mateszalka (28 localităţi), Ardud (46 localităţi), Careii Mari (28 localităţi)
la care se adăugau oraşele Satu Mare şi Baia Mare6 .
Prin încă două reorganizări administrative ( 1870 şi 1876) judeţul
Satu Mare ajunge la configuraţia pe care o va avea în anul 1918, cu 1O
plăşi: Satu Mare, Ardud, Seini, Careii Mari, Baia Mare, Csenger,
Fehergyarmat, Mateszalka, Şomcuta Mare şi Oaş 7 • În anul 1914 judeţul
Satu Mare avea 6.257 km 8 .
În ceea ce priveşte populaţia judeţului cifre sigure avem doar din
secolul al XIX-iea.
1
Asupra problemelor legate de menţinerea unor structuri româneşti în Transilvania medievală
vezi pe larg Nobilimea românească din Transilvania, Satu Mare, 1997 şi Ioan Drăgan
Nobilimea românească din Transilvania între anii 14./0-151./. Bucureşti, 2000.
1
Cf. Istoria României, voi.li, Bucureşti, 1962, p. 250.
JCf. Fâbiân Lajos, S=abolcs. S=atmar, Bereg varmegyek teriiletenek es ko=iga=gatasi
beos=tasanak valto=asai, Nyiregyhâza, 1997, p. 28.
4
Cf. Borovszky Samu, op. cit., p.433 şi Îndrumător în Arhivele Statului ale judeţului Cluj,
voi. I, Bucureşti, 1978, p. 309.
' Cf. Pompei Mureşan, Contribuţii etnografice la terminologia unor elemente de cultură
agricolă din judeţul Satu Mare. în AMET, 1976, p. 194.
"Ibidem ..
7
Cf. Fabian Lajos, op. cit., p. 42-43.
"Cf. Farkas Jeno, S::atmtirmegyei kalau=, Nagybanya, 1914, p. 6.
17
Mathias Bel găsea aici, pe la anul 1730, 19 târguri şi 236 sate iar
1
în monografia dedicată comitatului sătmărean amintea că maghiarii

alcătuiesc "majoritatea locuitorilor judeţului. .. ", fiind descendenţi ai
hunilor şi sciţilor" 2 •
Referitor la români, deşi nu-i priveşte favorabil, îi menţionează pe
locul doi între locuitorii judeţului, amintind că ei "sunt urmaşii romanilor
care au trăit în Dacia" 3 • Şi o altă observaţie interesantă o face când vorbeşte
de cetăţenii oraşului Satu Mare, care sunt unguri şi câţiva germani. Atunci
când "primesc ca slujitori valahii şi stăpânii trebuie să înveţe limba lor ca
să poată comunica cu ei" • Este aceasta o recunoaştere a comunităţii
4
româneşti care trăia în oraşul Satu Mare din timpuri imemoriale.

Pentru anul 1786 există publicată o statistică a populaţiei judeţului
Satu Mare efectuată de protopopii celor 12 districte protopopeşti. Populaţia
totală a comitatului era de 148.573 de locuitori grupaţi în 260 de aşezări.
Din punct de vedere al confesiunii, 74.102 sunt greco-catolici, 20.108 sunt
romano-catolici 5, 54133 sunt calvini, 225 luterani şi 5 ortodocşi 6 • Este
deosebit de interesantă şi răspândirea geografică a confesiunilor. Greco-
catolicii domină în teritorile rămase, după 1919, României, pe când calvinii
mai ales în cele 3 plase rămase Ungariei. În cele 95 de localităţi înglobate
Ungariei trăiau 28.312 faţă de 25.824 calvini în restul de 165 localităţi
rămase României. Romano-catolicii (în general populaţie germană) trăiau
masiv în zona Carei (8.893 suflete), Ardud (3.958 suflete) şi în oraşe (3.269
suflete)7.
Cifrele acestea se pot controla şi dintr-o a doua sursă, deoarece din
anul 1792 datează primul şematism al parohiilor şi credincioşilor episcopiei de
Munkăcs, care găsea pe teritoriul comitatului Satu Mare 74.308 grero<:atolici8.
După datele lui Szirmai Antal credincioşii greco-catolici trăiau în
132 comunităţi grupate în 1O protopopiate (Oaş, Codru, Ardusat, Baia
1
Matthiae Bel, Compendium Hungariae geographicum, editio tertiae, Posonii el Cassoviae,
1777, p. 293.
2
apud. Kavâssy Sandor, op. cil., p. 37.
'Ibidem, p. 38.
4
Ibidem, p. 50.
'Datele nu diferă mult de cele ale lui Szirmai Antal, op. cit., voi.I, p.14, care în cele 32 de
parohii romano-catolice găsea 26.448 suflete.
G. Barbul, Populaţia judeţului Satu Mare la 1786, în "Anuarul Institutului român de la
6
Sofia", 1940, p. 203-210.

7
Ibidem„
" Cf. Bendasz Istvan, Koi Istvan, A Munkticsi gdrdgkotolikus egyhci=megye lelkis=segeinek
1792. evi kotal6gusa, Nyiregyhă.za, 1994, p. 80-87.
18
Sprie, Baia Mare, Carei, Nyir, Satu Mare, Ardud şi Seini) • Calvinii trăiau
1
grupaţi în 131 parohii •

2
Din deceniul doi al secolului XIX datează o altă statistică

complexă, care ne ajută să vedem evoluţia judeţului precum şi împărţirea
satelor după comunităţile care le locuiau. Astfel, comitatul Satu Mare avea
o suprafaţă de 106 mile pătrate şi o populaţie de 180.710 locuitori. Existau
2 oraşe libere regale (Satu Mare şi Baia Mare), 1 oraş regal minier (Baia
Sprie), 17 târguri şi 245 sate. Ungurii locuiau în 141 localităţi, românii, în
124 localităţi, germanii în 19, rutenii în 19, slovacii în 3, cehii în I, armenii
în I 3 .
După religie erau 121.740 romano şi greco-catolici, 98.570
reformaţi, 750 luterani, 4.218 mozaici •
4
Oraşele mari ale judeţului aveau un număr apreciabil de locuitori:

Satu Mare - I 1.200 locuitori, Baia Mare - 4.600 locuitori, Baia Sprie -
4.536 locuitori şi Carei - 10.000 locuitori 5 .
Secolul al XIX-iea nu mai constituie o problemă în ceea ce
priveşte recensămintele populaţiei. Se înmulţesc atât recensămintele
oficiale ale autorităţilor, dar şi cele ale diferitelor confesiuni care coexistau
în satele sătmărene, greco şi romano-catolică, reformată. Între 1840-191 O
numărul satelor creşte cu 40, al târgurilor cu 5.
1840 Satu Mare

Oraşe regale libere 2
Oraşe libere miniere I
Târguri 16
Sate 243
1910 Satu Mare

Oraşe cu drept de legislaţie I
Oraşe cu consilii municipale 3
Localităţi mari 21
Localităţi mici 282
1
Cf. Szirmai Antal, op. cil., p. 14.
2
Ibidem.
3
Cf. Magda Pal, Neues/e slalislich-geographische Beschreibung des Konigreichs Ungarn,
Croalien, Slavonien und der ungarischen Mililiir-Gren=e, ed. 11-a, Leipzig, 1834, p. 404.
'Ibidem.
'Ibidem, p. 404-405.
19
Populaţia judeţului
se dublează în I 00 de ani, existând în curba
ascendentă un singur recul în deceniul VIII al secolului al XIX-iea, când
holera a făcut ravagii în rândul unei populaţii încă puţin pregătite să facă
faţă unei epidemii de amploare •
1
400.000
350.000
300.000
250.000
200.000
150.000
100.000
50.000
o
1786 1847 1870 1880 1890 1900 1910
În anul 1914 erau 361.324 locuitori, din care 177.884 erau femei
şi restul bărbaţi. Dintre aceştia, 269.627 vorbeau maghiara iar 166.170 ştiau
să scrie şi să citească (aproape 46% din totalul populaţiei !f Statistica
ştiutorilor de carte este interesantă şi pe plăşi: Carei din 43.692 locuitori,
24.288 ştiau să scrie şi să citească (55%), Măteszalka - 45.191 locuitori,
23.693 scriau şi citeau (52%); Satu Mare - 34.093 locuitori, 17.941 scriau
şi citeau (52%); Csenger - 28.899 locuitori, 16.049 scriau şi citeau (55%);
Fehergyarmat - 31.631 locuitori, 19.562 scriau şi citeau (62%), în Oaş, din
24.365 locuitori, 7.868 ştiau maghiară (32%) şi 5.985 ştiau scrie şi citi (24,
5 %); Ardud - 31.711 locuitori, 13.366 scriau şi citeau (42%); Seini -
28.136 locuitori, 9118 scriau şi citeau (32%); Baia Mare - din 30.584
locuitori vorbeau maghiara 8.605 (28%) şi 8.380 scriau şi citeau (27%);
Şomcuta Mare - din 30.027 locuitori 7.567 vorbeau maghiara (25%) şi
7.025 scriau şi citeau (23%) 3 •
1
Datele sunt luate din Fenyes Elek, p. 400-402; Revai Nagy lexikona, voi. XVIII, Budapest,
1915, p. 292 şi 404 şi !=voare de demografie istorică, voi. li, Bucureşti, 1987, p. 230 şi Erde(v
magyar evk6nyv 1918-1929, Cluj, 1930, p. 4.
2
Cf. Farkas Jeno, op. cit„ p. 6.
3
Ibidem, p. 6, 24, 30, 47, 54, 62, 67, 74, 79, 118.
20
Această statistică este interesantă după părerea noastră din două
puncte de vedere. În primul rând, exista o situaţie catastrofală în ceea ce
privea învăţământul mai ales în zonele locuite de români (Oaş, Baia Mare,
Şomcuta Mare, Ardud). Nu este mai puţin adevărat că acolo unde numărul
analfabeţilor era foarte mare şi numărul ştiutorilor de maghiară era foarte
mic. În al doilea rând această situaţie ne poate ajuta să ne explicăm mai
bine stările revoluţionare din toamna anului 1918. În zonele slab dezvoltate
din toate punctele de vedere, mişcările revoluţionare au degenerat de multe
ori în violenţe îndreptate atât împotriva bunurilor materiale, cât şi a
reprezentanţilor fostelor .autorităţi, care şi acestea erau marcate de mari
abuzuri împotriva populaţiei locale în timpul primului război mondial.
Problema naţionalităţilor care au locuit judeţul în Satu Mare de-a
lungul veacurilor este spinoasă şi merită un studiu separat. În acest studiu,
vom compara doar datele din două dintre lucrările fundamentale în ceea ce
priveşte judeţul Satu Mare. În prima lucrare, apărută în anul 1915, avem
următoarea situaţie în ceea ce priveşte populaţia 1 (vezi şi Anexa I}.
Din totalul de 396.508 locuitori, 264.650 sunt maghiari (66, 7%),
120.760 sunt în marea lor majoritate români (30 %), 6.669 germani (O, Ol),
celelalte naţionalităţi reprezintă proporţii nesemnificative. De observat că greco-
catolicii, care sunt români, reprezintă 168.870 suflete (42, 5%).
Dacă luăm doar teritoriul care în anul 1919 a revenit României 2,
judeţul Satu Mare avea o populaţie de 267.366 locuitori, din care 145.203 îl
reprezentau ungurii (54, 3 %) şi 120.718 români (45%). Greco-catolicii din
totalul populaţiei reprezentau 150.352 adică 56%. În partea rămasă
României, greco-catolicii erau în majoritate covârşitoare români.
Statistica a doua, întocmită de C. Martinovici şi N. lstrati 3, ne
prezintă o situaţie cu totul diferită. La o populaţie totală de 299.791
locuitori (o creştere normală de I, 12 faţă de 1914) românii reprezentau
1
fbidem.
~ României i-au revenit plăşile Carei, Satu Mare, Oaş, Ardud, Seini, Baia Mare, Şomcuta
Mare. Din plasa Carei, Curtuiuşeniul cu 2.231 locuitori a trecut la judeţul Bihor, Peneszlek
( 1506 locuitori}, Vallaj (2.624 locuitori) şi Merk (2.548) au rămas Ungariei. Din plasa Satu
Mare, Zajta (608 locuitori) Homoksar ( 186 locuitori) Sandorhomok (610 locuitori}, Garbolcz
(366 locuitori}, Mehtelek (551 locuitori), Nagyhodos (429 locuitori), Nagypalad (1635
locuitori), Kishodos (356 locuitori), Kispalad (849 locuitori), Botpalad (948 locuitori),
Magosliget (369 locuitori) au trecui la Ungaria.
Din plasa Csenger rămasă Ungariei, localitătile Vetiş (1771 locuitori), Oar (1488
locuitori), Boghiş ( 1554 locuitori}, Petea (348 locuitori), Dara (882 locuitori), Doba ( 1563
locuitori) au revenit României.
1
C. Martinovici, N. Istrati, Dicfionarul Transilvaniei, Banatului şi celorlalte finuturi alipite,
Cluj, 1921, p. 36-39.
21
162.067 suflete (54%), ungurii 76.893 suflete (25, 6%), germanii 36.250
suflete (12%), evreii 22.364 suflete (7%).
Populaţia Judeţului Satu Mare în anul 1920

D up:ă nat1ona
. I"1tate
Plasa Nr. români unguri germani evrei alţii
locuitori
Ardud 32.060 16.928 4.617 9.480 741 294
Baia Mare 27.322 24.577 2.247 4 468 26
Careii Mari 36.813 13.169 9.625. 13.334 586 101
Oas 23.435 18.401 3.317 - 1.585 132
Sătmar 33.627 16.709 11.716 3.509 1.643 50
Seini 26.517 20.945 2.876 1.038 1.552 -
Şomcuta 28.393 24.885 1.579 84 1770 75
Mare
Ugocea 22.166 12.529 6.386 985 1.609 657
TOTAL 299. 791 162.027 76.893 36.250 22.365 2.216
În concluzie, putem afirma cu certitudine că românii reprezentau

majoritatea populaţiei în zona alipită României, frontiera stabilită prin
Tratatul de la Trianon urmărind, cu foarte puţine excepţii, linia care separă
cele două blocuri etnice, român şi maghiar. În al doilea rând, trebuie să
observăm renaşterea minorităţii germane aproape dispărută în anul 1914. Şi
nu în ultimul rând trebuie să subliniem relativitatea datelor recensămintelor
maghiare efectuate până în anul 1918. Permanent datele lor trebuie să fie
confruntate şi cu alte surse, mai ales cele ecleziastice (şematisme), pentru a
putea fi folosite.
Românii au fost locuitorii permanenţi ai acestor meleaguri, aşa
cum o demonstrează descoperirile arheologice, documentele, păstrându-şi
permanent conştiinţa dăinuirii lor de-a lungul timpului pe aceleaşi locuri. Şi
în această privinţă este foarte sugestivă ancheta întreprinsă de
academicianul Pesty Frigyes, în anul 1864, prin satele sătmărene care au
trebuit să răspundă unui chestionar de 7 puncte. Una dintre întrebări se
referea la timpul când a fost întemeiată aşezarea. Majoritatea comunităţilor
româneşti au răspuns că nu ştiu când au fost întemeiate localităţile sau că
nu există documente privitoare la această problemă.
Dar există o serie de localităţi ale căror răspuns la chestionar
constituie un model pentru mentalul colectiv. Astfel localitatea Racşa în
numele căreia semnau Doba Ioan Simion, Tomtya Ioan, Floca Petru
răspundea că "Se ştie din obicei că poporul acesta este din urmaşii acelora
22
1
pe care Traian conducătorul romanilor i-a aşezat în Ardeal" , sau
Ciumeştiul, în numele căruia semna Pincz Istvan (primar), în 20 aprilie
1864 răspundea că "Românii susţin că sunt urmaşii romanilor aşezaţi de
2
împăratul Traian" •
Există conştiinţa permanenţei comunităţilor româneşti pe aceste
meleaguri, transpusă în documente chiar şi de reprezentanţii autorităţilor.
Aşa proceda notarul Radda Jozsef din Odoreu care la 18 aprilie 1864 nota
că "Nu se ştie de unde vin locuitorii, dar din cauza faptului că majoritatea
sunt români şi care au trăit aici înaintea intrării ungurilor este de crezut că
3
şi atunci exista localitatea" •
1
Mizser Lajos, S=atmtir wirmegye Pesty Frigyes 1864-1866. Evi he~vnevttirtiban,
Nyiregyhăza, 2001, p. 168.
2
Ibidem, p. 203.
1
Ibidem, p. 180.
23
3. Momente din lupta populaţiei româneşti sătmărene pentru libertate
naţională (1848-1918)
Revoluţia română din Transilvania din anul 1848 a avut un

puternic ecou şi în părţile nord-vestice, ungurene cum mai erau denumite,
având aici puternice accente sociale şi mai puţin naţionale.
Mişcările ţărăneşti din comitatul Sătmar s-au desfăşurat sub
influenţa directă a legiurilor adoptate de Dieta Ungariei la 15 martie 1848,
care au marcat sfărşitul Evului Mediu în această ţară: iobăgia şi toate
privilegiile şi scutirile feudale au fost şterse, minister responsabil,
parlamente anuale, alegeri trienale, drept electoral nou şi direct, libertatea
presei, egalitatea religioasă, judecată cu juraţi, o gardă naţională, o
universitate naţională maghiară. Una dintre cele mai importante legi
(articolul VII) a fost, fără îndoială, cea care proclama uniunea Transilvaniei
cu Ungaria şi care a avut consecinţe catastrofale asupra evenimentelor
revoluţionare, atât la nivelul general al întregii Ungarii, cât şi în
Transilvania 1•
Vestea revoluţiei de la Pesta a ajuns în ţinuturile sătmărene destul
de repede, atât prin intermediul zvonurilor contradictorii şi confuze
colportate în rândul tuturor claselor şi păturilor sociale, cât şi pe cale
oficială, scrisori, presă, emisari ai noului guvern revoluţionar.
Entuziasmul a fost mare pentru aproape toate categoriile sociale,
mai puţin pentru marea nobilime pe care evenimentele au luat-o prin
surprindere, la început~, dar, în scurt timp, revenindu-şi din şocul iniţial, a
făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a sabota generoasele legi ale revoluţiei.
Poate cel mai bine exprimă această poziţie bătrânul conte Teleki
lmre din Satulung, la 31 martie 1848, într-o scrisoare, unde, referindu-se la
activitatea deputatului comitatului Satu Mare în dietă, Kende Zsigmond,
care votase legile revoluţiei scria: "Nemeşimea din Satu Mare a jurat că-l
va omorî pe deputatul lor când se va întoarce de la Dietă. Ea preferă
moartea decât să suporte sarcinile publice. Nemeşimea necontribuabilă din
comitatele învecinate cu Chioarul şi cea din districtul Chioar îi ameninţă pe
Teleki Sandor, pe Hosu şi pe ceilalţi apostoli ai uniformizării
contribuţiilor" •
3
Entuziasmul i-a cuprins pe locuitorii din principalele oraşe

sătmărene. Cei din Baia Mare, în 24 martie, au ţinut o adunare publică
1
Cf. R.W Seton-Watson, Hislorie des Roumains de /'epoque romaine a /'achevement de
/'unile, Paris, 1937, p. 313.
'Cf. Borovszky Samu, op. cit., p. 517.
Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, voi. I, Bucureşti, 1977.
1
24
extraordinară, numeroasă, în care au acceptat "de comun acord cele 12
puncte pestane", au hotărât înfiinţarea de gărzi cetăţeneşti. Seara oraşul a
fost "strălucitor iluminat" 1•
La fel proceda şi populaţia Careiului care luase cunoştinţă de
evenimentele de la Pesta dintr-o circulară afişată la 18 martie de către
vicecomitele Gabănyi Săndor, iar în 20 martie chiar din gura deputatului
Kende Zsigmond 2 . În 24 martie a avut loc "o demonstraţie cu muzică în
semn de sărbătorire a libertăţii naţionale [maghiare]"3 .
În 29 martie are loc o adunare, tot la Carei, în care vicecomitele
Gabănyi Săndor a citit adresa palatinului Istvan, iar apoi au fost adoptate
câteva hotărâri pentru bunul mers al treburilor comitatului: s-a anunţat
abrogarea unor impozite, atrăgându-se atenţia că acestea sunt încă în
vigoare până la promulgarea legilor noi, s-a hotărât noua conducere,
precum şi deputaţii comitatului Sătmar în Dietă, s-a hotărât ca noile legi să
fie popularizate de persoane bine văzute de populaţie, s-a hotărât înfiinţarea
gărzi lor cetăţeneşti •
4
Este de observat că autorităţile noi au folosit perioada de calm în

care s-au desfăşurat schimbările pentru a-şi întări autoritatea şi pentru a-şi
crea instrumentele necesare de acţiune în cazul unor tulburări, idee
subliniată de altfel şi de unul dintre principalii artizani ai noului regim din
Sătmar, Gabănyi Săndor: "am considerat garda cetăţenească drept un
mijloc moral şi un instrument necesar în menţinerea păcii şi a ordinii, în
prevenirea exceselor" 5 . Astfel că la începutul lunii aprilie 1848 în comitat
acţionau câteva gărzi maghiare deosebit de importante: la Carei una
alcătuită din 775 membri care deţinea arme numai în parte, la Baia Mare o
gardă constituită din 700 de oameni care avea la dispoziţie, în depozitul
oraşului, la oficiul minelor, la particulari, 870 de arme de foc
diferite 6 •
La Baia Sprie, garda s-a constituit în 21 martie, ajungând, la sfiirşitul
lunii mai, la peste 600 de oameni7.La Satu Mare, în luna mai 1848, s-a constituit
un Comitet militar de apărare care va avea la dispoziţie, până spre sfiirşitul anului,
o gardă formată din 181 O oameni, din care 610, constituiţi într-un detaşament
1
Ibidem, p. 79.
1
Ibidem, p. 96-98.
3
Ibidem, p. 98.
'Cf. Borovszky Samu, op. cit., p. 518.
5
Revoluţia ... , p. 98.
"Ibidem, p. 174-175, 299.
7
Borovszky Samu, op. cit., p. 235.
25
de cavalerie, iar restul infanterişti. Aveau şi o dotare corespunzătoare,
inclusiv artilerie 1•
Ca peste tot în Transilvania, mişcarea ţărănească debutează şi în
comitatul Satu Mare, la sfărşitul lunii martie - începutul lunii aprilie 1848,
"prin numeroase revolte locale îndreptate împotriva abuzurilor puterii
administrative din zona respectivă ... Revolta s-a îndreptat cu precădere
împotriva nobililor ... " 2 •
Este important de subliniat că în ţinuturile sătmărene mişcările
revoluţionare au un precumpănitor caracter social şi mai puţin naţional. Şi
aceasta se datorează fără discuţie lipsei unei elite româneşti dispuse de a se
alia cu ţărănimea, pentru rezolvarea problemelor sociale 3 •
Primele manifestări de nemulţumire au pornit, potrivit
vicecomitelui Gabănyi, datorită "neînţelegerii, pe de o altă parte,
interpretării greşite a reglementării urbariale înfăptuite recent . . . şi-au
propus (ţăranii n.n.) drept scop reocuparea pământurilor lor dinainte de
reglementare" 4 .
Primele acţiuni de ocupare a pământurilor şi nesupunere s-au
produs la Moftinu Mic, Sătmărel şi Peleş. În ultima localitate, locuitorii au
refuzat să depună jurământul, neacceptând "nici legile publicate care
priveau robota, zeciuiala şi purtarea în comun a sarcinilor publice" 5.
Revolta se întinde în următoarele zile în Valea Vinului, Ardusat, Lipău 6 ,
tăcându-l pe Gabănyi Săndor să atragă atenţia cabinetului de la Pesta
"asupra unor semne prevestitoare ale unui pericol, ce s-ar putea ivi printre
locuitorii noştri români ... Acum sunt silit să cer din nou sporirea armatei,
deoarece dacă zvonurile, care din zi în zi sunt mai alarmante, se vor
adeveri, forţa actuală ce există aici va fi insuficientă pentru menţinerea
ordinii." 7
Ce se întâmplase în satele menţionate? "Poporul -scria Gabănyi
ţine adunări, stabileşte amenzi pentru cei ce încalcă hotărârile sale şi pentru
cei ce îndeplinesc legile existente ... oficialii domeniali sunt atacaţi, iar
juzii primari corecţi şi preoţii sunt maltrataţi şi acuzaţi că ţin cu domnii.
(Iobagii) nu achită impozitele şi nici nu vor să le mai plătească. Ei se
consideră eliberaţi de orice îndatoriri domeniale" .
8
1
Ibidem, p. 263, 518-519.
2
Liviu Maior, op. cit., p. 68-69.
3
Ibidem, p. 68.
Revoluţia „., p. 299.
4
'Ibidem„
"Ibidem, voi. li, 1979, p. 346.
7
Ibidem, p. 191.
"Ibidem, p. 127.
26
Există o solidaritate şi o rezistenţă ţărănească care nu putea decât să
pună pe gânduri autorităţile: "A-i ţine (pe săteni) în frâu şi în linişte, în această
situaţie înfierbântată, când nu-şi mai ascultă nici preotul, unui singur om îi
este cu totul imposibil ... Ei ştiu totul, doar sunt cu toţii înţeleşi: copii,
tineri, bătrâni . . . Aşadar aici nu domneşte pacea şi liniştea. În locul lor
stăpâneşte dezordinea, încăpăţânarea şi nesupunerea. Agitatorii colindă
localităţile una după alta şi seamănă neghină ... Românul este gata să se
denunţe mai degrabă pe sine însuşi decât să-şi demaşte sfetnicul amăgitor.
Eu am făcut şi fac totul împotriva acestor amăgitori. Dar a-i găsi şi prinde
este practic imposibil, deoarece aici nu se mai respectă domnii şi
autorităţile şi nici nu vor să li se mai supună" •
1
Acelaşi lucru se întâmplă la Cig, în sudul judeţului, unde ţăranii

afirmau că "întreg satul s-a dedat la ocuparea pământului, fără a specifica
pe cineva concret". Degeaba s-a străduit comisia centrală trimisă în sat să-i
interogheze individual pe localnici. Răspunsul a fost " ... că atacul a fost
săvârşit de satul întreg" •
2
În Sanislău, în 28 şi 29 aprilie, populaţia (români, germani şi

maghiari) ocupă pământul alodial al contelui Kârolyi smulgând tufele care
3
marcau hotarele moşiei, producând o pagubă de peste I O.OOO florini • În
Homorod, locuitorii şi-au păşunat animalele în pădurea alodială fără
aprobare • Nemulţumiri ale populaţiei faţă de procesul de reglementare
4
urbarială erau semnalate la Băbăşeşti, Cucu, Mărtineşti •

5
În faţa acestei situaţii generale de nemulţumire, reacţia

autorităţilor a fost promptă. Încă din 25 aprilie ministrul de interne autoriza
organele comitatense să folosească forţa pentru a înăbuşi protestele:
"reprimarea celor agitaţi se va realiza fie prin intermediul gărzii cetăţeneşti
comitatense formate din clasele mai instruite, fie de către annata
regulată ... "
6
În 3 mai 1848 conducerea comitatului Satu Mare cerea

permisiunea introducerii judecătoriilor statariale pentru a putea stăpâni
"Dezordinile şi violenţele ce se manifestă zi de zi împotriva proprietăţii şi
merg împreună cu ameninţarea securităţii persoanei ... " Răspunsul este
7
trimis în 5 mai, când "se aprobă introducerea tribunalelor statariale nu
'Ibidem ..
1
Ibidem, p. 515.
' Cf. Victor Cheresteşiu, Adunarea naţională de la Blaj, Bucureşti, 1966, p. 243 şi
Documente ... , voi. III. p. 300.
' Documente ... , voi. III, p. 30 I.
; Ibidem, p. 563.
''Ibidem. p. 285.
7
Ibidem, p. 139.
27
numai pentru cazurile specificate în ordonanţele superioare, ci şi faţă de
instigatori, aţâţători, răzvrătitori, precum şi faţă de aceia care ameninţă prin
faptă şi forţă siguranţa persoanei şi averii ... "
1
A urmat apoi o represiune dură împotriva tuturor satelor răsculate.

La Sanislău, încă în 4 mai, au fost trimise trupe care au arestat 35 de
persoane 2. La Resighea au fost arestaţi şi condamnaţi 14 oameni la câte o
lună închisoare, I persoană la o săptămână închisoare. La Ciumeşti au fost
arestate 11 persoane. Din Valea Vinului şi Lipău au fost condamnate 3
persoane. La Moftinu Mic unde era deplasată şi o comisie de cercetare au
fost arestate 75 de persoane din care doar 13 fuseseră eliberate 3 • Aşa de
prompt au acţionat autorităţile comitatense, încât în 7 mai în închisoarea
comitatului se aflau deja 264 de întemniţaţi, fiind nevoie de o suplimentare
a numărului de gardieni cu încă 8 persoane4 •
Mai multe informaţii despre cei închişi la Carei le aflăm dintr-o
corespondenţă trimisă "Gazetei de Transilvania" de Moise Sora Noac,
"unul dintre cei mai naţionali români ce-i avem în Ungaria" 5. Moise Sora
Noac explica cauzele pentru care fusese arestat şi închis în închisoarea
comitalului de la Carei, pentru vina de a fi "agitator, tulburător al ordinii".
Din scrisoarea trimisă "Gazetei" reiese că singura vină a lui a fost că, în 7
mai 1848, a vrut împreună cu poporenii săi "a serba ziua libertăţii
comune ... "sfinţind "flamura maghiară" şi plecând în procesiune în satul
vecin Racova, unde pe lângă slujbă a avut loc o adunare populară, unde
Noac a ţinut o predică "potrivită sărbătorii acesteia alese ... " 6 •
Vicecomitele Gabănyi Săndor, într-o adresă trimisă Ministerului
de Interne, dă o altă versiune asupra activităţii lui Noac: "Preotul ortodox
(sic!) din Hurezu Mare a fost reclamat recent de către comitetul pentru
menţinerea ordinii din comitatul învecinat, Solnocu de Mijloc, că i-a speriat
pe evreii din târgul comitatului vecin; i-a amăgit pe iobagi, promiţându-le
eliberarea care nu le-a fost acordată; agită populaţia românească împotriva
şvabilor" •
7
Contele Kărolyi Gyorgy, comitele suprem al Sătmarului era şi mai

tranşant,
în adresa către Ministerul de interne din 18 mai 1848, acuzându-l pe
Noac că "s-a autonumit căpitan al gărzii cetăţeneşti, a numit cu de la sine
1
Ibidem. p. 209.
2
Ibidem, p. 182.
' Ibidem, p. 30 I.
4
Ibidem. p. 300.
' 'Transilvania'', nr.18 din 15 septembrie 1877, p.215; Pe larg despre viata şi activitatea lui
Noac în Doru Radosav, Căr/uraru/ sălmărean .... µassim.
"Ibidem„
7
Documenle privind revoluţia ... , III, p. 453-454.
28
putere un locotenent şi caporali; pentru ca această funcţie a sa, uzurpată, să aibă
oarecare autoritate, a obţinut un steag; de asemenea, sub pretextul funcţiei,
împovărează localitatea cu diferite servicii de gardă; totodată nu încetează
să provoace încontinuu neînţelegeri între locuitorii de grai românesc şi
şvăbesc ai localităţii; ... pe baza unei dispoziţii date de el, sigiliul comunei
a fost luat de la actualul jude sătesc şvab, pretextând instigator că acesta ar
putea unelti cu proprietarul moşiei în dauna satului " 1• Comisia trimisă să
investigheze cazul preotului l-a găsit vinovat de toate cele de mai sus. La
acestea se mai adăugau şi acuzaţiile conducerii comitatului Sălaj că
"numitul preot răspândeşte în localităţile jurisdicţiei vecine noţiuni false
despre libertate, prin care ameninţă deja proprietatea moşierească ... " 1 .
Dintr-o altă scrisoare adresată de Noac lui Bariţiu, în 26 mai 1848,
aflăm că fusese eliberat cu o zi înainte după ce "s-au luat la judecată sutele
de învinuiri politice din pizmă date asupra-mi ... ". Printre aceste învinuiri
este şi una care leagă activitatea lui Noac de mişcarea naţională românească
şi mai ales de lupta pentru unitate: "Noac a trimis cărţi la Ţara Românească
şi Moldova sub masca cărţilor de rugăciuni ca să scoale pe români asupra
noastră (a maghiarilor n.n.)" 3 • Tot din această scrisoare aflăm că la
închisoarea din Carei erau deja 327 arestaţi, ceea ce nu se mai întâmplase
niciodată în trecut: "De când e comitatul Sătmar n-au fost atâţia ... " •
4
Oricum represiunile din Satu Mare au intrat în atenţia inclusiv a

presei maghiare. De exemplu, "Jelenkor" din 9 mai 1848 vorbea, într-o
corespondenţă datată la I mai din Carei, despre reprimările militare de la
Sătmărel, Sanislău şi în alte părţi ale comitatului .
5
Autorităţile au recurs la presiuni, inclusiv asupra preoţilor şi

ierarhilor greco-catolici, pentru a stăvili mişcarea revoluţionară a
românilor. Astfel, vicarul Silvaniei, Alexandru Şterca Şuluţiu se adresează
în mai multe rânduri preoţilor ca să liniştească poporul. Aşa se întâmplă în
12 martie, 21 aprilie, iar în 28 iunie 1848 şi protopopul Ioan Pop Suduranul
trimetea o asemenea circulară6 .
Preoţii erau urmăriţi foarte atent şi nu exista nici o ezitare în a fi
arestaţi sau condamnaţi. Aşa se explică, după părerea noastră, numărul mic
de participanţi sătmăreni la Adunarea de la Blaj: Ioan Pop Suduranul,
1
Ibidem, voi IV, p. 187.
2
Ibidem ..
J lupta românilor ... , p. 71.
4
Ibidem„
; Apud V. Cheresteşiu, op. cit„ p. 258.
" lupta românilor~-, p. 57-58, 61 şi 71-73.
29
Demetriu Coroianu, protopopul din Craidorolţ şi preotul din Bârsău de Sus,
Dănilă Vultur • De remarcat că Demetriu Coroianu a fost ales în deputăţia
1
care trebuia să prezinte doleanţele românilor la Dieta din Ciuf.

Este indiscutabil că dezideratele românilor exprimate la Blaj au
fost cunoscute şi în Sătmar. Aminteam înainte de circulara lui Ioan Pop
Suduranul din 28 iunie 1848, care cuprindea o bună parte din dezideratele
de la Blaj: "I. Naţionalitatea şi limba; 2. Ridicarea şcolilor şi acoperirea
speselor bisericilor cu cheltuiala statului; 3. Independenţa bisericilor
române; 4. Înzestrarea preoţilor şi a dascălilor; 5. Aşezarea tinerilor români
şi a bărbaţilor celor învăţaţi în toate ramurile dregătoriilor publice; 6. Garda
naţională; 7. Slobozenia tiparului ... " 3 • Sau preotul din Hurez, Moise Sora
Noac, care era abonat la "Foaie pentru minte" încă din anul 1839, este sigur
că a citit numărul 20 din 17 mai 1848 care cuprindea programul de la Blaj,
după ieşirea din închisoarea comitatului, întâmplată în 25 mai 4 .
După luna mai 1848 lucrurile au început să se liniştească în
comitat, forţele de represiune consolidându-se. Cea mai mare parte a
gărzilor maghiare a rămas în comitat "pentru a ţine în frâu pe valahii
răsculaţi îndeplinindu-şi sarcina în mod exemplar" 5. De aceea şi formele de
luptă adoptate de populaţia românească sunt altele în a II-a jumătate a
anului 1848.
Sunt destul de numeroase cazurile de neprezentare la comisia de
recrutare, mai ales după luna august, când Dieta a hotărât formarea unei
armate regulate de 200.000 de soldaţi 6 • Avem la dispoziţie date privind
recrutările pentru plasa Ugocea în anul 1848: din Turulung au fost recrutaţi
187 tineri, Dobolţ 51, Băbeni 54, Cidreag 57, Tămăşeni 81, Halmeu 64,
Porumbeşti 81, Valea Seacă 53, Bocicău 46, Tarna Mare 93, etc •
7
Cazuri de fugă a tinerilor sunt la Lelei (octombrie 1848), Căuaş

(noiembrie 1848), locuitorii celei din urmă localităţi fiind consideraţi
"reacţionari", "răzvrătiţi cu premeditare şi încăpăţânaţi". Locuitorii au fost
pedepsiţi ca în termen de 8 zile să achite 60 de viei de grâu şi 120 de
florini 8 •
1
Cf Ioan Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, Zalău, 1938. p.31-35, 91-97 şi Maramureşenii
în lup/a ... , p. 2.
2
Cf. G. Bariţiu, Părţi alese din isloria ... , p.198-199 şi V. Cheresteşiu, op. cil., p. 471.
1
lupta românilor ... , p. 73.
'Ibidem, p. 102. ·
'Cf Borovszky Samu, op. cil., p. 519.
"Cf Aurel Vaida, Revoluţia de la 1848-1849 în nordul Transilvaniei, Bucureşti, 1998, p. 237.
7
Cf Csatary Gyiirgy, levei/Ori Kal<is=alok, Ungar-Budapest, 1993, p. 102.
"Paul Abrudan, Revoluţia de la 1848 în comilatele So/nocu! de Mijloc şi Crasna, în AMP, 111,
1978, p. 155. •
30
Cea mai puternică mişcare românească a izbucnit în octombrie
1848 la Medieşu Aurit, care la jumătatea secolului al XIX-iea era o aşezare
(târg) mare cu 1580 locuitori (65 romano-catolici, 140 reformaţi, 105 evrei,
1270 greco-catolici români)} Aici, sub influenţa evenimentelor din Chioar,
cu care unii dintre locuitorii din Medieş au intrat în contact direct la târgul
din Târgu Lăpuş, în data de 3 octombrie s-a format o delegaţie din trei
persoane: Vasile Yezentan (Vonciul), Ioan Bercea (Ghibolar) din Medieşu
Aurit şi Teodor Apan din Româneşti, care au plecat la Năsăud, unde era un
om al împăratului, "care dacă apelezi la el nu mai eşti obligat să dai
comitatului nici soldat pentru recrutare, nici să plăteşti impozit"". În
aşteptarea răspunsului de la Năsăud, medieşenii făcură o propagandă
intensă prin satele vecine. Pe cei din Odoreu îi îndemnară să nu mai
plătească dare, să nu mai dea soldaţi şi nici să se mai supună domnilor. La
fel procedară şi la Apa şi Iojib 3 .
Se ţineau tot felul de întruniri, circulau tot felul de zvonuri despre
ce se întâmplă în Ardeal. Se iau atitudini tranşante în favoarea mişcării
naţionale româneşti. Astfel unul dintre acuzaţi, Puşcaş Alexandru, "declară
într-o adunare că orice ar face Ungurii, Românii vor fi biruitori". Sau
Ştefan Zima ameninţa "că va ucide cu furca de fier pe acela, care ar
îndrăzni să fie de partea Ungurilor" .
4
Bineînţeles că proprietarii maghiari de pământ au chemat în ajutor

gărzile naţionale din Sătmar. Ştirea despre venirea soldaţilor a provocat
răscoala locuitorilor din Medieş, care încă din 6 octombrie începură să
umble înarmaţi pe străzi cu furci, bâte şi topoare 5 •
La fel procedează şi cei din Româneşti. Revolta ia sfărşit la auzul
veştii că deja soldaţii au ajuns în satul învecinat, precum şi la sfatul preotului
din Culciu, Grigore Fabian şi domnilor Orban, Kopeczy, Ujlaki 6 •
Represiunea a fost disproporţionată faţă de revoltă şi consecinţele ei, având
menirea de a băga spaima în locuitori. În data de 16 octombrie este trimis la
Medieş un tribunal statarial. Rechizitorul procurorului punea sub acuzare 70
de persoane din Medieş şi 21 din Româneşti. Sentinţa a fost pronunţată în
ziua de 26 octombrie, 60 de acuzaţi fiind condamnaţi la pedepse grele.
Corifeii mişcării, Zima Ştefan şi Dumitru Zab au fost condamnaţi la moarte
1
Cf. Fenyes Elek, Magyarors=Og geographiai s=61ara, voi. I, Pesten, 1851, p. 50.
2
Lup/a românilor ... , p. 91.
' Cf. Alexandru Doboşi, Mişcările revoluţionare din anul 1848 în părţile sălmărene, în
"Anuarul Institutului de Istorie Natională", V, 1928-1930, p. 452.
4
Ibidem, p. 453.
5
Lup/a românilor ... , p. 91-92.
"Cf. A. Doboşi, op.cil., p. 453-454.
31
prin spânzurătoare. Restul, la pedepse care au mers până la 5 ani de
închisoare. Fugiţilor li s-a confiscat toată averea. Tuturor li s-a impus o
sumă imensă reprezentând cheltuielile de judecată: 3134 florini'. Sentinţa a
fost pusă în aplicare imediat, mai puţin în privinţa celor doi care trebuiau
spânzuraţi. Răsculaţii au fost eliberaţi abia în august 1849 odată cu căderea
regimului republican. După cum aflăm dintr-o plângere adresată de
locuitorii din Medieşu Aurit împăratului, în 15 mai 1857, ei suferiseră o
pagubă de 21.000 florini de argint în timpul evenimentelor din octombrie
1848, pentru ataşamentul arătat casei domnitoare, bani pe care nimeni nu
vroia să-i mai despăgubească2 • Un alt caz de aderenţă la Năsăud îl avem la
Hurez unde judele satului preda, în octombrie 1848, patenta de eliberare
primită de locuitori pretorului Boros Bălint3. Nu ştim nimic altceva despre
acest act:
Concluzionând, putem afirma cu certitudine că mişcările
revoluţionare din anul 1848, din comitatul Satu Mare, au în primul rând un
caracter social, la ele participând, deopotrivă, românii, maghiarii şi şvabii.
Obiectivele au fost limitate strict la problemele care frământau în acea
perioadă pe ţărani: eliberarea din iobăgie, desfiinţarea dărilor şi mai ales o
revizuire a reglementărilor urbariale trecute, care lăsaseră pe ţărani cu
foarte puţin pământ. Lipsa în rândul românilor a unor deziderate specifice,
naţionale, se datorează în primul rând inexistenţei unei elite româneşti, iar
în al doilea rând represiunii disproporţionate din partea autorităţilor faţă de
orice act de contestare.
Perioada care a urmat revoluţiei de la 1848 pe meleagurile sătmărene
a fost una de o intensă efervescenţă în toate domeniile, dar mai ales în cel
cultural. În primul rând, eforturile principale se îndreaptă spre dezvoltarea
învăţământului în limba română, care era considerat un mijloc deosebit de
important spre renaşterea naţională: " ... acum dară tot românul - se spunea
într-o circulară din 26 septembrie 1849 - să înveţe, şcoli să se întemeieze, unde
nu este casă de şcoală, poporul să se adune şi împreună cu preoţii să se
sfătuiască şi să mijlocească casa de învăţătură ... " . Acestor eforturi le-au venit
4
spre întâmpinare şi unele legi din această perioadă. Exemplificăm prin

"Ordonanţa asupra principiilor pentru organizarea învăţământului" din anul
1850, care urmărea generalizarea lui în limba maternă şi crea premisele
înfiinţării unor instituţii şcolare medii, cel puţin teoretic. Oricum, situaţia
era aproape de dezastru, după cum se poate constata din circulara lui Iosif
1
Ibidem, p. 457-458.
2
lup/a românilor ... , p. 112.
1
Ibidem, p. 93.
4
lupta românilor••• , p. 99.
32
Pop Silaghi, inspector al districtului şcolar Oradea, de unde rezultă că în
ţinuturile sătmărene existau doar 53 de şcoli cu 46 de învăţători
1
•
Tot din aceşti ani datează şi primele încercări de înfiinţare a unui
gimnaziu românesc la Baia Mare 2 sau Seini 3 • Din păcate, amândouă
proiectele nu au reuşit şi aceasta datorându-se în primul rând lipsei de
fonduri. Ce s-a reuşit, din punctul de vedere al organizării învăţământului
mediu românesc, a fost doar înfiinţarea catedrelor de limba română la
gimnaziile romano-catolice regale din Satu Mare, în anul 1859 şi Baia
Mare, în anul I 86i. La catedra din Satu Mare, profesorul şi preotul Petru
Bran, preda câte două ore săptămânal la cei 67 de elevi români existenţi, iar
începând din anul 1860/61câte4 ore pe săptămână la 48 de tineri români 5.
Din prelegerea de deschidere a catedrei de limba română, în 12
octombrie 1859, rostită de Petru Bran, cităm câteva cuvinte, memorabile
prin frumuseţea expresiei şi profunzimea ideilor: " ... limba maternă e în
legătură nedespărţită cu sfănta noastră religiune, cu manuducătorul acesta
ceresc spre eterna fericire, limba maternă e depozitarul celor mai dulci
aduceri aminte atât despre fericirea trecută, cât şi despre fatalitatea prin
îndelungata şi neînfrânta pacienţă învinsă; în limba maternă este deprinsă
forma şi direcţiunea cugetării şi a simţirii, într-atâta încât cu toată
certitudinea putem zice: cum că, care nu ştie vorbi în limba maicii sale,
acela nu va şti nici cugeta, nici simţi pentru binele aceleia; şi în scurt pe
limba maternă e întemeiat caracterul şi naţionalitatea fiecărui individ în
parte şi fiecărui popor în comun" 6 .
Pe plan politic, în condiţile regimului absolutist, asistăm, în
această perioadă, la numeroase iniţiative care urmăreau promovarea
dezideratelor populaţiei româneşti sătmărene, deşi, încă, după cum remarca
un contemporan în anul 1850, "la noi oficialii comitatului de la comisar în
jos sunt toţi cei ce luase parte în resbelul maghiar, nici chiar unul n-avem
român"! 7 •
1
Cf. Teodor Pavel, Reţeaua învăţământului popular românesc din nord-vestul Transilvaniei
între 1849-1860 şi strădanii pentru de=voltarea lui, în "Lucrări ştiin\ifice", Institutul
Pedagogic din Oradea, 1972, p. 86-95.
' Maramureşenii in lupta ... , p. 67-73.
3
Ibidem, p. l 08-110 şi lupta românilor ... , p. 124-126.
'lupta românilor ... , p. 116-119 şi Maramureşenii în lupta ... , p. 86-89.
5
lupta românilor ... , p. 132. Preotul şi profesorul greco-catolic Petru Bran (1821-1877),
născut la Tohat (jud. Sălaj) şi-a legat numele şi destinul de meleagurile sătmărene, fiind unul
dintre cei mai imponanti militanti ai mişcării nationale.
6
7
Ibidem, p. 10 I.
33
Dintre iniţiativele politice româneşti din această perioadă vom cita
doar două
care denotă gradul de cultură politică la care ajunseseră vârfurile
societăţii româneşti. În primul rând, vom aminti programul formulat de
Moise Sora Noac într-o scrisoare trimisă lui George Bariţiu, în anul 1860,
unde sintetiza dorinţele românilor sătmăreni: "I. Cu banii românilor să se
ţină oficiali numai curat româneşti . „ 2. Oficialii străini au fost introdus
sistemul întunericului şi al împilării, aceasta să se şteargă „. 3. Dorim ca
oficialii străini „. să se depărteze cu totul şi să se dispună prin oficiali
româneşti „. 4. Dorim să se restituie soboarele comunale „. " 1•
Al doilea document, este un memoriu din 9 octombrie 1865,
semnat de 26 de intelectuali români şi adresat comitelui suprem al
comitatului Satu Mare, remarcabil prin doleanţele formulate. Astfel, ei
acuzau nedreapta reprezentare în Comitetul comitatens a celor peste
I 00.000 de români. Din cei 600 de membri ai Comitetului doar 80 erau
români, deşi dacă se lua "în considerare modul de reprezentare a
naţionalităţii maghiare, a moşierimii şi intelectualităţii, din acel total, dacă
nu jumătate, cel puţin 200 de membri ar trebui să fie români". În al doilea
rând, cereau ca la următoarea organizare a aparatului funcţionăresc
comitatens, în teritoriile locuite de români să fie numite "persoane care să
priceapă la perfecţie limba română", precum şi promovarea românilor în
funcţii 2 .
După cum reiese din documentele vremii, între conducătorii
românilor nu a existat o conlucrare unitară. Cei care aparţineau de dieceza
Gherlei (regiunile Satu Mare, Baia Mare) erau pentru înaintarea imediată a
doleanţelor românilor în plan politic, "înaintea locurilor mai înalte" 3 •
Printre aceştia îi cităm pe Petru Bran (Satu Mare), George Maniu (Seini),
Teodor Sabo (Baia Mare). Restul grupaţi în jurul arhidiaconului Toma
Şorban, aparţinând diecezei de Oradea, erau adepţii dezvoltării mai întâi a
învăţământului, a creerii unei elite intelectuale, aşa după cum reiese dintr-o
scrisoare pe care Şorban o adresează în 6 martie 1865 lui Teodor Sabo,
protopopul din Baia Mare: "„. trebuie să ne năzuim a ne dezvolta
instituţiunea (instrucţiunea n.n), a-i da o avântare care nu a avut până acum,
ca astfel deşteptându-se poporul nostru şi fiii aceluia să se îndemne a-şi
alege şi altă carieră afară de coarnele plugului, să se îndemne a-şi câştiga
ştiinţa şi cultura, ca să poată sta alăturea cu fiii altor naţiuni mai înaintate
din patrie, să fie capaci a ocupa posturi şi oficii publice şi astfel să devină
tot atâţia razim al naţiunii, înaintători ai culturei şi sprijinitori ai intereselor
1
Ibidem, p. 121-122.
1
Ibidem. p. 156-157.
1
· Ibidem, p. 139-140.
34
şi sinceri apărători ai drepturilor ei ... Dar pentru ca românii din comitatul
Satu Mare să ajungă la acest scop, sau încă să putem conlucra cu succes
spre agiungerea lui, e de lipsă ca să fie între noi o coînţe/egere în cugete şi
o unire în puteri. (subl. n.)" 1•
Aşa se face că la adunarea de la Carei din 9 octombrie 1865, care
a adoptat memoriul către comitele suprem, nu au participat cei din Baia
Mare, Seini, Oaş, Satu Mare 2 . Mai mult, aceştia convocaseră o altă
adunare, în 12 octombrie 1865 care urma să se desfăşoare la Sătmărel, la
casa parohială, şi care avea pe ordinea de zi aceleaşi probleme ca cea din
Carei, plus problema alegerilor dietale care urmau să aibă loc în perioada
imediat următoare 3 . Culmea este că acelaşi George Maniu, care convoca
adunarea de la Sătmărel, condamna într-o scrisoare adresată profesorului
Ioan Sălăgean din Oradea, în 14 decembrie 1865. "hidra discordiei" între
fraţi: "Avem noi inamici destui, câtă frunză şi iarbă, să ne luptăm cu aceia
şi nu cu noi înşine. Piară cuvântul de neunire din dicţionarele şi gurile
noastre" 4 • De fricţiunile din sânul românilor au profitat din plin oponenţii
cauzei române, care au folosit toate mijloacele pentru perpetuarea
dominaţiei lor asupra populaţiei româneşti.
Alegerile pentru dietă în cercurile electorale cu majorităţi
româneşti ale comitatului Satu Mare au constituit de altfel etalonul a ceea
ce au însemnat acestea în următorii 50 de ani, în timpul liberalismului
unguresc: "Alegerile din cercurile comitatului Satu Marelui cu
precumpănire română - nota George Maniu - aşişderea decurseră într-un
mod cât se poate de ticălos, întreprins de către fraţii maghiari " •
5
În cercul Baia Mare au candidat Sigismund Pop, proprietarul

"Concordiei" şi Ujfalussy Mikl6s, mare proprietar în Pomi. Acesta din urmă
"cu beuturi spirtoase, cu minciuni, cu bătăi anticipative, cu ameninţări publice,
cu terorism prin corteşii săi intreprinse aduce lucrul la atâta de candidatul
nostru înainte alegerei cu 2-3 zile renunţă ... ca să se încongiure (evite n.n.)
vărsarea de sânge <şi> aşa partidă română nici nu mearsă la alegere" •
6
La fel se întâmplă în cercul Cărăşeului unde românii care mergeau la

alegere în frunte cu candidatul lor Vasile Fabian, fură bătuţi, preoţimea
batjocorită. În cercul Medieşu Aurit au fost omorâţi 2 oameni pentru a-i
intimida pe alegătorii români.
1
Maramureşenii în lupta .. , p. 121.
'Ibidem, p. 157.
'Ibidem, p. 154.
4
Ibidem, p. 124.
'Ibidem, p. 123.
'' Ibidem„
35
În a II-a jumătate a secolului XIX viaţa politică din Imperiul
habsburgic a fost marcată de un eveniment politic cu grave urmări asupra
dezvoltării populaţiei româneşti şi anume: încheierea pactului dualist.
"Compromisul din 1867 - scria Keith Hitchins - rezultat al acestor
negocieri, împărţea cârmuirea monarhiei habsburgice între Austria şi
Ungaria şi spulbera speranţele de autonomie ale românilor din
Transilvania"'. Românii, care în cadrul Transilvaniei autonome
reprezentaseră majoritatea populaţiei, s-au văzut reduşi în cadrul Ungariei
în situaţia unei minorităţi, reprezentând doar 15% din totalul populaţiei 2 •
Pactul dualist s-a oglindit în mod complex în toate
compartimentele v1eţ11 economico-sociale, politice şi culturale
transilvănene. Dintre legile adoptate de Dieta Ungariei în anul 1868, două
sunt foarte importante pentru români: Legea XLIV privind naţionalităţile şi
Legea XXXVIII privind învăţământul.
Cele două legi liberale în principiile pe care la promovau, nu au
fost aplicate niciodată în litera lor. Însuşi contele Tisza Istvan, vorbind
despre acest fapt într-un discurs în faţa Parlamentului, spunea că:
"Aplicarea acestor legi este imposibilă pentru că ele constituie o
manifestare idealistă şi rezulatul stării de spirit exaltate a naţiunii, într-un
moment când ea tocmai îşi găsise liberul exerciţiu al drepturilor sale
constituţionale". Iar în 1914 acelaşi Tisza declara că: "Ar fi fost o nebunie
şi o sinucidere naţională din partea statului şi a naţiunii maghiare de a
menţine legile promulgate în 1868 pe premise eronate" . Sau după cum
3
bine remarca Partenie Cosma, "Legea despre egala îndreptăţire a

naţionalităţilor este numai reclamă în afară, dar literă moartă şi obiect de
batjocură înlăuntru, iar în o parte esenţială relativ la învăţământ-alterată în
mod indirect în detrimentul naţionalităţilor ... " 4 . Iar Vincenţiu Babeş
spunea că nici " ... un unic punct din ele n-a fost pus în lucrare în favorul
limbilor şi naţionalităţilor nemaghiare!" 5 .
"Legea XLIV din 1868 - scria Szasz Zoltan - cunoscută sub
numele de legea naţionalităţilor, reprezenta un compromis între principiul
liberalismului, programele privitoare la naţionalităţi prin care se dorea
împământenirea sistemului autonomiilor naţionale şi tabăra celor ce
revendicau statul naţional unitar ungar . . . Majoritatea celor din partidul
1
Keith Hitchins, România 1866-1947, editia a li a, Bucureşti, 1998, p. 208.
2
Cf. R. M. Seton Watson, Histoire des Roumains... , p. 435.
1
la Transilvanie, Paris, 1946, p. 145-146.
4
Actele Conferinţei electorale a repre=entanţilor alegătorilor români din Ungaria şi
Transilvania ţinută la Sibiu în I, 2, 3 iunie 1884, Sibiu, 1884, p. 33.
5
Ibidem, p. 55.
36
aflat la guvernare, apoi, cu timpul, şi opoziţia ... au căutat să traducă în
fapt cât mai puţin din legea naţionalităţilor şi cât mai mult din caracterul
naţional al statalităţii ungare"'.
Pericolul ce ameninţa şcolile româneşti a stat şi în atenţia
intelectualilor sătmăreni. Astfel, într-o adresă din I iulie 1869 adresată de
un grup de români din Seini şi Baia Mare lui Toma Şorban din Carei,
arhidiaconul Sătmarului, îl împuterniceau pe acesta „să reprezinte interesele
şcoalelor noastre la Senatul şcolar comitatens şi a mijloci cu toate puterile
ca, confesionalitatea şcolilor noastre să se susţină în toată vigoarea" 2 .
La 15 noiembrie 1869 Ioan Seremi, protopop în Mădăras, printr-o
adresă oficială, îi cerea lui Toma Şorban să organizeze o conferinţă
comitatensă românească care să analizeze situaţia învăţământului românesc
confesional şi să se pronunţe ... „pentru şcoalele religioase şi nu pentru
comunale" 3•
Primejdiile Legii XXXVIII erau şi mai bine scoase în evidenţă în
scrisoarea lui Chiriac Barbul, protopop în Lipău, adresată lui Toma Şorban,
în care cerea şi el organizarea unei astfel de conferinţe. "În acest articol de
lege, secret zace un plan de a periclita naţionalitatea noastră, de nu vom fi
precauţi <şi nu> ne-am năzui a susţine pretutindeni şcolile confesionale".
Pentru contracararea acestei primejdii se cerea "... unirea generală a
inteligenţei române din părţile Satu Mare" •
4
Într-o corespondenţă intitulată "De la Eriu 5 septembrie 1870"

trimisă "Gazetei de Transilvania" şi semnată "Guba", se spunea că
"Dispoziţiile Domnului Eotvos, atât cele pentru biserică cât şi cele pentru
şcoală, ne-a adus pe aici la cea mai mare dezolare, ele nefiind compatibile
cu ideea Legii, care e bazată pe adevăr şi nu cuprinde şi prevederi pentru
bisericile şi şcolile naţionalităţii" 5 . După ce protestează împotriva
convocării lunare a învăţătorilor români la Satu Mare şi a prezenţei
inspectorului şcolar "„. domn de ungur care nu le pricepe limba şi şcolile
româneşti'', autorul cere convocarea unui congres al tuturor episcopiilor
greco-catolice din Transilvania, care să protesteze " ... cu unanimitate în
contra abuzurilor şi batjocurilor ce ni se făcu bisericii şi şcoalei, unicele
6
păladii a conservării şi existenţei noastre naţionale" .
1
Szasz Zoltan, Politica oficială şi naţionalităţile, în 'Transilvania văzută în publicistica
istorică maghiară", Miercurea-Ciuc, 1999, p. 203-205.
2
luptaromânilor ... ,p. 172-173.
3
Arhiva parohiei ortodoxe Mădăras, neinv.
4
lupta românilor ... , p. 178-179.
'Arhiva parohiei ortodoxe Carei 11, neinv.
6
Ibidem ..
37
Legea XXXVIII din 1868 stabilea obligativitatea învăţământului
primar de la 6 la 15 ani, iar, pe de altă parte, se lăsa libertatea părinţilor de
a-şi da copii la orice şcoală: de stat, confesională sau particulară. Conform
paragrafului 48, învăţământul elementar cuprindea două cursuri: "cel de
toate zilele" pentru copiii de la 6 la 12 ani şi cel de "repetiţie", cu 3 cursuri
pentru copiii de la 12 la 15 ani 1•
Şcolile confesionale erau sub jurisdicţia autorităţilor bisericeşti,
statul având doar dreptul de inspecţie; învăţătorul era ales de către
comunitatea bisericească a fiecărui sat, fiind plătit de biserica respectivă,
controlul executându-l preotul paroh în calitatea sa de director şcolar. În
grija comitetului parohial cădeau sarcinile privind localul şcolii, materialul
didactic, salariul învăţătorului 2 • Legea lăsa problema salarizării pe seama
înţelegerii dintre comunitate şi învăţător, pe când învăţătorii de Ia şcolile
comunale şi de stat aveau fixat minimum de salar de 600 de coroane
(conform paragrafului 142). Legea despre egala îndreptăţire a
naţionalităţilor XLIV, în paragraful 17 preve_dea că: "determinarea limbii
de predare în şcolile deja înfiinţate de stat şi de către guvern, sau în cele ce
vor fi înfiinţate, în caz dacă legea nu dispune, este de competenţa
Ministerului învăţământului". Statul era" ... obligat ca în şcolile de stat să
poarte grija cu putinţa ca cetăţenii fiecărei naţionalităţi din ţară care trăiesc
împreună în masă, să poată învăţa în limba lor, în apropierea teritoriului
unde locuiesc până atunci când se începe învăţământul academic". Iar în
paragraful 18 al aceleiaşi legi se prevede că: "Pe acele teritorii unde există
sau unde se va înfiinţa şcoli de stat gimnaziale şi superioare unde sunt
folosite mai multe limbi, este obligatorie înfiinţarea unei catedre de limbă
şi literatură pentru fiecare"J.
Conform paragrafului 11 din Legea învăţământului, ca obiecte de
învăţământ erau stabilite următoarele: religia şi morala, limba maternă şi
maghiara, matematica, geografia, istoria, cunoaşterea drepturilor şi
îndatoririlor cetăţeneşti, fizica, deprinderi de economie şi grădinărit,
gimnastica, cântarea şi desenul. În ce priveşte limba maternă şi maghiara,
se cerea" ... ca aşa să se conducă instrucţiunea ca pruncul să fie capabil a-şi
exprima curat în ambele, cugetele sale originare sau cunoştinţele câştigate
1
Cf. Plan de învăţământ penJru şcoalele populare nemaghiare, Gherla, 1905, p. 2.
1
Ioan Ardeleanu Senior. Istoria învăţământului românesc din Sălaj. Zalău, I 936, p. 35-37.
Cf. Teodor V. Păcă!ian, Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub
1
coroana ungară, voi. V, Sibiu. 1909, p. 315 şi Blaga Mihoc, Două documente semnificative
din anii 1862 şi 1891 privind lupta pentru drepturi şi libertăţi a populaţiei româneşti din
Lăpuş. Să/mar. Chioar şi Sălaj. în Muzeul National, li, 1975, p. 480.
38
prin învăţare " 1 Învăţarea limbii maghiare în şcolile cu un singur
învăţător se făcea începând cu clasa a-II-a.
Aceste două legi ar fi trebuit să stea la baza dezvoltării
învăţământului românesc. Aplicate în mod loial, ele ar fi putut da un impuls
puternic dezvoltării şcolilor. Dar "Legea naţionalităţilor" n-a fost aplicată
niciodată 2 , iar "Legea învăţământului a fost aplicată împotriva românilor,
statul încercând să împiedice, sau cel puţin să paralizeze acţiunea şcolilor
româneşti, înfiinţând alături de şcolile confesionale româneşti şcoli de stat
sau şcoli comunale interconfesionale, numind învăţători " ... în comune
curat române <care> nu cunosc limba română, nici întru atât cât să se poată
înţelege cu şcolarii şi părinţii lor, care fiind ţărani români simpli nu ştiu altă
limbă" 3 .
Situaţia învăţământului românesc din judeţul Satu Mare, la
începutul epocii dualiste, era mai mult decât precară. În anul 1868 existau
pe fostul teritoriu al comitatului Satu Mare 362 de şcoli elementare, din
care I comunală, 50 romano-catolice, 149 greco catolice, I ortodoxă, 151
reformate, 2 evanghelice şi 8 israelite, cu 417 învăţători, din care 71
necalificaţi. Dintre aceste şcoli, 204 erau cu limba de predare maghiară, 24
maghiaro-germană, 3 germane, I maghiaro-slovacă, 7 maghiaro-rutene, 23
maghiaro-române şi 93 româneşti 4 .
Este important de consemnat şi atitudinea intelectualităţii
sătmărene faţă de Legea XLIII privind unirea Transilvaniei cu Ungaria,
care deşi nu era afectată de această lege direct, şi-a manifestat adeziunea
faţă de Pronunciamentul de la Blaj, acel act programatic românesc care nu
recunoştea încorporarea Transilvaniei la Ungaria.
Primul document datează din iulie 1868 şi exprimă adeziunea la
actul de la Blaj, " ... ne ţinem de o sfântă datorinţă a ne alătura pe lângă acel
Pronunciament''. Actul era semnat de 25 de persoane, majoritatea preoţi:
Chiriac Barbut protopop, George Maniu, protopop, Ioan Seremi, protopop,
Petru Bran, protopop. Mai apar între semnatari 2 proprietari, 2 notari, şi
avocatlil Alexandru Ferenţiu din Satu Mare care mai târziu va juca un rol
5
aşa de important în mişcarea culturală românească •
Al doilea document datează din 2 august 1868 şi este semnat de
29 de persoane. El a fost întocmit şi semnat cu ocazia sfinţirii bisericii din
1
Plan de învăţământ „., p. 4-6.
'Cf. SetonWatson, op.cit„ p. 444.
1
O voce serioasă În ora supremă. către clerurile române şi fruntaşii poporului român in
cau=a instrucţiei populare. Budapesta, 1878, p. 22.
4
Cf. Borovszky Samu, op. cit„ p. 341.
5
lupta românilor „., p. 163-164.
39
Bârsău de Jos şi era menit "a-şi manifesta în public, fără temere,
consentirea sa cu faptele anteluptătorilor săi şi a-i încuraja cu sprijinirea
morală spre continuarea luptei suscepute, căci cauza e dreaptă,
pretenţiunile apărate de dânşii sunt legale şi realizarea acelora poate fi
câtva timp împiedicată, dar pierdută niciodată" 1 • Printre semnatari se
numără preoţii şi protopopii din Codru (Gregoriu Papp, Dănilă Vultur, Ioan
Bran, etc.), dar apar şi o serie de nume noi care se vor remarca în perioada
următoare în cadrul mişcării naţionale: Andrei Cosma, Gavril Barbul.
Atitudinea preoţimii sătmărene nu putea scăpa de ochiul vigilent
al autorităţilor al căror mesager se face episcopul român de Oradea, Iosif
Pop Silaghi care, într-o circulară din 28 septembrie I 868, atrăgea atenţia
preoţilor diecezei să nu urmeze exemplul sătmărenilor: "„. faptul preoţilor
noştri din Satu Mare în privinţa treburilor ardelene nu se poate aproba,
pentru că excitează în compatrioţii noştri suspiciune de nepatriotism, şi aşa
neîncrederea lor către noi, după care nu putem spera acea legătură a
dragostei care e de lipsă ca împreună cu ei să trăim o viaţă paşnică şi
liniştită, şi în toate timpurile viforoase să păstrăm credinţa împrumutată,
spre apărare, cu care virtute până acum am înconjurat multe rele şi am
mântuit pe poporul nostru de calamnităţi şi pierzare" 2 • El recomanda
preoţilor să nu se lase ameţiţi " de fantezii pe care Ie răspândesc foile
(ziarele n.n.) şi unii oameni exaltaţi „." şi să rămână "pe lângă chemarea
voastră cea preoţească că aşa veţi împlini fidelitatea către naţiune de cumva
prin voi se va lăţi în dânsa religiozitatea şi moralitatea" 3 • În esenţă, aceste
idei ale episcopului de Oradea sunt corecte, deoarece preoţimea ar trebui să
stea departe de frământările politice. Dar aceasta era măsura doar vizavi de
mişcarea naţională românească, pentru că în 19 ianuarie I 869 acelaşi
episcop adresa o scrisoare lui Toma Şorban, arhidiaconul părţilor
sătmărene, cerându-i ca pentru alegerile de deputaţi dietali să se pună în
"coînţelegere cu tot clerul sătmărean şi punându-vă în atingere cu
Supremul Comite (Ujfalussy Mikl6s n.n) 4 carele este şi nouă românilor
amic, să vă uniţi în desemnarea Deputaţilor dietali şi aşa una ţinând-o
Clerul să conducă pre popor amăsurat convenţiei făcute cu Supremul
Comite şi prin dânsul şi cu Clerul latin „„De aici atârnă viaţa noastră
1
Ibidem, p. 166.
2
Ibidem, p. 167.
'Ibidem, p. 168.
' Ujfalussy Miklos a intrat în politică încă din anul 1843 când este ales deputat în Dieta de la
Pojon. A fost şi căpitanul suprem al districtului Chioar, iar din 17 ianuarie 1869 a fost numii
prefectuljudetului Satu Mare. Cf. A Pal/as Nagy lexikona, voi.XVI, Budapest, 1897, p. 489 şi
Borovszky Samu, op. cit., p. 534.
40
constituţională şi preţuirea noastră a Românilor şi preţuirea noastră înaintea
1
Statului şi Guvernului şi bunătăţile care vor urma pentru noi" •
Un moment important din istoria modernă a României care a
prilejuit o amplă mobilizare a românilor a fost războiul pentru
independenţă din anii 1877-1878.
Acţiunile sătmărenilor s-au concretizat în colectarea de bani,
colectarea de scame şi pansamente şi chiar participarea la luptele din
Bulgaria. În ceea ce priveşte colectele de bani amintim sumele adunate de
Desideriu Borbola în Sătmar (25 napoleoni şi 24 florini), Victor Colceriu
din Satu Mare (114 florini şi 20 creiţari), Gizella Cresta Drumariu din Baia
Mare şi Dr. Sandrian din Baia Sprie ( 140 florini şi 18 creiţarif Scame
adunau atât cei din Baia Mare ( 13 kg., 16 comprese, I pereche veşminte
albe), dar şi şcolarii din Giurtelecu Hododului sub conducerea învăţătorului
Ion Budelecan (2 kg.)3. Dintre participanţii la război, originari de pe
meleagurile sătmărene, am aminti pe medicul Andrei Pop din Târşolţ (Ţara
Oaşului) şi Dimitrie Modoc. Cel de-al doilea, necunoscut până acum, s-a
4
născut în 9 octombrie 1850 în Satu Mic (Chiştălău cum îi spuneau

localnici). Nu ştim împrejurările în care a emigrat trecând munţii în
România, dar probabil ca şi alţi tineri români de atunci, el şi-a luat lumea în
cap, înrolându-se la 23 de ani soldat în armata română. La 25 martie 1874
era caporal, iar în I ianuarie 1875 devine sergent . Războiul de
5
independenţă îl face împreună cu Regimentul 9 Dorobanţi Râmnicu Sărat,

ajungând, la I iulie 1877, sublocotenent. În 1881 era locotenent, iar în
1885 a fost avansat căpitan • Ajunge locotenent colonel în I O mai
6
1907, fiind decorat cu "Coroana României" şi cu Crucea "Trecerea

Dunării". Moare în 29 noiembrie 1909 la Bucureşti, fiind înmormântat cu
7
onoruri militare •
Mişcarea naţională românească sătmăreană, va câştiga în
substanţă odată cu revenirea dr. Vasile Lucaciu pe meleagurile natale, ca
preot paroh la Eriu Sâncrai, în 1874. Încă de la început el apare în
1
Arhiva parohiei ortodoxe, Carei, neinv.
1
Lup/a românilor ... , p. 189-190 şi Maramureşenii in lup/a „., p. 161-164.
3
Maramureşenii in lupta„., p. 164-165 şi Lupta românilor „., p. 192.
4
Vezi pe larg Doru Radosav, Andrei Pop - un sălmărean in ră=boiul de independenţă din
1877-1878, în "Cronica Sătmăreană", nr. 115 din 6 mai 1977 şi loni\ă G. Andron, Racşa valră
de neam românesc, Baia Mare, 1996, p. 186-190.
'Anuarul Arma/ei române pe anul 1886, Bucureşti, 1886, p. 293.
6
Ibidem„
7
Cf. "Ga=ela de Duminică", nr. 48-49 din 5 decembrie 1909.
41
Catalogul membrilor "Astrei" din părţile sătmărene care şi-au achitat
1
taxele •
În anul 1878, la intervenţia episcopului Mihai Pavel, dr. Vasile
Lucaciu ajunge profesor de religie şi limba română la gimnaziul catolic
regesc din Satu Mare~. Catedra exista mai mult teoretic, fostul profesor
Petru Bran fiind silit de atitudinea ostilă a corpului profesoral şi a
intelectualităţii maghiare din oraş, dar chiar şi a unei pă11i însemnate a
românilor, să se pensioneze în anul 1876. A fost adoptată chiar şi o
hotărâre a corpului profesoral în care se specifica că "după plecarea lui
Bran de la liceu să nu se mai predea limba română din cauză că elevii
români sunt puţini, având şi la Baia Mare liceu unde se preda limba lor.
Dacă totuşi s-ar preda limba română să nu fie catedră sistematizată ci să se
tină numai câteva ore de către profesorul maghiar Lukacs Gyorgy care
cunoaşte această limbă" .
3
Afirmarea politică a lui Lucaciu se produce după anul 1880, apărând cu

prilejul mai tuturor manifestărilor româneşti din această parte a ţării. Deşi nu a
făcut parte dintre cei aleşi pentru a participa la adunarea generală a P.N.R din 12-
14 mai 1881 de la Sibiu4 • el s-a aflat printre oamenii de legătură ai lui George Pop
de Săseşti în timpul alegerilor din 1881 pentru Comitatul Satu Mare •
5
La fel, îl întâlnim în 9 iunie 1881 la Conferinţa convocată la Satu Mare

pentru a asculta raportul tăcut de protopopul Marcu despre conferinţa de la Sibiu
din luna mai: "Cu însufle~re şi în unanimitate a aderat Conferinţa la concluzele
acolo aduse; partida naţională română (sămăreană n.n) primeşte întru toate
punctele programei naţionale, create la Sibiu" • Tot cu acel prilej s-a
6
hotărât şi înfiinţarea unei Reuniuni a învăţătorilor români sătmăreni, fiind

aleasă o comisie pentru redactarea statutelor. Din comisie tăceau parte
personalităţi marcante ale vieţii culturale şi politice româneşti sătmărene:
Ioane Marcu, George Marchiş, dr. Vasile Lucaciu, Ştefan Bilţiu, Iosif
Silviu Sălăjanu, Gavril Lazăr de Purcăreţi, George Pteancu •
7
1
Arh. Nat. Dir.jud. Sibiu. fond "Astra"", dos. 140/1875, f. 7.
·1A. luga, Cu privire la Vasile lucaciu. Acte. documente, procese, 13aia Marc, 1938, p. 17_
1
V. Scurtu, Petru Bran un luptător al trecutului românesc din Satu ,\1are. Salu Marc. 1939,
p. 62.
' La Sibiu au fost prezenţi Ioane Marcu. protopopul din Satu Mare, Nicolae Nilvan, avocat în
Şomcuta Mare, Dcmetriu Coroianu, protopop al Santăului, dr. Ioan Pop. avocat în cercul
Cărăşeu, dr. Alexandru Ferenţiu, avocat în cercul Medieşu Aurii. Cf. Arh. Istorică Centrală
13ucureşti, fond P.N.R. din Transilvania şi Ungaria. dos. 111848. voi. I. f. I 13.
'Cf. A. fuga. op. cil., p. 39.
""Gazela Transilvaniei"", an XLIV. nr. 63 din 4/14 iunie 1881.
7
Vezi pe larg George Pteancu, XXV ani din viaţa Reuniunei învăţători/or gr_ cal. ai
arhidiaconatu/ui părţilor sătmărene. Şimleu, 1907, p.4-5 şi Viorel Ciubolă, Ioana Rusu, Două
scrisori inedite ale lui Iosif Vulcan, în "SMSC", VII-VIII. 1986-1987, p. 265-268.
42
În 11 septembrie 1881 îl întâlnim din nou, de astă dată la sfinţirea
bisericii greco-catolice din Valea Vinului, unde într-o cuvântare strălucită
demască toate încercările şi atentatele oficialităţilor la adresa bisericii şi a
neamului românesc. Cere solidaritate stăntă şi respectarea hotărârilor aduse
la Sibiu în luna mai 1881 1• Tot cu această ocazie se adoptă o adresă
omagială către George Bariţiu, în care după ce arătau că românii sătmăreni
"s-au deşteptat la o viaţă şi activitate naţională", îşi exprimau solidaritatea
"pe baza principiilor politico-sociale ce le profesezi domnia ta, şi cu
Domnia ta şi noi" 2 . Adresa a fost redactată de Vasile Lucaciu.
Conflictele lui Lucaciu cu autorităţile locale se accentuează, mai
ales după ce în anul 1882 se creează la Satu Mare "Societatea Szechenyi"
(Szechenyi-Tărsulat) care avea ca scop declarat ca fiecare locuitor al
statului maghiar să ştie limba maghiară 3 • Într-o scrisoare adresată "Gazetei
Transilvaniei", Lucaciu observa foarte corect că prin crearea Societăţii
"Szechenyi" autorităţile "au emis comanda de lucru în contra noastră pe
toată linia" şi că trebuia întocmit un manifest "în numele tuturor românilor
din acest comitat" în care să se răspundă "cu toată demnitatea şi în termeni
energici la insultele, calomniile şi la tendinţele lor" • Numai pe un astfel de
4
teren favorabil ne putem explica numărul mare de "Memoriale explicative"

publicate de George Bariţiu în 1882, răspândite în tot Sătmarul, în peste
I 00 de exemplare 5 •
Conflictul dintre oficialităţile oraşului şi Lucaciu ajunge la apogeu
în anul 1884, mai ales după ce acesta din urmă este respins, împotriva legii,
din calitatea de virilist şi este înlăturat şi din adunarea generală a oraşului
Satu Mare cu motivaţia "că acest Consiliu ai cărui membri de naţionalitate
curat maghiară - fără îndoială cu sentimente numai ungureşti, nu poate
primi în sânul său un astfel de individ care, ca profesor la liceul regesc
catolic din loc, se dedă la agitaţii naţionaliste, propagând ideea daco-
românismului"6. În faţa acestor atacuri şi şicane permanente, precum şi a
încercării Ministerului Cultelor de a-1 transfera la liceul de stat din Losonc,
Lucaciu a cerut şi a obţinut de la episcopia Gherlei postul de preot în
parohia Şişeşti, pe care îl ocupă în 27 august 1885, după unele surse
documentare. Aici, într-un mediu favorabil, românesc, el îşi va desăvârşi
formaţia politică, devenind repede unul din liderii de necontestat ai
1
A. fuga, op.cil., p. 40-41.
'lupta românilor.... p. 2 IO.
'Cf. Borovszky Samu, op. cil .. p. 159.
' lupta românilor .... p. 212.
'Ibidem. p. 214-216.
"lupta românilor ...• p. 220. 225 şi A. luga. op. cit.". p. 49.
43
românilor transilvăneni. Deja la Conferinţa generală a P.N.R din 7 mai
1887 de la Sibiu, este nominalizat delegat din partea cercului Baia Mare,
fiind apoi ales în biroul de conducere al partidului'.
El intră, dealtfel, în atenţia pennanentă a autorităţilor vremii, până
la cel mai înalt nivel, aşa cum reiese dintr-o adresă a Ministerului
Comerţului (nr. 3203/20 oct. 1889) trimisă ministrului de interne, contele
Teleki Geza, personal, privind corespondenţa purtată de V. Lucaciu. Din
tabelul anexat şi care cuprinde situaţia mandatelor poştale sosite pe adresa
lui Lucaciu la Satu Mare rezultă în primul rând, că acesta, până în I
noiembrie 1885 s-a aflat la Satu Mare, mutându-se la Şişeşti după această
dată. În al doilea rând, este impresionant numărul de corespondenţi care îi
scriau lui Lucaciu. Între 13 iunie-I noiembrie 1885 Lucaciu a primit nu mai
puţin de 97 scrisori sau pachete (probabil cu cărţi). Expeditorii sunt din
comitatul Satu Mare (12), Oradea, Târgu Mureş, Jibou, Gherla, Dej,
Cojocna, Turda, Zlatna, Linz (Austria), Aiud, Şimleu Silvaniei, etc.
Aceasta ne poate ajuta să ne formăm o imagine despre rolul din ce în ce
mai însemnat pe care Lucaciu începe să-l joace în destinele românilor
transilvăneni şi nu numai. 2
Deceniul al IX-iea al sec. XIX-iea este martorul apariţiei unei noi
generaţii de luptători puşi în slujba idealurilor româneşti, pragmatici, cu
studii strălucite la mari universităţi europene. Pe lângă preoţii greco-
catolici care şi acum constituie majoritatea forţelor naţionale, apar acum o
pleiadă importantă de activişti mireni: avocaţi, învăţători, economişti,
proprietari, oameni cu rosturi însemnate în societatea vremii, dispuşi să
jertfească din averea lor pentru scopuri naţionale. De exemplu, Ioan
Giurgea, proprietar în Vezendiu, dăruise până în anul 1903 peste 30.000
coroane pentru construiri şi renovări de biserici, iar Ştefan Oşan Havaşi,
originar din Sărăuad, dona pentru biserica şi şcoala de aici 3800 coroane3 .
Trebuie să amintim că în această perioadă se pun bazele în această zonă a
unui sistem bancar şi cooperatist românesc, care a contribuit la
consolidarea unei vieţi economice româneşti. Băncile româneşti care au
acţionat aici au fost tot atâtea centre care au contribuit la coagularea
mişcării politice şi culturale româneşti, capabilă în anul 1918 să-şi
hotărască soarta: „Silvania" (înfiinţată în anul 1888), „Sătmăreana" din Seini
1
Arhiva Istorică Centrală Bucureşti, fond P.N.R. din Transilvania şi Ungaria, dos. I, voi 11, f.
280 şi Teodor V. Păcătian, Cartea de aur, voi. VII, Sibiu, 1913, p. 333.
2
Documente privind mişcarea naţională a românilor din Transilvania 1881-1891, Bucureşti,
f.a., p. 491-494.
'"Unirea", anul XIII, nr. 41 din 10 octombrie 1903.
44
(1892) "Chiorana" din Şomcuta Mare (1901), "Arina" din Sanislău (1907),
1
"Vulturul" din Tăşnad ( 1908), "Aurora" din Baia Mare •
Deceniul al X-lea din sec. al XIX-iea este dominat, fără îndoială,
de actul "Memorandului" care a bulversat societatea românească a vremii,
dar şi pe cea maghiară.
Un fapt, mai puţin cunoscut ne demonstrează că pe meleagurile
sătmărene cu cel puţin un an de zile înainte a fost redactat un memoriu
foarte asemănător ca idei şi conţinut cu "Memorandul" din 1892.
Acest memoriu a fost adoptat cu ocazia unei conferinţe ţinute la
Baia Mare, în 17 septembrie 1891, şi la care au participat reprezentanţi ai
românilor din judeţele Satu Mare, Sălaj şi din Chioar . După ce se remarca
că ideea predominantă a secolului era "ideea libertăţilor naţionale, care
serveşte de baza existenţei statelor, este ţinta de aspiraţiune a popoarelor",
se tăcea un aspru rechizitoriu al situaţiei politice care izvora din
organizarea statului dualist. Legea naţionalităţilor "indispensabilă pentru
existenţa şi înflorirea Ungariei, este numai pentru escamotarea lumii
civilizate, pentru seducerea opiniei publice europene, este ironia amară în
aplicarea principiilor de libertate publică naţională: pentru că nu numai că
principiile de libertate şi cultură naţională nu s-au dezvoltat în favorul
naţiunii române, ci din contră, cu toate măiestriile apucăturilor politice şi
cu presiuni de tot felul, libertăţile publice naţionale, condiţiunile de progres
cultural şi economic naţional, sechestrându-se pe seama unei singure
naţionalităţi, suntem ca şi deposedaţi, scoşi din cadrele vieţii
constituţionale" . Se enumera, apoi, un lung şir "de cele mai dureroase
2
suferinţe": scoaterea limbii române din administraţie şi justiţie, lipsa

funcţionarilor români, exclusivismul politic maghiar, împiedicarea
sistematică a dezvoltării culturale româneşti, persecutarea presei periodice
româneşti.
Se exemplificau apoi cele afirmate cu "argumente nerăstumabile,
luate din miile de argumente, ce Ie avem la îndemână": discriminarea
profesorilor de limbă română din gimnazii, care primeau între 400 şi 700
de florini, faţă de colegii maghiari unde suplinitorul lua 800 de florini iar
un profesor ordinar maghiar primea până la 1400 de an, deşi aveau
amândoi aceeaşi pregătire, elevilor români li se sugera să nu înveţe în limba
maternă, batjocorirea religiei greco-catolice, prin faptul că profesorii de
religie greco-catolică sunt plătiţi cu jumătate din ceea ce primesc romano-
catolici, procedura abuzivă urmată de autorităţi faţă de gimnaziul de la
1
Vezi pe larg Viorel Ciubotă, Coopera/ia şi site mul bancar românesc în jude/ul Satu Mare la
sfârşitul secolului al XIX-iea şi începui secolului al XX-iea, în SMSC, XIII, 1996, p. 145-162.
2
Maramureşenii în lupta ... , p. 190-191.
45
Beiuş, abuzul puterii administrative în cauza şcolilor confesionale greco-
catolice române din Nyiradony, Acsăd şi Nyirăbrăny, unde şcolile au fost
1
etatizate etc. •
Se considera că românii erau îndreptăţiţi să protesteze împotriva
procedurilor Ministerului de Culte şi Instrucţiunii Publice, considerate ca
"o dejosire a sfintei noastre religiuni greco-catolice şi a limbii şi literaturii
române", şi să ceară repararea acestor vătămări 2 • Dintr-o informare a
căpitanului şef al Poliţiei din Baia Mare reiese că aria problemelor
discutate la adunare a fost mai largă, atingând probleme privind chestiunea
grădiniţelor de la sate, chestiunea asociaţiilor femeilor române satmărene,
interzise de ordine venite de sus, reprezentarea adecvată a românilor în
Parlament şi la nivelul comitatului 3 .
Un capitol important în viaţa românilor sătmăreni 1-a constituit
mişcarea memorandistă şi solidarizarea impresionantă a întregului popor
român cu cauza luptei de eliberare naţională, cu ecouri adânci şi pe aceste
meleaguri. Deşi nu a adus un rezultat politic imediat, Memorandul din
1892 a avut totuşi marele merit "de a fi mobilizat pentru întâia oară
conştiinţa întregului neam românesc într-un vijelios protest ... împotriva
unei nedreptăţi seculare" , sau, după cum remarca un contemporan cu
4
evenimentele anilor 1892-1894, "în poporul nostru s-a deşteptat simţul de

naţionalitate şi conştiinţa despre drepturile sale încălcate, aşa încât azi,
poporul sătean e predispus a lupta alăturea cu inteligenţa sa ca nicicând în
răstimpul de 25 de ani a constituţionalismului unguresc" . Solidaritatea
5
impresionantă a sătmărenilor s-a manifestat atât în timpul pregătirii şi

prezentării Memorandului la Viena, dar mai ales în zilele fierbinţi ale
procesului Comitetului Naţional Român de la Cluj, în 1894.
La începutul deceniului X al secolului al XIX-iea, în întreaga
Transilvanie a avut loc o intensă companie pentru pregătirea opiniei
publice româneşti în vederea înaintării fără întârziere a unui memoriu
colectiv la Curtea din Viena. Majoritatea fruntaşilor mişcării naţionale
româneşti sătmărene, aflaţi sub influenţa covârşitoare a dr. Vasile Lucaciu,
se. pronunţau pentru înaintarea fără întârziere a Memorandului la Viena.
Vasile Pătcaşiu, Gavril Lazăr de Purcăreţi, Constantin Lucaciu şi alţii s-au
întâlnit de mai multe ori în casa lui Gavril Barbul din Mocira, unde
1
Ibidem. p. 193-194.
'Ibidem, p. 194.
1
lup/a românilor . .. p. 242.
' I. Moga, Scrieri istorice. 1926-1946. cdi!ie îngrijită de Mihail Dan şi Aurel Rădu1iu, Cluj,
1973, p. 283-284.
' Muzeul Judctan Satu Mare, Colec\ia ··Memorandişti sătmăreni'", inv. nr. 12.192.
46
împreună cu Vasile Lucaciu şi alţi militanţi ai mişcării naţionale au purtat
discuţii în vederea definitivării conţinutului memorandului ce trebuia
înaintat împăratului • În preajma importantei Conferinţe Naţionale a
1
Partidului Naţional Român din 20-21 ianuarie 1892, a fost convocată la

Seini, la 14 ianuarie o conferinţă a celor 5 cercuri electorale din comitatul
Satu Mare, având pe ordinea de zi: alegerea deputaţilor la Conferinţa
generală de la Sibiu şi constituirea clubului electoral naţional din acest
• o
com1tac
La Conferinţă au luat parte "peste 600 de alegători de
pretutindenea, dar mai ales Ţara Oaşului". Luând cuvântul, Vasile Lucaciu
a cerut delegaţilor desemnaţi la Conferinţa Generală de la Sibiu să
manifeste solidaritatea cu cele ce se vor hotărî acolo, recomandând totodată
pasivitatea totală faţă de alegerile parlamentare care urmau să aibă loc la 25
ianuarie 1892 • Ca delegaţi pentru Conferinţă au fost desemnaţi, pentru
3
cercul Medieş: Ioan Roman, protopopul Ţării Oaşului, iar ca supleant

Constantin Lucaciu; pentru cercul Cărăşeu: Aurel Pelle; pentru cercul Carei
- Gavril Lazăr de Purcăreţi şi Vasile Anderco, iar supleanţi preoţii George
Şuta din Moftinu Mic şi Vasile Leşian din Sânmiclăuş •
4
Cercul electoral al Tăşnadului şi-a ţinut conferinţa în 3 ianuarie în

oraşul Tăşnad, fiind" ... bine cercetată de popor luând parte la ea afară de o
mulţime de alegători şi un mare număr de nealegători din toate păturile
societăţii", alegându-se doi deputaţi: Andrei Cosma şi Vasile Pătcaşiu,
preot în Hotoan. Alegătorii "i-au investit pe cei doi delegaţi cu
plenipotenţă, hotărând că oricare ar fi condusele Conferinţei generale, ei le
vor privi de lege pentru ei şi le vor ţine cu sfinţenie" •
5
La Conferinţa de la Sibiu din 20-21 ianuarie, delegaţii

sătmărenilor, îndeplinind mandatul alegătorilor, s-au numărat printre
susţinătorii înaintării fără întârziere a Memorandului la Curtea din Viena.
După cum se ştie, în luna mai 1892, o delegaţie de peste 300 de persoane a
mers la Viena pentru a prezenta Memorandul românilor împăratului.
Din această delegaţie au făcut parte şi 48 sătmăreni: Ioan Bran,
proprietar în Unimăt; Antoniu Băliban, preot în Unimăt; Mihail Bobiş,
învăţător în Supuru de Sus; Mihail Bohăţiel, proprietar în Supuru de Sus;
Ştefan Cucu, preot în Pir; Demetriu Coroianu, preot în Santău; George
Filep, proprietar în Hotoan; Ioan Galu, protopop în Supuru de Sus; Gavril
'"Satu Mare"", an V. nr. 5 din 17 ianuarie 1923.

'Muzeul Jude\ean Satu Mare, colec\ia ··Memorandişti sătmăreni"", inv. nr. 12.191.
; Cf. A. luga, op. cit., p. 113-114.
'Cf. V. Netca, Istoria Alemorandului . .. p. 433-134.
„.
' 'Tribuna nr. 20 din 25 ianuarie/6 lebruarie 1892.
47
Lazăr de Purcăreţi, protopop în Sanislău; Vasile Mureşan, preot în Săuca;
Teodor Medan, învăţător în Hotoan; Vasile Pătcaşiu, preot în Hotoan;
Ştefan Pop, preot în Babţa; Iuliu Pop, preot în Mecenţiu; Constantin
Lucaciu, preot în lojib; George Stanciu, preot în Sărăuad; Augustin Pelle,
preot în Cărăşeu; Ioan Vaşvari, preot în Bârsău de Sus; Andrei Cosma,
proprietar în Bârsău de Sus; dr. Vasile Lucaciu, preot în Şişeşti; Gavril
Barbul, proprietar în Mocira; Vasile Băban, învăţător în Şişeşti; Alexiu
Berinde, protopop în Seini; Dumitru Ciontea, preot în Dumbrăviţa; S.
Costin, preot în Satu Nou de Jos; Ioan Cloaje, proprietar în Băiţa; Ioan
Chifor, proprietar în Unguraş; A. Danciu, proprietar în Surdeşti; Atanasie
Demian, proprietar în Negreia; Ioan Demian, proprietar în Bucium; Teodor
Dragomir, proprietar în Fărcaşa; Vasile Dragoş, avocat în Şomcuta Mare;
Demetriu Cânţa, ţăran în Tăuţii de Sus; Nicolae Lupan, preot în Chiuzbaia;
Grigore Mureşan, proprietar în Rus; Augustin Mosolyga, preot în Chechiş;
Andrei Medan, proprietar în Şomcuta Mare; George Paşca, preot în Satu
Nou de Jos; Andrei Pop, ţăran în Cetăţele; Ilie Pop din Şomcuta Mare; Ioan
Pop, ţăran din Şişeşti; Petru Porumb, învăţător în Tăuţii de Sus; Ioan
Racoţi, proprietar în Remetea Chioarului; Iuliu Şurani, preot în Şurdeşti;
Gligor Trif, proprietar în Chiuzbaia; Pavel Pele, ţăran în Unguraş;
Gheorghe Avram din Şişeşti. În total sunt 48 de persoane, din care 21 de
1
preoţi şi protopopi, 16 proprietari, 5 învăţători, I avocat şi 5 ţărani •
La întoarcerea delegaţiei de la Viena se produc manifestări
duşmănoase ale autorităţilor împotriva unor conducători ai mişcării
naţionale: devastarea casei lui Ioan Raţiu la Turda, actele şovine de la
Şimleu Silvaniei şi Arad. Împotriva acestor acte, românii sătmăreni şi-au
exprimat protestul şi în acelaşi timp adeziunea la cauza memorandistă.
Astfel românii din Iojib, în frunte cu preotul lor, Constantin
Lucaciu, îşi exprimau pentru dr. Ioan Raţiu "tributul de recunoştinţă sinceră
şi mulţumită şi să-i gratulăm la ţinuta-i română şi bărbătească ce pururea a
dovedit şi arătat, pentru şi în cauzele noastre adevărat româneşti .... Faptele
comitetului naţional, compus odată din elementele cele mai lucrătoare şi
după dorinţa obştei româneşti, întâmpină pretutindenea cea mai vie
satisfacţiune" 2 •
1
Cf. "Tribuna", nr.118 din 27 mai/8 iulie 1892, I. Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, Zalău,
1938, p. 135-13, V. Netea, Istoria Memorandului Românilor din Transilvania şi Banat,
Bucureşti, 1947, p. 437-441, "Gazeta Sălajului", nr. 50-51 din 25 decembrie 1937 şi Lucia
Pop, Membrii delegaţiei românilor ardeleni care au pre=entat Memorandul la Viena. la 28
mai 1892, din localităţile actualului judeţ Maramureş, în "Memorandul Românilor Centenar
( 1892, 1894-1992, 1994 ). Contributii la cunoaşterea mişcării memorandiste", Baia Mare,
1994, p. 138-141.
2
'Tribuna", nr. 139 din 20 iunie/2 iulie 1892.
48
Din Hotoan, unde activau preotul Vasile Pătcaşiu şi învăţătorul
Teodor Medan, doi dintre cei mai activi participanţi sătmăreni la
evenimentele anilor 1892-1894, "Tribuna" publica o "Declaraţiune" în care
exprima deplina adeziune pentru Comitetul Partidului Naţional care a
prezentat Memorandul la Viena, împlinindu-şi "numai mandatul primit din
adunarea generală a reprezentanţilor tuturor alegătorilor români ... Acest
pas îl aprobăm întru toate şi ne declarăm solidari cu cele săvârşite în
această acţiune" •
1
În total sunt 17 adrese şi telegrame de adeziune faţă de actul

Memorandului şi solidaritate cu dr. I. Raţiu în legătură cu vandalismele de
la Turda din 13 iunie 1892: Baia Mare (2 adeziuni), Boineşti, Cetăţele,
Chiuzbaia, lojib, Negreia, Pir, Satu Nou de Sus, Seini (2 adeziuni), Şişeşti,
Surdeşti, Tăuţii de Sus, Hotoan, Sărvăzel, Unimăt. După comitatul Solnoc
Dobâca cu 23 de localităţi, Sătmarul este pe locul al doilea (dintr-un total
de 147 de localităţi!f
Furia justiţiei şi a autorităţilor s-a revărsat mai întâi asupra
vrednicului preot Vasile Lucaciu, prin două procese, intentate la Debrecen
şi Satu Mare, fiind acuzat de defăimarea statului maghiar şi "aţâţarea prin
presă, împotriva unei naţionalităţi", ca urmare a redactării şi tipăririi
"Circularei convocatoare" pentru pregătirea predării Memorandului. La
procesul ţinut la Debrecen a luat parte un numeros public românesc, circa
70 de persoane venite din părţile Sătmarului, Sălajului şi Bihorului, pentru
a asista la "lupta ce preotul Şişeştilor a susţinut-o cu impilatorii noştri".
Suspendarea lui Vasile Lucaciu din funcţia de preot al Şişeştiului de către
episcopul unit de Gherla, Ioan Szabo, la cererea guvernului maghiar, a
provocat în rîndurile românilor sătmăreni o vie nemulţumire, acest act fiind
calificat de către Vasile Pătcaşiu drept "o trădare a celei mai sfinte cauze
naţionale ... Poporul se simte vătămat în conştiinţa sentimentelor sale de
stimă, iubire şi recunoştinţă faţă de cei ce se luptă cu dezinteresare întru
apărarea cauzelor bisericeşti şi naţionale ... şi nu este putere omenească care
să-l poată linişti până când i s-a făcut dreptate" (lui V. Lucaciu n.n.) 3 •
Sătmărenii au luat parte cu entuziasm la marea adunare convocată în 20
septembrie 1892 la Sişeşti, de către un comitet avînd în frunte pe Gheorghe
Pop de Băşeşti. Constantin Lucaciu a venit la Şişeşti "cu corul şi
1
Idem. nr. 141din23 iunie/5 iulie 1892.
2
Cf. Nicolae Josan, Ade=iunea populară la mişcarea memorandistă (1892-1885). Mărturii
documentare, Bucureşti, I 896, passim.
3
Muzeul Judefean Satu Mare, Colectia Memorandişti Sătmăreni, inv. nr. 12.187, 12.194,
12.193, 12.192.
49
poporenii" din lojib şi tot el a citit scrisoarea adresată de adunare Papei de
la Roma, în legătură cu suspendarea lui V. Lucaciu 1•
Din însărcinarea Comitetului executiv Teodor Mihali lansează la
29 septembrie o circulară în care cerea "să se ridice cuvinte de protest"
împotriva actului de suspendare semnat de către episcopul Gherlei,
răspunzându-se acestei chemări din majoritatea localităţilor sătmărene.
2
După un an de frământări, la 13 mai 1893, procurorul general din

Cluj, Vita Sandor, deschide acţiunea penală împotriva tuturor membrilor
Comitetului Central Român 3 • Românii au răspuns acestei măsuri a
guvernului maghiar prin organizarea Conferinţei extraordinare a Partidului
Naţional Român din 23-24 iulie 1893, printre cei 21 O delegaţi numărându
se şi sătmărenii Constantin Lucaciu, Gavril Lazăr de Purcăreţi, Vasile
Pătcaşiu şi alţii. Conferinţa a acceptat în unanimitate moţiunea de
solidarizare fără rezerve cu conţinutul Memorandului, dându-se astfel un
răspuns clar încercărilor guvernului maghiar de a prezenta pe conducătorii
românilor doar ca nişte simpli "agitatori".
Procesul ce urma să fie intentat apărea ca unul politic şi nu ca unul
de presă, aşa cum urmăreau autorităţile să-l prezinte. Procesul
Memorandului desfăşurat în luna mai 1864, la Cluj a arătat adeziunea
deplină a românilor cu conducătorii lor, inculpaţi pentru faptul că au avut
curajul să demaşte nedreptăţile apăsătorului regim dualist. Prin acest
proces, remarca Vasile Pătcaşiu "a fost împrocesuată însăşi naţiunea
română din această patrie, a cărei existenţă este ameninţată cu nimicire" •
4
Românii sătmăreni au participat cu entuziasm la mişcarea largă de

solidarizare românească din zilele fierbinţi ale anului 1894. Cu mult înainte
de proces, ziarul "Budapesti Hirlap" din 9 martie 1894 remarca că "toate
comunele Sătmarului sunt năpădite de preoţi şi învăţători valahi, care prin
cuvinte frumoase şi tot soiul de promisiuni agită populaţia valahă" 5 . Modul
cum a înţeles să-şi manifeste solidaritatea poporul român din toată
Transilvania, cu conducătorii săi judecaţi la Cluj a depăşit toate aşteptările.
Au avut loc peste tot, cu toate măsurile preventive luate de autorităţi,
adunări de protest împotriva politicii opresive a guvernului şi de
solidarizare cu memorandiştii . Peste 360 de adeziuni au fost publicate în
1
A. luga, op. cil„ p. 135-136.
'Ibidem, p. 163-164, 180, 187.
Dr. Valer Branişte, Aminliri din închisoare, Bucureşti. 1972, p. 190.
1
' Muzeul Jude1ean Satu Mare. inv. nr. 12.190 şi 12.194.

s A. luga. op. cil„ p. 274.
50
presa vremii 1, iar alte 268 din cauza "colosalei îmbulzeli de material" au
fost păstrate într-un volum pentru posteritate .Din părţile sătmărene au fost
2
expediate 17 adrese de adeziune pentru fruntaşii P.N.R judecaţi la Cluj.

Cele mai multe provin din plasele Baia Mare şi Şomcuta Mare: Chiuzbaia
(21 aprilie I 3 mai 1894), Şurdeşti (2 mai), Tăuţii de Sus (mai 1894),
Unguraş (2 mai), Săsar (4 mai), Prilog (mai 1894), Recea (4 mai), Şindreşti
(3 mai), Bontăieni (2 mai), Cetăţele (2 mai), Dăneşti (2 mai), Ferneziu (4
mai), Doba (6 mai), Gereuşa (7 mai), Homorodu de Mijloc (mai),
3
Giurtelecu Hododului (7 mai), Hotoan (6 mai) .
Adresele au un număr mare de semnături: Chiuzbaia - cu 117 capi
de familie (şi numele a 500 de susţinători), din care 43 de ştiutori de carte;
Bontăieni - cu 60 de nume; Cetăţele - cu 69 de nume, din care doar 4
ştiutori de carte; Dăneşti - cu 60 de nume, Şurdeşti - cu 118 nume, din care
doar 2 ştiutori de carte; Tăuţii de Sus - cu 38 nume, din care 17 ştiau să
scrie; Unguraş - cu 75 de nume, din care 35 ştiau să scrie; Săsar - cu 491,
din care doar 55 ştiau să scrie; Prislop - cu 96 de nume, din care doar 8
neştiutori de carte; Recea - 58 de nume; Şindreşti - 9 semnături; Doba - I I O
nume, din care 66 neştiutori de carte; Hotoan - 149, din care 86 ştiau să
scrie; Giurtelecu Hododului - 14 nume care toţi ştiau să scrie •
4
În ceea ce priveşte conţinutul adreselor, in toate populaţia românească îşi

exprima ataşamentul la mişcarea memorandistă, cu conducătorii judecaţi la
Clu/.
Sătmărenii şi-au trimis reprezentanţi şi la procesul de la Cluj.
Astfel, Antoniu Băliban, Vasile Pătcaşiu şi alţii, au făcut parte din delegaţia
condusă de vicarul Silvaniei, Alimpiu Barbulovici, care s-a prezentat în
seara zilei de 7 mai 1894 la dr. Ioan Raţiu pentru a-i prezenta "omagii de
cinstire şi iubire şi pentru a-l îmbărbăta în luptă" 6 •
Mişcările de protest din luna mai a anului 1894 au fost deosebit de
puternice, la ele participând ţărani, învăţători şi preoţi. Episcopul unit al
Gherlei, Ioan Szabo, într-o circulară din 26 mai 1894, auzind că "unii
dintre preoţi şi docenţi s-ar pune în fruntea unor mişcări care trec peste
marginile permise şi care pot tulbura şi primejdui ordinea şi liniştea
Ştefan Pascu, Din răsunetul procesului memorandist în masele populare, in '"Transilvania",

1
an XXV ( 1944 ), nr. 8-9. p. 685-705.

2
Cf. N. Josan, Adrese de aderen(ă la cau=a memorandistă în colecţiile Mu=eului de Istorie
Alba Iulia, în „Apulum", XII, 1974, p. 431-438.
3
Cf. N. Josan, Ade=iunea populară..... p. 279-292 şi 299.
'Ibidem ..
' Vezi pe larg Viorel Ciubotă, Aspecte ale mişcării memorandiste din judeţul Satu Mare
(1892-1894), in SMSC, IV, 1980, p. 203-211.
'' Aurel Tripon, Monografia - almanah a Crişanei, Oradea. 1936. p. 456.
51
publică, le interzice part1c1parea la asemenea demonstraţii politice
"antipatriotice", îndrumându-i totodată să ferească poporul "de orice
influenţe şi agitaţiuni prin care să poată tulbura ordinea şi liniştea publică şi
care ar putea avea urmări grele şi neprevăzute" 1 •
Sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul secolului al XX-iea nu
au fost deloc faste pentru românii transilvăneni. Ofensiva autorităţilor
vremii se îndreaptă împotriva a tot ce era românesc, luând măsuri pentru
desfiinţarea şi a ultimelor rămăşiţe de autonomie. Şi cum era de aşteptat,
efortul principal a fost îndreptat spre şcolile confesionale româneşti, care,
gradat, au fost supuse la nenumărate măsuri care au dus la transformarea
multora dintre ele în şcoli de stat.
Astfel, în anul 1893, prin Legea XXVI, se hotăra mărirea salariilor
învăţătorilor confesionali la o sumă cu mult mai mare decât ar fi putut să
suporte foarte multe comunităţi româneşti. Conform paragrafului 9, dacă
comunitatea locală nu putea să acopere salariul învăţătorului, trebuia ca în
termen de 3 luni să se adreseze Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor pentru
întregirea lui cu ajutorul statului. Acesta, conform legii, dacă contribuţia
depăşea 120 de coroane îşi rezerva dreptul de numire şi transfer a cadrelor
didactice.
Paragraful 12, cel mai periculos, prevedea că dacă două şcoli din
aceeaşi comună cer ajutor de stat, Ministerul Instrucţiunii "este de drept a
înfiinţa şcoala de stat" .
2
În acelaşi timp, se trecea peste dreptul garantat de lege, pe care-l

aveau susţinătorii de şcoli, de a stabili singuri manualele necesare,
interzicându-se orice lucrare care aducea atingere ideii de "stat maghiară".
Astfel, în 1896 s-a publicat o listă de 60 de cărţi interzise în şcolile
româneşti, printre acestea figurând mai ales cele care tăceau referire la
istoria şi geografia românilor sau referitoare la Ardeal: T. Ceontea,
Geografia universală, Arad, 1884, I. M. Moldoveanu, Geografia
Ardealului pentru şcolile populare, Blaj, 1878, Petru Maior, Istoria pentru
începutul românilor în Dacia, Budapesta - Gherla, 1883, Aron Pumnul,
lepturariu românesc, Viena, 1862-1865, V. Petri, Elementar sau abecedar
pentru şcolile româneşti, etc. 3. Dispoziţiile acestea au fost reînnoite prin
ordinul 21.441 din 1906, când se mai adăugau încă 54 de titluri la lungul şir
de cărţi interzise în şcolile româneşti confesionale4 •
1
Muzeul Judeţean Satu Mare, inv. nr. 12. 188.
~I. Ardeleanu Senior, Istoria învăţământului ... , p. 46-47.
'Cf. V. Popeangă, Presa pedagogică din Transilvania 1860-1918, Bucureşti, 1966, p. 28.
' CF. I. Ardeleanu Senior, Istoria învăţământului ... , p. 78-79.
52
Însă ofensiva principală a autorităţilor s-a îndreptat mai ales spre
transformarea şcolilor confesionale româneşti în şcoli de stat. Mijloacele pe
care le-au folosit au fost deosebit de diverse. Astfel, cea mai obişnuită
metodă era aceea a declarării şcolilor ca "necorespunzătoare". Aşa se
întâmplă, de exemplu, în 15 septembrie 1897, cînd inspectorul regal al
învăţământului din Satu Mare comunica prin adresa nr. 4483 episcopiei de
Gherla că şcolile din lojib şi Potău sunt necorespunzătoare din punctul de
vedere al spaţiului. Episcopia îi cerea la rândul ei protopopului de Apa ca
pentru conservarea caracterului românesc al şcolilor să ia măsuri pentru
construirea de noi săli de clasă 1 •
Cu adresa nr. I 0520 din 27 noiembrie 1901 Ioan Papiu, vicarul
general al Episcopiei din Gherla, îl informa pe Gregoriu Pop, protopopul
Eriului, că Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice ameninţa cu
suspendarea următoarelor şcoli din protopopiat: Acâş, din cauza lipsei de
calificare a învăţătorului şi neasigurării salariului la minimul prescris de
lege; Căuaş, din cauza edificiului necorespunzător cu numărul elevilor
obligaţi să umble la şcoală; Satu Mic, edificiu şcolar necorespunzător şi
salariul minim neasigurat; Mecenţiu, salariu minim neasigurat; Socaciu,
salariu minim neasigurat2 •
Prin adresa nr.1824 din 12 iunie 1907 a Episcopiei de Oradea,
protopopul Careilor era informat că Comitetul administrativ Satu Mare,
prin adresa 1756 din 12 aprilie, cerea ca până la 1 septembrie 1907 să fie
remediate lipsurile la următoarele şcoli: Ghenei, unde "sala şcolară este
scundă, strâmtă şi întunecoasă"; Moftinu Mic, unde 70 de elevi
"frecventează şcoala evanghelică reformată; 46 nu merg deloc la şcoală şi
apoi sălile de curs sunt prea strâmte şi trebuiesc lărgite"; Sânmiclăuş,
"şcoala nu corespunde normelor igienice şi trebuie reconstituită din nou";
Tiream, "228 de copii frecventează şcoala latină, sala şcolară este strâmtă
şi îngustă, trebuind lărgită, apoi trebuie înfiinţat încă un post învăţătoresc
... "; Carei, "sălile de învăţământ sunt prea înghesuite, a se organiza a patra
şcoală ... ''. Protopopul era chemat să ia măsuri împreună cu scaunele
şcolare pentru înlăturarea acestor probleme 3 •
Deschiderea şcolilor de stat cu limba de predare maghiară în sate
româneşti sau majoritar româneşti devine un fenomen des întâlnit în
această perioadă.
Astfel, dacă până în 1868, în comitatul Satu Mare nu a existat nici
o şcoală de stat, până în 1895 se deschid astfel de şcoli în Seini, Cavnic,
1
Arh. Parohiei ortodoxe Apa, neinv.
2
Arh. Parohiei ortodoxe Unimăt, neinv.
3
„.
lupta românilor p. 327-328.
53
Peleşu Mare, Şomcuta Mare şi Negreşti. Cu prilejul sărbătoririi
"Mileniului'', în 1896, s-au mai deschis astfel de şcoli în Apa, Medieşu
Aurit, Odoreu, Potău, Dindeşti, Sânmiclăuş, Vama, iar în 1905 în Oraşu
Nou, Borleşti, Domăneşti, Hrip, Lipău, Culciu Mare, Gereuşa, Pomi,
Sătmărel, în 1907 în Târşolţ, Andrid, Doba, Ghenei etc., astfel încât deja
existau şcoli de stat în 40 de localităţi româneşti, care se adăugau la cele
202 şcoli confesionale sau particulare cu limba de predare maghiară. La fel
a crescut numărul grădiniţelor de copii care ajung la 2i.
Nu este mai puţin adevărat că autorităţile vremii au putut acţiona,
mai ales în comunităţile româneşti slabe, unde existau disensiuni sau unde
sărăcia era prea mare pentru a putea face faţă prescripţiilor legale.
Uneori învăţătorii, din dorinţa de a trăi mai bine, apelau la
autorităţile statului. Aşa procedează învăţătorul Ion Ciulean din Mădăras,
care în 1895 ap~lează la inspectorul şcolar de la Satu Mare ca să
atenţioneze antistia bisericească să-i podească locuinţa învăţătorească, deşi
calea normală ar fi fost apelul la Episcopia greco-catolică de Oradea. În
1897 el convinge pe oamenii din sat să ceară de la stat întregirea salariului
la 400 de coroane "ademenind poporul cu vorbe viclene ... „~.
Dar chiar unii părinţi şi-au luat copiii de la şcoala românească şi
i-au adus la cea romano-catolică "precum ei însăşi au mărturisit ca să-şi
însuşească limba maghiară". Preotul notează numele poporenilor "aceştia
uitaţi de datorinţele lor creştine şi naţionale ... ": Pintea Vasile, Pop Vasile,
Covaci Petre3 •
La fel se întâmplă în Tăşnad, oraş cu 4323 de suflete, din care
români 712 persoane. Aici, până la legea Apponyi a fost şcoală
confesională românească unde cantor-învăţător era Grigore Rusu. În anul
1908, acesta "sigur la comanda inspectoratului şcolar din Zalău - nota
Vasile Pătcaşiu - a înaintat un atestat în care zicea că toţi părinţii doresc ca
limba de propunere în şcoală să fie cea maghiară, căci şi până aici, afară de
religiune şi limba română toate studiile au fost numai în ungureşte".
Acest atestat pe care preotul locului l-a semnat din "nebăgare de
seamă" a fost înaintat Comisiei administrative care a decretat imediat
şcoala cu limbă de predare maghiară. Când s-au văzut înşelaţi, credincioşii
şi preotul au încercat toate mijlocele de a reveni la situaţia dinainte, dar fără
succes. În disperare de cauză ei au hotărât, "decât să propagheze
1
Cf. Borovszky Samu, op. cit.• p. 341-342.
~ Parohia Ortodoxă Mădăras, Cronica parohiei Mădăras. neinv .• f. 6-7.
1
lhidem. f. 5.
54
maghiarismul pe spesele lor proprii la poporul şi de altcum maghiarizat'', să
suspende "dreptul de a susţine şcoala pe timp nedeterminat" •
1
În acelaşi timp sunt şi nenumărate comune româneşti cu preoţi şi

dascăli vrednici, unde în ciuda tuturor adversităţilor, şcolile au reuşit să-şi
menţină caracterul confesional românesc. Dăm exemplul celei din
Sătmărel, unde şcoala "mai demult a avut doi învăţători, ţinând piept cu
mândrie curentului puternic de maghiarizare ce venea dinspre inspectoratul
regesc din Satu Mare şi graţie acestei şcoli bine conduse toţi locuitorii din
sat au citit şi scris româneşte" (subt. n) 2.
Un exemplu şi mai concludent în această privinţă îl avem din
Hotoan, o mică comunitate românească din sudul judeţului, unde pe la
1898 trăiau 604 suflete, din care 260 persoane ştiau să scrie, să citească şi
să calculeze. În 1904 se aflau în sat 240 de cărţi de rugăciune, 6 persoane
erau abonate la ziare româneşti şi 4 la ziare ungureşti "ce le trimite statul
aproape gratuit".
Şcoala nouă a fost edificată în anii 1893-1894 şi a costat 2400
coroane, corespunzând tuturor "cerinţelor didactice şi igienice". Avea în
1905 şi o bibliotecă cu I 00 de "cărţi didactice şi de citit pentru popor", de
unde fiecare putea împrumuta gratis cărţi. Este de menţionat că aici au
acţionat doi dintre cei mai vrednici români ai vremii, preotul Vasile
Pătcaşiu şi învăţătorul Teodor Medan, La fel, este de remarcat faptul că
această mică comunitate, care, atunci când îşi edificase şcoala ceruse
ajutoare printr-un "Apel către publicul român" (au fost trimise 71 O
coroane), la rândul ei răspundea tuturor iniţiativelor menite să ajute şcolile
şi bisericile româneşti. Astfel, în 1888 trimiteau 14 coroane pentru Şcoala
"Reuniunii Femeilor Române Sălăjene" din Şimleu Silvaniei, la 1895
trimiteau 30 coroane şcolii confesionale din Acâş etc.J.
Subliniem, încă o dată, că acolo unde preoţii şi învăţătorii au fost
trup şi suflet devotaţi intereselor comunităţilor româneşti, autorităţile
maghiare nu prea au reuşit să facă mult rău, deşi s-a acţionat cu toate
mijloacele.
Anul 1907 înseamnă pentru învăţământul confesional românesc un
moment de răscruce, mai ales după adoptarea de către Parlamentul maghiar
a articolului de lege XXVIII, aşa numita Lege Apponyi, după numele
iniţiatorului ei. Legea era chemată să răspundă unei probleme care
frământase necontenit societatea maghiară: educaţia naţională maghiară a
naţionalităţilor prin şcoală.
1
Paroh ia Ortodoxă Hotoan. neinv.
' Parohia Ortodoxă Sălmărcl, Cronica parohiei Sătmărel, neinv„ r. 6.
; Parohia Ortodoxă Hotoan. Cronica Hotoanului. neinv„ p. 16. 18. 29, 31, 32.
55
Acest fapt era recunoscut deschis prin adresa nr. 76000 - 1907 din
19 iulie, semnată de contele Apponyi, trimisă tuturor ordinariatelor
episcopeşti greco-catolice, în care se sublinia că legea "are de scop aceea,
ca din toate şcoalele de pe teritoriul statului maghiar să se eschidă (excludă
n.n) orice tendinţă menită de a conturba unitatea naţiunii şi mai presus
nutrirea conştiinţei de cetăţean maghiar şi a sentimentului patriotic să fie
unul dintre scopurile supreme ale educaţiunii în fiecare şcoală" 1 •
În primul rând, legea îi scotea pe învăţătorii confesionali români
de sub autoritatea bisericii şi-i declara funcţionari publici, fiind obligaţi să
depună jurământ de credinţă faţă de statul maghiar. Scopul şcolii, conform
paragrafului 19 din lege, era ca elevul de limbă maternă nemaghiară să
înveţe într-atât limba maghiară, încât "la finea cursului al IV-iea să fie în
stare a-şi exprima cugetele ungureşte, cu grai viu şi la scris de înţeles".
Atingerea acestui scop trebuia asigurată "cu ajutorul metodului
direct, cu convorbiri maghiare, lecturi maghiare, cu deprinderi scolastice
conduse în limba maghiară şi cu jocuri". În acest scop, studiul limbii
maghiare se introducea într-un număr sporit de ore, de la 13 ore pe
săptămână la şcoala cu un singur învăţător, la 39 de ore la şcolile cu 6
învăţători.
Tot conform legii, salariul învăţătorilor se mărea la 1000 coroane
pe an. În cazul când comunitatea nu-i putea asigura salariul, statul venea în
ajutor numai dacă învăţătorul era un bun "patriot"2 . În şcolile de stat toate
materiile, în afară de religie, se predau în limba maghiară, după manuale
aprobate de minister 3 •
Legea a mai fost completată cu un ordin a lui Apponyi din
decembrie 1908, prin care se dispunea ca în şcolile de stat, inclusiv religia
se putea preda în limba maghiară, iar în 1913 apărea Legea Zichy (Legea
XVI) prin care salariile învăţătorilor se măreau la 1200 de coroane, salariu
care putea ajunge împreună cu gradaţiile, la un învăţător cu 35 de ani de
activitate, la suma de 3200 de coroane anual 4 .
Bineînţeles că a urmat o adevărată "vânătoare de vrăjitoare"
împotriva învăţătorilor români care îndrăzneau să-şi afirme sentimentele
naţionale sau încercau să propună elevilor lecţii care nu erau conforme cu
noile legi. Cele mai cunoscute sunt cazurile învăţătorilor din Ardusat şi
Dindeşti, primul acuzat de neglijenţă în "dezvoltarea simţului de alipire la
1
Muzeul Judefean Salu Mare, inv. nr. 20.126.
2
Cf. Plan de învăfământ al limbei maghiare, Gherla, 1908, p. 3, 13.
1
I. Ardeleanu Senior, Istoria învăţămânlului ... , p. 51.
'Ibidem. p. 52.
56
patria maghiară" şi de "tendinţe antistatale" , iar al doilea de folosire în
1
şcoală a manualelor şcolare româneşti • Însă cel mai notoriu este cazul
2
preotului Constantin Lucaciu care preda religia la şcoala de stat din

Craidorolţ, care era acuzat de inspectorul şcolar regal din Satu Mare,
Bodnăr Gyorgy, că predă religia în limba română şi copiilor cu limba
maternă maghiară şi "tot în limba română notează în jurnalul şcolii
materiile predate". Inspectorul cerea episcopiei ca preotul să fie atenţionat
sever ca "să procedeze regulamentar şi ... în jurnalul şcolii de stat să nu
îndrăznească a face notări într-o limbă străină, în acela putându-se face
notări exclusiv în limba maghiară, căci paragraful 33 al articolului de lege
27 din anul 1907 interzice completarea jurnalului şcolar într-o limbă
nemaghiară, până şi în şcolile confesionale ... " •
3
Începutul secolului al XX-iea aduce, după cum se cunoaşte, o

nouă orientare politică, activismul, în mişcarea naţională românească din
Imperiul austro-ungar. La Conferinţa naţională de la Sibiu din I O ianuarie
1905, printre cei 97 delegaţi, din părţile sătmărene au participat mai mulţi
reprezentanţi: dr. Vasile Lucaciu, dr. Teofil Dragoş, George Achim,
Augustin Dragoş, dr. Victor Nilvan 4 • Printre cei 79 de delegaţi care s-au
pronunţat pentru reintrarea în viaţa politică s-au numărat şi sătmărenii •
5
În 11 ianuarie 1905 era publicat un "Apel către alegătorii români",

în care românii erau chemaţi să-şi constituie, pentru fiecare cerc electoral,
comitete executive electorale şi bineînţeles să voteze candidaţii propuşi de
Partidul Naţional Român. În părţile sătmărene a fost propus un singur
candidat şi anume avocatul dr. Andrei Doboşi, pentru cercul Medieşu
Aurit, care s-a retras din cursa electorală0 •
La alegerile din 26 ianuarie 1905 a mai candidat cu program
naţional român dr. Teofil Dragoş în cercul electoral Şomcuta Mare. Şi
acesta se retrage, locul său fiind luat de dr. Vasile Lucaciu, care s-a
confruntat cu contele Teleky Păi, personalitatea cea mai influentă din zonă.
Acesta a şi câştigat alegerile 7 •
Alegerile din anul 1905 au fost un eşec pentru candidaţii Partidului
Naţional Român din cauza lipsei de experienţă a partidului, a lipsei
mijloacelor materiale, a insuficientei pregătiri a lor.
1
Maramureşenii în lupta ... , p. 275.
2
Lupta românilor ... , p. 385.
' Lupta românilor ... , p. 366.
4
Cf. Liviu Maior, Mişcarea naţională românească din Transilvania 1900-1914, Cluj Napoca,
1986, p. 71 şi "Unirea", anul XV, nr. 2 din 13 ianuarie 1905.
; "Tribuna" (Arad), anul IX, nr. I din I 124 ianuarie 1905, p. 1-5.
"Cf. Ioan Georgescu, George Pop de Săseşti, Oradea, 1935, p. 122.
7
Cf. Borovszky Samu, op. cit., p. 560.
57
Adversarii candidaţilor români erau toţi politicieni cu experienţă
care ştiau să folosească orice mijloace pentru a câştiga: bătăuşi electorali,
coruperea alegătorilor, folosirea jandarmilor împotriva alegătorilor români,
1
asasinate etc. •
Cum nota preotul din Mădăras în Cronica satului" ... nici unde nu
s-a apl.icat în aşa măsură la alegeri corupţiunea, cum s-a aplicat la aceste
alegeri .... Cei de la putere au aplicat ameninţările cele mai oribile faţă de
aceia care a cutezat a se opune partidului dominant, ba în intervenţia lor a
mers până acolo, că preotului local i-a spus în faţă că pe notarul comunal,
care a stat sub cercetare disciplinară numai atunci îl vor transpune la alt
oficiu, dacă românii din Mădăras la număr 180, toţi vor vota pe candidatul
guvernamental. Europa toată întreagă a stat uimită la atâtea fărădelegi
politice petrecute în Ungaria la alegeri ... „~ .
Alegerile următoare au fost mai atent pregătite de către fruntaşii
politici români sătmăreni. Astfel, în 23 noiembrie 1905 se constituie
"Clubul alegătorilor din comitatul Sătmarului, care stau la baza
programului partidului naţionalităţilor, reprezentat în dieta din Budapesta".
În Comitetul Central comitatens au fost aleşi dr. Coriolan
Ardelean, Avram Breban, Gavril Barbul, Dionisie Bran, dr. Andrei Doboşi,
dr. Teofil Dragoş, Gavril Lazăr, Constantin Lucaciu, dr. Vasile Lucaciu,
Nicolae Nilvan, Demetriu Pop, George Şuta, Ion Sârbu, dr. Aurel Caba şi
dr. Ioan Tătar3 •
Statutele clubului adoptate cu acest prilej prevedeau în paragraful
III că "Scopul acestui club comitatens este: susţinerea, propagarea şi
realizarea susnumitului program (susţinut de Partidul naţionalităţilor din
Parlamentul de la Budapesta n.n.) în toate ramurile vieţii publice şi mai ales
în comitat".
Se prevedea organizarea de comitete cercuale, formate din 24
membri, în Carei, Cărăşeu, Medieşu Aurit, Baia Mare, Şomcuta Mare şi
subcomitete comunale din 12 membri 4 •
La alegerile generale din 1906 au candidat în Sătmar următorii
fruntaşi politici români: cercul Şomcuta Mare, dr. Alexandru Vaida
Voevod; cercul Medieşu Aurit, dr. Ioan Erdelyi; cercul Cărăşeu, Constantin
Lucaciu şi cercul Tăşnad, dr. Coriolan Steer5 • Din păcate, şi de această dată
presiunile inimaginabile ale autorităţilor şi-au făcut efectul, candidaţii
1
Cf. I. Georgescu, George Pop de Băseşti, Oradea, 1935, p. 127-136.
~ Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica parohiei Mădăras, neinv., f. 9.
Maramureşenii în lupta ... p. 251.
1
' Ibidem, p. 252.

'"Unirea", anul XVI, nr. 16 din 19 aprilie 1906, p. 128.
58
români nereuşind să fie aleşi. Astfel, Constantin Lucaciu a întrunit 787
voturi, iar candidatul maghiar Pillisy Istvan a câştigat cu 997 voturi 1• Un
fapt îmbucurător, subliniat şi de Constantin Lucaciu, într-o scrisoare
adresată alegătorilor: "N-a fost nici un preot din clerul marelui vostru cerc,
nici unul barem, să stea sub stindardul contrarului. N-a fost nici
dăscălimea, afară de unul singur, care a trădat cauza naţională română" •
2
Cea mai dură luptă a fost în Şomcuta Mare, unde toată lumea era
sigură de victoria lui Alexandru Vaida Voevod, care în 12 zile parcursese
cele 48 de comune ale cercului. Oponentul său, contele Teleky Păi, a
folosit iarăşi toate mijloacele de teroare şi intimidare a alegătorilor români,
reuşind să câştige alegerile cu un plus de 300 de voturi! 3 .
Din păcate, aceleaşi scene s-au repetat şi la alegerile din anul 191 O
când candidaţii Partidului Naţional Român, Constantin Lucaciu, Alexandru
Yaida Yoevod, deşi au dus o campanie electorală modernă, cu un program
care se adresa deopotrivă românilor, maghiarilor şi şvabilor, n-au reuşit să
iasă învingători. Mai mult, Constantin Lucaciu a renunţat la candidatură
"fiindcă presiunea şi corupţia erau să ducă la vărsare de sânge" . Lui
4
Lucaciu i s-a intentat şi proces de agitaţie, desfăşurat în 6 februarie 1911, în

faţa curţii cu juraţi din Satu Mare, fiind acuzat că în timpul campaniei
electorale, la Borleşti, ar fi afirmat: "Oameni buni, ţineţi cu noi, cu partida
noastră, dacă voiţi să ne meargă bine. Nu vă lăsaţi a fi mituiţi cu bani.
Feriţi-vă de cei ce vreau să vă corupă. Nu vă vindeţi sufletele, căci banii lor
sunt banii lui luda vânzătorul. .. ". Tribunalul l-a condamnat la 3 zile
închisoare şi 60 coroane amendă, mai ales că Lucaciu, înfruntând curtea
ostilă a ţinut să vorbească în limba română 5 .
Evenimentul politic mai important al acestei perioade a fost, fără
îndoială, constituirea Partidului Naţional Român comitatens Satu Mare,
într-o adunare desfăşurată la Baia Mare, în data de 31 august 1909, la care
au luat parte 38 de reprezentanţi ai cercurilor electorale din comitat. George
Pop de Băseşti, care a prezidat adunarea, a subliniat necesitatea organizării
în lupta pentru apărarea celor mai elementare drepturi "în acest comitat atât
de expus la marginea ţinuturilor locuite de români ... " 6 •
1
Cf. Borovszky Samu, op. cil„ p. 563.
~ Apud Ioan Tomole, Românii din Crişana. Sălaj şi Să/mar în luplele naţional-elec/orale de la
începu/ul secolului al XX-iea. Baia Mare, 1999, p. 136.
'Ibidem. p. 148-152 şi Borovszky Samu, op. cil„ p. 563.
'"Poporul român" (Budapesta), anul X, nr. 21din18/21 mai 1910.
'"Gazeta Transilvaniei", nr. 21din12 februarie 1911.
'' lup/a românilor .... p. 350-351.
59
Comitetul comitatens cuprindea nume cunoscute ale mişcării
naţionale româneşti: dr. Vasile Lucaciu, preşedinte; Alexandru Stan, mare
proprietar în Lipău şi dr. Teofil Dragoş din Baia Mare - vicepreşedinţi; iar
secretari, dr. Aurel Nyilvan, avocat în Şomcuta Mare şi Vasile Ardeleanu,
preot în Vetiş. Tot cu această ocazie s-au ales şi comitetele şi preşedinţii
cercurilor electorale din comitat, personalităţi care vor juca un rol extrem
de important în organizarea luptelor împotriva episcopiei de Hajdudorog:
Alexe Berinde, Nicolae Nyilvan, George Şuta, George Achim, Mihai
Ciurdariu 1•
Noul Comitet comitatens a elaborat în perioada următoare un
"Normativ pentru organizarea Partidului Naţional Român, aparţinător
partidului naţionalităţilor reprezentate în dieta ţării, pe teritoriul comitatului
Sătmar" 2 , care a stat la baza organizării unitare de filiale pe cuprinsul
comitatului. La baza partidului stăteau organizaţile comunale: "Organizaţia
partidului se face după comunele politice. Cetăţenii, care primesc şi stau pe
baza programului naţional, întrunindu-se în conferinţă, aleg din sânul lor
comitetul comunal. .. " (paragraful 5)
Din păcate, cunoaştem deocamdată doar un singur caz de
organizare a unui astfel de comitet comunal la Sătmărel, o localitate situată
în apropierea oraşului Satu Mare. Adunarea de constituire s-a desfăşurat în
15 mai 191 O.Problemele discutate la adunare: Normativul de organizare,
alegerea comitetului comunal, Manifestul Comitetului Central electoral,
etc. ne demonstrează că deja avem de-a face cu o altă lume a satului, care
cunoştea marile probleme care frământau societatea în acea vreme, o lume
care începe să-şi dea seama de forţa pe care o reprezintă, o lume sătească
ce va sta alături de conducătorii ei în luptele duse pentru conservarea limbii
şi bisericii din anii 1912-1913.
Problema care a provocat cele mai mari frământări în rândul
românilor sătmăreni din epoca modernă a fost, fără îndoială, constituirea în
anul 1912 a episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog, la care au
fost înglobate şi 46 de parohii din diecezele Oradei şi Gherlei, aflate în
marea lor majoritate pe teritoriul comitatului Satu Mare: Amaţi, Sătmărel,
Culciu Mare, Boghiş, Oar, Petea, Doba, Vetiş, Ciumeşti, Domăneşti,
Ghenei, Moftinu Mic, Carei-parohia română, Resighea, Sanislău, Dindeşti,
Andrid, Tiream, Portiţa, Vezendiu, Adoni, Curtuiuşeni, Tarcea,
Galoşpetreu, Pişcolt, Văşad, Chiniz, Şilindru din România, Csegold,
Csengerujfalu, Porcsalma, Nyiracsăd, Nyiradony, Nyirăbrăny, Almosd,
1
Ibidem ..
2
Cf. Viorel Ciubotă, Un document necunoscut prMnd organi:area Partidului Naţional
Român pe teritoriul comitalului Satu Mare., în SMSC, IX-X, I 992-1993, p. 169- I 75.
60
Bagamer, Hosszupălyi, Kakad, Nagyleta-parohia română, Pocsaj, Vertes,
Mak6, aflate azi în Ungaria (toate din dieceza Oradei), Botiz, Satu Mare-
parohia română, Odoreu, lojib (din dieceza Gherlei).
Înfiinţarea episcopiei de Hajdudorog a reprezentat o etapă extrem
de importantă în procesul de constituire a unei entităţi ecleziastice greco-
catolice maghiare, început în a doua jumătate a secolului al XIX-iea.
Astfel, Ia 16 aprilie 1868 s-a ţinut la Macău (Mak6, azi în Ungaria) o
adunare la care au luat parte câteva mii de persoane din 85 de comune
greco-catolice şi unde s-a primit propunerea "să se ceară de la dieta şi
regim înfiinţarea episcopiei de Hajdudorog şi introducerea imediată în
bisericile greco-catolice a limbii maghiare" 1•
Ecourile acestei adunări au ajuns şi în dezbaterile dietei din 6 şi 9
mai 1868, când unii deputaţi au popularizat ideea înfiinţării episcopiei de
Hajdudorog2 .
Un pas înainte s-a făcut în anul 1873, când s-a reuşit crearea unui
vicariat greco-catolic maghiar la Hajdudorog în cadrul episcopiei rutene de
Munkâcs şi care cuprindea 33 de parohii 3 . Vicariatul de Hajdudorog a fost
înfiinţat prin decretul nr. 25.899 din 20 septembrie 1873 de către episcopul
Ştefan Pankovics. De remarcat că Ia începutul secolului al XIX-iea, la
Hajdudorog limbile liturgice erau încă ruteana şi româna, în târg existând o
comunitate puternică românească (aproximativ 1600 de suflete), ca să se
ajungă la 1870 să se servească doar în maghiară •
4
În 20 iunie 1898 se constituie Ia Budapesta "Comitetul

Maghiarilor Catolici de rit grecesc din ţară" avându-I ca preşedinte pe
senatorul Szabo Jeno, om politic care-şi va face un ţel de viaţă din
înfiinţarea unei episcopii maghiare greco-catolice. Scopul comitetului, în
care intrau personalităţi marcante ale vieţii publice din Ungaria, era "să
susţină şi să întărească întrebuinţarea limbii ungureşti în slujbele Bisericii
greco-catolice, mai cu seamă ridicarea acestei limbi la cinstea de limbă
Iiturgică" 5 •
Ca un răspuns pe plan local la această iniţiativă a Budapestei se
păstrează un Proces-verbal luat în ziua de 31 iulie 1898 în adunarea
credincioşilor greco-catolici din Botiz (una din parohiile revendicate de
1
Cf. "Gazeta Transilvaniei", nr. 31 din 3 mai/21 aprilie 1868. De remarcat că Ioan Georgescu,
George Pop de Săseşti, Oradea, 1935, dă pentru acelaşi eveniment zilele de 16-17 februarie
1868, la care au luat parte 220 deputaţi mireni şi 20 de preo)i din 52 de localităti.
1
Idem, nr. 36 din 20/8 mai 1868.
J Cf Ioan Georgescu, op. cit., p. 257.
4
Cf. Schematisimus cleri graeci ritus catholicorum dioecesis Munkncsensis, Ungvarini, 1885,
p. 163 şi 168.
5
Cf I. Georgescu, op.cil., p. 259.
61
maghiari). După ce preotul Daniel Napoian, în calitate de preşedinte al
adunării, a prezentat "programul şi organizarea comitetului pe ţară a greco-
catolicilor maghiari" roagă pe cei prezenţi "să se declare asupra
conţinutului fără nici o prejudecată" • Credincioşii hotărăsc: "Nu dorim nici
1
liturghie maghiară şi nici episcopie maghiară şi nici episcopie separată, în

schimb rugăm comitetul de mai sus, ca numele bisericii noastre, din
mişcarea amintită să-l şteargă definitiv, cu atât mai mult cu cât rostirea
predicilor alternativ în limba română şi maghiară este în uz din timpul
străvechi, pe când introducerea liturghiei maghiare ne-ar tulbura
convieţuirea paşnică şi plină de dragoste de un mileniu" •
2
Pelerinajul la Roma din anul 1900, condus de episcopii de Eperjes

şi Munkacs, a prilejuit predarea către papa Leon al XIII-iea a unui
voluminos memoriu care sintetiza dorinţele maghiarilor greco-catolici,
redactat de către Hodinka Antal, profesor la Academia de drept din
Bratislava3 . Memoriul era iscălit de 11538 de credincioşi "reprezentând"
113 parohii cu 134527 locuitori 4 . Este de remarcat numărul mic de
localităţi, din eparhiile Oradei şi Gherlei, care au aderat la această mişcare,
precum şi numărul mic de semnatari ai memoriului. Astfel, din localitatea
Mak6 (Macău) din 2272 credincioşi greco-catolici semnează doar 350 de
persoane, deşi această localitate a fost întotdeauna în fruntea agitaţiilor
pentru înfiinţarea episcopiei maghiare.
Din Nyiracsad, din 1149 greco-catolici semnează doar 28, din
Carei la I 020 credincioşi doar 62 de semnături, din Porcsalma la 618
credincioşi doar 82 semnături, din Csegtild cu 574 credincioşi doar 32
semnături 5 • Din episcopia Gherlei figurează parohia română Satu Mare care
la cei 1033 de credincioşi, are doar 49 de semnături. De remarcat că din
Arhiepiscopia Blajului nu erau adeziuni 6 .
Urmează în procesul de constituire a episcopiei de Hajdudorog,
mai multe episoade, care din păcate au avut grave repercusiuni asupra
populaţiei româneşti, precum şi a integrităţii teritoriale a episcopiilor greco-
catolice române. Ne referim la conferinţele episcopatului catolic şi greco-
catolic din Ungaria (9 ianuarie, 9-10 noiembrie 1911 şi 8 februarie 1912).
1
Parohia ortodoxă Botiz, Protocolul proceselor verbale, ncinv„ f. 119.
~ Ibidem„
' Despre activitatea lui Hodinka Antal în slujba episcopiei greco-catolice maghiare, vezi
Cselenyi Gabor, Hodinka Ania/ es a Magyar Gorog Ka10/ikus Egyhti= în "Hodinka Antal
Emlekkonyv". Nyiregyhaza, 1993, p. 113-120.
'Cf. Ioan Georgescu, op. cil., p. 259.
'Ibidem. p. 259-260 şi Szabo Jeno, A Gorog Ka10/ikus Magyarstig u10/so Kalvaria ulja 1896-
1912. Budapest. 1913, p. 349.
"I. Georgescu, op. cil., p. 260.
62
La aceste întruniri, delegaţii românilor au acceptat în princ1p1u
(" ... s-a primit aceasta cu hotărârea unanimă a corului episcopesc, nimeni
nu a avut nimic împotrivă şi nici noi") crearea noii episcopii, deşi au
condiţionat acceptarea de consultarea episcopilor greco-catolici români în
privinţa parohiilor care urmau să fie cedate'. De la acest accept nu a mai
fost decât un pas până la următoarea şedinţă, din 8 ianuarie 1912, când
delegaţilor români le-a fost prezentată lista parohiilor care urmau să facă
parte din noua episcopie maghiară, în chiar dimineaţa dezbaterii, astfel ca
ei să nu poată studia documentul 2. Raportul şedinţei trimis la Roma a fost
întocmit în sensul că toată lumea a luat la cunoştinţă lista parohiilor noii
. . ·3
ep1scop11 .
Sigur este discutabilă această cedare a episcopilor români în faţa
ofensivei conjugate a guvernului şi a episcopatului catolic maghiar. Dar
dacă analizăm contextul politic al acelor ani vom observa că, de fapt,
pentru populaţia românească din Transilvania sunt ani grei din punct de
vedere al luptei naţionale. În presa vremii s-a vorbit mult de o posibilă
trecere a greco-catolicilor români la ortodoxie ca o formă de protest
împotriva hotărârii Papei de la Roma. Dar cum bine remarca Alexandru
Vaida Voevod, un foarte bun cunoscător al scenei politice din imperiu, prin
această trecere nu s-ar fi ajuns la nici un rezultat "nu pentru că şi chestia
înfinţării diecezei greco-orientale maghiare e hotărâtă, dar mai cu seamă
din alte consideraţii. Mai mult de câteva mii de suflete nu putem avea
nădejde să putem trece la ortodoxie. Şi chiar comunele ameninţate să fie
încorporate în dieceza maghiară greco-catolică, verosimil nu ar putea fi
îndemnate să treacă. Astfel ar trece mai cu seamă cărturari, fruntaşi şi în
loc să întărim pe cei ameninţaţi de maghiarizare, slăbind contingentul
elementului unit din părţile cele mai expuse, am expune deznaţionalizării
chiar pe românii care dau zilnic lupta cu maghiarii, lipsindu-i de
conducători" .
4
Este de înţeles consternarea care a cuprins opinia publică

românească în 8 iunie 1912, când se publica bula "Christifideles graeci"
prin care se înfiinţa Episcopia de Hajdudorog, pusă sub jurisdicţia
Arhiepiscopiei romano-catolice de Esztergom, cu titulari numiţi de împărat
şi confirmaţi de Papă. În ceea ce priveşte limba liturgică a noii episcopii se
1
Cf. "Unirea'', nr. 56 din 7 iunie 1913, p. 3.
1
Ibidem ..
'"Luceafărul", nr. 13-14 din I iulie 1913.
4
Apud Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voievod în/re Belvedere şi Versailles (însemnări,
memorii, scrisori), Cluj, 1993, p. 203
63
prevedea că ea va fi limba greacă veche, care urma să fie introdusă în uz
abia după trei ani de la publicarea bulei'.
Noua episcopie era un conglomerat de parohii disparate, începând
de la Budapesta şi terminând în Secuimea din Ardeal, fiind împărţită în 4
arhidiaconate şi un vicariat secuiesc, după cum reiese dintr-o circulară (nr.
2011-1916) datând din 27 mai 1916. Primele trei protopopiate (al scaunului
epicopal, de Szabolcs şi al Sătmarului) cuprindeau parohiile unde mişcările
împotriva noii episcopii au fost deosebit de importante. Dealtfel, în tot
cursul secolului al XIX-iea majoritatea acestor parohii au fost româneşti.
Dintr-o conscripţie a parohiilor episcopiei de Munkâcs datând din
anul 1806 aflăm în zona în discuţie nu mai puţin de 44 de parohii şi filii în
care slujba se ţinea doar româneşte, 5 parohii cu slujbă română şi ruteană, 4
în română şi maghiară şi 3 în română, ruteană şi maghiară. Există o
mulţime de parohii româneşti, până aproape de Tisa, unde limba bisericii
era doar cea românească: Dorog, unde erau 1534 de români (preot Szabo
Bazil), Biri cu 269 români, Kall6ssemjen cu 473 de români, Kiskâll6 cu
232 români. Dintre cele 30 de parohii înglobate în 1912 la Hajdudorog în
următoarele parohii slujba se ţinea doar în româneşte: Nyiradony (1114
greco-catolici), Nyirâbrâny (328 greco-catolici) cu filiile Valea lui Mihai,
(92 greco-catolici) şi Budayâbrâny (32 greco-catolici), Erkenez (533 greco-.
catolici), Culciu Mare (257 greco-catolici) cu filiile Culciu Mic (180 greco-
catolici), A pateu ( 154 greco-catolici), Corod ( 164 greco-catolici), Petin
(60), Ambud (36), Păuleşti (17), Amaţi (407), filiile Căpleni (98) şi Cămin
(9) ale parohiei Carei, Ciumeşti (628), Sanislău (I 085), Resighea (501 ),
Curtuiuşeni (473), Andrid (517), Dindeşti (926), Portiţa (398) cu filia Irina
(293), Vezendiu (800), Tiream (990), Ghenei (500), Moftinu Mic (666) cu
filia Moftinu Mare (50), Domăneşti (409), Boghiş (310), Botiz (1034),
Doba (485), Vetiş (846), Petea (200) cu filiile Atya (72), Dorolţ (125) şi
Gec (34). În Iojib (348), Sătmar (696) şi filiile Râpold ( 12), Sâlyi (51 ),
Tyukod (52) ale parohiei Porcsalma slujba se ţinea în română şi ruteană. În
Odoreu (771) cu filiile Berindan (148), Cucu (124), Mărtineşti (118), Satu
Mare (924) slujbele se ţineau doar în maghiară. Iar în Carei (1564), Oar
(244) cu filiile Csenger (274) şi Dara (96), Porcsalma (243), Csengerujfalu
(270), slujbele se ţineau în română, maghiară sau ruteană. Într-una singură,
şi anume la Csegold, slujba se ţinea în maghiară şi ruteană. Deci în marea
lor majoritate (22) parohiile foloseau în exclusivitate limba română, doar în
trei slujindu-se numai în limba maghiară sau ruteană 2 •
1
Bula a fost publicată în revista ··cultura creştină" (Blaj), an IV, 1912, nr. 13, p. 390-404
' Cf. A MunkOcsi gdrdg katolikus piispdkseg /e/kes:segeneinek 1806 evi dss:eirasa,
Nyiregyhăza, 1990, p. 119-129.
64
După 45 de ani geograful maghiar Fenyes Elek, în cele 46 de
parohii care vor adera la Vicariatul Naţional Român de la Carei, găsea
următoarea situaţie: în 30 se vorbea limba română, doar 16 fiind
considerate în totalitate maghiare 1• Dar şi în ceea ce privea cele 16 localităţi
"maghiare" vom cita doar trei exemple al modului cum a înţeles geograful
maghiar să facă .clasificarea. Astfel, la satul Erkenez amintit de Fenyes ca
maghiar şi unde comunitatea greco-catolică număra 800 suflete, faţă de 32
romano-catolici, 14 reformaţi şi 6 evrei se nota "Locuitorii ar fi români dar
preferă să vorbească mai mult maghiară şi o vorbesc mai bine " ("Lakosai
olăhok volnănok, de magyarul jobban, s inkăbb igy beszelnek"f La Botiz,
notat tot ca maghiar, unde erau 1800 greco-catolici, 60 reformaţi şi 40 evrei
se nota "Greco-catolicii sunt de origine română, dar ştiu mai bine
ungureşte", ("A gărăg katolikus olăh eredetiiek, de magyarul jobban
tudnak ... ") 3 •
La fel în Leta Mare, amintită ca maghiară, dar unde cei 1865 de
greco-catolici "în marea lor majoritate vorbeau şi româneşte" (kiknek
nagyobb resze olăhul is besze1)4. La fel procedează Fenyes şi cu localităţile
Nyiradony, Pocsaj5. Acelaşi lucru îl întâlnim şi în Şematismele pe anii
1854 şi 1867 ale episcopiilor de Oradea şi Gherla, unde marea majoritate a
celor 46 de localităţi sunt amintite ca având limba liturgică română (39), 2
cu limba liturgică română şi ruteană şi una cu limba liturgică română şi
maghiară (Satu Mare) •
6
Este sigur că în a doua jumătate a secolului al XIX-iea asistăm la

un proces de maghiarizare, care se va accentua mai ales în primul deceniu
al secolului al XX-iea, când o parte a acestor localităţi s-au maghiarizat
aproape în totalitate (Mak6, Hosszupălyi, Kakad, Porcsalma, Csenger etc.)
dar fără a-şi pierde complet conştiinţa originii etnice. În acest sens amintim
că în anul 1892, cu ocazia procesului dr. Vasile Lucaciu de la Debreţin,
românii din jurul acestui oraş (mai ales Nyirăbrăny) i-au tăcut tribunului o
frumoasă manifestare patriotică, remarcată şi de ziarele vremii. Există şi în
zona locuită compact de români comunităţi care îşi pierd limba română,
atât în biserică, cât şi în şcoală. Dăm exemplul localităţii Ghenei, unde la
începutul secolului trăiau 350 de români în mare parte maghiarizaţi şi unde
1
Cf. Fenyes Elek, Magyarors=Og geographiai s=otara. voi I-IV, Pesten, 1851, passim.
2
lbidem. voi. li, p. 199.
3
Ibidem, p. 100.
'Ibidem. voi. 111, p. 24-25.
; Ibidem, voi. III, p. 238 şi 240.
"Cf. Schematismus venerabilis cleri dioecesis Magno-Varadinensis G.R.C.. Magno-Varadini,
1854, p. 54-80 şi Şematismul veneratului cler a nou înfiinţatei diecese greco-catolice a
Gherlei, Gherla, 1867, p. 195-196 şi 199.
65
"încă de la anii 1898 deja şi în biserică - afirma preotul George Moody
într-un memoriu din anul I 919 - s-a început predicarea în limba
ungurească, iar şcoala ne-a fost românească până în 1907 de jure, de facto
tot ungurească a fost şi până atunci" 1•
Există preoţi care încearcă să se opună tendinţelor de maghiarizare
în bisericile româneşti, cum este cazul preotului George Ardelean, care nu
a permis recitarea Rosariului în limba maghiară înaintea liturghiei servită în
biserica din Doba, în anul 1902. Ei erau de obicei imediat judecaţi şi
condamnaţi la diferite pedepse cu închisoarea şi amenzi consistente.
Preotul Ardelean era condamnat, în I O martie 1902, de Tribunalul din
Sătmar, la 7 zile de închisoare şi 20 coroane amendă~.
Odată cu înfiinţarea noii episcopii maghiare de Hajdudorog pentru
români au început vremuri grele. Amintim doar câteva din gravele
probleme cu care au fost confruntaţi în cei 6 ani de stăpânire străină, aşa
cum reies ele dintr-o adresă pe care Romul Marchiş o expediază în 29
decembrie 1918 Nunţiului apostolic de la Viena. În primul rând, s-a
schimbat toată administraţia bisericească, destituindu-se protopopii români
şi numindu-se alţii maghiari. S-a făcut inclusiv o încercare de schimbare a
arhidiaconului Romul Marchiş, cu preotul maghiar greco-catolic de la
parohia ruteană, Mitrovich Elek şi punând arhidiaconatul sub administrarea
directă a vicariatului maghiar de la Hajdudorog.
Cu această ocazie se întâmplă un episod, relatat de Romul
Marchiş, care ne dă o imagine a tragediei pe care românii sătmăreni ar fi
trăit-o dacă această episcopie maghiară ar fi dăinuit. Într-o altercaţie cu
Romul Marchiş, vicarul de Hajdudorog, celebrul Mihail Jaczkovics i-a
aruncat în faţă cuvintele: "„. nu voi preoţii ne trebuiţi, că voi şi aşa muriţi,
ci poporul vrem a-1 câştiga", cuvinte care exprimă de fapt programul noii
episcopii 3 .
Cele 5 protopopiate rutene şi maghiare, create în comitatul Satu
Mare, erau împărţite în aşa fel încât parohiile române să fie repartizate la
acestea, după cum remarca preotul Ioan Mihalca din Sătmărel într-o adresă
(20/1913) trimisă în 5 februarie 1913, noului protopop rutean de Satu
Mare, Anton Gonczy 4 •
Încă din primele săptămâni s-a încercat introducerea limbii
maghiare în toate afacerile parohiale: "Limba românească s-a scos de
1
Parohia onodoxă Ghenei, neinv.
2
"Unirea", anul XII. nr. 11 din 13 manie 1902.
'Arh. Na(. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Na)ional Român din Carei, aci. nr. 60-1913 şi act nr.
48-1918, f. 1-4.
' loc. cit., act nr. 48-1918, f. 1-4.
66
totului din administratia bisericească, toate matriculele şi protocoalele a
dispus să se conducă în limba ungurească, ameninţând cu pedeapsă
transgresorii acestei dispoziţiuni" 1• Prin ordinul nr. 126127 din 18 ianuarie
1913, administratorul apostolic al Hajdudorogului impunea limba maghiară
în toate actele oficiale, deoarece aceasta e "limba oficială a diecezei de
Hajdudorog ... " 2• S-au întâmplat cazuri în care cancelaria episcopală a
înapoiat actele în limba română, cum este şi adresa nr. 6 din 16 ianuarie
1913 a preotului din Sătmărel, pe care pe verso s-a notat că preotul este
obligat să o scrie în limba maghiară deoarece aceasta este limba oficială a
episcopiei 3 • Că episcopia de Hajdudorog nu a intenţionat să respecte
. prevederile bulei "Christifideles" ne-o dovedeşte şi faptul că în anul 1913
editează în limba maghiară un "Îndreptar liturgic" pe anul 1914, tradus
personal de noul episcop Mikl6sy Istvan~.
Este sigur că s-ar fi introdus limba maghiară în slujba bisericească,
pentru că aşa cum scrie Romul Marchiş "în toate celelalte parohii, care au
fost rutene, se oficiază cu ştirea şi învoiala episcopului întreaga stăntă
liturghie şi toate functiunile în limba ungurească, deşi aceasta însuşi Bula
papală, Christifideles o opreşte" 5 , dar şi circulara Nunţiaturii din Viena din
17 noiembrie 1912 adresată protopopilor, parohilor şi sacerdotilor diecezei
de Hajdudorog, care excludea limba maghiară dintre limbile liturgice 6 •
Tot în cadrul acestor măsuri vexatorii la adresa românilor se
înscrie şi hotărârea de a schimba sigiliile .parohiale oficiale cu inscripţii
româneşti, cu cele cu inscripţii maghiare . S-a ajuns până acolo încât
protopopul din Sanislău, Alexa Pop, a fost destituit deoarece a refuzat să
folosească sigiliul parohial în limba maghiară .
8
Pretentiile noii episcopii nu s-ar fi oprit la cele 83 de parohii răpite

în anul 1912. Presa maghiară era plină de articole în care căuta să se
demonstreze multimea de maghiari care au rămas la diecezele greco-
catolice române, avansând pentru oraşele ardelene cifre de 27-72 % greco-
catolici de limbă maghiară9 . Iar "Unirea" publica în trei numere din vara
anului 1913 ştiri despre încercările de creare de parohii maghiare în câteva
1
loc. cil., act nr. 20-1913.
'loc. cil., act nr. 48-1913, f. 2.
1
loc. cil., act nr. 611913.
'Templomi utasiltisa= 1914 evre, Debreczen, 1913.
; Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul..., act nr. 48-1918, f. 24.
"loc. cil., act nr. 183-1912, f. I.
7
loc. cil., act nr. 48-1918, f. 2v.
"Cf. Ioan Adeleanu Senior, Oameni din Sălaj, Zalău, 1938, p. 85.
"Cf. Szab6 Jeno, op. cil., p. 227.
67
din marile oraşe transilvănene 1 • Printre parohiile transilvănene vizate se
număra Clujul, unde statisticile maghiare găseau 1927 maghiari greco-
catolici, la un total de 7.208 de greco-catolici, Arad cu 413 maghiari din
1245 greco-catolici, Baia Mare cu 1815 maghiari din 4242 greco-catolici,
Baia Sprie cu 895 maghiari din 1247 greco-catolici2.
O altă măsură care a stârnit vii proteste în mijlocul românilor a
fost aceea a introducerii calendarului gregorian 3 , o măsură de altfel
pozitivă, dar percepută ca îndreptată "pentru deznaţionalizarea
românilor„ ." menită "spre serviţii politice„ ." Măsura a produs "foarte
multe neplăceri şi zguduiri ajungând pentru calindar mulţi credincioşi prin
temniţe şi pe mâini de jandarmi. lară în mai multe locuri însuşi preoţii
români cari au fost siliţi să asculte porunci în chestia calindariului şi-au
pierdut încrederea poporului român„." 4 . Din acea perioadă Romul Marchiş
trimite, în 4 ianuarie 1917, Comitelui Suprem, o adresă în care înfăţişează
situaţia din Dindeşti şi localităţile înconjurătoare unde se constată mişcări
împotriva calendarului gregorian 5 •
Sunt cunoscute protestele opiniei publice româneşti împotriva
înfiinţării episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog, percepută de
toate mediile în primul rând ca o creaţie politică, care nu avea nimic cu
religia: "Aşa cum ni se înfăţişează acum chestiunea episcopiei greco-
catolice maghiare, în noua ei fază şi în chipul cum e susţinută de aderenţii
ei, are o tendinţă exclusiv politică: de a ridica o citadelă pentru ideea de stat
maghiar şi de-a putea zdrobi mai uşor în cadrul ei aspiraţiile daco-
române"6. De asemenea, este cunoscut şi faptul că în judeţul Satu Mare
s-au desfăşurat unele dintre cele mai aprige forme de protest împotriva
episcopiei de Hajdudorog • Începerea acţiunilor împotriva noii episcopii
7
este hotărâtă încă la conferinţa episcopilor români care se desfăşoară în 17

februarie 1912, unde marea majoritate a participanţilor s-a declarat
împotriva cedării de parohii noii episcopii. Doar dr. Demetriu Radu,
episcopul Diecezei Oradea, declara că ar accepta ca unele parohii rutene:
Porcsalma, Nyiracsăd, Erselind, Kakad, Nagyleta (parohia ruteană), Oradea
(parohia ruteană), Macău, unde limba liturgică era paleoslava, să le pună la
1
"Unirea", an XXIII, nr. 74/26 iulie 1913, 76/31 iulit: 1913 şi 77/5 august 1913.
2
Cf. Szabo Jentl, op. cil., p. 227.
1
Introdus prin circulara 2200/1916 care avea şi instructiuni de aplicare a noii măsuri, cf. Arh.
Na1. Dir.jud. SM, fond Vicariatul..., act nr. 2200-1916.
' loc. cit., act nr. 48-1918.
'loc. cit., act nr. 10-1917, f. l.
"Cf. "Luceatllrul", nr. 7 din 1912.
7
Vezi pe larg lupta românilor ... , p. 366-443.
68
dispoziţia Sfăntului Scaun şi, implicit, a noii episcopii de Hajdudorog •
1
Aceasta după ce în anul 1909, din cauza agitaţiilor credincioşilor renunţase

la alte două parohii: Carei - parohia ruteană, Satu Mare-parohia ruteană, pe
care a fost de acord să le cedeze episcopiei de Munkacs 2 •
Mai ales după vizita canonicului dr. Vasile Suciu la Roma,
desfăşurată între 13-25 ianuarie 1912, când acesta a fost primit de toate
înaltele oficialităţi ale Vaticanului (inclusiv papa Pius X) şi unde a putut să
şi dea seama că deja cărţile sunt jucate şi nu se mai putea face nimic pe
calea bisericii! 3 • În aceste condiţii apar iniţiativele laice de contestare a noii
episcopii de Hajdudorog. În 23 aprilie 1912 fruntaşii români uniţi hotărăsc
să-l însărcineze pe deputatul Ştefan Cicio Pop să convoace o mare adunare
de protest la Alba Iulia în 29 mai. Această adunare, la care au participat
circa 20.000 de persoane din toate ţinuturile Transilvaniei, a protestat
împotriva episcopiei de Hajdudorog4 . Se hotărăşte, de asemenea, înaintarea
unui memoriu de protest la Roma precum şi constituirea unei comisii din
50 de membri care să coordoneze lupta împotriva noii episcopii. Va trece
apoi o perioadă lungă de timp până când să se pornească ceva concret în
această direcţie. Abia în 27 iulie 1912, la Cluj, 33 din membri comisiei
s-au întrunit şi au hotărât, printre altele, trimiterea de proteste scrise din
toate cele 83 parohii divizate, papei şi guvernului de la Budapesta şi
proteste şi rezistenţă activă în caz de executare a bulei papale5 •
Era deja târziu, pentru că între timp, în 8 iunie 1912, avusese deja
loc publicarea Bulei "Christifideles graeci" prin care se rupeau de la
Biserica Română Unită 83 de parohii cu 73.225 de credincioşi 6 . A fost una
dintre greşelile fatale ale ierarhiei greco-catolice române care nu a îndrăznit
să-şi ridice glasul, de la început, împotriva unui act samavolnic al
guvernului maghiar, dar şi al episcopatului catolic din Ungaria, lucru pe
care-l sesiza şi Alexandru Vaida Voievod după o vizită pe care o face
episcopului dr. Demetriu Radu: "Vina e durere a Mitropolitului şi
Episcopilor căci ei aflând deja în noiembrie despre planul Romei de a
înfiinţa Episcopia greco-catolică maghiară, au tăcut până în februarie 1912
şi numai când i-a ars mucul la degete ne-au comunicat şi nouă" •
7
1
"Unirea", an XXII, nr. 105 din 10 octombrie 1912.
'Idem, an XIX, nr. 5 din 6 februarie 1909.
1
Cf. I. Georgescu. op. cil., p. 267-269.
'Ibidem, p. 271-272.
'Ibidem, p. 282-283.
"Ibidem, p. 265 şi "Unirea", anul XXII, nr. 74 din 16 iulie 1912
7
Liviu Maior, Alexandru Vaida Voievod .. , p. 210.
69
Astfel că toate acţiunile împotriva noii episcopii, mai ales după
adoptarea legii ei de funcţionare de către Parlament şi după Decretul
Nunţiaturii din Viena din 17 noiembrie 1912 pentru aplicarea bulei
"Christifideles" care prevedea limpede: "să consideraţi pe vrednicul prelat
(de Hajdudorog n.n.) de superiorul vostru legitim să vă socotiţi datori a-i
dovedi în Domnul devotament, reverinţă şi supunere ... " 1, apăreau ori ca
acte îndreptate împotriva ordinii de stat sau ca acte de nesupunere din
partea preoţilor faţă de factorul suprem de putere din biserica catolică:
papalitatea.
Începând din luna august 1912 asistăm la organizarea de acţiuni de
protest în părţile sătmărene împotriva noii episcopii.
Astfel, în 8 august s-a organizat o adunare de protest la Sanislău la
care au participat atât credincioşii din localitate cât şi cei din Ciumeşti,
Resighea şi Pişcolt.
Din partea Comitetului ales la Alba Iulia au participat dr. Şt. C.
Pop, deputat, Constantin Lucaciu, preot în Craidorolţ şi avocatul dr. Ioan
Ciordaş, fiul protopopului Ciurdariu din Doba.
În aceeaşi zi s-a ţinut o adunare similară la Vezendiu unde a participat
aproape "tot satul la adunare"~.
În 19 august cei trei s-au deplasat la Dindeşti, de unde în 20
august s-au deplasat la Doba, unde erau adunaţi săteni şi din Moftinu Mic,
Sătmărel, Boghiş.
Adunarea de la Doba a adoptat şi o moţiune de condamnare a
politicii "partidelor maghiare din parlament, care urmăresc
deznaţionalizarea popoarelor nemaghiare, atingându-se în zilele din urmă
cu mâini sacrilege chiar şi de sanctuarele altarelor bisericilor noastre
româneşti prin contemplata episcopie greco-catolică ungurească ... respinge
cu toată asprimea orice încercare de desfacere de către episcopia
românească greco-catolică din Oradea Mare a comunelor aparţinătoare
până aici acestei dieceze ... " •
3
În partea de nord a judeţului a acţionat dr. Teodor Mihali, care îşi

anunţa într-o scrisoare din 12 august 1912, sosirea în ţinuturile sătmărene
pentru adunările programate în zilele de 18-22 august. Cu acest prilej el a
participat la adunarea de la Odoreu, unde a fost de faţă şi dr. Vasile
Lucaciu, care, cu această ocazie, a rostit unul dintre marile sale discursuri.
În esenţă, Lucaciu credea că prin înfiinţarea episcopiei de
Hajdudorog se va porni un "război nesfârşit, pentru apărarea bisericii, a
1
"Cultura creştină". Blaj, an li. nr. 18 din 25 noiembrie 1912, p. 550.
2
"Românul", anul li. nr. 174 din 9/22 august 1912.
1
lupta românilor „ . • p. 380.
70
credinţelor strămoşeşti şi a culturii noastre religioase naţionale. Drepturile,
limba naţională, legea strămoşească vii nu le lăsăm, şi respingem orice atac
1
împotriva lor ... " •
Mulţimea a cântat "Deşteaptă-te române" şi "Hora Unirii", în timp
ce dr. T. Mihali striga "Trăiască limba românească! Jos Papa! Jos cu
vlădicia ungurească"~.
Proteste de mai mică amploare s-au desfăşurat în această perioadă
la Yetiş, Sătmărel, Craidorolţ, Culciu Mare •
3
Acţiunile de protest au adus pentru unii dintre participanti pedepse

cu închisoarea, fiind cunoscut cazul preotului Gheorghe Mureşan din
Moftinu Mic şi a celor 14 credincioşi ai săi, care au fost condamnaţi de
4
Tribunalul din Satu Mare pentru lupta lor împotriva Hajdudorogului • Sunt
mai puţin cunoscute însă alte măsuri coercitive împotriva celor care s-au
opus Hajdudorogului.
Astfel, Mihail Ciurdariu, tatăl avocatului martir dr. Ioan Ciordaş
de la Beiuş, a fost şi el condamnat la 3 luni închisoare pentru atitudinea sa
faţă de Hajdudorog 5 • Protopopul Alexa Pop a fost destituit neprimindu-şi
6
salariul de la stat timp de aproape 2 ani de zile • Preotul Ioan Mihalca din
Sătmărel nu şi-a primit salariul timp de un an şi jumătate, deşi avea o
familie numeroasă şi greu de întreţinut, măsură care s-a luat împotriva
tuturor preoţilor care au protestat împotriva Hajdudorogului: " ... preoţilor
renitenţi şi apelatori în contra episcopiei Dorogului li s-a sistat congrua, eu
ca preot de Gidani (Sătmărel n.n.) nu am primit congrua un an şi
jumătate" •
7
Alţii, cum a fost preotul din Amaţi, lgnaţiu Chirvai, din august
1916 până în ianuarie 1917 a stat sub pază preventivă la domiciliu "pentru
simţămintele sale româneşti", iar din 25 ianuarie 1917 a fost internat la
Sopron, în Ungaria, unde a fost reţinut până la 6 mai 1918. Motivul
internării a fost "ţinuta naţională românească şi protestul făcut în limba
românească către episcopia de Hajdudorog împotriva introducerii noului
8
calendar în biserica română din Amaţ" •
1
Vasile Lucaciu, Discursul părintelui dr. Vasile Lucaciu ros/ii în Odoreu (cotul Sătmarului).
în 2 septembrie A.C. în cau=a episcopiei de llajdudorog. Arad, 1912, p. 22.
'"Românul'·, anul li, nr.185 din 23 august/5 septembrie 1912.
'Lupta românilor ...• p. 383, 386, 393, 398.
'Cf. I. Ardeleanu Senior, op. cit., p. 181-184.
5
Cf. Lupta românilor ... , p. 400, 416 şi 420-421.
'' Cf. I. Ardeleanu Senior, op. cit„ p. 85.
7
Parohia ortodoxă Sălmărel, Cronica parohială, inv. nr. 105, p. 26.
• Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond PrefccturaJudc\ului Satu Mare, dos. nr. 28/1936. f. 18.
71
În privinţa opoziţiei comunităţilor româneşti faţă de Hajdudorog
este demnă de remarcat atitudinea localităţii Doba care, încălcând o adresă
a episcopiei prin care se stabilea ca revizuirea raţiunilor bisericeşti să se
desfăşoare în prezenţa unui comisar episcopal, pe data de 26 februarie
1916, a hotărât să facă revizuirea "după uzul vechi", deci numai în prezenţa
preotului, cerându-i acestuia să-i notifice episcopului "că dânşii sunt şi azi
permanenţi în energică rezistenţă contra dizmembrării parohiei lor de la
Dieceza greco catolică română de până aici (Oradea n.n.) şi a încorporării
la noua Dieceză maghiară de Hajdudorog ... " şi " ... să nu fie conturbaţi în
liniştea lor sufletească şi aşa atât de agitată azi, şi de sila împrejurărilor şi
scutiţi de spese pentru esmisari (emisari n.n.) episcopeşti de la
Hajdudorog" 1•
Sigur, orice gest făcut în condiţiile războiului, de protest faţă de
episcopia de Hajdudorog, reprezenta atunci un semn de mare curaj care
contribuia la ridicarea moralului românilor. Menţionăm aici gestul
preotului din Culciu Mare care în anul 1917 ridică o răstignire cu inscripţie
românească: "S-a ridicat această Sfăntă Cruce întru mărirea lui Dumnezeu
sub păstorirea preotului Ioan Puşcaşiu 1917". Aceasta se întâmplă în plină
reacţiune ungurească exacerbată prin intrarea României în război •
2
Sunt doar câteva din episoadele luptei pe care au dus-o românii

sătmăreni, între anii 1912-1918, împotriva încercărilor guvernelor maghiare
de a sparge blocul etnic român în această zonă de graniţă. Pentru moment
Sătmarul a devenit o sentinelă puternică în calea acestor încercări, după
cum remarca şi ziarul "Unirea": "Azi Sătmarul e în culmea chemării sale!
Azi, când ştie, că străinii voiesc cu forţa, ori prin măguliri, a le răpi ce au
mai dulce, mai scumpe: credinţa şi limba, azi Sătmarul s-a făcut
Santinelă" •
3
Sigur că odată
cu trecerea timpului, şi mai ales din cauza
greutăţilor războiului, formele de protest împotriva episcopiei maghiare de
Hajdudorog s-au atenuat, dar fără să înceteze niciodată şi aşteptând doar
prilejul favorabil pentru a răbufni cu mai multă putere.
Primul război mondial a însemnat şi pentru ţinuturile sătmărene
grele sacrificii materiale şi umane, deşi Sătmarul nu a fost afectat de lupte
în mod nemijlocit. Folosind legea măsurilor excepţionale în caz de război,
adoptată în 1912, guvernul Tisza a emis în iulie 1914, 33 de ordonanţe cu
scopul, după cum spunea Ion Clopoţel "nu numai de a concentra toate
forţele în mâna guvernului, ci de a înmulţi mijloacele materiale spre a
1
Cf. lupta românilor .. , p. 442.
2
"Renaşterea" (Satu Mare), an 11, nr. 9 din 9 iulie 1931, p. 2.
1
"Unirea", an XXII, nr. 47 din 4 mai 1912, p. I.
72
desăvârşi politica de maghiarizare" 1• S-a suprimat libertatea presei, s-au
interzis întrunirile publice, s-a instituit controlul statului asupra gestiunii
băncilor, s-a nesocotit autonomia bisericească prin instituirea prezenţei
unui comisar guvernamental în adunările sau congresele naţionale
bisericeşti, s-au instituit curţile marţiale în locul tribunalelor civile.
În 1915 se promulga legea XVIII privind răspunderea materială a
trădătorilor de patrie. Celor consideraţi trădători li se vor pune averile sub
sechestru 2 •
Tot în primul an al războiului, Tisza reuşeşte să convingă o parte a
conducătorilor transilvăneni să semneze şi să publice apeluri în care
chemau pe români să-şi facă datoria faţă de tron şi patrie 3 •
Şi în Sătmar mobilizarea a decurs fără probleme. Inclusiv dr.
Vasile Lucaciu, după cum aflăm dintr-un raport al prim-pretorului din Baia
Mare, a ţinut la 600 de soldaţi care plecau pe front din această regiune "o
cuvântare patriotică însufleţitoare" în gara de la Baia Sprie4 .
"Cronica Mădărasului", după ce aminteşte că în 26 iulie s-a dispus
mobilizarea parţială, iar în 30 iulie generală, arată că "Însufleţirea a fost
mare, toţi ca unul a grăbit la arme ca să ieie parte la lupta de răzbunare a
popoarelor monarhiei pentru acea faptă mişelească (atentatul de la
Sarajevo). Aci aflu de bine să amintesc că şi poporul român, ca susţinător
de stat a grăbit fără şovăire sub drapel contestându-şi pe lângă toate
învinuirile făcute în trecut la adresa acestui popor răbduriu: fidelitatea
seculară către tron şi către patrie" 5•
Spre deosebire de maghiari, plecarea românilor mobilizaţi s-a desfăşurat
sobru, fără muzică şi cântece patriotice. Mobilizaţii, nota preotul din
Mădăras "s-au mărturisit şi cuminecat" plecând la război sub ocrotirea
dumnezeiască •
6
În privinţa religiozităţii mobilizaţilor români trebuie remarcat că şi

de pe front soldaţii trimiteau diverse sume de bani pentru biserica din sat.
S-a păstrat "Protocolul binefăcătorilor din Parohia Hotoan" care
înregistrează nu mai puţin de 20 de cazuri din acestea. Astfel la număul 336
era înregistrat Vasile Mesaroş, care cumpără cu 12 coroane un "Liturghier"
pentru biserică, trimiţând preţul "chiar de pe câmpul de bătaie, unde se
1
Cf. Ion Clopote!, Revoluţia din 1918 şi unirea Ardealului cu România, Cluj, 1918, p. 11.
1
Ibidem, p. 12.
' Din istoria Transilvaniei, voi. li, ed. a 11-a, Bucureşti, 1963, p.381 şi I. Rusu Abrudeanu,
Păcatele ... , p. 204-205.
4
Lupta românilor„., p. 448.
'Cronica Mădărasului „., f. 19.
"Ibidem„
73
luptă pentru Ţară şi pentru Tron de la începutul campame1 a acestui
crâncen război" 1 • Vasile Chiorean a Mitrului {poziţia 399) "care se află la
oaste unde curge bătălia în Galiţia" dăruieşte bisericii 10 coroane. La
poziţia 374 e notat Gligor Găzdag "dus la frontul de bătaie acum de trei ani
şi care de atunci nici când nu a fost acasă" 2 .
Românii au dat dovadă de fapte remarcabile de vitejie pe front
după cum remarca, într-un document din anul 1916, comitele suprem al
comitatului Satu Mare: "Românii din patria noastră în timpul războiului au
dat dovezi prin conduita lor şi prin recunoscute şi remarcabile fapte de
arme, de deplină credinţă de patrioţi" 3 .
Majoritatea au fost mobilizaţi în cadrul Regimentului 12 infanterie
care îşi avea sediul pe timp de pace în oraşele Satu Mare, Sighet şi Carei,
comandamentul fiind la Satu Mare. În data de 18 august, cu trenul,
regimentul s-a pus în mişcare şi în data de 19 august a ajuns în Galiţia unde
va lua parte la luptele grele duse aici timp de 845 de zile, din care I 08 de
lupte efective4 • În decembrie 1916 a fost trimis pe frontul italian unde a luat
parte la luptele de la lsonzo, Montello. Aici îl prinde sfărşitul războiului.
Abia în 25 noiembrie 1918 regimentul a sosit din nou la Satu Mare5 •
În ceea ce priveşte mobilizarea oamenilor pe front nu credem că
au fost făcute diferenţieri pe bază de naţionalitate. Sigur, nu sunt excluse
abuzurile unuia sau altuia dintre notari în trimiterea oamenilor pe front. Dar
acestea au fost cazuri izolate şi nu au constituit regula generală.
Dac'i analizăm tabelul mobilizaţilor (vezi Anexa 2) din judeţul
Satu Mare, întocmit pe baza datelor culese de T. V. Păcăţian 6 vom observa
în primul rând că nu a fost aplicată o regulă generală în ceea ce priveşte
mobilizarea. Sunt comune care depăşesc 20 % mobilizaţi din totalul
populaţiei: Bârsău de Sus, Giurtelecu Hododului, Lelei, Culciu Mare,
Gherţa Mare, Gherţa Mică, Homorodu de Mijloc, Medişa, Petea,
Prilog, Tur. Doar 3 depăşesc 30 % din totalul populaţiei: Apateu (39,85 %),
Hurez (35,39 %), Homorodu de Sus (32,45 %). Marea majoritate a
localităţilor au dat în jur de 10% mobilizaţi din totalul locuitorilor.
1
Muzeul Judetean Satu Mare, inv. nr. 32500.
2
loc. cit.
1
Maramureşenii in lupta ... , p. 297.
' Cf. Erdelyi e=redek a villigluiboruban. Szerkesztene vitez Deseii Lajos, Budapest, ( 1941 ),
r· 61 şi 11.
· Ibidem, p. 78-83.
6
Arh. Na\ionale Direc\iajud. Sibiu, fond Astra, dos. nr. 85211922.
74
Au existat comunităţi mari româneşti care au avut cifre cu mult
mai mici decât media generală: Iojib (2,81 %), Medieşu Aurit (6,60 %),
Târşolţ (3,28 %), Viile Apei (2,63 %), Cămârzana (3,75 %).
Dacă analizăm patru comune, situate una în vecinătatea alteia în
Ţara Oaşului, se observă discrepanţe foarte mari, fapt care ne demonstrează
că nu a fost nici într-un caz vorba de un plan premeditat în ceea ce priveşte
mobilizarea pentru front. Astfel, dacă la Prilog şi Tur sunt mobilizaţi peste
20% din locuitorii comunelor, în Cămârzana şi Târşolţ cifrele ajung în jurul
a 3,28 % şi 3,75 % din populaţie.
Comunităţile evreieşti din judeţul Satu Mare au participat şi ele cu
soldaţi pe front, aproape de media generală pe judeţ: Carei - 87 de
mobilizaţi la o populaţie de 860 de suflete (I O, 11 %), Satu Mare - 541
mobilizaţi din 7194 suflete (7,52 %), Halmeu - 71 mobilizaţi din 270
suflete (26,29 %). Majoritatea au luat parte la lupte, ca şi celelalte
naţionalităţi, dovadă fiind numărul mare de decoraţi cu medalii şi ordine de
război •
1
Din păcate, pentru comunităţile maghiare nu avem numărul de

mobilizaţi pentru front în primul război mondial. Există însă monumente
ridicate în amintirea celor căzuţi în primul război mondial. Cifrele morţilor
ne pot crea o imagine despre numărul celor mobilizaţi pentru front: Beltiug
- 66 morţi, ceea ce reprezenta 3,35 % din populaţia maghiară şi germană,
Ghirişa - 43 morţi (4,04 %), Berveni - 66 morţi (2,66 %), Căpleni - 66
morţi (3,88 %), Tiream - 60 morţi (4,42 %), Urziceni - 42 morţi (2,52 %),
Cărăşeu - 27 morţi (2,93 %), Lazuri - 37 morţi (3,30 %), Remetea Oaş - 31
morţi (3,72 %), Petreşti - 43 morţi (2,95 %), Amaţi - 31 morţi (8,58 %),
Ambud - 31 morţi (3,35 %). Am lăsat la urmă satul Irina de unde, din 599
de locuitori maghiari, pe front au căzut 49 de ostaşi, inclusiv fiul nobilului
local, locotenentul de husari Irinyi lstvăn 2 •
În sprijinul afirmaţiei că în efectuarea mobilizărilor nu s-a ţinut cont
de naţionalitatea locuitorilor vine şi o altă statistică întocmită de preotul din
Chegea (nr. 300/1918), la cererea probabil a comandantului Gărzii Naţionale
Române din Şimleu Silvaniei 3 • În acea perioadă localitatea avea înjur de 996
de locuitori, din care 800 români iar restul maghiari şi evrei.
1
Cf. A magyar hadviselt =sid6k. Aranyalbuma. A= 1914-1918 as viltighilboruban emlekere,
Szerkesztene Hegedils Mârton, Budapest, 1941, p. 2, 12, 22-23, 41-45, 47, 51-52, 57.
! Muzeul Jude1ean Satu Mare, colecfia Monumente comemorative de război, neinv.
' Muzeul Jude\ean Satu Mare, neinv.
75
Mobilizaţii sunt daţi pe contigente şi pe naţionalităţi.
Contingentul 1895 - 11 mobilizaţi din care:
7 români (5 morţi)
3 unguri şi evrei
I ţigan
5 unguri şi evrei
I O români (7 morţi)
5 unguri şi evrei
3 unguri şi evrei
Contingentul 1899- 7 mobilizaţi din care:
3 unguri şi evrei
Contingentul 1900 - 6 mobilizaţi
2 unguri şi evrei
Deci un total de 56 de mobilizaţi ceea ce reprezintă 5, 62% din
totalul populaţiei satului, din care 34 români (4, 25% din comunitatea
românească) şi 22 unguri, evrei şi ţigani (11, 22% din totalul comunităţilor
respective adunate la un loc).
În ceea ce priveşte repartiţia mobilizaţilor după vârstă, ocupaţii,
armele la care au fost încadraţi, situaţia familiară etc., din păcate se păstrează
o astfel de situaţie doar pentru localitatea Mădăras (parohia românească) 1 •
Astfel, după arma la care au fost încadraţi: IO au fost husari, 14
honvezi, 59 infanterişti, 52 glotaşi, 2 tunari, I pionier, I sanitar. Dintre
aceştia 3 au fost sergenţi, 3 fruntaşi, 3 caporali, 2 locotenenţi, I căpitan, I
preot castrens. Între ofiţeri erau şi copiii preotului local, locotenentul Romul
Mărcuş (23 ani) şi căpitanul Ştefan Mărcuş (28 ani).
Dintre mobilizaţi, 106 erau căsătoriţi, şi aveau copii: I copil (15
soldaţi), 2 copii (24 soldaţi), 3 copii (9 soldaţi), 4 copii (JO soldaţi), 5 copii (5
soldaţi), 6 copii (3 soldaţi), 7 copii (I soldat). Un număr de 39 de soldaţi
erau necăsătoriţi, iar restul erau căsătoriţi, dar nu aveau copii.
1
Parohia onodoxă Mădăras, Cronica parohiei ... , p. 204-224.
76
Este deosebit de interesantă repartiţia după vârstă a celor
mobilizaţi:
19ani- I soldat 30 ani - 12 soldaţi

20 ani - 13 soldaţi 31 ani- 5 soldaţi
21 ani- 2 soldaţi 32 ani - 5 soldaţi
22 ani - 13 soldaţi 33 ani- I soldat
23 ani - I O soldaţi 34 ani- 3 soldaţi
Majoritatea celor mobilizaţi o constituiau bărbaţii în floarea

vârstei, 11 O persoane (între 20-30 ani) din totalul de 150.
Există un număr însemnat de mobilizaţi dintre învăţătorii şcolilor
confesionale româneşti. De exemplu, din cei 45 de cantori-învăţători din
Arhidiaconatul Sătmarului, 16 erau pe front. Situaţia era mai gravă în
Protopopiatul Supuru de Jos, format din 14 localităţi şi de unde din cei 13
cantori-învăţători 7 erau pe front. La fel Districtul Someş format din 13
localităţi şi unde din 11 cantori-învăţători 5 erau pe front'.
Şi din alte părţi au fost duşi pe front preoţii şi învăţătorii: preotul
Atanasie Doroş din Tama Mare, preotul Iuliu Pop din Mecenţiu, preotul
George Moody din Ghenei, cantorii-învăţători Andrei Buzlan din Acâş,
Ioan Moldovan din Săcăşeni, George Dunca din Eriu Sâncrai 2 •
După cum aminteam, guvernul maghiar a făcut presiuni teribile
asupra fruntaşilor românilor pentru a semna declaraţii de fidelitate faţă de
monarhia austro-ungară. O bună parte din aceşti fruntaşi au acceptat
compromisul. Nu este cazul să dezbatem aici circumstanţele în care s-a
derulat acest eveniment!
1
Cf. S/a/us Persona/is dioecesis Magno-Varadinensis graeci ritus catholicorum anno a
Christo nato 1917, Nagyvarad, 1917, p. 15-16, 18
2
Parohia ortodoxă Unimăt, Adresa nr. 287 din 13 iulie 1918, neinv; Parohia ortodoxă Eriu
Sâncrai, Protocolul agendelor parohiei greco-catolice, neinv.
77
Ce este de consemnat este faptul că doi dintre membri conducerii
P.N.R din Transilvania, fraţii dr. Vasile Lucaciu şi Constantin Lucaciu nu
au acceptat compromisul, trecând în România, pentru ca liberi să lupte
pentru idealul unităţii naţionale a tuturor românilor. Este actul de cel mai
înalt şi pur idealism pe care l-ar fi putut face doi români sătmăreni cu
însemnate şi importante rosturi în viaţa societăţii sătmărene de la anul
1914. Nu ştim exact împrejurările în care a plecat dr. Vasile Lucaciu din
Şişeşti şi nici datele exacte 1•
Dar în schimb s-au păstrat mai multe acte în privinţa lui
Constantin Lucaciu. Acesta, în 14 ianuarie 1915, prin adresa nr. 4, îi cerea
preotului Ioan Fărcaş din Eriu Sâncrai ca să-l suplinească pe perioada
absenţei, deoarece fratele său Petru, inginer inspector al salinelor din
România 1-a invitat "cu grabă posibilă" în România să asiste "la cununia lui
ce se va ţine în 21 luna curentă stil nou" 2 • Oricum, plecarea lui s-a făcut
fără învoirea episcopului Vasile Hossu de Gherla care, în 26 ianuarie 1915,
cerea preotului Ioan Fărcaş să-l anunţe despre întoarcerea lui Constantin
Lucaciu 3 . În 6 februarie 1915 deja episcopul îl soma pe Constantin Lucaciu
care locuia în Bucureşti, str. Pietăţii 20, să se întoarcă de urgenţă acasă
până în data de 20 februarie, sub ameninţarea pierderii parohiei
(beneficiului)4.
Oricum, în anul 1915 C. Lucaciu rămâne la Bucureşti, unde
publică cea mai importantă carte a sa care milita pentru reforma viitorului
stat unitar românesc, având la bază o "solidă cultură naţională" 5 .
Datorită stilului său critic, informaţiei remarcabile, cartea a stârnit
interesul lui Nicolae Iorga care-i dedică lui Constantin Lucaciu câteva
rânduri pline de apreciere6 .
Alături de fraţii Lucaciu care prin activitatea lor au avut o
contribuţie importantă la realizarea idealului naţional în perioada
7
războiului , au existat numeroşi români sătmăreni care, ştiuţi şi neştiuţi, au
1
Vezi A. luga, op. cit., p. 382. După cum rezultă dintr-un document din anul 19.16, se pare că
Vasile Lucaciu a plecat în România cu ştirea cel pufin a prim pretorului de Baia Mare, cf.
2
Parohia ortodoxă Eriu Sâncrai, neinv.
'loc. cit., Adresa nr. 391/1915.
4
loc. cit., Adresa nr. 61511915.
'Constantin Lucaciu, Biserica, şcoala şi armata, Bucureşti, 1915.
6
N. Iorga, Oameni care au fost, voi. 11, Bucureşti, 1967, p. 182-183.
vezi pe larg: llmrea Transilvame1 cu llomânia. ed. a JII-a. Bucureşti, 1978, V. Stoica, În America pentru
7
cau=a română, Bucureşti, 1926; Vasile Vesa, llomânia şi Franta la inceplllul sem/ului al XX-iea (/900-
/916), Cluj Napoca, 1975; Boris RangheJ, lle/a(iile româno-amerirnne în perioada primului ră=hoi
mondial /916-1920, Cluj Napoca, 1975; /Jr. Vasile l.ucam1, luptător activ penlni unirea româmlor, editie
îngrijita de Jon Jacoş şi Valeriu Achim. voi 1-11, Cluj-Napoca. Baia Mare, 1988-2000.
78
luptat cu arma în mână pe fronturile primului război mondial. Majoritatea
proveneau dintre prizonierii români din Rusia, înrolaţi în batalioanele de
voluntari şi care au luat parte efectiv la celebrele bătălii de la Mărăşti şi
Mărăşeşti. Acţiunea de recrutare a voluntarilor români în Rusia nu a scăpat
necunoscută autorităţilor maghiare. Se păstrează textul unei adrese inedite,
adresată de Comandamentul prizonierilor români din Rusia, în 27
septembrie 1917, prizonierilor români care munceau într-o fabrică de
muniţie din Samara, în care le cereau acestora să intre ~i ei în corpul
voluntarilor, unde "în prezent au intrat mai mult de 500 de ofiţeri şi mai
multe mii de soldaţi din Banat, din Transilvania şi din Bucovina, rândul
foştilor luptători depăşeşte 20.000. Dorim să vă vedem în curând în
rândurile noastre" 1•
Voluntarii din Racşa, Neamţ Toader al lui Văsâi Ion Tomii, Văsâi
Tonte a Tonteoaii, Conţ Toma a Tuşerului, Gheorghe Crăciun al lui
Grigoru Nicoresii, Oniga Ioan, Boje Ion al lui Ionu, Baloş Gheorghe,
Cherecheş Simion, Cherecheş Ion, Crăciun Ion, îşi aduceau aminte cum în
primăvara anului 1917 dr. Vasile Lucaciu, vorbindu-le de situaţia grea din
Moldova, i-a îndemnat să se înroleze în batalioanele de voluntari şi să
participe la eliberarea ţării de duşmani precum şi la dezrobirea Ardealului 2 •
Din Vezendiu, sergentul Botea Gheorghe era decorat cu medalia
Ferdinand I cu spade şi panglică, pentru că a făcut parte din Corpul
voluntarilor ardeleni participanţi la războiul pentru întregirea neamului.
Cel mai cunoscut voluntar din această zonă a fost originar tot din
Vezendiu, locotenentul Gheorghe Patachi Văleanu, care a luat parte atât la
luptele din Moldova, dar mai ales a fost ofiţer de informaţii în timpul
campaniei armatei române din Transilvania şi Ungaria, riscându-şi de
nenumărate ori viaţa în teritoriul inamic.
Şi din Ţara Chioarului au fost mai mulţi voluntari în legiunea
română formată la Darniţa: plutonierul major Ionaş Costache din Şomcuta
Mare, plutonierul t.r. Gheorghe Medan din Ungureni, soldatul Bătiaş Gh.
Ştefan din Dăneştii Chioarului, Buia Ilie Timofi din Pribileşti, Nemeş
Grigore Ioan din Valea Chioarului, Sălăjan Ioan şi Sălătioan Ilie din
Bontăieni •
3
Unul din aceşti voluntari a trăit, în primul război mondial, o viaţă

care poate servi oricând drept model pentru un roman. Este vorba de
1
Arh. corn. SzSzB, fond Actele judelui suprem al nobililor plăşii Csenger, IV.B. 760, act nr.
18/918.
2
Cf. lonită G. Andron, Racşa, vatră de neam românesc, Baia Mare, 1996, p. 32.
~ Cf. dr. Gheorghe Latiş, Maramureşul şi ţinuturile sătmărene. Monografie, voi. XX, Baia
Mare, 1973, mss., f. 4874 v-4876 v.
79
stegarul Dumitru Horje din Groşi, localitate situată lângă Baia Mare, născut
în 22 martie 1895. Trimis în 1914 pe front în Galiţia, cade în 1915
prizonier la ruşi. În 1916 este printre primii înrolati, la îndemnul lui Vasile
Lucaciu, în legiunea de voluntari de la Damiţa "Horea, Cloşca şi Crişan".
La stărşitul lui mai 1917 sunt trimişi în România pe frontul de la Mărăşeşti,
unde participă la celebra bătălie din vara anului 1917. Trimişi la refacere în
sud-vestul Ucrainei, îi surprinde revoluţia din noiembrie 1917. Horje se
înrolează în gărzile roşii, fiind capturat din nou de austrieci lângă Lvov.
Este trimis în februarie 1918 pe frontul din Tirol şi de acolo în Italia, unde
cade prizonier, de astă dată la italieni. Din nou, la îndemnul părintelui
Lucaciu, se înrolează în legiunea Horea, constituită în Italia. Abia în anul
1922 a fost demobilizat. În timpul dictatului de la Viena s-a refugiat în
România. Din anul 1917 a purtat permanent asupra lui drapelul legiunii
Horea, Cloşca şi Crişan, drapel pe care, spre stărşitul vieţii, 1-a predat
Muzeului Militar Central 1•
În legiunea "Horea" din Italia au mai fost înrolaţi Florian Petre a
lui Mihai şi Cozmuţa Ioan din Preluca Nouă, Dumitru Farcaş din Unguraş,
Băiţan Vasile din Borleşti, Fodorca Crăciun din Negreşti Oaş •
2
Plecarea fraţilor Lucaciu şi mai ales atitudinea pe care au adoptat-

o vis-a-vis de monarhia dualistă au provocat, cum era de aşteptat, luări de
poziţie de condamnare din partea atât a autorităţilor, dar şi a unei părţi a
ierarhiei ecleziastice greco-catolice din comitat. Dacă atitudinea
autorităţilor este de înţeles, mai puţin de înţeles sunt acţiunile pe care le
desfăşoară în această direcţie o parte a preoţimii româneşti din judeţ sub
conducerea protopopului din Baia Mare, Alexandru Breban, care adoptă, în
anul 1916, o adresă către episcopul Gherlei în care condamnă actul celor
doi fraţi Lucaciu, cerând excluderea lor din sânul preoţimii:
"Preoţimea greco-catolică din districtul Baia Mare adânc s-a
mâhnit la vederea rătăcirii păcătoase în care au căzut doi foşti membri ai ei:
dr. Vasile Lucaciu, fost paroh al Şişeştilor şi Constantin Lucaciu, fost paroh
al Dorolţilor (Craidorolţ n.n.), care doi preoţi trădându-şi patria, lepădându
se de ea şi nerespectând îndemnul graţiosului lor părinte, şi-au părăsit
credincioşii chiar în vremea când aceştia aveau mai mare nevoie de
conducători destoinici ... cu inimă întristată ne prezentăm în faţa graţiosului
nostru Părinte ca ... pre susnumiţii trădători ai patriei să-i excludeţi din
sânul preoţimii ... " 3
1
Ibidem, f. 4876-4877 şi V. Achim, A. Socolan, op. cit., p. 189-190.
2
Cf. Gh. Latiş, op. cit., f. 4877.
'Condamnarea unui trădător prin înseşi faptele şi scrisele sale, Sibiu, 1919, p. 8-9.
80
Din păcate, zelul demascator al protopopului Breban nu s-a oprit
doar asupra fraţilor Lucaciu, ci l-a denunţat şi pe dr. Teofil Dragoş Curţii
marţiale a Diviziei honvezilor regali maghiari din Kosice, pentru
"înşelăciune împreunată cu antipatriotism", în 29 mai 1917, pentru
1
legăturile ce le-a avut şi încă le mai are cu dr. Vasile Lucaciu •
La fel îl ataca în 29 septembrie 1915 pe Epaminonda Lucaciu,
preot în Trenton (S.U.A), pentru activitatea sa depusă în slujba idealului
unităţii naţionale 2 •
Alţii, cum sunt o parte din preoţii din Ţara Oaşului, contribuiau
din plin la subscrierea împrumutului al VII-iea de război de către oşeni,
necesar "victoriei finale mult dorite şi dobândirea ei cât mai curând, care
este şi dorinţa noastră cea mai fierbinte ... ", după cum îi scria preotul Aurel
Dragoş din Vama în 14 decembrie 1917 primpretorului plasei Oaş • Şi într-
3
adevăr, prin "munca atât de serioasă" a preoţimii din Oaş împrumutul al

VII-iea de război adusese numai din Ţara Oaşului, o zonă extrem de săracă,
677.400 coroane: notariatul Vama - 97.000 coroane; notariatul Cămârzana
- 84.000 coroane; notariatul Certeze - 381.400 coroane; notariatul Oraşu
Nou - 115.000 coroane.
Zelul preoţilor şi notarilor a fost atât de mare, încât primpretorul îi
propunea pe cei mai "merituoşi" să primească decoraţii: preoţii Atanasie
Demian din Negreşti, Alexandru Darabant din Certeze, Alexandru Erdos
din Moişeni, Eugen DredTan din Târşolţ, Mihai Demeter din Cămârzana
precum şi notarii Gajasy Sandor din Certeze, Lukacsy Laszlo din Vama,
Szabo Jănos din Oraşu Nou, Csonka Laszlo din Cămârzana •
4
Cu atât mai lăudabilă este atitudinea majorităţii românilor şi a

majorităţii preoţilor care, ştiuţi şi în cea mai mare parte neştiuţi, au dat
dovadă de nenumărate acte de curaj în lupta pe care zilnic o duceau cu
autorităţile statului, cu felurite şicanări ale autorităţilor ecleziastice din
noua episcopie de Hajdudorog. După date incomplete, un număr de 42 de
români din judeţul Satu Mare au fost arestaţi şi internaţi pe perioada
războiului.
Printre aceştia figurează şi preoţii lgnaţiu Chirvai din Amaţi,
arestat şi internat la Sopron între anii 1916-1917, Gheorghe Şinca din Oar,
arestat şi închis din "cauză politică", mort în iulie 1919 din cauza
1
Ibidem, p. 18-19.
'Ibidem, p. 19-20. Atacul a fost publicai în ziarul "Szamos", nr. 265 din 29 septembrie 1915
sub titlul "Mlădiţă de Lucaciu".
3
Arh. corn. SzSzB, fond Actele comitelui suprem al Comitalului Satu Mare şi al municipiului
Satu Mare, IV 8, 1751, act nr. 3594/1917.
' loc. cil., act nr. 210/1918.
81
greutăţilor detenţiei Într-o relatare târzie din anul 1936, Ignaţiu Chirvai
1
•
arăta motivele arestării şi internăriisale la Sopron: "simţămintele sale

naţionale româneşti, ţinuta naţională românească şi protestul făcut în limba
românească către episcopia de Hajdudorog împotriva introducerii noului
calendar în biserica română din Amaţi ... " 2 • Persecuţiile împotriva
românilor se accentuează odată cu intrarea României în război, în august
1916. În primul rând, relativ repede, comitele suprem al comitatului Satu
Mare adresa autorităţilor din subordine ordinul 142/1916 din 6 septembrie
prin care solicita "să aveţi grijă ca să urmăriţi cu cea mai mare vigilenţă şi
băgare de seamă mişcarea naţională, şi împotriva oricărei persoane
eventual suspecte, a oricărui fenomen sau mişcare, să recurgeţi la cele mai
energice măsuri, să stârpiţi din faşă orice tendinţă de extindere ... " 3 •
Pentru această stare deplorabilă de lucruri este semnificativă o
întâmplare. În 29 februarie 1916 moare parohul şi protopopul din Mădăras,
Ludovic Mărcuş. Pentru introducerea noului numit în parohie şi
protopopiat episcopia de Oradea 1-a delegat pe canonicul capitular dr. Ilie
Stan. "Dânsul - nota preotul Buzilă - a şi plecat, dar din Mihâlyfalva (Valea
lui Mihai n.n.) unde am convenit - exprimându-şi regretele şi prezentându-
mi decretul de denumire, s-a înapoiat la Oradea. Negreşit a avut motive
grave ... România intrase deja în război în contra monarhiei şi noi românii,
sărmanii de noi eram priviţi cu ochi de Argus!" 4 •
Aceste ceremonii se desfăşurau pline de fast cu mulţimi de
oameni. Acum, în noile condiţii, nici măcar o astfel de ceremonie nu se mai
putea ţine de teama eventualelor interpretări şi interpelări ale autorităţilor!
Sigur că situaţia din primele zile ale intrării armatei române în
Transilvania nu a fost deloc propice pentru desfăşurarea de manifestări
româneşti. După multe sute de ani, o mulţime de refugiaţi din teritoriile
estice şi sudice ale Transilvaniei au fost siliţi să-şi părăsească căminele şi
să se aşeze temporar şi în comitatul Satu Mare. Atmosfera pe care o creau
aceşti refugiaţi nu era în nici un caz una optimistă!
În oraşul Satu Mare refugiaţii încep să sosească încă din 6
septembrie 1916, când deja se aflau aici 6 persoane din Ardeal 5 • La aceştia
se adăugau alte câteva sute (894 persoane) evacuaţi din nord de la
1
Cf. Mircea Păcuraru, Politica statului ungar faţă de biserica românească din Transilvania în
perioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 267 şi Muzeul Judetean Satu Mare, colectia
Mişcarea natională a românilor sătmăreni, inv. nr. 20.340, f. 11.
2
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Prefecturajudetului Satu Mare, dos. 28/1936, f. 18.
Maramureşenii în lupta „., p. 298.
1
4
Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica ... , f. 20.
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Primăria municipiului Satu Mare, Acte prezidentiale, act nr.
7172/1916.
82
Ki:iri:ismezo (Jasinya în Ucraina Transcarpatică) în urma ofensivei ruseşti 1•
În 12 septembrie mai erau 9 familii din Ardeal: Sovata, Sânmartin-Ciuc,
Baraolt, Tulgheş, Deva, Lupeni 2 . În 14 septembrie mai sosesc 242 refugiaţi
(nu se precizeaz.ă de unde), plus 250 de refugiaţi de la Rah6 (Rahiv în
Ucraina Transcarpatică) 3 •
În 22 septembrie existau în Satu Mare 48 familii din Ardeal, iar în
30 septembrie 56 familii refugiate4 •
Până în 23 octombrie 1916 au sosit la Satu Mare 87 de familii
refugiate din Ardeal 5 •
La cei din oraşul Satu Mare se adăugau ceilalţi din diferitele
localităţi ale judeţului. Astfel, la Carei erau în 28 octombrie 1916 29
refugiaţi , Baia Mare - 32 refugiaţi, Baia Sprie - 48 refugiaţi, Oraşu Nou -
6
I O refugiaţi, llba - 7 refugiaţi 7 • Toţi aceşti refugiaţi au creat o presiune

teribilă asupra autorităţilor comitatense şi asupra moralului populaţiei
locale.
Abia la sfârşitul lunii octombrie 1916, după 8 săptămâni de lupte
puternice, refugiaţii din Ardeal se puteau reîntoarce la casele lor, cu
excepţia comitatelor din est (Ciuc, Trei Scaune şi Braşov) unde încă se
duceau lupte 8 •
Această frică ce a cuprins autorităţile ne poate explica în bună
măsură disproporţia dintre faptele comise de unii dintre români şi pedeapsa
pe care o primeau. Este cazul lui Pintea Dumitru din Boghiş care, mergând
cu trenul pe linia ferată Satu Mare-Ardud s-a exprimat că "românii vor
curăţa zona şi atunci va fi loc în vagoane". Dintr-o adresă a comitelui
suprem aflăm că Pintea a fost condamnat politic şi însoţit de jandarmi va fi
obligat să-şi părăsească domiciliul stabil şi să se mute forţat la Sopron (30
septembrie 1916)9. Acesta a fost obligat să stea aici până în anul 1918.
Într-o adresă a comitelui suprem din 9 martie 1918 se cereau relaţii despre
faptele lui Dumitru Pintea, internat încă la Sopron 10 • Abia în 16 mai 1918
comitele suprem comunica primpretorului din Csenger că Pintea putea să
1
loc. cil., act nr. 7268/1916.
2
loc. cil., act nr. 7312/1916.
1
loc. cil., act nr. 7375711916.
'loc. cil., act nr.7629/1916.
'loc. cil., act nr. 7883, 7958, 8013, 8056, 8103, 8200, 8258, 8326/1916.
"Arh corn. SzSzB, fond Actele comitelui suprem ... , act nr. 3104/1916.
7
loc. cil., act nr. 22.989/1916.
" Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond P.M.S.M Acte prezid., act nr. 8406/ 1916.
9
Arh. Corn SzSzB, fond Actele judelui suprem al nobililor plăşii Csenger, IV 8 760, act nr.
81/1916.
10
loc. cil., aci nr. 19/1918 prezid.
83
se reîntoarcă acasă fiind scos de sub urmărire'. În aceeaşi perioadă, în sudul
judeţului, la Santău, locuitorul Gheorghe Filep era interogat pentru că ar fi
îndrăznit să ia apărarea României care tocmai declarase război Austro-
Ungarief
Preotul Iuliu Pop, fost în anul 1916 la Csegold (Ungaria), scria
într-un memoriu din anul 1936 că "O dată cu intrarea României în război în
1916, subsemnatul mi-a fost pus în vedere de către autorităţile maghiare că
nu am voie să părăsesc casa şi comuna fără să avertizez pe administratorul
moşiei baronului Vecsey, sub a cărui pază am fost dat pentru a fi urmărit la
fiecare pas în activitatea mea, ştiindu-mă român" 3 .
Începutul anului 1918 se anunţa ca un an tragic pentru români.
România era îngenuncheată iar românii transilvăneni trăiau calvarul
inutilităţii jertfelor pe care zilnic le aduceau: "Eram în vârtejul cumplitului
război - nota preotul din Mădăras - lumea era învăluită cu jale, se prăpădesc
atâtea vieţi tinere ... a neamului nostru ... şi oare pentru ce? Tu scump neam
român cu ce te vei alege oare pentru sângele fiilor tăi?! Simţesc şi sufăr
împreună cu tine şi oh, mult aş vrea să pot pătrunde în tainele viitorului
ascuns şi necunoscut. .. Ce va aduce oare pentru tine? Fi.:va oare răsplătit
sângele tău, ori purta-vei poate şi pe mai departe amarul zilelor tale pe glia
sfinţită cu sudorile strămoşilor tăi?!'.4.
1
loc. cit., aci nr. 132/1918.
2
Ioan Tomole, lupta Românilor din "Ţara Silvaniei"' pentru drepturi politice şi făurirea
statului naţional unitar român (1905-1918). Cluj Napoca, 1985, p. 165-166.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Prcfecturajude)ului Satu Mare, dos. 28/1936, f. 21.
• Parohia onodoxă Mădăras, Cronica ... , f. 21.
84
4. Situaţia social-economică şi politică a ţinuturilor sătmărene în anul
1918
Anul 1918 începe pentru monarhia dualistă într-un mod

contradictoriu. Pe de o parte, în plan militar Puterile Centrale obţin ieşirea
Rusiei şi României din război, prefigurându-se o victorie a lor în conflictul
început în anul 1914. Acest fapt îl nota preotul din Mădăras, Romulus
Buzilă, unul dintre atenţii observatori ai scenei politice mondiale:
"Dealtcum lumea şi mai ales puternicii noştri stăpâni sunt foarte optimişti
în ceea ce priveşte războiul ba, sunt de tot siguri de victoria finală ...
Teutonul este bine pregătit şi pumnul lui e grozav, biruinţele urmează
vertiginos şi în mod frapant. Neamţul (Prusacul Wilhelm) conduce cu
multă dibăcie toate fronturile având conducerea unitară a tuturor forţelor de
care dispun Puterile Centrale, în mâinile sale"'.
Pe de altă parte asistăm în această perioadă la o criză profundă a
structurilor social-economice şi politice ale monarhiei dualiste.
Din punct de vedere economic comitatul Satu Mare, în anul 1918,
era unul preponderent agrar. Majoritatea populaţiei trăia la sate, doar
68.179 locuitori, din totalul de 361.324 ( 18,86%), locuiau în cele 4 oraşe
ale comitatului: Carei (16.078 locuitori), Satu Mare (34.802 locuitori), Baia
Mare (12.877 locuitori), Baia Sprie (4.422 locuitori) 2 • Procentul de 18,86%
populaţie urbană era inferior mediei generale pentru întreaga Ungarie care
era de 30-35% din totalul populaţiei3. Dacă pe ansamblul Ungariei 1/3 din
4
suprafaţă o alcătuia marea proprietate laică şi bisericească , în comitatul
Satu Mare situaţia era şi mai gravă, deoarece proprietăţile de peste I 00 de
iugăre (1,45% din totalul proprietăţilor) deţineau 52,82% din totalul
terenurilor! 5•
Tot ca o caracteristică pentru Satu Mare era şi faptul că aici 85 de
gospodării cu peste I .OOO iugăre fiecare, deţineau 268.555 iugăre teren,
adică 31,27% din întreg fondul funciar. Existau şi câţiva magnaţi cu
proprietăţi de zeci de mii de iugăre. Este cazul conţilor Kărolyi Lajos care
1
Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica Mădărasului, neinv., f. 21.
2
Cf. FarkasJeno,op. cit.,p. 6,8, 30-31, 81-82, 95.
'Cf. Paul Lendvai, op. cil., p. 338.
4
Ibidem, p. 330.
5
Cf. Ştefan Pascu, C. C. Giurescu, I. Kovacs, L. Vajda, Unele aspecte ale problemei agrare în
monarhia austro-ungară la începutul secolului al XX-iea (1900-1918). în "Destrămarea
monarhiei austro-ungare 1900-1918", Bucureşti, 1964, p. 19; A. Egyed, Structura proprietăţii
funciare în Transilvania Ia sfârşitul secolului al XIX-iea, în AllACN, XVII, 1974, p. 144;
Idem, Despre problema ţărănească în comitalul Satu Mare în a doua jumătate a secolului al
XIX-iea şi începutul secolului al XX-iea, în "SMSC", 1972, p. 245.
85
poseda 59.000 de iugăre în Ardud şi împrejurimi, Kărolyi Gyula care
dispunea de 25.773 de iugăre în Carei şi împrejurimi, Karolyi J6zsef care
avea peste IO.OOO iugăre în jurul Sanislăului •
1
La celălalt pol se află micile gospodării ţărăneşti, în general cu

pământ puţin sau deloc. În ceea ce priveşte repartiţia pământului în cadrul
localităţilor româneşti, amintim câteva exemple care ne pot crea o imagine
asupra crizei profunde în care se afla satul sătmărean în anul 1918. Astfel,
satul Blaja cu 250 de suflete avea un hotar de 1.629 iugăre din care doar
160 iugăre se aflau în proprietatea sătenilor (9,82%)2. Satul Corund avea un
hotar de 4.000 iugăre din care doar 400 în proprietatea sătenilor (I 0%) 3 •
În localitatea Giorocuta, cu un hotar de 2.215 iugăre doar 535
iugăre sunt ale românilor (24, I%). Aici 53 de proprietari aveau sub I O
iugăre teren, iar 21peste10 iugăre4 •
În Hotoan, care avea un hotar de 3.060 de iugăre, românii deţineau
1.424 iugăre 5 •
La Supuru de Sus situaţia este mai favorabilă locuitorilor. Din cele
3.973 de iugăre cât măsura hotarul (1.739 iugăre arător, 650 iugăre păşune
comunală, 884 iugăre pădure, etc.), 2.903 iugăre se aflau în proprietatea
românilor şi doar 1.070 în mâinile marilor proprietari6 .
Exemplele ar putea continua. Nu se poate nega faptul că există
localităţi unde situaţia repartizării pământurilor între ţărani şi proprietari
era în favoarea ţărănimii, mai ales în satele şvăbeşti şi în zona de deal.
O problemă extrem de gravă o constituiau cei fără pământ
(zilierii) sau cu pământ foarte puţin. Mai mult de o treime din populaţia
rurală a Ungariei (aproape 4 milioane de ţărani) se afla în această situaţie •
7
În comitatul Satu Mare trăiau circa 86.740 de ţărani din această categorie . 8
Anii războiului au fost ani dificili pentru agricultură. Apelăm din

nou la însemnările preotului din Supuru de Sus, cronicarul atent al
întâmplărilor din jurul său.
Anul 1914 "a fost un an foarte rău: grâu a fost puţin, mălai şi mai
puţin, vitele s-au împuţinat, datoriile s-au înmulţit, oamenii cei harnici de
1
Cf. Borovszky Samu, op. cit., p. 315 şi 320.
2
Cf. Dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. LazAr, Schiţa monografică a Sălagiului. Şimleu Silvaniei,
1908, p. 205.
1
Ibidem. p. 233.
'Ibidem, p. 245.
5
Cf. Parohia ortodoxă Hotoan, Cronica Hotoanului, neinv., p. I O.
"Cf. Parohia ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur ... , neinv ., f. 3.
7
Cf. Paul Lendvai, op. cit., p. 337.
• Cf. A. Egyed, Despre problema ... , p. 247.
86
lucru s-au dus la război ... " 1• Relatarea cuprinde şi una dintre cauzele
principale ale situaţiei grele ale agriculturii şi anume lipsa braţelor de
muncă, care se va accentua o dată cu trecerea anilor. Numărul mobilizaţilor
ajunsese să reprezinte circa 20% din totalul populaţiei Ungariei în anul
1918 2• Numărul românilor sătmăreni mobilizaţi a fost de 13.697 din care
1.192 au murit şi 780 au rămas invalizi. Mobilizaţii reprezentau cam I0-
12% din totalul populaţiei româneşti a judeţului actual 3 •
În anul 1915 porumbul a fost compromis de "o brumă groasă"
care "l-a nimicit de tot" 4 • Începe din cauza războiului creşterea preţurilor
bunurilor de consum: "preţul vitelor şi viptualelor (alimentelor n.n.) s-au
urcat la un preţ nemaipomenit: un purcel de 6 săptămâni se plăteşte câte
I 00 cor., pentru un viţel de 6 luni câte 600-700 cor., I chilă de unsoare 12
cor., I litră de ulei 8 cor., I găină 8-1 O cor." 5 •
Producţia agricolă a anului 1916 a fost "cam debilă'', după cum
nota preotul din Supur, şi probabil că ar fi fost îndestulătoare pentru
populaţie, dar organele administrative au fost neîndurătoare în efectuarea
rechiziţiilor, o altă mare pacoste care i-a lovit pe locuitorii satelor: " ...
organele administrative requirarea o au executat cu atâta rigoare, încât nu
ne-au lăsat quantul de lipsă pentru trebuinţele casei şi a economiei noastre,
prin urmare acuma ducem mare lipsă de bucate fiind siliţi cea mai mare
parte a oamenilor a recurge la ajutorul statului care în preţ de 62 fileri de
kilă, pentru una persoană pe I O zile împarte I kilă şi 20 dka de făină, ceea
ce pentru omul lucraş este neîndestulător" 6 •
Şi anul 1917 nu se prezintă mai bine "Productul anului trecut a
fost foarte slab. Mălaiul nu au răsărit, tănul nu s-au făcut iar spicoasele au
fost foarte slabe, căci din martie nu a plouat până la finea lui iunie şi aşa
bucatele nu au putut să se dezvolte" 7 .
Din cauza producţiei slabe şi rechiziţiilor scumpetea "s-a ridicat
într-un mod nemaipomenit: pentru un purcel de 6 săptămâni dau 120-150
coroane, pe o gâscă bună 150 coroane, pe una găină 15-20 coroane, o vacă
bună fără 1.400-1.500 nu se poate cumpăra, boi acuma abia se află la târg
câte 3-4 perechi, pe una pereche de cizme cer câte 200-250 coroane,
1
Parohia Ortodoxă Su puru de Sus, Car/ea de aur ... , f. 27.
2
Cf. I. Kovacs, Date cu prMre la lupta ţărănimii din Transilvania în toamna anului 1918. în
"AllC", tom 1-11, 1958-1959, p. 319.
J Arh. Nat. Dir. jud. Sibiu, fond Astra. Datele diferă de cele date de T.V. Păcăţian, op. cit.,
Anexa A, deoarece aici erau cuprinse şi plasele Baia Mare, Seini şi Şomcuta Mare.
4
Parohia Ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur... , neinv, f. 28.
'loc. cil.
''loc. cit., f. 294.
7
loc. cit., f. 314.
87
veştminte nici nu se mai capătă şi aşa acest război ne-au adus într-o stare de
nesuferit, mai vârtos pe noi economii de la sate" 1•
Pentru comparaţie dăm câteva din preţurile din iunie 1914: I I
lapte costa 16 fileri, I kg came vită 97 fileri, I kg făină lux 40 fileri, 1 kg
făină de pâine 16 fileri, I kg sare 20 fileri, I kg slănină afumată I, 38
coroane, I kg untură 1, 33 coroane, I kg cafea 2, 40 coroane, I m de stofă
pentru bărbaţi 14 coroane2 •
Nici anul 1918 nu a fost un an agricol bun: "Productul anului 1918
a fost foarte slab, mălaiul şi secara au îngheţat, nutreţ foarte puţin, azi
suntem în 6 mai (1919 n.n.) şi încă nu am semănat nimica din cauza ploilor
multe. Toată încrederea o punem în atotputernicia lui Dumnezeu" - nota
preotul Osian în Cronica parohiei din Supuru de Sus 3 • Şi recolta de cartofi,
un produs de bază al judeţului, a fost compromisă datorită celor două
îngheţuri din iunie, obţinându-se o producţie medie de 40 de quintale, după
cum reiese dintr-un raport al primarului oraşului Satu Mare adresat
Ministerului ungar al aprovizionării publice 4 • Anul agricol rău se îmbină şi
cu o apatie generală a oamenilor, care nu prea mai doreau să lucreze în
condiţiile dinainte. Toţi erau în aşteptarea unei reforme agrare şi a unor
altfel de legi de arendare. Dispunem de câteva relatări de o importanţă
majoră în această privinţă şi anume rapoarte ale pretorilor care în marea lor
majoritate remarcă că există o "nemulţumire generală" sau că "muncitorii
nu au dispoziţie la muncă" 5 . Mai mult, soldaţii reîntorşi de pe front sau
prizonierat considerau "că ei au luptat destul pentru ţară şi acum să lucreze
alţii în locul lor şi pretind hotărât întreţinerea lor de către autorităţi" •
6
Din această cauză cantităţi importante de produse au rămas pe

câmp sau se depreciau. În acest sens, există un raport întocmit de Thumer
Oliver, membru al Consiliului Naţional Maghiar Satu Mare, în care
relatează primarului oraşului că în cursul lunii noiembrie 1918, din cauza
lipsei de forţă de muncă, (subl. n.) la moara cu aburi s-au stricat 17
vagoane de secară • Au rămas cantităţi nestrânse de cartofi, sfeclă de zahăr
7
în jurul Şimleului, în plasa Ardud (localităţile Mădăras, Socond, Hurezu
1
loc. cit., f. 31.
'Cf. Industria şi bogăţiile naturale din Ardeal şi Bănat, Cluj, 1927, p. 240.
J Parohia Ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur„„ neinv „ f. 35.
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Primăria Municipiului Satu Mare. Acte prezidenţiale, dos.
9185/I 918, f. I (în continuare fond P.M.S.M. Acte prezidenţiale).
'Arh. corn. SzSzB, fond Actele comitelui „„ IV B 751, 2/1919.
"loc. cil.. neinv.
7
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prezidenfiale, dos. 10.218/1918, f. I.
88
Mare), în plasa Tăşnad "unde mulţi cartofi şi sfeclă au rămas în pământ dar
aceştia deja s-au distrus" •
1
Autorităţile au încercat să rezolve aceste probleme printr-o

implicare mai mare în raporturile dintre proprietari şi ţărani. Astfel,
pretorul plasei Satu Mare, timp de 12 zile a mediat tratativele de arendare
dintre proprietari şi muncitorii agricoli săraci din Apateu, Cucu, Mărtineşti,
Ambud, Kissâr şi Nagyhodos (ultimele două din Ungaria). Doar la Apateu
nu s-a realizat o înţelegere "pe de o parte datorită pretenţiilor exagerate ale
poporului şi de altă parte a aplicării reformei agrare în curs"~. Dintr-un
raport al notarului cercual din Boghiş aflăm că ţăranii săraci "organizaţi nu
vor să lucreze nici ca zilieri, nici ca părtaşi. Cu orice preţ încă în primăvară
vor să execute reforma agrară" 3 • La Vetiş proprietarii vroiau să dea
pământul în arendă pentru o treime, pe când ţăranii solicitau jumătate din
4
recoltă • Exista o stare de apatie generală, ţăranii fiind în aşteptarea
aplicării reformei agrare. Situaţia era gravă, din moment ce autorităţile
apelează inclusiv la consiliile naţionale române. Astfel, în 27 decembrie
1918, subprefectul judeţului cerea sprijinul Consiliului Naţional Român
cercual din Baia Mare pentru a mobiliza populaţia din agricultură "să reia
imediat lucrările agricole sistate şi să înceapă lucrul, cu atât mai mult cu cât
în caz contrar periclitează existenţa economiei ţării, iar ea se va pune într-o
situaţie grea, de imposibilitatea de a fi împărtăşită favorabil de legile
sociale ce vor apare" 5 .
Desigur că toate acestea au avut repercusiuni asupra aprovizionării
populaţiei cu cele necesare traiului de zi cu zi. Dintr-o adresă a primăriei
municipiului Satu Mare, datând din 31 decembrie 1918 şi adresată
Ministerului ungar al aprovizionării publice, reiese că în luna noiembrie
1918 numărul locuitorilor rămaşi fără făină a fost de 27011 persoane, iar în
decembrie de 27858 de persoane. Pentru a se satisface necesarul de făină
pe luna ianuarie se solicită 22 de vagoane şi nu 13 câte le-au fost
repartizate6 . Din raportul subprefectului privind activitatea desfăşurată în
cursul lunii decembrie 1918, aflăm că Ministerul aprovizionării a dispus ca,
din cele 40 de vagoane de făină destinate aprovizionării pe lunile
decembrie 1918 - ianuarie 1919, să fie retrase 35 de vagoane, iar din cele
1
Arh. corn. SzSzB, fond Actele comitelui ... , 2/1919, 5/1919 şi 48/1919
2
Loc. cit., 5/1919.
~loc. cit., 279/1919.
4
Loc. cil., 29011919.
; Maramureşenii în lupta ... , p. 378.
"Arh. Nat. Dir.jud. SM, P.M.S.M. Acte prezidentiale, dos. 10352/1918.
89
1
350 quintale de petrol s-au primit doar 140 de quintale • Pentru lunile
ianuarie-februarie erau repartizate I O vagoane de faină, I 00 quintale petrol,
323 quintale de zahăr, I vagon de chibrite care trebuiau să sosească peste
I O zile, cantităţi dealtfel insuficiente pentru acoperirea nevoilor judeţului~.
În ceea ce priveşte localităţile rurale, existau mari lipsuri mai ales
în zonele deluroase. Din rapoartele trimise de consiliile locale în cursul
lunii ianuarie 1919, rezultă că existau foarte multe localităţi unde locuitorii
nu aveau cele necesare traiului. Astfel, la Firiza nu exista făină albă, petrol,
zahăr, cafea, săpun, consiliul local solicitând intervenţia C.N.R. cercual
Baia Mare 3 • La Certeze în Ţara Oaşului din cele 2000 de suflete "mai bine
de jumătate din locuitori nu sunt provăzuţi (asiguraţi n.n.) cu bucate",
neexistând nici un fel de rezerve • Lunar fiecare primea 2-3 kg făină.
4
Alimentaţia era deficitară la Dumbrăviţa', Cicârlău, unde majoritatea

locuitorilor "sunt lipsiţi de celea a traiului de toate zilele" 6 , Vama, unde
aprovizionarea "a fost şi este slabă" , Moişeni, unde o treime din populaţie
7
nu era asigurată, Viile Apei unde "mulţi oameni nu sunt provăzuţi cu

8
bucatele de lipsă şi rezerve nu avem de loc" • O seric de produse de primă

9
necesitate cum ar fi petrolul, zahărul, cafeaua, orezul, săpunul se

distribuiau foarte rar sau chiar deloc, iar atunci când se primeau aveau loc
diverse fraude din partea celor care gestionau aceste bunuri. În 15
decembrie 1918, Consiliul Naţional Român din Firiza raporta Consiliului
cercual din Baia Mare că notarul cercual Pop Zsigmond punea piedici în
împărţirea făinei şi petrolului, repartizând în mod arbitrar cantităţile
primite. Se cerea ca acesta să nu mai aibă drept să se mai amestece, mai
ales că locuitorii îşi constituiseră "o comisie de supraveghere" formată din
5 persoane, care avea menirea să vegheze la modul de împărţire a făinei şi a
10
petrolului • Oricum, aceste produse fiind foarte rare, prezentau o mare
atracţie pentru cei care le mânuiau, mai ales întreprinzătorii care primeau şi
repartizau cantităţile de alimente pentru muncitorii angajaţi căutau să
1
Arh. corn. SzSzB, fond Actele Comitetului Administrativ al comitalului Satu Mare 1879-
1940 (în continuare Corn. adm), IV B 754, 4511919.
~ loc. cit., neinv.
'Maramureşenii în lupta ... , p. 376.
'Arh. Nai. Dir. jud. SM, fond Consilii Na1ionale Române din comitalul Satu Mare. 5111919.
'Arh. St. Baia Marc, fond Consiliul Na)ional Român cercual Baia Mare. act. nr. 5711919. f. I.
"loc. cit., aci. nr. 56/1919, f. 6.
7
Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Consilii .. , act. nr. 60/1919, f. 3.
•Loc. cit., aci. nr. 64/1919, f. 5.
'' Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond Consiliul National Român cercual Seini, act. nr. 20/1919, f. 3.
10
loc. cit., fond Consiliul National Român cercual Baia Mare. aci. nr. 20/1918 şi
Maramureşenii în lupta .... p. 366.
90
speculeze aceste produse. Din ordinul C.N.R. din Baia Mare, datând din 4
februarie 1919, reiese că mai mulţi întreprinzători au făcut declaraţii false
în privinţa muncitorilor angajaţi, cantităţile de alimente luate în plus
vânzându-le la suprapreţ locuitorilor din Baia Mare. Se remarcă Kasovits
Tivadar care a ridicat alimente pentru 500 de muncitori, deşi în realitate nu
avea decât vreo 50 1• Desigur existau şi localităţi, mai ales în zona de
câmpie, unde alimentaţia era asigurată: Vetiş, Cărăşeu, Doba, Lipău,
Boghiş (unde aveau cereale până în 15 august 1919)2. Existau, de
asemenea, comune care aveau rezerve. La Apa existau 450 quintale cereale
pentru aprovizionarea celor care nu aveau alimente, existând şi pentru
vânzare 2-300 quintale de grâu, I 00 quintale de secară şi 2-300 quintale de
secară şi 2-300 quintale de porumb . Şi la Potău existau rezerve însemnate:
3
150 quintale grâu, 50 quintale de secară şi 150 quintale de porumb 4 • Sigur

situaţia era şi mai bună în satele situate în câmpia fertilă din jurul Careiului.
Şi din punct de vedere industrial şi comercial, comitatul Satu Mare
nu se situa în anul 1918 printre zonele dezvoltate. Conform unei statistici
întocmite de Directoriul comunist al judeţului Satu Mare în întreg comitatul
existau 29 întreprinderi care aveau mai mult de 20 de angajaţi 5 . În Satu
Mare erau I O asemenea întreprinderi: centrala electrică, 2 fabrici de utilaje
(printre care Fraţii Princz), o moară cu aburi, un ferăstrău cu aburi
(Neuschloss - ferăstrău cu aburi S.A.) o vopsitorie de materiale, 3
cărămidării şi o fabrică de ţigle şi cărămizi. Faţă de situaţia de dinainte de
război, când existaseră 19 asemenea întreprinderi, la sfârşitul războiului
mai funcţionau doar I 06 •
În Carei se aflau 5 întreprinderi cu peste 20 de muncitori: I
reparaţii de utilaje, 3 cărămidării, I moară cu aburi. În Baia Mare existau I
uzină electrică, un ferăstrău, o moară cu aburi . În schimb, în jurul oraşului
7
se aflau mine nemetalifere la Băiţa, Cicârlău, llba, Cavnic, Baia Sprie,

Valea Roşie, concentrându-se aici în jur de 6000 - 8000 muncitori mineri 8 .
Topitoriile de la Firiza realizau în preajma războiului o producţie anuală de
9
4429 kg argint, 425, 5 kg aur, 494 tone plumb, 66, 9 tone cupru •
Maramureşenii în lupta ... , p..393.

1
'Arh. Naţ. Dir. jud. SM. Fond Consilii ... , act. nr. 54, 56, 57, 58, 59/1919.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM, Fond Consiliul Naţional Român cercual Seini. aci. nr. 14/1919. f. 2.
'loc. cil., act. nr. 2311919.
'Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Directoriul Comunist, act. nr. 554n84.
'' loc. cit. şi Farkas Jeno, op. cit.
7
Ibidem. p. 89.
• Cf. T. Hăgan, V. Achim, I. S. Mureşan, V. Căpâlnean, Maramureşul şi Unirea (1918), Baia
Mare. 1968, p. 46.
9
Cf. R. V. Mcruţiu. Regiunea Baia Mare - Baia Sprie, Cluj, 1936, p. 69.
91
Câte I sau 2 întreprinderi, cu peste 20 muncitori, se mai găseau în
următoarele localităţi: Poiana Codrului (fabrică de sticlă), Surdeşti (gater),
Vama (gater), Bixad (gater), Seini (fabrică de alcool şi drojdie), Măteszalka
(fabrică de alcool şi moară), Berveni (I fabrică de apreteală şi o fabrică de
cânepă), Valea Chioarului (fabrică de chimicale), Ferneziu (fabrica de acid
sulfuric "Ph6nix"), Tiream (fabrică de cărămizi) 1 •
Sistemul bancar era ramura economică cea mai dezvoltată,
existând o multitudine de bănci locale sau filiale ale unor mari bănci din
Budapesta sau Viena: Satu Mare, 24 bănci şi cooperative de credit, Carei
cu 14 bănci şi cooperative de credit, Baia Mare cu 3 bănci maghiare şi una
românească ("Aurora"), Şomcuta Mare cu 6 bănci (inclusiv banca
românească "Chioreana"), Ardud cu 4 bănci şi cooperative de credit, dintre
care una era filiala băncii "Sătmăreana" din Seini, Seini cu 2 bănci, dintre
care una, "Sătmăreana", era cea mai mare bancă românească din comitat 2•
Şi în industrie principalele probleme decurgeau din militarizarea
întreprinderilor, mobilizarea unui număr însemnat de muncitori specialişti
pe front, lipsa materiilor prime.
În ceea ce priveşte prima problemă, menţionăm că unele dintre
marile întreprinderi industriale din judeţ au trecut la producţia de materiale
necesare frontului. Aşa este cazul Uzinei electrice, care printr-o hotărâre a
Consiliului oraşului nr. 15. 778 din 15 februarie 1918, s-a reprofilat pentru
industria de război donând totodată, probabil din dezafectarea unor
ansamble din uzină, 8.000 kg cupru, 25.000 kg. plumb pentru acumulatori
şi asigurând apa distilată necesară pentru spitalul comun austro-ungar şi
german din Sighet, pe tot parcursul războiului 3 •
Tot dintr-o adresă a primăriei din 26 februarie 1918 aflăm că
"Fraţii Princz Turnătorie de fier, fabrică de maşini şi construcţii de mori",
fabrica acum grenade şi piese de grenade pe seama armatei 4 .
În ceea ce priveşte problema mobilizării muncitorilor pe front,
amintim situaţii de acest fel la "Fraţii Princz", la "Uzina electrică", unde
primăria muncea din această cauză cu prizonieri ruşi sau cei 800 de
muncitori mineri din Baia Mare mobilizaţi pe front 5 .
În privinţa coşului zilnic al unei familii de muncitori exista o
discrepanţă enormă între câştigul minim săptămânal şi costul acestui coş.
Astfel, la 31 decembrie 1917, salariul mediu săptămânal era de 95,05
1
Arh. Naf. Dir.jud. SM, fond Directoriul..., act. 554n84.
'Cf. Farkas Jeno, op. cil., p„ l O, 32-33, 68, 76, 83, 124.
'Arh. corn. SzSz 8, fond Actele comitelui suprem „ „ 1V 8 751, act. nr. 60.
4
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Primăria Municipiului Satu Mare, dos. 1505/1918, f. 2-3.
; loc. cil„ dos. 1505/1918, 937211917, 10711918.
92
coroane, pe când costul minimului de existenţă săptămânal se ridica la 189,
90 coroane, după autorii Istoriei Transilvaniei sau la 161, 50 coroane după
1
autorii monografiei consacrate industriei şi bogăţiilor din Transilvania •

2
Situaţia populaţiei orăşeneşti era la fel de gravă ca cea a

locuitorilor de la sate, astfel că autorităţile locale sătmărene sunt nevoite să
caute şi alte surse de aprovizionare decât piaţa maghiară, unde exista un
deficit însemnat de produse de primă necesitate 3 . În acest context, este
demnă de menţionat plecarea unei delegaţii sătmărene formată din dr.
Marko Kălman, directorul Uzinei electrice din Satu Mare, dr. Ilie Carol
Barbul, dr. Andrei Doboşi, dr. Traian Erdelyi şi Nicolae Barbul la Sibiu,
unde timp de 8 zile au purtat tratative cu Consiliul Dirigent pentru
procurarea unor produse de primă necesitate: cărbune, sare şi sodă caustică.
Lipsa produselor de primă necesitate, alimentaţia slabă, lipsa unor
condiţii minime de igienă au dus, după cum era de aşteptat, la înmulţirea
epidemiilor, dintre care cea mai teribilă a fost, fără îndoială, gripa spaniolă.
Trebuie remarcat că aceasta a lovit mai ales în zonele sărace, unde exista o
lipsă acută de produse de primă necesitate. Nu se poate preciza când a
început flagelul gripei spaniole în localităţile sătmărene, simptomele bolii
nefiind la început prea bine cunoscute. Dintr-un raport al inspectorului
şcolar judeţean Bodnăr Gyorgy, adresat Comitetului Administrativ al
comitalului Satu Mare privitor la şcolile de stat din Călineşti Oaş, Târşolţ,
Cămârzana, Moişeni, Huta Certeze, Negreşti şi şcoala confesională greco-
catolică din Certeze, aflăm în primul rând că frecvenţa la aceste şcoli era
deosebit de slabă (circa 30-40% din şcolari), dar mai ales că în unele
localităţi şcolile au fost închise încă din anul 1917 din cauza epidemiei de
gripă spaniolă. Se dă exemplul şcolii din Huta Certeze, închisă în perioada
19 decembrie 1917-28 aprilie 1918, din această cauză4 •
După registrul internaţilor al Spitalului Municipal din Satu Mare
pe anul 1918, reiese că au fost relativ puţine cazuri de gripă spaniolă (3
cazuri în ianuarie, I în februarie, 2 în martie) în prima jumătate a anului,
situaţia începând să se schimbe din luna iulie când sunt înregistrate 9
cazuri, în august 5 cazuri, în septembrie 9 cazuri, dintre care unul moare,
ajungându-se în octombrie la 17 cazuri de internaţi cu gripă din 31 de
1
Cf. Din Istoria Transilvaniei, voi. II, cd. a 11-a, Bucureşti. 1963, p. 383.
~ Cf. Industria şi bogăţiile naturale din Ardeal şi Bănat ... , p. 240.
'Cf. A Magyarors=tig ldrtenete 1918-1919, 1919-1945. Budapest, 1976, p. 126-127, Schimbul
de alimente şi alte produse de primă necesitate cu Consiliul Dirigent l-au organizat şi
autoritătile din Arad., cf. Iancu G., Cipăianu G., La consolida/ion de /'union de la
Transy!vanie el de la Roumanie (1918-1919). Bucarest, 1990, p. 245.
4
Arh. corn. SzSzB, fond Actele Corn. adm ... , IV.B., 754, act. nr. 1575/1918.
93
internări efectuate De remarcat că majoritatea celor internaţi erau
1
•
prizonieri de război ruşi sau sârbi aflaţi în lagărul de la marginea oraşului.

Problema principală a spitalului, dar şi a sistemului sanitar în
general, era lipsa cadrelor medicale specializate. Astfel, în oraşul Satu
Mare se aflau, la începutul anului 1917, 25 medici, I chirurg, 9 farmacişti,
7 ajutori farmacişti şi 30 de moaşe 2 , deşi Comisia Administrativă a
judeţului stabilea că pentru a se putea face faţă problemelor de ordin sanitar
ar fi fost nevoie de 300 de medici 3 .
Cele mai afectate, au fost satele din Ţara Oaşului, o zonă extrem
de săracă în anul 1918: Negreşti cu 84 morţi de gripă spaniolă din 152 de
decese, Gherţa Mare cu 32 de morţi, Certeze cu 34 de morţi de gripă din 75
de decese, Cămârzana cu 60 de morţi, Călineşti Oaş 48 morţi din 79 de
decese, Târşolţ 58 de morţi dintr-un total de 91 de decese, Turţ 43 de
decese şi Tarna Mare 41 de decese 4 (vezi Anexele 2 şi 3). lată ce nota
preotul din Racşa în Cronica Parohială: "în anul 1918 influenţa aşa numită
spaniolă când în anul 1918 în luna august-noiembrie au murit peste 60 de
oameni . Tot doi, trei la zi" 5 . În comuna Viile Satu Mare, aproape în fiecare
casă exista câte un bolnav de gripă spaniolă • Şi la Satu Mare situaţia era
6
grea, dacă ţinem seama că în 16 decembrie 1918, Ministerul de Interne

ungar aprobă Primăriei Satu Mare cererea de închidere a tuturor şcolilor în
perioada 3 decembrie 1918-3 ianuarie 1919, din cauza epidemiei de gripă
spaniolă • Nu posedăm date privind numărul de bolnavi de gripă spaniolă
7
în lunile decembrie 1918-ianuarie 1919, dar în 26 septembrie 1918, după

cum aflăm dintr-o informare a comitelui suprem llosvay Aladăr, existau în
spitalele oraşului Satu Mare 5000 de bolnavi, zilnic murind câteva zeci de
oameni·B .
Şi în alte părţi în afară de Oaş, gripa spaniolă a bântuit cu furie.
Preotul Alexa Pop din Sanislău nu s-a putut prezenta la adunarea de
constituire a Consiliului Naţional Român comitatens Satu Mare, deoarece
în localitate existau o mulţime de bolnavi, iar zilnic îngropa câte 2-3
persoane . La fel transpare groaza de molimă şi din scrisoarea preotului
9
1
Muzeul Jude)can Salu Mare, neinv.
1
Arh. Na!. Dir. jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prezidentiale, dos. 9913/1918, f. 18.
' Arh. corn. SzSzB. fond Actele Comitetului administrativ ... , Proces verbal de şedinlă din 26
septembrie 1916.
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Registre parohiale de stare civilă, inv. nr. 1213.
'Parohia Ortodoxă Racşa, Cronica Racşei, neinv„ f. 11.
"Arh. Na1. Dir.jud. SM. P.M.S.M. Acte prezidentiale, act. nr. 9553/1918. f. I.
7
loc. cit„ Aci. nr. 10.169/1918, f. I.
"Arh. Jud. SzSzB, fond Comisia Administrativă „., neinv.
'' Arh. Na). Dir.jud. MM, fond C.N.R. BM, aci. nr. 12/1918.
94
Vasile Hoblea din Cig, adresată în 4 decembrie 1918 lui Antoniu Băliban,
protopopul Eriului: "Morbul spaniol din nou bântuie prin multe locuri şi cu
mai mare groază. Nu ai căpătat ordinaţiune să fie închise şcolile
populare?" 1•
Din punct de vedere politic, anul 1918 a fost unul contradictoriu
pentru monarhia dualistă. Pe de o parte, în toate ţările beligerante cuprinse
de vâlvătăile războiului se fac simţite ideile păcii şi mai ales ale unei noi
organizări postbelice a lumii, bazată pe principiul autodeterminării
popoarelor: "În statul multinaţional de la Dunăre - notează Paul Lendvai -
se vorbea de libertate, de un timp nou. După revoluţia rusă din februarie şi
abdicarea ţarului în martie 1917, după proclamaţiile de pace ale
preşedintelui american Wilson şi stagnarea apăsătoare de pe frontul de sud
şi de est s-a ajuns şi în Ungaria la tensiuni politice şi la formarea de noi
grupări de stânga" •
2
Din punct de vedere politic, în vara anului 1918, scria Seton

Watson, " ... Românii au fost reduşi la o atitudine complet pasivă - cei din
regat prin severul tratat de la Bucureşti, fraţii lor din nordul munţilor prin
politica agresivă a Budapestei"3 •
Majoritatea oamenilor politici maghiari erau împotriva oricărei
reforme politice care ar fi schimbat sistemul politic ce domina regatul.
Astfel, contele Tisza denunţa deschis "ideea fatală" de a da drept de vot
pentru cei care luaseră parte la război şi fuseseră decoraţi cu crucea Carol
(care se obţinea după 12 săptămâni de front). Contele Bethlen declara în
Parlamentul maghiar că "Noi trebuie să avansăm pe calea democraţiei dar
cu condiţia ca maghiarizarea Transilvaniei să nu fie compromisă. Lupta
pentru vot trebuie să se oprească la porţile Transilvaniei". Iar contele
Andrassy denunţa în aprilie 1918, în faţa aceluiaşi Parlament, dreptul
popoarelor de a dispune de ele însele 4 •
Este clar că oamenii politici maghiari au fost complet rupţi de
realităţile politice europene, aşa cum se prefigurau ele în primele două
trimestre ale anului 1918: "Ungurii - nota I. Clopoţel - nu presimţeau
nimic din ce se pregăteşte în lume. Aveau ferma credinţă că sfânta unitate
de stat a Ungariei va rămânea intangibilă. Soliile lui Wilson, susţineau ei,
nu pot privi Ungaria. Contele Tisza afirma cu obstinaţiune, chiar în 17
1
Muzeul jud. SM, colcc!ia Mişcarea natională ... , neinv.
2
Paul Lendvai, op. cit„ p. 369.
'il. W. Seton-Watson, op. cit., p. 588.
4
Ibidem, p. 586-587 şi Ştefan Pascu, Făurirea statului na/ionat unitar român, 11, Bucureşti,
1983, p. 32.
95
octombrie, că nu există chestie cehoslovacă şi că ungurii pot convinge pe
Wilson că chestia minorităţilor altfel se prezintă decât s-a spus" 1•
Oricum, trebuie remarcat că atenţia autorităţilor maghiare s-a
deplasat în anul 1918 mai mult spre problemele sociale decât spre cele
naţionale, dar nu în sensul rezolvării enormelor discrepanţe din domeniu, ci
prin înăsprirea represiunii, a supravegherii poliţieneşti etc.
Din 22 de ordine şi circulare ale Ministerului de Interne ungar şi
Comitelui suprem al Comitalului Satu Mare, depistate în arhive, 18 se
referă la probleme sociale, partidul social democrat, propaganda comunistă
etc. şi doar 4 la probleme naţionale: supravegherea în continuare a
persoanelor declarate de neîncredere, propaganda românească în Suedia,
propaganda cehă şi slovacă în Italia, Franţa, Siberia2 •
' Ion Clopolel, op. cit., p. 26.

2
Arh. corn. SzSzB, fond Actele Comitelui suprem .. „ act nr. I l, 25, 30, 54, 55, 62, 253, 309,
325 şi fond Actele Judelui suprem al nobililor plăşii Csenger l 872- 1944, lV.B. 760, act nr. 4,
12, 22, 85, 87, 92, 93, [ 18, [ 19.
96
5. Formarea Consiliului Naţional Român Comitatens, a consiliilor
cercuale precum şi a celor locale (noiembrie- decembrie 1918)
În toamna anului 1918, era evident mai mult ca niciodată că

monarhia dualistă se află în pragul prăbuşirii, epuizată complet de anii de
război, precum şi de marile înfrângeri din octombrie 1918 suferite pe
frontul din Balcani şi pe cel italian. La acestea trebuie să mai adăugăm
masele mari de soldaţi sau prizonieri care se revărsau acasă, începând cu
luna iunie 1918, soldaţi care în anii de front sau prizonierat îşi formaseră o
cu totul altă viziune asupra rolului şi locului lor în organizarea postbelică.
La fel, trebuie să amintim că la popoarele înglobate monarhiei
austro-ungare, idealurile sociale şi politice erau strâns împletite cu
idealurile naţionale, lucru de altfel sintetizat în mod magistral de preotul
Buzilă din Mădăras: "La noi cu revoluţia arde de odată şi vântul
a•Jtodeterminaţiunii popoarelor ... noi românii încă vrem să dispunem de
1
soarta noastră conform punctelor lui Wilson şi a vremurilor schimbate ... " •
Sunt bine cunoscute .evenimentele importante desfăşurate pe
parcursul lunii octombrie 1918, care au dus la izbucnirea revoluţiei ,
2
precum şi etapele organizării românilor transilvăneni în sensul enunţării şi

apoi a preluării puterii politice şi administrative în Transilvania 3• Mărturiile
româneşti contemporane concordă în ceea ce priveşte situaţia grea care
exista în comitatul Satu Mare în toamna anului 1918. Preotul din Hotoan,
autor al unei cunoscute Cronici locale, scria referitor la situaţia din toamna
anului 1918: "Pe parcursul lunii octombrie 1918, nemulţumirile populaţiei
faţă de asuprirea economico-socială şi naţională, exercitată de autorităţile
Imperiului Habsburgic, asupra negermanilor şi nemaghiarilor şi pierderile
mari suferite pe fronturile de luptă, au crescut în intensitate, atingând limita
superioară maximă. Soldaţii părăseau câmpurile de bătălie şi se reîntorceau
acasă cu echipamentul şi armamentul din dotare. După cum militarii nu mai
voiau să execute ordinele comandanţilor, tot aşa nici populaţia civilă, nu se
supunea dispoziţiilor primite din partea autorităţilor" .
4
Augustin Ferenţiu, primul primar român al oraşului Satu Mare,

remarca şi el dezagregarea monarhiei care se produce în luna octombrie
1
Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica ... , f. 22.
1
Vezi pe larg A Magyarors::Gg tdr/l!nete 1918-1919. 1919-1945, Budapest, 1976, p. 59-75 şi
Alex. Porţeanu, Revoluţia burghe=o-democratică din Ungaria din 1918 şi Transilvania, în
"Ziridava", VII, 1977, p. 159-169.
J Ştefan Pascu, Făurirea statului ... , 11, p. 49-93.
' Apud Paul Abrudan, Din consemnările participanţi/or la lupta pentru unirea Transilvaniei
cu România, la I decembrie 1918. în "A.M.P.", VII, 1983, p. 303-304.
97
1918: "În octombrie 1918 războiul mondial se apropiase de sfârşit.
Ultimele faze au fost ruperea şi prăbuşirea frontierei austro-ungare în Italia,
urmată de evenimentele politice: detronarea dinastiei habsburgice şi
proclamarea republicii ungureşti în 31 octombrie 1918. Sub regimul
republican în părţile ardelene locuite de români după putinţă s-a validat
principiile lui Wilson" 1•
Revoluţia a izbucnit în noaptea de 31 octombrie 1918 la
Budapesta, vestea ei propagându-se imediat în toate colţurile regatului.
Dispunem în acest sens de mărturia excepţională a unui tânăr sătmărean,
Augustin Popp, nepotul pictorului Aurel Popp, privind receptarea
evenimentelor de la Budapesta: "1918 octombrie 31. Ceva nemaipomenit
!!! Astăzi este o dată istorică. Dimineaţa deja a apărut în ziare, că regele
Carol abdică şi alte câteva veşti de genul acesta. Sârbii au intrat în Belgrad.
Adevărat că oraşul fusese deja evacuat. Fiume nu doreşte să se alăture
Croaţiei ci Italiei. Trece dimineaţa. După masa observ că în loc de Banca
Austro-Ungară apare pe firmă Banca Naţională Ungară. Dedesubt un anunţ
conform căruia guvernarea a fost preluată de Consiliul Naţional sub
conducerea lui Kâroly. Seara ştirile au fost confirmate şi s-a descris cu
amănunţime ce s-a întâmplat. Îmi pare rău că nu m-am apucat mai demult
să scriu jurnal căci şi înainte s-au întâmplat lucruri interesante. Sunt atât de
emoţionat încât nu mai sunt în stare să scriu. Aştept urmările. P.S. Consiliul
orăşenesc din Satu Mare s-a supus Consiliului Naţional. Mâine adunare
populară în curtea gimnaziului reformat. Presimt că se vor întâmpla lucruri
mari. Păcat că sunt atât de tânăr şi nu pot participa.
1918 noiembrie I. Dimineaţa. Şi ziua de astăzi a adus veşti mari.
Tisza Istvan a fost ucis. Republica a fost proclamată, la ora 11 mă duc la
adunarea populară.
1918 noiembrie 2. Ieri a fost o mare demonstraţie. Dar soldaţii
s-au sălbăticit atât de tare, încât voiau să smulgă steluţele de pe epoleţii
ofiţerilor„ Au vrut să-i smulgă şi locotenentului major Szombathy, care
însă i-a tăiat pe cei care l-au atacat. Sunt stări insuportabile. Soldaţii
maghiari au jefuit călătorii trenului de Baia Mare. Dar până la urmă
voluntarii în urma unor focuri de armă i-au dezarmat. Seara guvernul a fost
dezlegat de jurământ (faţă de rege n.n.). Schimbarea formei de stat este
hotărâtă de adunarea naţională. Guvernul a ordonat dezarmarea armatei.
Era şi timpul, căci fac numai probleme... Acum se formează gărzile
publice care vor menţine ordinea ... " 2 •
1
Arh. Nai. Dir. jud. SM, fond Popp S. Aurel, act nr. 301, f. I.
2
Muzeul Judeţean Satu Mare, Jurnalul lui Augustin Popp, neinv, f. 8-9v.
98
Într-adevăr, în data de I noiembrie 1918 la Satu Mare s-a creat
Consiliul Naţional Maghiar, format din radicali şi social-democraţi, în
cadrul unei adunări populare la care au participat 1500-2000 de persoane 1•
Acest consiliu, care ajurat credinţă "noii Ungarii şi guvernului" era format
doar din cetăţenii maghiari ai oraşului. Vom aminti câteva nume: Belteky
Lajos, Thurner Albert, dr. Nagy Vince, dr. Tanody Endre, Racz Jeno,
Păskuj Imre, etc 2 • Cel mai cunoscut dintre aceştia va ajunge dr. Nagy
Vince, avocat, născut la Satu Mare în anul 1866 şi care, din 14 noiembrie
până în 12 decembrie 1918, va îndeplini functia de secretar de stat, iar apoi
pe cea de ministru de interne (până în 21 martie 1919) în guvernul
Kărolyi 3 •
Guvernul a numit în fruntea comitatului un comisar
guvernamental, în persoana lui Kossaczky Laszlo care se pare, după cum
rezultă dintr-un raport datând din anul 1919 , nu s-a prea bucurat de
4
simpatia sătmărenilor. El răspundea de "liniştea populaţiei şi măsurile

represive împotriva agitatorilor", după cum aflăm din procesul verbal al
Comitetului Administrativ din 28 noiembrie 1918 ţinut la Carei 5 .
Este evident că fuziunea rapidă între vechile organe administrative
care funcţionau la nivelul judeţului şi oraşelor cu noile organe
revoluţionare, ai căror membri erau de multe ori unii dintre reprezentanţii
fostei puteri, a făcut ca procesul revoluţionar să nu aibă în Sătmar un
caracter distructiv, lucru întâmplat în alte părţi. "Nu am putut stabili încă
pagubele - raporta subprefectul în 28 noiembrie - dar sunt mai puţine ca în
alte părţi. Incendii au fost sporadice, crimă s-a petrecut o singură dată. Nu
s-a constatat o organizare planificată a tulburărilor, nici alungarea notarilor
nu poate fi considerată planificată, deşi notarul este persoana cea mai
expusă tuturor nemulţumirilor" •
6
Pe de altă parte, noile autorităţi au luat o serie de măsuri în

favoarea majorităţii populaţiei care au dus la atenuarea nemulţumirilor:
s-a instituit o comisie de control a preţurilor, o comisie pentru împărţirea
judicioasă a forţei de muncă, s-a asigurat făina şi zahărul necesar pentru
luna noiembrie, s-au preluat şi au fost puse sub pază depozitele armatei,
1
"Szatrmiri hirlap", anul XXVII, nr. 46n noiembrie 1918, p. 2.
2
lbidem„
~ Cf. Biiliiny Jozsef, Magyarors=Og kormanyai 18./8-1992, Budapest 1992, p. 356.
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond P.M.S.M. Acte de Consiliu, nr. 367611919, f. 2.
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefecturajudetului Satu Mare Actele Corn. adm., IV B, 752.
"loc. cit., f. 2.
99
depozitele lagărului de prizonieri, s-au luat o serie de măsuri în sprijinul
celor fără locuinţe, s-a reglementat problema vânzării cărnii pe piaţă, etc. 1
Una dintre cele mai importante măsuri a fost luată în domeniul
militar prin crearea unui centru de primire pentru soldaţii care rătăceau cu
armamentul la ei şi unde aceştia erau demobilizaţi, primeau banii de
demobilizare, mâncare şi erau expediaţi la casele lor. S-a reuşit în acest fel
detensionarea forţei celei mai periculoase care ar fi putut produce tulburări
majore. Lucru curios, în rezolvarea problemelor siguranţei publice şi a
soldaţilor care reveneau de pe front, un rol deosebit l-au jucat doi pictori
renumiţi, foşti ofiţeri de front şi proaspăt întorşi acasă: Aurel Popp 2 şi
Boromisza Tibor3 •
Cele mai violente acţiuni în primele zile ale lui noiembrie, s-au
desfăşurat însă în mediul rural, unde de fapt trăia marea majoritate a
populaţiei şi unde problemele sociale acumulate de-a lungul vremii erau
deosebite. Vorbind despre situaţia din primele trei zile ale revoluţiei, Ion
Clopoţel scria: "Cu iuţeală de fulger s-a răspândit victorioasă (revoluţia
n.n.) pe întreg întinsul monarhiei bătrâne. Au fost trei zile de jaf cumplit.
Nu se mai putea şti unde se opreşte mişcarea destructivă. Flăcările
devastării au pătruns până în creierul munţilor. Lumea săracă a crezut că a
sosit ceasul să se răzbune pe aceia, care i-au supt seva sângelui secole de-a
rândul, să spargă grânariile, să-şi împartă maşinile fabricilor, ciurzile de
vite ale marilor domenii" 4 .
Mărturiile documentare îi situează pe soldaţii întorşi de pe front în
primele rânduri ale revoluţionarilor. Aşa se întâmplă în Ţara Oaşului unde
"foştii prizonieri de la ruşi provoacă dezordine" •
5
La fel la Hotoan unde, după cum notează preotul Pătcaşiu, "Primii

care s-au ridicat la luptă au fost soldaţii prezenţi în comună. Acestora li
s-au alăturat şi o bună parte a sătenilor. Cu toţii au pătruns pe domenii,
producând pagube în cereale şi alte bunuri".
Un alt memorialist al vremii, Traian Sălăjan, nota că "Pe la
începutul lunii noiembrie, evenimentele revoluţionare au izbucnit şi la noi.
1
Arh. Nat. Dir.jud. Satu Mare, fond P.M.S.M. Acte de Consiliu, nr. 367611919, f. 2-3.
2
Aurel Popp, la capătul unei vieţi ... , Selec1ie, traducere, note şi pre fată de ludit Erdos, Satu
Mare, 1999, p. 64-65.
3
Boromisza Tibor ( 1880-1960), unul dintre pictorii însemnati ai şcolii de pictură de la Baia
Mare, panicipant activ la evenimentele revolu1ionare din anii 1918-1919 cf. Nagybtinya
miives=ete, Budapest, 1996, p. 472-473 şi T. Alexa, T. Moldovan, M. Muscă, Centrul arlistic
Baia Mare 1896-1996, Baia Mare, 1996, p. 211-213.
' I. Clopotel, op. cil., p. 51.
s Cf. P. Abrudan, Din consemnările .... p. 303.
100
Iniţiatorii revoluţiei au fost cei sosiţi cu arme din război. Lor li s-au alăturat
şi ceilalţi săteni" •
1
La Cicârlău erau semnalate "cazuri de dezordine a tinerimii

reîntoarse de pe câmpul de luptă" 2 •
Şi la Vezendiu, în fruntea celor care au atacat bunurile familiei
Karolyi, se aflau soldaţii întorşi de pe front3. Şi exemplele ar putea
continua.
Furia ţăranilor şi soldaţilor s-a îndreptat în primul rând împotriva
notarilor şi jandarmilor, consideraţi drept principalii vinovaţi pentru marile
abuzuri suferite în timpul războiului. Dar trebuie subliniat de la început că
acest fenomen nu a fost unul de masă, cel puţin pentru Satu Mare, aşa cum
se încerca să se acrediteze în istoriografia noastră mai veche4 , în încercarea
de a demonstra caracterul de masă al revoluţiei din toamna anului 1918 şi
nici nu a pornit, de foarte multe ori, ca o iniţiativă "de jos".
Astfel, în plasa şi oraşul Carei în perioada noiembrie 1918 -
februarie 1919, doar trei notari au trebuit să-şi părăsească posturile şi fostul
primar al oraşului care s-a pensionat "din cauza ameninţărilor din rândurile
poporului" 5. Deci, din cele 27 de localităţi ale plasei doar în 4 se înlătură
vechile autorităţi. Mai mult, din acelaşi raport al primpretorului plasei
reiese că "Sentimentele poporului faţă de clasele vechi, dominante, nu sunt
duşmănoase ... " •
6
Nu acelaşi lucru se întâmplă în zonele muntoase, preponderent

româneşti ale judeţului. Astfel, în plasa Seini primpretorul a observat "în
primele zile ale revoluţiei... o antipatie majoră a poporului împotriva
autorităţi lor" •
7
În Ţara Oaşului populaţia era, după spusele unuia dintre

conducătorii mişcărilor de înnoire, învăţătorul Petre Ilea, "revoltată,
necăjită, plină de ură împotriva funcţionarilor necinstiţi". Principalele
reproşuri erau adresate modului cum s-au împărţit ajutoarele de război şi la
modul cum au fost făcute recrutările şi cum au fost acordate scutirile de la
1
Ibidem, p. 305.
2
Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond Consiliul National Român Baia Mare, act nr. 56/1919
J Cf. Viorica Ursu, op. cit., p. 152.
'A. Egyed şi L. Vajda, Mişcările ţărăneşti desfăşurate în Transilvania în anul 1918 şi rolul
lor în răsturnarea puterii locale de stat Austro-Ungare, în "Analele de Istorie", 1968, nr. 6;
Ştefan Pascu, Făurirea ... , p. 74-84.
5
Arh. corn. SzSzB, fond Actele comitelui suprem ... , IV B 751, act. nr. 8/1919.
1
' loc. cit., act. nr. 21/1919.
7
loc. cit., act. nr. 1711919.
101
armată. Aici în Oaş avem cei mai mulţi notari fugăriţi sau destituiţi: Vama,
Bixad, Călineşti Oaş, Moişeni, Certeze, Negreşti-Oaş, etc. •
1
Şi tot aici se va întâmpla şi singurul incident grav în timpul

revoluţiei şi anume omorârea în bătaie de către locuitorii din Călineşti-Oaş
a notarului suspendat, acuzat de mari fărădelegi făptuite în timpul
războiului şi împotriva căruia autorităţile superioare n-au luat nici o măsură
serioasă. Incidentul s-a întâmplat în data de 18 decembrie, în prezenţa
primpretorului plasei Oaş .
1
La fel se întâmpla în plasa Chioar, unde primpretorul raporta în 8

noiembrie 1918 că cei mai mulţi notari au fost siliţi să-şi părăsescă satele şi
oficiile3 •
Din restul judeţului nu avem situaţii complete. Documentele
vorbesc de schimbarea notarilor din Ilba, Pomi, Valea Vinului, Seini,
Poiana Codrului, Crucişor , Doba5 , Valea Vinului , Chiuzbaia , Cavnic ,
4 6 7 8
9
Ady Endre •
Dintr-un raport al subprefectului judeţului Satu Mare, din 28
noiembrie 1918, rezultă că "alungarea notarilor nu poate fi considerată
planificată, deşi notarul este persoana cea mai expusă tuturor
nemulţumirilor". Mai mult, o bună parte din funcţionarii judeţului lipseau
din cauza gripei spaniole: "Nu au putut desfăşura activitatea (din cauza
gripei n.n.) primpretorii din Carei, Satu Mare, Seini, Oaş şi Ardud. Au fost
nevoiţi să părăsească serviciul funcţionarii principali din Seini şi Şomcuta.
Mulţi din personalul auxiliar fie că sunt bolnavi, fie că multe posturi nu
sunt ocupate din cauza războiului. Chiar şi în centrală au fost cauzate
perturbări datorită îmbolnăvirilor, astfel am fost lipsiţi de mai bine de 12
persoane", inclusiv notarul şef al judeţului lipsea de la serviciu pe motiv de
boală 10 •
Trebuie apoi să ţinem seama şi de faptul că mulţi notari n-au fost
alungaţi de populaţie. Ştiindu-se vinovaţi, ei nu au mai aşteptat reacţia
1
loc. cil., aci. 10.115.
'Ibidem.
' Cf. V. Liveanu, M. Ruscnescu, Tr. Lungu, M. losa, I. Kovacs, V. Bozga, Relafii agrare ....
p. 260.
'Arh. corn. Sz SzB, fond Actele comitelui suprem ... , act. nr. 801, 1220/1918, 148/1919.
'loc. cit., fond Actele judelui suprem al nobililor plăşii Csenger 1872-1944, IV. B. 760, act.
nr. 124/1918.
'' Arh. NaJ. Dir.jud. MM., fond C.N.R. Seini, act nr. 1611919.
Maramureşenii în lupta .... p. 374.
7
"Ibidem. p. 382.
Parohia onodoxă Ady Endre, neinv şi Arh. Nat. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura jud. Sălaj,
9
Comitele Suprem-administrative, dos. 4.120/1918.

"' Arh. corn. SzSzB, fond Prcfectura ... Actele Corn. adm., f.n.
102
locuitorilor şi şi-au părăsit posturile. Din multitudinea exemplelor vom cita
cazul celui din Dumbrăviţa sau cel din Seini, Sepssy Kâroly, care
1
dispăruse "văzând şi el multele iregularităţi ce au săvârşit", după cum se

spunea într-un raport al C.N.R. loca1 2 .
Şi nu în ultimul rând trebuie să remarcăm că mulţi funcţionari,
inclusiv r:otari, au fost trimişi de către autorităţile superioare în concedii
prelungite, pentru a-i proteja de furia mulţimii. După stabilizarea situaţiei
vor apărea, după cum se va vedea mai târziu, ori la vechile posturi ori vor fi
mutaţi în alte localităţi unde faptele lor nu erau cunoscute.
Multe fapte petrecute în prima jumătate a lunii noiembrie 1918 au
fost minore, ele reprezentând cel mult cazuri penale şi mai puţin acţiuni
revoluţionare. Astfel, sătenii din Cehalul Românesc sparg, în 6 noiembrie,
magazia pălinciei, de unde au furat o mare cantitate de ţuică. Aproape toţi
locuitorii au ajuns într-o "stare gravă de ebrietate". Reacţia noilor autorităţi
a fost disproporţionată faţă de gravitatea faptei, un român împuşcat în mână
ajungând în spitalul din Tăşnad 3 . La Santău, în 5 noiembrie este spartă
pivniţa lui Yinczler Francisc, de unde este furată cantitatea de 150 litri de
• 4
vm.
Un caz similar se petrece la Apa, unde tinerii recruţi, în 14
noiembrie, au spart pivniţa văduvei lui Kovacs Gyula. Şi aici reacţia
autorităţilor a fost disproporţionată. În localitate a fost trimisă, la chemarea
notarului, garda sionistă, sub comanda unui locotenent care intrând în
comună "au atacat femei şi feciori", au tras focuri de armă, l-au atacat pe
teologul Vasile Pop şi au luat de la cetăţeni sume cuprinse între 70 şi 150
coroane. Mai mult, satul era obligat să-i întreţină pe soldaţi şi să le asigure
solda de 900 coroane pe zi 5 •
La fel se întâmplă în Fărcaşa în 3-5 noiembrie, unde locuitorii, în
frunte cu soldaţii, şi-au împărţit produsele repartizate centralizat (zahăr,
petrol, cafea), au pretins de la văduva lui Kallay Emanuel 340 litri de vin
"din care a beut mai întreg satul", după cum afirma preotul local. Şi aici
reacţia autorităţilor a fost foarte dură, fiind arestate 11 persoane şi închise
la Satu Mare 6 •
1
Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Baia Mare. act 57/1919, f. I.
'loc. cit.. fond C.N.R. Seini, act 24/1919, f. 3.
3
Arh. Nat. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura jud. Sălaj Comitele Suprem-administrative, dos
412011918.
'loc. cil.
; Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. Seini. aci nr. 6/1918.
''Maramureşenii în lupta ... , p. 323.
103
Împotriva acestei situaţii de anarhie autorităţile noi, instalate în 31
octombrie au hotărât înfiinţarea unor organisme revoluţionare, consiliile şi
gărzile naţionale, în fiecare localitate. Consiliile trebuiau să jure credinţă
statului maghiar şi aveau misiunea, după cum rezulta din "Chemarea"
Consiliului Naţional Maghiar, să se ocupe cu activitatea de informare a
populaţiei, să organizeze acţiunile de rechiziţii voluntare, organizarea
primirii festive a militarilor întorşi de pe front, să supravegheze autorităţile
locale, dar să nu se amestece în activitatea lor, etc. Consiilile naţionale
locale erau autonome.
Consiliile naţionale îşi înfiinţau organe de apărare numite gardă
naţională sau gardă populară, comunală, care avea ca misiune principală
apărarea proprietăţilor 1 •
Această chemare a ajuns să fie repede cunoscută în judeţul Satu
Mare. Dăm exemplul comunei Sanislău, unde primăria aducea la cunoştinţa
preotului Alexa Pop în 3 noiembrie că puterea în Ungaria a trecut în
mâinile Consiliului Naţional Maghiar, cerându-i să publice aceasta în
biserică. În aceeaşi zi preotul a adus la cunoştinţa poporului evenimentul,
înregistrându-l la numărul 57 în registrul parohiaf
Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că principalele documente
programatice ale mişcării politice româneşti apar cam la aceleaşi date cu
cele ale revoluţiei maghiare. Astfel, în 2 noiembrie apar Apelul Consiliului
Naţional Român şi Apelul Sfatului Naţional Român, care anunţau preluarea
puterii în Transilvania "de cel dintâi "guvern" românesc din istoria acestei
provincii" • Aceste două documente erau urmate, în 6 noiembrie, de
3
cunoscutul apel "Către Naţiunea Română", semnat de Ştefan Cicio Pop în

numele Consiliului Naţional Român Central. Documentul înştiinţa
populaţia despre constituirea consiliului şi intenţiile lui pentru realizarea
autodeterminării şi materializarea în Transilvania a ideilor libertăţii,
fraternităţii şi egalităţii. Populaţia era îndemnată la linişte, păstrarea ordinii,
a vieţii şi avutului şi să ajute la constituirea consiliilor şi gărzilor naţionale •
4
În părţile sătmărene au fost cunoscute mai ales documentele

elaborate, în primele zile ale lunii noiembrie, de doi dintre fruntaşii români
care erau stabiliţi la Dej, dr. Alexandru Vaida Voevod şi dr. Teodor
Mihali 5 .
1
Cf. Maria Ormos, op. cit., p. 360.
2
Parohia ortodoxă Sanislău, neinv.
'Şt. Pascu, Făurirea statului ... , p. 94.
4
Cf. Marea Unire de la I Decembrie 1918. Bucureşti, 1943. p. 28-30.
'Cf. Ion Clopotel, op. cit., p. 65.
104
Primul document, datând din 3 noiembrie, este o directivă a
Consiliului Naţional Român Central privind modul în care trebuia să se
acţioneze pentru alegerea consiliilor şi gărzilor naţionale, comitatense şi
locale subliniindu-se în mod imperativ că în continuare C.N.R.C. "stă
neclintit pe baza "Declaraţiei" făcute în şedinţa parlamentului din 18
1
octombrie st.n.a.c. de domnul deputat dr. A. Vaida ... " •
Se atrăgea atenţia tuturor consiliilor locale "că consiliul naţional
român nu este subordonat consiliului naţional maghiar, ci este organizaţia
echivalentă românească a acestuia. Tratativele nu se pot face deci
fuzionând aceste două organizaţii, ci discutând ca partide independente şi
cooperând prin intermedierea membrilor exmişi" 2 .
Al doilea document este o circulară a Consiliului Naţional Român
al comitatului Solnoc-Dobâca, datând tot din 3 noiembrie şi care cuprindea
instrucţiuni despre constituirea consiliilor naţionale locale, a gărzilor
naţionale care aveau datoria "mare şi urgentă" de a se îngriji "de susţinerea
ordinii obşteşti ... şi de siguranţa personală şi a averii tuturor locuitorilor
fără deosebire de neam şi confesiune", pentru că numai aşa "ne vom putea
afirma ca popor matur şi element de ordine înaintea marelui Areopag al
lumii, vrednici deci de dreptul de liberă dispunere peste soarta noastră" •
3
Ambele documente au fost găsite pe meleagurile sătmărene în mai

multe exemplare, ceea ce denotă că ele au avut, mai ales în primele 1O zile
ale lui noiembrie, o influenţă hotărâtoare asupra creerii consiliilor şi
gărzilor naţionale.
Nu este mai puţin adevărat că în anumite cazuri aceste consilii şi
gărzi naţionale au fost create cu contribuţia autorităţilor locale, în speţă
notarii care nu fuseră alungaţi.
Aşa se întâmplă în localitatea Valea Vinului unde notarul Ioan
Likker a convocat, în 8 noiembrie, o adunare populară, unde "producându-
se la decretul telegrafic a Înaltului Minister către pretorele din Seini Nr.
28.035/prezidial 918 provoacă adunarea să aleagă 7 oameni de încredere
care să formeze C.N.R. din Borhid ... " Este interesantă modalitatea de
jurământ a membrilor consiliului. Deşi ordinul de la Budapesta prevedea că
jurământul era faţă de republică, aici la Valea Vinului, preşedintele, preotul
local I. D. Szilagyi, "pune jurământ celor 6 membri a C.N.R." iar aceştia
"în mâna preşedintelui C.N.R."
4
1
lupta românilor „ p. 454.
„
2
Ibidem, p. 455.
J Trofin Hăgan, Valeriu Achim, Ioan S. Mureşan, Vasile Căpâlnean, op. cit .. p. 169-170.
4
Arh. Nai. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini, act 13/1919, f. 2.
105
La fel se procedează şi cu garda naţională, care se constituie tot pe
baza ordinului 28.035/prez.918, dar al cărei jurământ, "fiind vremea
înaintată şi poporul răsfirat se amână pe I O noiembrie" • Cam în acelaşi
1
mod s-au petrecut faptele la Dumbrăviţa, unde garda naţională a funcţionat

din 3 noiembrie 1918 şi cuprindea 5 membri 2 •
Şi în plasa Tăşnad se întâmplă ceva asemănător, gărzile naţionale
formându-se în baza telegramei nr. 6522/1918 a Ministerului de Război,
sosită în seara zilei de 3 noiembrie. Gărzile au început să fie organizate
începând cu data de 4 noiembrie după cum rezultă dintr-un raport al
pretorului către comitele suprem 3 • Din păcate pentru această primă
perioadă, doar în comuna Hotoan ştim că au fost organizate, în 5 noiembrie
1918, gardă naţională, iar în 8 noiembrie, consiliu naţional, fără alte
precizări •
4
Marea majoritate a consiliilor nationale însă au fost organizate în

urma instrucţiunilor Consiliului National Român Central, instructiuni
receptate la început prin intermediul fruntaşilor politici şi a Consiliului
naţional de la Dej, iar începând cu data de 6 noiembrie sub influenta
nemijlocită a grupului de fruntaşi politici români grupaţi în jurul dr. Teofil
Dragoş din Baia Mare. Este sigur că Ţara Chioarului, situată în mod
nemijlocit în aproprierea comitalului Solnoc şi a oraşului Dej, a receptat
prima cele două documente de la De/ trecând la organizarea consiliilor
naţionale. Astfel, în 5 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional
Român Chioar, în frunte cu protopopul Ioan llieşu, preşedinte, ca
vicepreşedinţi avocatul dr. Ioan Tibii şi judele cercual Alexandru Doroş, iar
"ca membri, cei mai vrednici dintre inteligenti şi (ărani" 6 •
Imediat după constituire, consiliul a instaurat ordinea "fără a se
folosi de arme, numai cu puterea cuvântului". În al doilea rând a "luat în
mâna sa conducerea administraţiei în cerc", functionarii depunând toţi
jurământ de fidelitate Consiliului Naţional • Plasa Chioara fost întotdeauna
7
covârşitor românească (25.000 români din o populaţie de 28.400 locuitori},

astfel că majoritatea funcţionarilor, inclusiv primpretorul Gavril Bonis,
1
Ibidem ..
2
Loc. cit., FondC.N.R. Baia Mare, act 25/1918, f. 3.
3
Arh. Nat. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura Jud. Sălaj Comitele Suprem-administrative, dos.
4120/1918.
• Cf. P. Abrudan, Din consemnările ... , p. 306.
' Să nu uităm că exemplare din cele două documente au fost descoperite în parohia Uipuşel
situată în vecinătatea Solnocului, cf Maramureşenii în lupta ... , p. 30 I.
""Românul", an VII, nr. 19 din 18 nov.11 dec. 1918, p. 3.
7
Ibidem ..
106
erau de origine română şi astfel că la depunerea jurământului nu au fost
probleme.
Membri consiliului au cutreierat toate cele 41 de localităţi ale
plasei formând peste tot sfaturi comunale, care în I O noiembrie 1918 s-au
întrunit la Şomcuta Mare, unde au depus jurământ Consiliului Naţional
Român cercual.
Cu aceeaşi ocazie a fost constituită şi Garda Naţională Română
(consiliu militar}, sub conducerea sublocotenentului Octavian Pop, în care
s-au înscris toţi ofiţerii şi soldaţii români 1•
Asistăm în această zonă la un mod exemplar de acţiune politică
românească, lucru deloc întâmplător dacă ne gândim că Ţara Chioarului are
o tradiţie seculară în această direcţie. Să amintim doar de evenimentele
revoluţiei de la 1848-1849, când Chioarul a fost una din zonele cele mai
combative!
În al doilea rând, existenţa unei numeroase intelectualităţi şi
funcţionărimi româneşti, precum şi a unei bănci, "Chioreana" , care grupa
2
în jurul ei interesele economice româneşti din zonă, a constituit un element

favorizant în crearea unei atmosfere de înalt patriotism în toamna anului
1918.
Centrul urban cel mai puternic românesc din această zonă a fost
Baia Mare, unde la o populaţie de 12.000 de suflete, 5000 erau români,
reprezentând cea mai numeroasă comunitate a oraşului 3 • Beneficiind de o
bancă românii de aici aveau şi o puternică intelectualitate (avocaţi, medici,
4
profesori, etc.}, nelipsind însă şi reprezentanţii elitei banilor, cazul cel mai
cunoscut fiind cel al lui Alexe Pocol, un foarte bogat proprietar de mine. În
al doilea rând, prin plecarea lui Vasile Lucaciu în România, rolul
conducător în cadrul organizaţiei comitatense P.N.R. 1-a preluat dr. Teofil
Dragoş, avocat în Baia Mare, care de altfel era vicepreşedinte al partidului.
În această calitate a acţionat în 6 noiembrie 1918, după primirea
directivei "Spre orientare" 5 de la Dej, tipărind şi lansând, în "numele
Comitetului Comitatens sătmărean al P.N.R.", o circulară prin care
convoca pentru data de 12 noiembrie, în Baia Mare, o consfătuire a P.N.R.
care avea menirea să constituie C.N.R. comitatens şi Consiliul Militar
'Ibidem ..
2
Banca derula în anul 1912 fonduri în valoare de 1.200.000 coroane şi avea 5 angajaţi în anul
1914. Cf. Magyar pen=iigyi compass 1913-1914. 11, Budapest, 1914, p. 900.
'Cf. C. Martinovici, N. Istrati, op. cil., p. 15.
' Este vorba despre banca "Aurora" care rula la începutul anului 1913 un capital de 1.300.000
coroane. cf. Magyar pen=iigyi „ .• p. 832.
; Actul figureazli cu nr. I între documentele C.N.R. Baia Mare şi a fost primii exact în ziua de
6 noiembrie 1918.
107
Român comitatens, afiliate C.N.R.C., să înfiinţeze în toate localităţile
consilii locale, să ia măsuri pentru asigurarea ordinii publice, a averii prin
1
formarea gărzilor siguranţei • În continuare, circulara repeta frazele de
început şi sfărşit ale documentului de la Dej.
Acesta este momentul care va declanşa acţiunea masivă de creare
a consiliilor şi gărzilor naţionale române în Sătmar. Fapt extrem de
important este că acţiunea de formare a consiliilor locale a demarat, în
afară de Chioar, înaintea celei de constituire a consiliilor cercuale şi
comitatens, cum ar fi fost normal. Şi tot la fel de adevărat este faptul că
până la adunarea din 12 noiembrie, crearea consiliilor s-a derulat fără a
urma o procedură uniformă, documentele păstrate fiind cu atât mai
valoroase, deoarece ne înfăţişează modul în care comandamentele mari ale
vremii au pătruns în mentalul colectiv sătesc.
Primul consiliu naţional al cărui proces verbal s-a păstrat este cel
din Ruşeni, o mică localitate situată la vreo 5 km de Satu Mare. Aici, în 7
noiembrie 1918 s-a format "fiind de faţă tot poporul" şi "după vorbirea
preotului local" C.N.R. local, în frunte cu preotul local, Nicolae Câmpian,
preşedinte, învăţătorul Izidor Zancu, notar şi patru membri. Garda
Naţională cuprindea 22 membri 2 • Protocolul este foarte laconic şi nu ne mai
oferă nici un alt fel de date. Putem presupune doar că localnicii intraseră
cumva în posesia circularei "Spre orientare" şi au trecut imediat la fapte!
În schimb, în localitatea următoare, Lipău, protocolul păstrat ne
oferă mult mai multe date. În primul rând, la adunarea convocată de preotul
George Sălăjan "au fost de faţă toţi locuitorii satului ... bărbaţi şi soldaţi".
Preotul învăţător Vasile Popan schiţează principalele evenimente care s-au
desfăşurat între timp: armistiţiul, pacea, principiile lui Wilson, formarea
C.N.R.C., sunt doar câteva din problemele atinse. Toate acestea - spunea
vorbitorul - vor aduce şi pentru poporul român "dreptate şi libertate ... noi
voim să dispunem liber, fără nici un amestec asupra noastră". Adunarea
recunoaşte, la propunerea preotului Popan, ca singur reprezentant al
românilor, C.N.R.C.-ul din Arad 3 • Tot la propunerea preotului Sălăjan,
preşedinte al C.N.R. este ales Alexandru Stan, mare proprietar, în vârstă
atunci de 56 de ani, care de-a lungul timpului s-a făcut remarcat prin
4
contribuţiile lui la mişcarea naţională românească • Se mai aleg 6 membri,
printre care şi preotul Popan, notarul consiliului.
1
Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Baia Mare, act 1/1918, r. ). Publicat în Maramureşenii
în lupta .. , p. 302.
'Cf. lupta românilor ... , p. 460.
J Ibidem. p. 481.
'Ibidem şi Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act. nr. 58/1919.
108
Ce este foarte important este faptul că preşedintele Stan le-a
explicat locuitorilor că de acum înainte consiliul naţional va conduce toate
treburile în comună iar cetăţenii "de acum, în toate treburile lor, acestui
consiliu să se adreseze, de acesta au să asculte şi hotărârile acestuia au să
primească ... ". Soldaţi numiţi "păzitori naţionali" (45 persoane) au jurat
supunere şi ascultare consiliului local 1•
În următoarele trei zile, după documentele păstrate, s-au mai
format 7 consilii naţionale.
În 3 localităţi, Culciu Mare (10 noiembrie), Culciu Mic (11
noiembrie), A pateu (noiembrie), sufletul acţiuni lor de constituire a fost
preotul I. C. Puşcaşiu, unul dintre liderii politici ai românilor sătmăreni 2 •
Însoţit de fruntaşul român din Corod, Teodor Savu, Puşcaşiu fusese la Arad
la C.N.R.C. "după instrucţiuni". Din păcate nu cunoaştem nimic altceva
despre această călătorie 3 • În orice caz, protocoalele de constituire a celor 3
consilii reflectă influenţele acestei vizite la Arad.
Poporul din Culciu Mare aderă "întru toate Comitetului Naţional
Român Central. Cu jurământ promit credinţă românismului şi
conducătorilor lui până la moarte!" • Cei din Culciu Mic "hotărăsc că între
4
toate se alătură Comitetului Naţional Român Central, acestuia îi joară

credinţă şi ascultare până la moarte" • Cei din Apateu, Petin, Ambud şi
5
Păuleşti "se constituie în Consiliul Naţional Român Central (sic!) căruia

toţi prezenţii îi joară credinţă şi că vor rămânea români şi în bine şi în rău
până la moarte!".
Un fapt extrem de interesant. Între cei ce semnează apar, caz
singular, şi femei. La Culciu Mic se semnează 5 văduve, iar la Apateu 2
văduve. În consiliile amintite sunt aleşi câte 6 membri, bărbaţi de încredere,
inclusiv preşedintele şi notarul.
Consiliul (14 membri) şi gardă s-au mai format la Crucişor înainte
de 12 noiembrie 1918, procesul verbal expediindu-l C.N.R.C. la Arad 6 ,
precum şi la Cărăşeu în I O noiembrie 1918, unde era format din I I
persoane, în frunte cu preotul satului, D. Bandiciu 7 •
1
1
Cf. Claudiu Porumbăceanu, Bujor Dulgău, Oameni din Să/mar, Satu Mare, 2000, p. 184-
186.
3
"Renaşterea" (Satu Mare), an li, nr. 9/9 iulie 1931, p.2 şi Arh. Na). Dir. jud. SM, fond
Prefecturajudetului Satu Mare, dos nr. 28/1936, f. 44.
4
'Ibidem, p. 465.
"Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. Seini, act nr. 1711919, f. I.
7
Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act. nr. 56.
109
Un caz interesant se întâmplă în această perioadă la Craidorolţ
unde activa preotul George Stanciu, un vrednic luptător memorandist •
1
Adunarea are loc în I I noiembrie şi la ea participă 60 de persoane. Şi aici

preotul ţine un "însufleţit cuvânt de deschidere" şi apoi se trece la alegerea
Senatului Naţional Român compus din 15 membri. Senatul este ales prin
vot secret, fapt nemaiîntâlnit în altă parte, fiind consideraţi aleşi cei cu
numărul cel mai mare de voturi: George Stanciu 58 voturi, Mihai Donca 56
voturi, George Farcaş 51 voturi, Iosif Hulban 50 voturi etc.~. Un fapt
deosebit de important, ţăranul Mihai Kisfaluşi bătrânul propune ca senatul
din Craidorolţ "să se alăture la Consiliul Naţional Român General şi să
ceară de urgenţă dotarea şi înarmarea unui număr corespunzător de străjeri
civili români pentru susţinerea ordinei şi părerii personale şi a bunurilor
publice şi private din loc" 3 •
Adunarea declară Senatul Naţional Român "supus şi ataşat
Consiliului Naţional Român General din ţară şi Consiliului Naţional
Român din comitalul Sătmar ... " 4 • Se hotărăşte deasemenea cooperarea cu
senatul maghiar din localitate "ca organ coordonat şi egal la egal, iar încât
aceasta ar fi imposibil să-şi facă datoria patriotică şi românească
separat... " 5 .
Probabil din oportunism, punctul 3 din protocol începea cu
"Adunarea generală declarând că doreşte pace, linişte, bună înţelegere şi
frăţietatea cu toţi concetăţenii noştri de alte limbi şi religiuni, binele şi
înflorirea scumpei noastre patrii ungare ... " 6 • Să nu uităm că românii erau în
jur de 1000 de suflete faţă de 1500 de alte naţionalităţi (maghiari, germani,
evrei) şi care alcătuiseră un singur consiliu 7•
Tot sub influenţa circularei "Spre orientare" se formează şi un alt
consiliu local în zonă, la Terebeşti sub conducerea familiei Ghergariu, tatăl,
preot în sat, 8 iar fiul, Leontin, student la teologia din Bla{ "După discuţii -
scria Leontin Gherghariu - am ajuns să convocăm şi noi adunarea obştii la
1
Viorel Ciubotă, Aspecte ale mişcării memorandiste ... , passim.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act. nr. 5411918 şi "Românul", an VII, nr. 47
din 25 decembrie 191817 ianuarie 1919.
'loc. cit..
4
Este clar el! cei din Craidorolt care primiseră circulara "Spre orientare" nu ştiau el! încă
C.N.R. comitalens nu se constituise!
'loc. cil.
''loc. cit.
7
Cf. C. Martinovici, N. lstrali, op. cit., p. 80.
• Ioachim Ghergariu, născut în 1869, preot din 1894, cf. Status personalis... dioecesis
Magnovaradinensis, Nagyvârad, 1917, p. 17 şi 22.
"Cf. C. Dumitrescu, Din lunga timpului bătaie. Anul 1918 în amintitile unor martori oculari,
Cluj Napoca, 1978, p. 259.
110
şcoală, să citim apelul C.N.C. şi să procedăm la formarea consiliului
naţional local" •
1
Importantă în mărturia lui Ghergariu ni se pare informaţia despre

nivelul de conştientizare a populaţiei în ceea ce privea situaţia politică:
"Poporul aştepta deja să se petreacă ceva neobişnuit. Nu-şi dădea bine
seama de ceea ce urma să se întâmple, dar simţea că trebuie să se întâmple
ceva care să schimbe radical orientarea în viitor. Auzise de la cei întorşi de
pe front de destrămarea imperiului, luase cunoştinţă de declaraţia făcută în
parlament (de Vaida n.n.), însă nu ştia ce orientare să ia. De aceea, la
convocarea noastră s-a adunat la şcoală atâta lume de nu mai încăpea în
sală, curioasă de ceea ce urma să se întâmple"".
Din această primă etapă un caz interesant îl avem în localitatea
Apa în ceea ce priveşte modalitatea de înfiinţare a consiliului naţional.
În primul rând aici nu avem de-a face cu o adunare populară ci cu
"o consfătuire" ţinută în locuinţa preotului local Alexandru Pop şi la care
participă doar 9 persoane. Dintre aceştia, doar preotul şi fiul său Vasile
Pop3 sunt intelectuali, restul sunt ţărani, probabil cei mai cunoscuţi şi mai
cu influenţă din sat.
În preambulul protocolului apar din nou termenii cei mai uzitaţi în
luna noiembrie 1918: dreptul de autonomie, viaţă românească liberă, sfat
naţional, C.N.R.C., etc. La punctul I al ordinei de zi se discută problema
înfiinţării sfatului naţional. Tânărul Vasile Pop expune evenimentele de azi,
"citeşte "Apelu/" apărut în revista "Unirea" de a se constitui în sfaturi
naţionale româneşti locale (subl.n.) " . Suntem în faţa unui eveniment
4
singular în comitatul Sătmar, crearea C.N.R. pe baza "Chemării" C.N.R. de

Ia Blaj, redactată de Al. Ciura şi publicată de ziarul "Unirea" 5, considerată
de profesorul M. Ştirban "un document ce dovedeşte deplina înţelegere a
momentului istoric evocat. În cuvinte alese, în care sunt amintite vechile
idealuri de dreptate ce au animat poporul român din toate vremurile,
suferinţele sale în cursul multor veacuri de neîncetată asuprire, se fac
1
Ibidem, p. 260.
2
Ibidem„
3
Vasile Pop (1891-) Absolvise liceul şi teologia în Gherla cu studii strălucite la preparandia
superioară în Budapesta, filosofia la colegiul Apponian. Era în anul 1918 profesor de ştiintele
naturii la preparandia din Gherla. Cf. Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. Seini. Act nr.
14/1919, f. 4.
' Maramureşenii în lupta „., p. 303.
'"Unirea", an XVIII, nr. 68/4 nv. 1918, p. I.
111
chemări hotărîte la acţiuni pornite şi duse în deplin consens cu ceea ce
Consiliul Naţional Român Central cerea transilvănenilor " •
1
Şi modul cum au gândit iniţiatorii consfătuirii alegerea sfatului

naţional este inedit. Tot Vasile Pop propune ca să se candideze de membri
ai sfatului "bărbaţi care să reprezinte toate straturile şi întru cât se poate
toate etăţile comunei noastre de la 20 de ani în sus". Au fost nominalizaţi
76 de candidaţi care aveau "dreptul de alegere în şedinţele Sfatului
Naţional Român din Apa, pentru conducerea agendelor se va încredinţa un
comitet executiv al acestui sfat" 2. Aceste candidaturi urmau să fie supuse
aprobării poporului într-o adunare viitoare.
În 11 noiembrie 1918 se încheia o primă etapă în procesul de
constituire a consiliilor şi gărzilor naţionale române.
Este sigur că majoritatea consiliilor s-au constituit sub influenţa
circularei "Spre orientare" redactată la Dej, în 3 noiembrie 1918. Dar nu
lipsesc nici cele formate sub impulsul autorităţilor locale în urma ordinelor
primite de la Budapesta, după cum nu lipsesc nici cele formate în urma
indicaţiilor directe primite la Arad din partea C.N.R.C. Mai mult, există un
consiliu format în urma "Chemării" C.N.R. din Blaj!
Diversităţii acesteia de influenţe i-a corespuns în plan practic o
diversitate de modalităţi de alegere a consiliilor. Dar trebuie subliniat că
toate consiliile create până în 11 noiembrie s-au supus C.N.R.C. din Arad,
iar jurământul când a fost depus a fost în favoarea aceluiaşi organism.
Evenimentul cel mai important al primei jumătăţi a lunii
noiembrie 1918 l-a constituit, fără îndoială, marea adunare populară din 12
noiembrie desfăşurată la Baia Mare şi care a avut drept scop alegerea
Consiliului Naţional Român comitatens Satu Mare 3 • Adunarea, la care au
participat circa 1500-2000 de români, s-a desfăşurat în sala teatrului
"Lendvay", majoritatea celor prezenţi fiind ţărani 4 •
Adunarea a ales "cu aclamaţie" pe bătrânul avocat Ioan Savanyu
din Satu Mare ca preşedinte a C.N.R. comitatens. Ca vicepreşedinţi au fost
aleşi dr. Teofil Dragoş, avocat şi Alexandru Breban, protopop, ambii din
Baia Mare. Secretari generali erau dr. Coriolan Bohăţiel, avocat în Baia
Mare şi Iosif Pataky, protopop în Săsar.
1
Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919), voi. I, Cluj-Napoca,
1978, p. 8.
'Maramureşenii în lup/a ... , p. 303.
' Evenimentul a fost tratat greşit în majoritatea lucrărilor apărute despre consiliile nationale
dinjude(ul Satu Mare. Acest fapt a fost posibil pentru că nu s-a )inul scama că procesul verbal
al adunării din 12 noiembrie era publicat încă din anul 1937 în Octavian Ardelean, În serviciul
patriei 1933-1937, Satu Mare, 1937, p. 92.
4
"Nagybanya", an XVI. nr. 46/14 noiembrie 1918. p. 2.
112
Ca membri au fost aleşi: Gavril Barbul, proprietar în Mocira,
Alexiu Berinde, protopop în Seini, Coriolan Târnovan, preot în Borleşti, dr.
Aurel Nilvan, avocat în Şomcuta Mare, dr. Alexandru Racoţi, avocat şi
proprietar în Remetea Chioarului, Ioan Bohăţiel, preot în Lăpuşel, Nicolae
Breban, preot Cicârlău, Simeon Anderco, protopop Ilba, dr. Victor Pop,
avocat Baia Mare, dr. Aurel Nistor, avocat Baia Mare, Alexandru Schiller,
contabil Baia Mare, A. Anderco, învăţător Ardusat, Andrei Pop, preot
Mocira, Romul Buzilă, protopop Mădăras, Vasile Barbul, preot Necopoi,
Emanuil Câmpean, preot Groşi, Alexiu Pop, arhidiacon Sanislău 1,
Gheorghe Mureşan protopop Moftin 2, Ioan Coza, protopop Pribileşti, dr.
Andrei Doboşi, avocat Satu Mare, Alexandru Băban, preot Prilog, Victor
Anderco, protopop Odoreu 3 , I. Leşian, institutor Baia Mare, Savu Cornel,
căpitan Satu Mare. Deci un total de 29 de persoane •
4
Dacă privim zonele geografice din care erau cei 29 de membri ai

C.N.R. comitatens vom observa că 11 erau din Baia Mare sau din
localităţile limitrofe, 6 din Satu Mare şi zona înconjurătoare, 5 din plasa
Seini, 4 din plasa Chioar, 2 din plasa Carei şi I din plasa Oaş. Este clar că
repartizarea geografică a membrilor nu era cea mai fericită. La fel putem
constata că lipsesc din consiliu personalităţi deosebit de importante şi
cunoscute ale mişcării naţionale: Romul Marchiş din Carei, dr. Ilie Carol
Barbul din Satu Mare, dr. Augustin Mircea din Ardud, dr. Ioan Tibii din
Şomcuta Mare, etc.
Aceasta va avea repercusiuni în perioada următoare, deoarece vor
exista fricţiuni între sătmărenii conduşi de dr. Ilie Carol Barbul şi
băimărenii conduşi de dr. Teofil Dragoş.
Se adoptă însă câteva hotărâri foarte importante pentru acţiunea de
înfiinţare a consiliilor şi gărzilor naţionale. În primul rând, s-a decis
organizarea ofiţerilor şi subofiţerilor din judeţ în gărzi naţionale sub
conducerea căpitanului Cornel Savu.
În al doilea rând, s-a hotărât ca fiecare membru al consiliului
comitatens "să stea în ajutor comunelor rurale, pentru formarea consiliilor
locale, care consilii până la noi dispoziţiuni au să conducă toate agendele
comunelor"5 . Şi în ultimul rând s-a hotărât crearea unui birou central cu
1
Arhidiacon de Sătmar era la acea dată Romulus Marchiş, Alexa Pop fiind preot în Sanislău,
cf. Schemalismus venerabilis c/eri dioecesis graeci rit. Ca1h. Hajdudorogensis, Nyiregyhâza,
1918, p. I08 şi 123.
2
Protopop onorar, ibidem, p. 131.
1
Era doar preot în Odoreu, op. cil., p. 112.
4
Cf. O. Ardeleanu, op. cil„ p. 92.
' Şi ziarul local remarca faptul că au fost trimise comitele pentru înfiintarea de consilii
nationalc şi gărzi na)ionale la sale. Cf. "Nagybânya", nr. 46114 noiembrie 1918, p. 2.
113
sediul în Baia Mare "unde în toate cauzele naţionale, se vor da desluşirile şi
îndrumările necesare"'.
Ziarul "Nagybănya" ne dă însă mai multe informaţii despre
eveniment. Se pare că dr. Dragoş purtase tratative cu primarul oraşului şi
cu cei doi pretori în ceea ce priveşte "păstrarea ordinii publice şi colaborării
reciproce, ajungând la o înţelegere unanimă şi exemplară". Astfel, în oraşul
şi plasa Baia Mare urma să se organizeze sub conducerea dr. Aurel Nistor
garda naţională care urma să-şi desfăşoare "activitatea în colaborare cu
garda civilă maghiară". Partea română ar fi acceptat inclusiv numirea unui
comandant comun al celor două gărzi, Kovăts Geza 2 .
Probabil că tot cu prilejul adunării din 12 noiembrie a fost tipărit şi
formularul tip de "Proces verbal" pentru înfiinţarea de consilii şi gărzi
naţionale. După un preambul care făcea referire la constituirea C.N.R.
comitatens precum şi la principiile care stăteau la baza activităţii consiliilor
(Declaraţia din 18 octombrie, nesubordonarea la consiliile maghiare,
păstrarea ordinii şi apărarea vieţii şi averii tuturor cetăţenilor), formularul
cuprindea apoi conducerea şi membri consiliului şi separat garda
naţională. Jurământul pe care fiecare era obligat să-l rostească era scurt şi
sobru: "Eu jur credinţă cătră Sfatul Român şi că totdeauna voi asculta şi
numai poruncile Consiliului Naţional Român. Dumnezeu aşa să-mi ajute".
Pe pagina a 4-a era reprodusă "Declaraţia" din 18 octombrie 1918
rostită de deputatul Al. Vaida Voevod în Parlamentul de la Budapesta •
3
În aceeaşi zi a fost constituit C.N.R. cercual Baia Mare, precum şi

garda naţională atât în oraş (comandant dr. Aurel Nistor) cât şi în plasă
(comandant dr. Coriolan Bohăţiel) 4 •
Din data de 13 noiembrie 1918 datează o hotărâre a Comitetului
executiv al Consiliului Naţional Român comitatens, luată într-o şedinţă
desfăşurată la sediul băncii "Aurora" 5 • Această şedinţă a avut loc, credem,
în condiţiile în care în data de 1O noiembrie, C.N.R.C. trimisese cunoscuta
"Notă ultimativă" guvernului maghiar, cerându-i trecerea sub conducerea
consiliului a guvernării Transilvaniei 6 • La întrunire s-a hotărât ca toţi
românii care fac parte din consilii maghiare să le părăsească: " ... toţi acei
membri români care au luat parte până acum în consiliile naţionale
maghiare, pe teritoriul judeţului Satu Mare, repăşesc din aceste consilii".
1
O. Ardelean, op. cil., p. 92-93.
~ ·'Nagybanya, nr. 46/14 nov. 1918.
1
Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. Baia Mare, act nr. 2/1918.
'Cf. Blaga Mihoc, Istorie şi politică, Oradea, 1993, p. 122.
'O. Ardelean, op. cit., p. 93.
''ŞI. Pascu, Făurirea statului ... p. 117-118.
114
Deoarece românii recunosc doar autoritatea C.N.R.C. din Arad, ei nu vor
mai respecta "ordonanţele emanate de la autorităţile de stat existente ale
judeţului Satu Mare" dacă nu vor fi contrasemnate "de tribunii poporului
desemnaţi ... ". Se desemnau şi primii tribuni: dr. Aurel Nistor, pentru
oraşul Baia Mare şi dr. Coriolan BohăţieL pentru plasa Baia Mare •
1
Din textul procesului verbal reiese că dr. Teofil Dragoş refuzase să

citească această "Declaraţie" în şedinţa consiliului oraşului, sarcina
asumându-şi-o protopopul Alexandru Breban. Să aibă acest refuz legătură
cu tratativele pe care le dusese Dragoş cu primarul şi cei doi pretori
maghiari, după cum relatau ziarele locale? Legăturile bune ale lui Dragoş
cu autorităţile vremii datau încă de pe vremea când a devenit secretarul lui
Vasile Lucaciu, după cum reiese dintr-un raport al primpretorului din Baia
Mare din anul 1916~.
Constituirea C.N.R. comitatens Satu Mare a fost semnalul care a
declanşat cea de-a doua etapă în procesul de constituire a consiliilor şi
gărzilor naţionale cercuale şi locale. La aceasta trebuie să mai adăugăm şi
faptul că în această perioadă este răspândită în cea mai mare parte a
judeţului circulara nr. 4344-1918 a episcopului Iuliu Hosu din Gherla3,
circulară care a constituit un imbold serios pentru preoţimea şi
învăţătorimea confesională de a se angaja, cu binecuvântarea superiorului
bisericesc, în lupta pentru afirmarea drepturilor sacre ale naţiunii române.
Marele episcop, atent observator al scenei lumii, vedea în
evenimentele care au pus capăt războiului, începutul învierii neamului
românesc: "Căci înviere este aceasta Veneraţi Fraţi şi Preaiubiţi Fii, când
din groaznicul război vedem ieşind învingătoare în toată splendoarea sa
ideea libertăţii tuturor popoarelor, fie acelea mari sau mici. Deopotrivă ele
sunt stăpâne de soarta lor, care singure şi-o pot croi". Pentru ca învierea să
fie curată, neprihănită şi strălucită trebuie ca poporul "Cu demnitatea ce o
pretinde momentul când acest neam îşi croieşte soarta pe veacuri, este a se
aştepta ceasul când marele Consiliu sau Sfat al Naţiunii Române. singurul
reprezentant legal al neamului nostru, va afla de bine a-l chema, pentru
a-şi spune cuvântul hotărâtor. Până atunci însă sfănta datorinţă a fiecăruia
este, să păzească liniştea, pacea şi buna înţelegere, ca nimica să nu
conturbe procesul cristalizării idealului nostru naţional".
1
O. Ardelean, op. cil .. p. 93.
'Cf. lup/a românilor ... , p. 447-448.
' Circulara data din 8 noiembrie 1918 (26 octombrie după stilul vechi) şi a fost publicată
trunchiai în Maramureşu/ şi unirea ... , p. 166-168, fiind mai apoi pulin folosită de diferilii
istorici ai epocii, deşi prin frumusefea frazei şi a sim1urilor naJionale, ea ar merita să facă parte
din orice culegere de documente consacrată unirii din 1918!
115
Este necesar ca toţi cei care au în mâinile lor fericirea şi
bunăstarea poporului român să-şi facă datoria şi în primul rând preoţii care
trebuie să fie permanent alături de acest popor "atins de marele curent
psihologic carele frământă lumea întreagă. Plămădeală nouă se aşează ...
care între alte împrejurări în zeci de ani n-ar fi putut fi pregătit pentru
primirea ei".
Episcopul îi îndemna pe preoţi să înţeleagă "limpede chemarea
vremii" şi să împlinească "din răsputeri porunca ei. Cine cuprinde acest
lucru şi într-aceasta se află pe sine, fiinţa sa şi chemarea sa, şi amăsurat
acestei conştiinţe va şi lucra, acela misiunea dumnezeiască astăzi şi-a
împlinit-o".
Circulara se încheie cu îndemnul ca preoţii, "îndrumători fireşti ai
poporului veţi conlucra din răsputeri pentru susţinerea liniştii şi bunei
înţelegeri şi veţi da tot sprijinul vostru Sfatului Naţional şi vă veţi împărtăşi
cu tot sufletul vostru în munca sa curată".
Despre efectul ce l-a provocat această circulară în sufletul preoţilor
dar şi al credincioşilor, avem un exemplu concret. Sub impulsul rândurilor pe
care tocmai le citise, preotul Iuliu Pop din Ady Endre nota la sfăşitul circularei:
"Trăiască Naţiunea Românească! Deşteaptă-te române!" •
1
După cum am amintit, începând cu data de 13 noiembrie, pe întreg

cuprinsul Sătmarului începe o amplă acţiune de organizare.
Semnalul îl dau românii sătmăreni, care, în 13 noiembrie se
adună, pentru prima oară, în sala de şedinţe a primăriei oraşului Satu Mare.
Ziarul "Românul" scria despre o participare masivă a sătmărenilor
la adunare (400-500 ţărani şi 100 de intelectuali!) 2 . Preotul Buzilă vorbea
în cronica parohială de "o afluenţă extrem de mare a poporului din întreg
judeţul venit sub conducerea preoţilor" 3 . Adunarea a deschis-o dr. Ilie
Carol Barbul, care a şi fost ales preşedinte al adunării. În cuvântarea sa, el a
trecut în revistă evenimentele care frământau societatea românească,
afirmând că "sângele ostaşilor noştri nu s-a vărsat zadarnic, căci a răsărit şi
pentru noi soarele dreptăţii .. .'.4. El reafirma hotărârea români lor sătmăreni
de a respecta hotărârile "Consiliului Naţional Român din Ungaria şi
Transilvania'', precum şi hotărârea creării consiliilor naţionale cercuale sub
egida C.N.R. comitatens de sub preşedinţia lui Şavaniu 5 .
1
Muzeul Jude1ean Satu Mare, colecţia "'Mişcarea naţională a românilor sătmăreni", ncinv.
2
"Românul'', an VII, nr. 11/21noiembrie1918.
' Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica parohiei ... , f. 24.
'"Românul", an VIL nr. 11/21noiembrie1918.
'Ibidem şi Arh. Naţ. Dir. jud. SM. fond C.N.R. Satu Mare, act nr. I 0/1918.
116
La propunerea profesorului Titus Damian, adunarea a jurat
"credinţă şifidelitate, supunere Consiliului Naţional Român, zicând textul
jurământului cu voce înaltă, cetită de domnul protopop Romul Buzilă din
Mădăras".
Au mai vorbit Vasile Roca din partea social-democraţilor români
sătmăreni,preotul George Stanciu despre principiile wilsoniene, preotul
Ioan Puşcaş şi căpitanul Comei Savu despre gărzile naţionale, Romul
Buzilă despre ordine publică şi bună înţelegere, cerând administraţie
românească
1
•
S-au făcut apoi alegeri pentru consiliile cercuale Sătmar, Cinghir,

Oaş, Ardud şi pentru consiliul local Satu Mare •
2
Rezoluţia adoptată de adunare este foarte importantă deoarece

cuprinde toate dezideratele populaţiei româneşti sătmărene, care în
perioada următoare vor sta în atenţia consiliilor naţionale: recunoaşte
C.N.R.C. din Arad şi se supune hotărârilor şi ordinelor sale, hotărăşte
formarea consiliilor rurale, gărzilor naţionale, cerând totodată administraţie
românească, hotărăşte ruperea parohiilor româneşti de la episcopia de
Hajdudorog, pretinde că în toate şcolile normale şi medii limba de
propunere să fie românească în părţile locuite de români şi să fie susţinute
de stat, pentru libera dispunere a sorţii sale, cere organizarea unei mari
adunări naţionale la Cluj3. Cu ocazia discutării ultimului punct, adunarea a
izbucnit -după ziarul "Românul"- în vii strigăte, 'Trăiască poporul unitar
român", o referire clară la unirea tuturor românilor într-un singur stat. În
acelaşi sens vorbeşte şi Romul Buzilă, participant la adunare: "„. lumea
fascinată în urma vorbirilor rostite îşi înalţă dreapta spre cer şi jură credinţă
Consiliului Dirigent şi jură că se alipeşte pentru totdeauna de România -
patria mamă ... " 4 .
Nu ştim dacă în cadrul acestei adunări au fost stabiliţi şi
preşedinţii consililor cercuale. Se pare că a avut loc, cel puţin în cazul
cercului Oaş, o adunare ulterioară, desfăşurată în data de 19 noiembrie
1918 la Bixad, unde a fost ales preşedinte protopopul Gavril Sabo, iar notar
preotul Aurel Dragoş din Vama.
1
loc. cit„ "'Românul", nr. 11/21 nov. 1918 şi Parohia Ortodoxă Mădăras, Cronica „„ f. 25.
Au mai vorbit ţăranii Vasile Şuta şi Mihai Ghetina împotriva episcopiei de Hajdudorog,
subiect ce va fi tratat în capitolul următor.
1
Vezi pe larg D. Radosav, V. Ciubotă, op. cit„ p. 61-62.
3
Cf. lupta românilor „., p. 469-470.
4
"Românul", nr. 11121 nov. 1918 şi Parohia ortodoxă Mădăras. Cronica „„ f. 46v.
117
S-a hotărât înfiinţarea de consilii naţionale în fiecare comună
"pentru a susţine ordinea". Sediul consiliului cercual a fost ales Bixadul,
zonă puternic românească, deşi centrul plasei era la Oraşu Nou.
Un fapt extrem de interesant, dar care era urmarea uneia dintre
hotărârile luate la Baia Mare în 12 noiembrie, a fost alegerea unui Comitet
ambulant din 4 membri (Alexandru Băban, Aurel Dragoş, preoţi, Grigore
Moiş şi T. Demeter, ţărani) care avea îndatorirea să organizeze consilii
1
naţionale în toate comunele •
Tot adunarea a mai hotărât, la propunerea lui Gavril Sabo, ca
mănăstirea Bixad să se desfacă de episcopia de Munkăcs şi să se alipească
diecezei greco-catolice de Gherla. Şi aici a fost depus jurământ de credinţă
C.N.R.C. 2
La celelalte consilii cercuale nu ştim dacă au avut loc asemenea
şedinţe. Din presa locală cunoaştem că în 18 noiembrie a avut loc în Satu
Mare o şedinţă a Consiliului Naţional Român. Ştirea pe care o dădea ziarul
maghiar era doar aceea că biserica greco-catolică din Satu Mare a înştiinţat
Consiliul despre hotărârea curatoratului bisericii din 17 noiembrie, prin
care s-a exprimat în sensul rămânerii la episcopia greco-catolică de
Hajdudorog, contestând dreptul C.N.R. de a hotărî desprinderea parohiei de
această episcopie •
3
Probabil că în contextul hotărârilor acestei adunări trebuie să

plasăm scrisoarea pe care I. C. Barbul o adresa, în 19 noiembrie 1918, lui
Teofil Dragoş cu rugămintea de a convoca în cel mai scurt timp C.N.R.
comitatens "fiindcă sunt multe chestii de discutat şi trebuie să începem o
activitate mai energică pe toate terenele", deoarece până acum nu s-a făcut
nimic "din partea prezidiului ... " El îi cerea să convoace adunarea la Satu
Mare şi nu la Baia Mare "asta este dorinţa tuturor domnilor acelora care
şed în cercurile administrative Sătmar, Ardud, Oaşul, Cinghir şi Carei „."
4
În caz contrar ei erau decişi să convoce adunarea acestora •
Adunarea pentru constituirea C.N.R. cercual Carei s-a făcut în
urma convocării ei printr-un manifest tipărit de către Romul Marchiş,
arhidiaconul Sătmarului, datând din 14 noiembrie 1918. El ruga "cu toată
căldura şi iubirea de neam" pe români ca să participe în număr cât de mare
la adunarea din 18 noiembrie de la Carei. Adunarea ar fi avut un dublu
scop: pe de o parte, constituirea Consiliului Naţional cercual, iar pe de altă
parte, să se constituie consiliile şi gărzile naţionale în fiecare comună din
1
Idem, nr. 47/25 dec. 191817 ian. 1919.
~Ibidem ..
"'Szatmarmegyei Kozlony'" (Carei), an XLIV, nr. 47/21 nov. 1918.
'Ibidem„
118
cercul Carei. El cerea ca în prealabil să fie ţinute consultări "venind la
adunare cu lucrul gata" 1• Din păcate nici de la această adunare nu s-a
păstrat procesul verbal de constituire, cum nu ni s-au păstrat nici celelalte
acte ale C.N.R. cercual Carei, în afară de 2 procese verbale din 28
noiembrie 1918, privitor la alegerile de delegaţi pentru Alba Iulia~. În
schimb, s-au păstrat mai multe relatări din presa locală, în limba maghiară,
în care este descrisă amănunţit adunarea din 18 noiembrie.
Şi la Carei adunarea s-a ţinut în sala mare a primăriei şi a început
cu intonarea imnului naţional "Deşteaptă-te române". Cuvântul de
deschidere 1-a avut arhidiaconul Romul Marchiş, care a adus "la cunoştinţă
scopul adunării, semnificaţia consiliilor naţionale române" 3 .
S-a depus apoi jurământul de credinţă faţă de C.N.R.C. după textul
citit de preotul Cornel Abrudan din Resighea. S-a constituit apoi Consiliul
Naţional cercual avându-l în frunte pe Romul Marchiş. Printre cei 21 de
membri ai consiliului figurau personalităţi distinse ale vieţii politice şi
culturale româneşti: George Mureşan, cunoscutul protopop din Moftinu
Mic, Alexa Pop, protopop în Sanislău, Cornel Abrudan, preot în Resighea,
4
Valentin Vanca, mecanic, din partea Partidului social-democrat etc.
Un fapt inedit deosebeşte adunarea de la Carei de celelalte. În
cadrul ei "s-au constituit consiliile naţionale române comunale, atât cele
locale cât şi cele din împrejurimi; unde constituirea n-a fost realizabilă,
constituirea acelora se va comunica ulterior Consiliului Naţional Român de
plasă" • Probabil că aceste consilii au fost create în localităţile de unde erau
5
reprezentanţi la adunare: Dindeşti, Andrid, lstrău, Moftinu Mic,

Sânmiclăuş, Tiream, Portiţa, Resighea, Domăneşti.
Au mai luat cuvântul la adunare I. C. Barbul, preşedintele C.N.R. Satu
Mare, Cornel Abrudan, preotul din Resighea, învăţătorul-locotenent Ioan Matei
din Supuru de Jos, preotul George Mureşan din Moftinu Mic şi în fine dr.
Comei Pop care "pe baza dreptului la revoluţie şi autodeterminare" precum şi a
hotărârii adunării de la Satu Mare din 13 noiembrie, propune proclamarea unui
Vicariat Naţional Român independent format din cele 46 de parohii încorporat;
episcopiei de Hajdudorog6 •
1
Muzeul Judefean Satu Mare, colecţia Mişcarea na\ională a românilor sătmăreni, neinv„
formular tipărit.
' Procesul verbal poartă numărul 13/1918. Deci până la acea dală Consiliul Carei trimiscst: sau
primise 12 acte.
'"Eszakkelcti ujsâg" (Carei), nr. 47 din 23 noiembrie 1918.
4
Cf. D. Radosav, V. Ciubotă, op. cit, p. 63.
'"Nagykâroly es videke" (Carei), an XXXVI, nr. 48 din 20 nov. 1918.
6
Ibidem. Subiectul va fi dezbătut pe larg în capitolul următor.
119
Se pretinde, deasemenea, restabilirea limbii române în toate şcolile
populare, precum şi restabilirea în cadrul gimnaziului local a catedrei de
limba română şi religie care fuseseră suspendate, iar în şcolile civile să fie
înfiinţate catedre de limba română.
În încheiere, vicarul Marchiş a arătat că înfiinţarea gărzilor
naţionale române va fi executată de ofiţerii aflaţi în subordinea căpitanului
Cornel Savu, iar "în final, între uralele ce răsunau ... adunarea a luat
sfârşit, în acordurile imnului românesc, într-o ordine exemplară" •
1
Ultimul consiliu cercual constituit pe teritoriul de azi al

Sătmarului a fost cel din Tăşnad, a cărui formare era anunţată printr-un
manifest adresat în 22 noiembrie 1918 "Către românii din cercul
Tăşnadului! Fraţi români!".
Adunarea desfăşurată în sediul băncii româneşti "Vulturul" a
hotărât constituirea, pe baza dreptului poporului român "de a dispune liber
asupra sorţii sale", a "Secţiei cercuale Tăşnad a Consiliului Naţional
Românesc Sălăgian~. pentru apărarea intereselor noastre". Meritul principal
în pregătirea adunării din 22 noiembrie l-au avut, după mărturia preotului
Vasile Pătcaşiu, dr. Coriolan Steer, Domiţian Cupşa din Tăşnad, George
Filip şi Vasile Mocan din Santău, Virgil Băliban din Unimăt, Ioan Matei
3
din Supuru de Jos •
La adunare au participat "reprezentanţii tuturor comunelor din
cerc, un număr foarte fTumos de popor şi aproape toţi intelectualii români
4
din cerc" .
Preşedinte al adunării a fost ales venerabilul luptător naţional
Vasile Pătcaşiu, care a şi propus spre votare o rezoluţie în 8 puncte:
înfiinţarea secţiei "Tăşnad" ca organ al C.N.R. comitatens Sălaj, alegerea
unui comitet executiv al secţiei din cinci membri pentru rezolvarea
grabnică a problemelor, formarea unui comitet cercual care va cuprinde pe
cei cinci membri ai comitetului executiv şi câte 1-2 delegaţi din partea
fiecărui sfat naţional comunal, fiecare comună trebuie să înfiinţeze sfat
naţional cu un preşedinte, un vicepreşedinte, un notar şi zece, douăzeci
membri conform numărului locuitorilor. Fiecare comună cu majoritate
românească va înfiinţa o gardă naţională, Consiliul cercual va conlucra cu
consiliul maghiar doar în ceea ce priveşte susţinerea ordinii, alimentarea
poporului şi în genere ocrotirea poporului. Se cer donaţii pentru acoperirea
'Ibidem ..
'C.N.R. comitatens Sălaj s-a constituit în data de 11 noiembrie 1918 la Zalău, c[ C. Grad,
Doru E. Goron, 1918. Con/ribuţii Sălăjene la Marea Unire, Zalău, 2000, p. 47.
1
Apud P. Abrudan, Din consemnările „., p. 303.
'Muzeul Unirii Alba Iulia, Documentele Unirii, voi. 111, inv. nr. 1153, r. 165.
120
cheltuielilor efective ale consiliilor cercuale şi comitatense, fiecare român
"va trebui să depună jurământul prescris de Marele Sfat Naţional în mâinile
sfatului naţional comunal" 1•
Rezoluţia a fost primită de participanţi "cu unanimitate şi mare
însufleţire". În Comitetul cercual executiv au fost aleşi cu unanimitate de
voturi dr. Coriolan Steer, avocat în Tăşnad, Domiţian Cupşa, preot în
Tăşnad, George Filip, proprietar în Santău, Vasile Pustai, proprietar în
Săuca, Teodor Mureşan, învăţător în Blaja .
2
În ultima parte a adunării au cuvântat Antoniu Băliban, protopopul

din Unimăt, Ioan Matei din Supuru de Jos, Petru Cupcea, protopopul din
Supuru de Jos care şi donează 500 de coroane pentru consiliu. Adunarea
s-a sfărşit cu cântecele patriotice "Deşteaptă-te române", "Hora Unirii", "La
arme" 3 •
Revenind la manifestul lansat cu această ocazie, el cuprindea unul
dintre imperativele perioadei: "Pentru ca să se susţină ordinea publică, am
decis, ca în fiecare comună locuită de români să se înfiinţeze un Sfat
Naţional Românesc comunal, căruia cu toţii sunteţi datori a vă supune".
În ultima parte se cerea susţinerea ordinii, siguranţei personale şi a
averii tuturor locuitorilor "fără deosebire de neam şi confesiune" 4 •
Despre constituirea Consiliului Naţional Român comitatens
Ugocea, avem o ştire târzie dintr-un document emis de acest consiliu (nr.
3), datând din 15 decembrie 1918. Era vorba de o scrisoare adresată
Consiliului Naţional Român din Arad, de unde este expediată Consiliului
Dirigent din Sibiu, fiind repartizată Resortului afacerilor interne (nr. 34 din
27 dec. 1918).
Din această scrisoare aflăm că în 17 noiembrie 1918 s-a format
consiliul comitatens, hotărându-se în această şedinţă trimiterea unui delegat
la administraţie "care în chestiile aparţinătoare comunelor româneşti din
comitat să esopereze astfel de rezoluţiuni administrative, care să fie în
conformitate cu dorinţa C.N.R. şi a poporului" 5 •
Scrisoarea era semnată de dr. Ioan Doboşi, avocat în Halmeu şi
secretarul C.N.R. comitatens Ugocea. Din credenţionalul Gărzii Naţionale
din comitatul Ugocea, datând din 26 noiembrie, rezultă că preşedintele
C.N.R. comitatens era preotul Ioan Dobossy din Gherţa Mică. Documentul
'Loc. cil..
~loc. cit., f. 166.
1
Suma totală a donafiilor a ajuns la 2000 de coroane. loc. cit. şi "Românul", an Vil, nr. 29/31
nov/14 dec. 1918.
'Muzeul Judefean Satu Mare, colecfia Mişcarea nafională a românilor sătmăreni, neinv.
< Arh. M.Ap.N., fond Comandamentul Trupelor din Transilvania, dos. nr. cn. 35, f. 7.
121
avea aplicată şi ştampila acestui organism: "Consiliul Naţional Român
comitatens din Ugocea" 1•
În ceea ce priveşte acţiunea de formare a consiliilor comunale,
aceasta a continuat şi cu mai multă forţă în această perioadă. Astfel, acum
apar atestate documentar nu mai puţin de 66 consilii locale. Bineînţeles că
acest număr este relativ, de aici lipsind multe comune din zona Careiului
sau din zona Tăşnadului, unde suntem siguri că au funcţionat consilii, din
moment ce avem atestată funcţionarea gărzilor naţionale.
Din cele 85 de consilii naţionale atestate documentar, 25 erau
conduse de ţărani şi învăţători: Unguraş, Rus, Săsar, Satu Nou de Jos,
Tăuţii de Sus, Chechiş, Chilia, Hrip, Homorodu de Mijloc, Stâna, Tătărăşti,
Apateu, Boghiş, Certeze, Lipău, Giungi, Culciu Mic, Măriuş, Iegherişte,
Şendreşti, Hotoan, Viile Apei şi Potău. Dintre consiliile cercuale,
enumerăm pe cel al Ardudului (unde preşedinte era avocatul dr. Augustin
Mircea), al Băii Mari, (preşedinte dr. Teofil Dragoş), al Tăşnadului,
(preşedinte dr. Coriolan Steer) şi Satu Mare, preşedinte dr. I. C. Barbu(
(vezi Anexa 4).
Majoritatea membrilor acestor consilii este formată din ţărani.
Intelectualii, care cuprind avocaţi, preoţi, învăţători, directori de bănci,
reprezentau o proporţie mai mică.
În cadrul acestei intelectualităţi româneşti sătmărene ponderea cea
mai mare o deţine încă preoţimea greco-catolică, fenomen care este sincron
cu restul Transilvaniei 2 • Sigur că în majoritatea satelor intelectualitatea era
formată din preot şi învăţător, dar se constată un fenomen atât de creştere
cantitativă a numărului de intelectuali români, cât şi o diversificare a
profesiunilor. Ce este foarte important de subliniate faptul că cea mai mare
parte a acestei intelectualităţi "oprită, în mare măsură, să ocupe funcţii
publice de stat, să se afirme pe scara socială... nu depinde strict de
mecanismele ungare ale puterii, interesele n-o leagă de "unitatea statului
ungar", se înstrăinează de acesta ... " 3 . Astfel că ea se pune necondiţionat în
fruntea luptei pentru unire în toamna anului 1918. Sunt extrem de puţine
cazuri de intelectuali români sătmăreni care au trecut în cealaltă tabără.
Chiar şi aceia care în timpul războiului, cum a fost cazul protopopului
Breban de la Baia Mare, s-au alăturat autorităţilor maghiare, probabil din
oportunism, fac în această perioadă o întorsătură radicală în ceea ce
1
Muzeul Unirii Alba Iulia, Documentele Unirii, voi. III, inv. nr. 775, f. 849.
' Vezi pe larg excelentul studiu al lui L. Gyemant, Elita intelectuală românească din
Transilvania. Evoluţie comparativă 1848-1918, în A.1.1.C., XXXII, 1993, p. 141-147.
1
Szasz Zoltan, Transilvania în Regatul României, în 'Transilvania văzută în publicistica
istorică maghiară'', Miercurea Ciuc, 1999, p. 265.
122
priveşte concepţiile lor, alăturându-se curentului general. Unii vor plăti cu
viaţa credinţa lor nestrămutată în idealul unirii tuturor românilor, după cum
se va vedea mai departe.
Din păcate nu dispunem de date amănunţite pentru toate comunele
româneşti, dar vom prezenta situaţia intelectualilor în toamna anului 1918,
aşa cum reiese din rapoartele întocmite de consiliile naţionale în ianuarie
1919. Astfel, în localitatea Apa raportul C.N.R. local menţiona nu mai
puţin de 7 intelectuali: Alexandru Pop (59 ani), preot cu teologia la Gherla,
Vasile Flontaş (68 ani), învăţător cu Preparandia la Gherla, Vasile Pop (27
ani), profesor la Gherla, Elena Pop (21 ani), !.lrmase şcoala civilă la Beiuş,
Preparandia la Debreţin şi Preparandia superioară la Budapesta la
"Erzsebet noiskola", Irina Pop (18 ani), şcoala civilă la Beiuş, Preparandia
la Lugoj, elevă la "Erzsebet noiskola", Irina Flontaş (21 ani), şcoala civilă
din Sătmar, Preparandia la Sătmar, ~·şcoala superioară de economie
casnică" din Kecskemet, Andrei Mureşan (30 ani}, 6 clase elementare, 2
clase economice inferioare la Halmeu, 2 clase comerciale inferioare la Satu
1
Mare •
Situaţii la fel de favorabile găsim la Pomi (unde erau notaţi nu mai
puţin de 18 intelectuali, dintre care 5 preoţi sau studenţi la teologie, 1
învăţător iar restul elevi la gimnazii, preparandii ), Valea Vinului ( 12
2
4
intelectuali) , Potău (4 intelectuali} , Cicârlău (5 intelectuali), între care
3
figura şi notarul nou ales, Vasile Cionca , Certeze (5 intelectuali}6, Lipău

5
cu 5 intelectuali , Boghiş cu 4 intelectuali , etc. Numai la Mădăras, o

7 8
comună situată la 8 km distanţă de Satu Mare, înainte de unire existau 26

de tineri şi tinere care absolviseră sau urmau o universitate sau altă şcoală
superioară: Romul Mărcuş, Augustin Ferenţiu, Gheorghe Banc, Traian
Burcuş, Ioan Bârsan, Augustin Banc, Alexandru Terebeşi, Adalbert Gyulai,
Anton Gyulai, Ioan Terebeşi, A.Dragoş, Gh. Giurgea, Ioan Sălăjan, Ioan
Zaha, Iuliu Terebeşi, Gh. Zaha, Ignaţiu Chiş-Micu, Dumitru Sabău, Ioan
Orosz, Silviu Mărcuş, Ştefan Mărcuş, Iuliu Mărcuş precum şi 4 tinere,
Melania Terebeşi, Livia Borbei, Sempronia Beniţchi, Mărioara Sălăjan •
9
1
Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. Seini, act nr. 14/1919, f. 4.
2
loc. cit., act. nr. 18/1919, f. 8.
J loc. cit., act nr. 16/1919, f. 2.
' loc. cit.. act. nr. 23/1919, f. 9.
'loc. cit., fond C.N.R. Baia Mare, act nr. 56/1919, f. 8.
"Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act 5/1919, f. 7.
7
loc. cil., act nr. 58/1919.
"Loc. cit., act nr. 59/1919.
"Cf. Ştefan Mărcuş, Sătmar fragmente istorice şi culturale aspecte sociale, Oradea, 1938, p.
188-189.
123
Şi nivelul intelectual al clasei ţărăneşti s-a schimbat simţitor faţă
de perioadele anterioare. Însuşi faptul că peste 20 de ţărani au fost aleşi în
fruntea unor consilii naţionale dovedeşte că avem de a face cu o ţărănime
conştientă de dezideratele vremii, informată de tot ce se întâmplă:
"Românii ... sunt conştii de sine cu mare atragere la limba şi neamul
lor. .. " 1• În primul rând a crescut mult numărul ştiutorilor de carte. Dacă
analizăm câteva din documentele consiliilor naţionale din toamna anului
1918, vom observa că în aproape toate cazurile numărul ştiutorilor de carte
este superior celui al analfabeţilor. Luăm din nou exemplul localităţii Pomi,
unde cei 27 membri ai C.N.R. şi 26 de membri al Gărzii Naţionale Române
ştiu să semneze absolut toţi •
2
Pe un memoriu al locuitorilor din Crucişor din 20 februarie 1919

sunt nu mai puţin de 114 nume din care doar 18 persoane nu ştiau să
semneze. La fel se întâmplă la Poiana Codrului, unde din 69 de nume doar
14 nu ştiau să scrie 3 .
Că în anul 1918 avem de-a face cu o altfel de ţărănime mai
instruită, mai bine orientată în realităţile zilei ne-o dovedesc şi ţăranii din
Viile Apei, o comunitate de abia vreo 300 de persoane, care nici măcar
învăţător nu aveau în sat. Ei totuşi se întrunesc şi după ce ţăranul Ioan Zab
"face cunoscut adunării stările politice", îşi aleg un consiliu naţional format
din 6 persoane, toţi ţărani, care ştiu apoi să-şi repartizeze funcţiile de
conducere în cadrul organismului nou creat: preşedinte Ioan Zab,
vicepreşedinte George Miele a lui George, notar George Miele a Florii. Nu
folosesc un formular tipărit de proces verbal 4 .
Sigur că aceşti ţărani nu pricep întotdeauna semnificaţia cuvintelor
folosite în unul sau altul din manifestele, chemările apărute în noiembrie
1918. Dar preoţii sau învăţătorii erau prezenţi în mijlocul lor, tălmăcindu-le
cuvintele neînţelese. Este cazul, de exemplu al Declaraţiei din 18 octombrie
în care preotul Pamfil Osian a înlocuit cuvintele cu altele mai pe înţelesul
ţăranilor cărora le-a citit documentul: justifică=adeveresc, instituiţi=esmişi,
concursul=învoirea, imprescriptibil=nestrămutabil, coordonării=aşezării,
situaţia=starea, etc. 5
Este interesant modul în care românii, în toamna anului 1918,
înţeleg funcţionarea mecanismelor democratice care tocmai se înfiripau. În
Certeze, într-o adunare de 500 de persoane desfăşurată în 25 noiembrie,
'Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini, aci nr. 23/1919, f. 4.
2
loc. cil., aci nr. 4/1918.
1
Arh. Corn. SzSzB, fondul Prefectura ... , IV B. 751, inv. nr. 605/1919.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini. act. nr. 25/1918.
'loc. cil., act nr. 8/1918, f. 2v.
124
oamenii conştientizează că până acum Comitetul Naţional înfiinţat încă din
15 noiembrie "nu şi-a avut nume, a fost aşa oricând internaţional" şi că
trebuie să constituie mai întâi "Comitet Naţional Român fiind şi noi toţi
români şi comuna noastră curat românească, astfel ne vom putea mai bine
şi cu scop de a apăra drepturile noastre cetăţeneşti (subl. n.)".
Acum ei hotărăsc "cu o voce" că se constituie "în Comitet
Naţional Român şi ne dăm pe Partidul român din ţară „."
1
În ceea ce priveşte convocarea şi desfăşurarea adunărilor de

constituire se observă două moduri de acţiune. În primul rând, în
majoritatea cercurilor electorale, Satu Mare, Cinghir, Carei, Ardud, Seini,
adunările au fost convocate în general de către preoţi, rareori de învăţători.
În restul plaselor (Baia Mare, Chioar, Oaş, Tăşnad) adunările de
constituire au fost convocate în majoritatea cazurilor de delegaţi trimişi de
consiliile cercuale sau consiliul comitatens.
Astfel, în zona Băii Mari au acţionat ca delegaţi de la centru
Alexandru Schiller şi V. Cheresteş la Chechiş în 24 noiembrie, Victor Anca
la Unguraş şi Rus în 24 noiembrie, Nicolae Barbul la Săsar în 16
noiembrie, dr. Vilhelm Nistor la Şişeşti în 17 noiembrie, dr. Aurel Nistor în
Satu Nou de Jos la 21 noiembrie, dr. Atanasiu Damian la Tăuţii de Jos în
21 noiembrie, Augustin Dragoş în 24 noiembrie la Tăuţii de Sus 2 . Probabil
aceşti reprezentanţi de la centru aveau menirea să accelereze formarea
consiliilor naţionale, dar şi să asigure o desfăşurare corectă şi unitară a
adunărilor.
Şi în zona Tăşnadului au acţionat astfel de delegaţi, după cum
scrie Vasile Pătcaşiu în "Cronica Hotoanului": "„. m-am deplasat în mai
multe rânduri la Santău, Sudurău, Unimăt şi Căuaş, unde împreună cu
forţele locale am contribuit la făurirea consiliilor şi gărzilor naţionale".
În Oaş, unde acţiona un "Comitet ambulant ", trimiterea unor
delegaţi la adunările de constituire a consiliilor naţionale locale a izvorât, în
primul rând, din necesitatea stopării tendinţelor de formare "de jos" a unor
organisme care, în general nu cuprindeau pe preoţii locali şi care îşi
propuneau deziderate în primul rând sociale şi mai puţin naţionale. Această
stare îşi avea originile în timpul războiului, arăta Petru Ilea, preşedintele a
trei consilii alese "de jos", când poporul "s-a plâns în zadar căci nici
preotul, nici notarul, nici primpretorul nu 1-a ascultat" 3 .
Consiliile naţionale române n-au fost organisme exclusiviste sau
şovine. Toate documentele programatice româneşti din toamna lui 1918
1
Arh. Naţ. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act nr. 17/1918.
2
Cf. Maramureşenii în lupta „., p. 306, 310, 316, 319, 324, 326, 328, 329.
3
Arh. Corn. SzSzB, fond Prefectura „., IV 8.751, act nr. 1011511919.
125
cuprind idei şi mai ales îndemnuri privitoare la buna înţelegere cu celelalte
naţionalităţi. Aşa, de exemplu, manifestul C.N.R.C. din 6 noiembrie se
adresa românilor cerându-le să dea "mâna cu toţi cei buni şi cinstiţi, fără
deosebire de neam şi lege şi susţineţi ordinea, apăraţi viaţa şi avutul
oamenilor" 1•
Şi în Satu Mare în luna noiembrie, în afară de cazuri neînsemnate,
a domnit, cel puţin până în preajma Marii Adunări de la Alba Iulia, o
înţelegere şi conlucrare, uneori deplină, între organismele politice ale
diferitelor naţionalităţi. Mai mult, din unele consilii naţionale române au
făcut parte şi membri naţionalităţilor care locuiau în respectiva comună.
Este cazul localităţii Certeze, unde între membri consiliului aflăm pe
preotul romano-catolic slovac, Eugen Lubomirski din Huta Certeze şi pe
Bernat Mandel, unul din cei 180 de evrei care locuiau aici 2 •
De la Giungi, o localitate cam de 700 de locuitori, din care 550
români 3 , se păstrează unul dintre cele mai frumoase procese verbale de
constituire a unui consiliu naţional, datând din 27 noiembrie 1918.
Locuitorii comunei, "conform timpurilor istorice" şi la apelul
C.N.R.C. "ca for suprem al românilor din Ungaria şi Transilvania ne-am
ţinut de o stăntă datorinţă naţională română ca să ne organizăm şi noi în
comuna noastră pentru care scop am convocat o adunare naţională a
românilor din loc". De la şcoala confesională română, la ora 10 "convoiul
naţional român ... în frunte cu steagul naţional român şi intonând imnul
"Deşteaptă-te române" pleacă la Primărie pe care o ocupă simbolic şi aici
se desfăşoară acţiunea de constituire a C.N.R.
Poporul adunat "unanim şi cu glas puternic de strigăte... se
alipeşte şi recunoaşte pe Consiliul Naţional Român din Ungaria şi
Transilvania ca for suprem al tuturor românilor ... sărbătoreşte, jură şi
promite că întru toate i se va supune şi sprijini în lupta naţională română
pentru biruinţă".
Preşedinte al consiliului este ales ţăranul Grigore Şandor, notar -
învăţătorul Vasile Costin, iar membri preotul Vasile Tămaş, Vasile Bolchiş,
Mihai Naghy, Ioan Silaghi, George Caiţa, Vasile Tămaş, George Furciker,
Ioan Boc, Teodor Şuta, Vasile Gheţe, Dimitrie Farcău, George Govor, Ioan
Bolchiş, George Lazăr iar dintre maghiari (subl. n.) Kocsis Janos (tânărul)
şi Szăniszlo Jânos •
4
1
Marea Unire de la I Decembrie 1918 .. „ p. 29.
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond C.N.R. S.M., act nr. 2211918. Aici se spune textual "către noi
s-au alăturai şi slovacii de la Huta".
'Cf. C. Martinovici, N. Istrati, op. cil„ p. 117.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond C.N.R. S.M., act nr. 21/1918.
126
La Apa, în 17 noiembrie 1918, în şcoala confesională română se
ţine adunarea Sfatului Naţional în care a fost citită şi aprobată lista
candidaţilor aprobată în I O noiembrie. Dintre aceştia a fost ales un comitet
din 31 de membri "care sub preşedinţia preotului local Alexandru Pop,
împreună cu trimişii celorlalte naţiuni să conducă treburile satului (subl.
n.)".
Întrebarea firească ce se pune este dacă consiliile naţionale
române au reuşit în luna noiembrie 1918 să-şi impună autoritatea şi să preia
conducerea destinelor comunităţilor? Aceasta ar fi însemnat numirea unor
notari noi şi a consiliilor locale (antistii comunale), care să jure credinţă
consiliului naţional.
Este mai presus de îndoială că în plasa Chioar instaurarea unei
administraţii româneşti a fost un fapt real şi aici Consiliul cercual a reuşit
să-şi impună autoritatea •
1
Pentru restul teritoriului cornitatului, din păcate, avem informaţii

în privinţa aceasta doar pentru vreo 27 de localităţi.
Ce rezultă din analiza actelor ? În general, notarii care depindeau
direct de administraţia centrală n-au depus, absolut în nici un loc, jurământ
de credinţă consiliilor naţionale române. Ar fi fost şi greu să se întâmple
aşa ceva deoarece în marea lor majoritate nu erau rornâni .
2
În ceea ce priveşte antistiile (consiliile) comunale întâlnim trei

situaţii. Prima este aceea în care antistiile comunale au jurat credinţă
C.N.R.: Lipău, Valea Vinului, Măriuş, Moişeni, Certeze. În general, avem
de-a face cu consilii noi, alese în timpul evenimentelor revoluţionare.
O altă categorie o reprezintă acele care nu au depus jurământul şi
care, în general, sunt cele vechi, dinaintea revoluţiei din toamna anului
1918: Petea, Doba, Viile Apei, Roşiori, Apa, Iegherişte, Măriuş, Seini,
Vama, Porni.
O a treia categorie o reprezintă localităţile mixte, unde antistiile
comunale cuprindeau membri aparţinând mai multor naţionalităţi. În
acestea, fără excepţie, românii juraseră credinţă consiliului naţional iar cei
de alte naţionalităţi nu: Borleşti, Potău, Cărăşeu, Boghiş.
Este important de subliniat că era aproape imposibil ca aceste
consilii naţionale sa-ş1 poată impune autoritatea deplină asupra
administraţiei localităţilor, din moment ce autorităţile superioare (preturi,
1
'·Românul"', an VII, nr. 19 din 18 nov.11 dec. 1918.
2
Încă din 7 noiembrie 1918. printr-o dispozitie a prefectului judctului, toJi func)ionarii au
trebuit să depună jurământul de fidelitate fală de Ungaria. măsură extinsă apoi şi asupra altor
categorii sociale, preoJii în special. Cf. Arh. Na!. Dir. jud. SM, fond Pretura oraşului Carei, act
nr. 11.049/1918.
127
comisii administrative, comisar guvernamental, direcţii financiare, etc.)
rămăseseră în mâna autorităţilor maghiare, deţinând astfel controlul banilor
judeţului.
Evoluţia Gărzilor Naţionale Române este aceeaşi cu cea a
consiliilor naţionale. În multe locuri ele au premers înfiinţării consiliilor
naţionale, deşi ele au fost considerate "ca factor de acţiune militară al
consiliului naţional" 1 •
Motivaţia înfiinţării acestor gărzi în primele zile ale lunii
noiembrie este, în primul rând, nevoia de a apăra ordinea şi avutul
cetăţenilor, după ce toate autorităţile care făcuseră până atunci acest lucru
erau desfiinţate.
În al doilea rând, exista un puternic stimulent pentru ca soldaţii şi
ofiţerii, rămaşi pe drumuri după terminarea războiului şi desfiinţarea
armatei austro-ungare, să intre în aceste gărzi şi anume salariul zilnic
consistent pe care îl primeau şi care depăşea salariul mediu zilnic al unui
muncitor calificat. Sumele variau între 20 şi 30 de coroane şi erau plătite de
către perceptoratele plaselor o dată la I O zile 2 . De exemplu, garda naţională
din Boghiş, formată din 40 de oameni şi înfiinţată în 5 noiembrie, a primit
câte 30 coroane zilnic, pentru o persoană, până în 11 noiembrie, deci un
total de 7.320 de coroane, ceea ce trebuie să recunoaştem că era o sumă
extrem de mare 3 •
Sigur că în ceea ce-i priveşte pe români situaţia s-a schimbat în
urma Apelului C.N.R.C. din 6 noiembrie, precum şi a Regulamentului
gărzilor naţionale aprobat de C.N.R.C. în 7 noiembrie 1918 prin care toţi
"cei buni şi cinstiţi" erau chemaţi să constituie gărzi naţionale, pe bază de
voluntariat, obligate să depunăjurământ4 .
Cea mai veche gardă naţională română din comitatul Satu Mare
pare să fie, după un document din anul 1919, cea din Şomcuta Mare. Este
vorba de o cerere a sublocotenentului Vasile Pop, născut la Fersig, adresată
şefului Poliţiei de Stat din Satu Mare, de a fi încadrat în această instituţie,
menţionând că în perioada octombrie 1918 - 15 ianuarie 1919 a servit în
G.N.R. din Şomcuta Mare 5 . Ne aflăm în fata celei mai longevive gărzi
româneşti sătmărene, lucru perfect posibil dacă ţinem seama de faptul că în
1
Cf. Gh. Unc, Aug. Deac, op. cit., p. 19.
~ Cf. Ioan Pleşa, Formarea şi activitatea consilii/or naţionale din judeţul Alba, în luna
noiembrie 1918, în "Apulum", 1969, p. 369.
'Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act nr. 59/1919.
'Cf. Gh. Unc, A. Deac, op. cit., p. 45-46 şi 50-52.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prezidentiale, dos. 231511919, f. 2. Cererea data
din 13 iulie 1919.
128
această zonă C.N.R. şi-a intrat foarte repede în atribuţii, impunându-se în
faţa autorităţilor.
A doua, în ordinea apariţiei, este cea din Hotoan, o mică localitate
situată în Câmpia Eriului, cu 700 de suflete (din care 600 de români) • Aici,
1
în ziua de 5 septembrie, s-au întâlnit toţi cei veniţi de pe front, punând

bazele gărzii naţionale româneşti formată din 25 voluntari comandaţi de
George Sălăjan. După două zile, femeile din sat au confecţionat pentru
gardă un steag tricolor~.
Din 7 noiembrie 1918 există Gardă Naţională Română la Ruşeni ,
3
iar din 8 noiembrie la Lipău, unde "soldaţii respectiv pă:::itorii naţionali

(sub I. n.)" au jurat supunere şi ascultare Consiliului naţional.
În şedinţa de constituire a Consiliului Naţional Român comitatens
din 12 noiembrie 1918, de la Baia Mare, s-a hotărât "organizarea ofiţerilor
şi subofiţerilor din judeţ, fiind încredinţat cu aceasta ca comandant dl.
Căpitan Savu Cornel". S-a mai hotărât formarea gărzilor naţionale române
în Baia Mare (organizator dr. Coriolan Bohăţie1)4. Majoritatea gărzilor
naţionale apar după data de 12 noiembrie, odată cu consiliile naţionale. Din
păcate, procesele verbale de constituire nu redau decât laconic
evenimentul, fără alte amănunte. Tot rapoartele consiliilor naţionale ne
ajută să lămurim câteva aspecte privind funcţionarea gărzilor în comitatul
Satu Mare. În primul rând, trebuie remarcat că doar un mic număr de gărzi
naţionale au primit soldă şi, în general, intervalul de timp care s-a plătit a
fost mic, stabilit de autorităţi. Aceste autorităţi au stabilit şi cine trebuia să
primească bani şi cine nu. Cele mai multe localităţi aparţin plasei Seini,
unde a existat în prima parte a lunii noiembrie o atmosferă extremă, de
respingere a autorităţilor maghiare. Doar în patru localităţi: Crucişor,
Cicârlău, Pomi, Valea Vinului s-au plătit solde gărzilor române o sumă de
aproximativ 57.500 coroane 5 . Oricum, situaţia plăţilor pentru gărzile
naţionale a fost foarte ambiguă, ea rămânând moştenire Consiliului
Dirigent.
În primul caz, prin adresa nr. 957 din 28 februarie 1919, Garda
Naţională Română din Cavnic cerea Consilului Dirigent soldele pentru 11
gardişti, în sumă totală de 4.776 coroane •
6
1
Cf. C. Martinovici. C. Istrati. op. cil .. p. 130.
2
P. Abrudan. Din consemnările .... p. 30 I.
1
Ct: O. Ardelean, op. cil., p. 92.
'Cf. Blaga Mihoc. op. cit .• p. 122.
; Arh. Na\. Dir.jud. MM, fondC.N.R. Seini.actnr.16, 17. 18. 21 şi fond C.N.R. U.M .. act nr.
5611919. r 2.
'' Arh. Istorică Centrală Bucureşti. fond Consiliul Dirigent. Adminislra!ia jude1eană şi
comunală, dos. 49/1919, f. 5.
129
Consiliul Dirigent confinna în 22 iunie 1919 prin adresa nr. 6619
primirea chitanţei din partea gărzii din Cavnic pentru cele 4.776 coroane,
deci expediase banii 1•
În mod surprinzător, chiar şi plăţile pentru unele gărzi maghiare au
rămas să fie rezolvate de Consiliul Dirigent. Prin adresa 10.661/1919,
Subprefectura Carei cerea solda pentru garda maghiară din Carei. La
aceasta Consiliul Dirigent răspundea prin adresa nr. 16388 din 7 decembrie
1919, că oraşul Carei era obligat, conform ordinului nr. 201/1919 publicat
în Gazeta Oficială, nr. 5/1919, să achite soldele gardiştilor, fapt ce s-a şi
întâmplat deoarece în acelaşi dosar există un tabel cu sumele achitate
pentru următoarele perioade: 15-20 noiembrie 1918 - pentru 223 gardişti,
21-30 noiembrie 1918 pentru 242 gardişti, 1-1 O decembrie 1918 - pentru
231 gardişti 2 . Culmea era că aceşti gardişti au fost folosiţi de către
autorităţile maghiare pentru a înăbuşi aspiraţiile naţionale ale românilor,
după cum se va vedea într-unul din capitolele următoare!
Marea majoritate a gărzilor, din păcate, nu era prevăzută cu arme.
Degeaba ele erau cerute autorităţilor care controlau depozitele de annament
şi muniţie. Din această cauză multe din comunităţi nici nu şi-au creat gărzi
sau care erau create nu funcţionau.
Este cazul localităţii Apa, unde garda "nu s-a organizat fiindcă nu
s-a putut căpăta arme ... " 3 La Roşiori era constituită, însă "nu funcţionează,
deoarece nu are anne, nici resurse de unde să remunereze şi provadă"4 • Cei
din Roşiori printr-o adresă din 19 noiembrie 1918 - semnată de Pamfil
Ossian, preşedintele C.N.R. adresată preşedintelui C.N.R. cercual din Seini,
îl rugau "a mijloci anne pentru gardiştii noştri şi dacă e posibil şi leafa
competentă. La caz dacă C.N.R.C. nu i-ar succede a esopera leafa din
visteria statului, gardiştii primesc apărarea şi gratuit însă fără serviciu de
pază ... " •
5
Locuitorii din Andrid, care în 26 noiembrie 1918 îşi constituiseră

consiliu şi gardă naţională, cereau vicarului de la Carei "provederea urgentă
cu arme a gărzii române din loc". Populaţiei româneşti din localitate îi era
teamă "că dacă nu se va înfiinţa urgent garda română şi dacă nu se va
provede cu arme - eventual poate să devină mai rău" 6 • Deja la acea
dată se simţea urgia care avea să vină asupra românilor. Antistia
' loc. cil., f. 4.

2
loc. cil.,dos49/l9l9, f. 103.
1
Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini, aci 14/1919, f. 3.
'loc. cil.,actnr.15/1919,f.4.
; loc. cil., act nr. 10/1919.
'' Muzeul judetean Satu Mare, fond Mişcarea na1ională a românilor sătmăreni, neinv.
130
comunală şicana pe locuitorii români să meargă să ceară ajutoarele pentru
ostaşi şi produsele raţionalizate "de la consiliul român şi nu de la cel
maghiar ... " Iar în timpul adunării naţionale un gardist maghiar "în sala
şcolii între mulţime a puşcat de 3 ori, zicând că el e trimis din Sătmar cu 40
de oameni să facă ordine ... Cu această faptă au voit numai să aţâţe poporul
1
român, care îşi petrecea în pace, în sala şcolii române" •
Aceeaşi lipsă a armelor o invoca şi preşedintele C.N.R. cercual
Baia Mare într-o adresă trimisă comisarului guvernamental, deşi în toate
cele 34 de localităţi ale plasei erau organizate gărzi civile •
2
La fel se întâmplă cu Garda Naţională Română din Baia Mare care

avea 300 de membri, dar numai 150 armeJ.
De menţionat că în mai multe localităţi sătmărene au acţionat gărzi
naţionale mixte. Astfel de gărzi s-au organizat la Borleşti, unde era
amestecată dintre toţi locuitorii români ( 1.200), şvabi (300 suflete) şi evrei
(14 familii)4. La Vetiş era o "gardă burgheză" constituită din români şi
5
maghiari .
Un caz interesant se observă în plasa Carei, unde cu ocazia
adunării din 18 noiembrie, au fost create şi o parte din consiliile şi gărzile
naţionale comunale. Comandantul Gărzii Naţionale Române cercuale era
sublocotenentul Vasile Pataki din Vezendiu, absolvent a 4 clase gimnaziale
şi 4 cursuri de pedagogie. Dacă analizăm lista gardiştilor din Vezendiu
observăm că pe lângă Pataki mai existau încă 4 gradaţi cu studii superioare
sau liceale: sublocotenentul Aurel Pop, farmacist, voluntar fruntaş Eugen
Bota, student la drept, sergentul Dimitrie Sfura, 6 clase liceale, sergentul
6
Dimitrie lndrea, 6 clase liceale •
Toate cele 8 liste cu gărzi din cercul Carei (Vezendiu, Resighea,
Tiream, Dindeşti, Sanislău, Sânmiclăuş, Istrău, Portiţa) sunt contrasemnate
de către Vasile Pataki, în Vezendiu, primind şi numere de înregistrare, ceea
ce demonstrează că aici a funcţionat comandamentul gărzilor naţionale
române al plasei şi nu la Carei cum ar fi fost normal. Cauza probabil că
trebuie căutată în neputinţa de a asigura la Carei condiţii sigure pentru
activitatea comandamentului.
1
Loc. cil..
2
Cf. Maramureşenii în lup/a ... , p. 354.
' Cf. Blaga Mihoc, Unele aspecle ale ac/ivilă/ii Consiliilor Naţionale Române din Baia Mare
şi împrejurimi (noiembrie 1918-jebruarie 1919). in "Muzeul Naţional", IV, 1976, p. 450.
• Arh. Naţ. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini, act nr. 2111919, f. I.
'Arh. Naţ. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act nr. 30/1918.
''loc. cil., act nr. 73/1919, f. 2.
131
altă particularitate a gărzilor naţionale din zonă este faptul că ele
O
sunt puţin
numeroase, deşi proporţia de 5% din totalul populaţiei le-ar fi
îndreptăţit la mai mult. De exemplu, la Sanislău, la o populaţie de aproape
2.000 de persoane, sunt doar 20 de gardişti, deşi ar fi trebuit să fie I 00 • La
1
Dindeşti (840 români) erau 20 de gardişti în loc de 42 • La Tiream (770

2
români) erau 23 gardişti în loc de 38 3 • La Sânmiclăuş (800 de români) sunt

doar 14 gardişti în loc de 40 4 • La Portiţa ( 400 români) sunt I S gardişti în
loc de 20 5 • Nici localitatea Vezendiu (I.OOO) n-avea decât 23 gardişti faţă
de 50 cum ar fi fost normal 6 . Doar două localităţi au numărul prescris de
oameni în gardă: Resighea (580 români) avea 25 gardişti, iar localitatea
lstrău (300 români) avea 12 gardişti •
7
De ce se întâmplă această situaţie? Putem doar să presupunem, în

lipsa unor documente, deocamdată, că gărzile din această zonă au acţionat fără
plată, doar din spirit patriotic. În al doilea rând, aceste gărzi, care au apărut
toate după 18 noiembrie 1918, nu s-au confruntat cu probleme deosebite. După
mărturia documentelor oficiale, plasa Carei a fost o zonă relativ liniştită chiar şi
în primele zile ale revoluţiei. Se vor confrunta în perioada următoare, dar de
data asta cu gărzile maghiare sau cu trupele de secui.
În concluzie, putem spune că într-o primă perioadă a lunii
noiembrie gărzile naţionale au avut un mare rol în instaurarea unui climat
de siguranţă şi ordine, ele constituind în fapt, alături de consiliile naţionale,
singurele organisme capabile să înlăture haosul instaurat în Transilvania
după căderea administraţiei maghiare.
Din păcate, ele au fost confruntate mereu cu o lipsă acută a
banilor, iar în al doilea rând, cu o lipsă a armamentului necesar, ceea ce a
dus în mod inevitabil, pentru multe dintre ele, la desfiinţarea lor, iar pentru
cele rămase la o neputinţă de a-şi îndeplini sarcinile pentru care fuseseră
create. Dar după cum vom vedea într-un alt capitol, şi în acest domeniu
comunităţile au găsit soluţii care au reuşit să suplinească lipsa gărzilor.
Ar mai fi de remarcat că autorităţile maghiare au acceptat
activitatea consiliilor şi gărzilor naţionale române până la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia din I decembrie 1918. După aceea ele caută să
1
Loc. cit„ act nr. 5511919.
2
Loc. cit„ act nr. 6311919.
1
Loc. cil., act nr. 6711919.
•Loc. cit„ aci nr. 6911919.
<Loc. cil„ aci nr. 76/1919.
''Loc. cit„ act nr. 73/1919.
7
Loc. cit„ act nr. 72 şi 77/1919.
132
îngrădească şi apoi chiar să interzică activitatea acestor organisme
naţionale româneşti.
133
6. Participarea sătmărenilor la Marea Adunare Naţională de la Alba
Iulia, I Decembrie 1918
Contextul social-politic din Transilvania, din a doua jumătate a

lunii noiembrie 1918, după eşuarea tratativelor româno-maghiare din 13-15
noiembrie, a pus în mod acut în faţa conducătorilor românilor transilvăneni
problema convocării unei mari adunări care să afirme dorinţele şi mai ales
voinţa milioanelor de români care trăiau aici. Această mare adunare, se
scria în ziarul "Românul", "va avea dreptul definitiv a hotărî soarta
neamului nostru: unirea sa desăvârşită, într-un singur stat naţional
românesc, unitar şi independent" 1•
A doua zi după eşuarea tratativelor de la Arad, C.N.R.C. a
expediat tuturor consiliilor române judeţene "Regulamentul pentru alegerea
deputaţilor adunării naţionale", dispunându-se ca în termen de 12 zile să se
facă alegeri de deputaţi pentru Marea Adunare Naţională Română ce urma
să fie convocată în curând: "Dispunem ca în termen de 12 zile, socotit de la
datul acestui ordin, să se facă în toate comitatele locuite de români şi fără
deosebire în fiecare cerc electoral din aceste comitate, alegeri de delegaţi
(deputaţi) cercuali pentru Marea Adunarea Naţională Română ... " •
2
După ce se enumerau detalii privind modul de alegere a deputaţilor,

precum şi sarcinile consiliilor naţionale în perioada până la întrunirea
adunării, la punctul 12 se cerea pentru ca "adunarea naţională să
întruchipeze în mod cât se poate de demn şi norocos toate straturile
naţi unei noastre democratice ... ", alegerea de reprezentanţi din toate
păturile sociale: intelectuali, comercianţi, industriaşi, ţărani, muncitori,
"decişi şi devotaţi intereselor mari ale neamului românesc ... "J.
Pe lângă deputaţii aleşi de cercurile electorale se adăugau cei din
partea bisericilor româneşti şi a organismelor subordonate lor (reuniuni
învăţătoreşti, colegii profesorale) ca o recunoaştere, a "meritelor
nepieritoare ale bisericilor noastre naţionale, câştigate în decursul
veacurilor. .. şi totodată ca recunoaştere, a legăturei sfinte dintre poporul
credincios şi slujitorii cei credincioşi ai bisericilor sale ... " •
4
În 20 noiembrie 1918 C.N.R.C. lansa vestita "Convocare" a Marii

Adunări Naţionale de la Alba Iulia, al cărei preambul proclama dreptul
imprescriptibil al poporului român de a dispune de soarta sa: "În numele
dreptăţii eterne şi a principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor, principiu
1
"Românul", an VII, nr. 2 din 28 octombrie/JO noiembrie 1918.
1
Apud 1918 la români. Documenlele unirii. voi. VIII, Bucureşti, 1989, p. 2.
' Ibidem, p. 3-4.
' Ibidem, p. 4-5.
134
consacrat acum prin evoluţiunea istoriei, naţiunea română din Ungaria şi
Transilvania vrea să-şi hotărească însăşi soarta sa de acum înainte" •
1
Se făceau apoi din nou precizări asupra delegaţilor care trebuiau să

fie aleşi pentru Alba Iulia, extinzându-se principiul de reprezentativitate şi
asupra altor asociaţii sau corporaţii româneşti: societăţile culturale,
reuniunile femeieşti, gărzile naţionale, reuniunile de meseriaşi, tinerimea
universitară •
2
Această "reprezentanţă naţională adevărată, cu caracter

democratic" 3 trebuie să fie dublată de participarea "însuşi" a poporului
4
românesc la istorica adunare "în număr vrednic de cauza mare şi sfăntă" •
Nu se poate preciza data exactă când au fost receptate aceste
documente extrem de importante pe meleagurile sătmărene. Dar faptul că
deja în 19 noiembrie 1918 adunarea generală a credincioşilor din Borleşti
"hotărăşte unanim, că dorim uniunea tuturor românilor din Ungaria şi
Transilvania sub imperiu şi stăpânire românească" 5 ••• , ne demonstrează că
deja la această dată circularele şi chemările C.N.R.C., de după 15
noiembrie, erau cunoscute aici. La fel şi convocarea din 20 noiembrie, care
a ajuns şi mai repede în Sătmar, pentru că altfel nu ne-am putea explica
credenţionalul comunei Valea Vinului care, în 21 noiembrie 1918 (o zi
după lansarea convocării), "încredinţează pe notarul Comitetului Naţional
Român de acolo, Ludovic Tot" 6 , teolog, să o reprezinte la adunarea de la
Alba Iulia 7 •
Că documentele perioadei 15-20 noiembrie 1918 au fost cunoscute
relativ repede pe meleagurile sătmărene ne-o demonstrează şi adunarea
celor peste 1500 de români din zona Tăşnadului, care, în 22 noiembrie
1918, se întruneau pentru alegerea consiliului naţional cercual. Cu această
1
Ibidem, p. 5.
'Ibidem, p. 6.
1
Ştefan Pascu, Marea Adunare ... , p. 364.
4
1918 la români ... , VII, p.
'lupta românilor ... , p. 473.
" Cunoscut mai ales sub numele Aloisie Ludovic Tăutu ( 1895 - 1981 ), născut în cătunul
Seimes (Mătăsari), lângă Terebeşti (jud.Satu Mare). După studii strălucite la Roma (De
propaganda fide), Viena (Stephaneum) îşi sus1ine la Roma în anul 1921 o strălucită Iezii de
doctorat intitulată "Nicela Remesianul, Apostolul românilor". Profesor de religie şi limba
latină la Beiuş, apoi la Academia teologică din Oradea. În 1937 este trimis din nou la Roma de
unde, din cauza evenimentelor din România, nu s-a mai întors niciodată. Are contribu\ii scrise
deosebite pentru cunoaşterea istoriei medievale şi culturale a poporului român. cf. V.
Vetişanu, Viaţa istorică şi cultura neamului românesc în opera lui Aloisiu l. Tăutu, în SMSC,
V-VI, 1981-1982, p.357-368 şi Viorel Ciubotă, Aloisie Ludovic Tăutu (1895-1981), în "Eroii
Neamului" (Satu Mare), anul 11, nr.2 (3), noiembrie 1997.
7
135
ocazie se alege şi un Comitet executiv cercual formal din dr. Coriolan
Steer, Domiţian Cupşa, George Filep, Vasile Pustai şi Teodor Mureşan,
care a primit misiunea, din partea adunării, să aleagă pe cei "5 delegaţi
pentru Marea Adunare Naţională Română de la Alba Iulia pe I Decembrie
a.c.". Credenţionalele pentru delegaţii la Alba Iulia sunt eliberate în data de
25 noiembrie 1918. Deosebit de interesant este faptul că cercul Tăşnad
trimite la Alba Iulia 7 deputaţi şi nu 5 cum era prevăzut în documentele
anterioare. Între cei 7 delegaţi se număra un avocat (dr. Coriolan Steer), un
preot (Domiţian Cupşa), 2 învăţători (Teodor Mureşan, Ioan Matei) şi 4
ţărani (Vasile Pustai , Gheorghe Silaghi, Vasile Mocan, Gheorghe Filip).
1
Adunarea electorală a cercului Şomcuta Mare s-a desfăşurat în 25

noiembrie 1918 sub preşedinţia protopopului Ioan Ilieş, preşedintele
C.N.R. cercual, după ce "publicarea alegerei de azi s-a vestit de cu vreme
în toate comunele din cerc".
La adunare au participat I 03 "bărbaţi de încredere", câte 2 din
fiecare localitate a cercului. Dintre aceştia, doar 5 persoane nu au ştiut să
scrie, deşi marea majoritate a adunării o alcătuiau ţăranii. Printre cei cinci
aleşi figurau 2 avocaţi (dr. Ioan Tibii şi dr. Aurel Nilvan din Şomcuta
Mare), un contabil (George Radocea), 2 ţărani (Grigore Bârlea din Prislop
şi Atanasie Demian~, ţăran din Negreia) 3 •
1
Vasile Pustai ( 1875-1953) s-a născut la 27 manie 1875 în localitatea Săuca allată în sudul
jude\ului Satu Mare. A urmat 4 clase primare în satul natal. A fost unul dintre acei \ărani
lumina\i care s-au integrat în cadrul luptei pentru emanciparea politică. culturală şi economică
a românilor sătmăreni. Astfel a fost ac(ionar la banca ··vulturul'' din Tăşnad, membru ordinar
al "Astrei'' din anul 1912. În toamna anului 1918 a luat panc la ac\iunile de constituire a
consiliilor şi gărzilor na\ionale române din zona Tăşnadului. fiind ales în adunarea din 22
noiembrie de la Tăşnad, membru al Comitetului executiv al Consiliului Na(ional Român
cercual Tăşnad. Panicipă ca delegat al cercului Tăşnad la Marea Adunare Na\ională de la Alba
Iulia din I Decembrie 1918. În anii care au unnal, Vasile Pustai a ocupai timp de mai mul\i
ani limc\ia de primar al oraşului Tăşnad. Moare la Sibiu în 21 noiembrie 1953. c.f. Arh. Na\.
Dir. jud. SM. colcctia Registre de stare civilă parohială, act nr.1354. Arh. Nat. Dir. jud. Sibiu,
fond "Astra", dos. nr.242/l 913, f2. Mu1eul "Unirii ·· Alba Iulia. Documentele lJnirii. voi. 111.
inv. nr.1160, f. 179.
2
Atanasie Demian (1859-1929) avea 4 clase elementare. un an de liceu şi un an de şcoală
profesională. Datorită acestei pregătiri a reuşit să-şi creeze o gospodărie inlloritoare, bazată
mai ales pe pomicultură. creşterea şi comercializarea vitelor. Casa lui din Negrcia era
renumită prin întrunirile \inule aici. mai ales de ziua de naştere ( 17 februarie). Vasile Lucaciu
era adeseori oaspete la Negreia. A făcut parte din dclcga(ia memorandist~ din mai 1892, la
Viena. A crescut 8 copii din care 6 au unnat şcoli superioare. "Era un om ra\ional şi logic -
scria fiul său Damian Victor în 1976 - judeca şi numai după aceea acjiona. Avea o vointă de
fier. Nereuşitele nu l-au descurajat ci l-au îndârjit şi mai mult. Muncea cu râvnă şi multă
„.
tenacitate". cf. Muzeul Judetean Satu Marc, colcc\ia Mişcarea na\ională mss. neinv„ f.1-12.
; 1918 la români . „ voi.IX. p. 43-45.
136
Băimărenii şi-au ţinut adunarea electorală în data de 26 noiembrie
1918 sub preşedinţia lui dr. Ioan Selăgean. Procesul verbal al adunării este
semnat de 33 persoane, probabil membri ai Consiliului Naţional cercual
Baia Mare. Cei 5 aleşi sunt persoane cunoscute şi care au jucat un rol
important în toamna anului 1918: 2 avocaţi (dr. Teofil Dragoş 1 şi dr. Vasile
Selăgean), 2 proprietari (Alexa Pocol şi Nicolae Barbut) şi un ţăran
(Demetriu Cânţa din Tăuţii de Sus) 2 •
La Satu Mare, în 27 noiembrie 1918, la hotelul "Panonia" (azi
"Dacia") s-a desfăşurat adunarea Consiliului Naţional Român Comitatens
"pentru alegerea delegaţilor la Marea Adunare Naţională din Alba Iulia".
La adunare au fost prezenţi intelectuali, proprietari, meseriaşi şi
peste I 00 de ţărani. Trebuie să remarcăm că în cadrul acestei adunări au
fost făcute, la început, două informări. Prima, a dr. Teofil Dragoş "despre
pregătirile tăcute pentru reuşita adunării din Alba Iulia" şi măsurile "pentru
asigurarea călătoriei". Cea de-a doua a lui Nicolae Barbu!, proprietar în
Mocira, despre "impresiile lui ce le-a avut cu ocaziunea întâlnirii lui în Cluj
cu conducătorii românilor din Cluj" 3 • Este de remarcat că cei doi deşi sunt
aleşi în 26 noiembrie delegaţi pentru Alba Iulia de către cercul electoral
Baia Mare, nu au fost prezenţi la adunare. Probabil că Teofil Dragoş s-a
deplasat Ia Arad pentru informaţii, iar Nicolae Barbut Ia Cluj. Să nu uităm
că la un moment dat Senatul naţional din Cluj sub conducerea lui Amos
Frâncu, a dorit şă-şi impună autoritatea peste întreaga Transilvanie, acţiune
ce nu a rămas necunoscută la nivelul judeţelor4 .
Adunarea de la Satu Mare a ales delegaţi pentru nu mai puţin de 4
cercuri electorale: Cărăşeu, Cinghir, Medieşu Aurit şi oraşul liber Satu
Mare.
Cercul electoral Cărăşeu, sub preşedinţia protopopului Ioan
Sălăjan, şi-a desemnat pentru Alba Iulia ca delegaţi pe Iosif Nistor, notar în
1
Teofil Dragoş (1874-1934), născut la Hideaga, comitalul Satu Mare. A fllcut studii la
Budapesta şi Viena, obţinând în anul 1900 diploma de avocat. Devine la 28 de ani consilierul
politic şi juridic al lui Vasile Lucaciu, fiind ales în 1909 vicepreşedinte al organizaţiei
comitatense Salu Mare a P.N.R. În 12 noiembrie 1918 ocupă aceeaşi funcţie în cadrul C.N.R.
comitatens Satu Mare. După unire se înscrie în rândurile Partidului Naţional Liberal, creind la
Baia Mare prima organizatie liberală din Transilvania. Prefect al judeţului Satu Mare între 31
ianuarie - 30 octombrie 1922, el va fi mereu ales în Parlament pe listele P.N.L., fiind şi
preşedintele organizaţiei judetene a acestui partid. A avut mari contribuţii în lupta pentru
unitate şi libertate naţională, jucând un rol de primă mărime. c.f. Erdelyi monografia, Satu
Mare, 1934, p. 92.
2
Cf. Maramureşenii în luptă ... , p. 334-J36.
' lupta românilor ... , p. 486.
4
Vezi pe larg D. Comşa, E. Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii şi Marea Unire. Cluj Napoca,
1998, p. 22-41.
137
Homorodu de Jos, George Mureşan, ţăran din Culciu Mare1, Vasile Donca,
ţăran din Amaţi, Vasile Popan, preotul din Lipău şi George Pinte, ţăran din
Solduba2 •
Procesul verbal al cercului electoral Cinghir era semnat de 12
persoane în frunte cu preşedintele adunării, dar şi al Consiliului Naţional
cercual, preotul Vasile Ardelean din Vetiş. Delegaţii sau bărbaţii de
încredere erau din Boghiş, Doba, Sătmărel, Csengerujfalu (Ungaria) şi
Csenger (Ungaria).
Cei cinci deputaţi ai cercului erau: un comerciant (Andrei Nagy
din Doba), 3 ţărani (Alexandru Mureşan din Sătmărel, Coriolan Cărbunar
din Moftinu Mic, Grigore Donca din Csengerujfalu) şi un intelectual
{Traian Cavaşi) 3 •
Cercul Medieşu Aurit şi-a desfăşurat lucrările sub preşedinţia lui
Gavril Szabo, protopopul din Bixad. Procesul verbal este semnat de 14
persoane din diferite localităţi ale cercului: Călineşti, Apa, Medieşu Aurit,
Potău, Bixad. Au fost aleşi: Augustin Maxim, egumenul mănăstirii "Sf.
Vasile" din Bixad, Vasile Pop4 , profesor de preparandie din Apa, Mihai
Apai, ţăran din Medieşu Aurit, George Rus, ţăran din Potău şi Tămaş Fane
a lui Ioan, ţăran din Călineşti Oaş 5 •
1
George Mureşan (1867-1956), tăran înstărit din Culciu Mare, absolvent a 7 clase. Îl întâlnim
mereu, alături de preotul I.C. Puşcaşiu, la toate evenimentele care au frământat Sătmarul în
primele două decenii ale secolului al XX-iea. Ca o recunoaştere a meritelor sale, în perioada
1919-1934 a fost mereu ales primar al localitătii, bineînfeles şi cu sprijinul mentorului său care
a rămas şi în continuare preot în Culciu Mare. Cf. Muzeul Judetean Satu Mare, colectia
Mişcarea natională ... , neinv., chestionar, I filă.
'Cf. lupta românilor ... , p. 488.
3
Traian Cavaşi (1891-1989), liceul la Beiuş şi Satu Mare. urmează apoi Academia de export
din Viena, devenind şi membru al societătii "România Jună". la parte cu gradul de locotenent
la primul război mondial. După demobili:lMe se pune la dispoziţia C.N.R. Satu Mare unde
desflşoară o vie activitate. După unire el face parte dintre acei putini români care au pus
temelia unei vieţi româneşti viabile în oraşul Sătmar. Mutat la Bucureşti, a lucrat în cadrul
Ministerului Finanţelor până Ia pensionare. cf. Traian Cavassi, O viaţă în slujba mu=icii şi a
idealului naţional, Bucureşti, 1996 şi lupta românilor ... , p. 490.
4
Vasile Traian Pop (1892-1966), născut în localitatea Băbăşeşti, judeţul Satu Mare. A urmat
Liceul la Satu Mare şi Beiuş, iar preparandia superioară şi filosofia la Budapesta. În noiembrie
1918 era acasă la Apa unde tatăl său, Alexandru Pop, era preot. Profesor de ştiintele naturii la
Preparandia din Gherla iar apoi la şcoala normală din Sighet, până la pensionare. Moare în
Bucureşti în 27 iulie 1966. cf. Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond C.N.R. Seini, act. nr.4/1918, f. 1.3
şi Arh. Naţ. Dir. Jud. SM, colectia Registre de stare civilă parohiale, nr. 119.
'Cf. 1918 la români .... IX, p. 40-42.
138
Adunarea electorală a cercului Sătmar a ales ca deputaţi la Alba
Iulia 2 avocaţi (dr. l.C. Barbul 1 şi dr. Mihai Popp), un mecanic (Iosif
Şutai), un arhitect (Vasile Roca) şi un negustor (Ioan Dobrean). Dintre
aceştia, Vasile Roca şi Iosif Şutai erau membri ai Partidului Social
Democrat 2 •
Adunarea cercului electoral Carei s-a desf'aşurat în 28 noiembrie şi
la ea au participat români din Carei, Pottiţa, Dindeşti, Ciumeşti, Andrid,
Sânmiclăuş, Tiream, Vezendiu, Resighea, lstrău şi Sanislău 3 . Preşedinte al
adunării a fost ales vicarul Romul Marchiş .
Ca delegaţi pentru Alba Iulia au fost desemnaţi: un avocat (Comei
Pop din Carei), un preot (Cornel Abrudan din Resighea), un mecanic
(Valentin Vanca din Carei), un funcţionar de bancă (Dimitrie Coltău) 4 şi un
ţăran (George lndre din Vezendiu) 5•
Ultimul cerc electoral care se află azi în judeţul Satu Mare este
Halmeul (plasă din Comitalul Ugocea), care şi-a ţinut adunarea electorală
în data de 26 noiembrie 1918. Credenţionalul este semnat de 18 persoane şi
nominalizează 2 avocaţi (dr. Sever Pop din Turţ şi dr. Ioan Doboşi, din
Halmeu), I preot (Iustin Pop din Gherţa Mare), 2 ţărani (Vasile Zbona din
Gherţa Mare şi Popa Ioan lui Nicoară din Turţ}6.
În cele 9 cercuri electorale din ţinuturile sătmărene, în adunările
electorale care s-au desfăşurat în perioada 22-28 noiembrie 19 I 8, în cadrul
unor adunări electorale reprezentative, au fost aleşi 50 de delegaţi care au
fost împuterniciţi cu credenţionale, care le dădeau dreptul de "a lua parte cu
vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română convocată pe I
Decembrie 1918".
1
Ilie Carol Barbu I ( 1883-1946 ), personal ilaie polilică românească marcantă, născut la Lipău
în 13 iunie 1883. Şi-a fhcut studiile juridice la Budapesta, unde a fost coleg cu dr. Petru Groza.
În anul 1918 el a fost sufletul actiunii de organizare a românilor, casa lui servind de fapt şi ca
sediu al C.N.R. După unire este numii primul subprefect român al judetului Satu Mare, iar
între anii 1919-1920, 1926-1927 prefect. Ales de mai multe ori senator în Parlamentul
României. cf. Politics and politica/ parties in Roumania, London, 1936, p.405 şi C.
Porumbăceanu, B. Dulgău, op. cil., p. 20-22.
2
Cf. lupta românilor ... , p. 490.
J Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond C.N.R. Satu Mare, act. nr. 2311918.
4
Dimitrie Coltău (1883-1936), era născut la Supuru de Sus (jud.Satu Mare). Liceul îl urmează
la Baia Mare iar studiile superioare la Graz (Academia Comercială) şi Oradea (Academia de
Drept). Doctoratul şi-l ia la Cluj în anul 1921. Înainte de Unire a fost functionar la băncile
"Chioreana" ( 1905-1907), "Codreana"' ( 1907-1908), prim contabil la "Ari na" din Carei ( 1908-
1912), prim contabil şi diriginte al sucursalei din Carei a băncii "Bihoreana" din Oradea. După
unire, ajunge functionar superior în administratia financiară din Braşov şi apoi la Sighişoara.
Cf. Muzeul Judetean Satu Mare, coleqia "Costa Carei'', neinv.
'Cf.1918 laromâni ... ,IX, p. 35.
'' Cf. D. Radosav, V. Ciubotă, op. cil., p. 89.
139
Din cei 50 de delegaţi 1O erau avocaţi, 5 preoţi, 21 ţărani, 2
negustori, 3 învăţători sau profesori, 2 mecanici, I arhitect, 3 funcţionari de
bancă, 2 proprietari, 1 notar. De observat că ei aparţineau tuturor
categoriilor sociale ale populaţiei româneşti. În al doilea rând, predomină
profesiunile liberale (avocaţi, profesori, arhitecţi, notari, contabili). Putem
considera că Sătmarul trimitea la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, o
delegaţie reprezentativă, perfect echilibrată, care cuprindea oamenii cei mai
importanţi ai momentului.
O categorie importantă de delegaţi au fost cei de drept, sau mai bine
zis cei trimişi de diferitele corporaţii şi asociaţii din judeţ. În primul rând, aici
enumerăm "Reuniunea Învăţătorilor Greco-Catolici Români din arhidiaconatul
Sătmarului" (Ioan Raţ, învăţător în lstrău şi Ambrozie Nicoară, învăţător în
Carei), "Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni Despărţământul Eriu"
(Teodor Mureşan, învăţător în Blaja, care era delegat şi din partea cercului
electoral Tăşnad!) şi "Reuniunea Învăţătorilor Greco-Catolici din comitatele
Sătmar şi Ugocea aparţinători diecezei de Gherla" (Alexandru Nilvan, învăţător
în Şomcuta Mare) 1• Deci un total de 4 învăţători.
Garda Naţională Română din Comitatul Satu Mare şi-a desemnat
pe cei 2 reprezentanţi, locotenentul dr.Coriolan Bohăţiel şi Alexandru
Schiller, tot în adunarea din Satu Mare din 27 noiembrie 1918.
Credenţionalul era semnat de căpitanul Comei Savu şi de Aurel Nistor,
notarul adunării 2 • Garda Naţională din Ugocea, în 26 noiembrie 1918,
alegea ca delegaţi pe stegarul Adrian Tomoioagă din Bocicău şi pe soldatul
Vasile Gele din Tur(
Un alt grup, masiv, de delegaţi de drept, îl reprezentau protopopii
români ai confesiunii greco-catolice. Conform arondării teritoriului din
anul 1918, aici erau nu mai puţin de 14 protopopi şi I vicar care aveau
dreptul să ia parte la Marea Adunare Naţională: Ioan Coza - protopop al
districtului Mireşu Mare, Ioan Ilieş - protopop al Şomcutei Mari, Antoniu
Băliban - protopop al Eriului, Demetriu Coroian - protopop al Sărăuadului,
Iuliu Darabanth - protopop al Ţării Oaşului, Ioan Nistor - protopop de Baia
Sprie, Alexandru Breban - protopop de Baia Mare, Alexiu Berinde -
protopop de Seini, Ioan Doboşi - protopop de Turţ, Ioan S. Sălăgean -
protopop de Codru, Petru Cupcea - protopop de Supuru de Jos, Iosif
Patachi - protopop în Ardusat, Romulus Buzilă - protopop în Mădăras,
1
Cf. 1918 la români ... , voi.X, Bucureşti, 1989. p. 71-72.
2
Cf. Gh. Unc., A. Deac, op. cit. p. 147.
i Ibidem, p. 152. Cu multe greşeli în transcrierea numelor de persoane şi de localităţi. De
asemenea la p. 155 ii identifică pe Augustin Maxim ca militar din Biosad, pe când acesta era
stareţul mănăstirii din Bixad.
140
Pamfil Ossian - protopop de Cărăşeu şi Romulus Marchiş - vicarul
Vicariatului Naţional Român 1•
Despre Ioan Coza, Ioan Ilieş şi Ioan Nistor nu am găsit nici un fel
de informaţie, aşa că nu ştim dacă au fost la Alba lulia • O altă parte dintre
2
protopopi şi-au trimis reprezentanţi la Alba Iulia, fiind în general prea

bătrâni ca să mai reziste la o astfel de călătorie sau fiind ocupaţi cu foarte
multe înmormântări. Să nu uităm că în unele zone gripa spaniolă încă tăcea
ravagii.
Printre aceştia s-au numărat Antoniu Băliban, care şi-a trimis ca
reprezentant pe fiul său Virgil, Iuliu Darabant a fost înlocuit de Atanasie
Damian, preotul din Negreşti, Ioan S. Sălăjan, înlocuit de preotul Ioan
Ternovan din Soconzel 3 . Lor li s-au alăturat şi alţi preoţi sătmăreni care au
ţinut să participe la Marea Adunare de la Alba Iulia: preotul Nicolae
Breban din Cicârlău, Ioan Mihalca din Sătmărel, Vasile Pătcaşiu din
Hotoan, Ioan Pelle din Pomi, Ioan Puşcaş din Culciu Mare, Iuliu Pop din
Csegold (Ungaria), Pompiliu Tămaş din Botiz, Aurel Dragoş din Vama4 •
Este de remarcat faptul că unii protopopi aparţinători diecezei de
Oradea au fost prevăzuţi cu credenţionale semnate de către episcopul dr.
Demetriu Radu, (Cărăşeu, Mădăras) 5 • Protopopul din Medişa elibera
credenţional pentru Ioan Temovan "ca să reprezinte protopopiatul Codrului
cu vot decisiv", încă în 20 noiembrie 1918 !6 . Cercul protopopesc al
Ardusatului elibera credenţionalul, semnat de doi mireni (dr. Gheorghe
Popp, preşedinte şi Victor Pop, notar}, pentru Iosif Pataky abia în 30
noiembrie 1918, înaintea plecării la Alba lulia 7 •
Marea majoritate a protopopilor din episcopia Gherlei nu au avut
credenţionale, aşa că în actele unirii păstrate la Muzeul "Unirii" din Alba
Iulia nu se regăseşte urma lor !
Există două excepţii, care merită amintite aici.
1
Datele au fost sintetizate după Şemantismele episcopii/or de Gherla (1914, 1925) şi Oradea,
1917,passim.
2
Cele trei lucrări care vorbesc despre delegatii la Alba Iulia din actualul jude! Maramureş nu
amintesc nimic despre cei trei protopopi. Cf. Maramureşu/ şi unirea ... , p. 68-69, Blaga
Mihoc, op.cil. p. 123 şi V. Căpâlncan, op.cil.. p. 204.
'Datele au fost preluate din lup/a românilor .... p. 28, "Gazeta oficială", nr. 71 19 ianuarie - I
februarie 1919, p. 35-36, 1918 Bihorul in epopeea Unirii Documente, Oradea, 1978, p.241.
4
Viorel Ciubotă, op.cil., p. 28, Ioan Sabău, op.cil., p. 224, D. Radosav, V. Ciubotă, op.cil., p.
92-93.
; 1918 /a români ... , X, p. 205, 206-207.
6
Ibidem, p. 200-201.
7
Ibidem, p. 203.
141
Astfel, protopopul Alexandru Breban din Baia Mare primea un
credenţional, datat în 26 noiembrie 1918 şi semnat de preşedintele de atunci
al adunării de la Baia Mare (dr. Ioan Sălăjan), dar notar apare Nicolae
Barbul, iar bărbaţi de încredere, Alexandru Breban şi Gavril Barbul. Este mai
mult ca sigur că acest credenţional a fost completat cândva, între 30
noiembrie - I decembrie, chiar de către membri delegaţiei din Baia Mare, în
drum spre Alba Iulia sau poate chiar acolo 1•
Al doilea credenţional este eliberat de C.N.R. secţia Unimăt pentru
I. Virgil Băliban, fiul protopopului Antoniu Băliban şi preşedinte al
consiliului naţional local. Credenţionalul tip era eliberat în 28 noiembrie şi
era semnat de 23 persoane (preşedinte, vicepreşedinte, 2 notari şi 19 ţărani,
probabil membri consiliului localf
Cea mai numeroasă categorie de delegaţi la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia, a fost însă din partea comunităţilor locale care
au ţinut să-şi trimită reprezentanţii pentru a fi prezenţi în cetatea de la Alba
Iulia. Mărturiile memorialistice sunt unanime în a descrie atmosfera febrilă,
de înalt patriotism ce caracteriza satele româneşti în preajma marelui
eveniment.
"Preluând puterea în comună - nota Traian Sălăjan din Hotoan -
am organizat mai multe adunări, la care au luat parte toţi locuitorii. Acolo
se citeau ştirile din ziarele româneşti şi dispoziţiile sosite din partea
Consiliului Naţional Român Central de la Arad, se vorbea despre unirea
Transilvaniei cu România şi se cântau cântece patriotice"3 • Protopopul
Romulus Buzillă nota în Cronica parohială: "într-acestea făceam pregătiri
febrile pentru marea adunare de la Alba Iulia", pregătiri care s-au
materializat inclusiv prin alegerea delegaţilor satului pentru Alba Iulia:
Romul Buzillă "şi ca şi protopopul districtului" şi "bunii creştini şi români"
Ioan Mărcuş, Demetriu Chiş, primcuratorul bisericii şi "înflăcăratul tânăr"
Traian Pop, elev la Şcoala normală din Gherla4 .
La Supuru de Jos, după mărturia protopopului Petru Cupcea, "în
ultimele zile ale lunii noiembrie, sătenii au ţinut o întrunire, cu care prilej
toţi au subscris actul de adeziune la unirea Transilvaniei cu patria mamă
(subl.n.), şi pentru stabilirea delegaţilor ce urmau să ia parte la Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia. Printre cei ce au participat la adunarea
1
Ibidem, p. 188. Autorii transcriu greşit ultima parte a documentului luând formularea de la
doc. 1275. La fel şi numele de Băban în loc de Breban.
2
1
Apud Paul Abrudan, op. cit., p. 301.
Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica parohiei ... , f. 26-26v.
4
142
cea mare de la I decembrie 1918, m-am aflat şi eu, spre bucuria-mi
nespusă" •
1
Tot în acest sfărşit de noiembrie 1918 s-a ţinut adunarea generală a

locuitorilor din Hotoan, care, premergător hotărârii de la Alba Iulia, "a
adoptat hotărârea unanimă de unire a Transilvaniei cu România. Tot atunci
s-a ales o delegaţie formată din învăţătorul Albu, Gavril Varga, Gheorghe
Sălăjan şi Traian Sălăjan care să reprezinte satul la adunarea de la Alba
Iulia şi să exprime dorinţa locuitorilor de a se uni cu patria mamă" 2 • Din
delegaţie făcea parte şi autorul rândurilor de mai sus, bătrânul preot al
satului, Vasile Pătcaşiu, care atunci avea 74 de ani şi 45 de ani de păstorire
neîntreruptă în Hotoan 3 •
Cel mai frumos credenţional scris pe meleagurile sătmărene
aparţine locuitorilor satului Pişcari şi este datat în 28 noiembrie 1918. El
reprezintă chintesenţa a ceea ce gândeau majoritatea românilor în preajma
Marii Adunări Naţionale de la I Decembrie 1918: "Destinul fericirei
tuturor Românilor din Ardeal şi Ungaria este depus în mâinile Domniilor
Voastre. Noi una comună veche curată românească cu 1200 suflete greco-
catolice - Pişcari, cercul Arded, comitatul Sătmar - cu toată ardoarea
inimei şi neclătită încredere aderăm de Dumnezeul popoarelor insuflat
decisului vostru.
Depărtarea e mare dar uniţi suntem în simţiri şi cugete şi ne
încredinţăm în înţeleapta-Vă oblăduire şi puternică apărare" •
4
Erau nominalizaţi cei trei reprezentanţi ai comunei pentru Alba

Iulia, învăţătorul Demetriu Alunar, primcuratorul bisericii din sat Ştefan
Ruba şi ţăranul Ioan Palcău. Credenţionalui era semnat de cei I O membri ai
Consiliului Naţional Român în frunte cu preotul Iosif Mihalca, preşedintele
consiliului 5 .
1
Apud P. Abrudan, op. cit., p. 305.
1
Ibidem, p. 303. Mărturia lui Vasile Pătcaşiu.
'Vasile Pătcaşiu (1844-1932), născui în localitatea Poniţa Uudetul Satu Mare). Studiile şi le
face la Beiuş şi Gherla, fiind ordinat preot celibatar în parohia Hotoan în Câmpia Eriului.
Pătcaşiu şi-a dedicat întreaga viată şi pricepere atât pentru ridicarea din toate punctele de
vedere a comunităţii româneşti pe care a păstorit-o şi, în general, pentru propăşirea natiunii
române. Nu s-a desfăşurat vreo acţiune importantă românească în Transilvania la care acest
preot, insuflat de un patriotism ardent, să nu fi participat. Amintim doar mişcarea
memorandistă, unde s-a implicat în toate marile actiuni. A fost corespondent la toate marile
gazete româneşti: "Gazeta Transilvaniei", "Unirea", ''Tribuna", "Gazeta de Duminică". Este şi
autorul unei Cronici parohiale, instrument de lucru indispensabil pentru cine se ocupă de
istoria modernă a românilor. A murit la vârsta de 88 de ani şi 60 de preoJie, înconjurat de
stima şi afecJiunea compalrioJilor săi. Cf. I. Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj „., p. 67-74.
4
D. Radosav, V. Ciubotă, op.cit. p. 91.
5
1918 la români„., IX, p. 38.
143
Sfatul Naţional din Doba, în frunte cu preotul Ioan Clintoc,
preşedintele consiliului şi-a ales, în data de 28 noiembrie 1918, doi
reprezentanţi pentru adunarea de la Alba Iulia, ţăranii George Turţi şi
Mihai Gătina 1 •
Consiliul Naţional Român din Cavnic elibera, în data de 28
noiembrie 1918, un "Certificat " pentru Simion Marcu care era "delegat ...
la adunarea naţională română conchemată pe ziua de I Decembrie st.n. la
Alba Iulia, ca reprezentantul celor 2.500 români ai acestei comune" 2 •
Preotul Adrian Lupan, preşedintele consiliului, ruga consiliul naţional din
Alba Iulia să pună la dispoziţia lui Marcu două drapele naţionale.
Făcând o recapitulare a alegerilor de delegaţi pentru Marea
Adunare de la 1 Decembrie 1918 vom observa, în primul rând, că s-a reuşit
identificarea, până acum, a nu mai puţin de I: 7 sătmăreni care trăiau în 60
de localităţi de pe meleagurile Sătmarului 3 , marea majoritate o reprezentau
însă locuitorii satelor, nu neaparat întotdeauna ţărani. Şi din acest punct de
vedere vedem că se păstrează, nu neapărat voit, o bună reprezentare între
cei din mediul urban şi cei din mediul rural, unde, de fapt, era ponderea
populaţiei româneşti.
Din punct de vedere social majoritatea delegaţilor o reprezintă
ţăranii, 50 persoane (aproape 43 %). Unnau apoi preoţii şi protopopii
greco-catolici - 21 persoane (17,9 %), avocaţii - 11 persoane ( 4 %),
învăţătorii şi profesorii - 10 persoane (8,5 %), mineri - 6 persoane (5,1 %),
economişti - 4 persoane (3,4 %), negustori - 2 persoane, mecanici - 2
persoane, mari proprietari - 2 persoane, etc.
După cum se observă, predomină reprezentanţii profesiunilor
liberale (avocaţi, economişti, profesori, preoţi, învăţători şi alţii), ceea ce
reflectă schimbările structurale care avuseseră loc în sânul societăţii
româneşti, mai ales în ultimele două decenii. Acest fenomen era în
concordanţă cu dezvoltarea societăţii în general din monarhia dualistă.
Şi nu în ultimul rând trebuie să subliniem că, pentru prima dată, în
mod democratic, au fost chemate să-şi spună părerea categorii şi pături
sociale care în trecutul nu prea îndepărtat nu s-ar fi putut gândi la aşa ceva,
îndeosebi, ţăranii şi muncitorii. Acest fapt se datorează şi fenomenului de
1
Ibidem, p. 37.
2
Ibidem, p. 46.
' Eugen Hulea menţiona 49 de comune sătmărene care şi-au trimis reprezentanţii la Alba
Iulia ... în Documenlele Unirii, în "Apulum", VII, 1969, p. 307. Este interesantă şi evoluţia
numărului de participanţi săhnăreni la Alba Iulia. Dacă, în 1969, Viorica Ursu, op.cil„ p. 157
găsea doar 60 de participanJi sătmăreni la Alba Iulia, s-a ajuns, în 1996, la 81 delegaţi
(D.Radosav, V.Ciubotă, op.cil„ p. 39), pentru ca astăzi să fie identificaţi nu mai puţin de 117!
144
maturizare a conştiinţei politice şi naţionale în mediile cele mai
defavorizate mai ales în anii războiului.
Caracterizând atmosfera din preajma evenimentului de la I
Decembrie 1918, Traian Cavaşi, unul dintre delegaţii sătmăreni la Alba
Iulia, declara în anul 1983: "Era o fierbere, o pregătire în toată Transilvania
şi-n tot Banatul ! Trăiam zile istorice! Ziarele scriau despre legitimitatea
unirii, de la plugari la intelectuali, toată lumea n-avea decât un singur
gând"'.
Plecarea delegaţilor la Alba Iulia nu a fost unitară, aşa cum se
încerca să se acrediteze în scrierile mai vechi. O parte dintre fruntaşii
românilor sătmăreni au plecat încă din 29 noiembrie 1918 pentru a
participa la cele două conferinţe preliminare care au discutat proiectul de
hotărâre ce urma să fie prezentat Marii Adunări Naţionale • Cunoaştem
2
doar numele a patru dintre sătmărenii prezenţi la Alba Iulia în 30

noiembrie: dr. Ilie Carol Barbul, dr. Ioan Tibii, dr. Gheorghe Racoţi Filep
şi dr. Gavril Oşanu 3 • Fapt tulburător, ultimii doi nici nu erau dintre
delegaţii investiţi cu credenţionale pentru a participa la Alba Iulia. Dar este
incontestabil că ei făceau parte din elita românilor transilvăneni cu merite
în mişcarea naţională românească anterioară anului 1918. Fapt
îmbucurător: cei patru, care au şi luat cuvântul, s-au manifestat în sens
antiautonomist şi pentru unirea fără condiţii •
4
Plecarea pentru majoritatea delegaţilor din zona Satu Mare a fost

în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1918 de la Satu Mare cu trenul, spre
Baia Mare. La Baia Mare urmau să se întâlnească, "potrivit unui consemn
tactic de securitate", delegaţiile din Satu Mare, Oaş, Ugocea, Maramureş şi
zona Baia Mare şi Şomcuta 5 . Gara din Baia Mare era ticsită de români şi de
membri ai gărzii naţionale care aveau menirea să asigure menţinerea ordinii
6
şi apărarea delegaţilor. Văzduhul răsuna de cântece naţionale •
Din Baia Mare delegaţii au pornit cu trenul spre Cluj, pe Valea
Someşului. Vagoanele erau inscripţionate după locul de unde proveneau
delegaţii: "Marmaţia", "Ţara Oaşului", "Sălajul".
Maramureşenii şi unirea ... , p. 180.

1
2
Vezi pe larg I. Clopote!,. op.cil„ p. 111-118 şi Şt. Pascu, Făurirea statului ... , li, p. 174-182.
JA pud Ştefan Pascu, op. cil. p. 181.
4
Cf. Ştefan Pascu, op, cil„ p. 180-181.
; Amintirile lui Adrian Tomoioagă cf. Muzeul Judeţean Satu Mare, Mişcarea naţională„.,
neinv.
6
Traian Cavassi, op.cit„ p. 22-23.
145
Delegaţii din sudul judeţului s-au adunat la Tăşnad, de unde, în 29
noiembrie, au luat trenul spre Zalău. După relatarea lui Traian Sălăjan, pe
drum li s-au mai alăturat delegaţii din alte sate româneşti 1•
La Jibou delegaţiile din nord-vestul Transilvaniei s-au întâlnit şi
de aici s-a plecat, sub conducerea octogenarului George Pop de Băseşti
spre Alba Iulia. Ginerele său, Francisc Hossu Longin care l-a însoţit
împreună cu soţia, Elena Pop de Săseşti, confirmă această reunire a
delegaţilor într-un singur tren: "În acelaşi tren se aflau delegaţii
Maramureşului, Ţării Oaşului, Sătmarului şi Sălajului. Prin toate gările am
văzut mulţime de lume adunată, care ne întâmpina cu steaguri tricolore şi
cântece naţionale" 2 •
Cele mai emoţionante primiri au fost în gările Dej şi Gherla, unde
trenul a fost aşteptat de mii de oameni cu drapele tricolore, cântece
patriotice, ovaţii3.
Leontin Ghergariu, un sătmărean care a făcut parte din comisia de
încartiruire care avea misiunea de a asigura cazare pentru cei de departe şi
care pentru a nu întârzia la adunare au venit cu o zi mai devreme, îşi aducea
aminte că a cazat pe doi din delegaţii din Csengerujfalu, "pe un oarecare
Dunca şi Naghi ... " 4 •
Nu ştim cum au ajuns cei doi la Alba Iulia, dar Grigore Donca,
solicita în data de 27 noiembrie 1918 un "Certificat " de la Consiliul
Naţional Român din Oradea -Bihor, în care se certifica că "întreprinde o
călătorie, pentru a lua parte la adunarea naţională română din Alba lulia" 5.
Ţinând seama de distanţa până la Oradea, înseamnă că Grigore Donca
pornise cel puţin în 26 noiembrie pe drumul care îl va duce în final la Alba
Iulia!
Cu cei trei delegaţi din Doba, Andrei Naghi, delegat oficial al
cercului electoral, iar Mihai Ghetina şi George Turţi delegaţi ai C.N.R.
local, se întâmplă un fapt deosebit, după cum aflăm din două rapoarte
adresate C.N.R. Oradea-Bihor şi C.N.R. Arad, de către un anume Grigore
Riţiu, teolog, în data de 3 decembrie 1918. Aflăm de aici că cei trei s-au
rătăcit şi "neştiindu-se orienta în Alba Iulia n-au putut să-şi prezinte
credenţionalele ... " la locul destinat pentru aceasta. Şi aşa că în drum spre
1
Apud P.Abrudan, Din consemnările .... p. 30 I.
2
Ibidem, p. 302.
1
C f. Maramureşul şi unirea ... , p. 180.
' Cf. C. Dumitrescu, op. cit. p. 262. În realitate era vorba de Grigore Donca care într-adevăr
era din Csengenijfalu (Ungaria) şi Andrei Naghi, comerciant în Doba, amândoi delegaţi ai
cercului electoral Cinghir.
; 1918 la români ... , p. 46.
146
casă l-au rugat pe Riţiu să înainteze el credenţionalul lor Consiliului
Naţional din Arad "pentru de a rămânea act oficios despre aderenţa lor la
hotărârile Marelui Sfat Naţional ... (sub!. n) " .
1
Ce exemplu frumos de conştiinţă politică ne dau aceşti trei ţărani

români din două sate situate la marginea românismului.
De remarcat că actele au fost trimise de către orădeni Consiliului
Dirigent Resortului Organizării în data de 10 ianuarie 1919 (nr.127/c. pres. 1918).
În ziua de I Decembrie 1918 majoritatea delegaţilor au intrat în
sala de şedinţe unde s-a desfăşurat istorica adunare care a votat Rezoluţia
de unire a Transilvaniei cu România.
„Am debarcat la Alba Iulia -scrie Adrian Tomoioagă -în perfectă
ordine pe la ora nouă ... Oraşul, străzile erau supraaglomerate. Zeci de mii
de delegaţi, ce nu puteau încape în sala dezbaterilor şi alţi zeci de mii de
participanţi veniţi din îndepărtate localităţi aşteptau cu multă curiozitate să
cunoască hotărârile adunării delegaţilor principali •
2
Acelaşi lucru îl observa şi Traian Cavaşi la ieşirea din sala de

şedinţă: "După ce s-a terminat şedinţa, am ieşit afară, acolo era o imensă
masă de popor. Nu puteai cuprinde cu ochii şi o pădure de steaguri cu
tricolor românesc" 3 •
A urmat apoi adunarea de pe Platoul romanilor unde de la tribune
improvizate, personalităţi cunoscute au explicat poporului adunat "întreaga
proclamaţie de unire şi condiţiile hotărâte". Sătmărenii s-au grupat în jurul
tribunei unde a vorbit episcopul Iuliu Hossu.
Mulţimea adunată aici, a aprobat din nou unirea hotărâtă în
adunarea celor 1.228 de delegaţi, lucru pe care îl nota în cronica sa bătrânul
militant naţional Vasile Pătcaşiu: ·'am participat la adunarea mulţimii
întrunită la marginea cetăţii şi cu toţii, din toată inima, am aprobat unirea
Transilvaniei cu România" 4 •
Un alt memorialist sătmărean, Leontin Ghergariu, descrie reacţia
celor I 00.000 de oameni după citirea hotărârii Marii Adunări Naţionale:
"Nu se poate descrie tabloul evenimentului. Oamenii plângeau de emoţie şi
bucurie. Se îmbrăţişau unii cu alţii. Se cântau cântece patriotice. Se dansa
"Hora Mare". Domnea peste tot atâta însufleţirre încât numai cine a fost
prezent acolo îşi poate imagina cum a fost. În inima celor prezenţi vibra
inima întregii ţări. Lacrimile lor erau ultima zguduire pentru veacurile de
suferinţă şi împilare, iar atmosfera de adâncă vibraţie patriotică era parcă
1
Arhiva Istorică Centrală Bucureşti, fond C.N.R. Oradea-Bihor, dos. 11/157/1918, f. 2-3.
2
Muzeul Judefean Satu Mare, Mişcarea nationalll ... , neinv., f. 4.
'"Scânteia tineretului", an III, nr.47/20 nov. 1983, f. 3.
'Apud P. Abrudan, op. cit., p. 303.
147
omagiul adus din suflet memoriei înaintaşilor care au făptuit pentru
realizarea acestei zile. Pe buzele miilor de participanţi era un singur cuvânt:
1
România" •
Reamintim că încă cel puţin trei sătmăreni mai sunt atestaţi la
Alba Iulia în zilele unirii şi anume: avocatul Gheorghe Racoţi Filip, dr.
Gavril Oşanu şi Gheorghe Patachi Vălean, ofiţer voluntar în armata
română. Acesta, după spusele ziarului "Sfatul", a delectat asistenţa cu
cântecele sale (". „a ne delecta cu cântecele renumitului cântăreţ al nostru
român Vălean, ungurean şi voluntar în Armata română"f
Din Marele Sfat Naţional ales la Alba Iulia au făcut parte şi 11
persoane originare de pe meleagurile sătmărene: Romul Marchiş, Nicolae
Barbut, dr. Teofil Dragoş, Constantin Lucaciu, dr. Aurel Nilvan, dr. I.C.
Barbul, dr. Coriolan Steer, dr. Ioan Doboşi, Vasile Ardelean, Gheorghe
Filip, Gheorghe Indre şi Teodor Mureşan (ultimii trei cooptaţi în şedinţa
din 30 iulie 1919)3 • Informaţia o reproducea unul din ziarele locale
sătmărene în 8 decembrie 1918. Enumera greşit printre membri Marelui
Sfat şi pe Şuta Iosif şi Alexandru Breban •
4
Impactul Marii Adunări Naţionale asupra participanţilor şi nu

numai, a fost deosebit de mare. "Ziua de I Decembrie prin măreţia actului
unirii - declara Traian Sălăjan - mi-a rămas puternic întipărită în memorie
pentru vecie" 5.
Preotul Iuliu Pop din Ady Endre numea adunarea de la Alba Iulia
"Timpul Binevenit"0 •
Într-un document al Consiliului Naţional din Ugocea se vorbeşte
de "Ziua sfăntă a Adunării Naţionale„. " 7 •
Românii din Craidorolţ, scria ziarul "Românul", au ţinut în 30
noiembrie 1918, o mare adunare populară. Au ţinut cuvântări preotul
George Stanciu şi Anton Bogdan, comandantul Gărzii Naţionale, "despre
semnificaţia unirii de la Alba Iulia". La sfărşitul adunării a fost înălţat
steagul tricolor în turnul bisericii: "Cu lacrimi în ochi priveau la steagul
românesc ce fălfăia pe turnul bisericii" 8 •
1
Apud C. Dumitrescu, op.cit., p. 263.
2
Maramureşul şi unirea„., p. 181.
1
Cf. I. Georgescu, op.cit., p. 201-203.
4
"Szatmarmegyei kiizliiny", nr. 49 din 8 decembrie 1918.
'Apud P. Abrudan, op.cit.. p. 301.
'' Muzeul Judetean Satu Mare, Colectia Mişcarea natională a românilor sătmăreni, inv. nr.
20.228, f. 1.
7
Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Comandamentul Trupelor din Transilvania, dos. nr. 35. f. 7.
""Românul", an Vil, nr. 47 din 25 decembrie 1918n ianuarie 1919.
148
Românii din Pişcolt, în numele cărora semna preotul Florian
Sălăjan, expediau o telegramă Adunării Naţionale Române, în data de I
Decembrie 1918, care credem că reprezintă ceea ce gândeau locuitorii
români ai tuturor satelor din Sătmar, în care, cu cuvinte pornite din inimă,
se spunea: "Ne închinăm înaintea marei adunări naţionale şi ne asociem
decisiunilor ei, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra unirei
întregului neam românesc" 1
1
1918 /a români ... , X, p. 302.
149
7. Vicariatul Naţional Român Greco-Catolic din Carei formă de
manifestare a dreptului de autodeterminare din punct de vedere
religios a populaţiei româneşti
Una din formele cele mai originale de manifestare a revoluţiei din

toamna anului 1918 din Transilvania a fost, fără îndoială, constituirea
Vicariatului Naţional Român Greco-Catolic cu sediul la Carei, care
cuprindea cele 46 de parohii româneşti răpite în anul 1912 de la Episcopiile
Greco-Catolice de Oradea şi Gherla şi încorporate cu forţa la nou creata
Episcopie Greco-Catolică maghiară de Hajdudorog. Vicariatul naţional a
reprezentat încununarea unei lupte necurmate pe care românii din aceste
teritorii au dus-o împotriva politicii statului dualist având drept scop
maghiarizarea populaţiilor de alte neamuri din cadrul regatului ungar.
Prilejul renaşterii s-a ivit în a doua jumătate a lunii octombrie, pe
fondul revoluţiei care cuprinde tot imperiul austro-ungar, când, după cum
spune o adresă trimisă de Romul Marchiş episcopiei de Hajdudorog, în 5
noiembrie 1918, "în urma uriaşelor prefaceri ce au avut loc în comunele
româneşti anexate diecezei de Hajdudorog s-au pornit cu repeziciune
agitaţii de proporţii catastrofale, periculoase", îndreptate mai ales împotriva
noului calendar gregorian perceput de mediile româneşti ca un nou
instrument de maghiarizare 1• Marchiş cere episcopului ca ţinând seama "de
vremurile excepţionale" să aprobe comunelor nemulţumite, "până se va
reglementa situaţia, deocamdată să se folosească calendarul iulian şi să mă
împuterniciţi cu executarea acesteia „. ca şi împuternicit episcopal" . Este
2
aici o încercare a lui Romul Marchiş de a da o formă legală evenimentelor

care urmau. El îşi dădea seama că mergând pe o cale revoluţionară în
soluţionarea conflictului cu Hajdudorogul ar fi intrat pe calea nesupunerii
faţă de ierarhia bisericească, nesupunere care era aspru pedepsită în dreptul
canonic catolic.
Ca preot şi demnitar greco-catolic, Romul Marchiş nu putea să se
pună pur şi simplu în fruntea unei mişcări revoluţionare care să aibă drept
scop ruperea de Hajdudorog. Observăm, în documentele de până în 18
noiembrie, deferenţa şi respectul pe care îl arată episcopului de
Hajdudorog. În adresa din 5 noiembrie 1918 el raportează "cu umilinţă" şi
semnează "fiul D-voastră umil în Cristos''. El a folosit toate căile pentru a
face pe cale paşnică dezmembrarea de Hajdudorog.
1
Cf. lupta românilor... , p. 457.
'Ibidem„
150
De cealaltă parte, asistăm la încercări disperate ale episcopiei de a
salva ce se mai putea salva. Numai astfel ne putem explica adresa nr. 4356
din 6 noiembrie 1918 adresată de episcop lui Romul Marchiş în care îşi
exprimă aprobarea pentru revenirea celor nemulţumiţi la vechiul calendar
şi-l numeşte "reprezentant episcopal"'.
Dar a mai făcut o greşeală, trimiţând lui Marchiş "un număr destul
de mare de circulare" în care îşi dădea învoirea pentru folosirea vechiului
calendar, pe care acesta le-a expediat "tuturor oficiilor parohiale româneşti
din comitatul Satu Mare", întărind în acest fel curentul de nesupunere faţă
de Hajdudorog 2 • Circulara încerca, într-un mod neconvingător, să înfăţişeze
argumentele care au stat la baza introducerii calendarului gregorian (ţinerea
sărbătorilor împreună cu catolicii şi reformaţii, pacea în familiile mixte,
etc.). La sfărşit, episcopul îşi dădea acordul "neavând nici o observaţie, ca
în anumite parohii, unde credincioşii ţin la vechiul calendar, preoţii să se
folosească în continuare de el ... " •
3
În cadrul măsurilor de a salva integritatea episcopiei putem să

încadrăm şi faptul că Hajdudorogul îşi exprimă sprijinul printre primii faţă
de Consiliul Naţional Maghiar. Acest fapt, episcopul îl aducea la cunoştinţa
parohiilor în 7 noiembrie 1918, minţind cu seninătate că a luat această
decizie: "Pe baza hotărârii unanime a preoţilor ... ", când era foarte clar că
avea deja mari contestări cel puţin în parohiile sătmărene şi bihorene, ca să
nu mai vorbim de cele din secuime 4 • Mai mult, el anunţa ca pe o mare
victorie încheierea războiului şi că Ungaria şi-a declarat independenţa, de
parcă nu aceasta fusese printre principalii vinovaţi de declanşarea
măcelului mondial.
Printr-o altă circulară s-a anunţat, abia în 14 noiembrie, încetarea
obligativităţii învăţării limbii maghiare în clasele 1-11 ale şcolilor
confesionale 5 • De remarcat că în toată această perioadă nu se întâlneşte
deloc vreo intenţie a episcopiei de Hajdudorog de a respecta principiile
wilsoniene sau de a respecta naţiunea română prin introducerea folosirii şi
a limbii române, lucru de altfel permis prin bula "Christifideles". Şi acum
şi mai târziu episcopia nu a renunţat de a întrebuinţa limba maghiară, toate
actele fiind scrise în continuare doar în această limbă!
Sigur că în aceste condiţii în care, după cum se exprima Romul
Marchiş, "trăim vremuri de răscruce în care voinţa poporului nu poate fi
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Vicariatul National Român, act nr. 4356/1918.
2
loc. cit., act. nr. 545/1918, f. I.
3
loc. cil., act. nr. 4358/1918.
4
loc. cil., act. nr. 4373/1918.
5
loc. cit., act. nr. 1140/1918.
151
înfrântă de nici o forţă" , se constată în rândul credincioşilor români un
1
proces de radicalizare, care va culmina în timpul celor două adunări din 13

şi 18 noiembrie 1918.
Asistăm astfel la cazuri de alungare a preoţilor ac.uzaţi că ar fi
colaborat cu episcopul de Hajdudorog. Un caz deosebit se întâmplă în
Dindeşti, unde şi în trecut au fost mari agitaţii împotriva introducerii
calendarului gregorian, aici sătenii îl alungă, la începutul lunii noiembrie,
pe preotul Aurel Maroşan din localitate: "i-au distrus bunurile, i-au luat tot
vinul din pivniţă, i-au tăiat un porc şi l-au dus". A fost nevoie de intervenţia
soldaţilor înarmaţi şi a lui Romul Marchiş, precum şi de arestarea
instigatorilor, pentru ca în 9 noiembrie 1918 să se poată ţine o adunare cu
tot satul, în care sătenii şi-au recunoscut greşeala, cerându-şi scuze "de la
preotul jignit, jefuit şi păgubit" şi angajându-se să-l despăgubească "până la
ultimul ban" 2 • Procesul verbal al şedinţei este semnat de 37 de capi de
familie, din care 27 sunt ştiutori de carte, iar I O sunt semnaţi de către
Romul Marchiş. La fel de important este şi faptul că cei prezenţi "primesc
cu mulţumire şi bucurie" reintroducerea vechiului calendar3 •
Cel mai important eveniment din prima jumătate a lunii noiembrie
a fost, fără îndoială, adunarea populară a românilor din Satu Mare şi
împrejurimi, ţinută în data de 13 noiembrie 1918, în sala mare a Primăriei
oraşului. Au participat delegaţi din cele cinci cercuri electorale situate în
jurul oraşului Satu Mare: cercul Sătmar, cercul Oaşului, cercul Cinghir,
cercul Ardud, oraşul Satu Mare. De asemenea, trebuie să remarcăm că au
luat parte mulţi delegaţi, care s-au făcut remarcaţi în timpul adunării, din
parohiile arondate Hajdudorogului: preotul Romul Marchiş (Carei), Ioan
Puşcaş (Culciu Mare), Ioan Andreco (Botiz}, V. Ardelean (Vetiş), Victor
Anderco (Odoreu), Ioan Mihalca (Sătmar), Iuliu Pop (Csegold-Ungaria),
Demetriu Pop (Boghiş}, învăţătorul Anania Măgdaş (Boghiş); ţăranii:
Vasile Şuta (Sătmărel), Alexandru Mureşan (Sătmărel}, Mihai Ghetina
(Doba), George Turţi (Doba), George Tămaş, Ioan Nagy, Alex Szabo
(Boghiş), George Tămaş (Uifalău-Ungaria), George Macovei (Vetiş), Iacob
Moldovan (Moftinu Mic}, etc 4 .
Fiind larg reprezentativă, adunarea a luat o serie de hotărâri
politice de mare importanţă: recunoaşterea C.N.R.C. din Arad, constituirea
1
loc. cil., act. nr. 545-1918, f. I.
2
loc. cit., act. nr. 540/1918, f. I.
J Ibidem, f. 14-2.
4
loc.cit, fond Consilii Naţionale Române din comitalul Satu Mare, act nr. 10/1918 şi
"Românul", an VI I, nr. 11 din 8/21 nov. 1918.
152
C.N.R. cercuale, folosirea limbii române în toate şcolile din satele
româneşti; o mare adunare la Cluj a românilor pentru a-şi hotărî soarta.
Bineînţeles că discuţiile au ajuns şi la problema Hajdudorogului,
cei mai vehemenţi vorbitori împotriva episcopiei fiind delegaţii ţărani.
Astfel Vasile Şuta din Sătmărel şi Mihai Ghetina din Doba au vorbit
"împotriva episcopiei de Hajdudorog", cerând "pe baza dreptului de
libertate şi dispunere" ca toţi "credincioşii şi parohii" care cu forţa au fost
legaţi de Hajdudorog să se rupă de această dieceză şi să se reîncorporeze iar
de diecezele din trecut"'. Iar Iacob Moldovan din Moftinu Mic spunea că
"ne-am botezat ca români şi vrem să murim ca români. Nouă nu ne mai
trebuie episcopie de Hajdudorog, ci dorim să rămânem şi pe mai departe în
episcopiile noastre româneşti. Vrem să rupem de Hodorog (Hajdudorog
n.n.) pentru totdeauna" 2 . Iarăşi trebuie să remarcăm că nu preoţii s-au situat
printre cei mai vehemenţi vorbitori împotriva Hajdudorogului, credem că
tot ca o tactică de a da o cât mai puţină notă de insubordonare a preoţimii
faţă de superior, acţiunilor îndreptate împotriva episcopiei maghiare. Din
această cauză asistăm chiar în timpul adunării la acuzaţii aduse preoţilor de
către credincioşi care "i-au timbrat şi s-au plâns contra lor". Iar dintr-un
document din 22 noiembrie aflăm şi faptul că ţăranul Petru Ignat vorbind în
adunare a spus "că domnul părinte din Gidani (Sătmărel n.n.) ne-a vândut
la Dorog", afinnaţie desigur gratuită care nu avea acoperire, deoarece
preotul Ioan Mihalca a fost în fruntea mişcărilor de protest împotriva
Hajdudorogului 3 • Este evident că această reţinere a preoţilor împotriva
Hajdudorogului a făcut parte dintr-o plan de acţiune foarte bine pus la
punct, probabil de către Romul Marchiş.
Adunarea a votat o rezoluţie cu cinci puncte, în punctul 3 hotărând
"cu cea mai mare însufleţire, că toate comunele eclesiastice, care au fost
smulse din diecesa Orăzii şi Gherlei contra voinţelor credincioşilor în mod
ilegal şi brusc, să fie reîncorporate iar la diecezele din trecut, opreşte
preoţilor orice contact cu episcopul de la Hajdudorog, cere, respectiv,
declară de nevalabil denumirea preoţilor Paul Gonczy din Sătmar, Bela
Alicsak din Curtuiuş şi Ioan Kozma din Petea în parohii româneşti , fiindcă
4
respectivii preoţi nu sunt de origine română şi îl încredinţează pe

arhidiaconul Romul Marchiş din Carei să aducă toate acestea la cunoştinţa
episcopului de Hajdudorog şi Nunciaturei din Viena şi Episcopului din
'Loc. cit, fond Consilii Nalionale Române. act nr. 10/1918.

~ Cf. "Românul", an VII, nr. 11, 8/21 noiembrie 1918.
) cr. lupta românilor ... , p. 4 7.5 şi 477.
• Numili prin circulara 2778/1917 din 10 iulie 1917, Kozma rusesc ajutor de preot în
Sârospatak, Ulicsăk venea de la gimnaziul greco-catolic din lludapesta.
153
Oradea Mare şi Gherla şi [îl] concrede până la reîncorporare cu
administrarea parohiilor rupte chiar cu jurisdicţiune" •
1
Asistăm aici la luarea unor hotărâri de o importanţă deosebită

pentru destinele populaţiei româneşti sătmărene, hotărâri bazate pe dreptul
la autodeterminare, după cum bine remarca Romul Buzilă parohul-
protopop din Mădăras: "La noi cu revoluţia arde deodată şi vântul
autodeterminaţiunei popoarelor „. noi românii vrem să dispunem de soarta
noastră conform punctelor lui Wilson şi a vremurilor schimbate" • În
2
primul rând hotărârea de a rupe cu Hajdudorogul şi de reîntoarcere la

diecezele române de Oradea şi Gherla. În al doilea rând, opreşte orice
contact al preoţilor cu episcopia de Hajdudorog şi nu în ultimul rând faptul
de a-i încredinţa arhidiaconului Marchiş din Carei conducerea acestor
parohii cu drepturi de înlocuitor de episcop. Este sigur că această procedură
este nemaiîntâlnită în istoria bisericii greco-catolice româneşti ca o adunare
populară să discute şi să anuleze o hotărâre a Papei. Este într-adevăr un fapt
revoluţionar!
Din această cauză vom asista, în continuare, la încercările lui
Marchiş de a da acţiunilor sale un caracter cât mai legal. În acest context
plasăm şi memoriul nr. 545-1918 din 16 noiembrie pe care îl trimite
episcopului de Hajdudorog şi în care îl informează despre hotărârile
adunării din 13 noiembrie de la Satu Mare. Îl sfătuieşte pe episcop, "ca
fidel consilier al domniei tale", să binevoiască "în aceste vremuri deosebit
de grele, să cedeze în faţa voinţei poporului şi să declare că nu doreşte să-şi
exercite autoritatea asupra parohiilor româneşti anexate eparhiei de
Hajdudorog". De asemenea, să-l numească comisar episcopal şi vicar (subl.
n.) însărcinat "cu cârmuirea tuturor acelor parohii româneşti deslipite din
eparhiile de Oradea Mare şi Gherla". În aceste condiţii, Marchiş promitea
că ar putea împiedica "orice tendinţă de destrămare şi desfiinţarea eparhiei
de Hajdudorog"J. El solicita răspunsul pe cale telegrafică până în data de
18 noiembrie când la Carei era convocată o mare adunare populară a
localităţilor din acest cerc electoral. Având convingerea că legile canonice
erau de partea lui, episcopul nu a răspuns la această adresă, cum nu va
răspunde nici la următoarele, trimiţându-şi în mod regulat circularele ca şi
cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Adunarea din 18 noiembrie 1918 se desfăşoară în sala mare a
primăriei din Carei, la ea luând parte intelectuali şi ţărani din satele
cercului electoral Carei: Moftinu Mic, Sanislău, Portiţa, Resighea,
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Consilii Na\ionale Române, act. nr. 10/1918.
2
Parohia ortodoxă română Mădăras, Cronica parohiei, neinv.
1
Arh. Na\. Dir.jud. SM, fond Vicariatul Na\ional Român, act nr. 545-1918.
154
Dindeşti, Domăneşti, Sînmiclăuş, Istrău, Ciumeşti, Andrid, Tiream,
etc. 1 După constituirea Consiliului Naţional Român cercual Carei în frunte
cu Romul Marchiş, s-a trecut la discutarea problemei Hajdudorogului. Cel
care a luat cuvântul a fost şi de data aceasta un mirean, dr. Comei Pop,
directorul sucursalei careiene a băncii "Bihoreana" din Oradea care,
amintind despre importanţa revoluţiei şi marile ei cuceriri şi în primul rând
principiul autodeterminării, a considerat "nedreaptă încorporarea forţată a
poporului român sub jurisdicţia episcopiei de Hajdudorog". Ca participant
la adunarea din 13 noiembrie de la Satu Mare, după ce aduce la cunoştinţa
adunării hotărârile luate acolo, propune "proclamarea unui vicariat naţional
român independent, subordonat doar Sf[ântului] Scaun apostolic de la
Roma, pe durata cât se va realiza reîncorporarea la vechile dieceze, având
toate privilegiile care se cuvin, pe baza dreptului canonic locţiitorilor de
episcopi cât scaunul episcopal e vacant ... "~.
Adunarea populară a primit această propunere "cu un entuziasm
de nedescris şi, în acest sens, proclamă vicariatul naţional român,
independent, alegând de vicar, în unanimitate, pe arhidiaconul din Carei
Romulus Marchiş, căruia îi jură stimă şi supunere obligatorie în chestiunile
bisericeşti şi confesionale şi indică vicarului nou ales să raporteze aceste
hotărâri Consiliului de Miniştri a Republicii ungare şi nunţiaturii apostolice
în scopul recunoaşterii legale şi de drept a acestui vicariat ... " 3 •
Asistăm, subliniem acest lucru încă o dată, Ia o hotărâre epocală,
nemaiîntâlnită în practica bisericii greco-catolice române din Transilvania,
încălcând grav dreptul canonic, care, privitor la pontificele roman, spune:
"Jude~ata Scaunului Apostolic, a cărei autoritate este cea mai mare,
nimenea nu o poate retracta, nici este cuiva iertat a judeca asupra judecăţii
aceleia". Deci numai Papa ar fi putut schimba hotărârile bulei
"Christi fideles" 4 !
În ceea ce priveşte atribuţiile vicarului episcopesc, Conciliul
provincial al Mitropoliei greco-catolice române, ţinut în 1872, preciza că
"Forul vicarului general este identic cu al episcopului, şi apelaţiune de la
sentinţă să se poată face numai la mitropolit. Vicarul general ca unul ce ţine
locul Episcopului în absenţa acestuia, conchiamă Consistoriul, duce
1
''Nagykaroly es videke", an XXXVI, nr. 48 din 20 noiembrie 1918, "Szatmannegyei
kiizliiny", an XLIV, nr. 47 din 21 noiembrie 1918 şi "Eszakkcleti ujsăg'", nr. 47 din 23
noiembrie 1918.
2
Ibidem.
J Ibidem.
'Cf. Ioan Genţ, Adminislrafia bisericească, Oradea Mare, 1912, p. 166.
155
prezidiul, enunţă deciziunile şi în privinţa puterii de jurisdicţiune ocupă
locul prim după Episcop ... " •
1
Sigur că am putea să remarcăm şi faptul că era forţată un pic nota,

deoarece aici nu era vorba de vacanţă de episcop, exista unul, care ar fi fost
singurul îndreptăţit să-şi numească un vicar! Mai mult, tot în dreptul
bisericesc se precizează că în cadrul vacanţei de episcop nu vicarul
conduce, ci capitlul episcopal~. Probabil de aceea am şi asistat la atâtea
încercări ale lui Marchiş de a da un aspect cât mai legal procedurii
revoluţionare a sătmărenilor. Oricum, din acest moment asistăm la o
schimbare a atitudinii vicarului Romul Marchiş, care, în 20 noiembrie
1918, trimite o lungă adresă Nunţiaturii Apostolice din Viena, unde, după
ce aminteşte că în anul 1912 "pe baza informaţiunilor false produse la S.
Scaun apostolic prin un guvern corupt al fostului regat Ungar. .. " 46 de
parohii româneşti au fost încorporate în episcopia maghiară de Hajdudorog,
după războiul mondial dreptul de autodeterminare a făcut să sune "ora
libertăţii şi pentru supuşii ai Diecezei de Hajdudorog" 3 . Degeaba a fost
apelul la episcopul Miklossy de a abzice de la jurisdicţia parohiilor române,
pentru a nu crea tulburări, acesta nu a luat în seamă apelul lui Marchiş.
Această atitudine a dus în mod logic la hotărârile adunării din Carei din 18
noiembrie care a proclamat crearea Vicariatului Naţional Român. Ţinând
seama că hotărârile poporului român sunt irevocabile, el roagă nunţiatura
să recunoască "momentan proclamarea acestui vicariat interimal, întărind
pe subscrisul de vicar general a acestui vicariat cu drepturile, care le
compet după sfintele canoane vicarilor generali în vacanţă de episcop" •
4
Marchiş subliniază din nou că nu a avut intenţia de a fi nesupus faţă de

Scaunul papal: "Departe să fie de la mine, să fiu inobedient faţă de Sfăntul
Scaun apostolic, dar am fost silit (subl. n.) pe bază revoluţionară
democratică a prelua guvernarea acestui vicariat, jurâdu-mi Clerul şi
poporul prezent cinstea şi supunerea cuvenită" 5 . Memoriul se încheie cu
sublinierea eventualelor dezastre care ar putea surveni în cazul
nerecunoaşterii vicariatului: "Eminenţa voastră! Dacă se vor pune piedici
în recunoaşterea acestui Vicariat Naţional Român din partea Romei,
incalculabile dezastre pot urma pentru biserica naţională română, Roma
1
/hidem, p. 181 şi C'onciliul provincia/ prim al provinciei bisericeşti greco-catolice Alba Julia
şi Făgăraş finul humui 1872, cd. a 11-a, Blaj, 1886. p. 41 în cap. VII Despre Vicarii generali
episcopeşti şi capitulari.
~ cr. Ioan Gcnţ, op. cit, p.
171.
1
Arh. Naţ. Dir.jud. Satu Marc, fond Vicariatul Na1ional Român, aci nr. 3-1918, r. 1-2.
' lhidem. f. 2.
'Ibidem.
156
aceasta nu o poate vedea! Roma ni-i mama! De la Roma aşteptăm cu tot
dreptul mângâierea sufletelor noastre necăjite" •
1
Memorii asemănătoare pentru recunoaşterea vicariatului a trimis

Romul Marchiş preşedintelui guvernului maghiar, miniştrilor de culte şi a
naţionalităţilor, cât şi episcopului de Hajdudorog.
În 23 noiembrie 1918 el adresa un "Circular cătră Onoratul cler şi
poporul vicariatului naţional român desbinat de către dieceza
Hajdudorogului", un adevărat monument de simţire şi trăire românească, în
care, după ce aminteşte suferinţele îndurate în timpul episcopiei maghiare,
vorbeşte despre hotărârile adunărilor populare din 13 şi 18 noiembrie 1918,
precum şi de mandatul primit ca în calitate de vicar general, să notifice
Episcopului de Hajdudorog "că mai mult nu-l recunoaştem de Episcopul
nostru, între dânsul şi poporul român s-a întrerupt toată legătura, nici o
comunicaţiune nu mai avem laolaltă, nici o dispuseţiune nu i-o mai
primim".
El cere tuturor preoţilor să publice din amvon "ruperea totală de la
episcopia de Hajdudorog şi proclamarea Vicariatului naţional român pentru
recunoaşterea din partea tuturor credincioşilor noştri români". El cere
preoţilor să se arate demni şi să fie "adevăraţii apostoli neamului şi
sfintelor idealuri româneşti" 2 • În circularul al Ii-lea cerea ca la sfintele
liturghii şi toate funcţiunile bisericeşti "unde după ritul nostru obvine
amintirea regelui, să pomeniţi de acum înainte: "Consiliul Naţional Român
Central". Iar în circularul al şaselea declară că limba oficială a vicariatului
este "exclusiv cea românească, deci de acum înainte să se conducă în toate
parohiile matriculele şi toate protocoalele în limba românească ... " 3 .
Sunt acte de o mare importanţă şi valoare pentru populaţia
românească sătmăreană, care a ştiut din nou să fie un exemplu de luptă şi
iniţiativă în toamna anului 1918.
Marea majoritate a parohiilor şi-au exprimat adeziunea la
Vicariatul Naţional Român din Carei. Avem documentate 32 de adeziuni
exprimate sub diferite forme. Astfel, localităţile Culciu Mare, Doba,
Moftinu Mic, Uifalău (Ungaria), Csegold (Ungaria), Botiz, Odoreu,
Sătmărel, Vetiş, Boghiş, Carei şi-au trimis reprezentanţii la adunarea din 13
4
noiembrie 1918 de la Satu Mare, votând dezlipirea de Hajdudorog •
În 18 noiembrie, la Carei, au participat reprezentanţi din Resighea,
Sanislău, Portiţa, Dindeşti, Moftinu Mic, Tiream, Domăneşti, Ciumeşti,
'Ibidem.
'Cf. lup/a românilor„., p. 480.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul National Român. act nr. 2-1918 şi 6-1918.
'Cf. lupta românilor „„ p. 474-475.
157
Carei şi Andrid, care, la fel, au votat fără excepţie desprinderea de
Hajdudorog şi crearea Vicariatului Naţional Român greco-catolic 1• Nu a
fost nici o defecţiune în această privinţă printre participanţi, în caz contrar
cele 3 ziare maghiare din Carei care ne redau adunarea, ar fi consemnat,
fără nici o îndoială, orice urmă de opoziţie faţă de Vicariat.
Se păstrează însă şi 17 adeziuni originale care se constituie, unele
dintre ele, în adevărate pagini de înflăcărat patriotism românesc. Prima
localitate care porneşte pe drumul ruperii de Hajdudorog este comuna
Boghiş, unde activa vrednicul preot Demetriu Pop. Aici încă în adunarea de
constituire a C.N.R. comunal din 14 noiembrie 1918 se hotărăşte "cu
unanimitate ruperea de la dieceza de Hajdudorog la care am fost
încorporaţi fără voinţa noastră şi reîncorporarea la dieceza mamă de Oradea
Mare" 2 • Hotărârea adunării preotul o anunţă şi episcopului de Hajdudorog
în data de 18 noiembrie 19183 •
În 22 noiembrie s-a ţinut adunarea credincioşilor din Sătmărel care
a hotărât reintroducerea calendarului iulian, introducerea limbii române ca
limbă oficială a parohiei, precum şi ruperea oricăror legături cu
Hajdudorogul: „c) La episcopul de Hajdudorog să i se dea ştire, că mai
mult nu suntem supuşii lui, şi că la orice întrebare a lui să nu i se răspundă
din partea poporului, că nu mai avem legătură cu el" 4 •
În 24 noiembrie adunarea credincioşilor din Uifalău
(Csengerujfalu-Ungaria) hotăra revenirea la vechiul calendar iulian precum
şi revenirea la vechea eparhie a Oradei. Procesul verbal era semnat de 63
de locuitori în frunte cu preotul Ioan Szab6 5 .
În 28 noiembrie, românii din Leta Mare (Nagyleta, Ungaria) îşi
exprimă, prin intermediul preotului şi protopopului lgnaţiu Szabo,
adeziunea la Vicariatul Naţional: "Cu nespusă bucurie sufletească am
primit circularul I al domniei voastre prin care ni s-au şters lacrimile amare
de 6 ani ... ne alăturăm sub stindardul sfănt al Vicariatului Naţional
Românesc, desfăşurat în Careii Mari şi Sătmar. Suntem solidari cu cei -la
18 l.c. în Carei coadunaţi, juruim şi promitem aceiaşi supunere firească şi
obedinţă, ce-i compete unui vicar general episcopesc în vremea vacanţei
acestui scaun.
1
Ibidem, p. 478-479.
2
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Na\ionale Române din comitalul Satu Mare, act nr.
59/1919, f. 2.
~Loc. cit, fond Vicariatul..., act nr. 55-1918.
'Cf. Lupta românilor ... , p. 477.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Vicariatul..., act nr. 565-1918.
158
Dumnezeul popoarelor să vă ajute, ca sarcina ocârmuirii, cu mare
răspundere împreunată, să o puteţi purta cu uşurătate, iar noi cu crucea-n
frunte vă urmărim întru toate şi vă aşteptăm dispoziţiunile salutare întru
mărirea lui Dumnezeu şi spre binele nostru vremelnic şi sufletesc" •
1
Din Boghiş venea în I decembrie 1918 o nouă adresă în care

preotul îl anunţa pe vicar că a citit circularul din 23 noiembrie al
vicariatului în biserică şi poporul "cu mare bucurie şi dragoste l-a luat la
cunoştinţă, acomodându-ne şi supunându-ne cu toţii întocmai
dispoziţiunilor aceluia" 2 . Preotul Cornel Lengyel din Almosd (Ungaria) îi
comunica lui Romul Marchiş că se va conforma "dorinţelor juste" cuprinse
în Circularul nr. I al Vicariatului şi-şi exprima speranţa că va fi primit ca
"al doilea fiu rătăcit!" 3 .
În 4 decembrie "poporul greco-catolic român din parohia
Văşadului" a hotărât unanim "să se dezbine de dieceza de Hajdudorog,
străină de neamul său, şi a se alia de parohiile române din Sătmar,
dezbinate de Hajdudorog, sub vicariatul r[everen]dis[simei] Domniei
voastre". Adresa era semnată de George Hubic, protopop emerit, fratele
4
muzicologului Francisc Hubic •
Din Corod o filie aparţinând de parohia Culciu Mare era trimisă,
în I O decembrie 1918, o adresă în limba maghiară "Prea stimatului înalt
guvern român", cerând să fie luaţi sub protecţie şi explicând cauza
necunoaşterii limbii române care de ani de zile nu mai era învăţată de copii
în şcoala de stat, educaţi "să le fie ruşine că vorbesc limba fagului (română
n.n.). În războiul mondial -continuă ei- am avut parte de multe suferinţe şi
de mare opresiune -dar umblând în lung şi-n lat am cunoscut cine suntem şi
de cine ne ţinem. Noi, Românii Sătmăreni ne credeam pierduţi, când a
început să clocotească în venele noastre, sângele falnic al românilor. Acum
vrem să trăim ca români şi ca români să murim. Pretindem să ni se dea
limba noastră maternă răpită! Pretindem să ni se dea şcoala noastră
românească, să ştim şi să simţim când cântăm şi lăudăm pe Domnul'' •
5
Preotul Flaviu Sălăgian din Pişcolt comunica în I O decembrie

1918 că locuitorii români "întru toate se conformă deciziunilor celor 2
adunări poporale ţinute în Sătmariu şi Careii Mari, prin urmare de acum
1
Cf. Lupta românilor ... , p. 493-494.
2
Arh. Nai. Dir.jud. SM, fond Vicariatul Na1ional Român, act nr. 57-1918.
1
Lupta Românilor ... , p. 495-496.
'Ibidem, p. 496.
'Cf. Titus L. Roşu, Pentru o istorie a Sătmarului, în "Alinnarea"(Satu Mare), an III, nr. 5-6
din mai-iunie 1938, p. 58.
159
înainte în administraţia bisericească a parohiei de Pişcolt am introdus ca
limbă oficioasă limba română" •
1
Locuitorilor din Vezendiu, în 4 decembrie, li s-a citit în biserică

Circularul nr. I al vicarului de către preotul local Nicolae Bota. Poporul "cu mare
bucurie a primit ştirea despre ruperea de cătră Diecesa de Hajdudorog ..." •
2
Deşi reprezentanţi de-ai lor au participat la adunarea din 13

noiembrie de la Satu Mare votând pentru dezlipirea de episcopia de
Hajdudorog, cei din Amaţi, într-o adresă trimisă după 15 decembrie şi
semnată de 49 de persoane, declară "că vicariatul român din Careii Mari
constituit din bisericile adnexate cu forţa de episcopul de la Hajdudorog [îl]
recunoaştem cu jurisdicţiune şi de for suprem interimal până la
reîncorporarea asupra bisericii noastre ... " 3 .
Vestea despre înfiinţarea Vicariatului Naţional Român de la Carei
a ajuns relativ repede, prin intermediul presei, şi în parohiile Vicariatului
Secuiesc care deşi se aflau deja pe teritoriul eliberat de armatele române,
din punct de vedere al administraţiei bisericeşti aparţineau tot de
Hajdudorog. Probabil, nedorind să încalce în mod flagrant dreptul
bisericesc, o parte din parohiile din această zonă îşi exprimă adeziunea la
Vicariatul de la Carei până la reîncorporarea lor la Mitropolia Blajului.
Astfel parohia Ghimeş Făget din protopopiatul Ciuc, în 7
decembrie, îl informează pe Romul Marchiş că "nu mai voesc să se ţină de
episcopia de Hajdudorog", lucru de care a fost înştiinţat şi episcopul
Mik16sy. Ei doreau să se ţină seama de această hotărâre în momentul
4
revizuirii bulei "Christifideles" •
În 8 decembrie se desfăşoară la Şardu Nirajului adunarea
credincioşilor din protopopiatul Târgu Mureş, unde iau parte delegaţi din
localităţile Şardu Nirajului, Lăureni, Sîntandrei, Miercurea Nirajului,
Bolintineni, Sînişor, Sîntioana, Poeniţa, Veţa şi Bozeni, sub preşedinţia
protopopului Alexandru Gligor. Adunarea a hotărât ruperea tuturor
legăturilor "cu episcopul de Hajdudorog", iar în al doilea rând alăturarea
"întru toate acţiunii vicarului de Sătmar Prea On[oratul] Domn Romul
Marchiş, ne supunem guvernării D[om]niei sale. Îl rugăm ca să binevoiască
a exopera de la Stăntul Scaun Apostolic încorporarea din nou la
Arhidieceza de Alba Iulia şi Făgăraş ... " • La stărşit, Alexandru Gligor făcea
5
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM., fond Vicariatul .„, act nr. 129/1918.
~ loc. cil, act nr. 73/1918.
1
lup/a românilor „., p. 503.
' Ibidem. p. 498.
'Cf. ··unirea". an XXIX, nr. 6 din 12 ianuarie 1919. Publicat parţial în Ioan Silviu Nistor,
Contriburii mureşene la Marea Unire din 1918, Cluj Napoca, 1981, p. 23-24.
160
un apel către toţi preoţii ca să-i urmeze exemplul şi să anunţe la locurile
competente despre aceasta. Tot sub preşedinţia lui Alexandru Gligor se
desfăşoară în 11 decembrie 1918 şi adunarea credincioşilor din Târgu
Mureş, unde, la fel, se hotărăşte ruperea totală a legăturilor "cu episcopia
de Hajdudorog la care am fost încorporaţi cu forţa". La fel se exprima
adeziunea la Vicariatul Naţional de la Carei precum şi nulitatea
calendarului gregorian în ţinerea sărbătorilor 1 •
În 16 decembrie şi locuitorii din Voşlobeni "cea mai curată
parohie românească" din judeţul Ciuc, frâng şi nimicesc" cu totul legătura
avută cu episcopia de Hajdudorog", se alătură "întru toate decisului prea
onoratului domn Romul Marchiş, vicar român din Sătmar" şi declară nul
calendarul gregorian în ţinerea sărbătorilor 2 •
Deci avem 13 localităţi din vicariatul secuiesc (34 parohii) care îşi
exprimă adeziunea la Vicariatul Naţional Român din Carei, singurul
organism care ar fi putut să-şi asume conducerea parohiilor deslipite de la
Episcopia de Hajdudorog. S-ar putea ca numărul acestor localităţi să fie
mai mare, dar deocamdată nu avem atestat documentar acest fapt. Este
sigur că această subordonare la Vicariatul de la Carei a fost mai mult
formală, pentru că în contextul politic şi militar din acea epocă este greu de
crezut că au putut exista relaţii.
Dacă există asemenea adeziuni la Vicariat din zone atât de
îndepărtate, nu este mai puţin adevărat că în unele parohii din judeţul Satu
Mare a existat o vie opoziţie faţă de ideea dezlipirii de episcopia de
Hajdudorog. La baza acestor opoziţii au stat preoţii (unii dintre ei numiţi
chiar de această episcopie), dar şi unii credincioşi maghiarizaţi.
Cel mai semnificativ exemplu în această privinţă este cazul
şedinţei curatoratului parohiei greco-catolice din Satu Mare, la care au fost
prezenţi Augustin Ferenţiu - prim curatorul bisericii, preotul Paul Gonczy
şi curatorii Petru Papp, Iacob Mihaly, Gh. Markos, Ioan Vaida, Iosif
Mihalca, Dumitru Mihalca, Vasile Maroşan, Ioan Dobran şi alţii. S-au
păstrat 2 documente despre această adunare. Unul este procesul verbal al
adunării desfăşurată în 17 noiembrie unde, după ce au fost prezentate
hotărârile adunării din 13 noiembrie 1918 privitoare la Hajdudorog precum
şi la preotul Paul Gonczy, (se cerea îndepărtarea lui din parohia Satu
Mare), Consiliul bisericesc a hotărât că: "Nu recunoaşte ca organ compe-
tent Consiliul Naţional Român, acesta neavând dreptul să ia hotărâri în ceea
ce priveşte treburile interne ale bisericii şi în ceea ce priveşte soarta ei".
1
lup/a românilor .„. p. 505.
2
Ibidem, p. 500.
161
Totodată, "condamnă toate acele tendinţe care amestecă politica în biserică,
pentru că ar provoca nelinişte şi dezordine în sânul bisericii ... Legile
actuale după părerea bisericii sunt încă în vigoare şi trebuie respectate cu
stricteţe. Astfel recunoaşte în continuare Eparhia de Hajdudorog (subl. n.).
De asemenea, adunarea se pronunţă pentru reintroducerea
vechiului calendar precum şi pentru păstrarea preotului a cărui pricepere şi
bunătate consiliul le apreciază" •
1
Celălalt document este un extras din procesul verbal de şedinţă al

consistoriului greco-catolic din Satu Mare şi este semnat de Augustin
Ferenţiu. Probabil dându-şi seama de caracterul profund antiromânesc al
procesului verbal din 17 noiembrie, Ferenţiu a încercat în adresa pe care a
trimis-o Consiliului Naţional Român să mai îndulcească tonul. Astfel
recunoaşte dreptul C.N.R. de a-şi declara "pretenţiile'', aceasta însă nu
înseamnă că cei interesaţi să nu-şi poată expune cuvântul "pe baza
principiului autodeterminării." Astfel ţinând seama de declaraţia din 15
noiembrie a C.N.R.C. din Arad că "până la tratativele de pace românii se
vor abţine de la a face politică", consistoriul "declară că şi el caută o
înţelegere paşnică cu Consiliul Naţional Român şi că nu va crea greutăţi în
privinţa împlinirii aspiraţilor fundamentale pe principiul democratic, dar
aceasta o va putea face numai cu prilejul tratativelor de pace; o va putea
face în temeiul faptului ca şi majoritatea curat maghiară a credincioşilor săi
să-şi poată cultiva cu dragoste vechile tradiţii şi în temeiul faptului că la
origini biserica greco-catolică din Satu Mare a fost biserică românească
aparţinătoare diecezei Gherla".
Sunt de acord cu revenirea la vechiul calendar, această hotărâre
corespunzând "şi dispoziţiilor legale aflate încă în vigoare, deoarece însăşi
autoritatea supremă diecezană (de Hajdudorog n.n.) a încredinţat luarea
deciziei pe seama comunităţii bisericeşti". Declară că, în conformitate cu
rezultatul tratativelor de pace se va consola cu plăcere la gândul că va
reveni di!l cadrul diecezei de Hajdudorog la cea de Gherla, dar insistă,
indiferent de orice consecinţe, pentru păstrarea preotului ... iar în caz de
revenire, episcopul de Gherla să-l preia şi pe preot"~.
Hotărârea consistoriului greco-catolic din Satu Mare bineînţeles că
s-a "bucurat" de atenţia ziarelor maghiare din Satu Mare care au reprodus
pasaje întregi din procesul verbal al şedinţei din 17 noiembrieJ.
1
Parohia ortodoxă română Satu Mare, Protocolul parohiei gr. cal. Satu Mare ( 1908-1927),
neinv., f. 33v-34.
~ Arh. Na\. Dir. jud. SM., fond Consilii Na\ionale„ .• act nr. 14/1918.
'"Szatmâm1egyei Kozltiny"', anul XLIV, nr. 47 din 21noiembrie1918. ··szatmâri Hirlap„, an
XXVII, nr. 48128 noiembrie 1918.
162
La fel procedează şi localitatea Curtuiuşeni care, într-o adresă
semnată de preotul Ulicsăk Bela (tot unul dintre noii veniţi a cărui plecare a
fost cerută în adunarea din 13 noiembrie), în data de 19 noiembrie, îi
comunică lui Romul Marchiş "delegat al episcopului" că în comunitatea lor
"deocamdată nu s-a făcut nici o obiecţie din partea credincioşilor împotriva
folosirii calendarului gregorian. Utilizarea acestui calendar li se pare
absolut firească şi mulţi dintre credincioşi nici n-ar putea renunţa la el" •
1
În 24 noiembrie, Ulicsăk expediază Consiliului Naţional Român

Comitatens hotărârea adunării credincioşilor din Curtuiuşeni în care
protestea=ă solemn (subl. n.) împotriva deciziei C.N.R. "respectiv tendinţei
care sforţează ruperea noastră de la sânul diecezei gr. cat. de Hajdudorog şi
realipirea la Dieceza de Oradea". Majoritatea credincioşilor de mai bine
"de un secol s-au unit inseparabil (pe vecie), cu naţiunea ungară în ce
priveşte limba şi sentimentele". Ei protestează pe baza principiilor
wilsoniene împotriva străduinţelor unor "autorităţi streine [care] vor să ne
despartă cu forţă şi ab1i=iv, fără voinţa noastră de Dieceza de Hajdudorog şi
să ne anexeze Diecezei de Oradea ... Declarăm solemn, cei bătrâni cât şi cei
tineri, care încă n-am pierit apărându-ne patria, credincioşi ai parohiei, că
în apărarea drepturilor noastre suntem gata să ne jertfim şi viaţa ... "~.
Sigur nu stăm să analizăm veridicitatea afirmaţiei că de o sută de
ani aici era parohie maghiară, dar putem constata că avem de-a face, ca la
Satu Mare, cu un caz tipic în care preotul ameninţat cu îndepărtarea, de
hotărârile adunării din 13 noiembrie, şi-a exercitat influenta făcând să se
adopte un astfel de document cu un caracter atât de antiromânesc. Nici nu
este de mirare dacă ne gândim că timp de zeci de ani acestor români
necăjiţi li se inoculase ideea că este o ruşine să aparţii naţiunii române,
după cum bine remarca memoriul românilor din Corod: "Şi au crescut în
aşa spirit, ca să se ruşineze că aparţin valahilor puturoşi -şi să le fie ruşine
că vorbesc în limba fagului"'.
Avem şi cazul parohiei Csegold (Ungaria) în care, după ce
reprezentanţii comunei votaseră în 13 noiembrie la Satu Mare pentru
revenirea la vechiul calendar iulian, în adunarea din 21, la care participă 36
de credincioşi, votează pentru menţinerea noului calendar gregorian: 24 de
voturi sunt pentru calendarul gregorian şi 12 pentru cel iulian~.
Însă cea mai dramatică situaţie o avem la Carei unde, dintr-o
scrisoare a lui Romul Marchiş către C.N.R. Comitatens, aflăm că "la noi la
1
Arh. Nai. Dir. jud. SM. fond Vicariatul..., act nr. 266/1918.
! Titus l.. Roşu, op. cit., p. 59.
'Ibidem.
4
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicarialul..., act nr. /1918.
163
Carei e un aşa terorism şi o goană chiar din partea unor spulberaţi
credincioşi de ai mei în contra mea şi a învăţătorului, că seara nu putem
umbla pe stradă. Suntem continuu ameninţaţi că ne vor omorî".
Aflăm mai departe că o parte a credincioşilor au ţinut duminică
adunare în care au declarat" că ţin de Hajdudorog". Romul Marchiş a fost
nevoit pentru "a linişti agitaţia vehementă" să promită că se va păstra
status-quo-ul în ceea ce priveşte problema limbii liturgice, iar în privinţa
calendarului fiecare să ţină sărbătorile după care vrea. Aceasta trebuie să se
respecte până la congresul de pace, după care toţi se vor "acomoda stărilor
ce le va produce ... ". La baza acestor tulburări - remarca Marchiş - stăteau
câţiva "agitatori impertinenţi" •
1
Cele câteva exemple atestate documentar, de opunere faţă de

curentul românesc general nu trebuie să ne mire. În ultimii cincizeci de ani
guvernele maghiare prin politica lor de deznaţionalizare reuşiseră să creeze
în sânul unor comunităţi româneşti breşe destul de adânci care n-au mai
putut fi niciodată astupate. '
Din punct de vedere al conducerii Vicariatului Naţional eforturile
lui Marchiş în următoarele două luni se îndreaptă în două direcţii: pe de o
parte, întreprinderea tuturor paşilor necesari spre recunoaşterea oficială a
acestui organism, iar, pe de altă parte, conducerea afacerilor curente a celor
46 de parohii, un lucru de altfel deloc uşor dacă ne gândim că nu avea la
dispoziţie structuri administrative bisericeşti constituite.
În ceea ce priveşte recunoaşterea oficială a Vicariatului după
expedierea adreselor către guvernul maghiar, Nunţiatura apostolică din
Viena, Marchiş trimite, în 26 noiembrie 1918, o adresă episcopilor de
Oradea şi Gherla şi vicarului general mitropolitan din Blaj, aducându-le la
cunoştinţă hotărârile adunărilor populare din 13 şi 18 noiembrie. El
subliniază că adunările "au proclamat pe bază revoluţionară democratică un
Vicariat Naţional Român pentru acele parohii (rupte de Hajdudorog n.n.),
cu drepturile vicarilor generali pe timpul vacanţei de scaun episcopesc „." 2 •
Primind sarcina de a conduce vicariatul, Marchiş a şi început activitatea în
calitatea de vicar "făcând toţi paşii conform mandatului primit". El
anexează primul circular pe care 1-a expediat parohiilor, pentru a se
cunoaşte demersurile pe care le-a întreprins în calitate de vicar. La sfârşit, el
roagă pe cei trei demnitari ai românilor greco-catolici să binevoiască "pe cale
canonică a mijloci reîncorporarea acestui vicariat către diecezele mame, de
1
Cf. lupta românilor .. „ p. 499.
2
Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Vicariatul .. „ act nr. 8-1918.
164
la Sf. Scaun apostolic al Romei, guvernând până atunci acest vicariat în
spiritul idealului nostru naţional''.
Este interesantă de semnalat semnătura lui Marchiş, care se
intitula "din voinţa poporului vicar naţional român" 1•
În 24 noiembrie Consiliul Naţional Român Central din Arad
trimetea o telegramă lui Romul Marchiş în care saluta "paşii energici cu
care s-a desfăcut de biserica străină" 2 •
Trebuie remarcată repeziciunea cu care s-a propagat ştirea
formării Vicariatului, pentru că deja în 21 noiembrie ziarul "Românul"
publica un lung articol despre adunarea din 18 noiembrie de la Carei. La
sfârşitul lunii noiembrie precum şi în lunile decembrie-ianuarie asistăm la
noi încercări ale autorităţilor statului maghiar de a găsi o rezolvare favora-
bilă pentru problema Vicariatului de la Carei.
În fruntea acestor eforturi s-a aflat comisarul guvernamental
pentru culte, ziaristul catolic Persian Ădam, preşedintele unui Consiliu
Preoţesc care îşi propunea "rezolvarea situaţiei materiale a preoţilor ... " 3.
În 28 noiembrie Persian îi expedia o telegramă lui Romulus
Marchiş (îl numeşte arhidiacon şi nu vicar!) din însărcinarea Ministrului
Cultelor şi Instrucţiunii Publice în care îl convoca la Debreţin, la
prefectură, în data de I decembrie, pentru a discuta cu factori competenţi
hotărârile "adoptate cu prilejul adunării naţionale a românilor, ţinută la
Satu Mare în 13 ale lunii curente ... " 4 • Sigur că data de I decembrie a fost
aleasă de comisarul guvernamental într-un mod care ne pune pe gânduri. El
trebuia să ştie că la acea dată era programată să se desfăşoare la Alba Iulia,
Marea Adunare Naţională a românilor din Ardeal şi Ungaria la care Romul
Marchiş, datorită funcţiei şi responsabilităţilor sale, nu putea lipsi. Să fi
dorit Persian Adam ca această întâlnire să eşueze ca apoi să poată arunca
responsabilitatea eşecului ei asupra lui Romul Marchiş?
Întâlnirea de la Debreţin s-a desfăşurat şi în absenţa lui Marchiş şi
a reprezentanţilor celor 46 de parohii, la ea luând parte dr. Breyer Istvan,
şef de secţie, Csiszari Jănos, episcop titular, Mikl6sy Istvan, episcopul de
Hajdudorog, precum şi convocatorul întâlnirii, Persian Adam. S-a hotărât
ca să se înceapă procedura de revizuire a problemei celor 46 de parohii
'Ibidem.
2
loc. cit., act nr. 7/1918.
'Arh. Naf. Dir. Jud. SM, fond Vicariatul Nafional. .. , act nr. 4739-1918. De fapt reprezintă una
din circularele pe care episcopul de Hajdudorog nu încetase nici un moment să le trimită în
cele 46 de parohii ale Vicariatului.
' loc. cit., aci nr. 9/1918.
165
româneşti
1
desprinse din episcopia de Hajdudorog • Comisarul
guvernamental a informat că a început munca de revizuire teritorială a
episcopiei şi va întreba din nou cele 46 de parohii dacă vor să aparţină
vicariatului de la Carei. Foarte curând o comisie va stabili care dintre
localităţi doresc să facă parte din noul vicariat. Până la terminarea reviziei
va fi numit un vicar care "va prelua guvernarea parohiilor în discuţie". Tot
la această întrunire Persian Adam s-a angajat că va pleca la Nunţiul
apostolic la Viena pentru a purta discuţii pe marginea acestei probleme 2 .
Prima întâlnire fiind ratată, Persian Adam trimite în data de 4
decembrie o telegramă lui Marchiş, invitându-l de urgenţă la Budapesta
"pentru convorbirile privitoare la înfiinţarea vicariatului. "Îi cere totodată
să fie pregătit pentru ca în aceeaşi zi să poată pleca la Viena "pentru discuta
cu nunţiul [papal] ... " 3 •
În timpul cât a fost la Alba Iulia, Marchiş a înfăţişat
conducătorilor C.N.R.C. demersurile pe care Ie-a întreprins în privinţa
recunoaşterii Vicariatului Naţional, primind, probabil, indicaţii de felul
cum să procedeze în viitor. Aşa că în 5 sau cel târziu 6 decembrie el
expediază lui Persian Adam o telegramă în care îşi precizează condiţiile în
care poate veni la Budapesta. În primul rând să fie însoţit de către "un
comisar împuternicit în acest scop de Consiliul Naţional Român Central.
Pentru aceasta vă rog să vă adresaţi lui Cicio Pop la Arad". Ca o condiţie
secundară mai cere să fie însoţit de doi ofiţeri "din garda română care ne
4
vor asigura securitatea personală ... " şi transport cu o maşină specială .
Această telegramă are un caracter deosebit deoarece este pentru
prima dată când într-un document oficial se recunoaşte explicit
subordonarea Vicariatului Naţional Român din Carei, Consiliului Naţional
Român Central din Arad. Vicariatul nu a fost numai un organism
ecleziastic, ci a avut şi valenţe politice, fiind strâns integrat în mişcarea de
eliberare naţională din toamna anului 1918.
Despre noul demers al lui Persian Adam, Marchiş informează
imediat pe Ştefan Cicio Pop la Arad, comunicându-i condiţiile pe care le-a
pus pentru o deplasare la Budapesta sau Viena, cerând "îndrumaţiuni mai
departe" 5 .
În 7 decembrie Persian Adam expedia o nouă telegramă,
anunţându-şi intenţia de a călători, în data de 7 decembrie, la Nunţiatura din
1
Cf. "Szatmannegyei Kiizliiny", anul XLIV, nr. 49 din 8 decembrie 1918.
~ Cf. ·'Budapesli Hirlap", an XXXVlll, nr. 283 din 3 decembrie 1918.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Vicariatul ... , act nr. 18-1918.
'loc cit., act nr. 19-1918.
5
loc. cit., act nr. 20-1918.
166
Viena şi cerându-i lui Marchiş să-l înştiinţeze dacă vrea să-l însoţească,
asigurându-i în acest caz călătoria de la Carei la Budapesta'.
Şi la acest nou demers Marchiş răspunde că insistă "hotărât vizavi
de condiţiile mele" (cele din telegrama anterioară)~.
Aşa ia sfărşit o primă încercare guvernamentală de a găsi o
rezolvare, favorabilă pentru episcopia de Hajdudorog, a problemei
Vicariatului Naţional Român. Nu putem trece mai departe fără a remarca că
evenimentul creării Vicariatului Naţional Român a ajuns şi la cunoştinţa
Marelui Cartier General Român, care trimisese la începutul lunii decembrie
1918 pe sublocotenentul Gheorghe Patachi Văleanu în misiune de
informare în comitatul Satu Mare. Acesta expedia, în 5 decembrie, o lungă
informare care, pe lângă date politice, militare, cuprinde şi date despre
Vicariatul Naţional Român de la Carei, considerat "Un fapt de înalt spirit
de naţionalism... "Vorbeşte apoi de tratativele dintre comisarul
guvernamental Persian Ădam şi Vicarul Naţional Român, Romul Marchiş
din Carei. Văleanu atlase că Persian nu era impotriva „separării românilor
de către episcopia ungurească din punct de vedere naţional, dar ruga pe
vicarul român să facă parte canonică din integritatea eparhiei de
Hajdudorog". La acestea Romul Marchiş „i-a răspuns că ce s-a făcut [este]
din voinţa poporului şi că Vicariatul face parte din România Mare şi în
privinţa aceasta nu poate sta de vorbă decât cu autorităţile româneşti de la
Sibiu. L-a refuzat pe Persian şi ca să meargă cu el la Nunţiatura din Viena
pentru o înţelegere oarecare rămânând neatinsă integritatea canonică a
Hajdudorogului" 3 • Avem de-a face cu un document excepţional care ne
dovedeşte importanţa Vicariatului şi modul cum s-a reflectat în conştiinţa
colectivă dar şi în actele oficiale. Este mai mult ca sigur că Văleanu şi-a
luat informaţiile nu de la sursa primară (Vicarul însuşi), ci de la oamenii cu
care a venit în contact în periplul lui sătmărean, aşa explicându-se unele
informaţii greşite, de exemplu convorbiri între Marchiş şi Persian.
În I O decembrie 1918 Romul Marchiş, arhidiacon, vicar naţional
român, informa pe Episcopul de Oradea despre demersurile
guvernamentale în privinţa vicariatului de la Carei, înfăţişând toată
corespondenţa purtată cu Persian Ădam, cerând ca pe viitor dacă „ar mai
interveni lipsă de a pertracta ori la ce fac în această chestie", episcopul să
'Loc. cit.• aci nr. 21-1918.

~ loc. cil.• act nr. 22-1918.
·' Cf. Cornel Grad, Rapoarte şi memorii privind activitatea consiliilor şi gâr=ilor naţionale
din comilatul Sătmar, Sălaj. Bihor şi Arad (decembrie 1918-martie 1919), în "'AMP". V.
1981. p. 522.
167
numească un comisar plenipotenţiar al Diecezei în persoana lui Grigore
Pop, secretarul episcopal.
Totodată, el va cere un comisar şi de la Consiliul Dirigent "pentru
că eu în viitor la nici o recercare nu mă angajez a face destul şi a intra în
pertractări fără comisarii plenipotenţiaţi ai Guvernului nostru român şi a
Ilustrităţii Voastre" •
1
Şi, într-adevăr, în data de 11 decembrie 1918 Romul Marchiş

trimitea un memoriu Şefului Resortului Cultelor din Consiliul Dirigent din
care aflăm că el deja expediase un raport al Consiliului Naţional Român
cercual Carei înfăţişând "acea mare mişcare a românilor din dieceza de
Hajdudorog cu care ne-am scuturat jugul stăpânirei străine din bisericele
noastre româneşti prin proclamarea Vicariatului Naţional Român
independent de către acea dieceză străină".
El cere "recunoaşterea acestui vicariat şi din partea Consiliului
nostru Dirigent, sprijinul şi esoperarea reîncorporării către diecezele
originale ...". Înfăţişează apoi corespondenţa purtată cu Persian Ădam între
28 noiembrie şi 7 decembrie. Cere un "comisar plenipotenţial a guvernului
nostru român" dacă în viitor ar mai interveni asemenea tratative •
2
Ne aflăm deja la mijlocul lunii decembrie şi încă Vicariatul

Naţional Român de la Carei nu avea nici o recunoaştere oficială. În aceste
condiţii, Romul Marchiş trimite un nou memoriu, de 5 pagini, Nunţiului
apostolic de la Viena în care după ce face referire la memoriul trimis în 20
noiembrie şi la care nu a primit răspuns, subliniază că "Aderinţe însă şi
alipire, precum şi declarări de solidaritate în dismembrarea de către
Diecesa de Hajdudorog, am primit aproape (subl. n.) din toate parohiile.
Consiliul Naţional Român iară pe cale telegrafică a aprobat hotărârea
rezolută a poporului român şi paşii energici tăcuţi în chestia dezbinării.
Întreaga opiniune publică românească cu bucurie a salutat eliberarea
parohiilor străine de sub stăpânire străină, care în mod sistematic a
intenţionat deznaţionalizarea lor" 3 .
Şase ani poporul român a stat şi aşteptat cu speranţa "că să va
întâmpla revizuirea Bullei papale şi vom fi iarăşi reîncorporaţi la Diecezele
mame ... ". Însă din cauza suferinţelor şi umilinţelor îndurate sub jugul
Hajdudorogului "Pacinţa pusă la grele probe s-a sfârşit, a izbucnit din
poporul românesc cu toată energia sentimentul de libertate, că nu va mai fi
sclav chiar şi în biserica sa. Erau momente critice, dar istorice, Eminenţa
1
Arh. Nai. Dir.jud. SM, fond Vicariatul..., act nr. 30/1918.
'loc cit., act nr. 31-1918.
'loc. cil., act nr. 48-1918, p. I.
168
Voastră" • Pentru a evita urmări catastrofale, poate chiar şi schisma, preoţii
1
au trebuit să adopte o cale revoluţionară care "nu a fost cale canonică ... în
chestia dezbinării", dar s-a putut evita "un eventual rău şi mai mare".
Pentru această greşeală, Marchiş" cu cea mai profundă umilinţă firească cer
şi rog indulginţa şi iertarea Sfântului Scaun Apostolic atât pentru noi preoţii
toţi, cât şi pentru poporul adânc mâhnit şi necăjit". El a adus acest lucru şi
la cunoştinţa episcopului de Hajdudorog cu toată cinstea, fără a vătăma
demnitatea episcopească "însă în mod categoric şi rezolut, să nu mai poată
fi vorba de reîntoarcerea noastră la stăpânirea lui" 2 •
După ce subliniază din nou că episcopia de Hajdudorog nu a
urmărit decât "deznaţionalizarea poporului român ajuns sub stăpânirea lui,
"Marchiş descrie în mod amănunţit "păcatele episcopului şi a Diecezei de
Hajdudorog contra poporului român": maghiarizarea administraţiei
bisericeşti, schimbarea protopopilor, numirea unor preoţi maghiari,
scoaterea limbii române din afacerile bisericeşti, introducerea calendarului
gregorian, schimbarea sigiliilor româneşti cu sigilii maghiare, limba
maghiară în sfănta liturghie şi în toate funcţiunile în parohiile rutene, etc. •
3
Este perfect justificată procedura extraordinară a poporului român

în faţa acestor atentate la fiinţa lui din partea episcopiei maghiarizatoare.
"A sosit timpul -scrie Marchiş -când Sfăntul Scaun apostolic nu a mai vrut
a se sfătui pentru limitele Diecezei de Hajdudorog cu regele apostolic ci
însuşi cu suveranitatea poporului român şi cu aceia, care din încredinţarea
poporului poartă cârma acestui popor'.4.
Conform hotărârilor istorice de la Alba Iulia, cele 46 de parohii
cad pe teritoriul regatului român, astfel că "se ruinează deci toată Dieceza
Hajdudorogului, care n-ar mai avea misiunea politică de maghiarizare''. În
aceste condiţii Romul Marchiş roagă Nunţiatura apostolică "pentru
mijlocirea de la Sfăntul Scaun apostolic reîncorporarea parohiilor române
către vechile lor Dieceze prin revizuirea Bullei "Christifideles", iară până
atunci a pune grabnic acest vicariat sub jurisdicţiunea unui Administrator
apostolic român" 5 •
Acest memoriu din care răzbate dârzenia şi mândria unor fapte
istorice de la care nu mai exista întoarcere, era menit să pună capăt
şovăielilor Nunţiaturii din Viena, supusă este sigur unor presiuni mari din
partea guvernului maghiar şi a ierarhiei catolice maghiare. Oricum, din
1
Ibidem, p. 2.
~Ibidem.
'Ibidem, p. 2-4
' Ibidem, p. 5.
; Ibidem.
169
acest moment nu se mai punea problema unei discuţii privind apartenenţa
parohiilor Vicariatului Naţional Român de la Carei la episcopia de
Hajdudorog.
În 2 ianuarie 1919 Consiliul Dirigent prin Vasile Goldiş, şeful
Resortului Culte şi Instrucţiune publică, prin adresa nr. 35/1918, aducea la
cunoştinţa lui Marchiş "că Vicariatul Naţional Român din Careii-Mari este
recunoscut din partea Consiliului Dirigent şi că din partea noastră s-au
făcut şi până acum şi se vor face şi în viitor toţi paşii pentru ca în timpul cel
mai scurt cu putinţă să se tranşeze favorabil şi reîncorporarea canonică a
vicariatului numit." Goldiş îi cerea, de asemenea, lui Marchiş ca orice
corespondenţă în chestiuni bisericeşti-şcolare de pe teritoriul vicariatului să
o adreseze în viitor Consiliului Dirigent Român 1• Această adresă îi va sosi
lui Marchiş în data de 31 ianuarie 1919, credem că din cauza legăturilor tot
mai dificile de comunicare între teritoriile eliberate deja de armata română
şi cele rămase în afara liniei de demarcaţie în ianuarie 1919 . Se mai
2
consemnase, între timp, o nouă încercare a autorităţilor de a organiza o

întâlnire, de data aceasta la Carei.
În acest sens, comisarul guvernamental trimitea, în data de 4
ianuarie 1919, adresa nr. 1141 tuturor factorilor interesaţi de problema
celor 46 de parohii româneşti: lui Romul Marchiş căruia i se adresează
"D-le arhidiacon", nerecunoscându-i titlul de vicar, tuturor parohiilor,
împuternicitului guvernamental al judeţului Satu Mare, subprefectului, etc.
Din adresă reiese clar că guvernul nu recunoştea Vicariatul. EI
convoca delegaţii parohiilor la Carei pentru data de 21 ianuarie, ora 12.00,
"spre a decide asupra apartenenţei lor". După ascultarea tuturor
delegaţiilor, urma să se constituie o comisie care "pe baza datelor oferite",
ar discuta "de îndată chestiunea apartenenţei unora (subl.n.) dintre parohii" 3 .
Această frază este concludentă în ceea ce priveşte intenţiile guvernului. Este
clar că s-ar fi folosit toate mijloacele pentru a determina schimbarea
deciziilor a unui număr cât mai mare de comunităţi, mai ales că în satele
judeţului Satu Mare începuse deja o acţiune de intimidare a românilor din
partea autorităţilor şi chiar a populaţiei maghiare. Se păstrează în acest sens
scrisoarea preotului din Culciu Mare, Ioan Puşcaş, adresată lui Romul
1
' La 22 ianuarie trupele române erau deja la noua linie de demarcafie stabilită de aliati, cea
mai mare parte a judetului Satu Mare rămâmlnd sub control maghiar, Cf. C Kiritescu. Istoria
ră=boiului pentru întregirea Romdniei /916-1919, Ed. a 11-a. voi. III, Bucureşti, p. 395: G.D.
Mărdărescu, Campania pentru de=robirea Ardealului şi ocuparea Budapestei (1918-1920),
Bucureşti, 1921, p. 172, şi În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-
1919, Bucureşti, 1994, p. 146-147.
1
Arh. corn. SzSzB, fond Actele comitelui ... , IVB-751, 212-1919.
170
Marchiş, în care descrie situaţia precară şi periculoasă în care se afla: "Aici
trăim o lume rea. Nu pot să mă mişc de acasă că-mi [este] periclitată viaţa
de ungurii din Ambud şi Pethin. N-am papir, n-am nimica sum izolat, nu
cutez să iăs din casă. Trăim ca frunza pă apă şi fraţii nu mai vin! Bandiciu
ieri a sfinţit steagul din Cărăşeu • Ungurii au intrat în biserica cea
1
românească şi l-au sfărtecat. Eu de un rând am fost refugiat la Lipău" •

2
Preotul Boroş Vasile din Bagamer (Ungaria) a fost arestat şi închis

la Debreţin în primele zile ale lui ianuarie deoarece a refuzat să facă slujba
în biserică în limba maghiară .
3
Sau faptul grav petrecut la Leta Mare (Ungaria) unde, în noaptea de

17 ianuarie, "săcui înarmaţi au năvălit asupra casei parohiale, pretinzând
moartea silnică şi mişelească a preaiubitului nostru paroh-protopop -declarau
locuitorii într-o adresă din 28 septembrie 1919- care dinpreună [cu] familia sa
numai ca de minune a scăpat de tirania numi~lor vandali". Drept răzbunare că
nu l-au găsit pe preot, secuii au rupt poarta şi uşa de la parohie şi au spart 26 de
geamuri de la casa parohială şi şcoala confesională .
4
Am dat doar trei exemple de presiune exercitată în satele

româneşti ale Sătmarului, mai ales după Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia. Ele sunt mult mai numeroase şi din păcate unele vor sfărşi
tragic. Este drept că nu în localităţi vecine vicariatului, dar vestea
maltratărilor şi omorurilor ajungea în câteva zile în cel mai îndepărtat sat şi
aceste fapte nu contribuiau la crearea unei atmosfere favorabile luării unei
hotărâri în deplină libertate. Avem cazul satului Petea care şi acesta fusese
alipit Hajdudorogului, unde sătenii români nu îndrăzneau să dea "expresie
sentimentelor lor româneşti ... fiindcă sunt terorizaţi, batjocoriţi şi huiduiţi
pentru sentimentele lor româneşti din partea locuitorilor ai satelor vecine
unguri şi români [cu] totul maghiarizaţi" 5 •
Conştient de responsabilitatea care apăsa asupra lui, în 16 ianuarie
1919, Romul Marchiş trimite două telegrame, una Consiliului Dirigent,
adresată lui Vasile Goldiş, iar cealaltă episcopiei de Oradea, în care
informează despre preconizata adunare de la Carei din 21 ianuarie la care
trebuiau să ia parte din fiecare parohie, preotul şi 3 delegaţi (unul din partea
administraţiei). El cerea instrucţiuni, trimiterea unui comisar sau oprirea
adunării •
6
1
Localitate învecinată cu Culciu Mare.
2
Arh. Na\. Dir.jud. SM, fond Vicariatul ... , act nr. 40-1919.
3
loc. cit., fond Prefectura ... , dos. nr. 2811936, f. 12.
'loc. cit., fond Vicariatul ... , act nr. 313-1919, f. 2.
5
loc. cit., fond Consilii Na\ionale Române, act nr. 62/1919, f. I.
"loc. cit., fond Vicariatul Na\ional Român, act nr. 33-1919 şi 34-1919.
171
În 18 ianuarie 1919 Vasile Goldiş îi telegrafiază lui Marchiş că
deoarece "parohiile Vicariatului naţional aparţin teritoriului noului regat
român şi ca atare sunt supuse Consiliului nostru Dirigent să luaţi măsuri ca
nime să nu participe la adunarea convocată pe 21 ianuarie"'.
Într-un aviz expediat tuturor parohiilor vicariatului, Marchiş le
aduce la cunoştinţă telegrama Consiliului Dirigent referitoare la adunarea
din 21 ianuarie, motivând neparticiparea şi prin faptul că în comisia mixtă
nu figurau delegaţii episcopilor de Oradea şi Gherla precum şi ai
2
Consiliului Dirigent •
Această întâlnire a prilejuit afirmarea aderenţei la Vicariat a unor
parohii care până atunci nu făcuseră acest lucru.
Astfel, în I O ianuarie, credincioşii bisericii greco-catolice din
Petea declară "că din tot sufletul şi trupul al nostru ne legăm de scumpa
noastră limbă şi legea românească strămoşească", se supun şi jură credinţă
Marelui Sfat Naţional Român şi se leagă "de vicariatul nou român
constituit în Carei din bisericile răpite de la episcopiile Oradea-Mare şi
Gherla, liturghia românească, lege românească, precum au avut părinţii şi
strămoşii noştri" 3 •
În Nyiradony, la 16 ianuarie 1919, consiliul bisericesc greco-
catolic şi comitetul şcolar discutând "chestiunea apartenenţei bisericeşti" a
parohiei greco-catolice şi după ce preotul Kresnyăk Istvan a făcut cunoscut
apelul comisarului guven1amental Persian Ădăm din 4 ianuarie (nr. 1141 ),
cei prezenţi "declară în unanimitate alipirea bisericii greco-catolice
Nyiradony la vicariatul din Carei" alegând ca delegaţi pentru 21 ianuarie pe
Papp Ferencz (din partea parohiei greco-catolice) şi Bodogan Ioan (din
partea comitetului şcolar) .
4
La fel se întâmplă în Pocsaj, în şedinţa consiliului bisericesc, unde

la ordinea de zi a fost prezentată, la început, adresa preşedintelui
"Comitetului naţional al maghiarilor greco-catolici" Szabo Jeno, prin care
solicitând reeditarea cărţilor liturgice maghiare, cheamă şi parohia Pocsaj,
aparţinătoare de Hajdudorog să-şi dea acordul pentru libertatea liturghiei
maghiare 5 • Consiliul bisericesc hotărăşte să treacă peste această problemă
"ea neprezentând vreun interes pentru parohie."
La punctul doi preotul prezintă adresa nr. I 141 a lui Persian Ădăm,
cerând ca delegaţii aleşi să fie împuterniciţi "cu transmiterea şi expunerea
1
2
1
loc. cit., fond Consilii Nationale Române, act nr. 65-1919.
4
lupta românilor „., p. 513-514.
'Ibidem, p. 516.
172
deschisă, sinceră, a voinţei şi opţiunii poporului". Sunt aleşi Petru Curta
(din partea bisericii) şi Ioan Cios (din partea şcolii), care sunt împuterniciţi
să declare că în comună sunt "credincioşi greco-catolici români" şi aşa
voiesc să rămână. Nu au dorit niciodată anexarea la Hajdudorog "toate
activităţile bisericeşti se desfăşoară în limba română până în ziua de azi" şi
nu pot să înţeleagă de ce nu se poate păstra "nici cel putin o rugă liturgică
care să amintească faptul că sînt români ... ". Mereu au cerut realipirea la
episcopia de Oradea deoarece aceasta "este mai la îndemână în privinţa
rezolvării problemelor bisericeşti, acolo în dieceză nu se face politică,
vechea noastră episcopie diecezană i-a îmbrăţişat cu acelaşi spirit de
dreptate şi dragoste pe drept-credincioşii săi întru Domnul Isus fie că au
fost de naţionalitate maghiară, rusă sau română" 1 •
Cei din Sătmărel, în 18 ianuarie, ţineau o adunare sub preşedenţia
preotului Ioan Mihalca care prezintă adresa nr. 1141, cerând adunării să se
pronunţe. Se decide în unanimitate "că de Hajdudorog se deslipeşte pe
vecie, se anexează la dieceza Orăzii". Se alege din partea consiliului
bisericesc ca delegat curatorul George Groza iar din partea scaunului şcolar
Demetriu Şuta 2 • Cei doi vor primi credenţionale în care se exprimă din nou
dorinţa de a se dezlipi de Hajdudorog, revenirea la episcopia de Oradea,
"deoarece întreaga parohie şi chiar satul sunt de limbă curat românească şi
numai limba română o acceptă de limbă liturgică" 3 •
Cu o zi înainte era ales delegatul din partea comunei Sătmărel, în
persoana lui Traian Şuta junior, care, de asemenea, a fost prevăzut cu
credenţional • Este demn de remarcat faptul că pe credenţionalul eliberat de
4
biserică lui George Groza figurează nu mai puţin de 78 semnături originale,

ceea ce semnifică atât adeziunea locuitorilor la vicariatul naţional, dar şi
numărul mare de ştiutori de carte din acest sat care a avut întotdeauna o
şcoală confesională puternică.
Credincioşii greco-catolici din Csengerujfalu, întruniţi în 19
ianuarie, declară căacum când "s-a oferit libertatea de a ne pronunţa asupra
apartenenţei noastre, declarăm imediat şi cu însufleţire generală, că dorim
să revenim la dieceza de Oradea-Mare, deoarece numai acolo voim a ne
cultiva în tihnă fericirea sufletească". Procesul verbal este semnat de 41 de
persoane5 .
'Ibidem, p. 516-517.
1
Parohia ortodoxă Sătmărel, Protocolul proceselor verbale ( 1914-1953), neinv., f. 61-62.
' Muzeul Jude1ean Satu Mare, colectia Mişcarea natională a românilor sătmăreni, inv. nr.
20259, f. I, şi inv. nr. 20260, f. I.
4
loc. cil., inv. nr. 20257.
'lupta românilor ... , p. 518-519.
173
În 20 ianuarie credincioşii din comunităţile greco-catolice din
Erkenez (Voievozi) şi din Văşad îşi exprimau dorinţa de a fi integraţi la
episcopia greco-catolică de Oradea. Cei din Văşad, care trimiteau şi 4
deputaţi la Carei (Szabo Ambrus, Bibarcz Ştefan, Csizmas Gheorghe şi
Bibarcz Iosif), declarau că "nu mai vor nici să audă de Hajdudorog" 1•
Şi din Hoszupalyi a sosit o telegramă pe adresa comisarului
guvernamental al judeţului Satu Mare şi pe care acesta o expediază lui
Persian Adam, în care enoriaşii greco-catolici înştiinţează că "vor să
rămână pentru veşnicie în vechea episcopie (de Oradea n.n.)" .
2
Au mai sosit răspunsuri la adresa nr. 1441 a comisarului

guvernamental Persian Adam din Curtuiuşeni şi Mak6 3 •
Între timp, în data de 20 ianuarie, printr-o telegramă, Persian
Adam a suspendat adunarea preconizată pe 21 ianuarie la Carei, amânând-o
la o dată care urma să fie stabilită. El ruga pe comisarul guvernamental să
comunice aceasta parohiilor interesate 4 • Nu se explică motivele acestei
amânări. Putem bănui că, deja, la Budapesta se atlase conţinutul telegramei
lui Goldiş din 17 ianuarie, prin care se interzicea participarea la adunarea
din 21 ianuarie de asemenea, poate că amânarea a fost influenţată şi de
hotărârea cu care majoritatea parohiilor respingeau orice idee privind o
eventuală apartenenţă la Hajdudorog. Pentru guvernanţi conferinţa
preconizată s-ar fi transformat sigur într-un eşec.
Dintr-o adresă pe care comisarul guvernamental al judeţului
Makray o trimite, în 22 ianuarie lui Persian Adam aflăm că, la Carei, în 21
ianuarie au venit "reprezentanţii mai multor parohii care cu mare
nemulţumire au constatat amânarea şedinţei afirmând că la data nou fixată
pentru şedinţă nu vor veni având în vedere dificultăţile grele ale
transportului". Comisarul încheie adăugând "că această amânare a datei
fixate a avut urmări în ceea ce priveşte un rezultat favorabil" 5 .
Putem bănui care au fost parohiile prezente la Carei în 21 ianuarie
1919. În primul rând, cele care şi-au manifestat şi înainte dorinţa de a
rămâne la Hajdudorog: Satu Mare, Carei (parohia ruteană), Curtuiuşeni,
Mako. ln orice caz, nu credem că au fost mai mult de I O parohii prezente la
Carei!
1
Arh. Na\. Dir.jud. SM, fond Vicariatul Na\ional Român, act nr. 49 şi 53-1919.
2
Arh. corn. SzSzB, fond Actele Comitelui ... , IV B-751, 291-1919, şi fond Subprefectura jud.
Satu Mare, IV-B-757, 1399-1919.
'loc. ci!, 294-1919 şi 304-1919.
4
loc. cil., 263-1919.
'loc. cit., act n.r. 304-1919.
174
Şi în această perioadă Marchiş este confruntat cu probleme grele
în ceea ce privea Vicariatul.
În afară de Consiliul Dirigent el nu avea nici o recunoaştere din
partea nici unui organism abilitat. Nici una din episcopiile greco-catolice,
de teama unor complicaţii cu Scaunul papal, nu au recunoscut Vicariatul
sau pe Marchiş de vicar. Toate adresele trimise către Marchiş folosesc doar
titulatura de arhidiacon pe care acesta o avea şi înainte sau îl îndeamnă ca
pentru soluţionarea problemelor să se adreseze Nunţiaturii din Viena 1•
Relaţiile cu Consiliul Dirigent s-au desfăşurat cu greutate,
întârzierile adreselor atingeau şi o lună de zile. Ori de multe ori trebuiau
luate hotărâri imediate şi astfel Romul Marchiş decidea de unul singur,
putându-se întâmpla ca deciziile lui să intre în conflict cu interesele
generale ale Consiliului Dirigent.
Una din problemele grave căreia Marchiş a trebuit să-i facă faţă a
fost aceea a sumelor pe care statul le atribuia preoţilor (congrua). Încă în 13
decembrie 1918 Marchiş trimitea o adresă Consiliului Dirigent în care
înfăţişa situaţia care s-a creat prin faptul că Ministerul de Culte maghiar a
trimis sumele datorate preoţilor din Vicariat episcopului de Hajdudorog şi
astfel ei neavând relaţii cu această episcopie, conform hotărârilor
adunărilor din 13 şi 18 noiembrie, cere să ajungă la el pentru a-i împărţi,
pentru ca "să nu rămână preoţii de pagubă pentru plăţile lor, ce le compet
cu tot dreptul din fondul religionar" 2• Abia în 2 ianuarie 1919 Consiliul
Dirigent răspundea la adresa 34-1918 a lui Marchiş, cerându-i să trimită
"conspectul preoţilor care din motive indicate nu şi-au ridicat congua
arătând şi sumele ce li s-au asemnat din partea guvernului ungar" 3 •
Cea mai mare problemă este faptul că şi această adresă ajunge în
mâinile lui Marchiş abia în 31ianuarie1919. Între timp, el primeşte, în 13
ianuarie, o adresă de la Hajdudorog în care i se spune că "congrua nu se
poate ridica decât prin guvernul episcopal" 4 • Tot în 13 ianuarie primeşte şi
o telegramă de la Consiliul Dirigent, semnată de Vasile Goldiş, în care i se
comunică că "Dispoziţiile referitoare la chestia congruei se vor lua în
timpul cel mai scurt cu putinţă" 5 • În această situaţie, Marchiş trimite o
adresă Episcopiei de Hajdudorog în care cere ca sumele datorate preoţilor
să fie trimise fiecăruia prin mandat poştal, el ocupându-se apoi să strângă
toate actele necesare pentru aceasta. El informează, de asemenea, că s-a
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Vicariatul Nafional Român, aci nr. 2-1919 şi 5511919.
1
' loc. cit., act nr. 34-1918.

1
loc. cil., aci nr. 64-1919.
4
5
loc. cil., aci nr. 27-1919.
175
adresat pentru aprobare Ministrului Cultelor de la Budapesta cât şi
Consiliului Dirigent. Dar aceste demersuri ale lui ar fi de prisos dacă ar fi
acceptată propunerea pe care a făcut-o episcopiei • Sigur este vorba de o în-
1
cercare a lui Marchiş de a se ajunge la un compromis în această problemă

deosebit de importantă pentru preoţimea vicariatului.
În 16 ianuarie 1919 el trimitea o listă de 8 preoţi care trebuiau să
primească un total de 3118 coroane congrua şi 4200 coroane ajutor de
sărăcie. De remarcat că la poziţia 5 figura însuşi Marchiş cu o sumă totală
de 890 de coroane şi, în acelaşi timp, că nu semnează decât cu titlul de
2
arhidiacon!
Primind recunoaşterea oficială a Vicariatului Naţional abia în 31
ianuarie, el trimitea o nouă adresă Consiliului Dirigent în care îşi exprima
satisfacţia faţă de acest fapt, informând că deşi a trimis Nunţiaturii
apostolice de la Viena memorii şi telegrame în ceea ce priveşte numirea
unui administrator apostolic dintre arhiereii români pentru conducerea celor
46 de parohii până la încorporarea la diecezele mamă, aceasta nu i-a trimis
nici un răspuns, astfel că ar fi bine "ca şi Consiliul Dirigent să mai insiste
în această privinţă" 3 •
În continuare, el arăta că episcopia de Hajdudorog îşi trimite
regulat circularele preoţilor Vicariatului, cauzând "nedumerire'', mai ales
că ultimul document de acest fel promitea un adaos familial dublu faţă de
cel obişnuit. Deoarece preoţii îl întreabă ce să facă, el cere instrucţiuni
"pentru că e vorba de bani" 4 •
În 11 februarie el primise circularul nr. I al episcopiei de
Hajdudorog, care, printre altele, cuprindea şi compensaţiile băneşti pe care
le primeau preoţii Hajdudorogului în anul 1919: acordarea unei sume duble
faţă de cea stabilită în 1917, primirea aceleiaşi sume de coroane pentru
soţia care nu lucrează ca şi pentru copil, primirea de compensaţie pentru
fiecare membru al familiei care nu avea nici o sursă de câştig.
Se cerea trimiterea documentelor necesare până la sfârşitul lunii
februarie, iar protopopii aveau datoria să-şi termine tabelele cu adaosul
familial până în I O martie 5 .
Sigur că acest circular transmis preoţilor Hajdudorogului a putut
să provoace întrebările de care pomenea Marchiş în adresa către Consiliul
Dirigent. Asistăm, astfel, la o nouă încercare a episcopiei de Hajdudorog de
1
Loc. cil., act nr. 20-1919.
2
1
'Ibidem.
' Loc. cil., act nr. 30-1919.
176
a sparge unitatea preoţilor în jurul Vicariatului folosind unul din mijloacele
care nu au dat greş mai niciodată: banii!
Se păstrează adresele mai multor preoţi prin care îşi înaintau actele
necesare Vicariatului, pentru ca acesta să le trimită mai departe: Gheorghe
Mureşan din Moftinu Mic (26 februarie), Romulus Marchiş din Carei (28
februarie), Cornel Abrudan din Resighea (6 martie), Demetriu Pop din
Boghiş (7 martie), Victor Anderco din Odoreu (7 martie), preotul Gheorghe
Şinca din Oar ( 11 martie( Alţii, cum este cel din Almosd, care şi le-au
trimis chiar mai repede actele încă în data de 28 februarie direct la
Hajdudorog ca nu cumva să rămână fără bani "după cum a fost ameninţat,
dacă nu le trimitem la timpul său" 2 •
Chiar şi Romul Marchiş expediază, în 2 martie 1919, o notă
circulară prin care cere ca preoţii să-i trimită documentele necesare ca să le
poată "suşteme în persoană la ministrul maghiar al cultelor unde voi face
totodată demersurile de lipsă şi în chestia congruei" .
3
În 12 martie 1919 el expediază o adresă şi Ministerului Cultelor al

Ungariei în care, după ce se referă la memoriul trimis în 20 noiembrie
1918, cere "recunoaşterea acestui vicariat şi sprijinirea lui „. până ce va fi
posibilă reintegrarea parohiilor amintite la vechea lor eparhie, înaintând,
totodată, un tabel cu 12 preoţi pentru care cere să i se trimită alocaţiile
cuvenite: Tiream, Moftinu Mic, Portiţa, Ciumeşti, Doba, Dindeşti, Odoreu,
Resighea, Vezendiu, Sanislău, Carei (2 preoţi). Este drept că acum
semnează arhidiacon-vicar •
4
În 18 martie 1919, Consiliul Dirigent expedia adresa nr. 1622

semnată de Vasile Goldiş, ca răspuns la adresa nr. 90 a lui Romul Marchiş.
Se amintea, din nou, că "în cauza aranjării canonice a vicariatului
de Careii Mari s-au luat toate dispoziţiile, atât din partea noastră, cât şi din
partea autorităţilor bisericeşti competente".
Apoi adresa se ocupa de banii "ce se îmbie preoţimii din partea
guvernului ungar în forma ajutorului familiar dublu" şi se remarca că
aceasta reprezintă o tendinţă clară din partea guvernului. Îi readuce aminte
că prin adresa nr. 35 din 2 ianuarie e sfătuit "ca în toate chestiile
bisericeşti-şcolare să vă adresaţi în viitor Consiliului Dirigent-resortul
cultelor şi instrucţiunii publice şi susţinem acest ordin în întregime (subl.
n.)".
1
loc. cit., aci nr. 93, 95, 96, 104, 109, 114-1919.
'loc. cit., aci nr. 113/1919.
·'Loc. cit., aci nr. 94-1919.
'loc. cit., act nr. 112-1919.
177
Îi cere să trimită un tabel amănunţit al preoţilor vicariatului şi a
sumelor primite, sub orice titlu, în cursul anului 1918, urmând ca, după
1
primirea tabelului, "ajutoarele curente se vor asemna de aici numaidecât" •
Şi această adresă ajunge în mâinile lui Marchiş abia în 11 aprilie 1919.
Dar trebuie subliniat faptul că, încă în 9 aprilie 1919, Consiliul
Dirigent lansase ordinul 1180 prin care se interzicea contactul direct al
autorităţilor româneşti (Vicariatul făcea parte dintre acestea) cu guvernul
maghiar de la Budapesta2 .
În 27 februarie 1919 comisarul guvernamental al comitatului Satu
Mare transmitea un ordin primpretorilor plăşilor Mateszalka, Csenger,
Satu Mare, Ardud, Seini, Fehergyarmat, Oaş, Tăşnad, Şimleu Silvaniei şi
Crasna, precum şi primarului din Şimleu Silvaniei, de a se proceda imediat
la depunerea jurământului faţă de republică din partea preoţilor romano-
catolici şi greco-catolici, precum şi a membrilor ordinelor călugăreşti 3 •
În 9 martie se primeşte şi adresa nr. 314 din 28 februarie 1919 a
Ministerului Cultelor a·dresată arhiereilor cultelor evanghelic, reformat,
evanghelic-augustan, unitarian, greco-catolic sârb şi român prin care se
cere să se treacă imediat la depunerea jurământului de fidelitate faţă de
noua Republică Ungară 4 •
Curios este faptul că din aceeaşi dată de 27 februarie este şi
ordinul episcopiei de Hajdudorog nr. 768/1919 privitor la depunerea
jurământului de fidelitate faţă de Republica Ungară: "toţi preoţii precum şi
membri ordinelor călugăreşti sunt obligaţi a depune jurământul de
fidelitate faţă de Republică" 5 • Şi această adresă a ajuns la Carei în 8 martie
1919. În aceste condiţii, Romul Marchiş are un nou moment de cedare în
faţa presiunilor de tot felul la care era supus. Să nu uităm că o bună parte
din preoţii şi intelectualii vicariatului se refugiaseră deja în teritoriile
eliberate. Numai la Baia Mare erau refugiaţi, la 3 februarie, 11 sătmăreni
printre care şi dr. Ilie Carol Barbul, secretarul Consiliului Naţional Român
Comitatens6 • Alţii stăteau pe unde puteau, cum este cazul preotului Ioan
Puşcaş din Culciu Mare, care în lunile martie şi aprilie a stat ascuns fiindcă
fusese condamnat la moarte de către secui 7 .
1
loc. cit., act nr. 129/1919.
' Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, secfia Prezidială, dos. 4/1919, f.
53.
1
Arh. corn. SzSzB, fond Comitele suprem ... , act nr. 22/1919.
'loc. cit., act nr. 28/1919.
'Arh. Na\. Dir.jud. SM. fond Vicariatul Na1ional Român, act nr. 93/1919.
"Cf. Maramureşenii în lupta ... , p. 392-393.
7
Arh. Na\. Dir.jud. SM, fond Prefecturajudefului Satu Mare, dos. nr. 28/1936, f. 44.
178
Aşa că, în 12 martie 1919, Romul Marchiş semnează împreună cu
Bogdan Andrei, protopopul de Carei, o circulară prin care informa
preoţimea vicariatului de ordinul Ministrului Cultelor nr. 119/1919 privind
depunerea jurământului de fidelitate, stabilită de comisarul guvernamental
al judeţului Satu Mare pentru data de 31 martie 1919. Preoţii erau rugaţi să
se prezinte în 31 martie la Carei, la protopopiat 1•
Nu dorim să comentăm prea mult acest fapt al lui Marchiş, dar
împrejurările din luna martie sunt dintre cele mai grele, aflându-ne în
preajma izbucnirii revoluţiei proletare în Ungaria.
În ceea ce priveşte depunerea jurământului de fidelitate faţă de
Republica maghiară, amintim că ea a creat în rândul preoţimii probleme de
conştiinţă, pe care cel mai bine le exprima preotul Demetriu Pop din
Boghiş, când îi cere lui Marchiş lămuriri în 12 martie 1919: "vă rog să
binevoiţi a mă înştiinţa că să o ieu aceasta în consideraţiune ori nu? Adică
independent este vicariatul cu afacerile şi aşa conform circular[ului] 1,
numai ale lui ordinaţiuni să le luăm în consideraţiune, când poporul morţiş
ne înduplică la aceasta. De 2 ori a mă jura mă pot?"1 •
Această problemă a avut un deznodământ fericit pentru preoţii
români deoarece, izbucnind revoluţia bolşevică în 20 martie, nu mai exista
Republica Ungară pentru care ar fi trebuit depus jurământ de fidelitate.
Acest lucru îl observa, dealtfel, şi preotul din Boghiş D. Popp, când îi scria
lui Marchiş că: "Dealtmintre de atunci schimbându-se foarte împrejurările,
văd de superflu depunereajurământului" •
3
Pe lângă problemele acestea generale legate mai ales de

recunoaşterea oficială a vicariatului, Romul Marchiş a fost confruntat cu
problemele de zi cu zi ale parohiilor, preoţilor şi credincioşilor.
Amintim aici corespondenţa pe care o poartă cu Consiliul Dirigent
şi Mitropolia Blajului, la cererea părinţilor, în ceea ce priveşte soarta
studenţilor români trimişi de episcopia de Hajdudorog la teologia de la
Ungvar. Cei şase teologi români au declarat că "ei nu se mai consideră de
teologii Diecezei de Hajdudorog şi că nu voiesc mai mult a intra în
seminarul de la Ungvăr". Marchiş cere Consiliului Dirigent să asigure
"spesele de întreţinere" a acestor studenţi 4 .
În 17 decembrie expedia o adresă asemănătoare vicarului
metropolitan de la Blaj (exista vacanţă de mitropolit), în care îi cerea să
1
loc. cit., fond Vicariatul. .. , act nr. 108-1919.
2
loc. cil., act nr. 115-1919.
3
loc. cil., act nr. 118/1919.
4
loc. cit.. act nr. 33-1918.
179
primească pe tinerii teologi români care aparţinuseră diecezei de
Hajdudorog în seminarul de la Blaj 1•
Răspunsurile pe care le-a primit de la cele două autorităţi nu au
fost deosebit de încurajatoare. lzidor Marcu, vicarul Blajului, îi comunica,
în 29 decembrie 1918, că din cauza marii aglomeraţii din internatul
seminarului nu-i poate primi acolo, dar îl sfătuieşte ca aceştia să se
pregătească privat iar la sfărşitul anului să meargă să dea examen".
Vasile Goldiş, şeful Resortului Culte şi Instrucţiune Publică în
Consiliul Dirigent, îi răspundea, în 3 ianuarie 1919, că momentan nu au
posibilitate să acorde ajutoare băneşti pentru tinerii teologi în cauză. În
ceea ce priveşte primirea lor la seminarul de la Blaj, au "recercat
Preaveneratul Ordinariat metropolitan de acolo" 3 . Vom asista încă la
încercări ale părinţilor (2 dintre ei preoţi) de a mai cere intervenţia lui
Marchiş în favoarea tinerilor teologi 4 , dar se pare că rezolvarea a fost aşa
cum a indicat vicarul metropolitan din Blaj în 29 decembrie, adică pregătire
privată cu susţinere de examen la sfărşit de an, pentru că pe unii din ei îi
întâlnim deja preoţi începând cu anul 1923 5 .
S-a implicat activ şi în ceea ce priveşte învăţământul confesional,
dar şi cel de stat, încercând să găsească soluţii favorabile pentru români.
Astfel avem cazul învăţătorului Ioan Mărcuţiu din Vezendiu, căruia
C.N.R. local îi pune în vedere, în 20 noiembrie 1918, să părăsească postul
în termen de o lună, pentru "multele neplăceri ce le-a cauzat cu purtarea
insuferibilă atât din partea sa, cât şi din partea familiei sale ... ". Dacă nu ar
fi părăsit postul de bună voie sătenii îi promiteau că- I vor scoate cu forţa
(subt. n.) din locuinţa şcolii 0 •
Sigur că învăţătorul a făcut apel la forurile superioare. Şi în primul
rând la inspectorul şcolar regesc din Satu Mare, Bodnar Gyorgy, căruia îi
înfăţişează ultimatumul C.N.R. din Vezendiu. Din această adresă aflăm şi
acuzaţiile reale care i se aduceau de către comunitatea locală, pe care
Mărcuţiu le prezintă inspectorului pentru a-i capta bunăvoinţa. În primul
rând, sătenii îi reproşau că a "ţinut slujba conform ordinului episcopiei de
Hajdudorog", iar în al doilea rând, că datorită lui şcoala a devenit "o şcoală
de predare în limba maghiară". El aminteşte că sătenii i-au pus în vedere şi
1
loc. cil.. act nr. 37-1918.
'loc. cil., aci nr. 12-1919.
1
loc. cil., act nr. 63-1919.
'loc. cil., aci nr. 57, 60, 69, 83-1919.
' Şemalismul Venera/ului cler de Oradea Mare, Oradea. 1934, p. 239 şi Şemalismul
Maramureşului, Baia Mare, 1936, p. 163.
''Muzeul jud. Satu Mare, colec1ia Mişcarea na\ională a românilor sătmăreni, inv. nr. 20742.
180
preotului să plece, dar şi notarului căruia "i-au bătut în geam şi i-au spus că
au nevoie numai şi numai de un notar român". Mărcuţiu cere ajutorul
grabnic al inspectorului deoarece nu are alte surse de venit şi apoi nici nu
mai ştie de ce episcopie aparţine, deoarece "respectabilul domn vicar din
Carei, Romulus Marchiş, a emis o circulară, conform căreia nu trebuie să
respectăm nici un ordin al episcopiei de Hajdudorog •
1
În 26 noiembrie trimitea o plângere vicarului Marchiş şi

Consiliului Naţional Român Cercual în care prezenta decizia C.N.R. local
Vezendiu, cerând să se pună stavilă acestei decizii injuste şi totodată "a
impune poporului să fie pacinici până la sfârşitul trebilor aceste critice,
când apoi vom fi ascultaţi şi eu şi dânşii"~.
După cum era şi normal inspectorul Bodnar Gyorgy a trimis, în 30
noiembrie 1918, o adresă arhidiaconului (subl. n.) Marchiş în care îi cere
să ia măsuri împotriva nedreptăţii care se face învăţătorului din Vezendiu •
3
Această cauză a ajuns în faţa tuturor organelor îndreptăţite să ia o hotărâre

în acest sens, inclusiv la Consiliul Naţional Român Comitatens, care trimite
şi o adresă lui Marchiş, în 18 decembrie, în care îl înştiinţează că l-au
somat pe Mărcuţiu să plece din post până în data de 31 decembrie 1918 •
4
Acelaşi C.N.R. Comitatens înştiinţa şi pe comisarul guvernamental, în

aceiaşi zi, despre îndepărtarea lui Mărcuţiu din post până în 31 decembrie.
În continuare, există o afirmaţie care reprezintă o recunoaştere legală a
vicariatului din partea C.N.R. Comitatens: "Pentru validarea acestei
hotărâri, Consiliul Naţional Român apelează la autoritatea bisericească a
numitului învăţător vicantl naţional român din Caret" 5 • (subl. n.)
Deşi 1-a destituit pe Mărcuţiu, "ca reprezentant al conducerii
bisericii", spune Marchiş, acesta refuză să părăsească locuinţa şi împreună
"cu întreaga sa familie terorizează populaţia" 6 • Oricum cauza nu se sfârşise
nici în 15 august 1919, când, prin adresa 1624-1919, episcopul de Oradea
Demetriu Radu îl însărcina pe protopopul Gheorghe Mureşan din Moftinu
Mic să ancheteze cazul 7•
Tot în această perioadă lui Romul Marchiş îi sunt trimise
protocoalele de alegere a învăţătorilor noi din Vezendiu (26 noiembrie
1918) şi Doba (22 ianuarie) pentru luare la cunoştinţă şi aprobare 8 . Practica
1
loc. cit., inv. nr. 20743.
'loc. cit., inv. nr. 20744.
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Naţional Român, act nr. 13-1918.
' loc. cil., act nr. 39-1918.
'loc. cil., fond Consilii Naţionale Române din comitalul Satu Mare, act nr. 38/1918.
"loc. cil., fond Vicariatul Na1ional Român. act nr. 71-1918.
7
Parohia Ortodoxă Sanislău, neinv., act nr. 1624 din 15 august 1919.
"Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Naţional Român, act nr. 12-1918 şi 56-1919.
181
în şcolile confesionale era ca învăţătorii să fie aleşi de către comunitatea
sătească cu care se încheia contractul, iar alegerea era confirmată de
episcopie.
Din rândul atribuţiilor episcopale făcea parte şi numirea sau
schimbarea preoţilor. Deţinem documente care ne demonstrează că Romul
Marchiş în calitate de vicar a exercitat şi această prerogativă. Astfel, tot în
20 noiembrie 1918, C.N.R. din Vezendiu hotărăşte îndepărtarea preotului
din comună "considerând maltratările ce le-a făcut faţă -de -poporul sub
durata războiului". Preotul Nicolae Bota primeşte termen de o lună ca să-şi
caute o altă parohie 1• Bineînţeles că el a apelat la forul lui superior, vicarul
Marchiş, cerându-i să nimicească "hotărârea prezentă şi apoi despre
nimicirea asta a încunoştinţa pe sus-numitul consiliu" 2 • Avem certitudinea
că Marcliiş nu a acceptat decizia C.N.R. Vezendiu deoarece, într-un
Conspect al preoţilor din cele 46 de parohii datând din 17 septembrie 1919,
îl găsim în continuare pe Nicolae Bota ca preot3.
Un caz aparte 1-a constituit comuna Amaţi, de unde, în 20
decembrie, locuitorii îi trimiteau o adresă lui Romul Marchiş, în care, după
ce-şi exprimau adeziunea la Vicariat, îi cereau acestuia să dispună ca
preotul lor, Ioan Szekely, numit de Hajdudorog, să părăsească parohia în
termen de 8 zile "pentru că respectivul nu-şi îndeplineşte funcţiunile
bisericeşti, are o purtare imorală fără critică, faţă de credincioşi e dur şi
nemilos". De asemenea, ei cereau ca "pe baza dreptului de jurisdicţiune a
domniei voastre să ne denumiţi în parohia noastră un domn preot român
vrednic" 4 • Deci i se cerea lui Marchiş exercitarea unui atribut episcopal. El
îi şi trimite lui Ioan Szekely o adresă oficială în 22 decembrie, în care după
ce îi aduce la cunoştinţă cererea locuitorilor din Amaţi îl întreba dacă era
dispus să părăsească parohia pentru a putea "înconjura cele mai serioase şi
triste urmări". Îl anunţa că dacă în termen de 3 zile nu va lua o hotărâre
conformă cu dorinţa locuitorilor, el va fi silit "a face cei mai energici paşi,
chiar în interesul şi apărarea frăţiei tale pentru depărtarea momentană din
Amaţi" 5 • Probabil că dându-şi seama că ar putea fi acuzat că şi-a depăşit
atribuţiile, vicarul s-a adresat episcopului de Oradea înfăţişându-i cazul şi
cerându-i instrucţiuni. Oricum el dispusese deja numirea ca preot interimar
la Amaţi a lui Alexandru Lapedat, după cum aflăm dintr-un proces verbal
al unei şedinţe desfăşurate în 19 ianuarie, în care credincioşii îşi exprimă
'Loc. cit., act nr. 11-1918, f. I.

'Ibidem. f. 2.
'Loc. cit.• act nr. 272-1919.
'Lupta românilor ... , p. 503.
'Ibidem, p. 504-505.
182
dorinţa ca acesta să rămână definitiv în parohia Amaţi
1
Numirea lui
•
Alexandru Lapedat s-a întâmplat după 3 ianuarie 1919, pentru că de atunci

există o telegramă a lui Ilie Carol Barbul, secretarul C.N.R. Comitatens în
care acesta îi solicita lui Marchiş să urgenteze numirea lui lgnaţiu Chirvai
ca preot în Amaţ? Răspunsul episcopului Radu i-a sosit lui Marchiş în
data de 21 ianuarie, acesta sfătuindu- I ca în problema de la Amaţi să se
adreseze Nunţiului apostolic, deoarece "pe baza canoanelor" el nu are
dreptul să ia măsuri 3 .
Nu cunoaştem modul cum a procedat Marchiş mai departe.
Probabil că a trimis Nunţiului hotărârea de îndepărtare a lui Szekely, iar
acesta, cum procedase şi în alte cazuri, a expediat actul la Hajdudorog.
Presupunem că aşa s-au derulat lucrurile şi datorită faptului că în circularul
al II-iea pe anul 1919 al episcopiei de Hajdudorog apare cu data de 28
februarie numirea lui Ioan Szekely ca preot în Domăneşti, o localitate în
apropiere de Carei 4 • Încă în 3 martie 1919, după cum aflăm din adresa
învăţătorului din Amaţi trimisă lui Marchiş, aici nu venise preot. Alexandru
Lapedat plecase de vreo 5 săptămâni la Budapesta şi nu se mai întorsese 5 •
În multe localităţi comunităţile săteşti s-au ridicat şi împotriva
obligaţiilor care le reveneau faţă de preoţi. Cel mai mult deranjau clăcile
preoţeşti pentru care cereau anularea şi taxele pentru diferitele servicii
divine unde se cerea revenirea la acelea din anul 1913. Sunt mai multe
localităţi ale Vicariatului unde s-au întâmplat asemenea evenimente:
Amaţi, Sanislău, Sătmărel, Botiz6 •
Discuţia asupra acestor doleanţe ale comunităţilor Marchiş a
amânat-o "până după Congresul de pace, când şi aşa vor fi mari strămutări.
Poporul face foarte rău, dacă acum în zilele acestea mari se ocupă de
acestea chestii" 7• La răspunsul lui Marchiş s-a mai adăugat şi o dispoziţie a
prim-pretorului plăşii Satu Mare, în care, după ce se atrăgea atenţia
comunităţilor rurale că în domeniul plăţii preoţilor sunt încă în vigoare
vechile legi, el ameninţa că se va folosi forţa pentru a fi respectate 8 •
Sunt şi alte domenii în care vicarul Marchiş îşi exercită autoritatea,
folosindu-se de prerogative episcopale. Amintim aici adresa 587 /1918 din 24
decembrie în care Marchiş cerea preotului George Moody din Ghenei să
1
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Nafional Român, act nr. 61-1919, f. 5.
'loc. cit„ act nr. 7/1919.
1
loc. cil„ act nr. 55-1919.
4
loc. cil„ act nr. 93-1919, f. 2.
'loc. cil„ act nr. 102-1919.
"Loc. cil„actnr.18, 19,61, 103-1919.
7
loc. cil„ act nr. 23-1919.
"Loc. cil„ act nr. 103-1919, f. 3.
183
introducă în matricole căsătoria unor tineri, consumată în 22 decembrie, pe
care el i-a dispensat de la două vestiri, precum şi de "timpul sacrat a
Postului Crăciun." Îi cerea să noteze în matricole că dispensa s-a dat "prin
vicarul naţional român din Careii-Mari •
1
Sunt demne de menţionat şi dispensele de căsătorie pentru

credincioşi ai Vicariatului pe care el le cerea direct Nunţiaturii, ocolind
2
autoritatea episcopiei . Acestea constituie tot atâtea exemple de manifestare
a independenţei Vicariatului faţă de episcopia de Hajdudorog. E drept că
Nunţiatura apostolică care nu recunoştea un fapt revoluţionar care afecta
autoritatea papală, trimitea dispensele de căsătorie la Hajdudorog:
"dispoziţiunile de căsătorii, care le cer direct de la Nunţiatură, de acolo se
trimit la ordinariatul de Hajdudorog" 3 . Rămâne faptul în sine, care însemna
din partea lui Romul Marchiş exercitarea unor prerogative episcopale.
În activitatea Vicariatului a unnat o perioadă de stagnare datorată
regimului bolşevic al lui Kun Bela precum şi terorii instaurate de
comunişti. După 30 martie, când la numărul 118 figurează o adresă de la
preotul din Boghiş, timp de 29 de zile nu mai figureză alte înregistrări.
După eliberarea judeţului, în 19 aprilie 1919, bănuim că Romul
Marchiş a fost o perioadă bolnav pentru că altfel nu ne putem explica de ce
între 29 aprilie (act nr. 119) şi 22 mai (act nr. 120) nu figurează nici o
înregistrare. El nu participă nici la prima şedinţă a C.N.R Comitatens ţinută
la Satu Mare, în 26 aprilie 1919, foarte importantă pentru destinele
organizării administrative a comitatului Satu Mare •
4
Eliberarea judeţului de către armatele române în luna aprilie 1919

a însemnat şi pentru parohiile Vicariatului zorii unei epoci noi, punându-se
capăt unor suferinţe milenare. Şi din punct de vedere canonic în perioada
imediat următoare Nunţiatura apostolică din Viena a rezolvat nedreptatea
flagrantă făcută faţă de români în anul 1912 cu bula "Christifideles", prin
emiterea adresei nr. 16475 din 10 noiembrie 1919, în care anunţa că papa
Benedict al XV-iea din dragostea sa "cătră credincioşii aceia greco-catolici
de limbă română care locuiesc în parohiile, ce în Bula Apostolică din 7
iunie 1912 „. sunt pomenite ca ţinându-se înainte vreme de diecezele de rit
român şi privind starea lor şi dorind a se îngriji mai bine şi mai cu rod de
binele lor sufletesc, ascultare dând votului Arhiereilor Români, pe parohiile
acelea de rit greco-catolic române patruzeci şi şase la număr „. a hotărât să
le încredinţeze grijei şi zălului Părintelui Episcop de rit greco-român de
1
loc. cit., aci nr. 587-1918. La fel se întâmplă la 13oghiş. Cf. act nr. 15-1919.
~Loc. cit„ aci nr. 44-1918, 6, 72, 80, 84, 89, 92-1919.
'loc. cil.. act nr. 90-1919.
'Cf. lupta românilor „„ p. 534.
184
Oradea Mare, ca Delegatul Sfântului Scaun Apostolic cu facultate
ordinară". Episcopul de Oradea era încredinţat să administreze parohiile
amintite "ca Delegatul Sfântului Scaun şi după înţelepciunea şi dragostea
sa să le ocârmuiască, dându-i şi acordându-i aceluiaşi toate facultăţile ce
dreptul canonic le acordă Ordinarilor". Se anulau, totodată, orice alte
dispoziţii contrare acestui decret'.
În 19 mai 1919 Romul Marchiş, împreună cu George Mureşan,
preotul din Moftinu Mic, s-au numărat printre cei 400 de delegaţi la
Congresul preoţilor români uniţi cu Roma desfăşurat la Blaj "spre a se
sfătui şi organiza în cadrele României Mari, la înfăptuirea căreia ei au
luptat mai mult".
Marchiş a fost ales vicepreşedinte al Biroului care a condus
lucrările şi a vorbit în prima zi, arătând "suferinţele îndurate din partea
asupritorilor şi dorul de libertate ce a izbucnit ca un râu năvalnic, în acel
colţ expus al românismului -cât ce vremile au început să se schimbe"~.
În 22 mai asistăm la reluarea activităţii Vicariatului prin tipărirea
de către vicarul Romul Marchiş a unei circulare care aducea la cunoştinţa
preoţilor vizita Suveranilor României în judeţul Satu Mare, în data de 25
mai, când trebuiau să sosească la Carei. Erau invitaţi să participe toţi cei
care doreau să ia parte la "marele eveniment istoric ... ". Într-adevăr, vizita a
constituit un prilej fericit pentru Suveranii României să-şi cunoască noii
supuşi din partea de nord-vest a Transilvaniei, pentru că cei 50000 de
români veniţi la Carei în 25 mai erau din judeţele Sătmar, Maramureş,
Ugocea, Szabolcs, Săla/.
Este de amintit faptul că la această adunare preotul Leontin Ciula
din Nyiradony (Ungaria), care administra parohia din 11 mai 1919, după
moartea fostului paroh Ştefan Creşneac, s-a prezentat la regele Ferdinand
în fruntea unei deputăţii a românilor din judeţul Szabolcs, "cerând
adnexarea părţilor româneşti din judeţul Szabolcs către România Mare ... " •
4
Cu toate că apăruse decretul papal privind numirea episcopului

Demetriu Radu ca administrator apostolic al celor 46 de parohii româneşti,
constituite în Vicariatul Naţional Român de la Carei, din punct de vedere
legal existenţa acestui organism naţional va înceta doar în momentul
publicării efective a decretului în parohiile amintite, lucru ce se va întâmpla
abia în luna iunie 1919.
1
Muzeul Jude1ean Satu Mare, Colec\ia Mişcarea natională a românilor sătmăreni, inv. 19509.
2
Cf. "Unirea", an XXIX, nr. 103 din 20 mai 1919 şi nr. 106 din 23 mai 1919.
1
Arh. Nai. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Na1ional Român, aci nr. 120-1919.
'lupta românilor ... , p. 534.
185
În acest răstimp Romul Marchiş îşi va continua act1v1tatea
rezolvând problemele curente ale Vicariatului. Cele mai multe probleme se
ivesc bineînţeles în legătură cu salarizarea preoţilor, temă foarte sensibilă
în condiţiile în care, după eliberarea de către armatele române, încă nu era
rezolvată în mod legal problema parohiilor Vicariatului.
Încă în 18 mai Romul Marchiş a trimis o adresă (119-1919)
Consiliului Dirigent prin care cerea congrua pe semestrul I al anului 1919
"pe seama preoţimii Vicariatului Naţional Român din Careii-Mari" • Tot el
1
cerea salarizarea capelanului Ludovic Vida, preot militar demobilizat

precum şi a capelanului Ioan Matei, fost profesor la gimnaziul piarist din
Carei şi care pe timpul războiului a fost oprit "de a mai propune religia şi
limba română, pierzând datorită acestui fapt sumele care i se cuveneau ca
salariu"~.
În ziua de 23 mai 1919 prin două adrese (4870/1919 şi
4984/1919), Consiliul Dirigent îl anunţa pe Marchiş 3 că i s-au asigurat
pentru plata congruei preoţilor Vicariatului, pe semestrul I 1919, suma de
20300 coroane. De asemenea, se alocau încă 45000 de coroane "votate din
partea Consiliului Dirigent Român prin hotărârea sa din 14 aprilie 1919 ca
ajutor de scumpete de câte 900 cor[oane] de fiecare preot în funcţiune" •
4
Prin cealaltă adresă i se cerea întocmirea unui conspect "în dublu

al preoţilor din Vicariat" pentru a se putea împărţi sumele hotărâte de
Consiliul Dirigent în şedinţa sa din 14 aprilie. De asemenea, se cerea lui
Marchiş să trimită date complete despre cei doi capelani din Carei, Ludovic
Vida şi Ioan Matei'.
În 12 iunie Romul Marchiş trimitea nu mai puţin de 3 adrese
Consiliului Dirigent, în care se referea la ajutorul extraordinar primit de
preoţime din partea guvernului maghiar începând cu anul 1911 , în alta
6
dădea datele cerute de Consiliu despre capelanul Ioan Matei iar ultima
7
făcea referiri la preotul Ludovic Vida. Se subliniază faptul că acesta "A

prestat însă serviţii foarte preţioase causei româneşti ca membru în
Consiliul Naţional Român, ajutorând afară de acea foarte mult în cele
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM. fond Vicariatul Na\ional Român, act nr. 130-1919. Precizăm că nu se
păstrea7.ă adresa 119-1919. reconstituirea con\inulului ei fâcându-se după adresa 130-1919.
'Loc. cil„ aci nr. 124-1919. /
Amintim că Marchiş primeşte aceste adrese în 9 iunie şi 11iunie1919!
1
'loc. cil., act nr. 130-1919.

'loc. cil., aci nr. 124-1919.
1
' foc. cil., act nr. 216-1919.
7
Loc. cil., aci nr. 127-1919.
186
bisericeşti subscrisului, fără nici o remuneraţiune ... ". Propunea să i se dea
un ajutor extraordinar, ca şi ajutorul de scumpete de 900 coroane •
1
Fără îndoială că evenimentul central al lunii iunie 1-a constituit

vizita episcopului de Oradea, Demetriu Radu, în parohiile Vicariatului
Naţional, pentru publicarea decretului nr. 16475 a Nunţiaturii din Viena.
Toate autorităţile şi factorii interesaţi au luat măsuri pentru ca această vizită
să constituie un adevărat marş triumfal.
În 12 iunie 191 ~ Demetriu Radu trimite circulara nr. 768-1919 în
care, după ce reamintea de nedreptatea făcută în 1912 Diecezei de Oradea
prin luarea celor 44 de parohii româneşti şi încorporarea acestora episcopiei
de Hajdudorog, precum şi de suferinţele îndurate de români timp de 6 ani,
arată că a venit ziua când " Înduratu-s-au însă bunul Dumnezeu a întoarce
preste tot spre mai bine soartea neamului românesc şi încă aşa cum noi abia
am putut visa şi aştepta. Lume nouă ni s-a arătat şi soarele dreptăţii preste
noi răsărind cu mărire şi-a întins razele sale preste noi. La lumina revărsată
cu atâta strălucire preste noi, era cu neputinţă ca să nu se arate întru toată
puterea şi măreţia sa şi dorinţa viuă şi nestrămutată a Românilor de a se
vedea scoşi de sub stăpânirea Hajdudorogului"~. Erau prezentate apoi
versiunile în latină şi română a decretului nr. 16475, precum şi parohiile
care reveneau la episcopia greco-catolică de Oradea, a căror desăvârşită
"reîncorporare ... la diecezele noastre, după firea lucrului se va putea face
numai după ce se va încheia pacea universală''. La sfârşit, episcopul lansa
un vibrant apel la unire "ca să putem munci cu puteri unite spre mărirea lui
Dumnezeu, spre înflorirea Sfintei Uniri, spre mântuirea de veci a sufletelor
noastre" 3 •
În aceiaşi zi debutau pregătirile pentru vizita episcopului Radu,
întocmindu-se un plan amănunţit al vizitei care trebuia să înceapă în 17
iunie cu sosirea la Valea lui Mihai, urmând să se termine în 26 iunie, la
Moftinu Mic, de unde era reîntoarcerea la Oradea. Planul însoţit de o hartă
a localităţilor pe unde se trecea, este contrasemnat şi corectat în 12 iunie de
către episcopul Demetriu Radu •
4
Acest plan iniţial a suferit modificări, astfel că s-au prevăzut opriri

şi servicii religioase în mai multe localităţi şi s-a mărit numărul zilelor
vizitei care urma să se încheie în 28 iunie la Pocsaj (Ungaria}'. Probabil din
1
loc. cit„ aci nr. 128-1919.
' Muzeul Jud. Satu Mare, Colecţia "Mişcarea natională a românilor sătmăreni'", inv. nr.
20454, p. I.
'Ibidem, p. 4.
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul National Român, aci nr. 139-1919, p. 1-2.
'Ibidem, p. 11-12.
187
cauza primirii extraordinare cu care a fost întâmpinat peste tot, episcopul
şi-a prelungit vizita până în data de 30 iunie 1919.
Tot în data de 12 iunie Romul Marchiş îi informa pe protopopii
din subordinea sa despre planul vizitei episcopului. În fiecare protopopiat
la una din parohii se adunau toţi preoţii şi populaţia locală, slujindu-se misă
pontificală şi citindu-se apoi în mod solemn decretul Nunţiaturii din Viena.
Protopopii erau obligaţi să asigure toate pregătirile necesare precum şi
mijloacele de transport 1•
Din protopopiatul Sanislău se păstrează şi adresele preoţilor care
au răspuns la convocarea protopopului lansată în data de 15 iunie. Unele
dintre aceste adrese redau bucuria parohiilor în preajma unui eveniment aşa
de important. Astfel preotul din Andrid a primit convocarea "Cu mare
mângâiere şi bucurie „."~. Jar cel din Nyiradony (Ungaria) scria: "Cu o
nespusă bucurie am primit înştiinţarea de sub nr. 60/1919 în care ne aduceţi
la cunoştinţă serbarea actului atât de solemn pentru noi cei din parohiile
încorporate la Dieceza Dorogului, şi îndeosebi pentru noi românii
Sabolcieni actul reanecsării după care atâta a trebuit să aşteptăm. Cu cea
mai mare dragoste vom participa şi noi la acest act solemn „." .
Dorim să amintim că inclusiv armata română a luat parte la buna
desfăşurare a acestei vizite episcopale. Se păstrează o adresă a
Comandantului Diviziei I din 15 iunie 1919, în care se indicau precis
localităţile şi unităţile care dădeau onorul episcopului. În oraşe toţi ofiţerii
aveau datoria să ia parte la festivităţi. Răzbate din acest ordin al genralului
Mihăiescu conştiinţa faptului că vizita episcopului Radu va rămâne pentru
totdeauna în istoria poporului nostru: "Domnii Comandanţi de Brigadă şi
de Regimente ţinând seama că această vizită canonică va rămâne un fapt
neşters în istoria bisericii române, sunt rugaţi a da toată importanţa şi fastul
cuvenit acestei solemnităţi, pentru succesul deplin al cauzei noastre
naţionale" 4 • După cum remarca Marchiş, ofiţerii armatei române "au
contribuit nespus de mult la splendoarea acestor serbări, luând măsurile
cele mai estinse pentru onoruri militare pretutindenea, prin treceri de
reviste de onoare, muzică militară cu drapel, defilarea trupelor în mai multe
locuri, care toate au ridicat fastul acestei vizitaţii canonice de o atât de mare
importanţă bisericească şi naţională românească" 5 .
1
loc. cit., act nr. 133 şi 134-1919.
'Muzeul Jud. Satu Mare. Coleqia Mişcarea na)ională a românilor sătmăreni, inv. nr. 20458.
'loc. cit., inv. nr. 204.59.
'loc. cil., inv. nr. 20460.
'Cf. ''Unirea", an XXIX. nr. 144/12 iulie 1919. p. 3.
188
Şi ziarul judeţean "Renaşterea", care apărea la Baia Mare, remarca
modul deosebit în care a fost primit episcopul Radu: "În tot locul a fost o
însufleţire nemaivăzută. D-1 General Olteanu a luat dispoziţiunile ca la
primirea Episcopului să se deie toate onorurile militare fiind acesta un
însemnat act istoric (sub I. n.)" 1•
Vizita episcopului Radu a debutat în data de 17 iunie 1919 cu
oprire în gara Valea lui Mihai, unde a fost aşteptat de o mulţime de popor,
gardă militară, precum şi de Romul Marchiş. Acesta a rostit o cuvântare
înălţătoare în care saluta venirea pentru prima dată a episcopului în zonă:
"Însemnătatea istorică a acestui fericit eveniment o ridică la gradul de
superlativ aceia îmbucurătoare împrejurare, că păseşti Preasfinţite Doamne
întâia dată pe acel teritor, pe care viclenia vrăşmaşilor noştri seculari 1-a
răpit de la sânul dulce de mamă a diecesei şi supus la o mamă maşteră şi
nemiloasă a Diecesei maghiare de Hajdudorog.
Şasă ani de zile de grea încercare am suferit noi părţile acestea sub
stăpânirea sufletească străină care sistematic a lucrat la deznaţionalizarea
noastră, să ne pierdem noi şi urmaşii noştri scumpa, limba noastră
românească". Însă în urma războiului a sosit timpul libertăţii. "Poporul
românesc -continuă Marchiş- a acestor parohii în frunte cu preoţii lor
înţelegând glasul vremurilor, vătămat până la suflet în sentimentul său
românesc de lege şi neam, scuturând în maiestatea sa impunătoare cătuşele
de robie sufletească şi-a îndreptat vocea sa dulce şi rogătoare către leagănul
originei sale, către S[făntul] Scaun Apost[olic] al Romei cerând mângâiere
şi salvare. Voi scumpilor noştri arhierei români ne-aţi mijlocit şi esoperat
desrobirea, eliberarea noastră sufletească şi naţională" 2 • Cuvântarea
sfărşeşte cu tradiţionalul "Bine aţi venit! Binecuvântat cel ce vine în
numele Domnului! Să trăiţi Prea sfinte Părinte la mulţi ani!"
Remarcăm un fapt tulburător. Nici în această cuvântare şi nici în
circulara lui Demetriu Radu nr.768 din 12 iunie 1919 nu se face nici o
referire la Vicariatul Naţional Român de la Carei, nici la calea
revoluţionară de rupere a celor 46 de parohii de la Hajdudorog! Să fie
vorba de o tactică stabilită de comun acord între episcopul Radu şi Romul
Marchiş de a nu mai face referiri la fapte care atentaseră la infailibilitatea
papală, constituind tot atâtea acte de insubordonare?
În această primă etapă, citirea decretului pontifical s-a făcut prima
oară în parohia Văşad unde erau adunaţi preoţii din Şilindru, Voievozi,
Bagamer, Adoni, Curtuiuşeni, Galoşpetreu şi Tarcea 3 .
"Renaşterea"' (Baia Mare), an I. nr. 26/24 iunie 1918. p. J.

1
~ Muz. jud. Satu Mare, colcctia Mişcarea na1ională a românilor sătmăreni. inv. nr. 20461, f. 2.
1
Arh. Na1. Dir. jud. SM. fond Vicariatul Na1ional Român, act nr. 133-1919.
189
Se păstrează în cronica parohiei Sătmărel, descrisă cu lux de
amănunte, vizita episcopului Demetriu Radu în 23 iunie 1919. Vestea vizitei,
preotul Ioan Mihalca a anunţat-o în biserică în data de 22 iunie, poporul "cu
mare bucurie ia la cunoştinţă eliberarea parohiei de la Hajdudorog ... " •
1
În după amiaza zilei de 23 iunie, populaţia localităţii îmbrăcată în

haine de sărbătoare porneşte în procesiune la gară pentru a întâmpina pe
episcop care soseşte seara, la ora 19.00. În sunetul muzicii militare, sosită
de asemenea în trenul militar, în acordurile imnului naţional "Deşteaptă-te
române", procesiunea se îndreaptă spre biserică, unde parohul local a rostit
o cuvântare de bun sosit în care a amintit şi de grelele lupte pe care le-au
purtat românii din aceste părţi pentru a-şi păstra limba, legea şi credinţa~.
A cuvântat apoi episcopul Radu, care a făcut referiri la robia
Hajdudorogului precum şi la decretul pontifical prin care cele 46 de parohii
sunt scoase din această episcopie şi puse sub administrarea episcopiei de
Oradea. Este citit decretul în limba română de către secretarul episcopal
Grigore Pop. Apoi episcopul rosteşte cuvintele prin care reprimeşte parohia
sub administrarea sa: "Şi cu aceasta vă primesc iarăşi în guvernarea mea,
deci nu mai aveţi frică că vi să va strica legea, şi vi să vă băga limba
maghiară în biserică, aţi fost români, v-aţi ţinut limba şi credinţa şi vă
asigurez, că şi de aci înainte veţi trăi ca moşii şi strămoşii voştri în legea şi
3
credinţa străbună, cu dulcea limbă românească" .
După ce se cântă cântece de mulţumire pentru ziua de astăzi,
episcopul dă binecuvântarea poporului, miliţiei şi muzicii militare.
La casa parohială unde se ia cina tineretul cântă "La Mulţi Ani
stăpâne sfinte!", "Imnul regal" şi "Deşteaptă-te române".
Este interesant de urmărit lista persoanelor oficiale care I-au
însoţit pe episcop în parohia Sătmărel: Al. Racoţi, prefectul judeţului,
Augustin Ferenţiu, primarul oraşului Satu Mare, Dariu Pop, revizorul
şcolar al judeţului, dr. Traian Erdelyi, prim pretorul plăşii Satu Mare,
vicarul Romul Marchiş, în total vreo 46 de persoane 4 •
La sfârşit notează preotul: "Astfel s-au sfârşit festivităţile
vizităţiunei episcopeşti, cu care şi poporul a fost foarte încântat, că de 74 de
ani alt arhiereu nu a mai umblat pe aceste plaiuri ... Această vizitaţiune însă
o vor pomeni mult timp cei de azi pentru însemnătatea ei, dezrobirea de la
Hajdudorogul maghiarizator ... " 5 .
1
Parohia Ortodoxă Română Sălmărel, Cronica parohi.:i, ncinv., f. 32v.
~ lhidem. r. 34.
'lhidem. f. 35.
'lhidem, f. 35v-36v.
'lhidem, f. 57-57v.
190
Este demn de subliniat că vizita episcopului Demetriu Radu în
parohiile Vicariatului a reprezentat un succes deosebit. Peste tot, chiar şi în
parohiile în parte maghiarizate din Ungaria, episcopul a avut parte de o
primire între "cele mai însufleţite şi splendide ovaţii" • Vizita canonică se
1
încheie în localitatea Pocsaj (Ungaria) unde Romul Marchiş "i-a adus cele
mai profunde mulţumiri şi omagii [episcopului] în numele celor 46 de
preoţi dezrobiţi de sub stăpânirea străină, precum şi în numele celor 70000
de români din aceste parohii, relevând că P.S. sa Episcopul în răstimp de
două săptămâni vizitând acestea parohii în bisericile mai fruntaşe a servit 9
liturghii pontificale episcopeşti iar în altele oficiul de mulţumită (Te Deum)
ţinând în tot locul în elocinţa lui înălţătoare cuvântări"~.
În timpul vizitaţiei canonice a episcopului, Consiliul Dirigent îi
trimite vicarului Marchiş adresa nr. 6369-1919 din 19 iunie 1919 în care îl
anunţa că prin decretul papal 16475 din I O mai a.c., "cele patruzeci şi şase
de parohii unde până de acuma în aşa numitul vicariat naţional din Careii-
Mari au fost puse în mod provizor -până la reîncorporarea lor definitivă la
diecezele cărora au aparţinut mai înainte sunt puse sub administrarea
apostolică a Preasfinţiei sale".
În urma acestei dispoziţii, Episcopul de Oradea rămâne singurul
"reprezentant legal al intereselor clerului şi instituţilor bisericeşti de pe acel
teritor. Cu aceasta înceată existenta Vicariatului Naţional Român pe care
l-aţi condus în vremuri atât de grele şi de acest prilej ne luăm voie a vă
mulţumi pentru zelul şi însufleţirea patriotică depuse în serviciul acestei
cauze cu adevărat româneşti" .
3
Era o recunoaştere oficială a contribuţiei deosebite pusă în slujba

idealurilor naţionale. Dar această recunoaştere nu 1-a împăcat de loc pe
Marchiş cu gândul că după marile servicii aduse cauzei româneşti, a fost
înlăturat. De aceea, în continuare, asistăm la încercări ale lui Marchiş de a
înfiinţa, de data asta cu acceptul guvernului şi al episcopiei de Oradea, un
vicariat foraneu al Sătmarului.
În I O iulie 1919 el trimite un memoriu Consiliului Dirigent,
Resortul cultelor şi instrucţiunii publice, în care, după ce face referiri la
adresa nr. 6369 din 19 iunie a acestuia, prin care înceta activitatea
vicariatului, informa că episcopul de Oradea "a restituit în întregime status-
quo ante a acestor parohii, cum era întru toate înainte de încorporarea lor la
1
Cf. lupta Românilor ... , p. 534.
'Cf. "Unirea", an XXIX, nr. 144112 iulie 1919.
'Arh. Na). Dir.jud. SM, fond Vicariatul Naţional Român, act nr. 1.18-1919. Adresa a ajuns la
Carei in data de 26 iunie 1919, când incă Marchiş se afla imprcună cu episcopul Radu in
vizita)ia canonică a parohiilor vicariatului.
191
dieceza Hajdudorogului", restituind şi arhidiaconatul Sătmarului iar pe
Marchiş confirmându- I arhidiacon "înzestrat cu toate drepturile şi
jurisdicţiunea arhidiaconală" şi având subordonate 9 protopopiate cu 64 de
parohii. Din această cauză arhidiaconatul Sătmarului este echivalent cu
celelalte vicariate foranee din diecezele greco-catolice române. Subliniind
contribuţia la marea unire, "la care a contribuit cu un picuraş micuţ chiar şi
vicariatul" el roagă Consiliul Dirigent ca la regularea plăţilor preoţimii să
introducă în rândul vicariatelor foranee şi arhidiaconatul Sătmarului" şi
până ce acest arhidiaconat pentru uniformitatea numirilor se va declara
vicariat foraneu ca şi în celelalte dieceze asigurându-i-se tot acele plăţi ca şi
la ceilalţi vicari" 1•
În 16 iulie trimite Consiliului Dirigent o adresă şi un tabel al
preoţilor despre modul cum a cheltuit banii primiţi prin adresa nr. 4870-
1919 pentru distribuire în contul congruei şi ajutorului de scumpete, în care
Marchiş semnează cu titlul de vicar2 . El folosea acest titlu şi în relaţiile cu
autorităţile judeţene, după cum rezultă dintr-o adresă trimisă Prefecturii
judeţului Satu Mare, în care după ce înfăţişează problemele cu care se
confruntă în catehizarea elevilor români de la diferitele şcoli din oraş
(liceul piarist, şcoala de fete, şcoala de meserii), cere înfiinţarea încă a unui
post de preot-capelan la Carei având un salariu corespunzător. Cere, de
asemenea, intervenţia Prefecturii pe lângă Consiliul Dirigent3. În aceeaşi zi
Prefectura judeţului trimitea adresa nr. 3631 /1919 Consiliului Dirigent, în
care făcea cunoscută trimiterea adresei vicarului Romul Marchiş "cu
rugarea ca să binevoiţi în înţelegere cu episcopul Oradei Mari -a decide
sistematizarea unui post de al 2 lea catehet ataşat vicariatului din Careii
Mari... Interese de ordin naţional-educativ pretind această satisfacere
tocmai aici, unde elementul românesc a fost pe calea completei sale
desfiinţări" . De remarcat faptul că organele administrative judeţene
4
recunoşteau încă atât vicariatul cât şi pe vicar!

Tot în 16 iulie Marchiş semnează cu titlul de vicar-paroh o altă
adresă către Comenduirea Pieţii din Carei 5 • Remarcăm, de asemenea, că o
serie de parohii i se adresează încă cu titlul de vicar: Mădăras, Odoreu,
Boghiş •
6
'loc. cil., act nr. 135-1919.

'loc. cil„ aci nr. 142-1919.
'loc. cil„ aci nr. 143-1919.
4
Arh. com. SzSzB, fond Prcfeclurajudctului şi oraşului Satu Mare, IV B-751, 3631-1919.
; Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicarialul National Român, act nr. 145-1919.
''loc. cil„ act nr. 149, 151, 336-1919.
192
La 12 august 1919 Romul Marchiş expediază un nou memoriu
Consiliului Dirigent, în care cere ca "la regularea plăţilor preoţeşti" să fie
"egal socotit cu ceilalţi vicari din celelalte dieceze". Cere, ţinând seama de
serviciile aduse cauzei naţionale româneşti, precum şi pentru faptul că a
suferit "pagube asemenea considerabile prin persecutare politică ... pentru
ţinuta naţională românească", să i se dea retroactiv pe 7 luni cât a
funcţionat vicar, leafa pe care o au vicarii independenţi • Drept răspuns, în
1
25 august 1919, prin ordinul nr. 10500-1919 a Resortului Cultelor, i se

atribuie suma de 6000 de coroane iar preotului Ludovic Vida 3000 coroane
"pentru serviţiile făcute în jurul înfiinţării şi conducerii Vicariatului
Naţional Român din Careii-Mari" •
2
Şi în continuare mai găsim documente pe care Marchiş le

semnează atribuindu-şi titlul de vicar. Aşa este telegrama trimisă în 24
august în numele clerului şi poporului vicariatului român din judeţul Satu
Mare regelui Ferdinand 3 sau adresa expediată revizorului şcolar judeţean
Dariu Pop, în care cere ca profesoara Elisabeta Andrasi să poată preda mai
departe la şcoala de fete, deoarece era de acord să depună jurământul de
credinţă faţă de rege •
4
În a doua parte a anului nu mai asistăm la alte încercări ale lui

Marchiş de a înfiinţa un Vicariat al Sătmarului, aceasta şi datorită faptului
că el a luat parte la alegerile parlamentare, din partea Partidului Naţional
Român, candidând pentru postul de senator de Carei • El a şi fost ales cu
5
unanimitate senator în primul Parlament al României Mari, alegătorii

acordându-i votul ca o recunoaştere a meritelor pe tărâmul luptei pentru
• 6
unire.
În decembrie 1919 îl găsim printre semnatarii memoriului adresat
Înaltului Consiliu Suprem Aliat de la Paris de un grup de parlamentari din
nord-vestul României, în care se punea din nou problema unor parohii
româneşti care aparţinuseră Vicariatului Naţional şi care acum urmau să fie
încorporate Ungariei: Csegold, Porcsalma, Csengerujfalu, Nyirabrany,
Nyiracsad, Nyiradony, Almosd, Bagamer, Nagyleta, Pocsaj, Vertes,
Hosszupalyi. Se cerea rectificarea frontierei cu Ungaria astfel ca aceste
1
loc. cit., act nr.150-1919. Actul este scris la Sibiu unde Romul Marchiş plecase pentru a-şi
lămuri situa\ia.
2
loc. cit.• act nr. 217-1919.
J loc. cit., act nr. 164-1919.
'loc. cit., act nr. 303-1919.
; Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent I Administraţia Generală., dos.
3/1919, f. 41.
" Arh. Na(. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Na\ional Român, act nr. 61-1920. El primeşte
concesiune canonică de a candida prin adresa nr. 2448-1919 a episcopiei de Oradea.
193
localităţi să aparţină României pentru că ele "s-au expus atât de tare pe
lângă cauza românească [încât] nu pot să rămână în Ungaria iară la noi
prigoniri şi asupriri" 1•
În privinţa Vicariatului Romul Marchiş a mai întocmit două
memorii adresate ministrului cultelor şi artelor. Primul datează din 20 mai
1920 şi îl semnează atribuindu-şi titlul de "Vicarul părţilor sătmărene,
senator" şi făcea iarăşi referire la faptul că încă nu s-a luat nici o măsură
pentru acordarea salariului de vicar oficiului ecleziastic sătmărean. Cere, de
asemenea, un ajutor extraordinar personal în valoare de 24000 lei "cu atât
mai vârtos ... că a fost vicar naţional dezbinat de Hajdudorog" şi a condus
acest vicariat "independent de orişice eparhie în răstimp de 7 luni cu
aprobarea fostului Consiliu Dirigent" 2 • Ultimul memoriu datează din 24
noiembrie 1921 şi îl semnează de această dată doar cu titlul de
"Arhidiaconul părţilor sătmărene, senator". Prezintă amănunţit situaţia
celor 6 vicariate foranee şi arhidiaconate care există în eparhiile române.
Împreună cu vicarul Maramureşului a mai înaintat un memoriu ministerului
pentru ca cei 6 titulari ai Vicariatelor şi Arhidiaconatului părţilor sătmărene
"să fie încadraţi cu o leafă mai mare ca şi protopopii", petiţie respinsă pe
motiv că titlurile de vicar şi arhidiacon sunt doar onorifice constituind
distincţii bisericeşti. În interesul acestei cauze revine acum dorind să
demonstreze "că atribuţiile posturilor susmenţionate sunt incontestabil mai
multe şi mai superioare (sic!) ca şi cele ale protopopilor" 3 , prezentându-şi
apoi atribuţiile de arhidiacon aşa cum reieşeau ele din decretul de denumire
ca arhidiacon din 1 ianuarie 19094 . "Din toate acestea -continua Marchiş
incontestabil, să dovedeşte că oficiile arhidiaconale actuale nu sunt numai
titluri onorifice şi distincţiuni bisericeşti ci sunt oficii cu grea
responsabilitate şi înpreunate cu multă muncă şi trudă". El aminteşte că
avea în subordine 9 protopopiate cu 61 de parohii şi 59716 credincioşi 5 . La
sfărşit, cerea din bugetul statului să se stabilească pentru arhidiacon "leafa
în dublu a protopopilor, precum şi o sumă oareşcare lunară şi diurnele de
reprezentaţiune" •
6
Vor mai trece aproape 2 ani până când meritele deosebite ale lui
Romul Marchiş vor fi recunoscute şi el va primi în sfărşit titlul de "vicar
foraneu pentru Arhidiaconatul părţilor sătmărene" din partea noului
1
lupta Românilor ... , p. 534.
'Arh. Na\. Dir.jud. SM, fond Vicariatul National Român, act nr. 53-1920.
1
loc. cit., act nr. 231-1921, p. I.
4
Ibidem, p. 4.
'Ibidem.
''Ibidem, p. 5.
194
episcop de Oradea, Valeriu Traian Frenţiu, în data de 22 septembrie 1923.
Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoţie, episcopul, tot ca o
recunoaştere a meritelor în lupta pentru unitate naţională şi apărarea religiei
strămoşeşti, a distins şi pe alţi preoţi care aparţinuseră vicariatului: Alexa
Pop (arhidiacon onorar), lgnaţiu Szabo (arhidiacon onorar), Ludovic Vida
(vice-arhidiacon onorar şi asesor consistorial), Comei Abrudan (vice-
arhidiacon onorar), Comei Darabanth (vice-arhidiacon onorar), Aurel
Mureşan (vice-arhidiacon onorar), Demetriu Pop (dreptul de a purta brâu),
Ştefan Taşiedan (brâu), lgnaţiu Chirvai (denumit paroh), Iuliu Pop
(paroh) 1•
Abia în anul 1927 se va pune capăt problemelor create prin bula
"Christtfideles" din anul 1912, prin Concordatul încheiat între România şi
Sfântul Scaun al Romei, eveniment care a semnificat totodată şi întoarcerea
definitivă, sub administrarea episcopiilor de Oradea şi Gherla, a parohiilor
fostului Vicariat Naţional Român 2 .
Constituită încă de la început - după cum remarca şi profesorul
Vasile Vesa - cu clare scopuri politice, urmărindu-se interzicerea folosirii
limbii române în serviciul religios şi în administraţia bisericească,
episcopia de Hajdudorog a provocat grave probleme în societatea
transilvăneană • Adunări de protest, condamnări la închisoare a
3
protestatarilor, campanii de presă pro şi contra acestei episcopii, un

sentiment general de frustrare în rândul opiniei publice româneşti, atât din
Transilvania cât şi din România, un intens proces de maghiarizare, iată
doar câteva dintre urmările nefaste ale înfiinţării episcopiei de Hajdudorog.
Izbucnirea războiului a însemnat pentru moment o atenuare a
rezistenţei româneşti împotriva Hajdudorogului, rezistenţă care însă în
toamna anului 1918 se va transforma într-un torent revoluţionar care va
şterge orice urmă de legătură între români şi această episcopie.
Constituit pe fundalul revoluţiei române din anul 1918, Vicariatul
Naţional Român Greco-Catolic de la Carei a semnificat o formă unică de
exprimare a dreptului poporului român la autodeterminare şi din punct de
vedere religios. De la început vicariatul a simbolizat un organism naţional
şi confesional românesc, strâns integrat în celelalte forme organizatorice
ale mişcării pentru unire. Mai mult pentru perioada lunilor februarie-aprilie
1919, când teroarea se dezlănţuise împotriva românilor, Vicariatul a
1
Muz.jud. Satu Mare, fond Mişcarea naţională a românilor sătmăreni, inv. nr. 21112, f. 1-2.
2
Ioan Georgescu, op. cit„ p. 310.
J Cf. Vasile Vesa, Ecoul creării episcopiei de Hajdudorogh în unele cercuri politice şi
diplomatice europene, în "Centenar Muzeal Orădean", Oradea, 1972, p. 391.
195
reprezentat singurul organism naţional care a funcţionat în partea
neeliberată a comitatului Satu Mare.
Totodată Vicariatul se constituie şi într-un model al felului cum au
înţeles românii sătmăreni să asocieze două dintre marile deziderate ale
vremii: libertatea naţională şi libertatea religioasă. El şi-a desfăşurat
activitatea pe baza principiilor proclamate de Marea Adunare Naţională de
la Alba Iulia, acţionând pentru soluţionarea problemelor credincioşilor
romani sătmăreni, reorganizarea învăţământului în limba română,
reorganizarea administraţiei bisericeşti, reprezentarea intereselor româneşti
în dialog cu autorităţile, etc. Trebuie remarcat că în fruntea acestei mişcări
s-au aflat preoţi de o înaltă probitate morală, dăruiţi ideilor naţionale, care
au ştiut să acţioneze în sensul canalizării avântului revoluţionar al
credincioşilor înspre marele deziderat al românilor de pretutindeni: Unirea.
Din această galerie se desprind figurile luminoase ale lui Romul Marchiş,
Gheorghe Mureşan, Alexa Pop, Ioan Mihalca, Demetriu Pop, Iuliu Pop,
Ioan Puşcaş, ş.a.
În fine, constituirea Vicariatului Naţional Român reprezintă un
exemplu al luptei hotărâte a românilor sătmăreni pentru a anula urmările
nefaste ale actului înfiinţării episcopiei maghiare a Hajdudorogului şi, de
asemenea, o demonstraţie a faptului că suveranitatea poporului este mai
presus de orice legi ecleziastice nedrepte.
"Blestemul" Hajdudorogului, după cum bine era caracterizat în
presa vremii, s-a materializat în ceea ce ne priveşte, în pierderea a 12
parohii româneşti care au rămas în urma tratatului de la Trianon Ungariei şi
ai căror credincioşi au fost pierduţi pentru totdeauna de către naţiunea
română. Spectrul Hajdudorogului a fost la fel de acut şi în anii Dictatului
da la Viena ş; numai sfărşitul războiului în defavoarea Ungariei a
împiedicat o nouă ofensivă în vederea refacerii episcopiei din anul 1912.
Vicariatul Naţional Român din Carei va rămânea întotdeauna în
memoria posterităţii ca un exemplu luminos al luptei înaintaşilor noştri
pentru apărarea credinţei şi a limbii române.
196
8. Ţinuturile sătmărene În anul 1919. Integrare şi particularităţi.
Deşi la I Decembrie 1918 cei 117 delegaţi oficiali trimişi de

ţinuturile sătmărene la Alba Iulia s-au numărat printre cei mai hotărâţi
susţinători ai unirii necondiţionate cu România 1, au trebuit să mai treacă
încă cinci luni până când cea mai mare parte a ţinuturilor sătmărene au fost
eliberate de către armata română. Din această cauză procesul de integrare al
ţinuturilor sătmărene în cadrele statului naţional unitar a fost întârziat, el
desfăşurându-se lent şi cu multe dificultăţi. Nu trebuie uitat nici faptul că
Sătmarul a fost aşezat în apropierea teritoriului de luptă al armatei române,
element care n-a fost propice normalizării situaţiei.
În altă ordine de idei, Satu Mare a constituit un model al felului în
care guvernele maghiare, după I Decembrie 1918, au ştiut, încetul cu
încetul, să-şi revină din şocul revoluţiei din lunile octombrie şi noiembrie şi
mai mult a încercării lor, din fericire nereuşite, de a schimba cursul istoriei.
Este meritul armatei române, care, prin forţa armelor, a reuşit să destrame
ceea ce politicienii maghiari încercaseră să construiască cu migală şi, de ce
să nu recunoaştem, cu abilitate, în lunile decembrie 1918 -aprilie 1919. Iar
atunci când diplomaţia nu a reuşit, s-a folosit fără scrupule forţa pentru a
înăbuşi aspiraţiile populaţiei româneşti 2 • Şi în această privinţă, prezenţa
unei divizii secuieşti pe meleagurile Sătmarului a făcut ca populaţia
românească să cunoască din plin un regim de teroare, instalat în zonă mai
ales după luna ianuarie 1919.
Asistăm în această primă perioadă Ia confruntarea a două tendinţe
majore. Pe de o parte, dorinţa populaţiei româneşti de a accede la o viaţă
liberă, unitară în cadrul României, iar pe de altă parte la eforturile
maghiarilor, indiferent de clasă socială, religie, partid politic, de a conserva
cadrele statului maghiar din trecut. Pentru realizarea acestui deziderat nu
s-a precupeţit nimic, folosindu-se orice mijloc.
Din punct de vedere politic, social şi administrativ asistăm în
ţinuturile sătmărene la un proces contradictoriu: pe de o parte încercările
autorităţilor republicane maghiare de a-şi impune autoritatea şi a opri
derularea proceselor revoluţionare care bulversau societatea sătmăreană, iar,
pe de altă parte, la încercările populaţiei româneşti de a da curs aspiraţiilor
de libertate şi unitate naţională. Aceste două procese se vor confrunta în
cursul lunii ianuarie, câştig de cauză având autorităţile maghiare, care între
timp depăşiseră situaţia explozivă din luna noiembrie, iar prin atragerea
Ştefan Pascu, faurirea statului naţional unitar român, voi. II, Bucureşti, 1983, p. 181-182
1
'Cf. Gh. Iancu, G. Cipăianu, op. cit. p. 238-239.
197
vechilor organe ale administraţiei îşi
impuneau constant voinţa în toate
localităţile judeţului.Din luna ianuarie I 9 I 9 se derulează un proces în care
autorităţile folosesc inclusiv forţa pentru a înăbuşi aspiraţiile populaţiei
româneşti. Numai intervenţia armatei române a pus capăt unui proces care
ar fi putut deveni extrem de periculos pentru unitatea naţiunii române.
În primul rând, eforturile organelor centrale, dar şi a celor locale,
s-au îndreptat în patru mari direcţii după trecerea valului revoluţionar din
luna noiembrie: alegerea unor organe politice locale capabile să impună
aplicarea politicii promovate de alianţa care conducea Ungaria, măsuri
urgente de a repune vechea administraţie în funcţie, o abilă şi intensă
propagandă desfăşurată în rândurile populaţiei româneşti împotriva unirii
cu România, măsuri militare de consolidare a liniei de armistiţiu dar şi în
restul comitatului, combinate cu măsuri severe luate împotriva românilor
care mai îndrăzneau să-şi susţină idealurile de libertate şi unitate.
În ceea ce priveşte puterea politică trebuie ţinut seama că noua
forţă care conducea Ungaria în această perioadă este o alianţă în care, pe
lângă socialişti, mica burghezie progresistă şi centristă, se aflau şi
reprezentanţii vechii clase conservatoare 1• Datorită acestui fapt, vechea
administraţie, acolo unde nu a fost alungată de popor şi de soldaţii reîntorşi
de pe front, a rămas la post împiedicând cu toate puterile schimbările, lucru
de altfel remarcat şi de Jăszi Oszkăr, când, în I O decembrie 1918, îi scrie
lui Kărolyi că "legile se fac încet şi în punerea lor în aplicare nu este nici o
şansă pentru că ideile aparatului puterii au rămas cele vechi. Nu este nici un
semn al organizării puterilor populare pentru formarea unei vieţi publice
democrate" 2 •
Mai trebuie remarcat că însuşi Kărolyi Mihăly, deşi era adeptul
unei largi autonomii pentru popoarele nemaghiare precum şi pentru
acordarea de drepturi democratice, era intransigent atunci când era vorba de
integritatea graniţelor Ungariei milenare, lucru afirmat atât în manifestul
din 23 noiembrie, când se adresează "tuturor popoarelor din Ungaria care
nu vorbesc ungureşte ... " 3, dar mai ales în 9 decembrie 1918, când declara
că nu recunoaşte deciziile de la Alba Iulia şi nici autoritatea Consiliului
Dirigent, deoarece acestea veneau în contradicţie cu armistiţiul de la
1
Cf. l'eher Andrâs, Erdely es a= 1918-19-es magyar politika kerdeshe=. în "Tanulmânyok
Erdely ti\rtcneleriil, Szakmai konferencia Debrecenben 1987 oktober 9-10", Debrecen, 1988,
p. 145.
! Ibidem.
'Ibidem.
198
Belgrad, prin care se menţinea administraţia maghiară în teritoriile
transilvănene. El condamna "cu asprime" cele hotărâte la Alba Iulia'.
Referitor la starea politică, economică şi administrativă din
comitatul Satu Mare sunt deosebit de interesante răspunsurile organelor
administrative, la o circulară trimisă de ministrul de interne de la
Budapesta. Circulara nr. 2067 din 12 februarie 1919, cuprinzând 23 puncte,
era adresată comisarilor guvernamentali din fiecare comitat şi era menită să
contribuie la o bună informare a noului guvern instalat în 19. I. 19192, dar
şi la o evaluare corectă a situaţiei din teren pentru a se putea lua viitoare
măsuri de urgenţă. Întrebările se refereau la întărirea spiritului republican,
mişcările antirevoluţionare, atitudinea poporului faţă de vechile clase
dominante şi vechile autorităţi, audienţa partidelor politice în rândurile
maselor, atitudinea muncitorilor faţă de muncă şi autorităţi (nu mai puţin de
5 întrebări )3 .
Dacă ar fi să luăm în seamă afirmaţia lui Pamfil Şeicaru că "statul
major intelectual al lui Kârolyi a devenit statul major al lui Bela Kun" 4 ,
atunci putem considera că acest chestionar reprezintă, de fapt, un prim pas
spre dictatura comunistă care a fost instaurată nu peste mult timp.
Toate rapoartele sunt unanime în ceea ce priveşte inexistenţa unor
stări revoluţionare. Trecuse deja seismul din luna noiembrie 1918.
Atitudinea poporului faţă de vechile clase dominante nu mai este cea din
primele zile ale revoluţiei, spiritele potolindu-se, aşa cum raporta prim
pretorul plăşii Şimleu 5 • În Şimleu Silvaniei mai exista "ici colo ură
ascunsă, înăbuşită ... " împotriva vechilor orânduieli sau în plasa Tăşnad se
constata o atitudine "de respingere, dar nu ameninţătoare" faţă de vechile
clase conducătoare 6 •
În plasa Ardud oamenii "sunt neîncrezători faţă de moşieri,
stimează preoţii confesiunilor reformate şi romano-catolice, dar populaţia
română mai puţin" •
7
În plasa Satu Mare şi oraşul Carei atitudinea era de antipatie sau

chiar nepăsare faţă de vechile clase8 .
1
Cf. În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Bucureşti, 1994,
p. 114 şi Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional
unitar român, 1918-1921, Cluj Napoca, 1985, p. 25
2
Blil!!ny Jozsef, op. cit., p. 82. Jumătate din membrii cabinetului erau noi.
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , nr. 1731919.
' Pamfil Şeicaru, Românii în marele ră=boi, Bucureşti, 1994, p. 348
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 3/1929.
''loc. cit., act nr. 290/1919.
7
"Loc. cit., aci nr. 4311919 şi 8/1919.
199
Este interesant de menţionat că în zona Careiului familia contelui
Kărolyi care stăpânea aproape tot terenul agricol, era privită chiar cu
simpatie de oameni, deoarece "au dat atâtea avantaje muncitorilor şi
slujitorilor şi aşa de uman s-au comportat cu ei în timpul războiului, că
aceştia nu au avut motive să se plângă sau să fie nemulţumiţi" •
1
În afară de plasa Crasna unde "dispoziţia generală a poporului este

pentru convocarea adunării constituante cât se poate de curând" , în rest,
2
peste tot există o stare de indiferenţă sau apatie faţă de această problemă.
Nici socialiştii, foarte activi în judeţ, nu prea doreau alegerea unei adunări
constituante care le-ar fi încurcat planurile de preluare a puterii . În strânsă
3
legătură cu această chestiune este şi atitudinea poporului faţă de posturile

de conducere de la sate şi oraşe. Peste tot, atunci când se ţin alegeri, sunt
aleşi oameni simpli, în general soldaţi reîntorşi de pe front. În plasa
Şimleului "în cazul alegerilor, conform dreptului general de a alege, ca
demnitari ai comunelor ar fi votaţi soldaţii reîntorşi din război" • În plasa
4
Satu Mare cele mai mari şanse le-ar fi avut candidaţii Partidului Ţărănesc şi
a celui Social-Democrat: "cel din urmă ar intra, faţă de numărul
simpatizanţilor, mai puternic din cauza organizării mai bune şi a
comportamentului necruţător". 5
Principala forţă politică, bine organizată în tot comitatul, era
Partidul Social Democrat, lucru remarcat de altfel şi de documente • Ziarele
6
vremii ~omenesc mereu despre adunările acestui partid în această

perioadă . Este interesant de remarcat că unul dintre cei mai activi
propagandişti ai socialiştilor la Satu Mare a fost pictorul Aurel Popp, o
8
distinsă personalitate a artei româneşti contemporane .
De pildă organizaţia social-democrată din zona Careiului avea
3600 de membri, din care 97 la fabrica de cânepă din Berveni, 130 membri
la Ciumeşti, 345 membri la Ghenei şi 270 la Urziceni • Că cifrele nu sunt
9
exagerate ne-o dovedeşte şi informarea oficială a primarului oraşului Carei,
1
'loc. cil., act nr. 1/1919.
'loc. cit., act nr. 43/1919.
4
'loc. cit., act nr. 43/1919.
"loc. cit., aci nr. 8/1919.
7
"Szalmar es videke", nr. 50/16 dec. 1918, "Szatmari Nepszava", nr. 14121 ian. 1919, idem,
nr. 38/16 februarie 1919, "Szatmares videke", nr. 7/17 febr. 1919.
" Aurel Popp, E= is efet volt, Cluj-Napoca, 1977, passim.
9
"Nepakarat", an I, nr. 1/18 februarie 1918.
200
de unde rezultă că numai aici există aproape 1000 de membri ai Partidului
Social-Democrat'.
Acest rol crescând în viaţa politică a Partidului Social Democrat se
reflectă şi în componenţa noului Consiliu Popular care se formează în 12
februarie 1919 şi din care fac parte 4 socialişti: Matolcsy Lajos, Jellinek
Ede, Topa Ioan, Kolczer Aladar. Din partea partidului lui Karolyi
participau tot cei din trecut: Belteky Lajos, Thurmer Albert, Miko Laszlo şi
Kerekes Istvan. Partidul radical era reprezentat de dr. Tanody Marton şi
Hunek Emil. Interesant este faptul că apare şi numele lui Iosif Şutai, fost
participant la Alba Iulia, din partea C.N.R. comitatens, fapt care reprezintă
doar o opţiune individuală a acestuia şi nu a Consiliului Naţional Român,
care în această perioadă, după cum vom vedea, îşi încetase activitatea .
2
Potrivit noii legislaţii în vigoare, marea majoritate a membrilor

noilor Consilii populare, erau numiţi de comisarul guvernamental Makray
Mihaly, după cum rezultă din adresa nr. 1/1919 pe care acesta o trimite
primarului oraşului Şimleu Silvaniei, prin care îi numeşte pe cei 11 membri
ai consiliului, dintr-un tabel de 18: Boloni Sandor, Farkas Odon, Gaspar
Gyula, B. Jozsa Gyula, dr. Keller Samu, Leopold Gyula, Lipcsey Gyula, dr.
Nagy Lajos, Stenberg Ignacz, Szabo Gyorgy şi Szaplonczay Sandor 3 •
În 1 martie 1919 s-a desfăşurat şi adunarea propriu-zisă de
constituire a Consiliului popular al oraşului Şimleu Silvaniei, care a
respectat cele hotărâte de comisarul guvernamental, deşi aceasta a stârnit
împotrivirea social-democraţilor, care, prin Leopold JOszef, au protestat
"împotriva formării Consiliului popular unde nu este îndeajuns reprezentat
4
Partidul Social Democrat" •
O problemă importantă care s-a pus în această perioadă a fost şi
depunerea jurământului de credinţă faţă de Republica Ungară. După ce,
într-o primă fază, în luna decembrie 1918, au depus jurământul funcţionarii
de stat, în luna februarie s-a pus această problemă şi pentru alte categorii
ale populaţiei. Vizaţi au fost în primul rând preoţii tuturor confesiunilor. În
27 februarie 1919 comisarul guvernamental trimitea un ordin circular prim
pretorilor plăşilor Mateszalka, Csenger, Satu Mare, Ardud, Seini,
Fehergyarmat, Oaş, Tăşnad, Şimleu Silvaniei, Crasna precum şi primarului
din Şimleu Silvaniei, de a se proceda imediat la depunerea jurământului
faţă de republică din partea preoţilor romano şi greco-catolici, precum şi a
1
Arh. corn. SzSzB. fond "Prefectura ... , aci nr. 8/1919.
2
"Szarnos". nr. 38/13 febr. 1919 şi "Szatrnares vido!ke", nr. 7/17 februarie 1919, p. 2.
1
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , aci nr. 1111919.
' loc. cil., act nr. I 00311919.
201
membrilor ordinelor călugăreşti 1 • Acest ordin era întărit în ziua următoare
printr-o dispoziţie a Ministrului Cultelor adresat arhiereilor cultelor
evanghelic-reformat, evanghelic-augustan, unitarian, ortodox-sârb şi greco-
catolic român de a trece imediat la depunerea jurământului de fidelitate faţă
de noua Republică Ungară 2 •
Sigur că aceste ordine n-au provocat nici o reacţie din partea
cultelor cu preoţi maghiari, care au trecut imediat la depunerea
jurământului. În ceea ce priveşte biserica greco-catolică română din Satu
Mare, ea a tergiversat cât a putut această problemă, urmând ca în data de 31
martie 1919 să fie depus jurământul de credinţă de către preoţi, în faţa
comisarului guvernamental 3 •
Acest fapt a creat în rândurile preoţimii probleme serioase de
conştiinţă care după ce juraseră credinţă Consiliului Dirigent se întrebau,
pe bună dreptate, "De două ori a mă jura mă pot?" 4 .
Dictatura bolşevică a adus un deznodământ fericit pentru această
problemă, noua putere lăsând la o parte jurământul de credinţă faţă de
Ungaria, temporar având alte priorităţi.
Din punct de vedere administrativ, ţinuturile sătmărene au fost
confruntate în continuare cu marile greutăţi, generate în principal de dorinţa
vechii administraţii de a se menţine la putere cu orice preţ. Sigur, trebuie să
recunoaştem că s-au încercat unele schimbări în administraţie. Astfel, a fost
numit în fruntea comitatului, comisarul guvernamental Makray Mihaly,
personalitate necompromisă în vechiul regim. Tot în cursul lunii
decembrie, după cum rezultă din raportul subprefectului ţinut în faţa
Comisiei administrative, s-au numit noi prim pretori în fruntea plăşilor5 .
În această perioadă încep şi numirile masive de notari în
localităţile şi cercurile comitatului, după ce în perioada anterioară aceştia
fuseseră fugăriţi de populaţia înfuriată de fărădelegile lor din timpul
războiului. Trebuie să remarcăm grija guvernului pentru aceşti funcţionari,
din moment ce, prin două ordine, unul din I O decembrie 1918, iar al doilea
din I O ianuarie 1919, notarii primeau ajutoare ajungând până la 20 coroane
zilnic 6 , şi aceasta în condiţiile când plata unui muncitor, pentru 12 ore de
muncă, era de 20 de coroane! Atitudinea aceasta binevoitoare a noilor
1
2
'Arh. Naţ. Dir.jud. SM, Fond Vicariatul National Român Carei, aci nr. 1087/1919.
4
Cazul preotului greco-catolic Demetriu Papp din Boghiş, loc. cil., act nr. 115/1919.
' Arh. com. SzSzB, Comisia administrativă a judeţului Salu Mare, IV A 754, act nr.
0045/1919.
"loc. cil., fond Prefectura ... , act nr. 155.288/1918 şi 22/1919.
202
guvernanţi i-a încurajat şi mai mult pe notari care se organizează în această
perioadă în două asociaţii: "Asociaţia notarilor din comitatul Satu Mare" şi
"Consiliul Notarilor din comitatul Satu Mare", care aveau drept scop
despăgubirea de către stat a pierderilor suferite de către ei în timpul
revoluţiei şi sprijin pentru ocuparea posturilor vacante de notari comunali şi
cercuali, adresând în acest sens mai multe memorii comisarului
guvernamental, guvernului, comisiei administrative 1•
Este clar că tactica lor a avut succes de vreme ce în lunile ianuarie-
martie începe o adevărată rotaţie a cadrelor în ceea ce îi priveşte pe notari,
care sunt numiţi în alte localităţi decât acolo de unde fuseseră alungaţi, în
speranţa că oamenii nu le cunoşteau trecutu1 2 . Dăm câteva exemple din
această adevărată rotaţie de cadre înfăptuită de guvernul republican:
Litauszky Pal din Valea Vinului mutat la Vetiş, Szekely Emo de la Jeder
(Ungaria) mutat la Doba, Brandt Dezso, alungat de cetăţenii din Urziceni în
luna ianuarie 1919, mutat la Sânmiclăuş, Levay Peter, notarul din Femeziu,
mutat la subprefectură, etc. Sunt o mulţime de notari alungaţi mai ales din
Comitatul Hunedoara care primesc posturi în localităţi din Sătmar: Apa,
Medieşu Aurit, Pomi, Cicârlău, Crucişor3 . Mai grav este faptul că în marea
lor majoritate, deşi erau numiţi în comune româneşti, nu cunoşteau limba
română. Nu este de mirare că, în general, atitudinea populaţiei, sesizată de
documentele oficiale, este de respingere sau chiar de ură faţă de notari. În
plasa Satu Mare, la 26 martie 1919, prim-pretorul constata că: "Despre
reîntoarcerea notarilor izgoniţi nici până astăzi nu vrea să ştie poporul"4 .
Primarul din localitatea Doba scria în 15 martie 1919, că locuitorii "se
comportă duşmănos cu toţi funcţionarii cu care are legătură directă". În 27
februarie 1919, în plasa Crasna, poporul încă "solicita în primul rând
înlăturarea foştilor notari" .
5
Şi în învăţământ avem cam aceeaşi situaţie. Învăţătorii nu ştiau

limba română, iar cei alungaţi pentru cooperarea lor prea zeloasă cu
autorităţile în timpul războiului sunt numiţi în alte localităţi. Furia
'Loc. cit., act nr. 1973/1919 şi 1971/1919.

' Dăm, mai jos, câteva din documentele care se referă la această rota) ie şi care se allă în fondul
Prefecturii: act nr. 86, 72, 801, 148, 478, 454, 2848. 664, 635, 1220. 1982, toate datând din
anul 1919.
'loc. cit., act nr. 701/1919, Este vorba de un ordin al Ministerului de Interne (nr. 600 din 7
februarie 1919) prin care se făceau nu mai puţin de JO numiri de notari.
'loc. cit., act nr. 43/1919.
'loc. cit., act nr. 2/1919.
203
locuitorilor s-a îndreptat în multe sate împotriva şcolilor primare de stat şi a
grădiniţelor, percepute ca principalii piloni ai procesului de maghiarizare •
1
Problema principală căreia au trebuit să-i facă faţă atât autorităţile

locale, cât şi cele centrale în această perioadă, a fost înaintarea lentă a
armatei române, care la începutul lunii ianuarie ajunge în imediata
apropiere a Sătmarului, ocupând partea sa nord-estică (zona Baia Mare),
zona Sighetului Marmaţiei şi zona Zalăului. Acest eveniment a avut
consecinţe uneori grave, din toate punctele de vedere, asupra populaţiei
româneşti.
În primul rând, din punct de vedere teritorial, prin ocuparea
Zalăului, plasele Şimleu, Crasna şi Tăşnad din judeţul Sălaj sunt înglobate,
prin telegrama nr. 2118 din 17 februarie 1919 a Ministerului de Interne,
Comitatului Satu Mare şi sunt puse sub conducerea comisarului
guvernamental Makray Mihai/.
Se creează, în acelaşi timp, şi o stare de nesiguranţă mai ales în
rândul populaţiei maghiare care este receptivă la zvonurile alarmiste şi
uneori fanteziste despre comportamentul trupelor române, lansate de către
autorităţi sau de către refugiaţi, care se aşează în număr însemnat în
localităţile Sătmarului. Acest fapt îl determină pe comisarul guvernamental
Makray Mihaly să plece la Baia Mare în 15 februarie 1919 pentru a se
întâlni cu comandantul trupelor române staţionate aici, unde a primit
asigurări că trupele române nu vor trece peste linia Jibou-Baia Mare 3 .
Existau în judeţ în această perioadă suficiente forţe înarmate
maghiare care să facă faţă armatei române. În primul rând, la Satu Mare
exista o gardă naţională maghiară formată din 1200 oameni, cu 50 ofiţeri şi
7 mitraliere. La fel şi la Carei, unde sunt 600 de gardişti în oraş şi 200 de
apărători ai liniei ferate Carei-Zalău. Toţi erau înarmaţi, având şi 3
mitraliere 4 . În aceeaşi perioadă în judeţ sunt aduse unităţi de secui din
divizia colonelului Kratochwil. Despre calitatea acestor trupe avem un
document de o valoare excepţională şi anume un memoriu din 22 ianuarie
1919 al şefului gării Ferestrău din Satu Mare, adresat comisarului
guvernamental. El aminteşte că a mai sesizat Primăria oraşului în 6 ianuarie
şi Comandamentul de brigadă secuiesc la aceeaşi dată, pentru ca în 20 să se
1
loc. cit„ act nr. 790/ 1919 şi fond "Comitetul administrativ „. ",act nr. 3432/1919. Sunt două
rapoarte ale inspectorului general al învătămânlului Bodmir Gyilrgy, datând din 13 decembrie
1918 şi 10 februarie 1919.
2
loc. cit., act nr. 883/1919.
1
loc. cit., act nr. 16711919 şi ··szatmări Nepszava··, an I, nr. 11/17 ianuarie 1919.
'Cf. Cornel Grad, Rapoarte şi memorii privind activitatea consilii/or şi găr=ilor naţionale din
comitalele Să/mar, Sălaj, Bihor şi Arad (decembrie 1918-marlie 1919), în "AMP", V, 1981, p.
521-522.
204
adreseze din nou celui din urmă. Documentul prezintă apoi o lungă
înşiruire de "vitejii" pe care secuii le pricinuiau gării: din cauza focurilor de
arme angajaţii nu-şi pot face datoria, soldaţii ce vin cu trenuleţul din oraş
sau pleacă cu el stau pe acoperişul vagoanelor, cei din interior insultând
călătorii şi îndeosebi femeile, au distrus mobilierul din gară, au furat
becurile, au distrus cu focuri de armă felinarele de semnalizare şi
schimbătoarele de macaz, pe peron insultă persoanele, sunt agresivi, furând
din vagoanele cu produse şi mărfuri, permanent se perindă prin gară soldaţi
beţi, semn că undeva în oraş se comercializează alcool, deşi era prohibiţie,
dădeau cu pietre după trenurile cu călători, etc. Solicita mutarea acestor
soldaţi în altă parte, mai ales că ofiţerii lor erau cazaţi în casele
învăţătorilor 1 • Tocmai moralul acestor "apărători" a venit preşedintele
Republicii Ungare să-l întărească, în data de 2 martie 1919, când a sosit la
Satu Mare, însoţit de Bohm Vilmos, ministrul de război, Nagy lmre,
ministrul de interne, Ugron Găbor, fost ministru de externe şi de dr. Pogăny
J6zsef.
În faţa hotelului "Pannonia" (azi Dacia) s-a ţinut o mare adunare
populară, unde Kărolyi a spus, printre altele, că el nu se va împăca
niciodată cu împărţirea statului maghiar la dispoziţia marilor puteri. EI şi-a
început cuvântarea cu afirmaţia "Nu am venit aici pentru a sărbători ci
pentru a întări moralul secuilor şi oraşului „." 2 • Tot în scopul întăririi
moralului trupelor el a vizitat şi Seini ul aflat pe linia de demarcaţie •
3
După Marea Unire de la I Decembrie 1918, guvernul maghiar

începe o amplă acţiune de contracarare a voinţei liber exprimate a
populaţiei româneşti. Această acţiune este desfăşurată atât cu mijloace
paşnice (adunări, greve, propagandă prin ziare, memorii, etc.), cât şi prin
folosirea unor mijloace violente îndreptate împotriva celor care îndrăzneau,
crezând că se află într-un stat de drept, să-şi proclame şi susţină
convingerile naţionale.
Încă din luna decembrie 1918 autorităţile maghiare au încercat să
organizeze o contramanifestaţie împotriva hotărârilor Marii Adunări de la
Alba Iulia. Adunarea a fost convocată de Consiliul Naţional Maghiar din
Cluj şi Consiliul Naţional Secuiesc la iniţiativa dr. Apăthy Istvan,
preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Ardeal • Eforturile
4
autorităţilor au fost deosebite pentru ca adunarea să fie la fel de impozantă
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prezidenliale, act nr. 43611919, f. 2.
2
"Szatmâri Ncpszava", an I, nr. 51/4 martie 1919 şi ··szatm:lri hirlap", an XVIII, nr. 10/6
martie 1919, p. 2-3.
1
"Szatmâri Nepszava", an I, nr. 52/5 martie 1919.
4
Cf. Ratîay Emil, op. cit., p. 180-183 şi Magyarors=iig tdrte11ete, Budapcst, 1976, p. 116-117.
205
ca cea de la Alba Iulia din I Decembrie 1918. Astfel, în 17 decembrie
1918, prefectul judeţului Sălaj se adresa primpretorilor şi primarilor
cerându-le să mobilizeze participanţi la adunarea care era preconizată să se
desfăşoare la Cluj şi care ar fi avut drept scop să protesteze împotriva
hotărârii de autodeterminare "a celor 26 de comitale estice ale Ungariei" de
la I Decembrie 1918. Anunţa, de asemenea, că se va forma un tren special
pentru transport, că ar fi bine ca toate comunele şi oraşele să fie
reprezentate deoarece "este bine să se adune o masă mare de maghiari ca
cei care au participat la Alba Iulia pentru a reprezenta aceeaşi forţă" 1 •
Din 18 decembrie datează telegrama adresată de dr. Apâthy Istvan
în care informa că adunarea de la Cluj va protesta împotriva "unilateralităţii
hotărârilor" Adunării de la Alba Iulia pentru autodeterminarea celor 26 de
comitale estice şi anunţa că se vor forma trenuri speciale 2 • Deşi a fost
acordată gratuitatea transportului 3 pentru cei care prezentau credenţionale
pentru Adunarea de Cluj, "impozanta" manifestare s-a redus doar la vreo
2000 de oameni, în marea lor majoritate din oraş sau din comunele din
jurul Clujului şi la care au participat şi câteva zeci de români socialişti,
dintre care unii au şi luat cuvântul, condamnând imperialismul românesc şi
hotărârile de la Alba Iulia .
4
Oricum, începând cu luna decembrie se duce o propagandă

negativă intensă împotriva Unirii, lucru remarcat şi de sublocotenentul G.P.
Văleanu, care, într-un raport trimis Marelui Cartier General Român, scria
că: "Fac propagandă prin[tre] ofiţerii, soldaţii şi poporul român, trimiţând
agenţi îmbrăcaţi ca preoţi, ofiţeri, soldaţi cu tricolor român între români, ca
să-i convingă că Unirea ar fi un ce păcătos, monstruos" . În aceeaşi
5
manieră sunt tipărite şi foi volante, adresate "Fraţilor Români", de o

ortografie îndoielnică şi care chemau pe români să se opună unirii: "Unii
voiesc, să ne alăturăm la România unde deocamdată rege şi boieri bogaţi
poruncesc. Pentru aceeia ne-am slobozit în ţara Ungurească, se mergem la
România în slujba nouă? ... Aşa de nebuni n:J vom fi ... Noi Români din
Ardeal şi Banat ne vom alcătui ţara separată, unde noi vom fi domnii" •
6
Această campanie era susţinută şi de presa vremii care avea grijă

să publice ştiri catastrofale din România: "mişcări ţărăneşti" în 9 decembrie
1
Arh. Nat. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura judefului Sălaj. Comitele suprem-administrative,
act nr. 434111918.
2
loc. cit., aci nr. 1527/1918.
J loc. cil., act nr. 3608/1918 şi 434811918, f. I.
4
Magyarors=ag tiirtenete ... , p. 117.
5
Comei Grad, op. cit., p. 522.
"Documentul se găseşte în colectie particulară şi a fost tipărit la tipografia R6th din Carei.
206
1918, revoluţie a ţăranilor români" în 28 ianuarie 1919, greve muncitoreşti
în ianuarie 1919, etc. 1 Din acest punct de vedere se remarcă spaţiul pe care
ziarele sătmărene l-au acordat grevelor minerilor, ceferiştilor şi lucrătorilor
de la poştă, declanşate în 21 ianuarie 19192 • Aceste greve pornite din Valea
Jiului s-au extins repede şi în celelalte părţi ale Transilvaniei, inclusiv în
partea eliberată a judeţului Satu Mare (zona Baia Mare). Că această acţiune
a fost pregătită din timp şi că a avut sprijinul guvernului maghiar ne-o
dovedesc şi două documente datând de la sfârşitul lunii decembrie 1918.
Astfel, la 28 decembrie 1918, Consiliul Naţional Român din Tăuţii de Sus
analiza problema cercetărilor efectuate pentru a căuta arme: "Consiliul
Naţional Român din loc, cercetând unele case private suspecte, pentru a se
confisca obiecte din armată, se opreşte şi la locuinţa conaţionalului ungur
din comuna noastră cu numele Andrei Zsemberi" la care s-a găsit "un
granat explodabil, pregătit deja în cilindru de granat cu mai multe sânne de
praf de granat" precum şi câteva sute de cartuşe 3 • A I doilea document este
adresa 41 din 31 decembrie 1918 a Consiliului Naţional Român Baia Mare,
trimisă Comandamentului trupelor române în care arăta că cei 800 de
mineri de la minele erariale "s-au provăzut cu dinamită şi alte obuze
pregătindu-se a nimici, înainte de ce ar sosi aici armata română, atât
podurile căilor ferate, cât şi ocnele de aur şi alte metaluri", primind şi un
vagon de arme de la Satu Mare 4 . Această acţiune de subminare continuă şi
după intrarea trupelor române în Baia Mare. Dintr-o adresă a preotului
Adrian Lupan din Cavnic şi datând din 9 ianuarie 1919 aflăm că "lucrătorii
(din Cavnic n.n.) toţi sunt socialişti şi acuma aplicaţi spre bolşevism, nu
respectează pe nimenea şi fac prea multe zarve ... Ungurii m-au ameninţat
cu moartea, iar pe români i-au îmbătat de cap ca să disolve Consiliul
Naţional Român şi să facă un consiliu muncitoresc comun" 5.
Această atitudine a guvernului maghiar precum şi încercările
"pentru a prezenta poporul român din părţile ardelene, bănăţene şi
ungurene ca pătruns de idei republicane şi astfel neînvoit a se alipi cu toată
dragostea la România Mare ... " a atras atenţia Consiliului Dirigent care,
prin dr. Ioan Suciu, atrăgea atenţia lui Teofil Dragoş, vicepreşedintele
Consiliului Naţional Român Comitatens, în 5 ianuarie 1919, asupra acestor
I "Szalmar es videke'', nr. 49/9 decembrie 1918, ··szamos", nr. 24/28 ianuarie 1918 şi 22125
ianuarie 1919.
'Cf. Raffay Ernii, op. cit., p. 250-252.
1
Cf. Maramureşenii ... , p. 379.
4
Arh. Naf. Dir.jud. MM, fond Consiliul Na1ional Român cercual Baia Mare, act nr. 2311918,
f. 2.
'Loc. cit., aci 5811919, f. I.
207
manevre cerând contracararea lor prin manifestări care să demonstreze
"însufleţirea lor (a sătmărenilor n.n.) faţă de înfăptuirea României Mari şi
dragostea lor faţă de Marii Suverani ai Marii Românii ... " 1•
Şi în restul teritoriului sătmărean se fac tot felul de încercări
pentru a abate pe români de la linia politică pe care o urmau. În 8 ianuarie
1919 Consiliul Naţional Român Boghiş raporta că "Din partea ungurilor
prin afişuri de la socialiştii unguri se fac încercări ca să abată pe români
într-un sfat economic şi să-i înduplece pentru noile alegeri pentru statul
ungur" şi "să-i aducă pe români a cere republică maghiară" 2 • La 19 martie
1919 comisarul guvernamental Makray cerea Ministerului Aprovizionării
din Budapesta să trimită preotului reformat din Boghiş, Magyaros Săndor,
haine şi pantofi pentru a fi distribuite locuitorilor români de aici "spre a-i
convinge că e mai avantajos să rămână sub administraţia maghiară decât
sub imperiu românesc" 3 •
O intensă propagandă s-a dus în rândurile muncitorimii româneşti
şi se pare că aici s-au obţinut succese notabile, faţă de cea dusă în rândul
ţăranilor. Este şi "meritul" a mai multor organizaţii muncitoreşti româneşti
care iau fiinţă începând cu luna decembrie 1918 în Ungaria: "Grupul
comunist român" "Fracţiunea internaţionaliştilor români din Ungaria",
"Grupa comunistă română din Ungaria şi Ardeal", etc. 4 Şi în Satu Mare
această campanie a avut succes, de vreme ce în 12 februarie 1919 s-a ţinut
la primăria oraşului o şedinţă la care au participat 500 de locuitori români.
Primul a luat cuvântul Ioan Topa, un militant de frunte al mişcării
socialiste, care după ce a salutat pe participanţi a declarat că ei trebuie să
rămână proletari şi să nu meargă la boierii din România "unde domneşte o
regalitate feudală ... Străzile inundate cu sânge ale oraşelor Bucureşti şi
Ploieşti dovedesc faptul că România "oficială" stârpeşte proletariatul cu
militarismul său" 5 •
Bojtor Istvan reprezentantul socialiştilor din Budapesta a protestat
în discursul său împotriva hotărârilor de la Alba Iulia "luată cu ajutorul a
doi socialişti renegaţi: Fluieraş şi Jumanca". El făcea referire la un fapt mai
puţin cunoscut cum că cei doi "au cusut pe drapelul roşu tricolorul şi au
sfinţit acest drapel mixt în biserica de la Sibiu" •
6
1
loc. cit., aci 34/ 1918.
'Arh. Naţ. Dir.jud. SM, fond Consilii Na\ionale ... , act nr. 59/1919, f. 5.
'Cf. "'Magyarors=ag tărtenete ... , p. 155 şi ··in apărarea României Mari. Campania armatei
române din 1918-1919, Bucureşti, 1994
; "'Szatmari Nepszava" nr. 34/13 februarie 1919, p. 2
"Ibidem.
208
Ultimul a vorbit pictorul Aurel Popp, prezenţă de altfel nelipsită la
adunări de acest fel, desfăşurate în prima parte a anului 1919.
Ştirea era reluată şi de un alt ziar sătmărean care sublinia că
socialiştii români de la Satu Mare au hotărât că nu aderă la unirea cu
România, ci se alătură social-democraţilor maghiari 1•
În luna ianuarie autorităţile maghiare încep strângerea de material
asupra distrugerilor şi pustiirilor produse de armata română pe teritoriul
Transilvaniei. La aceasta se referă şi telegrama nr. 643 din 30 ianuarie 1919
a colonelului Kratochwil prin care dispunea ca unităţile sale să întocmească
procese verbale asupra distrugerilor provocate de armata română 2 . Acestea
trebuiau să servească drept material de propagandă pentru delegaţia
maghiară de la tratativele de pace de la Paris. S-a bătut multă monedă
asupra ocupării de către trupele române a oraşului Zalău şi a împrejurimilor
sale, episod care a culminat cu confruntarea de la Ţigani din 25 februarie
1919, unde ostaşii batalionului 111 din Regimentul 16 infanterie, atacaţi prin
surprindere, au pierdut 6 morţi, 13 răniţi şi 7 dispăruţi 3 • Contraatacând a
doua zi ostaşii români au reuşit să alunge inamicul. Documentele maghiare
vorbesc despre o părăsire în masă a oraşului de către locuitorii maghiari (90
% din totalul de 7326 de maghiari). De menţionat că în anul 1914 oraşul
Zalău avea 8449 de locuitori din care 1123 români • Ori dacă socotim 90 %
4
din numărul maghiarilor care s-au refugiat ajungem la un număr de 6500 de

refugiaţi, ceea ce este departe de adevăr. Din două adrese ale primarului din
Şimleu Silvaniei (nr. I 009 din 2 martie 1919) şi a prim-pretorului plasei
Crasna (nr. 1171 din 7 martie 1919), rezultă că numărul total de refugiaţi
aflat pe teritoriul lor era de 2000 în Şimleu şi 504 în Crasna, deci un total
de 2504 persoane refugiate din Zalău 5 . Dintr-un raport redactat probabil la
începutul lunii martie 1919, aflăm că locuitorii au fugit mai ales din cauza
focului de artilerie, ale cărui obuze au căzut de multe ori şi pe cei care
fugeau, omorând pe foarte mulţi, cadavrele lor rămânând pe străzi! 6 Sigur
că mai apropiate de adevăr sunt alte afirmaţii din memoriu: distrugeri de
case, rechiziţii ale armatei române (mai ales paie şi făn pentru caii din
dotare), obligarea populaţiei de a plăti 60000 de coroane armatei române,
1
"Szatmari hirlap··. an XXVIII, nr. 8/20 februarie 1919.
2
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ...• act nr. 742/1919.
3
Cf. În apărarea României ... , p. 146.
4
Cf. Sematismul veneratului cler al Diece=ei greco-catolice române de Gherla, I 914, p. I 97
"Din registrele de stare civilă aflate la Primăria oraşului Zalău rezultă că în luna ianuarie 1919
au fost 12 morţi (boli de inimă, gripă spaniolă. gută, bătrânete). iar în luna februarie I 919 I I
morţi cu cauze asemănătoare!
209
pedeapsa cu bătaia pentru cetăţenii recalcitranţi, mai ales pentru aceia care
încălcau interdicţia de a circula pe străzi după asfinţitul soarelui etc.
1
Bineînţeles că la sfărşit cereau încadrarea oraşului, care după

opinia lor era 96 % maghiar (în realitate 86, 7 %), într-o zonă neutră a cărei
limite să fie fixate la est şi la sud la 15 km de oraş, zonă care să fie
controlată de trupe străine, neutre, ceea ce ar permite revenirea lor acasă~.
Asistăm la una din multele încercări de a culpabiliza România şi
de a prezenta faptele sale în culori sumbre pentru Conferinţa de pace de la
Paris şi opinia publică europeană, lucru de altfel remarcat şi de ziarul "The
Times" din Londra din data de 11 martie 1919, care scria că: "Misiunea
ungară de propagandă, pe lângă activitatea ei de a răspândi în străinătate
zvonuri necontrolate cu privire la România, este de asemenea extrem de
activă în Ungaria şi Transilvania unde ţinta ei este de a produce anarhie în
teritoriul ocupat de români, discreditând în felul acesta administraţia
românească, în speranţa zădărnicirii până la urmă a unirii Transilvaniei cu
România" 3 •
Din păcate, văzând că mijloacele paşnice nu dau rezultatele
scontate, puterea politică de atunci a trecut la represalii dure împotriva
populaţiei româneşti. Că aceste represalii se făceau cu ştirea autorităţilor
ne-o dovedeşte o informare a colonelului Kratochwil, comandantul Diviziei
secuieşti, adresată comisarului guvernamental Makray Mihăly, când
recunoaşte că a avut faţă de populaţia românească o atitudine energică,
intransigentă, soldaţii lui smulgând cocardele tricolore, steagurile şi
inscripţiile româneşti: "Locuitorii români trebuie să-i primească cu
simpatie pe soldaţii mei ... Faţă de aceia care nu vor respecta cele mai de sus
se va proceda cu cea mai mare severitate conform legilor de război" • Acest
4
tratament dur la care au fost supuşi românii de către soldaţii secui a fost
recunoscut şi de autorii "Istoriei Ungariei": "au fost necruţători faţă de
românii suspectaţi ca "spioni"; astfel au ajuns românii să-i salute ca
eliberatori pe soldaţii români" 5 •
Acelaşi lucru îl remarca şi Ludovic Tot din Valea Vinului aflat la
Oradea, într-un raport trimis Consiliului Dirigent, când remarca că
"Aşezarea bandelor săcuieşti retrase din Ardeal la Sătmar înseamnă
inaugurarea unei ere de terorism brutal pentru românii paşnici din
1
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 25311919.
2
Ibidem, f. 2 v.
1
Desăvârşirea unităţii naţionale-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională,
voi. 111, Bucureşti, 1986, p. 242
'Magyarors=tig tortenete ... , p. 270.
210
Sătmar" • Aceeaşi admosferă o întâlnim la Carei unde "Încontinuu ne
1
ameninţă pe toţi intelectualii români, aşa că abia cutezăm a umbla pe

stradă ... " 2 •
Subliniem că schimbarea atitudinii autorităţilor a avut loc imediat
după Marea Adunare de la Alba Iulia, ele luând măsuri represive împotriva
românilor: "În perioada de după unire - nota Vasile Pătcaşiu din Hotoan, în
Cronica parohială - asupra ţinutului nostru s-au abătut vremuri grele,
Guvernul maghiar, prezidat de groful Mihăly Kărolyi, a luat măsuri
represive împotriva noastră a românilor. Jandarmii unguri şi soldaţii secui
îi urmăreau pe intelectualii români şi în special pe aceia care luptau pentru
înfăptuirea idealului naţional" •
3
Astfel, la Resighea, încă din data de 30 noiembrie, 14 gardişti

maghiari din Carei au devastat casa preotului Abrudan care era plecat la
Alba Iulia. Mai mult "au împuşcat prin sat în aşa mod teribil că pe femei şi
băieţi era să-i prindă firea". Bineînţeles că expediţia s-a terminat cu o beţie
zdravănă, soldată cu aprinderea unei bărăci din fostul lagăr al prizonierilor
ruşi. Garda naţională română a dezarmat pe cei care au mai rămas în sat,
ceea ce a provocat riposta gărzii maghiare din Carei care, în data de 5
decembrie, au năvălit "o sumedenie" la Resighea desfiinţând garda şi
consiliul naţional român" 4 . Ziarul "Românul" semnala în 3 ianuarie 1919,
într-un articol intitulat "Terorisme în Careii Mari", câteva fapte care
contribuiau la crearea unei situaţii imposibile pentru populaţia românească:
spargerea ferestrelor casei vicarului Romul Marchiş pentru că a participat
la adunarea de la Alba Iulia, atacarea în 8 decembrie 1918 a învăţătorului
Ambrozie Nicoară şi a colegilor săi "pentru că vorbeau româneşte",
pălmuirea învăţătorului Vasile Lucaciu din Tiream, ruperea tricolorului de
la chipiul locotenentului Ioan Matei din Supuru de Jos de către gardişti
maghiari în gara Carei, lovirea soldatului Cornel Soran (învăţător) în trenul
de la Ghilvaci spre Terebeşti pentru "că a avut tricolor la chipiu" 5 .
Tot în luna decembrie o crimă a jandarmilor se întâmplă la
Călineşti-Oaş, unde în 18 decembrie sătenii îl omorâseră în bătaie pe
notarul cercual Samuel Moskovits, acuzat de mari abuzuri înfăptuite în
cursul războiului. Cercetările au fost efectuate de către postul de jandarmi
Oraşu Nou şi jandarmeria Baia Mare, remarcându-se prin "abuzuri,
schingiuiri şi vătămări grave", precum şi prin uciderea mai multor oameni
1
Cf. Cornel Grad, op. cit„ p. 526.
'"Românul", an. VII, nr. 44/3.1.1919, p. 4.
'Apud P. Abrudan, op. cit„ p. 303.
' lupta românilor „., p. 497
'"Românur', an VII, nr. 44/3 ianuarie 1919, p. 3-4.
211
nevinovaţi, fapt recunoscut şi de prim-pretorul din Oraşu Nou într-o adresă
trimisă comisarului guvernamental în 21 decembrie 1918 • Acelaşi lucru
1
reiese şi dintr-o adresă a C.N.R. comitatens din 20 ianuarie 1919 către

comisarul guvernamental, din care rezultă că au fost împuşcaţi "fără motiv"
Vasile Creţ, Ioan Uglean, Mihai Mărcuţ şi Gheorghe Ciul. Ioan David şi
Petru Boje au fost omorâţi în bătaie, iar Mihai Gavra, Ioan Herman şi Ioan
Cioară au fost vătămaţi grav, necesitând pentru vindecare 8 -10 zile 2 •
Aceste fapte abominabile care ar fi trebuit să-l scoată pe preotul din sat
vinovat de moartea notarului, au fost conduse de locotenentul major
Bodoky.
Este de remarcat că se exercitau presiuni mai mari în general în
satele româneşti unde trăiau şi comunităţi maghiare sau erau înconjurate de
sate ungureşti. Este cazul preotului Ioan Puşcaşiu din Culciu Mic care, în 2
ianuarie 1919, într-o adresă trimisă vicarului de la Carei înfăţişa situaţia
grea în care trăia 3 •
Acelaşi lucru se întâmplă în Petea, unde românii, după cum rezultă
dintr-un raport datând din 1O ianuarie 1919, "sunt terorizaţi, batjocoriţi şi
huiduiţi pentru sentimente lor româneşti din partea locuitorilor ai satelor
vecine unguri şi români total maghiarizaţi" 4 • Există cazuri când şi români
maghiarizaţi participă la terorizarea celor care îşi exprimau sentimentele lor
naţionale, cum se întâmpla la Carei unde vicarul Marchiş era terorizat de o
facţiune a propriilor credincioşi care nu doreau dezlipirea de Hajdudorog5.
În această primă perioadă de o atenţie specială din partea
autorităţilor s-a "bucurat" steagul tricolor românesc, văzut ca simbol al
unirii Transilvaniei cu România şi care a fost batjocorit în cele mai diverse
forme, opoziţia românilor la aceste acte fiind sancţionată cu deosebită
asprime. Atacurile au început încă în 28 noiembrie 1918 când au loc
evenimentele de la Carei analizate mai sus. Atacurile împotriva tricolorului
se înmulţesc în a doua jumătate a lunii decembrie 1918. Astfel din Tiream
se informa despre "luarea cu forţă a steagului naţional român de pe biserica
greco-catolică", nerespectându-se "dreptul la tricolorul nostru" • La fel se
6
întâmplă şi cu prilejul primirii generalului Berthelot în gara Carei, în data

de 30 decembrie 1918, când românii din Dindeşti veniţi în întâmpinare cu
un steag tricolor au trebuit să se refugieze cu el din faţa maghiarilor, la
1
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... ,actnr. 10.114/1918.
2
Arh. Na1. Dir. Jud. SM, fond Consilii Nationale Române ... , aci nr. 66/1919.
'loc. cit., fond Vicariatul National Român ... ,act nr. 40/1919.
'loc. cit., fond Consilii Nationale .... act nr. 62/1919.
'loc. cit., ai:t nr. 33/1918.
"loc. cit.. act nr. 50/1919.
212
filiala "Bihorenei", "ca să evite tulburarea şi să apere steagu1" • Aceleaşi
1
evenimente se întâmplă la Satu Mare, unde drapelul românesc este

. .,
necmst1C
Există nenumărate cazuri când faptele sunt comise de concetăţenii
maghiari din satele mixte. În Cărăşeu după ce preotul greco-catolic
Bandiciu a sfinţit în ziua de I ianuarie 1919 tricolorul, imediat ungurii din
sat au intrat în biserică şi I-au sfârtecat 3 •
În localităţile româneşti tricolorul flutura de obicei pe turlele
bisericilor, atrăgând atenţia soldaţilor secui sau a gărzilor naţionale
maghiare. Ziarul "Românul" relata cazul celor 800 de soldaţi secui care cu
două mitraliere s-au îndreptat din Satu Mare spre Seini. Pe drum steagul
tricolor a dispărut din bisericile româneşti iar secuii au smuls tricolorul de
la vreo 20 de români "bătându-i şi insultându-i" . Acelaşi ziar publicase o
4
scrisoare din Sătmar despre samavolniciile secuieşti şi maghiare: "La

Sătmar şi Cărăşeu au sfăşiat steagurile româneşti, iar cu drapelul luat din
turnul bisericii, din Pomi, au măturat străzile Seiniului. Insultă pe toţi, cari
umblă cu tricolor românesc şi intelectualii şi ţăranii au fost necesitaţi să se
refugieze dinaintea furiei lor" 5 • La fel se întâmplă la Baia Sprie, unde după
cum aflăm dintr-un document din data de 3 ianuarie 1919, semnat de dr.
Vilhelm Nistor, comisarul român pe lângă Consiliul Orăşenesc, în ziua de
22 decembrie 1918 "a fost îndepărtat în mod samavolnic steagul românesc
ce flutura în turnul bisericii române din oraş şi s-au lăudat (atentatorii n.n.)
în casina din localitate cu faptul că l-au stărtecat" . Sigur că ţinând seama
6
de faptul că armata română era aproape, atitudinea lui Nistor este foarte
tranşantă cerând descoperirea şi pedepsirea vinovaţilor, în caz contrar el
ameninţa să înainteze cazul autorităţilor militare române "după descinderea
apropiată a românilor" •
7
Sublocotenentul Antoniu Breban din Regimentul 12 Honvezi

vrând să călătorească la Baia Mare, a fost apostrofat de gardistul Gasparik
din Satu Mare să-şi dea jos cocarda tricoloră de la chipiu, izbindu- I cu
patul puştii peste mâna cu care şi-a apărat capul. Venind şi alţi gardişti
maghiari, ca să-şi scape viaţa, Breban a luat-o la fugă, trăgându-se după el
1
"Românul'', an VII, nr. 49/30.Xll. I 918, f. 4.
'Idem, an VIII, nr. 27118.11.1919.
3
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul.. „ aci nr. 40/1919.
4
"Românul", an VIII, nr. 29/20.Il.1919, p. 2.
'Idem, an VIII, nr. 27/5.11.1919, p. 5.
"Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond Consiliul National Român cercual Baia Mare, act nr. 5 I /1919.
cf. Maramureşenii .. „ p. 389.
7
Ibidem.
213
de 2-3 ori iar gloanţele şuierându-i pe lângă urechi 1• În Borleşti soldaţii
secui care au ocupat casa parohială au folosit tricolorul drept faţă de masă"
ca să ne batjocorească sentimentele noastre româneşti" •
2
Un caz aparte se întâmplă la Supuru de Jos unde slujea protopopul

Petru Cupcea din anul 1912. Reîntors de la Alba Iulia, el a ridicat steagul
tricolor în turla bisericii, fapt ce a atras atenţia secuilor, în trecere "care
-după mărturia lui Cupcea- au dat asalt bisericii şi batjocorind tricolorul
naţional; au devastat apoi casa parohială, lovind-o pe soţie şi pe copii
mei" 3 • Dintr-un raport al prim-pretorului din Tăşnad, adresat comisarului
guvernamental, aflăm că prezenţa secuilor în Supuru de Jos, în data de 4
ianuarie 1919, nu a fost deloc întâmplătoare, ei fiind trimişi acolo sub
comanda locotenenţilor Horvăth Istvan şi Neuman lmre, ca să captureze
armele gărzii naţionale române de sub comanda învăţătorului Ioan Matei •
4
Protestând telefonic şi telegrafic împotriva celor întâmplate la organele

judeţene, precum şi la Ministerul de război, Cupcea a cerut şi a reuşit să
recapete steagul tricolor care, în data de 5 ianuarie, i-a fost înălţat de către
secui din nou pe turla bisericii, în sunetele imnului "Pe-al nostru steag"
intonat de mulţimea adunată ca să vadă un asemenea eveniment5 • După
cum rezultă şi din raportul oficial, "Steagul a fost reaşezat în cea mai mare
ordine" 6 •
Este drept că peste o lună de zile Petre Cupcea avea să plătească
scump această victorie, fiind arestat în data de 5 februarie şi dus la Tăşnad
şi apoi la Curtea marţială de la Debreţin, unde a fost scos din închisoare de
soldaţii secui şi bătut crunt în mijlocul unei străzi din oraş "până au crezut
că sunt mort". A doua zi a fosi găsit de o patrulă de jandarmi, dus la spital
unde s-a zbătut "între viaţă şi moarte timp de 35 de zile". Apoi soţia l-a
transportat la Oradea unde a rămas refugiat până la venirea armatei române,
în 20 aprilie 1919 7• Cazul lui a fost în atenţia Consiliului Naţional Român
Bihor care a fost informat de dr. Alexandru Pteancu profesor la Beiuş,
originar din Carei, despre soarta protopopului Cupcea, cerând intervenţia
acestuia la guvernul de Ia Budapesta8 . Cazul Cupcea este luat în discuţie de
1
Arh. Na!. Dir. jud. MM, fond Consiliul Na1ional Român cercual Baia Mare, ·act nr. 56/1919,
f 7.
2
"Românul", nr. 29/20.1.1919, p. 2.
1
Apud P. Abrudan, op. cit„ p. 305.
4
Arh. Na!. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura judefului Sălaj, Comitele suprem-administrative,
dos. 74/1919, f 68.
; Cf P. Abrudan, op. cil., p. 305.
"Arh. NaJ. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura ... , dos. 7/1919, f. 68 v.
7
Cf P. Abrudan, op. cil., p. 306.
"Arh. Istorică Centrală. Bucureşti, fond C.N.R. Oradea -Bihor, dos. 251/1919, f I.
214
biroul C.N.R. din Oradea în data de 16 februarie 1919, când s-au trecut
în revistă păţaniile acestuia, precum şi faptul că în momentul acela era
internat în spitalul din Debreţin •
1
Oricum suferinţele la care a fost supus Cupcea şi-au făcut efectul

scontat de autorităţi, înfricoşând lumea românească din Sătmar, de vreme
ce preotul din Cig, Vasile Hoblea, cerând veşti despre Cupcea protopopului
Antoniu Băliban din Unimăt, trimetea curier deoarece nu îndrăznea să-i
scrie prin poştă: " ... însă pe poştă se te fereşti a scrie cuiva, ei (maghiarii
n.n.) cenzurează toate epistolele şi cele oficioase şi cele de la pruncii mei
din Carei le citesc. Eu i-am comunicat ieri Stanciului (preotul din
Craidorolţ n.n.), care asemenea prin servitor m-a întrebat că ce ştiu ... " .
2
Mai mult deşi a expediat scrisoarea prin curier nu a îndrăznit să o

semneze şi-i cerea lui Băliban să o distrugă după lecturare! Bineînţeles că
sunt foarte mulţi arestaţi, mai ales în primele luni ale anului 1919:
învăţătorul Ion Nistor, arestat pentru că era preşedintele C.N.R. local şi mai
mulţi ţărani din Aciua 3 , protopopul Demetriu Coroianu, învăţătorul Iosif
Cosmuţa, ţăranii George Filip şi George Molnar toţi din Santău, arestaţi şi
duşi la Tăşnad şi apoi la Debreţin • Despre cazul arestaţilor din Santău
4
informează în 28 februarie 1919 şi preotul Petru Gherman din Pomi care în

acea perioadă era refugiat la Oradea. Din rezoluţia pusă de C.N.R. Oradea
aflăm că a fost informat dr. Iuliu Maniu printr-un curier specia1 . Au fost
5
arestaţi în 31 ianuarie 1919 şi studenţii Ioan şi Augustin Gherman, fiii

preotului local din Pomi, precum şi preparandul Vasile Barbu! şi care,
bătuţi şi schingiuiţi, au fost deţinuţi la Seini •
6
Pentru a-şi salva viaţa s-au refugiat un număr mare de intelectuali

şi ţărani. La Baia Mare, dintr-un document din 3 februarie 1919 aflăm că
erau I O conducători ai mişcării naţionale, refugiaţi sub protecţia armatei
române: dr. I. C. Barbu!, avocat din Satu Mare, Romul Buzilă, protopop în
Mădăras, dr. Augustin Silaghi, avocat în Satu Mare, Mihai Gherman, cleric
absolut din Pomi, Ionel Pelle, cleric absolut din Pomi, dr. Artemiu Caba,
avocat în Seini, dr. Cornel Cutuţiu, dr. Andrei Doboşi, Cornel Pop,
1
Ibidem, f. 2.
' Muzeul jude1ean Satu Mare, coleqia Mişcarea naţională a românilor sătmăreni, inv. nr.
20.269.
'"Românul", an VIII, nr. 29120.11.1919, p. 2.
4
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond C.N.R. Oradea-Bihor, dos. 357/1919, f. I, publicai de
către dr. Viorel Faur, Generaţia marii uniri. Evenimentele din Bihor (decembrie 1919-aprilie
1919), Oradea. 1993, p. 107-108.
'loc. cit., dos. 346/1919, f. I şi IV. Publicat de V. Faur. op. cit., p. 103, fără însă a reproduce
şi rezolu1ia C.N.R. Oradea.
'' Cf. Comei Grad, op. cil., p. 526.
215
sublocotenent din Seini, dr. Traian Erdelyi, comisar Satu Mare, Vasile
Barbul, cleric absolut şi profesor în Pomi 1• La Oradea erau refugiaţi preotul
Vasile Pătcaşiu, învăţătorul Constantin Albu, Gheorghe Fogaş,
comandantul gărzii naţionale, Valeriu Mezei, învăţător diplomat, toţi din
Hotoan 2 • În martie, tot la Oradea, mai erau refugiaţi, după cum ne arată un
conspect al refugiaţilor, dr. Augustin Silaghi, avocat în Satu Mare,
învăţătorii Gheorghe Vereş şi Vasile Patachi din Vezendiu 3 . Fără să ştim
unde s-au ascuns, s-au mai refugiat: notarul Iosif Nistor din Homorodul de
Jos şi preotul Vasile Barbul din Necopoi, ţăranul Dimitrie Boitor • Este
4
refugiat cu familia şi preotul Coriolan Ternovan din Borleşti', la fel ţăranii

Bumb şi Blaga precum şi învăţătorul Emilian Iacob din Pomi 6 . Refugiat era
şi preotul Corneliu Abrudan din Resighea care în lunile aprilie-mai 1918 a
fost înlocuit în afacerile parohiei de preotul Flaviu Selăgian din Pişcolt 7 •
Aproape toţi conducătorii C.N.R. cercual Tăşnad erau refugiaţi după cum
aflăm dintr-o informare a învăţătorului Teodor Mureşan adresată C.N.R.
din Oradea: avocatul Coriolan Şteer, Teodor Mureşan, preotul Domiţian
Cupşa, Vasile Oros, directorul băncii "Vulturul"8 .
O problemă deosebită o constituie şi faptul că autorităţile
maghiare recrutau cu forţa pe tinerii români în armata regulată maghiară,
deşi încă în 12 noiembrie 1918, ministrul de război Bartha promisese
contrariul. Fenomenul este frecvent întâlnit începând cu luna februarie
1919, fapt ce provoacă protestul Consiliului Dirigent şi a lui Iuliu Maniu
personal, protest expediat guvernului de la Budapesta: " .. .înrolează cu forţa
tineretul român în armata ungară, uzând de măsuri coercitive împotriva
tinerilor care nu se prezintă .. .'' • Avem 3 documente care ne demonstrează
9
această practică a autorităţilor maghiare. Primul este scrisoarea lui Vasile

Hoblea din Cig, din 11 februarie 1919, care relatează despre încercarea
secuilor din 9 februarie de a mobiliza tineretul în armată: "Aici alaltăieri au
fost secuii însă feciorii toţi au fugit spre pădure. Nu au putut prinde nici
unul. Au zis că azi mai vin iarăşi. Pe maicele lor le-au bătut şi au ameninţat
că de nu vor merge vor aprinde satul" •
10
1
Cf. Maramureşenii„ „ p. 392-393.
'Arh. Istorică Centrală Bucureşti. fond C.N.R. Oradea-Bihor. dos. 251/1919. f. I.
1
Arh. Nar. Dir.jud. Arad, fond Roman Ciorogariu, dos. 8, f. 94.
' ··Românul'', nr. 23/11 februarie 1919.
'Idem, nr. 29/20 februarie 1919. p. 2.
''Idem, nr. 23/11.11.1919.
Arh. Nat. Dir. jud. SM, Colec1ia registrelor de stare civilă, Parohia Rcsighea, inv. nr. 1234.
7
"Cf. Comei Grad, op. cit„ p. 528.

C[ Desăvârşirea unităţii naţional-statale „, voi. 111. p. 296.
9
'"Muzeul jud. Satu Mare, inv. nr. 20269.
216
Acelaşi lucru reiese şi din relatarea lui Teodor Mureşan din 19
februarie 1919: "Acum de 2 săptămâni umblă sat de sat pentru a forţa
feciorii români să meargă la luptă cu ei în contra românilor... " • Ziarul
1
"Românul" relata cazul ofiţerilor români A. German şi I. Pop din Pomi care
au fost obligaţi să intre în armată sub ameninţarea că vor fi aprinse casele
părinţilor dacă vor dezerta •
2
Atunci când aceste metode nu au dat rezultate, a fost folosit

asasinatul pentru a înspăimânta lumea românească. Lista celor împuşcaţi în
această perioadă este deschisă de Mihai Apati din Boineşti (28 de ani),
împuşcat în I S decembrie 1918 3 şi continuă cu cei 6 morţi din Călineşti. Un
caz tulburător şi în acelaşi timp tragic se petrece la Bicău în 17 februarie
1919, când preotul local lzidor Silaghi este arestat de către o bandă de
secui, condusă de plutonierul Răpolti. Prin bătăi şi ameninţări ei au reuşit
să-l oblige pe învăţătorul Ştefan Chindriş şi pe alţi săteni să semneze un
proces verbal în care preotul era acuzat că a jurat pe ostaşii Gărzii
Naţionale Române "pe România Mare şi pe Regele Ferdinand" • Pe baza
4
unui document descoperit recent suntem în măsură să reconstituim mai

exact ultimele clipe ale acestui martir al neamului, decât a reuşit Ioan
Georgescu acum 70 de ani. Escortat de 3 soldaţi, preotul a fost dus la Pomi
şi închis în beciul casei lui Ujfalussy Miklos, mare proprietar din comună,
care servea drept sediu pentru administraţia zonei din cauza ocupării
postului de jandarmi din Ardusat de către trupele române. Aici l-au ţinut
până la sosirea patrulei de jandarmi condusă de Jaksa Istvan, care au
refuzat să- I preia pe preotul Silaghi, motivând refuzul prin faptul că toate
obiectele postului erau încă la gară şi încă nu erau instalaţi 5 • La un moment
dat, declarau jandarmii, soldaţii împreună cu preotul au dispărut.
Interesându-se de la soldaţi de soarta preotului, şeful de post Jaksa a aflat
că profitând de neatenţia paznicilor acesta a dispărut şi probabil a reuşit să
treacă la armata română, care staţiona în apropiere • Bineînţeles că
6
anchetatorii nu au putut afla numele soldaţilor care l-au arestat pe Silaghi

deoarece "Soldaţii tac, probabil de ruşine că de la ei a fugit un arestat" 7 •
Sigur că astăzi cunoaştem de ce soldaţii secui nu puteau vorbi despre soarta
I cr. Comei Grad, op. cit., p. 528.

1
"Românul", nr. 29120.11.1919, p. 2.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, Colectia Registre de stare civilă. Parohia Boineşti, inv. nr. 274, f. 50,
pozitia 33.
' cr. Ioan Georgescu, Momente din viaţa bisericii unite în ultimii =ece ani, în "Transilvania,
Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-1928", Bucureşti, 1929, p. 799.
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura .. „ act nr. 51/1919.
"Ibidem.
7
Ibidem.
217
preotului Silaghi. Escortat de cei 3 secui, preotul este dus în seara zilei de
19 februarie 1919 spre bacul de peste Someş, unde înainte de a- I trece râul
l-au bătut cumplit, după mărturia podarului. După trecerea râului la vreo
20 de minute s-a auzit o împuşcătură iar secuii s-au reîntors fără a- I mai
avea pe preot cu ei. Cadavrul a fost descoperit abia în luna mai, legat cu
frânghii de nişte rădăcini înfipte în malul Someşului 1• Ţinem să remarcăm
că preotul lzidor Silaghi nu a fost singurul care a murit în acest mod, în
zonă. La 16 aprilie 1919 este prins de secui ţăranul Spoitor Ioan de 48 de
ani din Pomi. A fost chinuit groaznic, împuşcat şi străpuns în mai multe
locuri cu suliţa, iar cadavrul aruncat în Someş a fost descoperit abia în 9
mai 19192 .
Victime ale secuilor au căzut în 16 aprilie, la Bârsău de Sus,
Vasiliu Crişan de 41 de ani şi Grigeasa Ciocan, născută Ana Criste de 46
de ani, împuşcaţi acasă la ei de către "secuii comunişti" 3 • În 17 aprilie sunt
omorâţi Petru Lăcătuş din Orbău în vârstă de 42 de ani şi Mihai
4
Grebănariu de 30 de ani, ţigan greco-catolic din Sărăuad • În 18 aprilie sunt

5
împuşcaţi în Hotoan fraţii Emilian (33 ani) şi Valentin Mesaroş (23 ani)
pentru că s-au opus rechiziţionării unui car de către un ostaş secui 6 •
Din păcate, se împlinea previziunea lui Ludovic Tot care, în
raportul lui din 12 februarie 1919, adresat Consiliului Dirigent, avertiza,
bazat pe comportamentul dur al autorităţilor şi secuilor faţă de români că
"Nu e departe timpul când furiei bandelor secuieşti or să cadă jertfă vieţi
româneşti" , cerând intervenţia armatei române. Suferinţele pe care la
7
îndurau încă românii rămaşi dincoace de linia de demarcaţie erau cunoscute

şi de Iuliu Hossu care, în 20 februarie 1919, într-o circulară adresată
parohiilor din episcopia Gherlei scria: "Cruzimile nemaipomenite a acestor
hoarde le suferă fraţii noştri în teritoriile încă neocupate. Suspinele fraţilor
au ajuns până la noi şi de sălbăticiile acestor bande se înfiorează sufletul
Nostru numai auzindu-le" 8 .
Remarcăm la început că în această perioadă, decembrie 1918 -
ianuarie 1919, asistăm la o permanentă întrecere între dorinţa autorităţilor
de a-şi impune cu orice preţ supremaţia şi încercările populaţiei româneşti
sătmărene de a instaura puterea propriilor organe alese şi mai ales de a se
1
Cf. I. Georgescu, op. cit„ p. 800.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, Colectia Registre de stare civilă. Parohia Pomi, inv. nr. 1149, f. 70.
'loc. cil„ inv. nr. 214, f. 144.
'loc. cit„ inv. nr. 1077. f. 28.
'loc. cil„ inv. nr. 1389, f. 4.
"loc. cit„ inv. nr. 79, f. 54 şi P. Abrudan, op. cil„ p. 304.
7
Cf. C. Grad, op. cit„ p. 527.
•Circulara nr. 608 din 20 februarie 1919, p. 2.
218
integra în curentul mai larg de organizare a unei structuri româneşti de
putere, inaugurat după Marea Adunare de la I Decembrie 1918. Trebuie să
remarcăm că între cei 21 O sau 212 membri ai Marelui Sfat Naţional s-au
1
aflat şi un număr însemnat de sătmăreni: Romul Marchiş, vicar în Carei;

Constantin Lucaciu, preot în Craidorolţ, dr. Ilie Carol Barbul, avocat Satu
Mare, dr. Coriolan Şter, avocat în Tăşnad, dr. Ioan Doboşi, avocat în
Halmeu, dr. Sever Pop de Săseşti, avocat în Halmeu, Vasile Ardelean,
preot Vetiş, Nicolae Barbul, proprietar Mocira, dr. Teofil Dragoş, avocat
Baia Mare, Aurel Nilvan, avocat în Şomcuta Mare. În şedinţa din 30 iulie
1919 a Marelui Sfat ţinută la Sibiu s-au mai cooptat următorii membri din
Sătmar: ţăranii Gheorghe Filip din Santău, Gheorghe lndre din Vezendiu şi
învăţătorul Teodor Mureşan din Blaja2.
După Alba Iulia, peste tot în Sătmar, între români, a domnit o
atmosferă de un înalt patriotism lucru de altfel remarcat şi de
sublocotenentul G.P. Văleanu în 5 decembrie 1918: "Despre spiritul ce
stăpâneşte sufletele intelectualilor români şi ale ţăranilor s-ar putea scrie
cărţi întregi. Toţi intelectualii s-au ridicat şi luptă demn pentru înfăptuirea
idealului naţional, pentru unirea cu România. Ţăranii mai simpli şi mai
practici se declară în toate comunele că fac parte din România Mare; ei nu
fac combinaţii sofistice ca şi intelectualii, de aceea masa aceea mare de
ţărani este mult mai însufleţită şi mai demnă. E o emulaţie între cele două
părţi şi fiecare vrea să fie mai românească" •
3
Afirmaţiile lui Văleanu sunt susţinute şi de alte documente

contemporane care dovedesc că cea mai mare parte a populaţiei româneşti
a aderat la deciziile de la Alba Iulia şi în primul rând la unirea Transilvaniei
cu România. Chiar şi autorităţile maghiare sunt nevoite să recunoască
această atitudine: "Din partea naţionalităţilor raporta prim-pretorul plăşii
Seini în 25 februarie 1919 -până la apariţia armatei noastre s-a observat o
antipatie majoră, teroare şi în general comportament duşmănos împotriva
guvernului maghiar şi se simţea o dorinţă exprimată ca şi partea aceasta a
ţării să aparţină României" .' La Roşiori în 10 ianuarie 1919 "starea
4
politică ... e favorabilă, aderăm decisului de la Alba lulia" . Românii din

5
Potău, reprezentând 70 % din populaţia localităţii aderă "cu trup şi suflet la

hotărârile aduse în marea adunare a naţiunii române ţinută în I Decembrie
1
Cf. Oh. Iancu, C'onlribu/ia Consiliului Dirigent la consolidarea s/atului na/ionat uni/ar
român (1919-1920). Cluj-Napoca. 1985. p. 14-15.
2
Cf. Ioan Georgescu. op. cil„ p. 200-203 şi "Românul"', an VIII. nr. 73/29 iulie 1919, p. 2.
1
Cf. C. Grad, op. cil„ p. 521.
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura„„ act nr. 1/1919.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond Consiliu Naţional Român cercual Seini, aci nr. 151199.
219
1918 st.n în Alba lulia" 1• Locuitorii din Cicârlău "cu toţii aşteaptă cu dor
aprobarea supremă a Consiliului European de la Paris a decisiunii a marii
adunări de la Alba Iulia" • La începutul lunii ianuarie 1919 locuitorii
2
români din Petea se supuneau şi jurau credintă "Marelui Sfat Naţional

Român, alcătuit din bărbaţii cei mai mari ai neamului nostru românesc ... " 3.
La Certeze, în 3 ianuarie 1919, populaţia era liniştită şi aştepta cu răbdare
"aşezarea lor ca români într-un stat naţional român" • Cei din Moişeni
4
unanimi "au decis alierea cătră ceilalţi români din ţară, într-un stat
... „5
roman ....
Din sudul judeţului, în zona Tăşnadului, asistăm la iniţiativa
Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni - despărţământul leriu, care, într-o
adunare ţinută la Tăşnad, după ce au luat "la cunoştinţă cu cel mai mare
entuziasm unirea Ardealului, Banatului şi a părţilor ungurene locuite de
români cu ţara mamă, cu dulcea Românie şi aderează la aceea. Asigură tot
sprijinul Marelui Sfat Naţional Român luptând din răsputeri pentru
deşteptarea poporului" •
6
Dar poate cea mai interesantă acţiune care denotă că atmosfera de

adeziune la unirea cu România, relatată de sublocotenentul Văleanu, se
întâmplă în Ţara Oaşului unde ţăranii urmau să proclame republica "pe un
primar să-l facă împărat şi acesta în calitate de împărat să-i predea pe toţi
oşenii Craiului român că ei au încredere numai în el" •
7
Trebuie să subliniem că această atitudine de aderare la unirea

Transilvaniei cu România nu caracterizează pe toţi românii sătmăreni.
Există destui contestatari ai acestui act care au întreprins eforturi pentru a
zădărnici înfăptuirea unirii. Amintim aici cazul locuitorilor din Chegea care
"unirea cu România o privesc cu neîncredere, afirmând că atunci vor fi
trimişi la iobăgie la boieri" • Sau atitudinea unei părţi a intelectualităţii
8
româneşti sătmărene care a fost mai mult de partea autorităţilor decât de a

C.N.R. comitatens! Augustin Ferenţiu, Mihai Popp, Şuta Iosif sunt doar trei
dintre numele celor care şi-au păstrat funcţiile în cadrul administraţiei
oraşului, deşi ordinele exprese ale Consiliului Dirigent interziceau aşa
ceva. Iar în ceea ce-i privea pe socialiştii români sătmăreni aceştia au fost
unii dintre cei mai vehemenţi contestatari ai actului de la Alba Iulia,
1
~loc. cit., fond C.N.R. cercual Baia Mare, aci nr. 5611919, r. 5.
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Consilii Nationalc ... , act nr. 65/1919.
'Loc. cit., act nr. 51/1919, r. 3.
'loc. cit., aci nr. 64/1919, f. 4.
""Românul", an VII, nr. 45/22 dec. 1918/4 ianuarie 1919.
7
C. Grad, op. cit., p. 522.
H Cf lupta români/or ... , p. 494.
220
mergând până la organizarea unor adunări de protest împotriva unm1,
numele social democraţilor Ioan Topa şi Aurel Popp nefiind singulare în
această privinţă • Aceste atitudini au atras.atenţia noilor autorităţi româneşti
1
cât şi a episcopiilor greco-catolice. Mai puţin cunoscută este circulara 3318

- 1918, trimisă de Crăciun de către vicarul general episcopal doctor Florian
Stan de la Oradea în care după ce se vorbea de semnificaţia evenimentelor
mari care se derulau, atrăgea atenţia românilor din dieceză să se ferească
"de profeţii mincinoşi care sub masca socialismului adevărat... au năpădit
şi cutreieră satele noastre îmbătându-vă cu apă rece să rămâneţi cum aţi
fost, adică lipiţi de foştii noştri stăpâni şi să nu vă uniţi cu fraţii voştri
fireşti, român;:, că în România va fi mai rău şi voi aţi fi acolo numai sluji la
boieri şi alte bazaconii" 2 •
Prezentând aceste aspecte negative din punctul de vedere al
istoriei noastre naţionale, dorim să subliniem, încă o dată, că în această
perioadă pentru populaţia românească este caracteristică atitudinea
avocaţilor români dr. Alexandru Aciu şi dr. Iuliu Mureşan Pop din Şimleu
Silvaniei care au refuzat să depună jurământul de credinţă pentru republica
maghiară deoarece "în calitate de avocaţi ai naţiunii române, nu recunosc
ca definitivă aceea formă de stat al cărui guvern a emis dispoziţia de mai
sus şi prin urmare, nu vor depune jurământul prevăzut în această
dispoziţie" 3 • Sau, atitudinea locuitorilor din Resighea care atunci când
notarul maghiar a cerut înscrierea populaţiei pentru a primi pământ, în
frunte cu preotul, au refuzat, dându-i de înţeles funcţionarului
guvernamental "că ei nu vor nici o reformă agrară de la guvernul
maghiar, că în primăvară ei vor împărţi pământul" , aluzie clară la
4
faptul
că îşi aşteptau eliberarea de către armata română. "Ţăranii -relata
sublocotenentul G.P. Văleanu în raportul său din 4 decembrie- aşteaptă pe
"curcanii" români ca ovreii pe Mesia" 5 .
În ceea ce priveşte activitatea Consiliului Naţional Român
comitatens Satu Mare în lunile decembrie 1918 şi ianuarie 1919 trebuie să
menţionăm de la început că a fost mai mult sporadică, fără a avea un
caracter permanent aşa cum întâlnim, de exemplu, la Oradea. Cauza
principală a acestei situaţii credem că se află în faptul că, în afară de 14
membri din oraşul Satu Mare şi împrejurimi, restul de 39 locuiau la
1
"Szatmări Nepszava", nr. 43/13 februarie 1919. p. 2.
' Circulara 3318-1918, p. 3.
1
"Szilăgysomly6" (Şimleu Silvaniei), an XXXV, nr. 51/I9 decembrie 1919.
4
'Cf. C. Grad, op. cil., p. 521.
221
distanţe mari de oraşul reşedinţă de judeţ, reunirea lor din cauza proastei
circulaţii a trenurilor fiind aproape imposibilă.
În al doilea rând, preşedintele C.N.R. comitatens, avocatul Ioan
Savaniu, era în vârstă, fiind prea puţin potrivit pentru o funcţie care cerea
foarte multă activitate, lucru pe care îl remarca în 26 noiembrie 1918 Aurel
Dragoş, membru în C.N.R. comitatens • În al treilea rând, aşa cum se
1
întâmplă de multe ori în momente istorice, a existat o permanentă luptă

pentru supremaţie în acest consiliu între dr. I.C. Barbut, susţinut de
delegaţii din cercurile Satu Mare, Ardud, Oaş, Cinghir şi Carei şi dr. Teofil
Dragoş, de altfel şi vicepreşedinte al C.N.R. Comitatens, susţinut de cei din
Baia Mare, Şomcuta Mare şi Seini. Această înfruntare, deloc benefică,
reiese şi dintr-o adresă a lui I.C. Barbut către Teofil Dragoş, din 19
noiembrie, în care cerea convocarea de urgenţă a Consiliului " .. .la Sătmar
şi nu la Baia Mare (este dorinţa tuturor domnilor acelora care şed în
cercurile administrative Sătmar, Ardud, Oaşul, Cinghir şi Carei), că în caz
contrar vom fi siliţi noi care suntem aici să convocăm adunarea aceasta" 2 •
Sigur că această concurenţă în alte condiţii ar fi putut fi benefică dar în
lunile decembrie 1918 -ianuarie 1919 a dus la diminuarea activităţii C.N.R.
comitatens. În cursul lunii decembrie C.N.R. comitatens Satu Mare a ţinut
patru şedinţe. De la primele două (6 şi 13 decembrie) se păstrează
procesele verbale, iar de la celelalte (8 şi 28 decembrie) doar menţionarea
lor în contextul altor documente.
Prima adunare s-a desfăşurat în 6 decembrie 1918, la ea
participând doar 6 membri„ din care 5 făceau parte din Comitetul Executiv
al C.N.R. comitatens: dr. Ioan Savaniu, preşedinte, preotul Alexandru
Breban, vicepreşedinte, dr. Ilie Carol Barbut, secretar, dr. Nicolae Barbut şi
Romul Marchiş, vicarul naţional de la Carei. Era prezent şi dr. Mihai
Popp 3 . Primele două puncte ale discuţiilor s-au referit la probleme legate de
Vicariatul Naţional Român din Carei, la primul punct fiind citită hotărârea
senatului bisericii greco-catolice române din Satu Mare, în care acesta se
declara împotriva dezlipirii de episcopia de Hajdudorog4 • La cel de al
doilea punct participanţii şi-au exprimat aprobarea pentru conduita lui
Marchiş în problema tratativelor cu Persian Ădâm de la începutul lunii
decembrie 1918 şi când vicarul a cerut ca guvernul maghiar să trateze cu
1
Cf. Maramureşenii„., p. 336.
~ Ibidem, p. 312. Din cei 45 de membri ai C.N.R. comitatens 23 erau din zonele mentionate de
l.C. Barbut.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Nationah: ...• act nr. 48/1919.
'Ibidem.
222
1
Consiliul Dirigent problemele privind vicariatul de la Carei • Cea de a treia
problemă dezbătută s-a referit la abuzurile gărzilor maghiare, cu referire la
cele trei cazuri de la Băiuţ, Resighea şi Carei, hotărându-se să se ceară
intervenţia "cât mai grabnică a armatei (române n.n.) pentru siguranţa
poporului românesc„." şi să fie informat şeful resortului de război din
Consiliul Dirigent, Şt.C. Pop 2.
S-a hotărât scoaterea din şcolile româneşti a inscripţiilor ungureşti
şi a imnului maghiar, numindu-se şi un comisar pentru a urmări această
problemă, în persoana protopopului Alexandru Breban din Baia Mare • La
3
punctul cinci s-a hotărât cooptarea a trei noi membri în C.N.R. comitatens:
doi ţărani, Ioan Costin din Mocira şi I. lndre din Vezendiu şi un militar,
locotenentul major Romul Marchiş.
Ultima problemă care a fost discutată şi considerăm că a fost cea
mai importantă, a fost aceea a formării Consiliilor comitatens, cercual şi
rural ca "organe administrative (subl.n.)„.", acceptată de participanţi •
4
O problemă de mare importanţă, căreia nu i-a fost acordată până

acum nici o atenţie, este faptul că în Conferinţa din 6 decembrie 1918 s-a
elaborat un "Regulament provizoriu" care avea menirea să apere "populaţia
românească din judeţul Satu Mare împotriva unor eventuale nedreptăţi" •
5
Structurat în 3 capitole şi 17 articole, regulamentul, redactat în limba

maghiară, constituia un fel de îndreptar al modului cum trebuie să
procedeze populaţia românească vis-a-vis de autorităţile administrative
maghiare. Primul capitol se referea la "Plângeri împotriva autorităţilor
comunale" şi scotea în evidenţă rolul pe care ar fi trebuit să- I joace
consiliile naţionale române comunale în rezolvarea nedreptăţilor înfăptuite
de autorităţile locale. Oricum, important este faptul că, în caz de
nerezolvare a unor nedreptăţi, se prevedea apelul la forurile superioare
Consiliului local, putându-se ajunge până la Consiliul Dirigent, Resortul de
interne. Capitolul doi se ocupă de "plângeri împotriva conducerii de plasă",
prevăzându-se şi aici aceeaşi modalitate de apel. Capitolul trei se ocupă de
"Nedreptăţile autorităţilor de stat şi ale judecătorilor", cu referiri la abuzurile
funcţionarilor de stat şi judecătoreşti. Din păcate, acest regulament nu a fost
aplicat, rămânând doar în stadiul bunelor intenţii. Ziarul oficial al judeţului
din 8 decembrie 19186 , amintit mai înainte, la rubrica de ştiri vorbind
'Ibidem.
'Ibidem.
'Ibidem.
4
Ibidem.
'Arhivele Nat. Dir. jud. SM, act nr. 29/1919.
""Szatm:innegyei kozlony", nr. 49/8 decembrie 1919.
223
despre adunarea din 6 decembrie a C.N.R. comitatens, anunta că aceasta a
numit pe protopopul Romul Marchiş de comisar popular pe lângă
administraţia centrală a comitatului şi că subprefectul a aprobat această
numire.
Deci asistăm la paşi concreţi făcuţi de C.N.R. comitatens pentru
instituirea unei administraţii româneşti. Aceste prime măsuri vor fi
completate în cadrul şedinţei C.N.R. comitatens Satu Mare care s-a
desfăşurat în data de 13 decembrie 1918, în sala mică a hotelului "Panonia"
(actual "Dacia"). Această şedinţă a fost mult mai bine organizată, fiind
prezenţi 8 membri ai Comitetului executiv (Ioan Savaniu, Alexandru
Breban, Teofil Dragoş, l.C. Barbul, Romul Marchiş, Nicolae Barbul, Ioan
Tibii şi Augustin Mircea) şi 13 membri din Consiliul comitatens. Este
foarte interesant că în procesul verbal apar şi alte persoane nominalizate şi
care nu figurau pe lista din 12 noiembrie 1918 a C.N.R.: Ioan Puşcaşiu,
Dumitru Bandiciu, Traian Kavaşi, etc. 1 Unii dintre ei fac şi propuneri şi iau
cuvântul în timpul dezbaterilor, punându-se astfel întrebarea firească dacă
lista C.N.R. comitatens din 12 noiembrie este reală? 2 • Probabil că numărul
membrilor era mai mare aşa cum se întâmpla în alte comitate din
TransilvaniaJ.
Şedinta din 13 decembrie reprezintă o încercare foarte serioasă a
C.N.R. comitatens Satu Mare de a-şi impune structurile în cadrul
administraţiei existente. Astfel, la cererea Consiliului Dirigent este ales
Nicolae Barbul, absolvent al Academiei agronomice, în funcţia de comisar
de alimentaţie pentru comitatele Sătmar, Szabolcs şi Ugocea. Credem că
este pentru prima oară când Consiliul Dirigent încearcă să-şi extindă
autoritatea şi asupra comitatului Szabolcs unde existau comunităţi
româneşti maghiarizate.
La punctul trei al ordinei de zi Romul Marchiş a prezentat stadiul
la care ajunseseră tratativele cu comisarul guvernamental comitatens şi
comandantul jandarmeriei, care au acceptat ideea cooptării de români în
jandarmerie, precum şi a controlului acesteia de către consiliile române. El
propune numirea unor tribuni populari dintre membri C.N.R. comitatens pe
lângă pretoriate şi primăriile orăşeneşti. Propunerea a fost adoptată,
alegându-se următorii tribuni populari: dr. Cornel Pop, pretura şi oraşul
Carei, dr. A. Mircea, pretura Ardud, dr. l.C. Barbul, Satu Mare, dr. A.
'Loc. cil. fond Prefecturajudctului Satu Mare, act nr. 4/1919, f. I.

2
Publicată de I. Sabău. op. cil, p. 216.
' De exemplu C.N.R. Comitatens Alba Inferioară avea 55 de membri şi 8 membri în Comitetul
executiv cf. Consiliul Naţional Român din Blaj (noiembrie 1918-ianuarie 1919), voi. I, Cluj-
Napoca, 1978, p. 46.
224
Kaba, pretura Seini, dr. Coriolan Bohăţiel, pretura Baia Mare, dr. Ioan
Tibii, pretura Şomcuta Mare, Aurel Dragoş pretura Ţara Oaşului, Iuliu
Pop, pretura Cinghir, Aurel Nyisztor, oraşele Baia Mare şi Baia Sprie. Se
reîntăreşte ca tribun pe lângă Inspectoratul Şcolar dr. l.C. Barbut •
1
Menţionăm că aceste hotărâri erau luate în condiţiile în care Marele Cartier

General Român ceruse acordul Aliaţilor de a ocupa toate regiunile
româneşti din Ungaria, Satu Mare fiind inclus între zonele vizate . Probabil
1
că pe cale telefonică sau prin telegraf, C.N.R. comitatens Satu Mare a fost
informat de demersul armatei române, pentru că a doua zi, în 13 decembrie,
Romul Marchiş vorbea în discursul său de "asedierea comitatului din partea
trupelor române" 3 •
Pe seama acestei speranţe se poate pune şi adresa nr. 7 din 18
decembrie 1918 a C.N.R. comitatens, semnată de Ioan Savaniu, preşedinte
şi l.C. Barbul, secretar şi în care se arăta că "Românii din comitatul Satu
Mare sunt întru-totul de acord cu declaraţia fostului deputat Alexandru
Vaida în Parlamentul maghiar din 18 octombrie 1918, confonn căreia nu
sunt obligaţi să execute decât hotărârile luate la Sibiu de Consiliul Dirigent
Român". Se comunica lista tribunilor populari aleşi în şedinţa din 13
decembrie. Această adresă este înregistrată în 21 decembrie, la Prefec'tură .
4
Acelaşi document este trimis şi subprefectului judeţului Satu Mare, Ilosvay

Aladăr. Din această adresă aflăm un fapt extrem de interesant: hotărârea
privind numirea de tribuni populari ar fi fost luată încă în adunarea din 27
5
noiembrie 1918 a C.N.R. comitatens Satu Mare . Procesul verbal al acelei
şedinţe nu pomeneşte însă nimic despre acest fapt . Rezoluţia pe care o
6
pune comisarul guvernamental pe adresa C.N.R. comitatens poartă data de

30 decembrie şi este adresată subprefectului "Cu scopul informării şi
transmiterii mai departe„.".
Credem că încetineala aceasta se datorează unei politici de
aşteptare dusă de autorităţi pentru a vedea desfăşurarea de forţe a armatei
române care, în 31 decembrie era oprită pe aşa numita "linie Be1thelot -
Apâthy" care lăsa cea mai mare parte a comitatului Satu Mare în zona
controlată de guvernul republican maghiar •
7
1
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Prcfecturajudetului Satu Mare, act nr. 4/1919, f. 2.
2
Cf. Desăvârşirea unităţii naţional-statale .. , voi. III, p. 87.
1
Arh. St. Satu Mare, fond Prefectura„„ Jos nr. 4/1919, f. I.
4
Arh. corn. SzSzB. fond Prefectura„., act nr. 10067/1919, f. I.
'loc. cit., act nr. 30529/1918.
'' Cf. lupta românilor„., p. 486-487.
7
Cf. in apărarea României Mari„„ p. 143.
225
În al doilea rând, adresa C.N.R. comitatens a luat prin surprindere
autorităţile maghiare. Astfel printr-o adresă din 21 decembrie 1918,
viceprimarul din Carei cerea lămuriri din partea subprefectului cu privire la
sfera de competenţă a comisarului Pop Cornel delegat pe lângă
administraţia oraşului din partea C.N.R., în privinţa împuternicirilor şi
drepturilor pe care le are acesta. Oraşul Carei avea 16078 locuitori şi doar
216 de limbă maternă română, dar toţi ştiau ungureşte, astfel că în
administraţia oraşului nu s-a întrebuinţat niciodată o altă limbă decât cea
maghiară • Probabil că Pop Cornel ceruse întrebuinţarea limbii române în
1
administraţie.
Nu în ultimul rând, această tergiversare trebuie pusă în legătură cu
circulara din 2 decembrie 1918 a Consiliului Naţional Maghiar care opreşte
consiliile naţionale să se mai amestece în activitatea organelor
administraţiei locale 2 .
Subprefectul judeţului, prin adresa nr. 488 din 7 ianuarie 1919,
cerea lămuriri comisarului guvernamental "în ceea ce priveşte comisarii
populari români care sunt numiţi în administraţie" precum şi a drepturilor
şi împuternicirilor pe care le auJ. Rezoluţia prefectului pe această adresă
datează din data de 20 ianuarie, îndemnându-l pe subprefect să inştiinţeze
organele administrative subordonate că tribunii populari numiţi de C.N.R.
comitatens au dreptul "de a-şi spune părerea despre anumite evenimente",
cerând ca să nu fie împiedicată funcţionarea acestora4 . În adresa care se
redactează pe baza rezoluţiei comisarului guvernamental şi trimisă
subprefectului se specifica clar că împuterniciţii trimişi de C.N.R.
comitatens nu au nici un fel de autoritate administrativă, eventual doar de a
sprijini şi consilia autorităţile locale 5 .
Acest act reprezintă punctul final în încercările C.N.R. comitatens
Satu Mare de a-şi impune autoritatea. Sigur situaţia politico-militară a
judeţului era mult schimbată faţă de luna decembrie 1918, trupele române
se opriseră din înaintarea lor iar autorităţile locale reuşiseră, prin folosirea
unor metode dure, să-şi impună voinţa. Mulţi dintre tribunii români îi vom
întâlni peste câteva zile refugiaţi în teritoriul eliberat, ceea ce înseamnă că
se schimbaseră multe în decurs de o lună de zile.
Următoarea şedinţă a C.N.R. comitatens Satu Mare a avut loc în
data de 18 decembrie 1918. Nu s-a păstrat procesul-verbal al şedinţei, dar
1
Arh. corn. SzSzB, fond Subprefectura ... , act nr. 12578/1918.
2
Maria Ormos, op. cit., p. 365.
JArh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 265/1919.
4
Ibidem.
'loc. cit., fond Subprefectura ... , act nr. 1363/1919.
226
din mai multe adrese pe care le expediază Consiliul în această perioadă
putem reconstitui cel puţin trei dintre punctele discutate cu acest prilej.
Astfel, prin două adrese expediate, una subprefectului judeţului Satu Mare
(nr. 20/1918) şi cealaltă vicarului Romul Marchiş, se cerea îndepărtarea
învăţătorului Ioan Mărcuţiu din Yezendiu, din post, până în 31 decembrie,
deoarece "ura publică împotriva numitului învăţător a atins un grad atât de
înalt". S-a apelat deja şi la autoritatea bisericească a lui Mărcuţ, vicarul
naţional, precum şi la revizorul şcolar comitatens • Reamintim că
1
învăţătorul Mărcuţiu devenise deja un caz la nivel judeţean, pe de o parte

consiliul local luptând pentru îndepărtarea lui, mai ales pentru sentimentele
sale promaghiare, iar, pe de altă parte, autorităţile luptând pentru păstrarea
lui în post. Oricum câştig de cauză l-au avut autorităţile, pe Mărcuţiu
găsindu-l tot la Yezendiu şi în cursul lunii iunie 1919!
O altă problemă discutată în şedinţa din 18 decembrie s-a referit la
situaţia gărzilor naţionale româneşti şi la "mijloacele şi modalităţile prin
care ordinele şi dispoziţiunile Comandamentului s-ar putea executa",
ajungându-se la concluzia că gărzile înfiinţate "nu pot satisface
dispoziţiunilor, până nu primeşte arme, muniţiuni, parale pentru alimentare,
îmbrăcăminte şi solduri"~. Trebuie menţionat că, deşi se înfiinţaseră
aproape în toate comunele româneşti, gărzile naţionale, începând din data
de 20 noiembrie, îşi încetau activitatea din lipsă de fonduri, autorităţile
administrative maghiare refuzând să le mai subvenţioneze de la buget.
Acesta este şi motivul pentru care C.N.R. comitatens, prin adresa 26 din 18
decembrie 1918 trimisă lui Ştefan Cicio Pop, şeful Resortului de Război
din Consiliul Dirigent, cerea o sumă "corespunzătoare" care să fie trimisă
într-una din băncile româneşti sătmărene: "Aurora" (Baia Mare),
"Chiorana" (Şomcuta Mare), "Sătmăreana" (Seini) sau filiala din Carei a
băncii "Bihoreana", pentru a putea satisface ordinele care soseau de la
Sibiu 3. Aceloraşi considerente privind siguranţa publică care trebuia să fie
asigurată odată cu intrarea armatei române în comitat le răspundea şi adresa
nr. 29 din 22 decembrie 1918 a C.N.R. comitatens Satu Mare, trimisă
tuturor consiliilor şi gărzilor naţionale precum şi bărbaţilor de încredere ai
acestor consilii şi gărzi. Se comunica că în coînţelegere cu comisarul
guvernamental şi comandantul jandarmeriei "s-a hotărât, că în secţiile
jandarmereşti şi în părţile locuite de români să rămână la locul lor şi pe
timpul asedierii până la alte dispoziţii din partea comandanţilor trupelor
române, asigurându-li-se din partea Consiliului Naţional Român comitatens
1
Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond Consilii Na\ionale Române, act nr. 38/1918.
2
·'Ibidem.
227
nevătămare. Secţiile jandarmereşti au stricte porunci din partea
comandantului lor, să conlucre în coînţelegere cu consiliile cercuale şi
comunale române şi cu comandanţii gărzilor naţionale române, din partea
cărora sunt controlate". Pentru control, consiliile locale trebuiau să
numească imediat trei bărbaţi trecuţi de 24 de ani, dacă se putea subofiţeri,
plătiţi de jandarmerie cu 15 coroane la zi şi îmbrăcăminte, care depuneau
jurământ în faţa consiliului care îi delega şi având obligaţia să poarte la
chipiu tricolorul românesc 1•
Consiliile locale şi populaţia românească trebuiau să sprijine
activitatea jandarmeriei, eventualele plângeri trebuind să fie comunicate
tribunilor populari români de pe lângă pretoriate, numiţi încă din data de 13
decembrie 1918, dându-se şi lista celor 11 tribuni. Se atrăgea din nou
atenţia asupra necesităţii înfiinţării Consiliului naţional în localităţile unde
încă acest fapt nu se întâmplase •
2
Deosebit de importantă, în această perioadă, este o telegramă

trimisă de C.N.R. comitatens Consiliului Dirigent şi în care se cereau
îndrumări telegrafice dacă românii pot să primească posturi administrative
de la comisarul guvernamental la înţelegere cu consiliul. Răspunsul
Resortului Afacerilor Interne nr. 22 din 23 decembrie 1918 interzicea clar
acest lucru: "Românii nu pot primi numiri de la comisarul comitatens nici
provizor" 3 . Acest ordin era reluat de Resortul culte şi instrucţiune publică
(nr. I din 29 decembrie 1918) care specifică că "în toate afacerile
bisericeşti, şcolare şi culturale din cuprinsul teritoriului unit acum definitiv
cu România orice contact cu guvernul republican maghiar încetează".
Acest ordin era cuprins în Circulara 23 7 - 1919 a Episcopiei de Gherla. De
menţionat că în teritoriile încă neocupate ordinele Consiliului Dirigent au
fost cunoscute mai ales prin circularele Episcopiei de Gherla care
pătrundeau mai uşor în teritoriile neeliberate.
Interdicţia de a avea contacte directe cu guvernul de la Budapesta
era reînnoită de către Consiliul Dirigent prin ordinul nr. 1180 din 9 martie
19194 • Este drept că această interdicţie nu prea a putut fi respectată în
condiţiile când autorităţile maghiare deţineau toată puterea în ţinuturile
sătmărene.
Ultima şedinţă a C.N.R. comitatens Satu Mare, înainte de
eliberare, s-a ţinut în data de 28 decembrie 1918. Nici de la această şedinţă
nu s-a păstrat procesul verbal, putând doar să formulăm ipoteze asupra
'Loc. ci/„actnr.41/1918.
2
Ibidem.
i Arh. Istorică Centrală 13ucureşti, fond Consiliul Dirigent, dos. 37/1918, f. 5.
4
Loc. cil„ fond Consiliul Dirigent Prezidiale, dos. 4/1919. f. 53.
228
ordinii de zi. În primul rând ea s-a desfăşurat în condiţiile când în judeţ se
aştepta vizita generalului Berthelot, aflat într-o călătorie prin Transilvania
cu scopul "să cunoască ţinuturile alipite de România şi de români" 1• Vizita
a fost anunţată de Consiliul Dirigent prin cel puţin două adrese trimise lui
l.C. Barbul la Satu Mare şi Teofil Dragoş la Baia Mare, unde se comunica
itinerariul precum şi îndatoririle românilor în faţa acestui eveniment2 • Este
mai mult ca sigur că această problemă a fost discutată în şedinţa consiliului
din 28 decembrie, astfel neputând să ne explicăm succesul vizitei în Satu
Mare şi mulţimile de oameni care l-au aşteptat în gări pe generalul
Berthelot. Chiar în data de 28 decembrie, Gheorghe Mureşan, preotul din
Moftinu Mic şi membru al C.N.R. comitatens, îl informa pe preotul Romul
Mihalca din Sătmărel de telegrama primită în 27 decembrie de la Consiliul
Dirigent, cerându-i să satisfacă "dorinţei Consiliului Naţional Român din
Sibiu în mod vrednic de aspiraţiunile ce le păstrăm faţă de unirea tuturor
românilor într-o Românie mare". Preotul Mihalca citea telegrama în data
de 29 decembrie în biserică şi astfel un număr mare de credincioşi ai săi au
aşteptat pe generalul Berthelot în gara de la Satu Mare • În alte părţi au fost
3
alese adevărate delegaţii, împuternicite cu credenţionale ca să reprezinte

comunitatea la primirea generalului Berthelot. Este cazul comunei Cavnic,
unde C.N.R. local împuternicea pe Alexandru Medan "cu soţii săi" să-i
reprezinte la primirea generalului Berthelot la Baia Mare 4 •
Este fără îndoială că acţiunea a fost foarte bine organizată, astfel
că pe tot traseul vizitei în comitatul Satu Mare, mulţimi de români l-au
aşteptat pe Berthelot într-un "entuziasm de nedescris" sau "cu mari ovaţii",
după cum remarca presa vremii. Opririle principale ale trenului au fost la
Carei, Satu Mare, Satulung pe Someş şi Mireşu Mare 5 . S-au mai întâmplat
şi altercaţii între gărzile naţionale române şi maghiare, cum a fost cazul la
Satu Mare, unde cei 40 de gardişti români veniţi din Sătmărel şi Doba sub
comanda căpitanului Oancea, au fost puşi pe fugă de gardiştii maghiari
folosindu-se chiar şi puştile din dotare, sau la Carei, unde la fel garda
naţională din Dindeşti a trebuit să o ia la fugă în faţa celei maghiare •
6
Autorităţile au făcut tot ce le-a stat în putinţă să demonstreze generalului
1
Cf. lupta românilor ... , p. 506.
1
Ibidem, p. 506-507 şi Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare, act nr.
3811918, f. I. Adresele datează din 27 decembrie 1918.
3
Parohia ortodoxă română Sălmărel, Acte oficiale 1916-1924, inv. nr. 8, f. I.
Cf. Maramureşenii .... p. 380.
4
; "Renaşterea" (Baia Mare), an I, nr. 1/31decembrie1918, nr. 217 ianuarie 1919, "Românul",
an VII, nr. 4717 ianuarie 1919, p. 13 şi nr. 49112.1.1919.
""Românul", nr. 49/12.1.1919 şi Traian Cavaşi, Întâlnire în gara Satu Mare cu generalul
Berthelot. (ms), f. I.
229
Berthelot caracterul maghiar al ţinutului străbătut, precum şi "dorinţa"
populaţiei de a rămâne şi pe mai departe în cadrul Ungariei
1
•
Tot în şedinţa din 28 decembrie 1918 s-a discutat şi Nota circulară

nr. 27 din 24 decembrie 1918 a Consiliului Dirigent privind anunţarea
uniformă a tuturor consiliilor naţionale, prin care se cerea ca în termen de 8
zile trebuiau să se întocmească acte şi rapoarte despre situaţia fiecărei
localităţi în parte (procesul verbal de constituire a C.N.R., lista
funcţionarilor, raport asupra administraţiei, alimentaţiei publice, etc.f Se
păstrează nota circulară semnată de I. Savaniu preşedintele C.N.R.
comitatens către C.N.R. cercuale privind obligativitatea că până în 12
ianuarie 1919 să prezinte la sediul C.N.R. comitatens (str. Csokonai nr. 3)
toate actele pretinse de Consiliul Dirigent3. O altă problemă de care s-a
ocupat Conferinţa din 28 decembrie 1918 a fost distribuirea unor obiecte de
primă necesitate (haine şi alte bunuri) repartizate spre împărţire C.N.R.
comitatens de către comisarul guvernamental al judeţului Satu Mare, după
cum rezultă dintr-o adresă din 2 ianuarie 1919 a C.N.R. cercual Baia
Mare4 .
După I ianuarie 1919 activitatea C.N.R. comitatens Satu Mare se
reduce foarte mult, rezumându-se la cele câteva adrese pe care le-a trimis
sau primit în primele 20 de zile ale lunii. Dintre acestea s-au păstrat doar
două şi anume o adresă nr.8/1919 trimisă Comandamentului Jandarmeriei
din Satu Mare, prin care se cerea pedepsirea jandarmilor asasini de la
Călineşti Oaş, iar cea de-a doua, primită de consiliu în 15 ianuarie de la
Inspectoratul Şcolar Judeţean 5 .
În aceeaşi perioadă sunt primite mai multe adrese de la Consiliile
Naţionale Române locale, majoritatea ca răspuns la Directiva nr. 27/1918 a
Consiliului Dirigent, dar şi cereri pentru numirea unor învăţători români
(Doba, Pribileşti, Pomi) sau introducerea învăţământului românesc în
şcolile de stat •
6
De remarcat că în 31 decembrie 1918 apărea la Baia Mare ziarul

săptămânal "Renaşterea", ca organ al Consiliului Naţional Român
comitatens Satu Mare. Din păcate până acum nu se cunoaşte numărul
inaugural al primului ziar politic românesc apărut în comitalul Satu Mare.
Dintr-un ziar maghiar aflăm că redactor şi proprietar al ziarului era Nicolae
I "Szatmar es videke", nr. 52130 decembrie 1918.

'Cf. "Unirea", an XXIX, nr. 3/4 ianuarie 1919.
1
Arh. Na). Dir.jud. SM, fond Consilii Na)ionale Române, act nr. 61/1919.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM, fond Consiliul National Român cercual Baia Mare, act nr. 47/1919.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Consilii Nationale Române, aci. nr. 66/1919 şi 70/1919.
''loc. cit., act nr. 71, 74, 78, 79/1919.
230
Barbut şi că primul număr era consacrat în întregime vizitei generalului
Berthelot în comitatul Satu Mare 1•
Dacă analizăm activitatea C.N.R. comitatens Satu Mare în
perioada decembrie 1918 - ianuarie 1919, vom observa, în primul rând, că
aceasta este departe de activitatea altor organisme similare din alte
comitate. În primul rând numeric, cantitatea de documente primite şi
trimise de acest consiliu este mică, 33 până la 31 decembrie 1918 şi încă
vreo I 0-15 în luna ianuarie 1919. Remarcăm, de asemenea, că s-au păstrat
extrem de puţine documente (25) care nu reuşesc să contureze cea mai
exactă imagine asupra activităţii consiliului comitatens. Sigur că la baza
acestei activităţi mai modeste a consiliului au stat atât factori obiectivi, cât
şi cei subiectivi. Din categoria primilor credem că însuşi faptul că acest
organism şi-a desfăşurat activitatea la Satu Mare, un centru puternic
maghiar, nu a fost un factor favorizant, chiar comunitatea românească de
aici fiind legată prin multiple forme de comunitatea majoritară, lucru
remarcat de altfel şi de unul din memorialiştii sătmăreni ai unirii: "După cât
îmi aduc aminte în 1968 ţi-am arătat cum se prezentau vârfurile românilor
sătmăreni la data de I decembrie 1918: nouă avocaţi, dintre care numai doi
şi anume tatăl dumitale (1.C. Barbul n.n.) şi dr. Andrei Doboşi erau
căsătoriţi cu românce, restul căsătoriţi cu unguroaice sau necăsătoriţi, trei
profesori de liceu, dintre care doi căsătoriţi cu unguroaice, al treilea
necăsătorit dar neutru, doi consilieri municipali necăsătoriţi, dar căsătoriţi
după Unire, unul cu o unguroaică iar celălalt cu o evreică maghiarizată
(încreştinată mai târziu), un judecător căsătorit cu o unguroaică, un
funcţionar la asigurările sociale, un funcţionar la administraţia financiară,
ambii căsătoriţi cu unguroaice, meseriaşii mai răsăriţi de asemenea cu
unguroaice. Toţi aceştia vorbeau în familie şi între ei numai limba
maghiară"~. Nu este de mirare numărul mare de români care colaborează cu
autorităţile maghiare dintr-o obişnuinţă formată în cursul a zeci şi zeci de
ani de convieţuire. După părerea noastră, alegerea Sătmarului ca sediu al
C.N.R. comitatens a fost o greşeală care s-a repercutat direct în activitatea
acestui organism. Oricare din celelalte două oraşe mari ale judeţului, Baia
Mare sau Carei, ar fi fost mai potrivite din acest punct de vedere.
În ceea ce priveşte Consiliile Naţionale Române cercuale, trebuie
remarcat că în această zonă s-au format asemenea organisme în Tăşnad,
Carei, Ardud, Satu Mare, Cinghir, Oaş, Seini, Baia Mare şi Chioar
desfăşurând o activitate deosebită, dovadă fiind numărul mare de consilii
1
"Nagybânya", an XVII, nr. III ianuarie 1919, p. 3.
2
Muzeul Jud. Satu Mare, colec\ia Traian Cavaşi, neinv. Este vorba de o scrisoare trimisă de
Cavaşi Mariei Barbu! din Arad, în 23 decembrie 1976.
231
locale care s-au format pe cuprinsul lor. Trebuie, de asemenea, remarcate
unele trăsături specifice ale acestor organisme. Astfel la Carei activitatea
C.N.R. cercual s-a confundat cu cea a Vicariatului Naţional Român din
Carei, amândouă având în frunte pe vicarul Romul Marchiş. La fel, la Satu
Mare unde activităţile celor două organisme, cercual şi comitatens, s-au
desfăşurat în comun. Pentru C.N.R. cercuale Cinghir, Ardud, Tăşnad,
Şomcuta Mare documentele păstrate sunt extrem de puţine, lipsind pentru
perioada analizată aproape în totalitate. Mai mult, C.N.R. cercual Cinghir
credem că nici nu a funcţionat în mod efectiv de la el nerămânând nici un
document.
Singura adunare de constituire a unui consiliu local cercul Cinghir
s-a desfăşurat la Vetiş, în data de 16 decembrie 1918, în care preotul local
Vasile Ardelean a adus "la cunoştinţa adunării că Marea adunare a
românilor ţinută la Alba Iulia la I decembrie 1918 a proclamat unirea
tuturor românilor din Ardeal, Banat şi părţile ungurene cu România liberă.
Prin această dezlipire de Ungaria, care ne-a fost atât de maşteră, sperăm o
mântuire şi ispăşire de suferinţele şi păcatele trecutului amar". După
alegerea C.N.R. comunal, considerat ca o modalitate de a ţine "contact cu
Consiliul Dirigent Central al Ardealului, Banatului şi părţile româneşti din
Ungaria", toţi participanţii au depus jurământ de credinţă faţă de Consiliul
Dirigent şi că "lucră în conformitate cu acesta" 1•
Din păcate de pe o arie atât de extinsă se păstrează doar şase
rapoarte ale consiliilor locale datând de la începutul lunii ianuarie, care nu
pot însă crea o imagine globală a problemelor care confruntau societatea
românească la sfârşitul anului 1918 şi începutul anului 1919. În ceea ce
priveşte consiliile naţionale comunale activitatea acestora diferă de la o
localitate la alta. La Vetiş sediul consiliului se afla în şcoala veche
confesională, care era părăsită de la înfiinţarea şcolii de stat • La Lipău
2
membri consiliului, care nu avea sediu, erau toţi ţărani 3 • La Boghiş unde
acţiona un consiliu vrednic, biroul era în funcţiune permanentă, având
sediul său propriu în şcoala românească 4 • La Petea nu a fost constituit
consiliul naţional, iar la Cărăşeu biroul consiliului comunal era mixt,
format din maghiari (cei mai mulţi) şi patru români, deoarece românii
reprezentau 500 de suflete faţă de 1200 unguri 5 .
1
Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Consilii Naţionale Române, act nr. 3011918.
'Loc. cit., act nr. 57/1919.
'loc. cil., aci nr. 58/1919.
'loc. cil., aci nr. 59/1919.
' loc. cit., act nr. 60 şi 56/1919.
232
În privinţa situaţiei politice şi administrative, la Vetiş funcţionarii
vechi fuseseră alungaţi iar alţii noi nu erau aleşi, în Lipău toţi erau noi şi au
jurat credinţă C.N.R., în Boghiş funcţionarii români, de asemenea, au depus
jurământul, în schimb la Petea, Doba şi Cărăşeu funcţionarii erau tot cei
vechi şi nu depuseseră jurământ 1 • Mai mult, la Petea "starea politică din
comună cât şi cea administrativă este pur după sistemul unguresc", iar la
Cărăşeu "starea politică şi administrativă ... e cea ungurească, bine
cunoscută" 2 . Avem toate motivele să credem că a~eeaşi situaţie se
întâlneşte în majoritatea localităţilor mixte din Câmpia Someşului, mai ales
în jurul oraşelor Satu Mare şi Carei: Botiz, Păuleşti, Odoreu, Hrip,
Ghilvaci, Moftinu Mic, Domăneşti, Terebeşti, etc.
Activitatea consiliilor locale, după puţinele documente păstrate,
s-a orientat spre problemele de zi cu zi ale comunităţilor: învăţământ, dijme
bisericeşti, asigurarea ordinei, etc. Cele mai multe se ocupă de învăţământ.
De exemplu, locuitorii din Corod (50 semnături, din care 49 de analfabeţi)
se puneau sub înaltul patronaj al Consiliului Dirigent, cerând să se ia
măsuri pentru ca românii sătmăreni să poată învăţa în limba maternă: "să
putem învăţa limba română maternă în şcolile naţionale româneşti, lucru
dorit şi pretins de acum înainte de toţi, cu toată inima şi sufletul" 3 .
C.N.R. din Vezendiu, în 14 decembrie 1918, declară că nu vor
respecta hotărârea C.N.R. cercual de reintegrare a învăţătorului Ioan
Mărcuţiu în post (din 12 decembrie 1918), fiind decişi "a duce lucrul până
la extremităţi" 4 •
O problemă care a preocupat comunităţile româneşti din Câmpia
Sătmarului a fost şi aceea a obligaţiilor faţă de biserică şi preot (dijmă,
clacă preoţească, stole, etc.). Este ceea ce se întâmplă la Botiz, Livada,
Livada Mică, Sătmărel, Sanislău, etc., unde localnicii au hotărât ori
ştergerea obligaţiilor de tot ori readucerea lor la nivelul anului 1913. Aceste
fapte provoacă intervenţia prim pretorului din Satu Mare care ameninţa că
va folosi forţa dacă nu se va reveni de la aceste hotărâri ale consiliilor
locale sau pe cea al lui Romul Marchiş, care cerea ca aceste probleme să fie
discutate doar după Congresul de pace5•
Se întâmplau mereu şi cazuri de tulburare a liniştii în comune,
astfel încât uneori intervenea chiar şi comisarul guvernamental pentru
1
loc. cit., act nr. 57, 58, 59, 60, 54, 56/1919.
~loc. cit., act nr. 60 şi 54/1919.
3
4
'Parohia ortodoxă Sătmărel, Acte olicioase 1966-1924, inv. nr. 8 şi Arh. Nat. Dir. jud. SM,
fond Vicariatul Na\ional. .. , act nr. 23/1919.
233
liniştirea situaţiei.La 27 ianuarie 1919, comisarul guvernamental Makray
atrăgea atenţia C.N.R. Andrid că liniştea din comună este tulburată şi se
comit frecvent atentate împotriva proprietăţii private. Acestea se produc
datorită atitudinii necorespunzătoare a locuitorilor care se îmbată la cele
trei cârciumi din sat. Ruga C.N.R. să ia măsuri, apelând şi la ajutorul
preotului greco-catolic, anunţând că în câteva zile jandarmeria se va
reîntoarce în comună'. Acest act ne demonstrează faptul că organismele
româneşti de conducere erau considerate de autorităţile maghiare drept
parteneri viabili de discuţie. Aceste cazuri de parteneriat între organismele
maghiare şi cele româneşti în rezolvarea unor probleme care priveau soarta
comunităţilor locale în ansamblu nu au fost puţine în această zonă. Ne
oprim doar la conlucrarea dintre consiliile maghiar şi român din Doba în
ceea ce priveşte alegerea unui notar substituit care să conducă registrele de
stare civilă, postul de notar fiind vacant2 .
Nici de la C.N.R. cercual Ardud nu au rămas decât două
documente, dar extrem de importante, care, deşi atestă că în majoritatea
comunelor cercului s-au format consilii naţionale 3 , ne demonstrează modul
uneori superficial cum au tratat obligaţiile cc le reveneau preşedinţii acestor
organisme, în cazul de faţă avocatul dr. Augustin Mircea, care arunca vina
pe comunicaţia poştală defectuoasă pentru neprezentarea actelor cerute prin
Ordinul circular nr. 33 al C.N.R. comitatens: "Consiliile comunale nu
le-am putut recerea pentru prezentarea actelor cerute în Gazeta oficială nr.2
fiindcă nu avem comunicare de poştă" • Mai mult, nu avea încă procesele
4
verbale de constituire a C.N.R. în localităţile Terebeşti, Mădăras, Ruşeni,

Medişa, Solduba, Bolda, Giungi, deşi acestea erau aşezate doar la câţiva
kilometri de reşedinţa de plasă Ardud şi unde nu ar fi fost o mare problemă
să se trimită câţiva curieri5.
Un fapt şi mai deosebit se întâmplă la C.N.R. cercual Tăşnad,
unde preşedintele acestui organism, dr. Coriolan Şter, nu s-a mai întors
acasă după adunarea de la Alba Iulia: "Preşedintele dr. Coriolan Şter -
raporta Teodor Mureşan - a fost silit a să refugia de la Adunarea de la Alba
Iulia, părăsind totul" 6 • La acestea trebuie să mai adăugăm şi faptul că în urma
stabilirii armatei române pe linia munţilor Meseş, Tăşnadul devine unul din
1
2
Loc. cil., act nr. 682/1919.
J Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Consilii Na1ionale .... act nr. 25. Erau deja formate consilii în 10
localităfi.
4
Loc. cil„ act nr. 75.
'Câteva dintre distantele dintre localitălile enumerate şi Ardud: 5 km Mădăras, 3 km Ruşeni,
6 km Medişa, etc. Datele sunt luate din C. Martinovici, M. Istrati, op. cil.
6
Cf. Comei Grad, op. cil., p. 528.
234
centrele de concentrare şi aprovizionare pentru trupele maghiare şi mai ales
cele secuieşti, ceea ce a împiedicat desfăşurarea oricărei activităţi a C.N.R.
cercual, care este, de fapt, "prin forţă" dizolvat iar membri lui siliţi să se
refugieze 1• La fel de puţin ştim şi despre activitatea C.N.R. cercual
Şomcuta Mare. Format încă din 5 noiembrie 1918 2, în luna decembrie a
ţinut două adunări care ne sunt cunoscute. Prima s-a desfăşurat în 20
decembrie 1918, cu participarea tuturor satelor din plasa Chioar şi a avut ca
scop principal să se aducă la cunoştinţa oamenilor hotărârile aduse la Alba
Iulia. "La Alba Iulia - spunea dr. Ioan Tibii, preşedinte la C.N.R. local, în
cuvântarea sa -s-a înfăptuit visul cel mai scump al neamului românesc-
unirea tuturor românilor. Vrem ca acest popor năpăstuit şi asuprit să fie
liber în ţara sa" 3 • Dr. Octavian Pop, comandantul gărzii naţionale, cerea
participanţilor să contribuie cu toate forţele la întărirea gărzilor naţionale
pentru a fi capabile "să apere libertatea tuturor oamenilor şi să ajute la
înfăptuirea reformei agrare" .
4
Un al doilea document, este semnat de dr. Ioan Tibii şi reprezintă

o circulară adresată "tuturor sfaturilor naţionale săteşti din Şomcuta Mare
în care se cerea conscrierea celor apţi de a face serviciul la Jandarmi,
trimiterea protocoalelor de înfiinţare a consiliilor locale, conscrierea acelor
care "sunt lipsiţi de bucate", precum şi numărul familiilor din comună 5 •
Consiliul Naţional Român cercual din Ţara Oaşului s-a format în
data de 19 noiembrie şi avea sediul la Bixad şi nu la Oraşu Nou, centrul
preturii. Un fapt inedit faţă de alte zone este că s-a hotărât crearea unui
"Comitet ambulant" având ca membri pe preoţii Alexandru Băban
(preşedinte), Aurel Dragoş şi ţăranii Grigore Moiş şi Traian Demeter.
Comitetul avea îndatorirea să organizeze consilii naţionale în toate
comunele6 • Se remarcă în Oaş o întârziere foarte mare în organizarea de
consilii naţionale române locale, datorată atât contlictelor interne din cadrul
mişcării naţionale româneşti, cât şi abilităţii autorităţilor de a specula acest
fapt.
Conflictul, după părerea noastră, a izbucnit ca o urmare a tendinţei
populaţiei româneşti de a-şi crea organisme de jos în sus, alegând în funcţii
de conducere oameni din rândul lor, pe de o parte, iar pe de altă parte
dorinţa intelectualităţii româneşti, reprezentate la sate mai ales de preoţi şi
1
Ibidem.
'"Românul'", Vil, nr. 19/l decembrie 1918, p. 3.
'Cf. Maramureşul şi unirea ... , p. 82.
'Ibidem.
; Ibidem, p. 182.
''"Românul", VII, nr. 47n ianuarie 1919.
235
învăţători, de a impune consilii în fruntea cărora să se afle ierarhia
bisericească şi, de fapt, de a controla treburile publice. Conflictul din Oaş a
opus, pe de o parte, tabăra învăţătorului din Negreşti, Petru llea, susţinut
de locuitorii din 4 localităţi (Negreşti, Certeze, Huta Certeze şi Moişeni),
iar de cealaltă, conducerea C.N.R. cercual în frunte cu preoţii Aurel Dragoş
şi Alexandru Băban. Conflictul s-a desfăşurat pe tot parcursul lunilor
noiembrie şi decembrie 1918, părţile aducându-şi, prin memorii trimise
autorităţilor administrative maghiare, tot felul de acuzaţii. Bineînţeles că
prim-pretorul a speculat disensiunile interne româneşti, trimiţând o
circulară preoţilor români în care îi ruga să nu facă nici o mişcare pentru
organizarea de consilii naţionale şi "să aştepte hotărârea autorităţilor în
ceea ce priveşte aspiraţiile naţionale ale românilor din Oaş". În urma
acestei circulare - scria prim-pretorul spiritele s-au domolit şi numai la
Călineşti şi Cămârzana au luat fiinţă Consilii Naţionale Române" • Prim-
1
pretorul a şi avut o întâlnire cu 2 reprezentinţi ai preoţimii româneşti,

Aurel Dragoş din Vama şi Alexandru Mirişan din Călineşti, în 20
decembrie 1918, în care aceştia i-au atras atenţia asupra agitărilor lui Ilea
datorită căruia "se simt în pericol". Ei i-au declarat că "pentru a împiedica
dezordinea şi revolta şi pentru apărarea propriei lor persoane şi averi" au
luat hotărârea de a crea C.N.R. în toate satele şi cer "să cuprindă oameni
bine intenţionaţi" 2 • Într-o adresă din 20 decembrie a primpretorului care
descrie vizita celor doi reprezentanţi ai preoţimii româneşti din Oaş aflăm
că aceştia şi-au exprimat vehement "nemulţumirea şi indignarea faţă de
atitudinea învăţătorului llea Petru care incită nu numai împotriva
autorităţilor, dar şi împotriva preoţimii greco-catolice. Au afirmat -continuă
Pechy -că llea Petru nu are dreptul şi nu a fost însărcinat ca împreună cu
preotul din Huta, Lubomirschi (romano-catolic slovac n.n.) să înfiinţeze
C.N.R.-uri iar dacă o fac o fac numai în interes personal". Cei doi au
afirmat "că până în prezent ei nu s-au grăbit să înfiinţeze aceste consilii
pentru că nu au vrut să tulbure liniştea şi pacea. Activitatea lui llea i-a
obligat să înfiinţeze în fiecare comună C.N.R. şi cu ajutorul Consiliului pe
ţară (Consiliul Dirigent n.n.) să apere pacea şi liniştea" 3 •
Motivele îngrijorării preoţimii şi prim-pretorului subzistau în
modul cum se desfăşuraseră adunările de constituire a C.N.R. locale din
Moişeni şi Certeze. Astfel, în 15 decembrie 1918, se desfăşoară adunarea
populară a românilor din Moişeni (procesul verbal este semnat de 60 de
persoane), care este deschisă de Grigor Moiş Gogor - membru al C.N.R.
1
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 10115/1918, f. 2.
~Ibidem.
3
Ibidem, f. I.
236
cercual Ţara Oaşului. Probabil că ş1 m interiorul acestui organism se
manifestau disensiuni între preoţi şi membri ţărani ai lui, în procesul verbal
nefiind menţionat că Moiş este trimisul C.N.R. cercual, cum era obişnuinţa
să se menţioneze în alte documente similare. De observat că preotul local,
Alexandru Erdos, nu participă la adunare!
Adunarea alege în Sfatul Naţional Român 13 membri, iar în
funcţia de preşedinte pe învăţătorul Petru llea locuitor din Certeze. Cei
aleşi în afară de Petru llea, care a lipsit de la adunare, au depus jurământul
în faţa preşedintelui Grigor Moiş 1•
La punctul doi s-a hotărât demiterea notarului de până atunci şi
numirea lui Vartolomeu Privigyei ca notar comunal. La punctul trei au fost
aleşi alţi funcţionari administrativi: Grigor Moiş Gogor - jude, Tamaş Moiş
- subjude, George Moiş - kobukutine (?), Demetriu Moiş şi Demetriu Birta
- juraţi, Ilieş Moiş ca "admanuator de acte oficioasă -citaţii". Despre
această schimbare a fost imediat înştiinţat prim-pretorul care a fost nevoit,
după propria mărturie, să o accepte .
2
A doua adunare s-a desfăşurat în 19 decembrie 1919 la Certeze,

participând protopopul local Alexandru Darabanth, precum şi trimişii
Comitetului cercual, Alexandru Băban şi Aurel Dragoş. După cuvântarea
lui Alexandru Băban despre situaţia politică, delegatul Aurel Dragoş,
explicând obiectul adunării, a propus de preşedinte a C.N.R. local pe
protopopul Iuliu Darabanth, vicepreşedinţi Petru llea şi Alexandru
Darabanth, iar de notar pe Eugen Lubomirschy.
Adunarea a refuzat aceste propuneri, declarând că ei "deja sunt
constituţi şi rămân pe lângă aceea că adică preşedinte să fie Petru llea iar
notar să fie Alexandru Darabanth şi de al doilea Lubomirschy". Printre cei
13 membri figura şi numele protopopului Darabanth agreat de Consiliul
cercual 3 •
Degeaba încearcă cei doi delegaţi, în 22 decembrie 1918, să ţină
din nou adunarea de constituire a C.N.R. din Moişeni, unde, de astă dată,
participă şi preotul local şi învăţătorul llea, precum "şi o mulţime de
popor". Şi aici preşedintele adunării Alexandru Băban propune ca
preşedinte a C.N.R. pe preotul Alexandru Erdos "şi motivează propunerea
că turma să fie în coînţelegere cu păstorul". Adunarea "cu aclamare, se
declară, că ei deja şi-au ales de preşedinte pe Sp(ectatul] d[omn] Petru Ilie,
iar de notar pe G. Erdelyi înv(ăţător] de stat şi pe lângă asta stau ... " 4 •
1
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Na1ionale ... , act nr. 36/1918.
' Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. I O115/1918, f. 2.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consiliui Na\ionale ... , act nr. 39/1918.
'loc. cit., aci nr. 4211918.
237
Nu ştim cine a intervenit în conflictul dintre cele două tabere,
posibil C.N.R. comitatens, pentru că în 29 decembrie se ţine din nou
adunarea C.N.R. din Certeze sub preşedenţia lui Petru llea, unde se
încearcă să se împace cât de cât pretenţiile celor două tabere, găsindu-se şi
o soluţie diplomatică pentru aplanarea conflictului şi anume alegerea
protopopului Iuliu Darabanth ca preşedinte de onoare şi de etate, iar Petru
Ilea ca preşedinte executiv al Consiliului comunal 1•
Conflictul între cele două tabere a continuat şi în luna ianuarie de
când s-a păstrat o adresă a lui Petru llea, însoţit de un memoriu al
locuitorilor din Certeze, în care acesta răspundea inspectoratului de
învăţământ la acuzaţiile care i s-au adus de către potrivnicii săi. Aflăm că a
fost acuzat că a folosit forţa ca să- I alunge pe notarul Găjăsi din postul său
de la Certeze. Nu a fost implicat nici în întâmplarea tragică de la Călineşti
Oaş, din 18 decembrie 1918, când sătenii l-au omorât în bătaie pe notarul
local acuzat de furarea ajutoarelor de război şi ţinut în braţe de prim
pretorul Pechy. Poporul "este revoltat, este necăjit, este plin de ură
împotriva funcţionarilor necinstiţi ... ". Este de asemenea o minciună că
umblă noaptea împreună cu preotul Lubomirschy prin sate şi incită pe
oameni să se revolte împotriva regimului.
În ceea ce priveşte atitudinea preoţilor greco-catolici faţă de el,
aceştia nu au motive să se plângă, ci, dimpotrivă ar trebui să-i fie
recunoscători: "În timpul războiului au fost de partea lui Găjăsi şi Pechy
chinuindu-i pe cei de acasă. Acum s-a terminat perioada de belşug. Poporul
a fost foarte necăjit când s-a întors acasă şi puţin a lipsit să nu-i atace. În
timpul războiului poporul s-a plâns în zadar, că nici preotul, nici notarul,
nici prim-pretorul nu 1-a ascultat. Iar acum aceştia sunt speriaţi, eu îi
înţeleg căci mânia poporului e foarte periculoasă. Să se bucure notarii şi
funcţionarii că poporul mă ascultă şi mă urmează, căci eu nu sunt
răzbunător, de mine pot să trăiască I 00 de ani, dar prin muncă cinstită, nu
ca până acum". Pentru menţinerea ordinii a pus la dispoziţia consiliilor
naţionale 14000 coroane din banii proprii~.
Din 23 ianuarie 1919 se păstrează adresa 367 a Inspectorului
pentru învăţământ Bodnăr Gyorgyi, în care după ce explică că l-a chemat
la raport pe învăţătorul Petru llea, îşi arăta neputinţa să cerceteze cazul
"deoarece unui inspector maghiar nu îi este indicat acum să meargă în Oaş
în scopul unor cercetări ... ". În continuare, menţiona că el pe llea îl cunoaşte
1
2
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 400/ 1919, f. 1-2.
238
ca "pe un om care nu merită să fie învinovăţit cu nimic. El are un singur
defect, îi place adevărul şi din această cauză are probleme ... " •
1
Este sigur că acest conflict din cadrul mişcării naţionale româneşti

din· Oaş a fost factorul care a întârziat constituirea consiliilor naţionale. El
nu a putut însă afecta entuziasmul popular la constituirea consiliilor, la
aceste evenimente participând de obicei şi locuitori din satele învecinate.
Exista un steag tricolor unic adus de la Alba Iulia pe care Comitetul
ambulant îl purta de la adunare la adunare~. Pe acest drapel poporul
depunea jurământul. În 24 decembrie 1918 se constituie, în prezenţa lui
Băban şi Dragoş, Consiliul Naţional Român în localitatea Racşa, format din
29 de membri şi având în frunte pe preotul local Vasile Erdos • În Vama, la
3
29 decembrie, Aurel Dragoş a citit Hotărârea de Unire de la Alba Iulia

mulţimii adunate, care primeşte "propunerea şi se alătură şi ei întru toate
românilor de pretutindenea. Trăiască România Mare". Consiliul era format
din 38 de membri, având în frunte pe Aurel Dragoş, parohul local • În
4
aceeaşi zi se constituie şi C.N.R. din Negreşti la care au luat parte "coriştii

şi garda naţională în frunte cu steagul tricolor" din Vama 5•
Din procesul verbal de constituire a C.N.R. din Boineşti, din data
de 29 decembrie, aflăm şi definiţia atribuţiilor principale ale acestui
organism: "de parte să fie un organ competent în deciderea sorţii viitoare al
neamului nostru din comună iar de altă parte să fie o corporaţie în comună
care să supravegheze peste menţinerea ordinei şi siguranţei personale şi al
averii tuturor consătenilor". Cei aleşi în consiliu trebuiau să fie astfel de
oameni "care în toate privinţele sunt corespunzători au purtare onestă şi
fără prihană". Consiliul format din 14 membri era condus de preotul Mihail
6
Erdos •
Ultimul consiliu naţional constituit a fost cel din Prilog în 12
ianuarie 1919, unde era preot Alexandru Băban, preşedintele Comitetului
Ambulant al Ţării Oaşului. La adunare au mai participat Aurel Dragoş,
preot în Vama, Vasile Marincaş, cantor -învăţător în Vama, Iacob Pop,
primar în Prilog, Mihai Man, primar în Vama, garda naţională din Vama
împreună cu coriştii şi "o mulţime de credincioşi din Prilog". Aurel Dragoş
a reamintit participanţilor că împreună cu Alexandru Băban au fost
mandataţi "din partea Comitetului cercual naţional român al Ţării Oaşului,
1
Ibidem, f. 5.
2
Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond Prefectura ... , dos. 28/1936, t: 45.
1
loc. cil., fond Consilii Nafionale ... , act nr. 43/1918.
4
'Ibidem.
''loc. cil., act nr. 37/1918.
239
pentru constituirea Sfatului naţional comunal în toate comunele cercului ... ".
În consiliu au fost aleşi 29 de membri, în frunte cu Alexandru Băban, care
au şi depus jurământul •
1
În ceea ce priveşte activitatea depusă de Consiliile Naţionale

Române din cele 14 comune ale plăşii Ţara Oaşului, din păcate avem date
extrem de puţine. Doar localităţile Vama, Certeze şi Moişeni au trimis
rapoartele solicitate prin circulara 33 a C.N.R. comitatens.
În toate trei localităţile, deşi birourile C.N.R. erau în "funcţiune
permanentă'', nu aveau local propriu, ci funcţionau în general în cancelaria
şcolilor. Posibil că situaţia era generală şi în celelalte localităţi. Nu prea
credem că aceste birouri au desfăşurat o activitate permanentă, ci mai mult
sporadică. Aşa ne explicăm şi lipsa rapoartelor de activitate ale celorlalte
consilii naţionale. Unde erau preşedinţi energici, cum este cazul lui Petru
Ilea la Certeze, Huta Certeze şi Moişeni. consiliile şi-au impus voinţa,
reuşind să-şi numească oamenii la conducerea administraţiei comunale,
care de obicei depuneau jurământul de credinţă pentru Consiliul Dirigent.
Sau, şi mai mult, llea trecea, la Moişeni, edificiul şcolii de stat în
proprietatea comunei, pretinzând ca "ea să fie prevăzută cu astfel de
învăţători [care] să ştie propune în I [imba] română ... " . Emblematică
2
pentru llea rămânea reflecţia cu care îşi încheia raportul despre

administraţia publică din Moişeni: "Până acuma administraţia coruptă, nu
s-a interesat de afacerile românilor şi astfel azi trebuie să începem de nou
cu oameni noi şi energici" • Am insistat mai mult asupra învăţătorului llea,
3
deoarece acest om de 42 de ani, absolvent al preparandiei de la Gherla,

reprezintă modelul dascălului din satele româneşti care a avut ca ţel al vieţii
ridicarea poporului, care la rândul său şi-a investit toată încrederea şi
4
preţuirea şi l-a urmat în ceea ce a întreprins •
Plasa Seini, puternic românească, cuprindea 24 de localităţi cu o
5
populaţie de aproximativ 26500 locuitori din care aproape 21000 români .
Procesul de constituire de consilii naţionale a demarat încă din data de I O
noiembrie 6 fiind aproape încheiat în data de 12 decembrie, când a avut loc
la Seini adunarea de constituire a C.N.R. cercual Seini, sub preşedenţia
preotului local Alexe Berinde, o binecunoscută personalitate a mişcării
1
~loc. cit., act nr. 64/1919, f. 4.
3
Ibidem.
'Cf. Almanahu/judeţului Satu Mare, Satu Mare, 1925, p. 34-35.
'Cf. C. Martinovici, M. Istrati, op. cit., p. 38.
'' Cf. Ioan Sabău, Noi date privind lupta populaţiei din judeţul Satu Mare pentru unire, în
"Satu Mare. Studii şi comunicări", IV, 1980, p. 213-224.
240
naţionale. C.N.R. cercual Seini era format din 87 de membri din 20 de
localităţi ale plasei: Seini, Apa, Medieşu Aurit, Someşeni, Borleşti, Valea
Vinului, Crucişor, Măriuş, llba, Sebişa, Româneşti, Potău, Roşiori, Iojib,
Viile Apei, Cicârlău, Mănăştur, Buşag şi legherişte. Dintre cei aleşi în
consiliu se remarcă o serie de. personalităţi cu mari merite în lupta pentru
unire: preotul Alexe Berinde, dr. Artemie Caba avocat, George Achim,
directorul băncii "Sătmăreana", avocatul dr. Demetriu Crăciun, preotul
Coriolan Ternovan, protopopul Pamfil Osian, profesorul Vasile Pop, ş.a.
Preşedintele consiliului a fost ales preotul Alexe Berinde, vicepreşedinţi
avocatul dr. Artemiu Caba şi preotul Tit Berinde, notar - dr. Demetriu
Crăciun, vicenotar - învăţătorul Paul Cherecheş şi casier - Dumitru Bărbuş
a lui Dumitru 1•
Consiliul nou ales a şi adoptat două măsuri în ceea ce privea
activitatea viitoare: folosirea exclusivă a limbii române în afacerile
consiliului, precum şi numirea unei comisii (dr. A. Caba, dr. D. Crăciun şi
C. Ternovean) care avea datoria să comunice fostului propretore dr. Ioan
Komoroczy dorinţa C.N.R. cercual de a-şi reocupa postul •
2
Tot în luna decembrie 1918 se constituie şi ultimele consilii

locale. Astfel în 8 decembrie, s-a constituit Consiliul Naţional Român local
în Seini, format din 17 membri, în frunte cu Alexe Berinde, preotul local.
Consiliul a jurat credinţă Marelui Sfat Naţional Român 3 • În 19 decembrie
se constituia C.N.R. local în Viile Apei, din care făceau parte 6 persoane,
toţi ţărani. Dovadă a evoluţiei mentalului ţărănesc este faptul că ţăranul
Ioan Zab a putut deschide adunarea făcând cunoscute "stările politice".
Ultimul consiliu s-a înfiinţat la Băbăşeşti în 22 decembrie 1918,
fapt ce era adus la cunoştinţa C.N.R. cercual de către preşedintele
consiliului, preotul local Ioachim Făt 4 •
Din cele 24 de localităţi ale cercului pretorial 12 comune au trimis
rapoarte care răspundeau la întrebările Ordinului circular 27 al Consiliului
Dirigent din decembrie 1918. Datele de întocmire ale lor variază între 9
ianuarie 1919, la Cicârlău, până în 18 ianuarie - la Seini (deci chiar în
centrul de plasă!). Probabil că restul localităţilor din diverse motive nu au
întocmit aceste rapoarte. Din această cauză putem presupune că nici consiliul
cercual nu a întocmit la rândul său rapoartele cerute prin aceeaşi notă
circulară 27. Oricum, termenul limită de predare a acestor documente era 6
1
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Nationale ... , act nr. 24/1918, publicai în
Maramureşenii ..., p. 359-361.
2
Ibidem.
J Cf. Maramureşenii ... , p. 332-334.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM., act nr. 26/1919.
241
ianuarie 1919. Întârzierea aceasta se datorează şi faptului că abia în 31
decembrie C.N.R. comitatens o expediază spre comune. Este de presupus
că în multe localităţi această notă nici nu a ajuns, din cauza proastei
funcţionări a poştei, aceasta fiind una din posibilele explicaţii a faptului că
atât de multe comune nu şi-au trimis rapoartele.
Cu toate acestea, rapoartele păstrate ne ajută să ne formăm o
imagine asupra activităţii consiliilor naţionale locale precum şi a situaţiei
acestor localităţi, în general. În ceea ce priveşte atmosfera care domnea în
comune, rapoartele sunt unanime în a reliefa starea "exemplar românească"
la Valea Vinului, aderenţa la hotărârile de la Alba Iulia la Roşiori sau la
Potău unde locuitorii aderau "cu trup şi suflet la hotărârile aduse în marea
adunare a naţiunii române ... " 1• La Cicârlău, "cu toţi aşteaptă cu dor
aprobarea supremă a Consiliului European de la Paris, a decisiunii marii
adunări de la Alba lulia" • Este un fapt care denotă că oamenii erau
2
informaţi de ceea ce se întâmplă în planul politicii generale, dar, în acelaşi

timp, erau şi profund interesaţi de rezultatele tratativelor de pace.
Din rapoarte rezultă că în această perioadă C.N.R. locale, dar mai
ales birourile lor, nu prea au funcţionat regulat, în afară de câteva comune:
Cicârlău, Pomi, Seini 3 • În celelalte, biroul C.N.R. funcţiona "când cer
lipsele" la Potău, "când cere necesitatea" la Valea Vinului sau "în caz de
lipsă" la Măriuş . La Roşiori nu exista birou comunal separat, "agendele de
4
lucru" ducându-le antistia comunală 5 • La fel nu s-a înfiinţat birou comunal

la Iegherişte 6 • Trebuie să remarcăm că în nici o localitate C.N.R. locale nu
au avut sedii proprii, ele funcţionând în cadrul şcolilor sau în puţine cazuri
la primărie.
Funcţionarii de la Primărie, în general, sunt nou aleşi şi au depus
jurământul de credinţă C.N.R. La Valea Vinului funcţionarii numiţi în I O
decembrie 1918 au jurat credinţă C.N.R., în afară de notar care încă nu era
numit 7 • Subprimarul şi membri români din reprezentanţa comunală din
Potău (70 % români) au depus jurământ C.N.R., cu toate că primarul şi 4
juraţi erau maghiari, situaţia administrativă a comunei era "sub controlul
consiliului naţional comunal român"' 8 • La Apa, în ianuarie 1919, au fost aleşi
funcţionari noi care încă n-au depus jurământul, dar la proxima adunare a
1
loc. cil.. act nr. 16/1919. f. 2. nr. 15/1919. f. I şi nr. 23/1919, f. 4.
'loc. cil., fondC.N.R.cercual Baia Mare, act nr. 56/1919. f. 5.
1
Ibidem, f. 4 şi loc. cil., fond C.N.R. cercual Seini, aci nr. 18 şi 24/1919.
'loc. cil., act nr. 23/1919, f. 3, 16/1919, f. I şi 24/1919, f. 2.
; loc. cil., act nr. 22/1919.
''loc. cil., act nr. 19/1919, f. 4.
7
loc. cd, act nr. 16/1919, f. I.
"loc. cil., act nr. 23/1919, f. 2 şi 4.
242
C.N.R. "funcţionari de român vor depune jurământ de fidelitate faţă de
C.N.R. central eventual (dacă va sosi pe atunci armata română) faţă de
regele Ferdinand". Tot aici C.N.R. 1-a încredinţat pe subnotarul Avram
Horvath "cu conducerea cancelariei notarului... Mai nou comitetul
administrativ al C.N.R. împreună cu delegaţii maghiarilor şi jidovilor a
hotărât ca să fie întărit ca notariu prim al comunei pentru că ştie foarte bine
româneşte şi având muiere de român" •
1
La Cicârlău, Roşiori, Viile Apei, Iegherişte, Seini (deşi erau 5

români) funcţionarii n-au depus jurământul de credinţă 2 • Mai mult, la
Iegherişte notarul i-a interzis preşedintelui C.N.R. să se amestece în
problemele administrative.
Despre măsurile luate de C.N.R. locale ştim foarte puţin,
documentele păstrate fiind extrem de sumare în această privinţă. Astfel, la
31decembrie1918, C.N.R. din Roşiori intervenea pe lângă C.N.R. cercual
Seini pentru a rezolva "cererea justă" a soldaţilor demobilizaţi care încă
nu-şi primiseră drepturile băneşti cuvenite 3 • La Pomi C.N.R. supraveghea
administraţia locală printr-un delegat ales de consiliu • La Borleşti unde
4
administraţia locală "era nulă" consiliul local îndeplinea şi problemele de

administraţie 5 • La IO ianuarie 1919 C.N.R. local din Valea Vinului hotăra
distrugerea băuturilor spirtoase pentru asigurarea siguranţei publice 6 • Tot în
localitatea Pomi în 20 ianuarie 1919, C.N.R. local hotăra, conform
Ordinului Ministerului maghiar de culte din 20 noiembrie 1918, nr.
206631 /VI despre propunerea în limba română a tuturor studiilor şi în
şcolile de stat, ca prelegerile să înceapă în 27 ianuarie în trei încăperi şi în
sala de învăţământ a şcolii româneşti cu o clasă maghiară şi 3 clase
româneşti. Se hotăra de asemenea înlocuirea soţiei directorului şcolii care
nu ştia româneşte cu Vasile Şter, învăţător calificat, cerând printr-o adresă
din 25 ianuarie 1919 mijlocirea C.N.R. comitatens la Inspectoratul
Judeţean şcolar pentru această numire • În orice caz exista o dorinţă
7
generală de schimbare şi în domeniul administraţiei locale: "E dorul

obştesc -scria preşedintele C.N.R. Iegherişte- ca administraţia de prezinte
să se sisteze definitiv şi să se predee consiliului sau dacă nu se poată
înschimbată cu alta aleasă pe baza votului universal amintit în decretul de
1
loc. cit., act 14/1919, f. 6.
~loc. cit., fond C.N.R. Baia Mare, act 11r. 56/1919, f. 3 şi fond C.N.R. cercual Seini, act nr.
15/1919, f. 7, aci nr. 2011919, f. I, act nr. 1911919, f. I, act nr. 24/1919, f. 3.
'loc. cit., act nr. 2711918.
4
loc. cit., act nr. 18/1919, f. 3.
; loc. cit., aci nr. 21/1919, f. 3.
"loc. cil., act nr. 1611919, f. 3.
7
Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond Consilii Naţionale ... , act nr. 7811919.
243
la Alba Iulia punct 111-3" 1, iarăşi o dovadă a faptului că Rezoluţia Marii
Adunări Naţionale de la Alba Iulia a fost cunoscută până în cele mai izolate
sate, localitatea legherişte fiind situată în zona montană a Sătmarului.
Din 22 martie 1919 se păstrează ultimele documente emise de
consiliile naţionale locale din cercul Seiniului şi anume este vorba de patru
adrese trimise de consiliile din Crucişor, Iegherişte, Bicău şi Poiana
Codrului (consiliul era mixt româno-maghiar) în care cereau subprefectului
judeţului Satu Mare numirea ca prim pretor al plăşii Seini a dr. Jako
Endre1 . Documentele ne atestă faptul că încă în două localităţi ale cercului
Seini funcţionau consilii naţionale: Bicău şi Poiana Codrului. La Poiana
Codrului C.N.R. era format din I O persoane, români şi maghiari.
Cel mai puternic C.N.R. cercual şi, în acelaşi timp, cel mai bine
organizat a fost, fără îndoială, cel al Băii Mari care a funcţionat din 12
noiembrie 1918 până prin 20 februarie 1919. El cuprindea o serie de
oameni de mare valoare care îşi câştigaseră merite deosebite în lupta pentru
emancipare: avocatul Teofil Dragoş, preşedinte, medicul dr. Ioan
Selegeanu, vicepreşedinte, avocatul dr. Aurel Nistor, comandant al gărzii
naţionale, avocatul dr. Coriolan Bohăţiel, comandant locţiitor al gărzii
naţionale, Traian Pop, notar la judecătoria locală, Alexiu Pocol, proprietar
al minelor din Valea Borcutului, Andrei Pop, profesor de gimnaziu 3 . Pe
lângă C.N.R. cercual Baia Mare a funcţionat şi Consiliul Naţional Român
local Baia Mare având ca preşedinte pe Alexiu Pocol şi secretar pe Traian
Pop. Documentele păstrate ne demonstrează că în epocă nu s-a făcut o
delimitare clară între atribuţiile şi sfera de competenţă a celor două
organisme. Cele 78 de documente păstrate (din aproape 200) şi care au
aparţinut celor două consilii au fost înregistrate în acelaşi registru de
intrare-ieşire primind numere în ordinea sosirii sau emiterilor. Mai mult
chiar şi comisarul pentru alimentare al comitatului Satu Mare, Nicolae
Barbul, numit de Consiliul Dirigent prin ordinul 1686/1919 folosea acelaşi
registru de intrări-ieşiri 4 • Deci, teoretic, avem de-a face cu trei instituţii
diferite care au folosit acelaşi instrument de înregistrare! Activitatea C.N.R.
cercual Baia Mare a fost foarte diversă, el dovedindu-se un organism
politic autoritar, preocupat de problemele de zi cu zi ale comunităţilor care
1
Arh. Na1. Dir.jud. MM, fond C.N.R. cercual Seini, act nr. 19/1919, f. 4.
'Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , neinv.
1
Blaga Mihoc, Unele aspecte ale activităţii consilii/or naţionale române în Baia Mare şi
împrejurimi (noiembrie 1918-februarie 1919) în "Muzeul National", lll, 1976, p. 449-450
republicat în idem, Istorie şi politică, Oradea, 1993, p. 122.
'Arh. Naf. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare, act nr. 92/1919.
244
îi erau subordonate, de problemele învăţământului, de asigurarea unei
convieţuiri paşnice cu minoritatea maghiară, etc. •
1
Prima acţiune a C.N.R. cercual Baia Mare după I Decembrie 1918

s-a îndreptat spre asigurarea "ordinii publice, vieţii şi siguranţa avutului
cetăţenilor din cele 34 de localităţi, ce se află pe teritoriul plăşii", solicitând
în acest sens, în 9 decembrie, comisarului guvernamental al judeţului Satu
Mare ca să dispună căpitanului de poliţie din Baia Mare eliberarea imediată
a I 00 de puşti "Manlicher" cu 1500 de încărcături şi 200 de puşti de tip
rusesc cu 3000 de încărcături, două puşti mitraliere şi I O grenade mână,
necesare pentru înarmarea gărzilor civile~.
Răspunsul comisarului guvernamental nr. 9897 din 10 decembrie
1918 făcea cunoscut C.N.R. că a dat ordin "ca să fie predate 150 de puşti
prim-pretorului plăşii Baia Mare pentru gărzile civile ... " sancţionând
pretenţia consiliului de a se amesteca în problemele plăşii: „Consiliile
Naţionale nu au putere executivă şi jurisdicţie de cerc, fapt pentru care
organizarea gărzilor civile cade în competenţa primpretorului care este
chemat pentru preluarea armelor şi împărţirea lor în locuri corespunzătoare,
acţiune în care va fi ajutat de consiliile nationale (s.n.). Numărul armelor
mandatate s-a stabilit de comun acord cu domnul primpretor" 3 •
Chiar dacă comisarul guvernamental nu recunoştea dreptul
consiliilor româneşti de a participa la actul de conducere, în teren situaţia
se prezenta cu totul altfel. C.N.R. cercual şi local Baia Mare era deja la
începutul lunii decembrie un organism de opinia căruia ţineau seama atât
autorităţile administrative cât şi instituţiile şi persoanele fizice. Astfel în 12
decembrie 1918, Consiliul Naţional Maghiar şi Consiliul local al oraşului
Baia Mare se adresau C.N.R. ca să desemneze delegaţi într-o comisie care
urma să împartă îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru cei mai nevoiaşi 4 •
C.N.R. local răspundea, în 14 decembrie, că era de acord să coopereze în
scopul ajutorării celor mai nevoiaşi, desemnând pe Berindan Ioan, Pop
Ioan, Petrovan Vasile şi Petrovan Gabriel să participe la această comisie.
Se dădeau asigurări consiliului oraşului "ca în toate acţiunile care privesc
menţinerea ordinii publice, ajutorarea celor lipsiţi şi suferinzi" se putea
conta pe activa participare a Consiliului 5 • Această cooperare pentru
împărţire de haine dar de astă dată pentru soldaţii de pe front era reluată în
1
Cf. Îndrumătoru/ Arhivelor Statului judeţului Maramureş. Bucureşti, 1974, p. I 05-111.
~ Maramureşenii ...• p. 354.
3
Ibidem, p. 355-356.
'Ibidem, p. 363.
; Ibidem, p. 364.
245
28 decembrie 1918, când viceprimarul oraşului apela din nou la C.N.R.
pentru a-şi desemna un delegat necesar pentru această operaţiune •
1
Se adresa C.N.R. şi preşedintelui acestuia, dr. Teofil Dragoş,

inginerul Iuliu Adamcik de la exploatarea minieră Herja din Chiuzbaia,
cerându-i să-i anunţe pe proprietarii minei, Societatea metalurgică şi
minieră franco-marocană cu sediul la Paris, să vină ca să preia mina şi să-şi
recupereze valoarea a 23 de butoaie de ulei brut furat de locuitorii români
din Firiza de Jos, în 4 decembrie, la instigarea paznicului de pădure~. Sigur
că aceasta constituie o dovadă a autorităţii de care se bucura C.N .R. în
rândurile românilor. Această idee este întărită şi de un alt document datând
din data de 16 decembrie şi anume o adresă a Oficiului Silvic Erarial, care
în faţa furturilor masive de material lemnos din pădurile statului (fapte care
se întâmplau mai ales în satele româneşti Şendreşti, Bozânta Mare, Săsar)
cerea ajutorul C.N.R. Baia Mare pentru a hotărî ca 10 gardişti români din
Dumbrăviţa să-i ajute, contra unei plăţi de I O coroane pe zi, la recuperarea
lemnelor în comuna Şendreşti. Acelaşi ajutor îl solicită şi pentru localităţile
Bozânta Mare şi Săsar3 .
Autoritatea cea mai mare însă C.N.R. Baia Mare a exercitat-o în
această perioadă asupra consiliilor naţionale locale care au recunoscut în
mod necondiţionat autoritatea acestuia. O informare a lui Petru Petnehăzy,
supraveghetor şef al pădurii din Blidar, descrie modul cum a fost ocupată
şcoala de stat din localitate, în data de 4 decembrie 1918, la ora 6
dimineaţa, când un grup de 20 de oameni conduşi de Deac Pavel şi Zupciac
Văsălică au spart uşa ducând cheia la judele satului Ştefan Maczak. La
întrebarea lui Petnehazy cu ce drept şi din a cui poruncă au ocupat şcoala,
românii au răspuns că din porunca lui Teofil Dragoş, preşedintele C.N.R.
Tot judele i-a mai spus că şcoala de acum înainte va fi proprietatea minei şi
că se va duce la Arad şi va aduce armata română ca să facă ordine şi la
Blidar el nemaisuportând să fie aici maghiari" 4 • E clar că ne aflăm în faţa
unui om înspăimântat (Petnehazy îşi înaintează demisia din post), el
scăpând cu greu de furia mulţimii, dar în acelaşi timp şi în faţa unui fapt
real şi anume românii nu mai aveau răbdare şi nu mai suportau vechea
administraţie. Cazul de la Blidari nu este singular. Şi Iosif Demian, preotul
din Firiza îi cerea lui Teofil Dragoş să-l înştiinţeze când sosesc trupele
române şi dacă trebuie să meargă cu garda naţională în întâmpinarea lor 5•
1
Arh. Na1. Qir. jud. MM, C.N.R. cercual Baia Mare, aci nr. 36/1918.
2
Loc. cil.. aci nr. 18/1918.
'loc. cil., aci nr. 21/1918.
"Loc. cil., aci nr. 52/1919. Actul se păslrcazâ într-o copie datând din 13 ianuarie 1919.
'loc. cil., act nr. 30/1919.
246
Corespondenţa dintre C.N.R. cercual şi cele locale atingea cele
mai diverse probleme. Cei din Dumbraviţa cereau în 19 şi 21 decembrie
intervenţia consiliului cercual pentru închiderea cârciumilor, unde "mulţi
dintre locuitori se îmbată şi consiliul e espus numai la insulte" sau
asigurarea de alimente deficitare şi notar care să întocmească actele
necesare ajutorului de stat pentru cei îndreptăţiţi 1•
Din Chiuzbaia Nicolae Lupan, preşedintele C.N.R. local, informa
consiliul cercual despre ilegalitatea alegerii lui Vasile Bahici a Diacului ca
jude comunal, alegere unde votaseră doar 37 familii iar circa 140 familii
s-au abţinut2 • Consiliul cercual intervenea prompt în 24 decembrie anulând
alegerea şi comunicând C.N.R. local ca până la sosirea unui ordin al
Consiliului Dirigent "funcţionarii comunali rămân la locul lor" 3.
Pentru uşurarea conlucrării cu consiliile locale, încă în 22
decembrie 1918, C.N.R. cercual Baia Mare trimitea o circulară în care le
comunica că în fiecare zi de marţi, între orele 12-13, fiecare consiliu să-şi
trimită câte un delegat pentru a fi informaţi "cu situaţia politică şi cu starea
cauzei neamului românesc" precum şi de a primi şi informaţii despre cele
întâmplate în decursul săptămânii" 4 • Că exista o sete de noutăţi în satele
româneşti ne-o demonstrează şi o adresă a C.N.R. din Cavnic în care ruga
C.N.R. cercual să-i împărtăşească împuternicitului Alexandru Medan "toate
ştirile mai noi despre înaintarea armatei române precum şi orice ştiri mai
noi referitor la cauza naţională 5 .
Răspunzând dorinţei acesteia generale a românilor din plasă
privind venirea armatei române, încă în 20 decembrie 1918, C.N .R. cercual
Baia Mare trimitea adresa 41\ 1918 Comandamentului Suprem Român al
armatei romane din Dej, în care informau despre situaţia gravă din plasă
unde autorităţile şi maghiarii fac pregătiri pentru a se opune înaintării
trupelor române. Astfel circa 800 de mineri au spart magaziile prevăzându
se cu dinamită pentru a nimici minele şi podurile de cale ferată când vor
sosi trupele române. Lor li se alăturau circa 600-1 OOO de orăşeni care şi ei
au primit un vagon de arme. S-a găsit o mină la un maghiar cu care ar fi
urmat să fie aruncată în aer biserica din Tăuţii de Sus în ziuă de sărbătoare.
Pentru toate acestea consiliul cere intervenţia grabnică a armatei române
care ar trebui să ocupe oraşul Baia Mare cu cel puţin 150-200 de ostaşi 6 •
'Loc. cil., act nr. 25/1918, f. 3 şi Maramureşenii .... p. 369-370.

2
Maramureşenii .... p. 373.
'Ibidem, p. 374.
4
Ibidem, p. 371.
'Ibidem, p. 380.
"Arh. Naţ. Dir.jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare, act nr. 23/1918.
247
Ocuparea efectivă a oraşului Baia Mare de către trupele române a
avut loc în 6 ianuarie 1919, la ora 10 dimineaţa, soldaţii sosind cu trenul
dinspre Jibou. La hotelul "Ştefan" au fost aşteptaţi de viceprimarul Ajtai
Nagy Gabor, precum şi de liderii locali ai C.N.R. 1 Chiar a doua zi primăria
cu ocazia ocupării de către armata română a oraşului, cerea printr-o
proclamaţie locuitorilor să fie liniştiţi 2 •
Cu câteva zile înainte de venirea armatei române, C.N.R. Baia
Mare anunţa Consiliul oraşului Baia Sprie, că pe baza ordinului 29\1918 a
C.N.R. comitatens şi în virtutea "dreptului la autodeterminare a naţiunilor",
naţiunea română doreşte să "ia parte activă la exercitarea puterii executive"
şi astfel s-a hotărât numirea unui comisar al poporului român pe lângă
administraţia oraşului Baia Sprie. Toate dispoziţiile consiliului orăşenesc
vor fi obligatorii pentru români "numai în cazul în care acestea vor fi
vizate" şi de către comisarul român 3 . Următoarea adresă, nr. 42 tot din 2
ianuarie, este de astă dată trimisă de către comisarul poporului român al
oraşelor cu consilii Baia Mare şi Baia Sprie în care protestează împotriva
procedurii consilierului minier superior din Baia Sprie care a obligat pe mai
mulţi membri din C.N.R. local să demisioneze din consiliu, desfăcându-le
contractul de muncă. Cere reprimirea lor imediată la muncă 4 • Pe aceeaşi
linie este şi adresa 46\1919 din 3 ianuarie în care comisarul popular se
adresează căpitanului poliţiei din Baia Sprie cerându-i să ancheteze faptele
petrecute în localitate cu caracter antiromânesc (coborârea drapelului
românesc de pe turnul bisericii greco-catolice, ameninţări cu moartea la
adresa unor fruntaşi români) şi să raporteze în termen de 8 zile "deoarece în
caz contrar, după descinderea apropiată a românilor sunt obligat să înaintez
cauza autorităţilor militare deoarece s-a procedat fără energie şi fără
rezultat. Se trage la răspundere şi personal căpitanul şef' 5 .
Imediat după venirea trupelor române asistăm la încercările
C.N.R. de a-şi consolida autoritatea.
În primul rând, printr-un ordin al primăriei, C.N.R. şi
comandamentul regal român primesc etajul I din aşa numita casă "Platy"
situată pe strada Baia Sprie nr. I, unde în zilele următoare, după cum reiese
1
''Nagybânya es videkc". an XLV. nr. 2/12 ianuarie 1919 şi "Nagybânya", an XVII, nr. 2/9
ianuarie 1919.
2
Arh. Nai. Dir. jud. MM, fond P.M.B.M„ act nr. 115/1919.
Maramureşenii .. „ p. 386. Adresa poartă numărul 42/1919.
1
4
Ibidem, p. 385.
; Ibidem, p. 387-389.
248
din documente, au fost mobilate, instalate telefoane şi rechiziţionate maşini
1
de scris •
După această perioadă există un document şi anume o scrisoare a
lui Nicolae Barbu!, comisarul pentru alimentaţie, către comandantul
Brigăzii 14 infanterie, în care relata că a primit, în 8 ianuarie, din partea
Direcţiei minelor, 80 kg de benzină necesară pentru automobilul "ce a adus
pe d-1 stegar Ionel Costin curier al Consiliului Naţional Român din Cluj.
D-1 Costin s-a legitimat şi a predat acte oficioase d-lui Dragoş şi a lăsat
împuternicit pe d-1 lct. Cherecheş cu organizarea unei instituţiuni
naţionale"~.
Să fie oare una dintre încercările pe care le-a făcut Amos Francu,
preşedintele C.N.R. Cluj de a-şi extinde autoritatea în Transilvania, de
multe ori în detrimentul ordinelor Consiliului Dirigent?
Noi credem că da, dar această tentativă nu a durat mult pentru că
S. Cherecheş a funcţionat o perioadă scurtă în fruntea Comenduirii Pieţii
din Baia Mare, păstrându-se un document din 15 ianuarie în care dispunea
ca începând cu 16 ianuarie locotenentul Ştefan Petrovan să fie numit ca
delegat la Poliţia orăşenească. Cerea de la C.N.R. în locul lui în funcţia de
cenzor "un tânăr versat în afacerile de acolo şi demn de toată încrederea
românilor" 3 • Nu ştim exact cât a durat această formă de imixtiune a C.N.R.
Cluj în problemele, în primul rând ale armatei, oricum dintr-un document
din 21 februarie 1919 reiese că la acea dată era numit comandant al pieţei
locotenentul Corbulescu din armata română4 .
Printre măsurile efective de preluare a puterii de către C.N.R.
enumerăm câteva mai importante, atestate documentar: ocuparea în 16
ianuarie a Căpitanatului de Poliţie 5 , numirea în funcţia de cenzori ai
ziarelor şi celorlalte tipărituri, la ordinul comandantului trupelor române, a
dr. T. Dragos, dr. Aurel Nistor şi dr. Coriolan Bohăţiel 6 , arborarea
drapelelor tricolore pe principalele sedii de instituţii (15 la număr) din oraş.
Se pare că această ultimă chestiune nu a fost deloc una simplă, pentru că
deşi este pusă încă în 9 ianuarie când C.N.R. solicita primăriei 400 de
coroane pentru confecţionarea de drapele tricolore 7 , acesta intervine din
nou în 25 ianuarie la comandamentul Brigăzii 14 infanterie ca să dispună
' Arh. Nat. Dir.jud. MM. fond C.N.R. cercual Baia Mare, act nr. 69 şi 71/1919.
'loc. cit., aci nr. 6711919.
1
'loc. cit., aci nr. 94/1919.
; loc. cit., aci nr. 63/1919.
''loc. cit., act nr. 83/1919.
1
loc. cit., fond P.M.llM., aci nr. 122/1919.
249
arborarea de drapele tricolore, fără succes • C.N.R. cere iarăşi Primăriei
1
oraşului în 13 februarie să dispună cheltuirea sumei de 400 coroane pentru

drapele2 • Situaţia nereglementându-se nici în 21 februarie 1918, intervenea
de astă dată Comandantul Pieţii Baia Mare care cerea C.N.R. local ca, în
termen de 3 zile, să se arboreze tricolorul pe instituţiile publice din oraş:
"Trebuie să tăltăie tricolorul nostru drag şi scump peste tot locul unde bate
o inimă de român în cuget şi în simţiri" 3 •
C.N.R. intervine şi în ceea ce privea asigurarea ordinii şi liniştii în
oraş, tulburată începând cu 14 ianuarie de jafuri şi furturi săvârşite în cele
mai multe cazuri de soldaţii români, propunând ca patrule de 4-5 soldaţi să
circule în piaţa şi străzile principale, orice grupare de mai mult de 3
persoane să fie strict oprită, iar după ora 22 cei fără permis de circulaţie să
fie arestaţi. Prin aceasta procedură severă "vor înceta furturile cât şi veştile
care agită spiritele populaţiei"4 . Tot pe linia stopării unor abuzuri ale
ostaşilor români se înscrie şi adresa 150 din I O februarie 1919, trimisă
Comandantului Brigăzii 14 în care se cerea ca de acum înainte militarii
care rechiziţionează lemne de foc să posede bonuri eliberate de C.N.R.
pentru a se evita cazurile de ridicare de lemne fără pennisiune 5 .
Pentru a normaliza situaţia învăţământului în oraş, în I O februarie
1919 C.N.R. se adresează din nou Comandantului Brigăzii 14 infanterie
cerându-i ca Batalionul I să elibereze clădirea Liceului de stat şi să se mute
la parterul Şcolii primare de stat situată pe drumul spre Baia Sprie, pentru
ca să se poată reîncepe cursurile iar elevii să-şi susţină examenele •
6
Pe aceeaşi linie a normalizării situaţiei se înscrie şi cererea C.N.R.

Baia Mare adresată Consiliului Dirigent în care ei iau poziţie în privinţa
persoanei prefectului, ce urma să se numească pentru judeţul Satu Mare 7•
Problema devenise de mare actualitate, deoarece, începând cu 29 decembrie
1918 Consiliul Dirigent începuse să numească prefecţi mai întâi pentru
judeţele eliberate, iar începând cu luna februarie şi până în aprilie 1918, şi
pentru judeţele situate dincolo de linia de demarcaţie 8 . Presupunem că
băimărenii au susţinut candidatura dr. Teofil Dragoş, lucru care, dealtfel, se va
1
Loc. cil., fond C.N.R. cercual Baia Mare, aci nr. 62/1919.
2
loc. cil., fond P.M.B.M., act nr. 528/1919.
'loc. cil., fond C.N.R., act nr. 94/1919.
' loc. cil., act nr. 72/1919.
'loc. cil.• act nr. 89/1919.
''loc. cil., act nr. 90/1919.
7
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Administra1ia jude]eană şi
comunală, dos. 49/I 919, f. 3.
"Cf. Gh. Iancu, op. cit., p. 131.
250
repeta ş1 m prima şedinţă a C.N.R. comitatens, ţinută imediat după
eliberarea Sătmarului în cursul lunii aprilie 1919.
Atitudinea consecventă a C.N.R. Baia Mare de susţinere a
întronării ordinei, poziţia curajoasă vis-a-vis de problemele care frământau
viaţa urbei, au inspirat încredere, astfel că asistăm, începând cu 7 ianuarie
1919, la un proces în care fostele instituţii ale statului maghiar, încă în
funcţiune apelau pentru rezolvarea problemelor la consiliu: permis de port
armă pentru funcţionarii silvici şi pentru paznicii minelor, aprobarea de
funcţionare de noi telefoane, aprovizionarea uzinei electrice "Ganz" cu
piese de schimb de la Budapesta, aprovizionarea muncitorilor cu alimente,
1
aprovizionarea cu lemne a Comandamentului român, etc. La acestea mai
adăugăm că în această perioadă C.N.R. Baia Mare devine un intermediar de
neînlocuit în relaţiile dintre Comandamentul trupelor române şi diferitele
instituţii maghiare din oraş .
1
Toate acestea sunt tot atâtea dovezi ale rolului important pe care
l-a jucat C.N.R. cercual Baia Mare în primele două luni ale anului 1919. În
aceeaşi perioadă a continuat şi activitatea consiliilor naţionale comunale, cu
toate că nu la nivelul celei din noiembrie-decembrie 1918. Aceasta îşi avea
explicaţia principală în faptul că, în majoritatea comunelor, organele
administraţiei erau noi, româneşti şi astfel că nu se mai simţea o nevoie atât
de imperioasă a unui organism de control al puterii executive. Ceea ce
predomina pentru sate în această perioadă era o stare generală de
dezordine, lipsind jandarmeria care, în general, fugise odată cu venirea
armatei române, iar gărzile naţionale menite să apere ordinea şi încetaseră
activitatea încă în cursul lunii noiembrie 1918.
Astfel preotul Adrian Lupan din Cavnic scrie, în 9 ianuarie 1918,
că "lucrătorii toţi sunt socialişti şi anume aplicaţi spre bolşevism, nu
respectează pe nimenea şi face multe zarve -mai cu seama românii, am avut
mult de furcă cu ei" • În 10 ianuarie 1919 tot Lupan scria că "sunt neapărat
3
să vină trupele române pentru susţinerea ordinii •

4
de lipsă" că în Cavnic
Acelaşi lucru îl scria şi în 12 ianuarie 1919: "neapărat e lipsa de ei (soldaţi
n.n.) pentru susţinerea ordinei şi pentru încetarea agitărilor între români din
partea socialiştilor şi a ungurilor" • Aceeaşi nesiguranţă reiese de astă dată
5
şi dintr-un raport pe care-l trimite inginerul silvic Fromm Janos, C.N.R.

Baia Mare în 3 februarie în care arăta că în Cavnic "atât siguranţa
1
Arh. Na1. Dir.jud. MM, fond C.N.R.ccrcual B.M., act nr. 59, 64, 68, 74, 76, 77, 87, 91/1919.
'loc. cil., act nr. 81, 88, 95/1919.
1
loc. cil., act nr. 58/1919, f. I.
' Ibidem, f. 2.
; Ibidem, f. 3.
251
persoanei, cât şi a proprietăţii sunt ameninţate ... .în modul cel mai serios".
Locuitorii l-au ameninţat că îl vor omorî pentru că încerca să stopeze furtul
de lemne din pădurile statului, deoarece ei cred că acum "proprietatea
statului a încetat". Şi acesta cere venirea armatei române pentru că garda
naţională română locală e prea slabă ca să împiedice deteriorarea situaţiei'.
La Dumbrăviţa, după un raport al notarului, trimis C.N.R. cercual
în 15 ianuarie, se fura ziua în amiaza mare, fără frică 2 •
Am prezentat aceste aspecte negative, pe lângă multele pozitive,
pentru că în realitatea de atunci lucrurile nu s-au desfăşurat doar pozitiv.
Au existat foarte multe elemente pozitive, de progres, dar în acelaşi timp şi
multe aspecte negative. O lume murea, iar alta nouă se năştea şi acest
proces nu a fost întotdeauna fără umbre, aşa după cum încerca o
istoriografie mai veche să- I înfăţişeze.
O problemă importantă în această perioadă a constituit-o cea a
gărzilor naţionale româneşti, formate, în marea lor majoritate, în prima
parte a lunii noiembrie 1918, odată cu crearea consiliilor naţionale. Trebuie
să remarcăm că datorită controlului exercitat de noile autorităţi maghiare
asupra bugetelor locale, precum şi a controlului asupra depozitelor de arme,
îmbrăcăminte şi provizii, ele au reuşit să împiedice o dezvoltare normală a
gărzilor româneşti, prin sistarea plăţii pentru gardişti (mai ales după 20
noiembrie) şi prin neacordarea de arme pentru români.
În ceea ce priveşte situaţia acestor gărzi după I Decembrie 1918,
trebuie remarcat că existau cam patru categorii de localităţi după modul de
funcţionare a gărzilor. În primul rând, există comune româneşti unde nu s-
au creat gărzi naţionale, din cele mai diverse motive. La Lipău, Cărăşeu
"ordinea e perfectă" şi nu a fost nevoie de gardă 3 • La fel la Moişeni unde
"până acuma nici nu s-a statorit lipsa ei, fiind în comuna noastră curat
românească cea mai mare ordine şi linişte". Dar se invoca şi lipsa de arme
pentru înfiinţarea gărzii 4 . Şi la Apa garda naţională "nu s-a organizat
fiindcă nu s-au putut căpăta arme şi fiindcă locuitorii voluntar, pe rând
după cum locuiesc se îngrijesc de susţinerea ordinii" 5 .
În multe comune (Certeze, Racşa, etc.) formarea gărzii s-a amânat
folosindu-se serviciile ca şi până atunci, ale unor păzitori plătiţi din casa
comunală • La Cavnic nu s-a format garda naţională " fiindcă până acuma
6
1
~loc. cil., aci nr. 66/1919.
'Arh. Na). Dir.jud. SM, fond C.N.R., act nr. 56 şi 58/1919.
'loc. cil., aci nr. 64/1919, f. 6.
'Arh. Nat. Dir.jud. MM. fond C.N.R. cercual Seini, aci nr. 14/1919, f. 3.
'' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond C.N.R., act nr. 43 şi 51 /1919, f. 6.
252
din centru n-a ieşit nimenea afară pentru formarea gardei". Se specifică şi
condiţiile în care s-ar putea forma garda la Cavnic: să vină cineva de la
centru, să primească arme, deoarece au doar 7 la o localitate aşa de mare,
să fie plătiţi, deoarece locuitorii sunt săraci •
1
În cea de-a doua categorie sunt localităţile care îşi înfiinţează

gărzile naţionale, dar care nu funcţionează permanent. Astfel, la Vama,
garda naţională cu 44 membri "la caz de lipsă însă în interesul binelui
obştesc toţi ca unul se apromit a sta de faţă" 2 . În Doba, garda "camdeodată
a sistat", însă când vor primi ordin "de nou o vom înfiinţa" 3 • La Cicârlău,
garda de 60 de oameni a funcţionat vreo lună cât a fost plătită de către stat,
iar atunci când plata a încetat ea s-a desfiinţat" 4 • La fel la Roşiori, garda era
constituită din 22 membri cu un ofiţer "însă nu funcţionează, deoarece nu
are arme, nici resurse de unde să se remunereze şi provadă" 5 • Şi cea din
Prilog era formată din 28 gardişti, care "la orice întâmplare stau de faţă
pentru susţinerea ordinei bune" 6 •
După raportul din 13 ianuarie 1919 a C.N.R. Potău, garda
naţională era constituită din 42 oameni în frunte cu George Filep, "dar
nefiind lipsă încă nu a funcţionat. În caz de lipsă gardiştii momentan intră
în serviţiu" 7 •
O a treia categorie de gărzi a funcţionat permanent, de la
constituire şi până la desfiinţarea lor de către autorităţile române sau cele
maghiare în teritoriul încă ocupat. Ele sunt mai puţine şi în general au fost
implicate în diferite evenimente care s-au petrecut în această perioadă,
bazându-se pe înaltul simţ patriotic al gardiştilor. Astfel, la Boineşti, în 29
decembrie 1918, odată cu constituirea C.N.R., se formează şi garda
naţională, compusă din 12 membri care "de bună voie şi fără plată s-au
angajat" 8 • În aceeaşi perioadă gărzile naţionale din Doba şi Sătmărel (40
membri) au luat parte sau mai bine zis ar fi trebuit să ia parte, dar au fost
alungate, la asigurarea ordinii în gara din Satu Mare cu ocazia vizitei
generalului Bertholet9 • Funcţionează şi garda din Vama, constituită în 29
Maramureşenii ... , p. 383.

1
2
Arh. Nat. Dir.jud. SM. fond Consilii Nationale .. , act nr. 41/1918 şi 60/1919.
'loc. cit., act. nr. 54/1918.
' Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Marc, act nr. 56/1919, r 2.
; loc. cil., fond C.N.R. ccrcual Seini, act nr. 1511919.
"Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Nationale ... , act nr. 68/1919.
7
Arh. Na1. Dir.jud. MM. fond C.N.R. cercual Seini, act nr. 23/1919, r. 5.
"Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Consilii Nationale ... , act nr. 37/1918.
'' "Szatmâr es videke", nr. 52/30 decembrie 1918, p. I şi ·'Szatmâri hirlap"', nr. 1/2 ianuarie
1918, p. 3.
253
decembrie, şi care a luat parte la formarea gărzilor naţionale de la Negreşti
Oaş sau Prilog •
1
La Dumbrăviţa, garda naţională funcţionează, la început, cu 50

membri, ajungând în 9 ianuarie să fie numai I O gardişti "din cauză că nu
sunt prevăzuţi cu arme" şi "cei I O sunt renumeraţi de perceptorul regesc
din Baia Mare pentru a păzi pădurea erarială din hotarul comunei 2 .
Din 3 iulie 1919 se păstrează o cerere a sublocotenentului Vasile
Pop, născut la Fersig, comitatul Satu Mare, adresată şefului Poliţiei de stat
Satu Mare, de a fi încadrat în această instituţie, menţionând că în perioada
octombrie 1918 -15 ianuarie 1919 (s.n.) a servit în Garda Naţională
Şomcuta Mare, o dovadă serioasă în ceea ce priveşte funcţionarea acestui
3
organism în Chioar •
Tot din categoria gărzilor naţionale care au funcţionat se înscriu şi
cele din jurul Careiului, unde se pare că exista şi un comandant al gărzilor
naţionale române din cercul Carei în persoana învăţătorului Vasile Pataki
din Vezendiu. Acesta primea el mai întâi listele cu gărzile naţionale din
cerc, expediindu-le apoi la Satu Mare, folosind şi un registru de intrări
ieşiri pentru înregistrări. Astfel de numere de înregistrare şi semnăturile lui
Pataki apar pe adresele gărzilor din Dindeşti (nr. I 0\1919), Portiţa
(nr.18\1919), Sânmiclăuş (nr.8\1919), Tiream (nr.19\1919), Resighea
(nr.7\1919)4. Garda din Dindeşti participa în 30 decembrie la primirea
generalului Berthelot la Carei. Cât despre Vasile Pataki din adresa trimisă
în numele gărzii din Vezendiu aflăm că fusese sublocotenent pe front, avea
4 clase gimnaziale şi 4 de curs pedagogic. Că a fost o personalitate cu o
mare influenţă în rândul populaţiei româneşti ne-o dovedesc atât eforturile
stăruitoare a C.N.R. din Vezendiu de a-1 numi ca învăţător în locul lui Ioan
Mărcuţiu, precum şi faptul că deja în luna februarie 1919, când se pornise
prigoana împotriva conducătorilor românilor, Vasile Pataki era silit să se
refugieze la Oradea.
O a patra categorie de gărzi naţionale au fost cele în care au intrat
reprezentanţi ai tuturor comunităţilor (români, maghiari, şvabi) care trăiau
în aceeaşi localitate. Este cazul localităţii Vetiş, unde se înfiinţează în 16
decembrie 1918, "un corp de gardă burghez, constituit în înţelegere
comună - din locuitori români şi maghiari" 5 sau la Borleşti unde, de
1
Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond Consilii Nalionale ... , act nr. 46/1918 şi 68/ 1919.
! Arh. Nai. Dir.jud. MM, fond C.N.R. ccrcual Baia Mare, act nr. 25/1918, f. 4 şi 57/1919, f. 4.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prcziden1iale, dos. 2315/1919, f. 2.
' loc. cit., fond Consilii Nalionalc ... , act nr. 63, 69, 67, 72, 76/ 1919.
'Arh. Nat. [)ir.jud. SM, fond C.N.R., act nr. 30/1918.
254
asemenea, a funcţionat o gardă naţională formată din români şi germani 1•
Este sigur ca şi în alte localităţi mixte din Sătmar s-au format astfel de gărzi
multietnice.
Problema gărzilor naţionale române a stat în atenţia C.N.R.
comitatens care a analizat situaţia lor în şedinţele din 3 şi 6 decembrie
1918, ajungându-se la concluzia că pentru a fi viabile gărzile trebuie să
primească de la Consiliul Dirigent arme, muniţii, precum şi bani pentru
"alimentare, îmbrăcăminte şi solduri". Până atunci, ele au fost întreţinute
din donaţii benevole, chiar şi în şedinţa din 13 decembrie donându-se 3000
de coroane pentru acest scop, însă cu totul insuficient pentru nevoile
gărzilor naţionale 2 •
Oricum, aceste iniţiative ale C.N.R. comitatens au rămas la stadiul
bunelor intenţii, ele nefinalizându-se din cauza evoluţiei situaţiei politice şi
militare din lunile decembrie 1918 -ianuarie 1919. În teritoriul ocupat s-au
luat măsuri de desfiinţare a gărzilor româneşti, după cum reiese şi din
circulara 68 a colonelului Kratochwi I, datată în 8 februarie 1919 în
Debreţin, cu privire la tratamentul aplicat militarilor români prizonieri. Un
punct aparte se referea la gardiştii români care trebuiau să fie dezarmaţi şi
trimişi în satele lor de origine. Dacă ar fi avut o atitudine ostilă,
duşmănoasă să se procedeze cu ei conform legilor militare pe timp de
război •
3
În teritoriul eliberat gărzile naţionale au mai funcţionat până prin

lunile februarie-martie 1919, când găsim ultimele menţiuni despre ele. Aşa
este cazul gărzii naţionale din Cavnic, care trimitea în luna februarie o
adresă Consiliului Dirigent, în care cerea asigurarea sumei de 4776 coroane
pentru cei 11 gardişti care funcţionau, bani care au şi fost trimişi, după cum
o confirmă adresa nr. 6619 din 22 iunie 1919 a guvernului de la Sibiu 4 •
Este clar că în părţile sătmărene gărzile naţionale române n-au
putut să-şi atingă toate scopurile pentru care au fost create. Există cauze
obiective şi subiective care au contribuit la această stare. Printre cele
obiective trebuie neapărat menţionată politica autorităţilor maghiare de a
desfiinţa aceste organisme militare ale populaţiei româneşti şi de a instaura
propriile organe în satele româneşti şi nu în ultimul rând faptul că
Sătmarul, în cea mai mare parte, a rămas ocupat de trupele maghiare.
Printre cauzele subiective, nu în ultimul rând trebuie menţionată o anumită
1
Arh. Na1. Dir.jud. MM, fond C.N.R. cercual Seini, act nr. 2111919.
2
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Prefectura .. „ act nr. 411919, f 2.
'Arh. com. SzSzB, fond Prefectura„ „ neinv.
4
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, Ad-tia judcteană şi comunală, dos.
4911919, f. 4-5.
255
stare de spirit de mulţumire şi delăsare care a dominat în anumite localităţi
româneşti şi care a diminuat spiritul de organizare şi iniţiativele locale.
O problemă aparte, care a lăsat urme adânci în istoria judeţului
Satu Mare, a fost instaurarea Republicii Sfaturilor din Ungaria care, deşi nu
a durat decât între 21 martie -19 aprilie 1919, a constituit un real pericol
pentru procesul de realizare a unităţii naţionale, dar şi pentru populaţia
românească, în general. Acest regim a fost favorizat de încetineala cu care
a pus în aplicare reformele guvernul Kârolyi.
Este de remarcat că judeţele Satu Mare, Sălaj şi Bihor s-au bucurat
de o atenţie sporită din pa1tea autorităţilor bolşevice maghiare, nu atât
datorită faptului că unii conducători ai revoluţiei erau originari de pe aceste
meleaguri, ci pentru că ei au văzut clar că ceea ce se întâmpla aici va putea
avea o mare influenţă şi peste linia de demarcaţie în zona eliberată de
armata română 1•
Procesul de bolşevizare a populaţiei sătmărene a fost un proces
conştient care urmărea să creeze o alternativă pentru populaţia românească,
la actul de unire cu România. Ori pentru acest scop nu s-a precupeţit nimic.
Este drept că procesul a fost favorizat de masele mari de soldaţi care au
revenit de pe fronturile din Rusia sau din lagărele de prizonieri ruseşti şi
care au fost printre principalii propagandişti ai ideilor şi reformelor
bolşevice. Să mai observăm că această propagandă se făcea, după cum
rezultă din documente, şi pe un fond de demoralizare a populaţiei
româneşti, care din cauza perpetuării ocupaţiei maghiare îşi puneau
întrebarea dacă vor mai aparţine României: "Mulţi Români - raporta
agentul 66 lt. Radu Ioan - care sunt mai mult în contact cu ungurii nu mai
cred ca va fi o Românie mare şi ca armata Română o să ajungă şi pe acolo,
aceştia sunt Români din Sătmarel şi Careii Mari ... " 2• Sau acelaşi agent
remarca că "Socialiştii şi comuniştii lucrează din răsputeri pe teritoriile
româneşti. Ardealul e plin de agenţi bolşevici care împrăştie proclamaţii în
care se provoacă soldaţii să-şi omoare ofiţerii şi să nu lupte pentru ciocoii
oprimători" 3 .
Dintre zecile de documente privind bolşevizarea ţinuturilor
sătmărene vom prezenta doar câteva care se referă doar la populaţia
românească.
Astfel, încă în I O noiembrie 1918, o adresă a înlocuitorului prim-
pretorului plăşii Tăşnad făcea cunoscut că la Ady Endre erau doi tineri
1
Cf. Hajdu Tibor, A magyarors=tigi tanticskă=tarsastig, Budapesta, 1969, p. 70.
2
Cf. C. Grad, op. cit., p. 523.
' Ibidem, p. 525.
256
români reveniţi din prinsoarea rusească saturaţi de idei bolşevice'. Din
partea cealaltă a Sătmarului, din Cavnic, preotul Adrian Lupan scria în data
de 9 ianuarie 1919 că "locuitorii toţi sunt socialişti şi anume aplecaţi spre
bolşevism, nu respectează pe nimenea şi fac multe zarve - mai cu seamă
românii, am avut mult de furcă cu ei" 2 .
La fel şi la Roşiori, unde în I O ianuarie 1919 se raporta că "să
ivesc şi semnele bolşevismului" 3 . Şi preotul George Mody din Ghenei, în
două adrese trimise Consiliului Dirigent, vorbea de faptul că "pe aici au
trecut şi comunismul, prelegeri comunistice s-au ţinut azi iama şi
primăvara în toată seara" şi că " ... corifeii comuniştilor în comună tot
credincioşi de ai mei au fost în bună parte, şi deja am avut din credincioşii
mei şi candidat de deputat în sovietul de la Budapesta"~.
Şi mai tranşat despre bolşevizare scria preotul Romul Mihalca din
Sătmărel într-o adresă expediată în 8 martie 1919 vicarului Romul Marchiş
din Carei: "Spiritul bolşevist neîndestulit cu stările normale şi de azi - a
înfiltrat sufletele ostaşilor noştri sosiţi de la fronturi, mai ales din
prinsoarea Rusiei" 5 . Şi exemplele ar putea continua! Dar subliniem încă
odată că totuşi atmosfera unionistă din majoritatea satelor româneşti nu a
fost afectată de această propagandă bolşevică: "Populaţia română de pe la
sate e plină de entuziasm la împlinirea marelui vis şi aşteaptă fără răbdare
armata română" scria locotenentul Radu Vasile în ianuarie 19196 •
Revenind la Directoriul din Satu Mare, trebuie remarcat că el s-a
instaurat în contextul evenimentelor bine cunoscute din 20-21 martie 1919
care au dus la demisia preşedintelui Kărolyi Mihăly şi predarea puterii unui
guvern format din socialişti şi comunişti, sub preşedinţia lui Garbai
Săndor •
7
Instaurată în 21 martie la Budapesta, puterea comunistă s-a

răspândit cu repeziciune cuprinzând tot teritoriul controlat încă de
autorităţile maghiare. La Satu Mare, a doua zi, în 22 martie, primul semnal
al noii puteri a fost arborarea steagului roşu pe balconul sediului Partidului
comunist. Tot aici s-au adunat mulţimile care mai apoi au pornit spre
Primăria oraşului pe care au ocupat-o, constituind Directoriul sătmărean al
sfaturilor muncitoreşti şi soldăţeşti. În prima fază el era format din Jellinek
1
Arh. Nat. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Comitele suprem-adminislralive,
act nr. 4120/1918.
2
Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare, aci nr. 58/1919.
'loc. cit., fond C.N.R. cercual Seini, act nr. 15/1919, f. 3.
'Muzeul Judeţean Satu Mare, colectia Mişcarea naţională ... , inv. nr. 20212 şi 20213.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Vicariatul Naţional..., aci nr. 43/1919.
"Cf. Comei Grad, op. cit., p. 523.
7
Cf. Magyarors=tig kormtinyai 1848-1992 ... , p. 82-84.
257
Ede, Baumgartner Zsigmond, Matolcsy Lajos, Topa Janos, Yen Zoltan,
Kurthy Sândor, Podolcsak Sândor, având numiţi Comisari populari pe
lângă instituţiile mai importante din oraş: Balvirszky Antal şi Kolcer
Aladâr, pe lângă biroul plasei Satu Mare; Bote Kalman, Buu Lajos pe lângă
comandamentul secuilor; Nyistor J6zsef şi Mikle Janos pe lângă
Judecătoria de plasă; Neubeuer Elemer şi Berger J6zsef la Revizoratul
şcolar judeţean; Csakanyovszky Kâroly la poştă şi telegraf; Borgida J6zsef
la Perceptoratul de Stat; Fokk Gusztâv şi lstok Andrâs la Oficiul judeţean
de aprovizionare şi alimentaţie publică; Bote Gyula la biroul plasei Ardud
şi Papp Aurel, Boromissza Tibor şi Berger Marcel comisari de presă •
1
Ziarul "Szamos" publica la stărşitul lunii martie un articol privind

structura organizatorică a Directoriului care cuprindea 4 secţii:
administrativă şi politică, economie şi alimentaţie, armata şi presa şi
cultură, învăţământ şi arte (comisar, pictorul Aurel Poppf
Tot din această perioadă datează o circulară tipărită, trimisă de
Guvernul revoluţionar de la Budapesta, în care se precizau obiectivele şi
obligaţiile consiliilor militare muncitoreşti şi ţărăneşti locale: instaurarea
ordinii, ocuparea castelelor, inventarierea bunurilor de valoare, închiderea
băncilor şi caselor de economii pentru ca nici un filer să nu poată fi
înstrăinat fără aprobarea comisarului de interne •
3
Din punct de vedere organizatoric, Directoriul din Satu Mare s-a

împărţit în 12 secţii: administrativă şi politică (conducător Jellinek Ede),
armata şi presa (Boromisza Tibor), comandantul oraşului şi a tuturor
trupelor (Kossaczky Laszlo), economică şi alimentaţie publică (Matolcsi
Lajos), cultură şi învăţământ (Papp Aurel), finanţe şi impozite (Zsolnay
Armin), socializare şi probleme de locuinţe (Baumgartner Zsigmond),
probleme agricole şi muncitoreşti (Csakânyovszky Karoly), secţia orfanală,
(Balvirszky Antal), transporturi, silvică (Korczel Aladar), sanitară (dr.
Bodonyi Alajos). Fiecare secţie avea mai mulţi referenţi sau funcţionari,
care în general erau cei vechi şi pe mulţi dintre ei îi vom întâlni şi în timpul
regimului românesc: dr. Lenard Istvan, dr. Borgida Endre, dr. Antal
Sândor, Berger Marczel, dr. Popp Octavian, Ferenţiu Augustin, Litteczky
Endre, dr. Pirkler Erno, Tankoczy Bela etc. 4 (oameni cu o pregătire
excepţională care, din păcate, şi-au pus cunoştinţele în slujba unui regim
totali tar)!
1
"Szatmâri Nepszava", an I, nr. 68/23 manie 1919, p. 3.
'"Szamos", nr. 76/29 martie 1919.
3
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura„., act nr. 276011919.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Directoriul, act nr. I 858/1919.
258
Primele măsuri luate de noul organism s-au îndreptat, după cum
era şi firesc, spre atragerea de partea sa a regimentelor de infanterie 5 şi 12
şi a trupelor de secui care staţionau la Satu Mare. Acest lucru a fost reuşit
chiar în după amiaza zilei de 22 martie, când mulţimea s-a îndreptat din
centrul oraşului spre cazărmi fraternizând cu soldaţii" 1 • Directoriul a trecut
imediat la împărţirea trupelor în 3 grupe: o parte mică a fost demobilizată
primind însărcinări civile 2 , o altă parte împreună cu ofiţerii care au mai
rămas au fost înrolaţi în detaşamentul secuiesc iar ultima grupă s-a
constituit în batalionul format de Sfatul soldăţesc sătmărean. Batalionul era
compus din patru companii, numărând aproximativ 800 de soldaţi, conduşi
de Boromisza Tibor, membru al Directoriului, comisar al poporului pentru
probleme militare şi aparţinând de circumscripţia militară roşie Oradea3 •
Circumscripţiile roşii au fost organizate pe brigăzi (dandar), fiecare brigadă
în 2-3 regimente, acestea erau împărţite în 2-5 batalioane, fiecare batalion
în 3-6 companii, fiecare companie în 3-5 plutoane, fiecare pluton în 2-3
grupe, iar grupa era formată din I0-20 ostaşi roşii 4 .
O problemă au constituit-o trupele de secui care nutreau aversiune
"faţă de ideologia republicană a muncitorimii", fiind necesară intervenţia
Guvernului de la Budapesta în care îi chema pe secui să se supună noilor
autorităţi şi comandanţilor numiţi de către comisarul guvernamental cu
probleme militare 5. Oricum, după mărturia lui Aurel Popp, necazurile cu
trupele de secui n-au încetat, deşi comandamentul lor a fost mutat în
Primărie pentru a putea fi mai bine supravegheat.
Pentru a asigura siguranţa regimului, Directoriul a desfiinţat
jandarmeria şi poliţia, înfiinţând în locul lor unităţi revoluţionare care
aveau sarcini de apărare a obiectivelor importante din oraş, păstrarea
ordinii şi apărarea puterii. S-a trecut, în acelaşi timp, la dezarmarea tuturor
locuitori lor din judeţ printr-un ordin emis în 25 martie 1919 care prevedea
obligativitatea predării armelor şi echipamentelor militare 6 •
Măsura s-a aplicat efectiv existând adresele pretorilor din Crasna
şi Şimleu care arătau că acţiunea de depunere a armelor era în curs de
desfăşurare, la ea participând notarii cercuali în conlucrare cu consiliile
muncitoreşti locale 7 • Ea se suprapunea cu acţiunea de recrutare a tinerilor
1
"Szamos'", nr. 76f29 manie 1919.
'Arh. Nai. Dir.jud. SM, fond Directoriul, act nr. 12/1919.
1
loc. cil., fond Aurel Popp, dos. 301, f. 4.
'loc. cil., fond Directoriul, act nr. 73/1919.
; loc. cil., act nr. 24/1919.
"loc. cil., act nr. 25/1919.
7
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , act nr. 2664 şi 2766/1919.
259
în gărzile roşii, declanşată de Directoriul din Carei care expedia în 5 aprilie
1919 o telegramă tuturor primarilor şi primpretorilor din judeţ 1 •
Un fapt interesant în istoria revoluţiei comuniste în judeţul Satu
Mare a fost că au existat două directorate judeţene, unul la Satu Mare şi
altul la Carei şi care de foarte multe ori au fost concurente.
Directoriul din Carei s-a înfiinţat probabil în data de 23 martie
1919 de când datează o dispoziţie a lui de suspendare din funcţie a
comisarului guvernamental Makray Mihaly, potrivit ordinului 1646 a
comisarului de interne de la Budapesta. Această dispoziţie era adusă la
cunoştinţa tuturor oficialităţilor, inclusiv subprefectura, plăşilor Tăşnad,
Crasna, Şimleu, oraşul Şimleu precum şi celorlalte plăşi sătmărene 2 • EI era
format din 14 persoane: Lucz Gyorgy, Dragus Istvan, Farkas Dezsi:i,
Kecsner Istvan, Marian Ferencz, Matolcsy Săndor jun„ MUiier Gyorgy,
Nemethy Săndor jun„ Prikop J6zsef, Soheer Mihăly, Weisz Dezsi:i, Venig
Antal, Toth Gustav 3 . În 24 martie 1919 el trimitea o telegramă Directoriului
din Satu Mare în care îl anunţa despre preluarea puterii executive în urma
înlăturării fostului preşedinte al Comitetului executiv dr. Makray Mihăly4.
Din 8 aprilie 1919 se păstrează un raport a lui Lampert Gyorgy,
comisarul politic al judeţului Satu Mare, adresat comisarului poporului de
interne în care analiza existenţa celor două directorii care îşi arogau dreptul
de a dispune asupra întregului judeţ, ceea ce crea o oarecare confuzie.
Directoriul din Carei respecta întocmai instrucţiunile Guvernului
revoluţionar pe când cel din Satu Mare activează doar în raza oraşului Satu
Mare iar dispoziţiile date sunt de multe ori contradictorii cu cele ale
Directoriului din Carei 5 . Oricum, este clar că autoritatea Directoriului din
Satu Mare s-a întins peste tot judeţul în primul rând datorită calităţii şi
numărului membrilor săi, precum şi forţelor militare pe care le avea la
dispoziţie, devenind treptat partenerul privilegiat de discuţie al guvernului
de la Budapesta.
Astfel, încă din prima zi, Directoriul din Satu Mare trimitea o
circulară tuturor prim pretorilor (Seini, Oraşul Nou, Ardud, Csenger,
Măteszalka, Fehergyarmat, Carei şi Halmeu), în care făcea cunoscut că
puterea executivă a fost preluată de Consiliul muncitoresc militar care
decreta introducerea serviciului de noapte la telefon precum şi
1
loc. cil„ aci nr. 2469.
2
loc. cil„ act nr. 57/1919.
'loc. cil„ fond Directoriuljudetului Satu Mare 1919, III. 21-14-24, act nr. 725/1919.
4
Arh. Na\. Dir. jud. SM, fond Directori ul..„ aci nr. /1919.
'Cf. A munklissag es paras=lstig elele es mo=galmai S=abolcs-S=a1mar megyeben 1886-1919.
Forrtisok es dokumenlumok„ Nyiregyhitz.a, 1981. p. 314 (în continuare A munktisstig ... ).
260
obligativitatea respectării de către toate instituţiile a dispoziţiilor
Directoriului. Se interzicea orice întrunire precum şi vânzarea băuturilor
alcoolice. Faptele penale urmau să fie judecate conform legilor stării de
asediu. Se interzicea părăsirea oraşului fără aprobarea Directoriului 1•
Adresa nr. 2617 din 28 martie 1919 a Comisarului poporului cu
probleme de afaceri interne extindea autoritatea deplină a Directoriului din
Satu Mare şi asupra teritoriilor neocupate din comitatele Ugocea şi Bereg,
ceea ce îndreptăţeşte ideea primordialităţii celui din Satu Mare faţă de cel
din Carei 2.
Noile organisme instaurate au avut puteri deosebit de mari şi
extinse, după cum reiese din două adrese a prim pretorilor din Seini şi
Oraşu Nou din care rezulta că nu puteau ridica nici un fel de corespondenţă
fără controlul directoriului local şi că nu puteau da nici un fel de dispoziţie
comunelor din subordine fără aprobarea Directoriului din Satu Mare 3 •
O măsură extrem de importantă în vederea consolidării puterii, a
fost înfiinţarea Tribunalului revoluţionar şi introducerea statariului în 24
martie 1919. Membri Tribunalului revoluţionar Belvirszky Antal, Jellinek
Ede, Balos Jănos, dr. Tahy Păi şi dr. Borgida Endre trebuiau să-şi comunice
urgent adresele Directoriului şi să fie găsiţi în orice moment4 • Judecata se
făcea după normele stării de asediu iar dacă mai adăugăm la aceasta că la
începutul lunii aprilie se desfiinţează barourile de avocaţi avem o imagine
clară despre ce fel de "dreptate" se administra în aceste tribunale! Suscită
5
nedumerire cum nişte specialişti eminenţi au acceptat să facă parte din

astfel de tribunale revoluţionare care de altfel nu aplicau decât legea
bunului plac. Dintre multele cazuri ajunse în faţa acestui tribunal vom cita
doar cel al preotului Alexandru Mirişan din Călineşti arestat pentru agitaţie
şi tăinuire de armament •
6
Un caz celebru pe atunci a fost şi acela al grupului de militari

conduşi de maiorul Sibilobszki, locotenentul Vella şi sergentul Tarsanczki,
din fostul regiment 12, acuzaţi că au încercat răsturnarea regimului
comunist şi de legături cu trupele române 7 . Ei au fost condamnaţi la moarte
şi numai ofensiva trupelor române i-a scăpat de la execuţie.
1
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Directoriul..., act nr. 5/1919.
2
Loc. cit., act nr. 1492/1919.
1
loc. cit., act nr. 814 şi 1872/1919.
4
'loc. cit., act nr. 1946/1919.
''loc. cit., act nr. 115/1919.
7
loc. cit., act nr. 2211/1919.
261
O atenţie deosebită a fost acordată de către cele două Directorii de
la Satu Mare şi Carei, creării de consilii de muncitori şi ţărani în localităţile
rurale. Încă în 26 martie 1919 Directoriul din Satu Mare se adresa
preturilor din Csenger, Oaş, Satu Mare, Mateszalka, Fehergyarmat, Seini,
Ardud şi Carei, cerându-le să organizeze consilii ale muncitorilor şi
ţăranilor alcătuite din 8-1 O membri în fiecare localitate • Documentar avem
1
atestate asemenea organizaţii în cel puţin 26 de localităţi din Satu Mare:

Peleşu Mare, Peleşu Mic, Pir, Csengerujfalu, Doba, Andrid, Moftinu Mic,
Oar, Dara, Apa, Medieşu Aurit, Negreşti, Batarci, Craidorolţ, Noroieni,
Vetiş, Micula, Vama, Adrian, Cărăşeu, Beltiug, Borleşti, Petea, Halmeu,
Bixad, Huta Certeze etc 2 •
Este de remarcat că în general aceste directorii locale apar în satele
mixte şi mai puţin în satele curat româneşti. Sunt şi cazuri deosebite în care
românii se lasă amăgiţi de ideile comuniste, participând în noile organisme
ale puterii. Aşa este cazul învăţătorului Ioan Cozma din Petea, care, în luna
ianuarie 1919 încă era militant înfocat pentru unire, pentru ca în 30 martie
să devină secretarul directoriului din localitate 3 • Sau la Huta Certeze, unde
în 6 aprilie se ţinea şedinţa Directoriului din localitate şi care hotăra
separarea politică de comuna Certeze pe motiv că aveau circa 140 numere
de casă şi 400 bărbaţi de peste 18 ani, printre membri consiliului
revoluţionar figurând şi preotul Lubomirszky pe care în lunile noiembrie
1918 -ianuarie 1919 îl găseam alături de Petru llea în acţiunile de
organizare de consilii naţionale române 4 • Şi la Borleşti printre cei 8 membri
ai consiliului revoluţionar figurau doar 2 şvabi şi restul români, dintre care
Miclăuş George, Doros Ioan şi Miclăuş Ioan făcuseră parte şi din Consiliul
Naţional Român •
5
Sigur că regimul comunist nu a precupeţit nimic pentru a câştiga

de partea sa pe români, începând cu acordarea unor ajutoare materiale şi
până la trimiterea unor delegaţi de la centru însărcinaţi cu formarea de
directorii locale, aşa cum este cazul lui Ferenczi Ferenc, expediat în
I aprilie 1919 în Ţara Oaşului pentru a organiza consilii româneşti de
muncitori şi ţărani 6 • Regimul comunist a luat măsuri radicale în domeniul
economic, încercând să pună mâna pe acest sector care i-ar fi dat
'loc. cil., act nr. 139/1919.

~loc. cil„ act nr. 2742, 2724, 2669, 2646, 2640. 2333. 2233, 1633. 1641, 1590, 1586, 953,
1410, 1416, 1418, 1425, 1480,679,2091,2627, 1697,2742/1919.
J "Szatmari Nepszava", an I, nr. 7814 aprilie 1919, p. 3.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Dircctoriul..., act nr. 1623/1919.
; loc. cil., act nr. 1697/1919.
"loc. cil„ act nr. 516/1919.
262
posibilitatea să controleze apoi societatea în ansamblul ei. Este incredibil
câte măsuri de naţionalizare a putut lua Directoriul sătmarean în mai puţin
de o lună de zile şi efectiv să le pună în aplicare! De acest domeniu se
ocupa secţia de socializare a Directoriului, care, din 28 martie, s-a mutat în
palatul episcopal, trimiţând, în 9 aprilie, o telegramă primarilor în care
informa că prelua toate problemele privind socializarea bunurilor 1•
Măsurile de socializare pornesc încă în data de 24 martie 1919 când
Directoriul acorda împuternicire lui Ullman Săndor şi Samuel Simon de a
rechiziţiona de la Iosif Sutai automobilele şi camioanele în interes obştesc.
La nevoie ei puteau apela şi la ajutoare militare pentru îndeplinirea
. ··'"'
sarcmu-.
Următoarea măsură a fost naţionalizarea ziarelor din Satu Mare,
printre ele aflându-se "Szamos" şi "Szatmări Nepszava" care va deveni şi
organul de presă al Directoriului din Satu Mare 3 • Lovitura principală însă
s-a îndreptat împotriva întreprinderilor care aveau mai mult de 20
muncitori şi asupra băncilor.
Acţiunea cu întreprinderile a început printr-o circulară a Secţiei de
prevederi sociale din 29 martie 1919 în care îi îndemna pe muncitori să
informeze Directoriul care sunt întreprinderile care au mai mult de 20
angajaţi • S-a întocmit un inventar al acestor întreprinderi, 29 la număr şi
4
care cuprindea şi unităţi aflate deja în zona eliberată precum şi uzina

electrică (care aparţinea oraşului Satu Mare). Existau în judeţ fabrici de
cărămidă (Satu Mare, Carei, Tiream), mori cu aburi, fierăstraie cu aburi,
fabrici de sticlă, etc. situate în Satu Mare, Carei, Baia Mare, Poiana
Codrului, Surdeşti, Seini, Ferneziu de Sus, Berveni, etc. 5 După această
inventariere Directoriul dispunea naţionalizarea întreprinderilor cu mai
mult de 20 muncitori, numind în fruntea lor delegaţi care răspundeau
pentru continuitatea producţiei. În acelaşi timp în întreprinderi s-au ales
prin vot secret sfaturi muncitoreşti din 2-7 membri care aveau sarcini de
control şi de educaţie politică6 •
Rând pe rând au fost naţionalizate hotelurile, prăvăliile care
desfăceau mărfuri en gros şi en detail, farmaciile . S-a trecut la confiscarea
7
obiectelor de aur din prăvălii, emiţându-se, totodată, o hotărâre privind

1
loc. cit., fond Direcloriul din Carei, act nr. 3545/1919.
2
loc. cit., fond Directoriul din Satu Mare, act nr. 31I1919.
'Loc. cit., act nr. 1783/1919.
'loc. cit., act nr. 1727/1919.
; loc. cil., act nr. 784/1919.
''loc. cil., act nr. 1742/1919.
7
loc. cit., act nr. 1754, 1765/1919 şi Arh. jud. Szabocs-Szatmâr, fond Prefectura .. , act nr.
3120/1919.
263
obligativitatea cetăţenilor de a preda obiectele de aur, pietre preţioase,
bijuteriile, în caz contrar cei care nu respectau dispoziţia fiind pedepsiţi •
1
De o atenţie specială s-au bucurat şi marii proprietari din judeţ,

mulţi dintre ei fiind arestaţi iar obiectele lor de valoare confiscate. De
exemplu, de la familia Btisztirmenyi Kăroly din Petin, arestat în 27 martie
1919, s-au confiscat nu mai puţin de 251 de obiecte diferite de argint .
2
O altă măsură care a afectat clasa mijlocie, dar şi pe marii

proprietari, a fost blocarea băncilor astfel că depunătorii n-au mai avut
posibilitatea să-şi scoată numerarul. Din multitudinea de cazuri cităm pe
cel al notarului din Sânmiclăuş, jefuit în timpul revoluţiei de locuitorii
români şi care nu-şi putea ridica cele 2800 de coroane pe care le avea
3
depuse în banca din Vallaj, deşi nu avea alte venituri • La fel, parohia din
Vertes (Ungaria) care avea banii depuşi la Debreţin şi care nu i-au mai fost
înapoiaţi de către bolşevici •
4
Probabil că aceste măsuri au neliniştit populaţia, chiar şi cea care

nu dispunea de resurse deosebite, pentru că atât Guvernul de la Budapesta,
cât şi Directoriile de la Carei şi Satu Mare încercau să liniştească pe micii
proprietari speriaţi de o eventuală expropriere .
5
Atenţia comuniştilor s-a îndreptat şi asupra ţăranilor adoptând în

această privinţă modelul din Rusia, dar atenuat. Astfel, în 25 martie, erau
transmise instrucţiuni în vederea conscrierii îndreptăţiţilor la pământ. Se
cerea să se facă propagandă în favoarea constituirii de cooperative agricole
de producţie . Oricum comuniştii în această primă fază nu au vrut să treacă
6
la măsuri radicale privind proprietatea pământului aceasta şi datorită

faptului că Ungaria de atunci era în proporţie de 80 % rurală şi exista
pericolul îndepărtării maselor de ţărani de noua putere. Din această cauză
procesul de formare de cooperative agricole de producţie n-a avut deloc
succes în Satu Mare, astfel că în 5 aprilie 1919 existau doar două
cooperative de acest gen la Ardud şi Doba •
7
O foarte mare atenţie a acordat-o Directoriul unor măsuri

populiste mai ales în domeniul aprovizionării şi a locuinţelor pentru a
atrage populaţia săracă de partea sa. Printre aceste măsuri enumerăm:
interzicerea scoaterii alimentelor şi vitelor din raza localităţilor,
' Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Directori ul din Satu Mare, act nr. 173 7 şi 177811919.
~ loc. cit„ act nr. 206/1919, f. 2 şi 6.
3
Arh. corn. SzSzB, fond Prefectura ... , neinv.
4
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Vicariatul..., act nr. 314/1919.
; loc. cit., act nr. 43211919 şi Arh. corn. SzSzB, fond Prefoctura ... , act nr. 7811919.
6
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Directoriul din Satu Mare, act nr. 7311918.
7
loc. cit., act nr. 976/1919.
264
introducerea preţurilor maximale, precum şi înfiinţarea de comisii de
verificare a preţurilor, confiscarea alimentelor dosite, naţionalizarea
locuinţelor locuitorilor sătmăreni din Viile Satu Mare, conscrierea şi
repartizarea pentru muncitori a spaţiilor care depăşeau 3 camere etc. La
1
aceste măsuri mai trebuie să adăugăm ziua de muncă de 8 ore, creşterea

salariilor cu 25-30 %, introducerea contractului colectiv de muncă,
egalitatea în drepturi a femeilor, etc., menite de asemenea să întărească
poziţia puterii comuniste.
Directoriul din Satu Mare a acţionat şi în domeniul învăţământului
şi culturii pentru că nu trebuie să uităm că el a avut în rândurile sale o serie
de intelectuali valoroşi: Aurel Popp, Berger J6zsef, Baumgartner
Sigismund, Zsolnai Armin 2 • Printre măsurile luate în acest domeniu
enumerăm: gratuitatea învăţământului, laicizarea lui prin îndepărtarea
însemnelor religioase, a crucilor din şcoli, precum şi prin desfiinţarea
gimnaziilor confesionale, dotarea şcolilor primare cu terenuri agricole,
naţionalizarea teatrelor din Satu Mare şi Carei .
3
Guvernul revoluţionar de la Budapesta a încercat să legitimeze

puterea comunistă prin organizarea, în luna aprilie 1919, a unor alegeri aşa
zis libere, deoarece erau excluşi foarte mulţi cetăţeni de la vot, de exemplu
cei cu proprietăţi de peste 5 iugăre, etc. Alegerile au dat bineînţeles câştig
4
de cauză comuniştilor. În Satu Mare au fost exprimate 4778 de voturi fiind

aleşi 77 de candidaţi. La Carei au fost realeşi în totalitate foştii membri ai
Consiliului muncitoresc. La Csenger au fost aleşi 20 de membri în
Consiliul de muncitori şi ţărani şi 16 în Consiliul militar. La Halmeu au
fost contestaţii împotriva candidaţilor propuşi, lucru care a creat
nemulţumiri. Directoriul de aici a solicitat intervenţia Directori ului din Satu
Mare ca să liniştească spiritele5 .
La solicitarea Comisarului de interne din 15 aprilie 1919,
Directoriul din Satu Mare comunica numele deputaţilor sătmăreni aleşi în
Sovietul de deputaţi din Budapesta: Nyisztor Gyorgy, Jellinek Ede, Korczel
Aladar, Topa Janos, T6th Gusztăv, Soltesz Gyorgy, Papp Aurel,
Csăkănyovszky Kăroly. Ei nu au mai apucat din cauza precipitării situaţiei
militare să-şi ocupe locurile de deputaţi •
6
1
loc. cil., aci nr. 1725, 174311919 şi Arh. com. SzSzl3. fond Prefeclura ... , aci nr. 3222 şi
3238/1919.
2
Arh. Nai. Dir. jud. SM, fond Direcloriul din Satu Mare. aci nr. 9/1919.
'Loc. cit., acin~. 2173, 2635 şi 284311919.
'Cf. A munkiissag ... , p. 318.
'Ibidem, p. 317.
"Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Direcloriul din Satu Mare, act nr. 2487 şi 2488/1919.
265
Prin măsurile luate după modelul sov1et1c, puterea comunistă a
nemulţumit chiar şi păturile sărace, care în prima fază a revoluţiei au
sprijinit noile autorităţi. Dintre aceste măsuri se remarcă naţionalizarea
caselor, naţionalizarea pământurilor confiscate de la marii proprietari şi
neaplicarea reformei agrare. Nemulţumirile populare în Satu Mare
izbucnesc încă înainte de intrarea armatei române în oraş şi anume în 17
aprilie când are loc o demonstraţie anticomunistă în centrul şi pe străzile
oraşului. Peste câteva ore, detaşamentul secuiesc cantonat în apropiere
ocupa oraşul, lucru facilitat de plecarea detaşamentului revoluţionar pe
front. Deşi Kun Bela într-o convorbire telefonică cu membri Directoriului
i-a sfătuit să reziste, aceştia nu au mai aşteptat sosirea trupelor române şi au
părăsit cu o zi înainte oraşul, fugind cu un tren spre Măteszalka şi de acolo
la Debreţin 1 • Semnele degringoladei Directori ului începuseră încă din 8
aprilie 1919, când referentul cu probleme de presă din Satu Mare raporta
privitor la starea de spirit din oraş faţă de ştirile referitoare la iminenta
ocupaţie, că, atât Consiliul muncitoresc, cât şi Consiliul militar sunt
cuprinse de amărăciune, chiar dacă e posibil ca operaţiunile de ocupaţie să
fie efectuate de francezi, fiind cunoscute atrocităţile săvârşite de aceştia la
Arad şi Seghedin.
Această situaţie se mai înviora odată cu apariţia unor ştiri noi, cum
se întâmplă, de exemplu, în data de 12 aprilie 1919, când la Păuleşti (lângă
Satu Mare) aterizează un avion sovietic cu doi pasageri: locotenentul major
Victor Odorovics şi Fodor Gyi:irgy, comunist care locuia în Rusia. Ei
plecaseră la 5 dimineaţa din Kiev, zburând spre Budapesta cu un mesaj
adresat lui Kun Bela, aterizând forţat din cauza lipsei de combustibil. Între
veştile favorabile pe care le aduceau se aflau şi acelea că 40000 de oameni
înarmaţi se grăbeau să vină în ajutorul comuniştilor maghiari şi că în
Ucraina, actualul preşedinte al Sovietului, Rakovski, fost comunist român,
mobilizează şi constituie o mare armată română cu care să atace oraşul
Iaşi 2 • Din fericire acestea s-au dovedit simple fabulaţii, fără urmări practice
pentru situaţia din Sătmar.
Căderea Directoriului din Carei s-a întâmplat în noaptea de 17
spre 18 aprilie, când clădirile Comitatului şi Primăriei erau pline de zgomot
şi alergătură. Permanent maşini încărcate porneau la drum. Din casieria
dărilor statului au furat 400000 coroane. La fel şi din caseria Tribunalului
revoluţionar, luând cu ei şi procesele verbale ca să nu poată fi descoperite
sumele furate.
1
Cf A munktissag... , p. 320.
1
Ibidem. p. 321.
266
Au încercat să ia şi bijuteriile confiscate şi păstrate în depozitul
bijutierului Kepecs, dar acesta, bănuind că va fi căutat, s-a ascuns cu cheile
şi astfel a salvat milioane de coroane de la furt. În zorii zilei "nu mai putea
fi găsit din această gaşcă de tâlhari nici unul" relata ziarul local
"Szatmarmegyei kozlony".
I-au obligat şi pe poliţişti să urce în trenul cu care au fugit, dar
aceştia, în gara Valea lui Mihai, au sărit din tren şi s-au întors acasă. Este
dată şi lista celor din directoriu: dr. Kovacs (Chaimovics) Lajos, avocat,
MUiier Gyula, dr. Balăzs (Cutrin) J6zsef, avocat, T6th Gusztav, dr. Sutak
Istvan avocat, Markus Gyula tâmplar, dr. Somossy Mik16s avocat, Mann
Istvan pietrar, preşedintele Tribunalului revoluţionar şi Voros Tibor 1•
Aşa s-a sfărşit din fericire, fără glorie, opagină din istoria
Sătmarului, care a pus în primejdie, la un moment dat, realizarea
dezideratelor populaţiei româneşti izvorâte din Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
'"Szatrmirmegyei kozlony'', an 45, nr. 14111 mai 1919, p. 2.
267
9. Eliberarea judeţului Satu Mare În aprilie 1919.
Instaurarea administraţiei româneşti
Eliberarea ţinuturilor sătmărene a fost rezultatul unei reuşite

strategii militare care a făcut ca într-un interval de 15 zile armata română să
parcurgă peste 150 kilometri, capturând o divizie de secui şi respingând
alte două peste Tisa. Ea a avut loc într-un context internaţional favorabil, în
urma stabilirii, de către Conferinţa de pace de la Paris, a unei noi linii de
demarcaţie, marcată de şoseaua Arad-Cenad, calea ferată Salonta-Oradea-
Carei-Satu Mare. Trupele maghiare ar fi trebuit ca în termen de I O zile,
începând cu 23 martie să se retragă pe o linie care în general era la 5
kilometri Nord-Est de Vasarosnameny şi 5 kilometri Vest de Debreţin.
Zona dintre cele două armate trebuia să devină zonă neutră ocupată de
trupele generalului Gondrecourt 1•
Această hotărâre a provocat după cum se cunoaşte instaurarea
guvernului comunist a lui Bela Kun, un regim terorist. Spre norocul tuturor,
printre primele măsuri aplicate de noul regim s-au numărat şi cele privind
reorganizarea pe baze proletare a armatei. Astfel, se introduce în trupele
regulate sfatul soldaţilor, ofiţerii sunt nevoiţi să-şi lepede gradele. Se
păstrează în fondurile Prefecturii un memoriu al locotenentului sătmărean
Szenasi Laszlo din Regimentul 39 infanterie care ne arată starea reală a
trupelor maghiare în timpul revoluţiei bolşevice: "La sfărşitul lui martie
Regimentul a fost dus la Aleşd în scopul igenizării • Atunci a fost preluată
2
puterea de comunişti. Primul lucru pe care l-au făcut a fost smulgerea

gradelor şi au luat din mâinile ofiţerilor puterea care nici până atunci n-a
existat, comportându-se cu cea mai mare neîncredere faţă de ei. Deoarece
nici ofiţerii, nici cea mai mare parte a soldaţilor nu nutrea sentimente
comuniste toată lumea dorea să scape de ei dar acest lucru era de
neconceput din cauza terorii" 3 • Doar câteva unităţi îşi păstraseră vechea lor
organizam şi cadrele ei, cea mai mare parte a armatei actuale era nouă,
lipsită de coeziune şi disciplină perfectă, care formează puterea unei
armate. Guvernul revoluţionar face apel la muncitori să formeze armate de
voluntari, care să lupte pentru republică. Armata ungară era alcătuită din
trupe vechi, foarte bune, cum erau regimentele de secui şi cele de honvezi,
şi din voluntari bolşevici, cu instrucţie sumară. Un mare număr de ofiţeri ai
1
Cf. Ioan Ţepelea, 1919 sur Ies fronts de l'Euroµe nouvel/e, Oradea, 1996, p.75 şi Gh. I.
Brătianu, Ac(iunea politică şi militară a României in 1919 in lumina corespondenţei
diplomatice a lui I. C. Brălianu, CJucureşti,
1939, p.54-57.
2
Până atunci el fusese pe linia de demarca1ie.
'Arh. Corn. SzSzB, fond Actele comite lui ... , neinv.
268
fostei armate regulate, rămaşi fără slujbă s-au pus la dispoziţia armatei
roşii. Deşi erau împotriva comunismului, ei socoteau că singura posibilitate
de a salva cât mai mult din teritoriul ungar era rezistenţa armatei.
Trupele din linia întâia reprezentau un total de vreo 20.000 de
oameni cu 62-72 tunuri şi 5 trenuri blindate. În linia a doua erau încă
aproximativ 40.000-50.000 de oameni, repartizaţi în centrele de recrutare şi
de mobilizare de la Sălaj, Oradea, Bekescsăba, Gyula, Ketegyhăza,
Debreţin, Carei şi Szolnok care dispuneau de 65 tunuri • Înapoia liniei a
1
doua, pe dreapta Tisei, se găseau încă alte unităţi în curs de formare.

Infanteria avea armament bun în dotare, numeroase mitraliere şi puşti
mitraliere, dar artileria era insuficientă, iar unităţile de cavalerie nu se
organizaseră încă. În aceste condiţii, armata ungară nu era capabilă de o
acţiune bine coordonată, nu reprezenta o primejdie reală. Era însă de
aşteptat o rezistenţă serioasă împotriva acţiunii noastre. Organizarea
armatei nefiind încă terminată, guvernul din Budapesta conta pe ajutoarele
promise de Sovietele ruse cu care erau în legătură de cooperare şi pe
efectele propagandei pe care o întreprindeau pe o scară întinsă, atât în
teritoriile ocupate de ei şi chiar în spatele frontului nostru, prin numeroşi
emisari.
În zona care privea strict judeţul Satu Mare erau amplasate
următoarele trupe inamice: pe Valea Someşului 2000 - 2400 soldaţi cu 6
tunuri şi I tren blindat aparţinând Regimentului I secui şi Regimentului 12
honvezi, iar pe Valea Crasnei şi împrejurimi 3500 - 4000 oameni cu 16
tunuri din Regimentul 24 şi 32 honvezi 2 . În linia a doua se mai aflau trupe
la Satu Mare (2000 oameni), Şimleu Silvaniei (I OOO oameni), Carei şi
Tăşnad 3 • Dintre unităţile staţionate la Satu Mare este de menţionat un
Regiment secuiesc de artilerie compus din 29 foşti ofiţeri şi 406 soldaţi 4 •
În ceea ce priveşte valoarea combativă a acestor trupe, după
informaţiile pe care le avea armata română, se poate vedea în mod clar că
în rândurile maghiarilor se instaurase anarhia. Astfel, în 28 martie 1919,
informatorii armatei române semnalau că în zona Asuaju de Sus staţionau
un pluton sau două de soldaţi "care tot timpul sunt beţi şi fac scandaluri"5.
În 30 martie locuitorii refugiaţi din zona Giurtelecului Hododului declarau
I Cf. Jurnalul de operaţiuni .. ' p.142 şi Constantin Kiri\escu, Istoria ra=boiului pentro
întregirea României 1916 - 1919, ed. II-a, voi. III, Bucureşti, p.406-407 (cu mici diferen\e
fa(ă de prima sursă).
' Ibidem şi General G. D. Mărclărescu, Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea
Budapeslei (1918-1920), Bucureşti, 1921, p.34-35.
1
Gen. G.D. Mărdărescu, op. cil., p.35.
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Dircctoriul din Satu Mare, act. nr.1843/1919.
'Jurnal de operaţiuni ... , p.103.
269
"că între soldaţii
unguri pluteşte o atmosferă de bolşevism; ofiţerii sunt
prinşi şi degradaţi de către soldaţii care vin şi pleacă de la unităţile lor când
doresc" 1• În 31 martie o companie din Regimentul 12 honvezi staţionată în
Homorodu de Jos, care primise ordin să plece pe linia frontului să
înlocuiască o altă companie, a refuzat să execute ordinui2.
Sunt şi zone unde trupele maghiare erau bine organizate cu un
înalt spirit combativ. Un exemplu îl constituie zona Hododului, unde sub
conducerea locotenentului major Kirăly Gyula s-a organizat un sistem de
rezistenţă bazat atât pe soldaţi cât şi pe gărzile maghiare din Hodod, Nadişu
Hododului şi Ser care aveau fiecare câte 40-50 de membri. Acest grup din
Hodod avea la sfărşitul lunii martie 1919, 130 soldaţi, 2 mitraliere, I
baterie de artilerie şi 3 gărzi naţionale cu 120-150 de oameni 3 •
De partea cealaltă a liniei de demarcaţie era armata română care
avea în luna aprilie 1919 trupele dispuse în două grupuri: Grupul de Nord,
sub comanda generalului Traian Moşoiu şi Grupul de Sud sub ordinele
directe ale Comandamentului Trupelor din Transilvania în fruntea căruia
4
este numit în 11 aprilie 1919 generalul G. D. Mărdărescu • Grupul de Nord
era format din unităţi aparţinând Detaşamentului mixt General Olteanu
(Brigada 5-a Roşiori, Batalionul 3 din Regimentul 14 infanterie, I batalion
din Regimentul infanterie din Divizia XVI - ardeleană, 1 baterie din
Regimentul 4 artilerie), Divizia a-II-a cavalerie, Diviziile VI, VII infanterie
şi Divizia XVI ardeleană (Regimentele 81, 82, 83, 84 infanterie) • În total
5
aceste trupe aveau la începutul lunii aprilie un efectiv de 22.896 oameni,

din care 913 ofiţeri, 17.257 combatanţi şi 5.611 necombatanţi 6 •
Ofensiva românească a fost ordonată de Marele Cartier General
prin ordinul nr. 231din10 aprilie 1919 şi detaliată prin ordinul de operaţie
nr. 8 din 13 aprilie 1919 a Comandamentului Trupelor din Transilvania.
Printre cauzele ofensivei, Marele Cartier General enumera "atacurile
necontenite ale ungurilor contra trupelor noastre, călcându-se astfel
condiţiile armistiţiului la care au consimţit, iar, pe de altă parte, propaganda
bolşevică, cu care încearcă să răspândească anarhia, împingând la
bolşevism trupele şi funcţionarii noştri, precum şi terorizarea cu arma în
mână a populaţiei româneşti aflată în teritoriul încă neocupat" •
7
1
Ibidem, p.107.
2
Ibidem, p.108.
'Cf. Erdelyi e=redek a viltightiboruban ... , p.318.
4
Cf. Gen. G. D. Mărdărescu, op.cil., p.38.
; Ibidem, p.38.
'' Cf. Jurnalul de operaţiuni .. , p.112-114.
7
Ibidem, p.144.
270
Obiectivul principal al trupelor române era atingerea
aliniamentului Hust-Satu Mare-Carei-Oradea-Salonta Mare, considerat ca
un prim obiectiv. În cazul că operaţiunile se desfăşurau avantajos, se cerea
atingerea liniei fluviului Tisa 1•
Este clar că avem de-a-face cu o acţiune bine pregătită şi bine
fundamentată a armatei române, înlăturându-se astfel toate aserţiunile care
susţineau că ofensiva românească a constituit un răspuns la o aşa zisă
ofensivă maghiară. Ar fi fost un lucru imposibil ţinând seama de
disproporţia forţelor aflate în teren, organizarea, valoarea lor combativă,
etc 2 •
Trebuie remarcat că acţiunea românească a fost precedată de o
intensă activitate de informare asupra situaţiei inamicului, făcută atât de
ofiţeri specializaţi, dintre care amintim pe locotenenţii Gh. Pataki Văleanu,
Ioan I. Radu, dar şi de o mulţime de localnici, cei mai mulţi depunând o
activitate voluntară. Au existat însă şi localnici care au fost plătiţi pentru
misiunile de informare în teritoriul inamic: Misaros Ariton din Fernezel şi
Alexandru loancea din Blidari primeau 100 coroane pentru că au trecut
linia de demarcaţie mergând la Negreşti Oaş după informaţii. Petru Achim
primea 65 de coroane "pentru cheltuielile ce am făcut în localitatea Seini
pentru a aduna informaţiuni de la inamic", Toader Brad, Dascăl Vasile,
Niculiţă Ifrim, suma de 21 O coroane "pentru serviciul de informaţi uni ce
am făcut peste linia de demarcaţie la Seini, Pomi şi Borleşti" •
3
Şi maghiarii au dispus de informaţii din teritoriul controlat de

armata română. Astfel încă din 14 aprilie unul dintre spioni a raportat că în
Cehu Silvaniei au sosit în acea zi două companii şi artilerie şi că soldaţii
români discutau deschis că în 16 aprilie va începe atacul general 4 •
În ziua de 16 aprile se dezlănţuie, la ceasurile trei dimineaţa,
ofensiva noastră. În lungul Munţilor Apuseni, de la Hodod, la nord de
Zalău, până la Mureş, pe un front de peste două sute de kilometri, s-au pus
în mişcare ca un val impetuos soldaţii unităţilor româneşti. În numeroase
coloane, cam de un regiment fiecare, soldaţii români au atacat cu avânt
poziţiile ungureşti, aşezate aproape toate în defileele lungi de kilometri, ce
străpung munţii. Numeroase lucrări de apărare, prevăzute cu numeroase
mitraliere, întăriseră aceste defilee. Cel de la Ciucea, de pe valea Crişului
Repede şi defileul de la Ciuci în valea Crişului Alb, erau socotite de
1
Ibidem, p. 145.
2
Cf. I. Ţepelea, 1919-1920 o campanie pentru linişlea Europei. Bilanţuri paradoxale, Cluj
Napoca, 1996, p. 46.
3
Arh. Nat. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare, act nr. 96/1919, f. I, 2 şi 4.
'Cf. Erdelyi e=redek a viltightiboruban„., p. 319.
271
maghiari ca inexpugnabile. Zilele de 16, 17 şi 18 aprilie au fost zile de
lupte crâncene date de trupele române pentru forţarea acestor defilee şi
ruperea frontului duşman din Munţii Apuseni • Ofensiva armatei române în
1
partea de nord a Transilvaniei a fost purtată de unităţi din Diviziile 6 şi 7

infanterie, Divizia 2 Cavalerie şi Detaşamentul General Davidoglu, format
din Brigada 2 roşiori, Batalionul 2 din Regimentul 14 infanterie şi un grup
de motomitraliere. Atacul a fost purtat pe direcţii principale de înaintare,
Valea Someşului, Valea Crasnei, desfăşurându-se pe coloane. Astfel
coloana de nord din sectorul Zalău-Hodod, formată din Regimentul 16
infanterie aparţinând Diviziei 7 infanterie, a atacat pe direcţia Supuru de
Jos începând cu orele 3 în dimineaţa zilei de 16 aprilie 1919, având
15
Batalionul 2 în avangardă. La orele 5 coloana a fost oprită de focuri de

30
armă şi mitraliere de la cota 344, liziera nord Hodod, combinată cu focul

artileriei inamice care trăgea dinspre Mireşu Mare. Luptele au fost deosebit
de înverşunate, poziţiile inamice fiind cucerite abia după intrarea artileriei
noastre în acţiune şi după atacul cu două companii de infanterie trimise pe
la nordul cotei 3442 . În aceste lupte şi-au jertfit viaţa 19 ostaşi români:
sublocotenenţii Heisan Dumitru şi Crişan Nicolae, plutonier Toma Petre,
sergent Ontariu Marin, caporal Bîrcan Vasile, soldaţii: Manu Vasile,
Roman Yasil, Cîncă Vasile, Diaconu Vasile, Căicucea Ion, Apostol Vasile,
Hutaru Nicolae, Zăvoaie Toader, Ilie Constantin, Iordache Andrei, Toduţ
Nicolae, Pricop Alexandru, Mitoc Gheorghe, Ştefănoaie Nichita. În luptele
de la Hodod s-a remarcat şi tânărul sublocotenent Victor Popescu, originar
din părţile Bacăului, care şi-a legat ulterior numele şi viaţa de meleagurile
sătmărene, atât în cadrul Comisiei pentru delimitatea frontierei de vest a
3
României, cât şi după 1946 când s-a stabilit definitiv la Satu Mare • În
perioada interbelică în amintirea luptelor de la Hodod, s-a ridicat un
monument pe care este scris: "În memoria eroilor căzuţi pe câmpul de
onoare în luptele pentru întregirea neamului la Hodod şi jur în ziua de 16
aprilie 1919'"'. În această luptă au căzut prizonieri maiorul Rozin
Constantin şi I O soldaţi din Regimentul 16 infanterie. Şi pierderile
maghiarilor au fost foarte grele după această primă zi: peste 300 morţi, I 00
1
Vezi pe larg D. Preda, V. Alexandrescu, Costică Prodan. op. cil., p. 217-229.
'Jurnal de operaţiuni ... , p.145-146 şi Erdelyi E=redek a vihightiborltban ... , p. 319-321. Din
ultima lucrare remarcăm că soldatii participanli la bătălia de la Hodod erau din Regal "foarte
bine inarmati şi echipa!i'".
1
Cf. Doru Radosav, V. Ciubotă. op.cit., p. 126-127.
'Ibidem. p. 127.
272
prizonieri, 5 obuziere de 100 mm, 21 mitraliere, arme, grenade, muniţii de
infanterie şi artilerie, etc'.
Luptele au reînceput în 17 aprilie când unităţile româneşti au
trebuit, rând pe rând, să distrugă punctele de rezistenţă ale inamicului.
Efortul principal s-a desfăşurat în sectorul Diviziei a 7-a care a înaintat pe
toate cele 3 coloane, atingând seara aliniamentul Supuru de Sus - Supuru
de Jos-Derşida-Şimleu Silvaniei2.
Satele româneşti din zonă au primit trupele româneşti cu cea mai
mare bucurie. În Cronica şcolii din Hurezu Mare se păstrează aceste
rânduri pline de simţire scrise de generalul Davidoglu: "Ca scumpă
suvenire de la mult dorita armată română, care la 17 aprilie 1919 a pătruns
la Hurez şi de aici a plecat mai departe spre Sătmar pentru dezrobirea
1
tuturor r<;>mânilor din fosta Ungaria. Hurez la 18 aprilie 1919" .
La Supuru de Sus unde maghiarii aveau instalate vreo 5 mitraliere
şi I 00 de oameni, aceştia au încercat să reziste trupelor române care veneau
dinspre direcţia Giorocuta. După câteva focuri de artilerie bine ţintite secuii
s-au refugiat înspre pădurile din apropiere.
"Ziua învierii lui Cristos - nota preotul Ossian - cu lacrămi de
bucurie s-au serbat împreună cu rezerva trupei care pe ziua de Paşti au fost
chiar în comuna noastră şi aici au ascultat misa militară servită de un preot
militar" • Acelaşi lucru îl remarca tânărul locotenent Popescu Victor: "Deşi
4
ne găseam în plină luptă cu inamicul, populaţia din localităţile româneşti

prin care am trecut, ne-a întâmpinat cu multă bucurie şi entuziasm,
înfruntând riscurile primejdioase ale câmpului de luptă, riscuri care
rezultau din înaintarea noastră şi rezistanţa opusă pas cu pas de inamic" • Şi
5
presa românească remarca entuziasmul românilor sătmăreni la venirea

ostaşilor români 6 •
În sectorul Tisa, patrule de cavalerie din Detaşamentul General
Olteanu au ajuns în seara zilei de 18 aprilie 1919 în satul Moişeni din Ţara
Oaşului. În sectorul Someşului trupele Diviziei a-2-a Cavalerie au ocupat
localităţile Seini, Crucişor şi Roşiori.
În sud până în seara zilei de 18 aprilie a fost atins aliniamentul
Tăşnad, Santău, Giungi •
7
1
Cf. Jurnal de operaţiuni. .. , p. 148.
'Ibidem. p. 149.
' Cronica este păstrată la Şcoala generală din Hurezu Mare.
' Parohia ortodoxă Supuru de Sus, Cronica parohiei„., f. 34.
; Victor Popescu, Unirea Ardealului cu România Decembrie 1918-aprilie 1919, mss, p. 13.
""Universul" (Bucureşti), an XXXVII, nr. 154/20 aprilie 1919: "Unirea poporului" (Blaj), an
XXIX, nr. 83/24 aprilie 1919.
1
Jurnal de operaţiuni„., p. 151.
273
Peste tot trupele maghiare fugeau în derută şi dezordine
terorizând, maltratând şi jefuind populaţia civilă românească.
De exemplu, în Hotoan în noaptea de 17-18 aprilie 1919 au intrat
mai multe subunităţi de secui înarmaţi care în zorii zilei au început să
rechiziţioneze caii şi carele. Acum se întâmplă episodul asasinării fraţilor
Mesaroş care s-au opus rechiziţionării.
În noaptea de 18-19 aprilie, orele 24, detaşamentele de secui au
fugit la Carei, în dimineaţa de 19 aprilie ajungând în comună o subunitate
românească cu soldaţi din Ardeal 1•
În 19 aprilie 1919 trupele române au reuşit să elibereze aproape
totjudeţul Satu Mare.
În nord, unităţi din Detaşamentul General Olteanu au ocupat
Hustul, făcând legătura la Negreşti-Oaş cu trupele Diviziei a 2-a Cavalerie.
Oraşul Satu Mare are în această perioadă o iniţiativă deosebită faţă
de puterea bolşevică. Pur şi simplu, cetăţenii, sprijiniţi de trupele de secui,
se răscoală împotriva bolşevicilor. Are loc şi o întâlnire, în 16 aprilie, între
fruntaşi ai românilor sătmăreni (dr. I. C. Barbul, dr. Andrei Doboşi, dr.
Silviu Pop) cu fruntaşi ai maghiarilor din oraş (dr. Vincze Nagy, fost
ministru de interne în guvernul Karolyi, colonelul Kratochwil) în vederea
unei medieri pe lângă trupele române pentru ca secuii să primească arme
pentru a lupta şi apăra oraşul împotriva bolşevicilor. Această iniţiativă nu
reuşeşte din cauza precipitării evenimentelor •
2
În 17 aprilie seara, Directoriul comunist demisionează, consiliul

oraşului de dinainte de revoluţia bolşevică preluând din nou conducerea şi
instaurând o gardă civilă. În 19 aprilie "Era sâmbăta patimilor şi noi - nota
Augustin Ferenţiu - eram în aşteptarea învierii, dar nu numai a
răscumpărătorului domnului nostru Isus Christos, ci şi a învierii neamului
nostru românesc. Era o zi senină dulce de primăvară" 3 •
Până la ora I O toate trupele de secui aflate în oraş s-au retras,
populaţia aşteptând înfricoşată venirea trupelor roşii retrase de pe linia de
demarcaţie, lucru care din fericire nu s-a mai întâmplat deoarece ele au fost
împrăştiate de trupele române, iar cavalaria românească, în marş forţat, a
ajuns în oraş înaintea bolşevicilor fugăriţi de pe linia de demarcaţie dinspre
nord-est.
La ora 11, Augustin Ferenţiu însoţit de unul dintre consilierii
maghiari ai oraşului au plecat pe şoseaua Satu Mare - Carei în
întâmpinarea trupelor române. Chiar la intrarea în oraş au dat peste o
1
Cf. P. Abrudan, op.cil., p. 304.
'Arh. Na1. Dir.jud. SM, fond Popp S. Aurel, act nr.301, f. 5.
'Loc. cil., f. 7.
274
patrulă de roşiori formată dintr-un ofiţer şi şase soldaţi. În dreptul comunei
Vetiş (2 km. depărtare de Satu Mare), s-au întâlnit cu avangarda diviziei de
cavalerie comandată de colonelul Ressel pe care l-au informat că în oraş nu
sunt trupe maghiare şi l-au rugat să cruţe oraşul 1•
Intrarea cavaleriei române în oraş s-a întâmplat la ora I z4 5,
adunându-se încetul cu încetul întreaga divizie în piaţa centrală: "Trupele
s-au plasat în careu în mijlocul pieţii. Văzând atitudinea paşnică a armatei,
s-a adunat din nou multă lume în piaţă, admirând trupele române care s-au
prezentat admirabil. Soldaţii bine îmbrăcaţi, bine echipaţi, caii frumoşi, şi
peste tot s-a manifestat o disciplină completă. Era un tablou impunător, mai
cu seamă _că ~e aici er~. vestea _că trufele române sunt prost echipate,
armament mfenor, soldaţ11 desculţi, etc."-.
Acelaşi lucru reiese şi din amintirile lui Traian Cavaşi: "Populaţia
oraşului văzând ordinea, disciplina, calmul şi ţinuta excepţional de
frumoasă şi demnă a soldaţilor şi ofiţerilor români, a rămas pur şi simplu
uimită căci presa locală precum şi cea din centrele unde ungurii mai
deţineau puterea, nu contenea a defăima şi batjocori armata română,
numind-o armată de ţigani, opincari, zdrenţăroşi" 3 •
Seara primăria oraşului a oferit un banchet în onoarea armatei
române de peste 500 de persoane la hotelul "Dacia".
A doua zi a intrat în oraş comandantul Diviziei 2-a cavalerie,
generalul Constantinidi care nota în raportul său: "La sosirea în Satu Mare
mi-a ieşit în întâmpinare toată populaţia civilă şi militară compusă în
majoritate din unguri şi a mulţumit armatei române pentru marele sacrificiu
ce l-a făcut că i-a scăpat cu un moment mai devreme de orgia bandelor
ungare" 4 •
În partea de sud a judeţului unităţile Diviziei 7-a au ajuns până în

seara zilei de 19 aprilie pe aliniamentul Moftinu Mic-Carei-Andrid 5 • A
doua zi înaintarea a fost reluată de trupele române, îndreptându-se înspre
Măteszalka şi Nyiregyhăza.
Peste tot trupele române au lăsat aceeaşi impresie de ordine şi
disciplină.Pe o carte de rugăciuni aflată în proprietatea familiei Czier din
Urziceni, o comună şvăbească situată la 5 km de Carei, unul din înaintaşi
1
Loc .cil., f. 9.
1
Loc. cit., f. IO.
3
Traian Cavassi, op. cit., p. 33.
4
Apud D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, op. cit., p. 227.
'Cf. Jurnal de operaţiuni „., p. 153.
275
notase: "La 20 aprilie 1919 au intrat trupele române în comuna noastră
chiar în Duminica Paştilor după-amiaza la ora 3. Atunci în mare ordine au
traversat satul" 1•
Putem considera 20 aprilie ziua când întreg judeţul Satu Mare a
fost eliberat de către armata română care şi-a continuat înaintarea, ajungând
deja în noaptea de 20-21 aprilie 1919 în zona Măteszalka - Csenger.
Trebuie amintit că în această zi la punctul de comandă al Brigăzii
14 infanterie s-a prezentat o delegaţie din 2 maiori şi un căpitan, însoţiţi de
maiorul Rozin, luat prizonier la Hodod, trimişi de colonelul Kratochwil,
care au transmis că divizia de secui doreşte să lupte alături de trupele
române împotriva gărzilor roşii, propunere ce a fost respinsă de
comandamentul român 2 •
Trebuie remarcat că populaţia românească a fost mereu alături de
trupele române, ajutându-le în cele mai felurite moduri cu putinţă.
Locotenentul Popescu Victor nota, referitor la perioada cât a staţionat pe
linia de demarcaţie la Ardusat: "În tot acest timp am avut întregul sprijin
din partea populaţiei satului, români şi unguri. Voi menţiona în special pe
văduva Pop şi pe cei 3 copii ai ei - 2 băieţi şi o fată - toţi studenţi. De
multe ori, în plină luptă şi chiar noaptea pe frig aceşti tineri veneau să se
intereseze de soarta noastră şi să ne ajute cum puteau mai bine, fie
aducându-ne mâncare caldă, fie chiar muniţie, înlocuind pe ostaşii care
trebuiau să lupte" 3. Aceşti ţărani bravi din Ardusat care au luptat de partea
trupelor româneşti sunt menţionaţi şi într-unul din rapoartele generalului
4
Panaitescu adresate Marelui Cartier General •
Trebuie amintită de asemenea fapta gărzii naţionale din Sătmărel
care în 19 apri Iie 1919 a urmărit o trupă de secui, fugăriţi de armata
română, reuşind să recupereze cai şi o căruţă cu 4 boi care transporta
muniţie, rechiziţionate de maghiari în retragerea lor de pe linia de
demarcaţie. De exemplu carul cu cei 4 boi era rechiziţionat din Asuaju de
Sus! 5
Instaurarea administraţiei româneşti după I Decembrie 1918, a
constituit, fără îndoială, una dintre preocupările cele mai importante ale
Consiliului Dirigent.
Acest proces s-a dovedit deosebit de dificil din motive atât
interne, lipsa funcţionarilor români fiind problema cea mai grea, dar mai
I Cartea se intitulează Katholikus okta/6 es epiiletes konyve şi este apărută la Budapesta

2
Cf. Jurnal de opera/iuni ... , p. 155.
1
Victor Popescu, op. cil., f. 2.
'Cf. P. Abrudan, Documente inedite ... , p. 470.
'Parohia ortodoxă Sătmărel, Cronica parohiei .. , f .9.
276
ales datorită conjuncturii internaţionale care a prelungit acest proces până
în vara anului 1919.
Satu Mare a fost unul dintre ţinuturile care abia după eliberarea lor
în aprilie 1919, au putut să se integreze în structurile create în cele şase luni
de activitate de către Consiliul Dirigent. Avantajul acestei întârzieri a
constat în faptul că procesul de preluare a administraţiei comitatului s-a
desfăşurat relativ uşor, fără problemele ivite în alte judeţe ale Transilvaniei.
Toată lumea, inclusiv populaţia maghiară, a fost fericit.ă că a
scăpat de stăpânirea bolşevică datorită armatei române. Purtătorul de
cuvânt al acestei stări se făcea dr. Keresztszeghy Lajos, unul dintre
fruntaşii maghiari ai oraşului Satu Mare, într-un interviu acordat ziarului
"Patria": "Tot oraşul a ieşit întru întâmpinarea lor (a soldaţilor români n.n.).
Strigătele entuziaste nu mai conteneau. Oamenii au fost într-un extaz de
bucurie" 1• La fel şi dr. Papolczy Gyula, preşedintele tribunalului îşi
exprima sentimentele de bucurie datorită eliberării de către armata română:
"Am fost cuprinşi de o nemărginită bucurie ştiindu-ne salvaţi de armata
română. Eu cred că maghiarii vor trăi în bună frăţie cu românii în România
Mare~".
Un al doilea element de care trebuie să ţinem seama în analiza
procesului de instaurare a administraţiei româneşti, este faptul că Sătmarul
a fost în cursul lunilor aprilie-iulie 1919, situat în imediata apropiere a
teatrului de operaţii al armatei române, devenind sediul unor importante
unităţi militare şi implicit fiind supus regulilor de război. Aşa că
întotdeauna orice analiză trebuie să ţină seama şi de influenţa factorului
militar.
În al treilea rând, trebuie ţinut seama de evoluţia situaţiei
internaţionale care a avut de multe ori un rol determinant în procesul de
instaurare a administraţiei româneşti în ţinuturile eliberate în aprilie 1919 3 •
În acest climat asistăm, după 20 aprilie 1919, la încercări de
reluare a activităţii consiliilor naţionale române, mai ales a celui
comitatens, deşi prin Circularul nr.522 din 6 februarie 1919 al Resortului
de Interne din Consiliul Dirigent ele erau "dizolvate ca organe dispozitive
şi executive, nemai având autorizaţia de a împlini nici într-o direcţie
puterea publică4 ".
Mai mult, din 27 martie 1919 data şi numirea de către Consiliul
Dirigent a lui Alexandru Racoţi ca prefect al judeţului Satu Mare, acesta
1
"Patria"', nr. 66 din 6 mai 1919, p. 2.
2
Ibidem„
1
Cf. Oh. Iancu, op. cit„ p. 118-119 şi 123.
'Ibidem, p. 164.
277
fiind singurul îndreptăţit să conducă "operaţiunea de instituire a autorităţii
1
statului român asupra tuturor sferelor de activitate .... " •
În acelaşi timp, trebuie remarcat că, în Satu Mare, regimul
bolşevic a căzut cu cel puţin 2 zile înainte de venirea annatei române,
trecându-se imediat la reinstaurarea, în general, a vechii administraţii, cea
de dinainte de 20 martie 19192. Astfel, în 18 aprilie 1919, într-o adunare
populară ţinută în curtea Liceului Reformat şi unde au luat parte 5000 de
cetăţeni s-a hotărât, printre altele, că funcţionarii se vor reintegra în
posturi 3 . Consiliul oraşului Satu Mare era format din dr. Ştefan Lenărd,
viceprimar (primarul se pensionase între timp), dr. Octavian Popp, dr. Pap
Zoltăn, Szekely Andrei, Augustin Ferenţiu (consilieri), dr. Antal
Alexandru, prim-juristconsult şi Figus Adalbert, şeful contabilităţii .
4
Această situaţie a primit şi un fel de confirmare oficială când

generalul Davidoglu, primul general român care a călcat în oraşul Satu
Mare, în discursul ţinut notabilităţilor adunate la Primărie, a declarat: "Cu
sosirea armatei române se va restabili ordinea dinaintea revoluţiei.
Funcţionarii fără deosebire pot să-şi ocupe posturile şi autorităţile vor
continua activitatea lor confonn ordinelor ce se vor publica" 5 . După
adunare va avea loc şi o întâlnire a generalului Davidoglu cu membri
C.N.R. şi cu consilierii orăşeneşti.
În 20 aprilie 1919, la ordinul generalului Constantinidi,
comandantul Diviziei a li a Cavalerie, s-au numit pentru controlarea celor
mai importante servicii, bărbaţi de încredere sau tribuni • După o listă
6
datând din 22 aprilie 1919, erau nominalizaţi 30 de bărbaţi de încredere în

14 domenii . De menţionat că aceste servicii se găseau în oraşul Satu Mare.
7
Nu avem ştiri despre ceea ce s-a întâmplat la Carei în această perioadă, oraş
care în mod formal adăpostea încă sediul instituţiilor de conducere a
treburilor judeţului. Se pare că aici s-a încercat în această perioadă
reabilitarea instituţiei comisarului guvernamental numit de guvernul
republican maghiar, deoarece din 24 aprilie 1919 datează o ordonanţă a
comisarului guvernamental Makray Mihaly prin care toate consiliile
' Ibidem, p. 130-131.

1
Comandamentul trupelor din Transilvania era infom1at că încă din noaptea de 14-15 aprilie
1919 la Satu Mare izbucniseră lupte între trupele de secui şi trupele Gărzii Roşii şi că oraşul
Satu Mare se va preda fliră lupte. Cf. Jurnal de opera/iuni al Comandamentului Trupelor din
Transilvania (1918-1921). voi. I, Satu Mare, 1998, p. 144.
1
Arh. Na(. Dir. Jud. SM, fond Popp S. Aurel, act nr.30 I, f. 6.
'loc. cil..
'loc. cil., f. 11.
'' Cf. lup/a românilor ... , p. 527.
1
Ibidem. p.523 şi D. Radosav, V. Ciubotă. op. cil., p. 133.
278
muncitoreşti şi gărzile roşii sunt dizolvate, iar dispoziţiile emise de aceste
organe sunt anulate 1•
În 26 aprilie 1919 Consiliul Naţional Român Comitatens mai
numeşte încă 5 tribuni la Pretura Satu Mare, Direcţia finanţelor,
Perceptoratul şi executoratul din Carei, Inspectoratul pentru învăţământ
(rămâne doar dr. Francisc Groza, profesor de liceu) şi pentru plasele
Csenger, Fehergyarmat şi Măteszalka (numit preotul Iuliu Pop din
Csegold)2. Acesta din urmă, Iuliu Pop, şi-a şi intrat în atribuţii, dar fără a
avea o împuternicire legală din partea unei autorităţi a statului. Într-o
adresă, Pop "comisar român al plăşilor Cinghir, Mătheszalka şi
Fehergyarmat", datând din 12 octombrie 1919, cerea o trăsură cu 2 cai
pentru a putea călători în cauze oficioase" precum şi să i se acorde plata
restantă "pentru serviciul făcut până acum ... " •
3
Tot din aceste prime zile se păstrează o publicaţie a Primăriei

oraşului Satu Mare din care rezultă că, potrivit dispoziţiilor C.N.R.
Comitatens Satu Mare, doar acele legiuri rămân în vigoare care au fost
emise până la 18 octombrie 1918, data declaraţiei lui Vaida din
Parlamentul Ungariei 4 •
Aminteam că la Satu Mare preluarea administraţiei s-a făcut fără
sincope prea mari. Trebuie subliniat, de la început, că acest proces a fost
supervizat într-un fel de autoritatea supremă a comitatului, comisarul
guvernamental, probabil cu ştiinţa sau la îndemnul guvernului maghiar,
care încă din 9 ianuarie 1919, când se prefigura o iminentă ocupare a
comitatului de către trupele române, trimitea adresa nr.9705 tuturor prim-
pretorilor plăşilor, în care se cerea ca angajaţii administraţiei locale să
rămâie pe locuri şi în cazul ocupaţiei româneşti şi să se încerce colaborarea
cu consiliile naţionale române, dar jurământ să nu depună decât în cazul
când sunt forţaţi, deoarece jurământul forţat nu avea urmări 5 . Acest act ne
poate ajuta să vedem dimensiunea reală a acestei unanimităţi din rândurile
funcţionarilor maghiari în ceea ce priveşte colaborarea cu reprezentanţii
statului român!
În acest context credem că trebuie să privim şi şedinţa Consiliului
oraşului ţinută în 21 aprilie 1919 şi la care au fost prezenţi dr. Lenărd
1
Arh. Na1. Dir. Jud. SM, fond Primăria oraşului Carei, aci nr. 3918/1919.
' lupta românilor ... , p. 527 şi 529.
3
Arh. Corn. Sz. Sz. B., fond Actele Vicecomitelui, act nr. 13780/1918.
' Arh. Na1. Dir. Jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prezidentiale, dos 1620/1919, f. I.
' Arh. Corn. Sz. Sz. B., fond Actele judelui suprem al nobililor plăşii Csenger 1872-1944, IV
B. 760, act nr. 11919.
279
Istvan, dr. Antal Sandor, Augustin Ferenţiu, Figus Albert, dr. Nagy J6zsef,
dr. Octavian Popp, dr. Pap Zoltan, Szekely Endre, dr. Gonczy Miklos.
Primarul, dr. Lenard Istvan, a declarat că datorită noilor condiţii
cedează postul lui Augustin Ferenţiu, consilierul economic de până acum,
persoana care datorită cunoaşterii limbii române "să ştie a intra în contact
nemijlocit cu comandamentul trupelor de ocupaţie şi asupra căreia să se
concentreze încrederea acestui comandament, a Consiliului Naţional
Român şi totodată a cetăţenilor oraşului ... " 1• Lenard îşi rezerva pentru sine
conducerea serviciului economic.
Noul primar, Augustin Ferenţiu, a informat consiliul orăşenesc că
de comun acord cu Consiliul Naţional Român l-a numit ca bărbat de
încredere pe lângă Poliţia oraşului pe căpitanul Ionel Cloaje, începând încă
din data de 19 aprilie 1919! Printre măsurile hotărâte în această şedinţă,
importante ni se par cele privind încadrarea, atât în oficiul primarului cât şi
la oficiul de alimentaţie publică, a câte unei persoane "cunoscătoare la
perfecţie a limbii române". La oficiul primarului a fost încadrat Traian
Puticiu, funcţionar la Banca austro-ungară 2 •
În 25 aprilie 1919, Consiliul oraşului Satu Mare se întrunea din
nou, hotărând să-şi ocupe şi pe mai departe posturile în condiţiile în care,
prin generalii Davidoglu şi Constantinidi, oraşul a fost declarat ca
aparţinând României, restituindu-se toate legile şi ordinele de dinainte de
revoluţie 3 • În 23 aprilie 1919 procurorii şi judecătorii din Satu Mare se
întrunesc în şedinţă. Dr. Silviu Pop, procuror şi delegat al C.N.R.,
"însărcinat fiind şi din partea domnului general A. Constantinidi „. ",
aducea la cunoştinţa celor prezenţi câteva din principiile noi care trebuiau
să stea la baza activităţii organelor de justiţie: restabilirea legilor şi
ordonanţelor de dinainte de revoluţie, sentinţele vor fi aduse în numele
Regelui Ferdinand I, amnistiile acordate în decursul revoluţiei rămân în
vigoare, apelul sentinţelor se va face la forurile competente de până acum ,
4
toţi judecătorii, procurorii şi funcţionarii care doresc să rămână pe mai

departe în serviciul statului român trebuiau să-şi exprime această opţiune
prin semnarea unui tabe1 5 .
1
Arh. NaJ. Dir. Jud. SM, fond P.M.S.M. Acte prczidenlialc, act nr. 4806/1919, f. I.
1
Loc. cil. f. 3.
1
Loc. cil. act nr. 480711919, f. I.
' Abia prin ordonanta nr.1200 din 18 iunie 1919 a Consiliului Dirigent se rezolva această
situaJie sco1ând tribunalele din Arad. Bihor. Sălmar şi Maramureş de sub jurisdicJia Curţii de
Apel din DebreJin şi punându-le în subordinea Curtii de Apel din Oradea, nou creată. cf. Gh.
Iancu, op. cil„ p. 173 .
; Arh. Nat. Dir. Jud. MM, fond CNR Baia Mare, act nr.97, f. 1-4.
280
În încheierea şedinţei, toţi cei prezenţi "declară că celea de mai sus
le servesc spre cunoştinţă şi să pronunţă, că sunt gata a funcţiona şi mai
departe ca funcţionarii Regatului român, drept dovadă semnează acest
proces verbal ". Sunt 131 de semnături în original pe procesul verbal •
1
Procesul verbal este vizat şi aprobat de Consiliul Naţional Român

(semnează preşedintele Ioan Şavaniu) şi de comandantul Diviziei a li a
Cavalerie, generalul Constantinidi.
Între evenimentele care au dus la instaurarea unei administraţii
româneşti la Satu Mare trebuie amintită şedinţa C.N.R. comitatens din 26
aprilie 1919, de fapt ultima şedinţă a acestui organism. La acestă şedinţă au
participat vreo 36 de persoane, din care doar 3 mai sunt din Consiliul
comitatens ales la Baia Mare în 12 noiembrie 1918 şi doar 22 sunt şi pe
lista de 45 de persoane a Consiliului, greşit datată de autorii culegerii de
documente privind mişcarea naţională sătmăreană, în 12 noiembrie 1918 2 .
Paisprezece dintre participanţi sunt nume noi. Să observăm că
această şedinţă se desfăşoară exact în ziua când Iuliu Maniu, preşedintele
Consiliului Dirigent, va sosi la Satu Mare.
Multe dintre hotărârile adoptate la conferinţă priveau sfera de
competenţă a Consiliului Dirigent: propuneri pentru prefectul judeţului şi
propuneri în vederea reorganizării comisariatului pentru alimentare pentru
judeţele Satu Mare, Ugocea şi Szabolcs.
Printre alte probleme care s-au discutat au fost şi cele privitoare la
schimbarea reşedinţei judeţului de la Carei în oraşul Satu Mare (propunere
care era înaintată Consiliului Dirigent), realizarea unei reforme sanitare
ţinând seama de problemele din domeniu, înfiinţarea unui cotidian
românesc la Satu Mare.
Evenimentul cel mai important al procesului de instaurare a unei
administraţii româneşti la Satu Mare 1-a constituit, fără îndoială, vizita lui
Iuliu Maniu la Satu Mare. Acesta, însoţit de prefectul judeţului Satu Mare,
Alexandru Racoţi, precum şi de alte personalităţi din cadrul Consiliului
Dirigent, s-a deplasat din Dej spre Satu Mare, unde a ajuns în data de 26
aprilie 1919, la orele 23 00 • Duminică, 27 aprilie, Iuliu Maniu a primit în
audienţă delegaţiile din partea Tribunalului, Camerei avocaţilor, Consiliului
oraşului Satu Mare, Poştei şi telegrafului, Episcopiei romano-catolice şi
Consiliului Naţional Român. El a fost informat despre preluarea acestor
instituţii (mai puţin episcopia şi C.N.R) precum şi de faptul că funcţionarii
maghiari îşi oferă servicile guvernului român. 3
1
Ibidem, f. 3-4.
1
Lupta românilor .... p. 466-467.
'"Patria", nr. 62/30 aprilie 1919. p. 2.
281
După întâlnirile de la Satu Mare, Iuliu Maniu împreună cu
prefectul Alexandru Racoţi s-au deplasat la Carei unde au preluat
prefectura judeţului. Marea majoritate a funcţionarilor şi-au oferit serviciile
statului român, lucru pe care îl sublinia şi prefectul judeţului într-un
memoriu datând din 1O ianuarie 1920: "Cu ocaziunea când am preluat
administraţia judeţului oficianţii de la prefectură, subprefectură şi
primpretoriate în cea mai mare parte au depus jurământul de fidelitate" 1•
Este mai mult ca sigur că acesta a fost momentul instalării noului
prefect în fruntea administraţiei judeţului şi a subprefectului în persoana lui
dr. Ilie Carol Barbul.
Problema cea mai acută care a frământat adminstraţia sătmăreană,
aproape în tot cursul anului 1919, a fost fără îndoială depunerea
jurământului de fidelitate faţă de rege şi Consiliul Dirigent. Depunerea
jurământului a fost reglementată prin Nota circulară nr.931 din 15 februarie
1919, unde se dădea ca termen 28 februarie 1919. Cei care refuzau
depunerea jurământului se considera că renunţă de bună voie la post,
pierzând orice drept de pensie, salariu, beneficiu faţă de statul român 2 .
Bineînţeles că în judeţul Satu Mare nu s-a putut aplica acest ordin decât
după eliberare şi instalarea prefectului. După cum scria ziarul "Patria",
odată cu preluarea prefecturii, cei 135 de funcţionari (prefectură, pretoriale,
servicii) au depus şi jurământul de fidelitate, în marea lor majoritate 3 •
La fel şi la Primăria oraşului Satu Mare depunerea jurământului de
fidelitate a decurs fără probleme. Noul primar, Augustin Ferenţiu, trimitea
în 23 iulie 1919 o circulară către toţi şefii de servicii în care arăta că a fost
împuternicit de către prefectul judeţului Satu Mare să ia jurământul de
fidelitate de la toţi funcţionarii doritori până la 31 iulie 19194 • Rând pe
rând, toate serviciile au semnat acest apel al primarului Ferenţiu. Din 28
iulie 1919 datează acceptul serviciului contabilităţii primăriei, semnat de 65
de funcţionari 5 •
Dintr-o adresă din 17 februarie 1920 a Primăriei către
Comenduirea pieţii Satu Mare, rezultă că toţi cei 511 angajaţi şi funcţionari
ai primăriei depuseseră jurământul de fidelitate faţă de statul român 6 •
Adevărul că şi primarul Augustin Ferenţiu a procedat cu mult tact şi nu a
făcut schimbări foarte mari în rândul funcţionarilor. Prin familia sa, dar şi
1
Apud D. Radosav, V. Ciubotă, op. cit., p. 135.
'Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond O. Ghibu, act. nr. 404/1920, f. 9.
·' Cf. D. Radosav, V. Ciubotă, op.cit., p. 135.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond PMSM. Acte prezidentiale, aci. nr. 2476/1919.
; I.oe.cit., act. nr. 2519/1919, f. 1-2.
''Loc. cit., act. nr. 537/1920 f. I.
282
prin cea a soţiei, el aparţinea deja clasei burgheze din Sătmar, inspirând
încredere.
În cei zece ani cât a funcţionat ca primar al oraşului el a adoptat
acelaşi tact ca şi în primele luni de administraţie românească. Se păstrează
mai multe statistici privind funcţionarii primăriei oraşului Satu Mare care
ne pot ajuta să ne formăm o idee de cum a decurs procesul de românizare a
acestei instituţii.
Primul document este un tabel din I O septembrie 1920 cuprinzând
pe cei 74 de funcţionari care au depus jurământul de credinţă statului
român. Dintre ei doar şapte fuseseră numiţi în timpul stăpânirii româneşti.
Doar doi erau români (Virgil Băliban, fiul protopopului din Unimăt şi
delegat la Alba Iulia şi Alexandru Ştet), restul de cinci fiind maghiari • Din
1
cei 74 de salariaţi 17 şi-au început cariera înainte de 1900, cei mai vechi
funcţionari fuseseră angajaţi încă din anul 1886 (Filrst Viktor, casierul şef,
Erdelyi Istvan, şef de birouf.
Situaţia nu era cu mult schimbată nici în anul 1923, când din cei
73 de funcţionari ai primăriei, 56 erau maghiari, 15 români, 1 german şi I
evreu 3 • Chiar şi în anul 1933 situaţia era încă net favorabilă maghiarilor.
Din cei 114 funcţionari, 69 erau maghiari iar 45 români. Din cei 128 de
angajaţi, 80 erau maghiari şi 48 erau români. Deci dintr-un total de 242 de
funcţionari şi angajaţi, 93 erau români (39%) şi 149 erau maghiari (61 %}4.
Este clar că, cel puţin în cadrul primăriei oraşului Satu Mare,
procesul de introducere a administraţiei româneşti a fost unul lent, fără
tendinţe naţionaliste cum acuza o bună parte din presa maghiară din acea
perioadă.
Nu acelaşi lucru se întâmplă la Primăria oraşului Carei unde cei 30
de funcţionari, printr-un memoriu, solicitau prefectului judeţului Satu
Mare, în 16 mai 1919, să fie scutiţi de depunerea jurământului de fidelitate
faţă de statul român până la sfârşitui Conferinţei de pace de la Paris când se
va decide asupra apartenenţei oraşului Carei 5 •
La Tribunalul Satu Mare, unde angajaţii se declaraseră dispuşi să
slujească mai departe, şi în statul român erau spre sfârşitul anului 1919 45
funcţionari din care, 9 români, 33 maghiari şi 3 evrei. Preşedinte era dr.
Silviu Pop 6 • Dintr-o adresă a primarului oraşului A. Ferenţiu din 31
1
Muzeul Judetean Satu Mare, colectia Primăria oraşului Satu Mare, neinv., f. 2.
2
Ibidem.
1
Arh. Naţ. Dir. Jud. SM, fond P.M.S.M. Acte confiden\iale, dos 7/1923, f. 35.
4
loc. cil., dos. 37/1933, f. 8.
; loc. cil., aci nr. 414011919.
"Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Comandamentul Trupelor din Transilvania, dos. nr. 312, f. 1133.
283
octombrie 1919 aflăm numele a numai puţin de 16 judecători care nu
vruseseră să depună jurământul şi acum erau pe punctul de a fi expulzaţi,
ca urmare a dispoziţiei Consiliului Dirigent: Szabo Istvan, Aczel Gyula,
Morvay Kăroly, Hungor Odon, dr. Felegyhăzy Kălman, Hegedils Gyula,
dr. T6th Jănos, dr. Păi Istvan, Leitner Emil, Rozgonyi Viktor, Rid! Gyula,
Filzessy Ărpăd, Hatvany Kălman, Knoll Bela, Palăza Janos, Polonkay Păi.
Este drept că acum, în octombrie, sub ameninţarea expulzării, erau dispuşi
să depuie jurământul 1•
Situaţia era în linii mari aceeaşi şi la Judecătoria de ocol Satu
Mare, unde erau 34 de angajaţi, din care 6 români, 5 evrei, I slovac şi 22
maghiari. Românii şi 2 maghiari juraseră credinţă, ceilalţi făcuseră doar
promisiunea că vor jura. Preşedinte era Alexandru Doroş 2 •
Gara din Satu Mare avea, la sfărşitul anului 1919, 284 de salariaţi,
din care doar 5 români ! Şeful de gară Kulcsăr Lajos era maghiar, la fel şi
subşeful de gară. Limba oficială a corespondenţei era maghiara, folosindu-
se încă antetul vechi "Magyar ăllamvasutok" (Liniile ferate de stat
maghiare) 3 •
Situaţia este aceeaşi şi la Poştă, unde şef era Edmund Kadăr,
având în subordine 74 de funcţionari, din care doar 5 erau români, angajaţi
în funcţii inferioare şi I rutean servitor4 •
La Poliţia oraşului Satu Mare erau 40 de funcţionari din care doar
14 români. Corespondenţa şi celelalte lucrări se fac în limba română şi
"mai mult în limba maghiară aceasta în lipsă de funcţionari români până la
reorganizarea poliţiei". Aici situaţia este un pic deosebită faţă de alte
instituţii, deoarece şef era un român, Traian Puticiu, numit în această
funcţie în data de 27 iunie 1919 •
5
Singurele instituţii din oraş care stăteau ceva mai bine în ceea ce
priveşte încadrarea cu personal românesc erau Consilieratul agricol al
judeţului Satu Mare şi Ugocea, Liceul "Mihai Eminescu" şi Serviciul
propriu zis al prefectului. Primul avea 15 angajaţi, din care 1 maghiar, 1
evreu şi 13 români 6 • Este drept că această instituţie era una nou creată de
Ministerul Domeniilor din Bucureşti în înţelegere cu Consiliul Dirigent
abia în luna august 1919 7 .
1
Arh. Corn. Sz. Sz. B., fond Actele comitelui ... ,nr. 204511919.
2
Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Cdt. Tr. Tr„ dos nr. 312/1919, f. 1131-1132.
3
loc. cil„ f. 1137-1144.
4
loc. cil„ f. 1145.
' loc. cil„ f. 1127-1128 şi Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond PMSM. Acte preziden(iale, dos.
2237/1919.
"Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Cdt. Tr. Tr., dos nr. 31211919, p. 1135.
7
·'Românul", anul VIII, nr. 87/15 august 1919, p. 2.
284
La liceu erau angajati 13 profesori din care numai unul, dr.
Schefler Jănos, catihet romano-catolic, era maghiar. La aceştia se mai
adăugau 3 servitori nemti •
1
În serviciul prefectului erau 9 persoane, din care doar unul era

maghiar2 • Acest serviciu a început să functioneze la Satu Mare, începând cu
luna mai 1919, deşi în mod formal sediul judeţului era la Carei. Probabil că
s-a folosit una din prevederile legii administraţiei publice din 1886 în
vigoare, prin care prefectul judeţului era şi prefect al oraşului Satu Mare,
oraş cu drept de municipiu.
Prin două circulare (una din 19 mai, iar alta din 12 iulie 1919)
Racoţi anunţa primăriile şi preturile că a preluat funcţia de prefect în urma
deciziei Consiliului Dirigent, până la constituirea comitetelor municipal şi
administrativ 3 •
Oricum, în 27 iunie 1919, Consiliul oraşului Satu Mare hotăra
încredinţarea lui Ştefan Tătăran a lucrărilor de amenajare a Internatului
episcopal romano-catolic din Satu Mare, unde urma să se instaleze
serviciul prefecturii 4 .
ln această primă perioadă au mai refuzat depunerea jurământului
funcţionarii de la primăria Baia Mare care au fost schimbaţi imediat cu
români, "aşa că azi e toată administraţia curat românească" 5 • Este clar că nu
a lipsit voinţa politică la nivelul organelor administrative ale judeţului în
ceea ce priveşte integrarea Sătmarului în cadrele României Mari. Ce a
lipsit, în primul rând, au fost oameni calificaţi în domeniul administraţiei.
Ori aceştia, în anul 1919, nu prea erau de unde să fie luaţi. Din această
cauză la Carei, unde funcţionarii nu au depus jurământul, nu s-a putut face
mare lucru, deoarece nu era cine să fie O'Jmit în loc: "Oficianţii conducători
- scria subprefectul Barbul în ianuarie 1920 - au fost înschimbaţi cu români,
pe ceilalţi i-am retinut până când voi avea oficianti români ca să-i
înschimb" 6 •
Până şi limba română a putut să fie cu greu impusă în
administratie, aceasta datorându-se în primul rând lipsei de personal
românesc calificat "însuşi românii de pe aici nu posed limba - spunea
subprefectul -în aşa măsură ca să se poată trece în viaţa oficială cu toate
1
Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Cdt. Tr. Tr., dos nr. 312/1919. p. 1129.
! loc. cit., f. 1130.
1
Arh. Na). Dir. jud. SM. fond P.M.S.M. Acte preziden1iale, act. nr. 3282/1919,
dos.2382/1919, f. I şi fond Primăria oraşului Carei, act. nr. 478111919.
4
loc. cit., dos. 228411919, f. I.
; Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Sectia Sigurantei. politiei şi
jandarmeriei. dos. nr. 311920 f. 290-291.
''loc. cit., f. 291.
285
imediat la limba română. Prin urmare astăzi afară de prefectură unde se
foloseşte numai limba românească, la subprefectură şi primpretorate se
foloseşte paralel şi limba ungurească" •
1
În al doilea rând, trebuie subliniat că a existat o opoziţie

permanentă şi tenace a funcţionarilor maghiari vis-a-vis de introducerea
limbii române în administraţie. Această rezistentă făcea apel la hotărârile
generoase de la Alba Iulia şi era purtată în cele mai diverse forme. Presa
maghiară din Satu Mare publica curent articole şi ştiri reforitoare la faptul
că în Satu Mare, justiţia, administraţia şi învăţământul vor rămâne şi pe mai
departe în limba maghiară. La un aşa nivel a ajuns această propagandă
insidioasă încât prefectura judeţului se vedea nevoită în 17 iunie 1919 să
atragă atenţia ziarului "Szamos" să nu mai colporteze asemenea ştiri .
2
Consiliul Dirigent atrăgea atenţia, prin ordinul 3875 din 6 mai

1919, asupra faptului că s-au descoperit cazuri în care "Gazeta Oficială" s-a
trimis secretarilor comunali, conţinând în plic "propagandă de al republicii
maghiare". Prin ordinul 334611919 din 4 iunie Prefectura cerea tuturor
pretoriatelor şi primăriilor să distrugă plicurile tipărite de "Gazeta
Oficială"J.
În 24 iunie 1919 conducerea judeţului era nevoită să publice un
"Apel către populaţia judeţului Satu Mare", în care dezminţea zvonurile că
armata română este în retragere şi jefuieşte populaţia. Cerea populaţiei să
stea liniştită şi să fie cu toată încrederea "în armata noastră pentru că azi
aceea e una dintre cele mai puternice în lume şi este în stare să vă asigure
averea, liniştea şi viaţa" 4 •
Subprefectura trimitea în 6 iulie adresa nr.3602 tuturor instituţiilor
subordonate în care atrăgea atenţia că, odată cu preluarea administraţiei,
acestea erau obligate să folosească tipărituri româneşti, "fiind introdusă
limba română ca limbă oficială" 5 . Ordinul nu a fost respectat din moment
ce în 28 noiembrie 1919 prefectul judeţului trimitea un ordin imperativ
privind folosirea limbii române: "Ordonez ca corespondenţa oficioasă cu
prefectura şi forurile superioare, exclusiv în limba română să se facă, iară
cu forurile subalterne, numai în cazuri de lipsă şi binemotivate, să se facă
1
loc. cit., f. 292.
1
Arh. com. Sz Sz B, fond Actele comitelui suprem ... , IV. B. 751, aci. nr. 6/1919.
'loc. cit, act nr. 3346/1919.
'loc. cit„ fond Actele vicecomitelui „., IV. B., 757, act 2/1919 şi Arh. NaJ. Dir. jud. SM,
fond Prefectura jud. SM (Subprefectura), dos. 1511919, f. 2.
'loc. cit., fond Actele comitelui „., IV B. 751, act nr. 3602/1919.
286
în limba maghiară" 1 • La fel, ordona schimbarea ştampilelor oficiale cu
altele în limba română •
2
La acest ordin Primăria Satu Mare răspundea în 3 decembrie 1919

că "pe baza Ordonanţei Consiliului Dirigent nr.11180/1919 referitoare la
limba oficioasă şi a articolului de lege XLIV din 1868, senatul orăşenesc a
ales limba maghiară (subl. n.), ca limbă a consfătuirilor şi a proceselor
verbale" şi drept urmare se poate folosi limba maghiară inclusiv în
corespondenţa cu Consiliul Dirigent, în afară de "corespondarea cu armata
şi alte autorităţi, cu comune în genere, cu autorităţile de stat subalterne
trebuie să folosim limba oficioasă, adică limba folosită de comuna
respectivă" .
3
În ceea ce priveşte teritoriul peste care s-a extins jurisdicţia

prefecturii judeţului Satu Mare trebuie să observăm că au avut loc mari
fluctuaţii datorate în primul rând stării de nesiguranţă creată de contradicţia
între hotărârile Conferinţei de Pace de la Paris şi dorinţele guvernului
României care cerea respectarea tratatului din 1916. În al doilea rând,
credem că a existat şi din partea Consiliului Dirigent o necunoaştere a
situaţiei exacte din părţile acestea de ţară.
Astfel, într-o primă etapă, prefectul judeţului purta denumirea
oficială "Prefectul judeţului Sătmar şi Ugocea" şi chiar a emis ordine
4
pentru autorităţi din comitatul învecinat, cum este, de exemplu, adresa din
20 mai 1919 în care ordona primpretoriatului din Halmeu să restituie
localităţii suma de I I .OOO coroane depusă la casa de păstrare şi provenite
dintr-un fond de propagandă bolşevic 5 .
În 29 aprilie 1919 avocatul dr. Victor Ioanes de Apşa trimitea un
memoriu Consiliului Dirigent în care arăta că, ţinând seama "că în secolele
trecute şi părţile acestea a ţării (Ugocea n.n.) până la Carpaţi şi râul
Ungului erau locuite de români şi aşa ar trebui să aparţie României ... " 6 •
În al doilea rând, această unire şi din punct de vedere politic este
imperios necesară "căci altcum ideile bolşeviste capătă o putere mai mare
fiindcă aproape toţi funcţionarii sunt de acord cu jidanii, care numai
ocaziunea o aşteaptă să restabilească regimul bolşevist... Cuvântul ruşilor,
că părţile acestea să fie a lor la conferinţa de pace nu poate fi ascultat,
1
Arh. Nat. Dir. Jud. SM, fond PMSM. Acte prezidentiale, dos. nr. 3674/1919, f. I.
1
De exemplu la Primăria oraşului Satu Mare primul document care are ştampila în limba
română datează din 16 martie 1920! cf Loc. cit.. nr. 925/1920.
J Loc. cit., act nr. 3674/1919.
'Arh. corn. Sz. Sz. B., fond Actele comitelui ... ,act nr. 6/1919.
; Loc. cit., act nr. 3339.
" Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Administra)ie generală. Dos
93/1919. f. 5.
287
fiindcă ei în şedinţa Consiliului lor Dirigent ţinută la 23 martie a.c. în
Munkăcs au hotărât alipirea sorţii lor de bolşevicii jidano maghiari şi de
acei din Rusia Mare" 1•
Nu ştim cum a evoluat acestă chestiune până în luna august 1919.
Dar din 17 august 1919 se păstrează un raport al lui dr. Victor loanes de
Apşa către Consiliul Dirigent, în care acesta raporta că în data de 16 august
s-a preluat administraţia Seleuşului (Nagyszollos azi Vinogradov) şi a
judeţului Ugocea prin domnul dr. Vazul Chiroi, prefectul Maramureşului şi
delegat al Consiliului Dirigent, numindu-l pe loanes comisar: "Eu prin
denumirea aceasta conduc administraţia după ideile noastre sfinte române,
imediat reformând şi în privinţa oficianţilor toate după putinţă" 2 • Nu există
documente în privinţa competenţelor acestui comisar. Dintr-o informare pe
care loanes o trimitea în 24 august 1919 prefectului judeţului Satu Mare, el
comunica că 1-a pus primpretor al plasei Seleuşul Mare pe dr. Koloman
Barabas, subnotarul judeţului Maramureş. Îl ruga pe prefect să dispună în
privinţa competenţelor lui 3 . Rezultă că loanes era subordonat în continuare
Prefecturii judeţului Satu Mare. Din 12 septembrie se păstrează o adresă a
Direcţiei financiare din Sighetu Marmaţiei adresată Prefecturii judeţului
Ugocea, în Nagyszollos 4 •
Această numire se pare că nu era oficială pentru că se păstrează un
memoriu al lui Victor loanes de Apşa, "comisar regesc şi prefect", adresat
lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent, în care cerea "în scopul
nostru cel sfânt" încredinţarea administraţiei "părţilor judeţului Ugocea şi
pentru scopul hegemoniei române a alătura către judeţul Ugocea părţile
Bicsadului, oşenia din judeţul Satu Mare şi eventual plasa Hustului din
judeţul Maramureşului, căci judeţele vecine sunt şi aşa prea mari". Înfăţişa
apoi avantajele oraşului Nagyszollos pentru buna desfăşurare a
administraţiei: edificii mari şi frumoase, institute culturale, etc. Mai aflăm
că funcţionau oficii vamale la Halmeu şi Tiszacsecs "care nu lasă nici
alimente, nici alte mărfuri în teritoriul Seleuşului", în loc să fie doar un
singur punct vamal la Tiszaujlak (Vilok n.n.) la graniţa cu cehii. "De tot
suntem tăiaţi de lume - nota Ioanes - căci nici poşta nu ne funcţionează, iar
nici banii nu-s ştampilaţi, judecătoria de ocol şi şcoalele încă nu
1
Ibidem. Despre adunarea din 23 martie vezi pc larg Narisi istorii Zakarpatskoi oblasnoi
partiinoi organi=aţii, tom I ( 1918-1945), Ujgorod, 1968, p. 15-17.
~ Arh. Corn. SzSzB, fond Actele comitelui suprem, act nr. 43/1919.
'Loc. cit., act. nr. 50/1919.
4
Loc. cit., act. nr. 33/1-1919.
288
funcţionează ... ". În încheiere, cerea din nou ca să se dispună ca Ugocea
să funcţioneze ca judeţ separat în cadrul României Mari •
1
loanes semna încă şi la sfărşitul anului 1919 şi începutul anului

1920 "comisar guvernamental şi prefect", fiind în acelaşi timp şi senator în
Parlamentul României Mari 2. Într-o adresă din 27 decembrie 1919, Ioanes
se plângea că activitatea lui era subminată de Vama Halmeu ce refuza să
recunoască permisele eliberate de el. Era vorba de un permis de import de
vite care fuseseră confiscate de vamă. "Vă rog - cerea loanes - cu toată
onoarea a da ordin Prefecturii de la Satu Mare, ca vitele acestea să-i
elibereze, căci cu trataturi de aceste fără lege, nu pot a face politică
românească spre bunul nostru" 3 •
În IO noiembrie 1919, Subprefectura judeţului Satu Mare, prin
adresa nr.14.196, informa Consiliul Dirigent că s-au alipit la judeţ plasele
Ha/meu (subl.n.), Ligetalja, Kisvărda, Măndok, Nyirbător4 .
Lovitura cea mai mare în privinţa speranţelor româneşti asupra
Ugocei s-a primit prin Tratatul de la Sevres din 20 august 1920 încheiat
între Marile Puteri Aliate şi asociate şi Polonia, România, Statul Sârbo-
croat-Sloven şi Cehoslovacia, când prin articolul 2, paragraful 4, s-a
stabilit frontiera între România şi Cehoslovacia, lăsând celei din urmă
inclusiv comunele româneşti Tarna Mare, Bocicău, Valea Seacă şi
Comlăuşa •
5
Autorităţile cehoslovace nici n-au aşteptat încheierea tratatului

ocupând deja în 20 iunie 1920 aceste teritorii şi instaurând în zonă un sever
regim poliţienesc, îndreptat mai ales împotriva acelora care nu puteau
accepta nedreptatea care se făcuse acestor locuitori, care la Alba Iulia
votaseră pentru alipirea la România •
6
Vor trece 11 luni, timp în care locuitorii zonei au adresat mai

multe memorii, în 20 mai 1920, 27 mai 1920, Comisiei româno-
cehoslovace de delimitare a frontierelor, până când în 4 mai 1921, prin
"Protocolul privind reglementarea câtorva detalii ale frontierei între
România şi Cehoslovacia", semnat la Praga, cele 4 comune reveneau la
1
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Ad-tic generală, dos. I /1919, f.
241-242
'Arh. Corn. SzSzB, fond Actele comitelui suprem al comitalului Ugocca, act 337/1829 f. lşi 3
J loc.cil., F. 2
' Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Administra1ia judeteană şi
comunală, dos. nr. 49/1919, f. 166
'Cf. Desăvârşirea unită/ii na/ional-statale ... , voi. VI, p. 421
" Muzeul Jude1ean Satu Mare, colec!ia Atanasie Doroş. Biografia preotului Atanasie Doroş,
neinv„ f. 6-7.
289
plasa Halmeu şi implicit la judeţul Satu Mare • Ceremonia oficială se va
1
desfăşura în comuna Tarna Mare în 30 iunie 1920 când s-a şi semnat

2
protocolul definitiv al comisiei de delimitare a frontierei .
În linii mari, acelaşi lucru se întâmplă şi cu graniţa cu Ungaria. În
tot cursul anului 1919 asistăm la eforturi intense din partea Prefecturii
judeţului Satu Mare şi a Consiliului Dirigent pentru instaurarea
administraţiei româneşti şi în comitatul Szabolcs. Sunt nu mai puţin de 11
documente din perioada 8 octombrie - 5 decembrie 1919 cu referire la
probleme legate de instaurarea administraţiei româneşti, dar şi a autorităţii
prefecturii judeţului Satu Mare asupra ţinuturilor din Comitatul Szabolcs!
Situaţia era îngreunată pentru că nu se ştia dacă aceste părţi vor lua parte la
alegerile parlamentare ce urmau să se desfăşoare .
3
În 15 octombrie Consiliul Dirigent, prin telegrama 4489, punea

plasele Ligetalja, Nyirbător, Kisvarda şi localitatea Văsărosnameny sub
4
autoritatea prefectului de Satu Mare .
La sfârşitul anului judeţul Satu Mare cuprindea 17 plăşi: Nisipul
de Jos (primpretor Szabolcs lrinyi), Nisipul de Sus (primpretor Ferenc
Sziinyoghy), Salca (dr. Ioan Gherman), Colonia (Tibor Toth), Cinghir
(Iosif lnanczy), Sătmar (dr. Traian Erdelyi), Ardud (dr. Vasile Şuta),
Şomcuta Mare (dr. Teofil Dosa), Baia Mare (Nicolae Chişu), Seini (dr.
Ioan Pogăcieş), Halmeu (dr. Ioan Doboşi), Oraşu Nou (dr. Oliviu Ludovic
Pop), Carei (dr. Ioan Victor Vancea), Ligetalja, Nyirbător, Kisvarda,
Mandok, Tiszahăt'.
Acestei adevărate anomalii i se pune capăt prin tratatul de pace de
la Trianon, din 4 iunie 1920, când se stabileşte frontiera între România şi
2
Ungaria . Drept urmare, judeţul Satu Mare, cu o întindere de 4902 km ,
0
cuprindea 221 comune rurale şi 4 oraşe (Carei, Satu Mare, Baia Mare şi
Baia Sprie). Comunele erau grupate în opt plăşi: Carei, Ardud, Satu Mare,
7
Seini, Oaş, Baia Mare, Halmeu şi Şomcuta Mare •
1
Arhiva Ministerului /\facerilor Externe. fond 13 Conventii CI, voi. 11, f. 96-100.
2
"Adevărul" (llucureşti), din 5 iulie 1921.
1
Arh. Corn. Sz Sz B. fond Actele vicecomitelui ... , act nr. 12.997/1919, 1348411919,
1806/1919, 13.626/1919, 15.019/1919, 15.447/1919. 13.016/1919 şi i\rh. Istorică Centrală
Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Ad-I ia judeteană şi comunală. dos. nr. 49/1919. f.166.
'loc. cit„ aci nr. 12.997.
' Arh. M.Ap.N. Piteşti, fond Cdt. Tr. Tr., dos 312/1919, f. 1139 şi i\rh. corn. Sz Sz B, fond
Actele vicecomitelui .... act nr. 12.997 şi 15.019/1919.
"Cf. Desăvârşirea unităţii naţional-statale .. , p. 147.
7
C. Martinovici, N. Istrati, op.cit., p.36-39 şi V.Mcrutiu, Judefele din Ardeal ş1 din
Maramureş până la Banal. Evolu(ia lor teritorială. Cluj, 1929, p. 32.
290
Au mai existat şi alte proiecte de reorganizare a judeţului Satu
Mare. Îl amintim pe cel trimis Consiliului Dirigent de 16 intelectuali şi
Consiliul Naţional Român cercual din Şomcuta Mare, în 12 martie 1919, în
care cereau reînfiinţarea Districtului Chioar (Cetatea de Piatră), împărţit în
epoca maghiară între Sătmar, Solnoc-Dobâca şi Sălaj1. Sau pe cel înaintat
de Romul Marchiş, vicarul şi parohul Careilor, în 11 august 1919, în care
cerea Consiliului Dirigent să formeze un judeţ nou cu sediul la Carei,
format dirt plăşile Carei, Ardud, Tăşnad, Valea lui Mihai şi Marghita (de la
Bihor) şi din acele părţi care ar mai reveni României la încheierea păcii cu
2
Ungaria •
Una din marile reuşite ale Consiliului Dirigent din primii ani de
administraţie românească a fost fără îndoială organizarea învăţământului
românesc de toate gradele. Acest lucru a fost posibil datorită adoptării de
către Consiliul Dirigent a unei legislaţii care a favorizat acest proces, iar în
al doilea rând datorită entuziasmului şi spiritului de dăruire a celor puşi să
conducă destinele învăţământului. începând cu şefii Resortului de Culte şi
Instrucţiune Publică (V.Goldiş şi V. Branişte) şi terminând cu revizorii
şcolari de la nivelul judeţelor.
Dintre ordinele şi decretele Consiliului Dirigent care au contribuit
la dezvoltarea învăţământului transilvănean vom aminti ordinul nr. 8527
din 8 iulie 1919, prin care se revocau măsurile de stati fi care ale şcolilor
luate de guvernele maghiare, circulara din 22 decembrie 1919 prin care se
instituia controlul Consiliului Dirigent asupra destinelor învăţământului,
înlocuindu-se şi inspectorul şcolar regesc cu revizorul şcolar, circulara nr.8
din 24 decembrie 1918 către revizorii şcolari în care se cerea reluarea
învăţământului cât mai grabnic, ordinul nr.2286 din I ma1tie 1919 prin care
se numeau revizorii şcolari judeţeni (la Satu Mare a fost numit Dariu Pop),
nota circulară nr.931 din 15 februarie 1919 prin care se cerea depunerea
jurământului de fidelitate către Regele României şi Consiliul Dirigent 3 •
Învăţământul primar a fost reorganizat prin Decretul nr.13.869 din
4 septembrie 1919 şi prin ''Programa analitică" publicată tot la Sibiu în
1919~. La fel a fost reorganizat şi învăţământul secundar 5 .
1
Arh. lslorică Centrală Bucurcşli, fond Consiliul Dirigent Ad-Jic generală, dos. 1/1919. r. 147-
148.
'Loc. cit., f. 26.
Arh. lslorică Cenlrală Bucureşti. fond Onisifor Ghibu. dos. nr. .172/1918-1920, IA. dos. nr.
1
40411920, f. 5-6, 8-9.

' Decret pri\•itor la reurgani=area învăţământului primar, Sibiu. 1919 şi Pmgmma analitică
pentru şcoalele primare de sub autoritatea Consiliului Dirige111. Sibiu. 1919.
'Vezi pc larg Gh. Iancu, op. cit., p. 265-273.
291
Judeţul Satu Mare a avut marea şansă ca la cârma destinelor
învăţământului fie numit Dariu Pop ( 1887-1963), o eminentă şi
să
multilaterală personalitate, astăzi pe nedrept uitată. Născut în 16 aprilie
1887, în Măgura llvei, va absolvi, în anul 1905, Şcoala pedagogică din
Losonc. Din 1905 până în 1914 a funcţionat ca învăţător în mai multe sate:
Măgura llvei, Maieru, Feldru, Şanţ, Beclean, Şişeşti şi Băseşti. Din ultima
localitate, împreună cu corul ia parte la întrecerea de coruri organizată de
1
"Astra" sătmăreană în anul 1913 la Mădăras, unde câştigă primul loc •
În anii primului război mondial a fost refugiat în România, luând
parte la luptele de la Mărăşeşti.
Numit de Consiliul Dirigent revizor şcolar la Satu Mare, el s-a
încadrat imediat în efortul imens de construire a unei administraţii şi
învăţământ românesc la Satu Mare. El începe o activitatea intensă, ducând
adevărate campanii pentru înfiinţarea de şcoli noi, numeşte învăţători în
şcolile existente, completează efectivele didactice. Sub îndrumarea lui s-au
construit peste o sută treizeci de şcoli. Era sincer pătruns de ideea
dezvoltării şcolilor şi învăţământului în general şi pe această cale de
ridicare a satelor româneşti.
El îşi va promova ideile privind menirea şcolii, atât prin vizitele
făcute la şcolile din judeţ, inclusiv la cele mai îndepărtate , cât şi prin
2
paginile primului cotidian românesc apărut la Satu Mare şi al cărui prim

director a fost3. Redăm doar câteva dintre articolele publicate de Dariu Pop
care priveau şcoala sătmăreană: "Garnizoana" (pledoarie pentru învăţarea
limbii române), articol despre Şcolile Primare, inaugurarea liceului "M.
4
Eminescu", etc •
Tot de domeniul şcolii ţine şi înfiinţarea la Satu Mare a primei
reviste pedagogice în limba română "Viaţa şcolară", precum şi editarea
unor manuale şcolare în spiritul şcolii active, care au fost foarte bine
primite în epocă: Povestea lui Ionel şi a !lenuţei, Fraţi de cruce, Istoria lui
Jon Prigoană şi Nicolae Călin, etc5 .
1
Cf. Ştefan Mărcuş, Sătmar. I, 1936, p. 188.
2
Din aceste vizite a adunai o bogată colec1ie de cărti şi manuscrise vechi româneşti cu care
mai târziu va pune bazele unui muzeu românesc la Satu Mare. Însemnările de pe cărjile vechi
româneşti le-a publicai într-o carte Mărturii strămoşeşti. Satu Mare, 1938, instrument de lucru
indispensabil pentru orice cercetător al istorici culturii în nord-vestul României.
3
Cf. Nae Antonescu, literatura română în părfile sătmărene (1918-19./0). în "SMSC" Vll-
Vlll, 1986-1987, p. 292.
4
"Satu Mare", an I, nr. 1/24 sept. 1919, nr. 2/28 sept. 1919, nr. 3/1 oei. 1919.
'George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000. Salu
Mare, 2000, p. 181-182.
292
Care era situaţia învăţământului românesc în acei ani ne-o spun
două statistici întocmite de Onisifor Ghibu. În 1918 existau 93 şcoli
confesionale române (92 greco-catolice şi I ortodoxă) şi 82 şcoli de stat cu
limba de predare maghiară 1 •
În 1920 exista acelaşi număr de şcoli confesionale române (93) 2
dar se modificase în mod radical situaţia şcolilor de stat, 90 cu limba de
predare română şi 12 cu limba de predare maghiară3 .
Existau acum o şcoală normală românească de stat, 6 şcoli
normale confesionale minoritare, 9 şcoli secundare din care 5 româneşti şi
4 minoritare 4 •
Numărul învăţătorilor era de 623, din care 222 învăţători de stat
români, I 00 de învăţători minoritari, 90 de învăţători confesionali
minoritari. Dintre învăţătorii români, 255 aveau pregătirea completă iar
dintre cei minoritari doar 57 5 .
Vom da câteva exemple de şcoli primare din perioada anilor 1920.
La Carei funcţiona o şcoală primară de stat cu 14 cadre didactice şi
565 elevi, din care 231 greco-catolici români. Şcolile confesionale primare
erau: romano-catolică - cu 4 cadre didactice (223 elevi din care 30 greco-
catolici}, romano-catolică de fete - cu 5 cadre didactice, călugăriţe (312 eleve
din care 40 greco-catolice), greco-catolică ruteană - cu I cadru didactic (39
băieţi şi 21 fete), evanghelică reformată - cu 3 cadre didactice (I 09 băieţi şi
I02 fete din care 12 greco-catolici), izraelită neologă - cu 3 cadre didactice
(60 băieţi şi 68 fete), ortodox iudee - cu 2 cadre didactice (63 băieţi şi 48
fete}6.
La Ghenei, şcoala de stat nu funcţiona din lipsa banilor,
funcţionau în schimb o şcoală greco-catolică cu 30 elevi şi 2 şcoli
reformate cu I 00 elevi (2 greco-catolici). Credincioşii greco-catolici nu mai
vroiau "să ştie de şcoală confesională, nici de plată", după cum informa
protopopiatul din Carei, preotul local George Moody 7 •
În Domăneşti exista o şcoală de stat cu 53 de elevi (50 greco-
catolici), I şcoală confesională reformată cu I cadru didactic (70 elevi din
care I greco-catolic, 6 romano-catolici şi restul reformaţi). Şcoala
1
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Onisifor Ghibu, dos. nr. 37211918-1920, f. 3 °1 8.
2
loc.cil., f. 2.
J Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dos. 1911922, f. 10.
'Ibidem ..
'loc.cit., fond SubprefecturajudeJului Satu Mare, dos. nr. 14/1922, f. 11.
'' Parohia ortodoxă Carei, Adresa I 02/22 decembrie 1920. Arătare despre şcolile primare
confesionale.
7
loc. cit., Adresa 23/l decembrie 1920 a parohiei Ghenei.
293
confesională românească fusese închisă în 1906, când, din lipsa banilor,
oamenii n-au fost în stare să-şi edifice o altă şcoală •
1
Sânmiclăuşul, un sat mic cu 835 de români, 128 unguri şi 13 evrei

avea 140 şcolari români şi 26 elevi minoritari. Pentru aceştia statul plătea
un învăţător iar cei 140 de elevi români nu aveau şcoală confesională. E
drept că exista o şcoală de stat cu 2 învăţători (unul minoritar), total
insuficientă pentru numărul de copii români. Preotul nota la şfârşitul
adresei "E tânără administraţia noastră română încă !! "
2
În Moftinu Mic exista şcoală de stat cu 2 cadre didactice şi I 05

elevi români, şcoală confesională greco-catolică cu I învăţător (Ioan Raţiu,
participant la Alba Iulia), şcoală confesională reformată cu I învăţător şi 65
de eleviJ.
În Istrău nu era şcoală de stat şi nici şcoală confesioanală greco-
catol ică din lipsă de învăţător~.
Un caz interesant îl reprezintă localitatea Tiream, unde erau doar
şcoli confesionale greco-catolice cu 2 învăţători şi 67 elevi şi romano-
catolice cu 4 învăţători şi 230 de elevi ( 113 băieţi şi 117 fete). Învăţătorii
romano-catolici nu depuseseră jurământul, dar nici nu primeau subvenţie
de la stat5 .
Cea mai mare realizare a primilor ani însă în domeniul
învăţământului a fost fără îndoială înfiinţarea celor două licee româneşti
"Mihai Eminescu" la Satu Mare şi "George Şincai" la Baia Mare, care, la
începtutul lunii octombrie 1919, şi-au început cursurile. Se împlinea astfel
un vis al sătmărenilor care, în deceniile VI şi VII ale secolului al XIX-iea,
încercaseră în zadar să înfiinţeze măcar un liceu românesc pe meleagurile
sătmărene.
Apelul lansat de directorul liceului din Satu Mare, dr. Vasile
Lohan, în 2 iulie 1919, scotea în evidenţă caracterul excepţional al
deschiderii liceului românesc precum şi menirea lui în construirea unui
viitor stălucit pentru poporul român: "Menirea liceului precum şi a
celorlalte şcoli româneşti este sublimă: de a ridica la graniţa nord-vestică a
României Mari zid puternic de apărare, zid de granit al culturii româneşti,
' Loc. cil., Adresa I 02/22 decembrie 1920.

2
Loc. cil., Adresa nr. 11 din 4 decembrie 1920. Tablou statistic şcolar din Comuna
Sânmiclăuş.
' Loc. cil. Adresa nr. I02122 decembrie 1920.
'Ibidem„
'Ibidem„
294
zid de care zadarnic se vor izbi valurile duşmane de la apus, căci frânte se
vor reîntoarce în matca lor din bazinul Tisei şi Dunării" •
1
Acest apel era reluat în 15 iulie 1919, fiind semnat de astă dată de
prefectul judeţului Satu Mare, dr. Alexandru Racoţi şi dr. Alexandru
Pteancu, directorul regional al şcolilor secundare din nord-vestul României,
în care se sublinia din nou importanta deosebită pentru populaţia
românească a înfiinţării liceelor româneşti de la Satu Mare, Baia Mare şi
Sighetu Marmaţiei: "datorinţa fiecărui român de bine ea-şi aduce băieţii la
aceste şcoli. Va fi vinovat de trădare de neam acel român, care între astfel
de împrejurări nu-şi va aduce băiatul la şcoală, ori îl va duce la şcoli
străine. Mai cu seamă îmi îndrept glasul către voi, dragi ţărani, şi vă
îndemn cu tot dinadinsul să vă daţi pruncii la învăţătură. Trebuie să ştiţi, că
cel ce are carte, are parte. Fără învăţătură, nu-i nici cultură, nici bogăţie,
nici fericire, ci sărăcie şi prostie ... În sfârşit vă zic şi eu ca marele dascăl de
odinioară al neamului Gheorghe Lazăr, că fiecare să-şi facă datoria: statul
înfiinţează şcoli româneşti, de care înainte nici n-am îndrăznit a visa,
dascălii vor învăţa şi răspândi lumină şi cultură, iar voi cu toţii să vă duceţi
pruncii voştri la şcoală, la carte, la învăţătură ! Aşa va fi neamul nostru cult
şi luminat, iar ţara noastră puternică şi fericită" 2 •
În efortul de a crea un învăţământ liceal românesc la Satu Mare
s-au încadrat toate personalităţile cunoscute, inclusiv Constantin Lucaciu,
proaspăt reîntors la Satu Mare şi numit preot şi arhidiacon în august 1919.
El trimitea o scrisoare în 5 septembrie 1919 lui Alexa Pop, preotul din
Sanislău, în care îi cerea să facă o colectă pentru a strânge fonduri necesare
susţinerii internatului liceului "Mihai Eminescu", menit "să adăpostească
pe orfanii şi săracii românaşi din judeţ care vor frecventa cursurile din acel
liceu". El mai cerea lui Pop ca acesta să doneze şi o cantitate de grâu pentru
pâinea elevilor 3
Trebuie subliniat că deşi au fost create în special pentru români,
aceste licee n-au fost exclusiviste ci au primit la studii elevi aparţinând
tuturor minorităţilor care doreau să studieze la liceele de stat.
De exemplu, liceul "Mihai Eminescu" din Satu Mare avea în anul
1925 şi secţie maghiară, iar din cei 792 de elevi de aici, 326 erau români
greco-catolici, 47 români ortodocşi, 235 şvabi şi unguri romano-catolici, 33
protestanţi, 125 evrei şi 25 ruteni greco-catolici4.
1
lup/a românilor .... p. 530.
'Ibidem. p. 532-533.
' Parohia ortodoxă Sanislău. ncinv.
'Cf. Al111anach11/jude111/11i Salu More 1925. Satu Mare. 1925. p. 47.
295
Ce a însemnat acest efort deosebit depus în aceşti primi ani de
după unire pentru populaţia românească, cea mai vitregită până la Marea
Unire din anul 1918?
Pentru aceasta apelăm la o statistică a Prefecturii judeţului Satu
Mare din 1940 care găsea în judeţ 26 şcoli primare de stat şi 69 de grădiniţe
de stat, deservite de 705 învăţători şi învăţătoare (645 români, 28 germani,
26 maghiari, 2 evrei şi 4 de alte naţionalităţi).
Germanii aveau 9 şcoli confesionale cu 19 învăţători. Maghiarii
aveau 51 şcoli confesionale cu 73 învăţători, la care se adăugau încă 4 şcoli
particulare cu 14 învăţătoare călugăriţe. Exista inclusiv o şcoală particulară
evreiască cu 4 învăţători.
Dacă privim statistica elevilor vom vedea creşteri semnificative,
datorate atragerii copiilor în şcoli 1:
Elevi 1920 1925 1930 1940

7-16 ani 34.850 42.946 46.682 50.849
16-18 ani 8.726 6.318 9.740 7.175
Din tabelele următoare vom observa că s-a reuşit o creştere

semnificativă a încadrării elevilor în şcoală, care este cu atât mai
importantă pentru populaţia românească :
2
1920 1925 1930. 1935 1940

Elevi obligaţi la
şcoalăîntre 43.576 49.264 56.422 55.743 58.024
7-18 ani
Au urmat şcoala 27.453 37.530 46.205 52.399 53.092
În procente 63% 76% 82% 94% 91,5%
1920 1925 1930 1935 1940

Elevi români
obligaţi la şcoală 27.970 32.804 40.286 38.639 39.992
între 7-18 ani
Au urmat şcoala 20.139 26.572 34.646 37.094 36.193
În procente 72% 82% 86% 96% 93%
1
Arh. Naţ. Dir.jud. SM, fond Prefccturajudeţului Salu Mare. dos. 55/1940, f. 51.
~ loc. cit., f. 52.
296
Şi poate, faţă de aceste cifre şi tabele seci, cel mai bine ne poate
reprezenta progresul învăţământului românesc în Sătmar, dar mai ales
progresul satelor româneşti, altă dată atât de oropsite, o cifră pe care o
găsim într-una dintre monografiile Sătmarului din perioada interbelică şi
anume: numărul intelectualilor originari din localitatea Mădăras în anul
1938. Acesta ajunsese la numărul incredibil de 200, răspândiţi în diferite
părţi ale ţării !
1
Un eveniment extrem de important, desfăşurat în prima lună a

administraţiei româneşti şi asupra căruia s-a insistat extrem de puţin~, a fost
vizita familiei regale în ţinuturile sătmărene, eveniment cu adânci
semnificaţii simbolice, spirituale, perceput ca atare de către participanţi.
Preotul Andron din. Racşa nota în cronica parohială că "N-am văzut în veci
atâta bucurie, atâtea lacrimi de bucurie din sufletul şi inima neamului meu
decât atunci. N-am darul condeiului să pot descrie acele zile. Îşi poate
închipui oricine ce însufleţire a putut să fie când pe veci a căzut şi lanţurile
şi cortina de oţel de pe un neam care I OOO de ani era oropsit în pământul
său" 3 • Semnificaţiile sufleteşti ale acestei vizite regale le sublinia şi Nicolae
Iorga: "Dar pentru a însufleţi trupele din Apus, regele, regina, merseră să
viziteze noile teritorii ocupate, până la Oradea, Careii Mari şi Baia Mare,
fiind primiţi cu un mare entuziasm şi de populaţia românească, temătoare
de o instalaţie bolşevică" 4 •
Pregătită încă din ziua de 23 mai când Consiliul Dirigent expedia o
telegramă Prefecturii judeţului Satu Mare, popasul de la Carei trebuia să
reprezinte un moment culminant al vizitei regale în Transilvania5 • Într-adevăr,
se poate afirma că, prin cei 50.000 de participanţi din judeţele Satu Mare,
Maramureş, Szabolcs şi Sălaj, adunarea de la Carei a constituit un nou
prilej pentru ca populaţia românească din aceste zone să-şi reafirme dorinţa
6
de unire cu România •
Trenul regal a sosit la Carei la orele 14 15 , în 25 mai, venind
dinspre Nyiregyhăza prin Măteszalka. La gară erau prezenţi, printre alţii,
prefectul judeţului Satu Mare, primarul oraşului Carei, Nicolae Daraban,
prefectul Maramureşului, Vazul Chiroi, vicarul Romul Marchiş, protopopii
I cr ŞtMărcuş, op. cit., p. 189.

2
De exemplu în lucrarea D. Radosav, V. Ciubotă, 1918 în Să/mar, p. 136. aceaslă vizită este
descrisă într-o frază!
1
Parohia ortodoxă Racşa, Cronica parohiei, fr. 31.
' N. lorga, /s/oria românilor, voi. X (Întregitorii), Bucureşti, 193, p. 41 O.
'Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele comitelui„., act. nr. 3320/1919 şi Arh. M.Ap.N. Piteşti,
fond Cdt. Tr. Tr., dos. nr. 582/1919, f. 46 V-49 şi 165-167.
"Cf. Romul Boilă, Consiliul Dirigent. în "Transilvania. Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-
1928", voi. 1, Bucureşti, 1929, p. 10 I.
297
Petre Cupcea şi Gheorghe Mureşan, superintendentul reformat Balthasar
din Debreţin, generalul Traian Moşoiu, comandantul Grupului de Nord al
armatei din Transilvania, rectorul Universităţii din Debreţin Geza Kiss,
generalul Nicolae Dabija, comandantul Diviziei a-2-a Vânători •
1
La primirea oaspeţilor, după vorbirea îndătinată a primarului

oraşului, a vorbit Romul Marchiş, care, printre altele, a spus că "Poporul
român care pe aceste meleaguri a suferit foarte mult astăzi este într-o
situaţie fericită pentru că pentru prima oară prezintă onorurile unui rege
român. S-a împlinit astfel dorinţa de veacuri a poporului prin unire" •
2
Este interesant că au luat cuvântul reprezentanţii tuturor cultelor

importante: preotul Jaklovics G. din partea romano-catolicilor, dr.
Balthazar Dezso, episcop reformat din Debreţin, Baruch Solomon, rabinul
ortodox din Carei şi Schonfeld Lazar, rabinul neolog3 .
Regele Ferdinand a mulţumit, vorbind despre întreaga lui
bunăvoinţă şi credinţa lui în biserică şi obligaţia preoţilor de a educa
poporul. Libertatea religioasă este gata să o apere şi cu forţa armelor •
4
După revista trupelor şi decorarea unor ofiţeri (inclusiv generalul

Dabija) a urmat un imens conduct etnografic: "Mulţimea călare şi în
grupuri imense cu steaguri, cântând "Deşteaptă-te române", ocupă
literalmente toate străzile, formând o mare de capete omeneşti" 5 .
Preotul Andron din Racşa nota despre această defilare: "Se începe
defilarea prin faţa tribunei regale. Eu m-am prezentat cu 72 de români
neaoşi din Racşa. Fete împletite frumos cu cunună, feciori foarte frumoşi şi
bine îmbrăcaţi, mai la urmă cei mai vârstnici. Când am ajuns noi răcşenii în
faţa tribunei regale, regina Maria a făcut semn să ne apropiem şi a poftit la
ea pe fetele cu împletitură" 6 •
Seara, la castelul Kărolyi, a avut loc un banchet la care au
participat atât familia regală şi însoţitorii ei (Mihai Pherekyde, A.
Constantinescu, Iuliu Maniu, Şt. Cicio Pop, Vasile Goldiş, Aurel Suciu,
generalii Prezan, Moşoiu, Văitoianu, Balif, Dabija, Mărdărescu) precum şi
conducătorii celor cinci judeţe, prezenţi la Carei: Sătmar, Ugocea,
Maramureş, Sălaj, Hajdu 7 .
1
"Patria", nr. 81127 mai 1919, p. I, "Dimineata'" (13ucurcşti). nr. 4696/28 mai 1919.
'"Szatmam1egyei Ktizltiny", an 45, nr. 17/1 iunie 1929, p. 1-2.
'Ibidem„
'Ibidem ..
'"Dimineata", nr. 4696/28 mai 1919.
" Ioniţă G. Andron, op. cit„ p. 45-46.
7
"Dimineata'', nr. 4698/30 mai 1919.
298
A doua zi dimineata, la orele patru, trenul regal s-a îndreptat spre
Satu Mare şi Baia Mare. La Baia Mare, trenul a ajuns la ora 9, unde încă de
"dimineaţa la 7 ore era o lume întreagă prezentă la gară şi aştepta cu
nerăbdare sosirea trenului dinspre Satu Mare" • Şi aici, după ceremonialul
1
militar, regele a fost întâmpinat cu cuvinte de bun venit de Alexandru

Breban, protopopul Băii Mari şi de Victor Maniu, primarul oraşului.
Un fapt interesant s-a întâmplat la primirea delegaţiei românilor
din Baia Mare şi jur unde a luat cuvântul ţăranul Vasile Hoban din Firiza,
care la sfărşit a spus că "el fiind om de 70 de ani de când a luat ştire despre
înălţarea neamului românesc aşa se simte, că a întinerit"~. De la Baia Mare
trenul regal s-a îndreptat spre Dej.
Vizita regală în judeţul Satu Mare a constituit semnalul clar, venit
din partea celor mai înalte autorităţi ale statului, că acest ţinut aparţinea
României punând capăt oricăror îndoieli sau zvonuri care se mai colportau
în diferitele cercuri ale fostei stăpâniri. ·
Este deosebit de surprinzător faptul că dr. Teofil Dragoş, unul
dintre fruntaşii românilor sătmăreni, nu apare în nici unul dintre momentele
oficiale ale vizitei regale la Carei şi Baia Mare.
De fapt, el nu mai avea nici o calitate oficială pentru că în 26 mai
I 919exact în ziua vizitei regale (!), subprefectul judeţului dr. Ilie Carol
Barbu! dădea un ordin adresat preturilor de plăşi şi primăriilor orăşeneşti,
de sistare a consiliilor naţionale care au funcţionat pe lângă antistiile
plăşilor, oraşelor şi comunelor3 .
Bănuim că, în această perioadă, dr. Teofil Dragoş era în dizgraţia
conducerii P.N.R. şi probabil se apropiase deja de liberali.
Evenimentul politic cel mai important al anului 1919 l-au constituit,
fără îndoială, alegerile parlamentare din luna noiembrie, primele alegeri
având la bază votul universal. Proiectul legii electorale a fost discutat şi în
şedinţa Marelui Sfat Naţional începută în 28 iulie 1919 la Sibiu. La
discuţiile asupra proiectului a luat cuvântul în şedinţa a VI-a din I august şi
Constantin Lucaciu care s-a declarat împotriva dreptului de vot al femeilor
deoarece" Aberaţia aceasta e străină de sufletul româncelor" 4 •
Proiectul a fost adoptat în 6 august 1919, fiind promulgat în 24
august 19195 . Adunarea Marelui Sfat a prilejuit şi ţinerea Conferinţei de
reorganizare a P.N.R. care a avut menirea să pregătească partidul atât
1
"Renaşterea" (Baia Marc), an I, nr. 23/3 iunie 1918.
'Ibidem ..
'Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond Primăria oraşului Carei, act. nr. 4236/1919.
4
·'Unirea", nr. 163/6 august 1919.
'Cf. Gh. Iancu, op. cit., p. 73.
299
pentru alegerile legislative, dar şi pentru noul context politic în care
acţiona •
1
Reorganizarea partidului s-a reflectat, bineînţeles, şi la nivelul

judeţelor. La Satu Mare are loc o asemenea tentativă în 19 iunie 1919,
când, la convocarea subprefectului, s-au adunat "un număr frumos de
inteligenţi şi ţărani... cu scopul de a se organiza un partid politic".
Adunarea a prilejuit şi un protest împotriva împărţirii Banatului de către
Conferinţa de Pace 2 • De menţionat că asemenea adunări de protest s-au mai
desfăşurat la Seini (22 iunie 1919)3 , Tăşnad (29 iunie 1919)4, Carei (22
iuniel919)5.
Adunarea din 19 iunie 1919 se pare că nu a avut un rezultat
concludent, din moment ce, în 27 august, la ora I 0° , era convocată la Satu
0
Mare adunarea de constituire a P.N.R. din judeţul Satu Mare. Preoţii erau
convocaţi de Romul Marchiş la ora 9 la hotelul "Panonia", unde urma să
00
se ţină o consfătuire intimă a protopopilor privind o procedură uniformă şi

solidară a clerului sătmărean •
6
S-au format, în comune, cluburi comunale ale Partidului Naţional

Român, iar la nivelul cercurilor electorale, circumscripţii ale partidului. Se
păstrează un document din 29 octombrie 1919 adresat de dr. Ion Vancea,
preşedintele P.N.R. circumscripţia Careii Mari, clubului comunal P.N.R.
din Tiream, în care anunţa prezenţa în comună, în 31 octombrie, a
candidaţilor de deputat şi senator din circumscripţia Carei •
7
În acest context al reorganizării partidului naţional trebuie să

punem şi apariţia ziarului "Satu Mare", organul P.N.R., sub redacţia lui
Augustin Silaghi, iar ca director Dariu Pop. În nr. I din 24 septembrie, la
"Avizul Redacţiei", se arăta clar apartenenţa ziarului la P.N.R.: "Facem
parte din Partidul Naţional Român. Dar înainte de a ne grupa în partid
combatant, avem menirea, de a recuceri pe acei români, care azi nu-şi
vorbesc limba lor; de a întări în credinţă pe cei oscilanţi şi de a ne
1
Vezi pc larg Idem, Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 1919 în
circumscripţiile Transilvaniei; în "Studia Universitatis Babes Bolyai". Series Historia, fasc. I,
1973, p. 92-93.
'"Renaşterea", nr. 26124 iunie 1919.
'"Patria", nr. 115/9 iulie 1919.
'"Idem", nr. 113/5 iulie 1919.
' Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele comitelui„ .. act. nr. I 011919. Această adunare a fost
prilejuită de prezen1a episcopului Demetriu Radu în Carei cu ocazia preluării parohiilor
Hajdudorogului.
6
Muz. jud. SM, fond Mişcarea na1ională..„ act nr. 16011919.
7
loc. cit„ neinv.
300
perfecţiona pentru viaţa de mâine, în graiul curat, pe acei care au trăit
izolaţi de focarul nostru" •
1
Formalităţile pentru alegerile din noiembrie 1919 au debutat prin

ordinul circular nr. 790011919 semnat de dr. Onişor, secretarul general al
Consiliului Dirigent, ~rivind conscrierea alegătorilor şi eliberarea
certificatelor de alegător-. Ordinul data din 2 iulie 1919 iar la Satu Mare a
ajuns în 6 august!
Primarul oraşului Augustin Ferenţiu cerea amânarea termenelor de
conscriere şi publicare, deoarece a primit cu foarte mare întârziere ordinul
din cauză că poşta venea foarte neregulat, fiindcă "circulaţia trenurilor pe
linia Satu Mare a fost sistată de mai multe ori din interese militare".
Amânarea se mai cere şi prin telegramele I 0.30811919 şi 223, primăria
motivându-şi cererile prin faptul că este nevoie de "un control deosebit (al
alegătorilor n.n.) fiindcă s-au aflat mulţi nedemni" •
3
Menţionăm că, în contextul alegerilor, conducerea Prefecturii a

încercat schimbarea sediului judeţului de la Carei la Satu Mare, deoarece
pentru Constituirea Biroului electoral central în Carei nu se găseau decât
"abia trei familii româneşti'', ceea ce constituia un mare neadevăr, ţinând
seama că aici trăiau vreo 2900 de români. Prin telegrama nr.11.669 din 31
august 1919 Resortul afacerilor interne răspundea că nu se poate schimba
sediul comitatului decât printr-o lege adoptată de parlament4 •
Din decretul nr. XVI al Consiliului Dirigent, privind stabilirea
circumscripţiilor electorale, rezultă că pe meleagurile sătmărene au fost
nominalizate următoarele circumscripţii electorale: TI lşnad, Şomcuta
Mare, Baia Sprie, Baia Mare, Seini, Oaş, Ardud, Ugocea5 , Cărăşeu,
9
Careii Mari, Turhat 6, Cinghir 7 , Colonia8 , Ecedul Mare şi Satu Mare 10 •
1
"Satu Mare", an I, nr. 1/24 septembrie 1919.
1
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele comitelui ... , aci nr. 7900/1919.
'Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent I Ad-tia Generală, dos. nr. 3/1919, f. 254,
2/1919, f. 524-525.
'loc. cil„ dos. nr. 2/1919, r. 526 şi C. Martinovici şi N. Istrati, op. cil„ p. 53.
5
Cuprindea multe localităti care astăzi apa'1in Ucrainei: Nevetlenfalu (romanizat Nevenlen),
Tekehilza (Teca), Velele (Ruscani), Csarnato (Cerna), Kiralyhilza (Craia), Rakos şi Veresmart.
" Dăm denumirile românizate ale comunelor: Păladul Mic, Păladul Mare, Plesca Mare (Nagypeleske,
azi Peleşu Mare), Ardăul Negru (Feketeard6), Ceupa (Csepe), Porumbeşti, Petrani (Tiszapeterfalva),
Comlod, Bercu, Lazuri.
7
Secretariatele Cinghir (Csenger), Găinari (Tyukod), Curtuişeni, Izlaz (Peneszlek), Berveni,
Urziceni, Vălceşli (Văllaj), Piricea (Piricse), comunele plasei Ligel.
"Plasa Colonia (Fehergyarrnat), secretariatele Curităul Sătmarul (Szaimăr6k6rit6), Siciu
(Szamossăly), Porcialma (Porcsalma), Gacal (Gacsilly) din plasa Cinghir.
Apa'1ineau comunele plăşii Salca (Mateszalka) cu exceptia secretariatelor Heteny şi Căntureni
9
( Kăntorjănosi ).
"'Gazeta oficială", nr 54/IJ septembrie 1919, p. 415-417
10
301
Pentru alegerile de senatori s-au stabilit 6 circumscripţii: Şomcuta
1
Mare, Baia Mare, Seini, Satu Mare, Careii Mari, Ecedul Mare •
Din multitudinea de comisii electorale care au funcţionat ne vom
opri doar asupra celei din Satu Mare. Dintr-un proces verbal datând din 20
octombrie 1919 rezultă că oraşul era împărţit în opt cercuri electorale.
Preşedinte al comisiei care supraveghea alegerile a fost ales Francisc Erdos,
judecător, vicepreşedinte dr. Keresztszeghy Sandor, avocat, grefier -
Jgnaţiu Miele şi ajutor grefier Ioan Pelle. Preşedinţi de cercuri electorale au
fost desemnaţi Groza Francisc (circumscripţia II), dr. Ioan Şuta, judecător
(III), dr. Pop Petru (IV), Popp Ioan, directorul şcolii de stat (V), Flontaş
D-tru (VI), Amota Titus (VII), Basti Vasile, preot greco-catolic (VIII-Viile
Satu Maref
Un fapt care merită menţionat este acela că procesul verbal este în
limba maghiară, autorităţile orăşeneşti aplicând consecvent hotărârea de a
folosi această limbă în actele oficiale!
Au existat diferende între conducerea P.N.R. şi localnici în ceea ce
priveşte listele de candidaţi. Astfel ziarul "Patria" publica lista candidaţilor
sătmăreni pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. La Cameră apăreau:
cercul Tăşnad - dr. Coriolan Steer, avocat în Tăşnad; cercul Crasna -
Teodor Mureşan, învăţător în Blaja; Şomcuta Mare - dr. A. Ni Ivan, avocat;
Baia Sprie - dr. I. Erdelyi, avocat; Baia Mare - dr. Vasile Lucaciu, preot;
Seini - C. Lucaciu, protopop; Oaş - Ionel Comşa, secretar general în
Consiliul Dirigent; Ardud - dr. Augustin Mircea, avocat; Ugocea - Atanasiu
Doroş, preot; Cărăşeu - Iacob Popa, vicar; oraşul Sătmar - dr. Ioan Şavaniu,
avocat; Careii Mari - Gh. Pataki Văleanu, artist; Ecedul Mare - dr. Cornel
Pop, avocat.
Pentru Senat erau desemnaţi: Ia Şomcuta Mare - Gavril Barbul,
proprietar; Baia Mare - Alexa Pocol, mare proprietar; Seini - Florian Stan,
canonic; Satu Mare - Alexandru Stan, proprietar; Carei - Romul Marchiş,
• J
vicar.
Ziarul local "Szamos" publica în 2 octombrie atât circumscripţiile
şi localităţile aparţinătoare, cât şi lista de candidaţi din partea P.N.R. Pe
lângă numele cunoscute mai apăreau: la Carei, dr. Victor Bonteescu; la
Ugocea, I. U. Soricu; la Cinghir, dr. Pop Gheorghe; la Turhăt, dr. Popp
4
Mihai •
1
Ibidem, p. 425.
~ Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent I. Ad-tia Generală, dos. 2/1919, f.
558-559.
'"Patria", nr. 190/15 octombrie 1919, p. I.
4
'·Szamos", an 51. nr. 228/ 2 octombrie 1919.
302
Situaţia în preajma alegerilor era calmă, după cum remarca şeful
siguranţei dr. Kovari: "Situaţia politică în sectorul nostru este complet
liniştită, societatea ungurilor redeşteptători pentru moment tace şi nu şi-a
dat nici un semn de activitate". În ceea ce privea candidaţii, dr. Kovari
remarca că cei ai partidului naţional "stau mai în toate cercurile fără
contracandidaţi ... Ungurii nu au candidat afară de dr. Lengyel, care este
din partidul naţional şi esmisul (trimisul n.n.) Consiliului Dirigent. .. " •
1
Alegerile s-au desfăşurat în cea mai deplină ordine. În mai multe

circumscripţii au fost mai multe candidaturi. În circumscripţia Şomcuta
Mare a fost ales dr. Aurel Nilvan cu 1874 voturi, care concurase cu încă 2
personalităţi locale cunoscute dr. Comei Popp (978 voturi) şi dr. Ioan Tibii
( 198 voturi). În circumscripţia Oaş candidase Ionel Comşa, dar mai
apăruse, între timp, şi preotul Aurel Dragoş din Vama. A câştigat Comşa cu
2405 voturi fală de 829 ale lui Dragoş. La circumscripţia Cărăşeu a ieşit
câştigător cu 2089 voturi dr. Eugen Barbul în faţa lui dr. Augustin
Ciurdariu cu 856 de voturi„
În restul circumscripţiilor au fost aleşi cu unanimitate, fiind
singurii candidaţi, următorii: dr. Teofil Dragoş la Baia Sprie, dr. Vasile
Lucaciu la Baia Mare, Constantin Lucaciu Ia Seini, dr. Augustin Mircea la
Ardud, dr. Andrei Dobossy la Ugocea, dr. Ion Savaniu în oraşul Satu Mare,
dr. Bela Lengyel în Turhăt, dr. Comei Pop la Careii Mari, Gh. Patachi
Văleanu în Ecedul Mare, Iuliu Pop în Colonia Alba, Vasile Ardelean în
Cinghir. În circumscripţia Tăşnad a fost ales unanim dr. Coriolan Steer~.
Procedura în cazul candidaturilor singulare era foarte simplă. La
Satu Mare, de exemplu, comisia de alegere în frunte cu Francisc Erdos,
prim procuror la Parchetul Satu Mare, s-a prezentat la sediul
circumscripţiei Satu Mare în 2 noiembrie 1919 ora 8 , declarând deschisă
00
"procedura alegerii". Deoarece exista doar candidatura lui Ioan Savaniu,

preşedintele, conform articolului 46 din decretul lege electorală, îl declară
de deputae.
1
Arh. Istorică Centrală Bucureşti. fond Consiliul Dirigent li Sectia Sigurantci, Poli\iei şi
Jandarmeriei, dos. 31/1919. f. 39 v.
2
loc. cil„ fond Consiliul Dirigent Administratia Generală, dos. 3/1919. f. I V, 37, 39v. 40v şi
dos. 2/1919, f.534 şi "Szatmârmcgyei Kiizlony··, nr. 41/16 noiembrie 1919.
1
loc. cil., dos. 2/1919, f. 565. Această situatie se întâlneşte in 144 dc circumscrip\ii din totalul
de 205 din Transilvania. cf. Gh. I. Florescu, Pa/'fidele polilice în alegerile parlamen/are din
1919, în Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" laşi, IX, 1972, p. 313 şi
Gh. Iancu, Desfăşurarea şi re=ullalele alegerilor parlamen/are din noiembrie 1919 în
circumscripţiile Transilvaniei, în ·'Studia Univ. Babcs-Bolyui". Scries Historia. fasc. I, 1974,
p. 115-116.
303
Candidaturile singulare au contribuit fără îndoială şi la
desemnarea unor deputaţi români în zone puternic maghiare, pentru că în
cazul unor candidaturi din partea unor partide maghiare este îndoielnic că
acest fapt s-ar mai fi întâmplat.
Alegerile pentru Senat s-au desfăşurat în 7 noiembrie fiind aleşi
sau nominalizaţi următorii: Alexandru Stan la Seini, dr. Florian Stan la
Satu Mare, Romul Marchiş la Careii Mari, dr. Ludovic Keresztszeghy la
Ecedul Mare.
În Şomcuta Mare au fost trei candidaţi, Alexa Pocol, dr. Aurel
Nistor şi dr. Teofil Dragoş, care, printr-o scrisoare din 31 octombrie 1919
şi primită de comisia electorală în 6 noiembrie, a renunţat la candidatură. A
1
fost ales Pocol cu 838 voturi faţă de 474 voturi ale lui Nistor •
La fel se întâmplă în circumscripţia Baia Mare, unde candidează
Alexa Pocol cu Alexiu Berinde, protopopul Seiniului. Primul a câştigat cu
478 voturi faţă de 175 ale lui Berinde~.
Întrebarea firească care se pune este dacă aceste alegeri au fost
corecte? Dacă ţinem seama de faptul că doar în 3 circumscripţii la Camera
Deputaţilor şi 2 la Senat s-au desfăşurat alegeri cu mai mulţi candidaţi,
chiar dacă aparţineau aceluiaşi partid, putem afirma că, în general, aceste
alegeri au fost primele în care nu au fost folosite celebrele practici, atât din
trecut din timpul stăpânirii maghiare, cât şi din perioada interbelică:
corupţia electorală, furtul la urne, jandarmi, etc.
Există un singur caz de corupţie electorală în alegerile din
noiembrie 1919, în care a fost implicat unul dintre demnitarii Consiliului
Dirigent, Ionel Comşa, secretar general, care a aprobat locuitorului Iosif
Stan din Tur (Ţara Oaşului) 50 de vagoane de grâu, fără ştirea Comisiei
judeţene de aprovizionare. După cum se ştie, Comşa a candidat în Ţara
Oaşului pentru Camera Deputaţilor. Este drept că din aceste vagoane, 23 au
fost confiscate de Prefectura judeţului care a împărţit restul de grâu în mod
mai echitabil (dar şi de aici 120 t au fost atribuite Ţării Oaşului) .
3
Dacă analizăm lista personalităţilor ieşite câştigătoare în aceste

alegeri vom observa că ea diferă de cea oficială a Consiliului Dirigent.
Probabil, la presiunea forţelor locale sau uneori chiar din partea unor
oameni politici importanţi, pe plan local, s-au introdus în listă alte
persoane. Este cazul circumscripţiilor Baia Sprie, Ugocea, Cărăşeu (pentru
1
loc. cit., dos. 2/1919, f. 546.
2
loc. cil., f. 533.
loc. cil., fond Consiliul Dirigent Sectia siguran1ei generale, politiei şi jandarmeriei, dos.
1
nr.3/1920, f.285. Se parc că acest procedeu, într-o epocă de criză profundă, a fost folosit şi în
alte păr\i ale Transilvaniei. Cf. Gh. Iancu, Alegerile parlamenlare ... , p. 103.
304
deputaţi) şi Şomcuta Mare (pentru Senat). În două cazuri, unul la deputaţi
(circumscipţiile Carei şi Ecedu Mare) şi unul la Senat (Seini şi Satu Mare),
candidaţii s-au schimbat între ei.
Interesant este cazul circumscripţiei Baia Sprie, unde la intervenţia
fraţilor Lucaciu, a candidat "faimosul şi cunoscutul dr. Teofil Dragoş care e
duşmanul partidului ... ", după cum mărturisea prefectul judeţului la
începutul anului 1920 1•
Meleagurile sătmărene trimiteau în Parlalment I I avocaţi, 6
preoţi, 3 mari proprietari, I ziarist şi I artist, personalităţi cunoscute care îşi
câştigaseră merite incontestabile în luptele naţionale de dinainte de anul
1918. În afară de dr. Vasile Lucaciu care avea experienţă parlamentară
acumulată în Parlamentul de la Budapesta, restul se încadrau perfect în
acea magistrală descriere a grupului ardelean făcută de Iorga: " ... această
mulţime patriarhală de preoţi, de avocaţi din centre mici, de medici cu
clientelă modestă, de profesori pentru care multă vreme Bucureştii fuseseră
un Ierusalim unde, în templul lui Solomon, nu e cuvincios să se facă
zgomot" 2 •
Din cauza dezorganizării care domnea la toate nivelele
administraţiei locale sau judeţene, actele alegerilor care ar fi trebuit să
ajungă la Parlamentul României înainte de deschiderea sesiunii
parlamentare în 20 noiembrie, au ajuns la Sibiu şi apoi la Bucureşti cu o
întârziere foarte mare. Suprefectul judeţului, dr. I. C. Barbul şi preşedintele
Biroului electoral central, într-o telegramă din 27 noiembrie adresată
Consiliului Dirigent, motiva întârzierea datorită faptului că "trenurile
absolut nu circulează şi din cauza aceasta actele referitoare la alegerile de
deputat şi senator nu le pot înainta" 3 • În aceaşi zi, el înainta cu adresa
nr.12.292/1919 actele de alegere de deputaţi pentru circumscripţiile Turhăt,
Careii Mari, Baia Mare, Ardud, Cinghir, Ugocea, Ecedu Mare, Baia Sprie,
Seini, Colonia Albă, Cărăşeu, Oaş, iar pentru senatori d;:: la Ecedu Mare,
Satu Mare, Careii Mari, Baia Mare, Şomcuta Mare. Lipseau dosarele de
alegeri de deputaţi din circumscripţia Satu Mare şi Şomcuta Mare, iar
pentru Senat din circumscripţia Seini.
Probabil că preşedinţii de circumscripţii nu au ştiut întotdeauna
cum trebuie să procedeze cu actele de alegeri. De exemplu, cel din Satu
Mare le expediază în 5 noiembrie de-a dreptul la Sibiu, unde au ajuns doar
'Loc. cil.
2
N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, voi. III, Bucureşti, 1934, p. 15.
JArhiva Istorică Centrală Bucureşti., fond Consiliul Dirigent I Ad-lia Generală, dos. nr.
2/1919, f. 567.
305
1
în 23 noiembrie! Dosarul de senator de la Seini îl luase cu sine senatorul
2
ales Alexandru Stan "pentru ca să-l înainteze personal locurilor în drept" •
În schimb, cu dosarul alegerii de deputat din Şomcuta Mare vor
trece peste două luni şi cu multe somaţii din partea Consiliului Dirigent,
care a trimis inclusiv un delegat, Sergiu Mihalyi, la preşedintele
circumscripţiei protopopul Ioan Bohăţiel, până când, în 12 ianuarie 1920,
prefectul judeţului Alexandru Racoţi 1-a înaintat la Sibiu Consiliului
Dirigent3.
Situaţia cea mai gravă căreia i-au trebuit să-i facă faţă autorităţile
româneşti sătmărene a fost tără îndoială cea economică şi socială. Acest
lucru îl mărturisea şi prefectul judeţului într-un raport din I O ianuarie 1920:
"Greutăţile cele mai .mari le întâmpinăm în chestia alimentării. Pe părţile
fertile ale judeţului, din cauza inundaţiilor de primăvară şi a grindinei,
recolta a fost aproape toată nimicită, aşa că aprovizionarea cu seminţe
trebuie să vie de totului din afară. Întâmpinăm însă din cauza abuzurilor şi
a corupţiei care durere domneşte în mare parte a personalului a vieţii
4
publice, piedicile cele mai grele" .
Anul 1919 a fost un an rău pentru agricultură în judeţul Satu Mare.
"În anul 1919 vremea abnormală - raporta subprefectul I. C. Barbul - a
stricat în cea mai mare măsură semănăturile de cereale de primăvară şi
cucuruz. Productul cerealelor a fost minim, din proviziile de secară şi orz
armata a ridicat tără ştirea şi tără învoială în aşa măsură, că cele mai multe
averi mari şi mijlocii au rămas tără sămânţă, semănăturile de cucuruz fiind
târziu semănate, nu s-au copt şi pentru hrana omului nu se poate folosi" • Şi
5
preotul din Supuru de Sus nota în cronica sa ca "Productul anului trecut

( 1919 n.n.) au fost acum debil, grâul a fost gozos, iar mălaiul din cauza
6
ploilor neputându-se semăna la timp, au fost cam debil" •
Terenul agricol al judeţului avea o întindere de 300.000 de iugăre
cadastrale din care, din cauza timpului nefavorabil, numai 50.000 iugăre
s-au semănat, rămânând 130.000 nearate. La acestea se adăugau încă
120.000 iugăre care se semănau primăvara •
7
Nu exista sămânţa necesară (1000 vagoane) pentru semănăturile

de primăvară. Numărul celor care nu aveau hrana zilnică se ridica, după
1
Loc. cit., f. 565.
2
Loc. cit., f. 537.
' loc. cit., f. 530.
' Loc. cit., fond Consiliul Dirigent Sectia siguranţei generale. __ , dos. 3/1920, f. 293.
'Loc. cit., f. 255 V.
"Parohia ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur.._, f. 37.
7
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Sec) ia siguranţei _„ f. 294.
306
spusele subprefectului, la circa 240.000 persoane iar cantitatea de cereale
primită prin repartiţie (231 tone de grâu, secară, făină) ar fi ajuns timp de o
lună dacă împărţeau la fiecare persoană câte I O kg. cereale !
1
Ziarul "Renaşterea" descria, într-un articol intitulat "Însemnări de

la sate'', situaţia "tristă" a locuitorilor români, mai ales din zonele montane:
Ţara Oaşului, Codru, Chioar şi zona Băii Mari: "Ploile neîntrerupte de astă
toamnă şi lipsa foarte mare de seminţe au adus cu sine, că câmpul este în
mare parte nelucrat. Ar fi păcat de Dumnezeu şi mare pagubă pentru popor
şi ţară deopotrivă, dacă acest binecuvântat pământ nu ar fi lucrat şi semănat
în întregime, acum în primăvară. Pentru a vedea arat şi semănat fiecare
petec de pământ, e de lipsă să se aducă şi să se împărţească oamenilor
seminţe de primăvară în măsură îndestulitoare" 2 .
Aceeaşi situaţie critică o înfăţişează şi raportul telegrafic
nr.282/31 octombrie 1919 a Serviciului Special de Siguranţă Satu Mare:
"Alimentaţia este foarte defectuoasă. Se poate zice că nu a trecut timpul
semănăturilor de toamnă şi încă nu s-a semănat nimica din lipsă de cereale.
Mai mult suferă populaţia română. Ungurii şi şvabii sunt favorizaţi din
situaţia din trecut. Administraţia îi sprijineşte mult fiind compusă încă tot
de elemente străine... iar comisiunea de alimentare este complet
dezorganizată şi în mare poartă responsabilitatea, pentru că cereale sunt în
judeţul nostru însă din cauza speculei mari şi lipsei controlei sunt ascunse
în magaziile evreilor şi al ungurilor" 3 .
Este mai mult ca sigur că situaţia dezastruoasă din agricultură se
datora şi unei apatii a ţăranilor care nu mai credeau că reforma agrară va
mai fi înfăptuită. Subprefectul I. C. Barbul sesiza această situaţie încă din 4
iunie 1919, când, printr-o circulară, atrăgea atenţia pretorilor şi primarilor ca
să liniştească locuitorii că reforma agrară a fost deja definitivată de către
Consiliul Dirigent şi se fac dispoziţii ca împărţirea să se facă cât mai
grabnic 4 .
Şi prefectul judeţului atrăgea atenţia autorităţilor superioare asupra
necesităţii imperioase a reformei agrare, mai ales că "Propagandiştii
duşmanilor lăţesc ştiri că reforma agrară nu va fi executată din partea
domnilor români" 5 •
1
loc. cit., f. 255 v.
'··Renaşterea", an 11, nr. 7/21 Februarie 1920.
1
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent li, Resortul interne, dos. nr.
31/1919, f 14.
'Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond Primăria oraşului Carei. act. nr. 4304/1919.
; Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent li Sectia Siguranţei .... dos. nr.
3/1920, f.295.
307
Nici nu este de mirare că se putea ajunge la asemenea distorsionări
ale realităţii, dacă ne gândim că majoritatea ţăranilor nu avea pământ sau
avea foarte puţin. Din multitudinea de exemple ne oprim doar la situaţia
din oraşul Carei unde existau nu mai puţin de 14 moşii cu peste I 00 de
iugăre: contele Iuliu Kărolyi poseda 15.633 iugăre, fraţii Berger 650 iugăre,
văduva lui Eugen Berger 500 iugăre, Paul Czukor 334 iugăre etc • Aceasta
1
în condiţiile în care existau peste 319 zilieri, capi de familie, care trăiau din
arendarea pământurilor acestor moşieri şi care erau, în vara anului 1919,
ameninţaţi să moară de foame pentru că proprietarii nu mai vroiau să le
arendeze pământuf.
Chiar şi într-un oraş ca Satu Mare, 25% din populaţie trăia din
agricultură, în timp ce numai contele Iuliu Kărolyi deţinea în hotarul
oraşului 57I2 iugăre .
3
Datorită penuriei, preţurile produselor au rămas deosebit de

ridicate pentru majoritatea populaţiei. "Scumpetea - nota cronicarul nostru
din Supur - este nemaipomenită, pentru una pereche de boi, plătesc 40-45
mii de coroane, un cal mai bunişor 15-20 mii coroane, pentru una vacă mai
bunişoară 15-20 mii coroane, pentru un viţel mai bunişor 8-1 O mii coroane,
un pui de gâscă 50 coroane, pe un căbat (haină n.n.) mai bunişor trebuie
I 000-1500 coroane, una pereche de cizme cu 800-1 OOO coroane şi aşa mai
departe pentru toate trebuie preţuri însutite" • Şi ziarele locale vorbeau
4
despre preţurile mari de pe piaţă .

5
Exista o lipsă acută de produse textile sau de pielărie (veşminte,

rufe, încălţăminte). Prefectul şi subprefectul judeţului apreciau că 20-25%
din populaţia judeţului ar trebui să beneficieze urgent de cel puţin 15.000
haine pentru bărbaţi şi tot atâtea pentru femei şi copii "ca barem încâtva să
6
putem ameliora lipsa mare de prezent" • Nu erau medicamente nici în
farmacii, nici în spitale, după cum rezultă dintr-o adresă din 30 iunie 1919
a primarului oraşului Satu Mare către Ministerul de Interne din Bucureşti •
7
Lipseau apoi cărbunii, uleiul mineral, petrolul, benzina, păcura,

necesare atât pentru lucrările agricole (treieratul) dar şi pentru diferitele
1
Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond Primăria oraşului Carei, aci nr. 528317 august 1919.
2
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele comilelui suprem .. , act nr. 3545/1919.
1
Arh. Na1. Dir. jud. SM, fond PMSM Acte prezidentiale, dos. nr. 1930/1920, f. 2 şi Primăria
oraşului Carei, dos. nr. 41/1921, f. 1-2.
' Parohia ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur. .. , f. 37.
'"Szamos", an 51, nr. 228/2 octombrie 1919, p. 2-3, "Satu Mare", an I, nr. 29/31 decembrie
1919, p. 2 şi Idem. anul 11, nr. 6/25 ianuarie 1920. De exemplu un litru de făină de mălai costa
5 coroane, I litru porumb 4 coroane, I ou I coroană etc.
'' Arh. Corn. Sz Sz B, Actele Comisiei Administrative ... , neinv.
7
Arh. Nat. Dir. jud. SM, Fond P.M.SM. Acte prezidenfiale, act. nr. 226511919.
308
fabrici din judeţ. De exemplu, prin telegrama nr.3616 din 11 iulie 1919,
Consiliul Dirigent era informat că oraşul Carei se află de 3 zile fără lumină
din lipsa totală de ulei la uzinele electrice 1•
Operaţiunea de ştampilare a coroanelor mergea foarte încet, deşi
demarase în I O iunie şi fusese prelungită ulterior până în 16 noiembrie
1919 când s-a sistat definitiv 2 • Dintr-o informare a subprefectului rezultă că
în I O zile s-au ştampilat doar 8 milioane din cele 300 de milioane aflate pe
teritoriul judeţului şi astfel că în acest ritm operaţia ar dura cel puţin un an
de zile. Paritatea de schimb 2 coroane pentru I leu era în defavoarea celor
săraci. Nu existau bani mărunţi, astfel că s-au tipărit pe plan local hârtii-
monede de I O, 20 şi 50 fi Ieri 3 •
Această situaţie de criză era agravată, după părerea majorităţii
factorilor de răspundere ai epocii, de mai mulţi factori. În primul rând
corupţia şi abuzurile care se manifestau la toate nivelele administraţiei.
Însuşi prefectul judeţului amintea ca sursă principală a problemelor
judeţului abuzurile şi corupţia, "care cu durere domneşte în mare parte a
personalului a vieţii publice ... " •
4
Printre acestea, jandarmeria, care avea un efectiv de 700 de

oameni nu-şi făcea datoria. "Zilnic vin plângeri - nota prefectul - că
jandarmeria maltratează însuşi poporul românesc, primeşte şi cereri jalbe
(sic!), fraternizează cu pungaşii".
Circulaţia trenurilor, vitală pentru o bună viaţă economică, era în
mâna comisiei de exploatare a trenurilor de la Debreţin (numită din partea
armatei), unde "la eliberarea vagoanelor se fac multe abuzuri". La aceasta
se mai adăuga şi faptul că personalul unguresc al căilor ferate "e de totului
corupt, nu lucrează nimica fără bacşiş şi ruinează garniturile şi
aranjamentele cu voie".
Se semnalau apoi abuzurile făcute de grăniceri şi oficianţii de
vamă 5 • Că vameşii aduşi în general din regat se comportau abuziv, fiind
corupţi, amintim doar exemplul vămii de la Kiralyhăza (Ugocea) unde
există un dosar întreg cu memorii şi corespondenţă privind afacerile
veroase cu vite şi spirt desfăşurate cu sprijinul nemijlocit al vameşilor •
6
'Arh. Com. SZ SZ B, fond Actele comilclui .. „ act. nr. 3616/1919, 3532/1919.

2
Cf. Gh. Iancu, Conlribu/ia Consiliului Dirigent ... , p.2 41.
J Arh. Com. Sz Sz B, fond Actele comitelui ... , f.n. şi Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond PMSM.
Acte prezidcntiale act. nr. 787/1920 şi dos. nr. 1889/1919. f. I.
' Arh. Istorică Centrală Bucureşti. fond Consiliul Dirigent "'Sectia sigurantei ... ", dos. nr.
3/1920, f. 293.
; loc. cil., passim.
"Arh. Com. SzSzB, fond Actele comitelui suprem al comitalului Ugocea, dos. 337/1919.
309
S-au făcut mari afaceri cu cerealele atât de deficitare în anul 1919.
Calea era foarte simplă, trecându-se peste autoritatea Comisiei judeţene de
aprovizionare şi prin implicarea unor persoane private sau instituţii
paravan. De exemplu chiar prefectul judeţului rezolvase o astfel de
repartiţie pentru 450 de vagoane de la Consiliul Dirigent pe care a predat-o
spre distribuire unei aşa numite "Case Române" din Baia Mare. Aminteam
mai înainte de repartiţia primită de un locuitor din Ţara Oaşului de la Ionel
Comşa, secretarul general al Consiliului Dirigent • Această practică a
1
repartizării de cantităţi de cereale, ilegal unor intermediari, aducea câştiguri

fabuloase, foarte mulţi din oamenii politici ai vremii fiind acuzaţi, inclusiv
în Parlament, de asemenea practici.
Cele mai mari probleme însă le crea armata. La Satu Mare a
1
funcţionat Comandamentul =onei de ocupaţie militară . Perioade mai
scurte sau mai lungi au fost cantonate la Carei Diviziile XVI, li şi I de
infanterieJ. Prin sistemul de rechiziţii la întâmplare pe care îl promovau au
contribuit la crearea problemelor grave din agricultură şi alimentaţie.
"Armata - scria prefectul - afară de cele 200 de vagoane de grâu care din
ordinul marelui cartier trebuie să ne deie, nu ne-a dat nici un ajutor, din
contra ne-a trimis şi trimite formaţiuni fără nici o organizaţie de
aprovizionare, fără alimente pentru oameni şi cai" •
4
Şi subprefectul judeţului remarca că "din proviziile de secară şi

orz armata a ridicat fără ştirea şi fără învoială în aşa măsură, că cele mai
multe averi mari şi mijlocii au rămas fără sămânţă ... ".
Mai mult, generalul Mihăiescu a arestat pe prim pretorii plaselor
Nisipul de Jos şi Nisipul de Sus care nu au putut respecta ordinul de a
aduna 50, respectiv, 30 vagoane de cereale, dintr-o zonă nisipoasă care
producea doar cartofi! Şi subprefectul remarca că armata nu "s-a îngrijit de
depozite, unde şi-ar putea depozita alimentele şi furajul necesar şi acum în
înconjurarea autorităţilor civile a-şi aduna cele necesare când şi de unde
oare, făcând astfel aproape imposibilă toată economia" •
5
Armata rechiziţiona în mod masiv şi caii din judeţ. Se

rechiziţionaseră deja 2000 de cai în luna iulie 1919 şi se preconiza
rechiziţionarea a încă 1500 din părţile "curat româneşti", ceea ce provoca
1
Arh. Istorică Centrală 13ucureşti, fond cil., f. 284 V-285.
2
Arh. Nat. Dir.jud. SM, fond PMSM, act. nr. 3493/1919.
1
Loc. cil., fond Primăria oraşului Carei, act. nr. 3920, 4185, 4418/1919.
'Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond cil. f. 225v-256 şi 257v.
5
loc. cil.
310
mare nemulţumire printre romam, dar, în acelaşi timp, fiind "total
periclitată agricultura, alimentaţia şi industria" •
1
Oamenii cinstiţi şi cu responsabilităţi din judeţ, au încercat,

fiecare în funcţiile pe care le ocupau, să găsească soluţii la situaţia grea
economică şi socială.
Chiar prefectul judeţului propunea Consiliului Dirigent un plan de
măsuri pentru organizarea şi închegarea unei administraţii româneşti
viabile: mutarea sediului subprefecturii la Satu Mare, aducerea de secretari
comunali români şi încadrarea cu salarii care să elimine tentaţia corupţiei,
schimbarea jandarmilor corupţi şi aducerea de ofiţeri energici şi în număr
sporit care să impună disciplină şi încrederea populaţiei, numirea unui
comisar regesc cu puteri sporite pentru problemele de aprovizionare,
ridicarea agriculturii prin înfăptuirea reformei agrare, dar şi prin crearea
unor ferme model, şcoli de pomărit, cursuri speciale de vară pentru
învăţători şi preoţi, reluarea circulaţiei trenurilor şi punerea ei sub control
civil, sprijinirea şi naţionalizarea vieţii economice prin încurajarea
întreprinderilor româneşti care "vor aduce ... un important rezultat naţional,
prin reorganizarea vieţii economice aici la graniţele mai expuse ale ţării",
înfiinţarea unei Camere de comerţ şi industrie la Satu Mare, o campanie de
ridicare a stării sanitare în judeţ, etc. •
2
S-au luat şi măsuri imediate pentru remedierea unor probleme

stringente ale judeţului. Se păstrează nenumărate adrese ale prefecturii şi
subprefecturii prin care cereau sprijinul Consiliului Dirigent sau
Guvernului de la Bucureşti pentru remedierea situaţiei grele economice şi
sociale. Prefectul şi subprefectul au fost de foarte multe ori în audienţă la
Sibiu sau Bucureşti pentru rezolvarea alimentaţiei populaţiei.
Mai mult, subprefectul judeţului, dr. l.C. Barbul, om integru şi
moral, a încercat să desfiinţeze şi abuzurile organelor superioare în ceea ce
priveşte traficul cu cereale, trimiţând, în numele Comisiei de alimentare, un
comisar special în gara Satu Mare cu misiunea să conscrie "toate produsele
ce sosesc pe teritoriul judeţului şi pe baza insinuărilor (informărilor n.n.)
acestora am făcut şi fac şi acum împărţirea alimentelor". Inclusiv s-a trecut
la rechiziţionarea strictă a ceea ce a mai rămas din recolta anului 1919'. S-a
ajuns ca într-o adunare judeţeană desfăşurată în martie 1920 să se ceară
"anchetarea dreaptă şi severă a cauzelor şi cauzatorilor acestor stări,
devenite azi chiar şi pentru ţară primejdioase. Ancheta aceasta să fie făcută
de o comisiune mixtă, adică de un militar şi altul civil, bărbaţi integri,
'Arh. Corn. Centrală SzSzB, fond Actele vicecomitelui .. „ act. nr. 3563-1919.
2
Arh. Istorică Bucureşti, fond. cil., passim.
'Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele vicecomitelui .. , aci. nr. 1011919.
311
incoruptibili cu desăvârşire, buni patrioţi şi români. Să ordoneze reluarea
cercetărilor şi în cauzele începute de mai dinainte, însă adormite la
puternice intervenţii din Cluj. Aflându-se cauzele şi cauzatorii acestor triste
stări, cei vinovaţi să fie trataţi în consecinţă, iar averile lor câştigate prin
abuzuri şi rea credinţă să fie confiscate" 1•
În acest noian de greutăţi abătut asupra judeţului Satu Mare,
rezultatul în primul rând a celor cinci ani de război şi a revoluţiei din
toamna anului 1918, încep să apară, după eliberarea din aprilie 1919, şi
semnele pozitive ale unui proces profund de reorganizare a tuturor
structurilor politice, administrative, economice, culturale. Este drept că
acest proces s-a desfăşurat foarte lent, dar să nu uităm că, practic, au trebuit
construite noi structuri, plecându-se în multe domenii de la zero, cum a fost
de exemplu domeniul administraţiei, unde elementul românesc a fost
aproape inexistent înainte de 1918.
Progresele cele mai spectaculoase în domeniul integrării judeţului
în structurile României unite s-au făcut, fără îndoială, în domeniul
administraţiei, (mai lent din cauza lipsei cadrelor calificate), învăţământului
(mai rapid datorită unui număr apreciabil de cadre didactice româneşti) şi
culturii. În acest ultim domeniu amintim că, în primul an al stăpânirii
române, s-au întemeiat trei tipografii româneşti la Satu Mare, Baia Mare şi
Carei, s-au tipărit două ziare româneşti ("Satu Mare" şi "Renaşterea"), s-au
înfiinţat "Casina română", "Societatea Filarmonică", "Societatea
doamnelor române", interzisă la sfărşitul secolului al XIX-iea de stăpânirea
maghiară, etc.2. La Baia Mare unde funcţiona încă de la începutul secolului
o şcoală de pictură (celebră de altfel în imperiu), în vara lui 1919, studenţii
de la Belle Arte din Bucureşti au făcut un stagiu de pregătire de trei luni,
punând şi pe această cale bazele unificării spirituale 3 •
Cel mai încet a progresat domeniul economic, unde dificultăţile au
fost imense. Trebuie să ţinem seama că prin fixarea graniţei la sfărşitul
anului 1919 şi începutul anului 1920, prin ermetizarea ei mai ales cu
Ungaria, s-a produs o ruptură brutală a Sătmarului de tradiţionalele pieţe de
desfacere, ceea ce s-a reflectat mai ales în domeniul economic. Acest lucru
îl sublinia un memoriu al primarului oraşului, din 19 decembrie 1919,
adresat Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi Camerei Deputaţilor din
Bucureşti: "Consiliul oraşului municipal Sătmar vă atrage atenţiunea la
situaţia pentru noi şi pentru judeţele Maramureş şi Sătmar nesuportabilă, ce
1
Muzeul Judefean Satu Mare, colecfia Constantin Lucaciu, neinv.
2
Cf. Traian Cavassi, op. cil„ p. 88-96.
' Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent. Sectia Sigurantei .. „ dos. nr.
3/1920, f. 304.
312
provine din stabilirea graniţei ... Oraşul Sătmar era emporiul, de unde se
provedea (aproviziona n.n.) Maramureşul şi Galiţia cu toate produsele
agricole şi industriale exportabile şi dacă pierdem legătura cu părţile
numite, pierdem pentru totdeauna şi caracterul de emporiu" •
1
În al doilea rând să nu uităm că piaţa de capital sătmăreană,

stăpânită până în april ie 1919 de marile bănci budapestane, a trebuit să se
reorienteze rapid spre Bucureşti sau alte zone. Primul pas se face în 30
decembrie 1919 când se hotărăşte înfiinţarea primei bănci româneşti la Satu
Mare, "Casa Noastră", care a început să lucreze imediat: "A fost prima
dintre băncile româneşti care a luat aici fiinţă şi şi-a înţeles pe deplin
însemnatul rol ce-l avea în acel timp. Capitalul iniţial a fost de I .OOO.OOO
coroane, ridicându-se în 2 iunie 1920 la 3.000.000 coroane iar în octombrie
1920 la 5 .OOO.OOO lei (dacă ţinem seama de paritatea leu-coroană capitalul
se ridică la I O.OOO.OOO de coroane). Această spectaculoasă ridicare de
capital în mai puţin de I an de zile ne poate face o imagine a ceea ce a
însemnat foamea de capital românesc de pe piaţa sătmăreană" 2 • La ultima
urcare de capital se implică deja şi marea bancă bucureşteană
"Marmorosch, Blank & Co". În anul 1922 banca şi-a ridicat capitalul la
I O.OOO.OOO lei, stând la dispoziţia comerţului şi industriei sătmărene. Să
amintim doar că banca este acţionarul majoritar al fabricii de vagoane
"Unio", cea mai importantă realizare românească în domeniul industrial din
Sătmar . Trebuie să amintim şi alte întreprinderi cărora banca "Casa
3
noastră " le-a pus la dispoziţie mijloacele de înfiinţare: "Ceramica de lux

"Dac"", "S.A. pentru importul de fierărie Satu Mare", "Urania-
cinematograf şi locaţiune de filme", Hotelul "Dacia" •
4
În anul 1921 se creează "Banca Română S.A.", cu concursul

Băncii "Agricola S.A." din Bucureşti, Banca Românească (filială a marii
bănci bucureştene), Banca Naţională (filială a marii bănci liberale din
Bucureşti) .
5
1
Arh. Nat. Dir. jud. SM, fond PMSM. Acte prezidenţiale, act, nr. 3924/1919.
2
Almanachu/ judeţului. Satu Mare ... , p. 67 şi Arh. Nat. Dir. Jud. SM, fond Tribunalul
judeţean Salu Mare, Registrul finnelor sociale, voi. VIII, p. 162.
1
Dintre aqionarii fabricii, care ajunge deja în 1924 pe locul 3 în România în cadrul
întreprinderilor de profil, amintim câteva din personalităţile cunoscute ale vietii publice
româneşti: Mihai Popovici, Octavian Goga, Nicolae Chirculescu, dr. Eugen Barbul, dr. l.C.
Barbul, Augustin Feren1iu, dr. Octavian Popp, dr. Mihai Popp. cf. Tank6czi Gyula,
Monografia oraşului Satu Mare, f. a, p. 105.
1
· Ibidem. p. 68.
'Cf. Almanachuljudeţului Satu Mare ... , p. 55, 64, 66-68.
313
Instaurarea unei vieţi financiare sănătoase şi a unei economii care
începe să funcţioneze se reflectă inclusiv în bugetele judeţului, care, din
anul 1923, devin excedentare. Până atunci se înregistraseră deficite •
1
Relativ repede judeţul şi-a reorientat şi comerţul, folosindu-se de

linia ferată care trecea pe la Halmeu înspre Praga şi Berlin, Cehoslovacia şi
Germania devenind două pieţe importante pentru produsele sătmărene,
permiţând, bineînţeles, realizarea unor venituri substanţiale. De exemplu, în
Cehoslovacia se expo11au vite, judeţul având un excedent însemnat în acest
domeniu. Se exportau sute de vagoane de fructe, mai ales în Germania~.
Sigur că vor mai trece ani buni până când economia judeţului va
începe să funcţioneze iarăşi la parametrii normali. Dar nu trebuie uitat că în
aceşti primi ani de stăpânire românească, plini de greutăţi, s-au pus bazele
dezvoltării ulterioare.
Vom încheia cu rândurile pline de adevăr referitoare la România,
pe care le scria R. W. Seton-Watson, prietenul adevărat al românilor, în
anul 1937: "Noua ţară a trebuit să facă faţă unor probleme enorme de
reconstrucţie care, 15 ani după, rămân în mare parte de rezolvat. Două
generaţii de pace şi o guvernare înţeleaptă pot face din România un paradis
pe pământ căci are mari resurse naturale şi tot ce este necesar unei
economii bine organizate . Însă principala sa forţă este ţăranul român care,
în mijlocul circumstanţelor politice cele mai contrare, a arătat o răbdare şi
un curaj viril care frizează miracolul"'.
1
Cf. O. Ardelean. op. cit., p. 133.
2
Cf. Alma11ach11ljudeţ11f11i Satu Mare ... p. 15.
1
R. W. Scton-Watson, op. cil.• p. 618.
314
JO. Concluzii
Realizată în împrejurări internaţionale favorabile, create de

prăbuşirea imperiilor care au dominat centrul Europei, desăvârşirea
unificării statului naţional unitar român a fost, în acelaşi timp, rodul unor
acumulări calitative şi cantitative pe care le-a străbătut societatea
românească de-a lungul timpului: "Desăvârşirea unităţii naţionale a
poporului român ... se înscrie - scria istoricul Marcel Ştirban - în şirul
evenimentelor cruciale din istoria României. I Decembrie 1918 a însemnat
şi înseamnă - ceea ce contemporanii lui au şi dorit - deschiderea spre o
nouă epocă istorică. Marea unire de la I Decembrie 1918 este cea mai mare
realizare a poporului român din întreaga sa istorie naţională. Hotărârea
Marii Uniri a pus temelie istoriei viitoare a întregului popor român, de aici
şi marea importanţă şi marea sa semnificaţie istorică" •
1
Şi marele militant al luptei naţionale a românilor transilvăneni, dr.

Vasile Lucaciu, într-o cuvântare ţinută la Satu Mare, după şase ani de exil,
susţinea caracterul permanent al ideii de unire în istoria poporului român:
"Ideea care a avut drept scop eliberarea naţiunilor de sub dominaţie străină
şi astfel teritoriile româneşti locuite de români să fie alipite României Mari,
nu este o idee nouă, ci este dorinţa cea mai arzătoare şi mai veche a
poporului român. Secole de-a rândul poporul român a luptat în zadar pentru
independenţă, dar acum îşi vede în stărşit dorinţa împlinită.
El (Lucaciu n.n.) de ani de zile a fost un luptător înflăcărat al ideii
de eliberare naţională şi încercările sale au avut loc chiar în acest comitat.
Aici a luptat el pentru idealurile îndeplinite astăzi pentru care a fost nevoit
să se refugieze" 2 .
Istoriografia asupra luptei de emancipare a românilor sătmăreni
este destul de importantă, dar, în acelaşi timp, şi destul de unilaterală,
prezentând evenimentele în mod triumfalist, uitând de scăderile inerente ale
acestui proces şi scoţându-le de multe ori din contextul geografic, social-
economic al ţinuturilor sătmărene. Se încerca mereu sincronizarea
evenimentelor din Sătmar cu cele din Transilvania, iar în anii
comunismului cu cele de pe plan naţional, neglijându-se particularităţile
locale. Exemplul cel mai grăitor îl constituie modul de tratare al revoluţiei
de la 1848 pe meleagurile sătmărene, accentuându-se pe baza unor fapte
izolate, caracterul naţional al mişcărilor ţărăneşti româneşti, ceea ce este
departe de adevăr.
1
Marcel Ştirban, Semnificaţia istorică a marii uniri, in "'Sarge1ia"', XXI-XXIV, 1988-1991. p.
495.
'··szamos" (Satu Marc), an 51. nr. 238/14 octombrie 1919.
315
Dintre sursele originale vom aminti, în primul rând, mărturiile
unor participanţi la unul sau altul dintre evenimente şi mai ales la anul
1918: "Întreprinzând o tentativă de a restitui modul în care acest eveniment
s-a reflectat în conştiinţa celor "mici" pe linia unei metode des uzitate în
istoriografia modernă, găsim pagini sugestive din memorialistica vremii
cum sunt cele semnate de Adrian Tomoioagă din Bocicău, Constantin
Barbu) din Pomi, Traian Cavaşi din Boghiş, Vasile Pătcaşiu şi Traian
Sălăjan din Hotoan, Petru Cupcea din Supuru de Jos, Romul Buzilă din
Mădăras, etc., dar prin bogăţia informaţiilor precum şi prin perioada de
1
timp <;:uprinsă ( 1879-1918), Cronica Hotoanului ţinută de unul dintre cei

mai vrednici preoţi greco-catolici din zonă, Vasile Pătcaşiu, se impune ca
un document memorialistic de primă mărime.
Datorită aşezării geografice, la marginea blocului etnic românesc,
istoria românilor din ţinuturile sătmărene a avut o evoluţie extrem de
interesantă, pe de o parte, fiind locul unde permanent românii au trebuit să
depună eforturi foarte serioase pentru a-şi conserva limba şi religia şi în
general, identitatea naţională în faţa expansiunii blocului maghiar, iar, pe
de altă parte, Sătmarul este locul unde interferenţele, multiculturalitatea,
convieţuirea paşnică, sunt elemente care se întâlnesc în toată epoca
modernă. Această dualitate de factori a influenţat mentalul colectiv
românesc, manifestându-se în mod pregnant în timpul revoluţiei din
toamna anului 1918, dar şi în timpul instaurării administraţiei româneşti din
anul 1919, când procesele revoluţionare de aici nu ating gradul de acuitate
din alte părţi.
Expansiunea blocului etnic maghiar în decurs de 100 de ani a fost
extraordinară. Dacă la sfărşitul secolului al XVIII-iea, românii alcătuiau
majoritatea relativă a populaţiei comitatului faţă de toate celelalte
naţionalităţi (maghiari, germani, ruteni), în anul 1918 situaţia era favorabilă
maghiarilor cu 66, 7% din totalul populaţiei. Dispăruseră aproape complet
germanii, rutenii, evreii, înghiţiţi prin procesul de maghiarizare de către
blocul etnic maghiar.
Din păcate, aceeaşi situaţie o înregistrăm şi în unele dintre
comunităţile româneşti care, dacă, la începutul secolului al XIX-iea încă îşi
păstrau limba şi religia greco-catolică română, la începutul secolului al XX-iea,
îşi pierduseră atât limba, dar şi apartenenţa la biserica greco-catolică română
(Hajdudorog, Kallossemejen, Biri, Csegold, Porcsalma, Petea, Corod, Oar,
Boghiş, etc.).
1
D. Radosav, V. Ciubotă, op. cit., p. 94.
316
Trebuie subliniat că graniţa româno-maghiară a fost trasată în anul
1920, prin Tratatul de la Trianon, urmând această linie imaginară care
despărţea cele două blocuri etnice, cel puţin din punct de vedere lingvistic,
constituind un exemplu de dreptate.
Perioada anilor 1848 - 1918 a fost, fără îndoială, decisivă pentru
dezvoltarea populaţiei româneşti sătmărene. Trebuie subliniat că această
dezvoltare la români a fost mai ales una "prin noi înşine" (celebrul
principiu al partidului liberal din România) şi mai puţin datorată unei
politici de stat, după cum bine remarca un istoric: "Lozinca "prin noi
înşine" are în mişcarea naţională a românilor transilvăneni de la începutul
secolului nostru o sferă mai largă de acţiune decât în România,
manifestându-se deopotrivă, în viaţa politică, economică şi culturală. Este
reacţia firească a unei naţiuni care trebuia să lupte pentru rezistenţă şi
afirmare, în toate planurile vieţii, împotriva unei naţiuni dominante politic,
cea maghiară ... " • Dar la fel nu se poate omite faptul că progresul
1
populaţiei româneşti s-a produs în cadrul mai general al dezvoltării

economice accelerate a imperiului şi în cadrul lui a Ungariei şi
Transilvaniei: " ... pentru Ungaria şi provinciile pe care le-a deţinut atunci,
dualismul a marcat o perioadă de puternic avânt economic" 2. Câteva date
statistice sunt concludente în acest sens: ponderea celor ocupaţi în
agricultură a scăzut în perioada 1869-191 O de la 75% la 60%, reţeaua de
căi ferate a crescut în perioada 1867-1913 de la 2.200 km. la 22.000 km. iar
numărul băncilor, al caselor de economii a crescut în aceeaşi perioadă de la
I 07 la peste 5.400, mânuind capitaluri şi investiţii de peste 6,6 miliarde
coroane • Aceleaşi fenomene se întâmplă şi la nivelul comitalului Satu
3
Mare.
Din punct de vedere politic epoca este marcată de câteva mari
evenimente care au avut repercusiuni majore pentru populaţia românească.
Revoluţia de la 1848 este unul dintre evenimentele cu un rol
deosebit în dezvoltarea naţiunii române. În Sătmar, din cauza hegemoniei
politice absolute a maghiarilor sau mai bine zis a nobilimii maghiare,
românii nu au putut să-şi dezvolte o mişcare proprie, pentru a se putea
integra în revoluţia română transilvăneană (în afara zonei Chioarului).
1
Mihai D. Drecin, "Noi prin noi" -- variantă a doctrinei liberale "'prin noi înşine"", în
"A.1.1.C.", XXXV, 1996, p. 242.
2
Camil Mureşan, Procesul de moderni=are a Imperiului habsburgic în a doua jumătate a
secolului al XIX-iea, în "Relatii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucraineană
din secolul al XVIII-iea până în prezent", Satu Mare-Tubingen, 1999, p. 25.
3
Cf. Paul Lcndvai, op. cit., p. 328-329.
317
Aceasta s-a datorat unor ~auze generale care ţineau de dezvoltarea
populaţiei româneşti, iar lipsa unei elite este factorul care a cântărit cel mai
greu în balanţă. Puţinii preoţi şi dascăli modeşti de la ţară nu puteau
constitui catalizatorul în jurul căruia să se adune masele ţărăneşti
româneşti. Apoi trebuie să amintim aici represiunea dură a autorităţilor
revoluţionare maghiare a oricăror fapte pornite din sânul comunităţilor
româneşti, de teama unei repetări a evenimentelor care se petreceau în
restul Transilvaniei.
Perioada care a urmat a fost una fastă pentru populaţia
românească, atât în domeniul economic, cât mai ales în domeniul cultural.
În domeniul cultural, trebuie să amintim iniţiativele pentru
dezvoltarea învăţământului românesc, considerat mijlocul principal al
redeşteptării naţionale. Aceste iniţiative vor culmina cu deschiderea celor
două catedre de limba şi literatura română la liceele regale de stat de la
Satu Mare şi Baia Mare.
Şi pe plan politic asistăm în Sătmar, în această perioadă, la
primele iniţiative venite din zona românească, care ar fi fost menite să
asigure pentru români un loc în conducerea comitatului, conform
importanţei economice şi numerice a celor peste I 00.000 români.
Din păcate toate aceste iniţiative au fost stopate în momentul
încheierii compromisului din anul 1867 dintre cercurile conducătoare
germane şi maghiare ale imperiului. Dualismul a asigurat integritatea şi
unitatea politică a Ungariei, asigurând minorităţii maghiare (36-40%)
preponderenţa asupra majorităţii formată din slavi şi români. Perioada care
a urmat până în anul 1918 a marcat, constant, o întărire a hegemoniei
politice, economice şi culturale a maghiarilor. Ofensiva autorităţilor
maghiare în toată această perioadă s-a îndreptat împotriva bisericilor şi
şcolilor confesionale româneşti, percepute ca inamici principali ai
sistemului politic instaurat în Ungaria. Aceasta în lipsa unei opoziţii
politice din partea românilor care au adoptat, după cum bine se ştie, tactica
pasivităţii politice faţă de noua construcţie politică din Ungaria. Ne raliem
întru totul părerii exprimate în epocă de marele mitropolit Saguna, când
afirma că pasivitatea nu putea fi o armă politică eficace decât în mâinile
maghiarilor care, prin poziţiile dominante ocupate în cadrul statului, erau
capabili să împiedice buna funcţionare a lui.
Singurele evenimente notabile ale perioadei dualiste care au putut
într-o oarecare măsură, să atragă atenţia opiniei publice interne şi
internaţionale că situaţia românilor nu este conformă cu dorinţele şi
aspiraţiile lor au fost mişcarea memorandistă şi mişcarea împotriva creării
unei episcopii greco-catolice maghiare la Hajdudorog.
318
Aceste evenimente au avut o acuitate deosebită în Sătmar, unde
procesul de maghiarizare a românilor se desfăşura pe coordonate cu totul
diferite de alte zone ale Transilvaniei. Apoi, nu trebuie să uităm influenţa
pe care a exercitat-o în zonă personalitatea excepţională a dr. Vasile
Lucaciu, care şi-a potenţat renumele în timpul evenimentelor
Memorandului.
Din delegaţia memorandistă (300 persoane) au făcut parte 48 de
sătmăreni, din care 21 de preoţi şi protopopi, 16 proprietari, 5 învăţători, I
avocat şi 5 ţărani.
Sătmarul se situează pe locul al doilea, după Solnoc-Dobâca, şi în
ceea ce priveşte numărul de adeziuni ( 17) ale unor comunităţi româneşti la
mişcarea memorandistă.
Al doilea eveniment care a provocat mari frământări în rândul
populaţiei româneşti sătmărene, şi în rândul opiniei publice româneşti, în
general, a fost constituirea episcopiei greco-catolice din Hajdudorog în anul
1912. Acţiunile de protest au îmbrăcat cele mai diverse forme, de la
adunări populare până la nesupunerea făţişă în faţa ordinelor şi
reprezentanţilor episcopiei maghiare.
Programul noii episcopii, sprijinită în mod generos de statul
maghiar, era expus în mod clar de vicarul de Hajdudorog, Mihail
Jaczkovics, atât de cunoscut în părţile noastre; " ... nu voi preoţii ne
trebuiţi, că voi şi aşa muriţi, ci poporul vrem a-1 câştiga".
Primul război mondial a pus capăt acţiunilor de protest împotriva
episcopiei de Hajdudorog. Populaţia românească sătmăreană, după
relatările preotului din Mădăras, o localitate situată la 7 km. de oraşul Satu
Mare, "a grăbit sub drapel contestându-şi pe lângă toate învinuirile făcute
în trecut la adresa acestui popor răbduriu: fidelitatea seculară către tron şi
către patrie".
Numărul românilor mobilizaţi a fost, după date incomplete, de
13.697, din care 1.192 au murit şi 780 au rămas invalizi. Ei reprezentau
circa I 0-12% din totalul populaţiei româneşti a judeţului. neexistând
diferenţe semnificative faţă de totalul de mobilizaţi din rândul celorlalte
etnii care trăiau în judeţ.
Anul 1918 se prefigurează în monarhia dualistă în mod
contradictoriu: pe de o parte, asistăm la succesul militar obţinut prin
scoaterea Rusiei şi României din război, iar, pe de altă parte, la o criză
profundă în structurile social-economice şi politice ale monarhiei. Cel mai
greu a suportat populaţia criza din economie, manifestată în special prin
absenţa de pe piaţă a produselor de primă necesitate, dar şi printr-o
scumpete nemaipomenită.
319
Şi în industrie se manifesta o criză deosebită din cauza
militarizării întreprinderilor şi a lipsei de materii prime. De exemplu, numai
în oraşul Satu Mare numărul întreprinderilor industriale cu peste 20 de
muncitori a scăzut în anii războiului de la 19 la I O. Familiile muncitorilor o
duceau teribil de greu, fapt ce se reflectă şi în câştigul minim săptămânal,
care, în 1918, ajunge la 95,05 coroane, iar costul minimului de existenţă
săptămânal era de 161-190 coroane.
Situaţia economică precară a dus, după cum era de aşteptat, la
apariţia de diverse epidemii, printre care cea mai teribilă a fost gripa
spaniolă. După datele din doar 63 de localităţi româneşti, numărul total al
moi1ilor de gripă spaniolă, 1.352 persoane, a fost mai mare decât numărul
morţilor pe front din 150 de localităţi româneşti.
Din punct de vedere politic, românii au fost reduşi la o atitudine
"complet pasivă", după cum nota Seton-Watson.
Şi clasa politică maghiară era complet ruptă de realităţile lumii. Ea
încă mai propăvăduia în anul 1918 unitatea de stat intangibilă a Ungariei,
neacceptând, în principiu, nici un fel de reformă a societăţii, deşi era
evident pentru toată lumea că în urma marilor prefaceri care se întâmplau
în diferitele ţări angrenate în război (revoluţia din Rusia, principiile
wilsoniene, etc.) situaţia postbelică nu mai avea cum să fie cea de dinainte
de conflictul mondial.
În acest context, apare Declaraţia Comitetului Executiv al P.N.R.
adoptată la Oradea şi prezentată în Parlamentul de la Budapesta de către dr.
Alexandru Vaida Voievod în 18 octombrie 1918, prin care naţiunea română
din Transilvania îşi proclama dreptul "să hotărască singură aşezarea printre
naţiunile libere", negând dreptul parlamentului şi guvernului maghiar de a
mai hotărî pentru români.
Este clar că revoluţia izbucnită, în 31 octombrie 1918, la
Budapesta a constituit elementul favorizant pentru afirmarea dezideratelor
românilor transilvăneni. Acest fapt era sintetizat cel mai bine de Romulus
Buzilă, unul dintre participanţii activi la evenimentele din toamna anului
1918: "La noi cu revoluţia arde deodată şi vântul autodeterminaţiunii
popoarelor . . . noi românii încă vrem să dispunem de soarta noastră
conform punctelor lui Wilson şi a vremurilor schimbate".
În acest context, crearea Consiliului Naţional Român Central în 31
octombrie 1918 şi tentativele lui reuşite de a-şi impune autoritatea asupra
tuturor ţinuturilor locuite de români, mai ales prin crearea de consilii şi
gărzi naţionale române, au constituit un exemplu strălucit de canalizare a
energiilor româneşti dinspre social (cum ar fi dorit, de fapt, autorităţile)
înspre naţional. Consiliile naţionale au reprezentat adevărate organisme
320
democratice alese prin votul popular, care cuprindeau pe cei mai
reprezentativi membri ai comunităţilor locale: preoţi, avocaţi, comercianţi,
învăţători, ţărani.
Trebuie să remarcăm că furia populară s-a îndreptat în primul rând
asupra notarilor şi jandarmilor percepuţi de mase ca principali piloni ai
vechiului regim de opresiune şi care deveniseră odioşi prin marile abuzuri
săvârşite în timpul războiului.
Într-o etapă iniţială primele consilii şi gărzi naţionale române au
apărut pe meleagurile sătmărene începând cu data de 5 noiembrie 1918,
debutând cu satele din zona Chioarului, sub influenţa nemijlocită a
documentelor programatice elaborate de grupul de fruntaşi români de la
Dej, nelipsind însă nici iniţiativele autorităţilor maghiare care au încercat
prin mai multe ordine circulare să preia şi să controleze procesul de
formare a noilor organisme. Nu au lipsit însă iniţiativele de formare de
consilii române sub influenţa directă a C.N.R.C. de la Arad sau chiar sub
influenţa "Apelului" publicat de C.N.R. din Blaj! În zonele preponderent
româneşti şi unde exista şi o masă însemnată de intelectuali şi funcţioRari
români (Chioar, zona Baia Mare) consiliile naţionale române şi-au impus în
mod efectiv autoritatea şi în administraţia locală, reuşind să impună
rezolvarea dezideratelor populaţiei româneşti: schimbarea de funcţionari şi
învăţători, controlul asupra împărţirii produselor de primă necesitate,
gestionarea primăriilor locale, etc.
Etapa a 11-a în acţiunea de formare a consiliilor şi gărzilor
naţionale române se desfăşoară după 12 noiembrie 1918 sub influenţa şi
autoritatea nemijlocită a Consiliului Naţional Român Comitatens Satu
Mare, creat în marea adunare populară din Baia Mare.
În această perioadă, care se prelungeşte până în 12 ianuarie 1919,
s-au creat majoritatea organismelor autonome româneşti, eliminându-se
orice încercări ale autorităţilor de a mai controla acest proces. Prin
importanţa subiectelor dezbătute, adunările din 13 şi 18 noiembrie de
constituire a consiliilor cercuale române Satu Mare şi Carei ies cu mult în
evidenţă faţă de alte manifestări.
Documentele amintesc de existenţa a 85 de consilii naţionale
create în tot atâtea localităţi. Desigur că numărul lor este cu mult mai mare,
dacă adăugăm aici satele zonei Chioar, unde ştim că au fost create consilii
naţionale, fără a fi nominalizate. La fel se întâmplă cu satele din zonele
Baia Mare şi Tăşnad.
Este de subliniat faptul că în toamna anului 1918 avem de-a face
cu o populaţie românească, în cea mai mare parte a ei, matură şi conştientă,
321
sensibilă şi receptivă la toate ideile generoase ale timpului, dar "mai ales la
principiul naţionalităţilor descifrând clar ţelurile ce se cereau atinse" •
1
Gărzile naţionale (66 atestate documentar) se înscriu în cadrul

aceluiaşi proces general revoluţionar din toamna anului 1918. Create din
nevoia de a apăra ordinea şi avutul cetăţenilor şi cuprinzând, în general, pe
soldaţii întorşi de pe front, ele au avut în primele zile ale lunii noiembrie
1918 şi rolul de a detensiona situaţia explozivă care exista în majoritatea
localităţilor Transilvaniei, pentru că nu trebuie uitat că soldaţii s-au aflat în
primele rânduri ale revoluţiei, constituind masa cea mai radicală din punct
de vedere al revendicărilor. După 6 noiembrie 1918, procesul de formare a
gărzilor naţionale s-a desfăşurat sub directa supraveghere şi îndrumare a
C.N.R.C. din Arad, gărzile având în noile condiţii un rol important în
"asigurarea împlinirii năzuinţelor de libertate şi unitate a poporului
român" 2 •
După 20 noiembrie, odată cu încetarea plăţii de către administraţia
maghiară, o bună parte din ele şi-au încetat activitatea. O altă parte au fost
dezarmate şi desfiinţate de trupele de secui şi gărzile naţionale maghiare
(de exemplu, cele situate în satele de-a lungul liniei de demarcaţie).
În orice caz, activitatea gărzilor naţionale româneşti din Sătmar a
fost permanent confruntată cu lipsa banilor şi a armamentului, ambele
aflate în mâna autorităţilor maghiare.
Problema principală care a preocupat opinia publică românească,
inclusiv consiliile naţionale, în a doua jumătate a lunii noiembrie 1918, a
fost organizarea alegerilor de delegaţi pentru Marea Adunare Naţională
convocată la Alba Iulia, în I Decembrie 1918.
În această privinţă, Sătmarul, prin credenţionalul din 21
noiembrie, al localităţii Valea Vinului, se situează printre primii în această
acţiune extrem de importantă pentru destinele naţiunii române.
În cele 9 cercuri electorale din ţinuturile sătmărene au fost aleşi
cei 50 de delegaţi împuterniciţi cu credenţionale, care le dădeau dreptul să
ia parte la adunarea de la Alba Iulia. Dintre aceştia I O erau avocaţi, 5
preoţi, 21 ţărani, 2 negustori, 3 învăţători sau profesori, 2 mecanici, I
arhitect, 3 funcţionari de bancă, 2 proprietari, I notar. Ei aparţineau tuturor
categoriilor sociale ale populaţiei româneşti sătmărene, predominând
profesiunile liberale.
La delegaţii aleşi s-au adăugat cei de drept, aparţinând diferitelor
asociaţii sau corporaţii româneşti care au activat în Sătmar: reuniunile
1
Cf. Gh. Iancu, Majorilă/i şi minorilăţi în Transilvania la sfârşi/ul primului ră=hoi mondial,
în "A.1.1.C.", XXXII, 1993, p. 209.
2
Gh. Unc, A. Deac, 1918 Găr=ile naţionale române din Transilvania, Bucureşli, 1979. p. 103.
322
învăţătoreşti (4 delegaţi), gărzile naţionale (4 delegaţi), protopopii şi vicarul
confesiunii greco-catolice ( 15 de:egaţi).
Cea mai importantă categorie de reprezentanţi a fost însă aceea
din partea comunităţilor locale care au ţinut să-şi trimită delegaţii proprii,
pe lângă cei oficiali, pentru a fi prezenţi la adunarea care urma să hotărască
destinele neamului românesc. Din aceste delegaţii au făcut parte preoţi,
învătători, ţărani, care înfruntând condiţiile grele de transport şi mediu, au
dorit să-şi exprime adeziunea la acest mare eveniment naţional.
Documentele vremii vorbesc de nu mai puţin de 49 de localităţi
care şi-au trimis delegaţi la Alba Iulia, cifră care situează judeţul Satu Mare
pe primul loc în Transilvania 1•
Sătmărenii s-au numărat printre cei I 00.000 de români aflaţi în I
Decembrie 1918 la Alba Iulia şi care au pecetluit prin prezenţa lor
Declaraţia de unire adoptată de cei 1228 de delegaţi oficiali.
Cea mai originală formă de manifestare a dreptului la
autodeterminare a populaţiei româneşti sătmărene, şi care face parte din
tezaurul revoluţiei române din toamna anului 1918, s-a manifestat• în
domeniul bisericesc, prin ruperea pe cale revoluţionară a celor 46 de
parohii româneşti încorporate în anul 1912 la episcopia de Hajdudorog şi
constituirea lor într-un Vicariat Naţional Român, subordonat direct papei
de la Roma. Acest eveniment excepţional s-a întâmplat în cadrul celor două
adunări populare din 13 şi 18 noiembrie 1918, desfăşurate la Satu Mare şi
Carei, în ultima fiind proclamat arhidiaconul Romul Marchiş drept vicar al
organismului revoluţionar nou creat.
Din prima perioadă se păstrează 17 adeziuni ale unor parohii la
Vicariat, adeziuni care se constituie în adevărate pagini de patriotism şi
simţire românească (Csengerujfalu, Nagyleta, Almosd, Boghiş, Corod,
etc.).
Este foarte important de subliniat că la Vicariatul Naţional din
Carei au aderat parohii care se aflau într-o cu totul altă zonă geografică
decât Sătmarul şi anume: din Vicariatul secuiesc care cuprindea 4
protopopiate (Ciuc, Trei Scaune, Târgu Mureş şi Odorhei). Din cele 34 de
parohii câte cuprindea vicariatul secuiesc 13 localităţi şi-au exprimat în
scris adeziunea la Vicariatul din Carei şi ruperea legăturilor cu episcopia de
Hajdudorog~. Abia în 13 martie situaţia acestor parohii se reglementează
1
Cf. Doru Radosav, V. Ciubotă, op. cit, p. 90.
1
Cf. Ioan Silviu Nistor, Contribuţii mureşene la Marea Unire din 1918, Cluj-Napoca, 1981,
p. 23-24 şi Viorel Ciubotă. Vicarialul Naţional Român din Carei, Satu Mare, 1997, p. 24-25.
323
prin crearea unui Vicariat Român Greco-Catolic al Secuimii sub
1
conducerea vicarului Ilie Câmpeanu •
Vicariatul din Carei, în 2 ianuarie 1919, a fost recunoscut în mod
oficial de către Consiliul Dirigent prin adresa 34/1918.
Trebuie amintit că relaţiile pe calea corespondenţei dintre
Vicariatul Naţional din Carei şi Consiliul Dirigent au început în 11
decembrie 1918 şi continuă, într-o primă etapă, până în 18 martie 1919,
reluându-se apoi la srarşitul lunii mai 1919. Se cunosc din prima perioadă
nu mai puţin de 11 adrese, din care 6 adresate de Consiliul Dirigent
vicariatului 2 .
În luna ianuarie o altă serie de parohii îşi afirmă în scris,
adeziunea la Vicariat: Petea, Nyiradony, Pocsaj, Sătmărel, Voievozi,
Văşad, Hoszupâlyi, etc.
Este de remarcat că Vicariatul Naţional Român din Carei a fost
singurul organism românesc care a mai funcţionat în aceste părţi în
condiţiile terorii instaurate în zonă în lunile ianuarie-aprilie 1919. El a
funcţionat în mod real, numind preoţi şi învăţători, acordând dispense de
căsătorie, încercând să conducă destinele acestor parohii în vremurile
tulburi din primele patru luni ale anului 1918.
Activitatea Vicariatului a încetat în mod efectiv abia prin decretul
Nunţiaturii din Viena nr.16.475, prin care cele 46 de parohii erau puse sub
administrarea provizorie a episcopului de Oradea. Publicarea decretului a
făcut-o marele episcop de Oradea, dr. Demetriu Radu, într-o călătorie
triumfală pe care o începe în 17 iunie la Valea lui Mihai şi o termină în 30
iunie 1919 la Pocsaj (Ungaria). Ziarul "Renaşterea" din 24 iunie 1919, care
apărea la Baia Mare, remarca "însufleţirea nemaivăzută" care a domnit în
toate parohiile la primirea marelui arhiereu.
Vicariatul Naţional Român va rămâne întotdeauna un exemplu de
cum au înţeles românii în anul 1918-1919 să asocieze două dintre marile
deziderate ale vremii, libertatea naţională şi libertatea religioasă. Prin
importanţa sa el a depăşit cadrele Sătmarului, devenind un organism
naţional important al mişcării de eliberare naţională din toamna anului
1918 şi primele luni ale anului 1919.
Deşi la I Decembrie 1918 cei 117 delegaţi trimişi de ţinuturile
sătmărene la Alba Iulia s-au numărat printre cei mai decişi susţinători ai
unirii necondiţionate cu România, au trecut încă cinci luni până când acest
deziderat să poată deveni realitate. În toată această perioadă asistăm la o
1
"Patria", nr. 25/15 manie 1919 şi 26/16 manie 1919.
2
Cf. Viorel Ciubotă, op. cil., p. 104-146.
324
confruntare dură între dorinţa populaţiei româneşti de a accede la o viaţă
liberă, unitară, în cadrul României şi eforturile maghiarilor, indiferent de
clasă socială, religie, partid politic, de a conserva cadrele statului maghiar.
Situaţia din acest teritoriu a fost influenţată şi de faptul că
Sătmarul devine la începutul lunii ianuarie 1919 zonă situată în imediata
apropiere de linia de demarcaţie între armata română şi trupele maghiare.
Autorităţile maghiare, după I Decembrie 1918, au început o vastă
acţiune de contracarare a voinţei liber exprimate a populaţiei româneşti,
folosind atât mijloace paşnice (adunări de protest, greve, propagandă prin
ziare, memorii, etc.), dar şi mijloace violente, mergând până la suprimarea
fizică a celor ce îndrăzneau să-şi proclame şi susţină convingerile naţionale
române.
Dintre cele mai cunoscute atrocităţi din această perioadă, amintim
asasinarea în luna decembrie 1918 a celor şase locuitori români din Călineşti
Oaş (din care doi omorâţi literalmente în bătaie de către jandarmi), asasinarea
preotului Izidor Silaghi din Bicău, în februarie 1919, etc.
Dar actele de violenţă s-au manifestat şi împotriva tricolorului
românesc, a limbii române, împotriva unora dintre participanţii la adunarea
de la Alba Iulia. Mulţi au fost arestaţi şi maltrataţi.
Atmosfera de nesuportat pentru români era redată într-o scrisoare
pe care Ioan Puşcaş, preotul din Apateu, o trimitea lui I. C. Barbul din Satu
Mare, în data de I ianuarie 1919 (distanţa era doar de 15 km.): "Aici stările
sunt deja insuportabile! Ungurii sunt foc şi pară, viaţa ni-i periclitată. Pe
mine sâmbătă m-au ameninţat că m-or spânzura .. .În fi Iii nu mai cutez a
funga (funcţiona - n.n.) de când Mihai Balogh din Petin m-a atacat.
Poporenii mi-i îngroapă popii cei de unguri ... Foi de ale noastre nu-mi vin,
eu nu cutez a ieşi afară din comună, ba nici pe uliţă nu umblu singur!" 1•
Informatorii Marelui Cartier General Român (de exemplu, agentul
66, locotenentul Ioan Radu, originar din Sătmar) au atras în mod repetat
atenţia asupra acestei atmosfere, în care teroarea se amesteca cu
persuasiunea, care reuşise în bună măsură să-şi atingă scopul: "Românii
stau acasă, nu fac nici un fel de manifestaţii, nu mai poartă tricolor ca să
înconjure soarta celorlalţi români. Sunt aproape demoralizaţi văzând că nu
se mai întâmplă eliberarea. Citesc jurnale numai ungureşti, revoluţionare,
unde tot răul despre români se scrie ca de exemplu: revoluţie, foamete,
neîndestulirea ţărănimii române, despre Rege şi Regină, cele mai
depranatoare (defăimătoare n.n.) fraze"~.
1
Arh. M. Ap. N. Piteşti, fond Marde Cartier General, dos. nr. 2166, f. 72.
~ loc. cit„ dos. 2154, f. 129-130.
325
Sau, într-un alt raport din 20 ianuarie 1919 se spunea că "Moralul
au căzut după brutalităţile făcute de benzile ungureşti, aşa că sunt români în
comitalul Sălaj (se referă la zona Tăşnadului n.n.) care nu mai cred că o să
fie România Mare, dacă-i spui zice ştie D<umne>zeu ce va fi.
Ajung jurnale ungureşti revoluţionare tipărite în Sătmar şi trec şi
pe la ei, aşa că află, inclusă şi în situaţia mizerabilă cu benzile ung<ureşti>,
mai citesc şi jurnale de Sătmar ung<ureşti> obvin (ajung n.n.) demobilizaţi
1
de tot " •
Un mare număr dintre intelectualii români erau refugiaţi în zona
liberă sau la Oradea.
Problemele pentru populaţia românească s-au accentuat o dată cu
instaurarea în 21 martie 1919 a Republicii Ungare a Sfaturilor care a avut
una dintre cele mai puternice organizaţii la Satu Mare. Se continuă şi în
această perioadă măsurile de represiune împotriva populaţiei româneşti.
Tuturor acestor probleme ale populaţiei româneşti li s-a pus capăt
în a doua jumătate a lunii aprilie 1919, când armata română a trecut la
ofensivă. Trebuie menţionat că două dintre plasele judeţului, Baia Mare şi
Şomcuta, au fost eliberate încă de la începutul lunii ianuarie 1919,
populaţia românească de aici fiind scutită de calvarul îndurat de ceilalţi
români rămaşi în teritoriul neeliberat. Eliberarea a făcut parte dintr-un
foarte reuşit plan strategic întocmit de specialişti militari români, care a
făcut ca într-un interval scurt armata română să parcurgă peste 150 de
kilometri, şi să captureze o divizie de secui, mari cantităţi de material
rulant, armament şi muniţii, respingând alte două divizii peste Tisa.
Oraşele Satu Mare şi Carei au fost eliberate în ziua de 19 aprilie
1919, care, printr-o fericită coincidenţă, a corespuns cu Ajunul sărbătoririi
Paştelui, fiind din această cauză considerată de mulţi din contemporani ca o
a doua înviere după învierea Domnului Isus Cristos.
A urmat o perioadă extrem de grea din toate punctele de vedere
pentru români, dar care, în acelaşi timp, însemna şi zorii unei vieţi noi. A
trebuit cu mari greutăţi şi eforturi construită o nouă administraţie, adaptată
viaţa economică la cea din România. A trebuit creat şi implantat un nou
model politic, un nou model cultural, total diferite de ce era în trecut.
Toate acestea au constituit tot atâtea probe de foc pentru factorii
de putere locali, care îşi încep activitatea imediat după ce Iuliu Maniu,
preşedintele Consiliului Dirigent preia administraţia judeţului în zilele de
25-26 aprilie 1919.
1
loc .cit„ f. 126-128. În acelaşi dosar se mai întâlnesc rapoarte de acelaşi fel la f. 10, 12, 58,
101, 131-133.
326
Dintre funcţionarii vechii administraţii, o bună parte au depus
jurământul de credinţă faţă de statul român. Amintim aici pe cei din
administraţia locală (circa 500 de persoane), pe cei din Prefectură (135 de
persoane), etc. Au fost şi cazuri când aceştia au refuzat să presteze acest
jurământ (Primăria Baia Mare, Primăria Carei, etc.).
Unul dintre cronicarii evenimentelor petrecute în această perioadă
în Sătmar, preotul Augustin Ossian din Supuru de Sus scria aceste rânduri
pline de adevăr, privitor la instaurarea stăpânirii româneşti: "Pe cum una
pereche de oameni noi, care acuma se apucă de viaţă, după ce-şi deschid
casa şi masa lor - separată, la început duc lipsă de multe lucruri şi obiecte
trebuincioase, chiar aşa şi înfiinţarea şi transformarea Ţării Romaneşti au
suferit şi sufere multe neajunsuri, cauzate într-adins de vrăşmaşii ţării
noastre „. Căile ferate, locomotivele şi cupeele fiind stricate în decursul
războiului, nu au putut să circuleze regulat. Ceferiştii de unguri furau
mărfurile procurate de neguţători, într-adins aprindeau magazinele, gările şi
podurile căii ferate. Diregătorii de unguri într-adins împiedecau mersul
regulat al afacerilor justiţiale şi administrative, numai şi numai să producă
neîndestulire între oameni şi prin toate acestea să demonstreze că România
nu este capace (capabilă n.n.) de a guverna.
Statul având lipsă de spese, au fost silit să puie unele impozite pe
poporul contribuent ceea ce au produs neîndestulire. Dar avem speranţa că
lucrurile se vor stabili şi ţara noastră va fi o ţară mare şi bogată cu locuitori
îndestuliţi şi fericiţi" •
1
Semnele de renaştere apar încă din ultimul trimestru al anului

1919 şi ele se manifestă în domeniul învăţământului şi al culturii, unde
progresele sunt vizibile. Se manifestă şi în domeniul bancar unde se pun
bazele primelor bănci româneşti din noua eră, bănci care vor sprijini apoi
procesul de relansare economică.
Măreţele evenimente întâmplate în toamna anului 1918 şi în anul
1919 au schimbat în mod radical viaţa tuturor locuitorilor meleagurilor
sătmărene. Acest fapt era perceput de absolut toţi locuitorii, români sau
maghiari. Din multitudinea de exemple ne vom opri doar la câteva.
Astfel, în 16 octombrie 1918, unul dintre voluntarii români originar din
Sătmar şi aflat la Avezzano (Italia) expedia o carte poştală preotului greco-catolic
din Supuru de Sus în care nota laconic o propoziţie care cuprinde chintesenţa
1
Parohia Ortodoxă Supuru de Sus. Cartea de aur ... f. 34.
327
modului cum au perceput oamenii marile schimbări începute în luna octombrie:
1
"S-a schimbat lumea de când nu ne-am mai întâlnit (subl. n.)" •
Într-o altă scrisoare, de astă dată expediată de George Terebes din
Aurora (Illinois S.U.A.), în 11 august 1919, către părintele Iuliu Popp din
Ady Endre, acesta cerea "fie bun Părintele şi o cetească bine că asta-i carte
întâie am scris Rumâneşte " (subl. n.) iar la sfârşit încheia cu "Trăiască
România Mare" • Aceasta reprezintă un exemplu în ceea ce priveşte
2
recâştigarea demnităţii de către românii sătmăreni, demnitate călcată secole

de-a rândul în picioare de către puternicii zilei.
Aceeaşi idee a recâştigării demnităţii de către populaţia
românească sătmăreană răzbătea şi din rândurile "Apelului" lansat cu
ocazia apariţiei primului număr al unui ziar românesc din comitatul Sătmar
şi intitulat simbolic "Renaşterea'', din Baia Mare: "Vrem să ştiţi că noi
românii de o lege, de o limbă, de un suflet românesc ne unim la vatra
noastră părintească după voinţa lui Dumnezeu şi a noastră: ne unim să
trăim în sfânta şi a noastră ţară, în România Mare. Vrem să spunem că noi
ne luptăm pentru ţara noastră românească, ne luptăm ca întreg poporul
acestei scumpe ţări să fie îndestulit şi fericit, să fie vrednic popor liber a
învăţa şi demn.
Vrem să luptăm ca să ajungeţi la stare mai bună, să fie al vostru
pământul care l-au furat de la voi, să fie a voastră roada muncii voastre.
Vrem să scuturăm orice domnie străină, vrem ca muncitorul român să
muncească pentru sine ...
Din sudoarea voastră să nu trăiască alţii, dar voi să vă bucuraţi de
acelea bunătăţi de care s-au bucurat străinii, stăpânii voştri de până acum" •
3
În altă ordine de idei. evenimentele anilor 1918-1919 au însemnat

pentru populaţia românească sătmăreană o adevărată înviere. Dacă ţinem
seama că eliberarea zonei se petrece exact în ajunul sărbătorilor Paştelui
atunci nu este de mirare că oamenii de atunci au perceput evenimentul ca o
înviere dublă: "a lui Hristos cel ce a înviat din morţi, asigurându-ne că şi
noi asemenea vom învia la judeţ, iar a doua e învierea poporului român
revăzându-se reînviat, eliberat din cătuşele maghiare" •
4
1
Muzeul Judetean Satu Mare, coleqia Mişcarea Na1ională ... , neinv. Pe fală canea poştală
avea un voluntar român cu steagul tricolor şi înscripJia "'Românul nu piere Legione Romcna
Italia Ottobre MCMXVIll".
1
loc. cil„
'"Renaştcrea"(Baia Mare), an I, nr. 2/7 ianuarie 1919, p. I.
4
V. Ciubotă, Vicariatu/ ... , p. 166.
328
Unirea din anul 1918 a produs profunde mutaţii în mentalul
colectiv al românilor, după cum sublinia profesorul I. Scurtu într-o carte
recentă:
"Importante evoluţii ale mentalului colectiv s-au înregistrat în
provinciile unite cu România în 1918. Unirea a înlăturat graniţele, barierele
vamale, obstacolele în calea liberei circulaţii a tuturor românilor în
teritoriul în care ei constituiau majoritatea populaţiei ... Unificarea pe cale
legislativă s-a realizat într-un tempo destul de rapid: unificarea monetară
( 1920), primul buget al României ( 1921 ), noua Constituţie ( 1923), legea
administrativă ( 1925), etc." Dar deşi "unificarea sufletească s-a înfăptuit
mai lent... procesul de integrare a progresat, existând convingerea că
numai în cadrul statului naţional unitar românii îşi puteau realiza aspiraţiile
spre mai bine" 1•
1
I. Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureşti, 1999. p. 28-
29.
329
=
„·=-
--
li')
c:I".
~:
.-;._
·-..:
-·==
~
"O
- --·=
~
.~ ;:;
~
~
~ c.
<= =~
Anexa 2
Tabel cu locuitorii români mobilizaţi, morţi, invalizi, arestaţi sau

refugiaţi în primul război mondial
Localitatea Număr Total Morţi Invalizi Arestaţi Refu-

locuitori mobilizaţi internaţi giaţi
români
A câş 480 62 8 4 - -
Babta 1052 142 2 4 - -
Bârsău de Jos 922 172 3 5 - -
Bârsău de Sus 1544 328 20 16 - -
BI aia - 47 4 - - -
Căuaş 786 122 9 6 - -
Cean - 60 7 I - -
Cehalu - 154 11 7 - -
Românesc
Chegea 753 108 10 4 - -
Chere uşa - 38 - - - -
Satu Mic - 59 5 I - -
Cig 591 82 9 7 - -
Corund - 65 1 4 - -
Ghirolt 380 61 4 2 - -
Giorocuta 682 53 5 6 - -
Giurtelecu 1176 278 16 3 - -
Hododului
Hodod - 15 - - - -
Hotoan - 115 18 4 - -
Hurez 339 120 23 9 - -
Le lei 127 31 - 3 - -
Ady Endre 457 58 10 6 - -
Pir 530 58 4 I - -
Eriu Sâncrai - 97 8 3 - -
San tău - 172 16 2 - -
331
Sărăuad 930 98 18 6 - -
Sărvăzel - 47 2 2 - -
Său ca - 90 9 6 - -
Stâna - 133 13 5 - -
Sudurău 290 50 1 3 - -
Supuru de Jos 1263 117 6 3 - -
Supuru de Sus 843 112 li 5 - -
Tăşnad 5263 469 53 10 14 I
Unimăt 1080 98 13 7 - -
Ser 76 9 2 - - -
Nadişu - 6 - - - -
Hododului
Orbău - 54 - I - -
Ţeghea 98 16 I - - -
Ghenei 393 57 5 I - -
Do măneşti 624 54 2 2 - -
Dobra 37 5 - - - -
Doba - 152 20 2 - -
Dindeşti - 95 - 9 - -
Cuţa - 77 5 4 - -
Culciu Mare 380 75 11 4 - -
Culciu Mic 135 19 4 3 - -
Cucu - 25 - - I -
Craidorolţ 1050 104 - 6 - -
Crucişor - 77 5 4 - -
Comlăuşa 1300 126 6 17 - -
Co rod 235 39 4 - - -
Căuaş 1202 258 14 13 - -
332
Ciumeşti Berea - 62 16 I - -
Cidreag - 18 14 4 - -
Chilia 456 55 6 3 - -
Oar 417 54 I 4 - -
Cărăşeu 481 71 8 I - -
Căpleni 250 40 10 I - -
Cămârzana 1890 71 44 10 - -
Călineşti - 115 I 6 - -
Bot iz 754 143 9 16 - -
Bor Ieşti 1055 198 26 14 - -
Boineşti - 105 18 9 - -
Boghiş 738 137 9 5 - -
Bocicău - 85 16 6 - -
Bixad - 210 12 13 - -
Berveni - 25 I - 2 -
Băbăşeşti 506 80 9 6 - -
Berindan - 41 5 2 - -
Bercu - 2 - - - -
Beltiug 500 20 I 5 4 -
Bătarci - 140 14 15 - -
Hrip 549 82 8 7 - -
Ardud - 92 4 li - -
A pateu 138 55 7 4 - I
Apa 2073 182 26 33 4 -
Satu Mare - 48 5 21 10 -
Gherţa Mare 720 201 10 16 - -
Gherta Mică 1600 339 26 - - -
333
Sătmărel - 151 8 14 - -
Ghilvaci - I - I - -
Ghirişa 25 4 I 7 -
Giungi 526 67 3 6 - -
Hodişa 260 91 6 4 - -
Homorodu de 43 2 - - - -
Jos
Homorodu de 480 108 7 6 - -
Mijloc
Homorodu de 250 81 3 3 - -
Sus
Hurez 526 46 2 I - -
legherişte - 88 14 - - -
Jojib 853 24 - I - -
Irina - 7 - I - -
Istrău - 38 5 I - -
Lechinţa - 99 6 5 - -
Lipău - 120 12 6 - -
Livada - 8 - 1 - -
Mărtineşti - 21 I - - -
Medişa 480 98 9 6 - -
Medieşu Aurit 2724 182 7 4 - -
Moftinu Mare 189 7 2 2 - -
Moftinu Mic 987 110 4 9 - -
Negreşti - 241 22 14 - -
Certeze - 177 - - - -
Moişeni - 77 - - - -
Necopoi 562 48 5 5 - -
Odoreu - 177 10 10 - -
334
Rac şa - 6 - 2 - -
Botiz 518 76 7 4 - -
Potău 752 92 12 4 - -
Păuleşti - 15 I - - -
Petea 320 70 9 4 - -
Petin - 24 I I - -
Petreşti - - - - - -
Pişcari - 136 8 2 - -
Poiana Codrului - 29 - I - -
Pomi 1429 222 31 11 - -
Portiţa - 80 14 5 - -
Porumbeşti - 34 10 - - -
Pri log 538 129 8 5 - -
Do roit - 16 - 4 - -
Racova 601 108 5 7 - -
Rac şa - 109 18 12 - -
Răteşti 236 20 - - - -
Resighea 778 38 - 5 - -
Româneşti 444 43 - I - -
Roşiori - 169 7 14 - -
Ruşeni - 58 3 5 - -
Sanislău 2417 93 2 8 - -
Sânmiclăuş 827 134 15 3 - -
Sâi 219 33 5 - - -
Socond - 3 - I - -
Soconzel 565 78 3 2 - -
335
Sol duba 730 89 li 9 - -
Someşeni 490 104 21 5 - -
Stâna - 97 12 11 - -
Mădăras 1410 121 12 2 - -
Tarna Mare - 80 2 5 - -
Târşolţ 1890 62 13 29 - -
Tătărăşti 1200 142 17 9 - -
Terebeşti - 97 11 I - -
Tiream 628 64 I 10 - -
Trip - 104 10 9 - -
Tur 805 167 10 10 - -
Turţ - 268 19 - - 13
Urziceni 112 11 I 12 - -
Valea Seacă - 168 11 11 - -
Valea Vinului - 198 10 13 - -
Vama 1102 196 18 9 - -
Vetiş - 45 3 - - -
Vezendiu - 161 17 8 - -
Viile Apei 341 9 - I - -
336
'f
'f o
E
t:o 'fo o
E o
E o
E o ...o
"'..... ;;;. ....'
o
o li) .... GI
iii
GI
"' Q.
• X o
·.:::
Q.
c:
<-
Anexa 4
Nr. Localitatea Total decese Gripă Total Gripă

crt. 1918 spaniolă decese 1919 spaniolă
1918 1919
I Valea Vinului 39 14 - 12
2 Vama - 2 - -
3 Mecenţiu - 11 - -
4 Apateu - 4 - -
5 Babţa 23 4 - -
6 Româneşti - 6 - -
7 Resighea - - - -
8 Prilog 25 15 - -
9 Potău - 9 - -
IO Portiţa - 5 - -
11 Pomi - 6 - -
12 Petea 65 29 - 2
13 Or bău - 7 - -
14 Negreşti 152 84 - -
15 Necopoi - 13 - -
16 Moişeni - 15 - -
17 Medişa - 4 - -
18 Livada - 16 - 2
19 Le lei - 5 - 2
20 Lechinţa - 14 - I
21 lstrău - 3 - -
338
22 lojib - 22 - 2
23 Hotoan - 5 - I
24 Homorodu de - 6 - -
Mijloc
25 Giungi - 23 - -
26 Ghirolt - I - 3
27 Gherţa Mare - 32 - 8
28 Ghenei 16 4 - -
29 Gereuşa 27 12 - -
30 Do măneşti 31 7 - -
31 Cuta 12 9 - -
32 Culciu Mare şi 24 12 - -
Mic
33 Corund 31 20 - -
34 Cig 36 26 - -
35 Chilia 27 11 - -
36 Certeze 75 34 - -
37 Chereuşa - 3 - -
-~
38 Cehăluţ 7 1 - -
39 Cean 21 3 - -
40 Căuaş - 28 - -
41 Cărăşeu 16 6 ·- -
42 Cămârzana 100 60 75 21
43 Călineşti Oaş 79 48 - -
44 Carei - - - -
339
45 Bot iz 42 18 16 6
46 Bor Ieşti 47 17 - -
47 Boineşti 35 16 - -
48 Blaj a 10 1 - -
49 Bi'.rsău de Sus 48 21 - -
50 Bârsău de Jos 28 10 - -
51 Bixad 60 28 - -
52 Tur 35 13 - -
53 Trip 42 24 - -
54 Târşolţ 91 58 - 13
55 Turţ - 43 - 11
56 Tarna Mare - 41 - 8
57 Silvaş 20 10 - -
58 Său ca 36 19 - -
59 Sărvăzel 14 5 - -
60 Sărăuad 22 4 - I
61 Săcăşeni 12 7 - -
62 Ruşeni şi Hrip 33 16 - 2
63 Roşiori 26 13 - 4
340
Anexa 5
A
1\1
Mo rti de gripă spaniolă 4
ţ>.
'\1-
~~
<,:,
<>-
-t--
"
..,.
~-
• intre 1-5 morti
intre 6-1 O mortl
X între 11-20 mortl
'1-'
O peste 20 morti
o
I?
ţ..
5 A ~
Anexa 6
Consilii Naţionale Române
Localitatea Data Total lntelec- Ţăra- Alţii Preşedinţi

constituirii membri tuali ni
Ady Endre 20 nov. - - - -
1918
Ambud 28nov. 1918 7 - 7 -
Andrid noiembrie - - - -
1918
Apa 10 nov. 76 3 73 - Alex. Pop
1918 (preot)
A pateu 28 nov. 7 - 6 - FI. George(
1918
Ardud 13 nov. 15 8 7 - A. Mircea
(cercual) 1918 (avocat)
Baia Mare 12 nov. - - - -
1918
Baia Mare 12 nov 1918 - - - - T. Dragoş
(cercual) (avocat)
Baia Sprie 26 dec. 1918 - - - -
Bârsău de Jos 23 nov. 21 3 18 - D. Cionca
1918
Bârsău de noiembrie - - - -
Sus 1918
Băbăsesti 22 dec. 1918 4 2 2 -
Bicău noiembrie 10 - - -
1918
Bixad 10 dec. 1918 22 3 19 - Augustin
Maxim
(egumen)
Boghiş 14 nov. 33 2 31 - G. Tămaş
1918 (ţăran)
Boineşti 16 dec. 1918 14 2 12 - Mihai Erdos
(preot)
Bol da noiembrie - - - -
1918
342
Bor Ieşti 19 nov. 27 2 25 - C. Temovan
1918 (preot)
Bot iz noiembrie - - - -
1918
Carei 18 nov. 22 9 12 I R. Marchiş
(cercual) 1918 (vicar)
Cavnic 29 dec. 1918 - - - -
Călineşti Oaş noiembrie - - - -
1918
Cămârzana noiembrie - - - -
1918
Cărăşeu 10 nov. 11 1 9 I D. Bandiciu
1918 (preot)
Căuaş noiembrie - - - -
1918
Certeze 25 nov. 15 2 12 - Petru Ilea
1918 (învătător)
Chechiş 24 nov. 10 - - -
1918
Chilia noiembrie 16 1 15 - Felician Blaga
1918 (tăran)
Chioar 5 nov. 1918 T.llieşu
(cercual) (protopop)
Chiuzbaia 23 de. 1918 - - - -
Cicârlău 25 nov. 26 I 25 -
1918
Cinghir 13 nov. 11 4 7 -
(cercual) 1918
Co rod 13 nov. - - - -
1918
Corund noiembrie - - - -
1918
Craidorolţ 11 nov. 15 2 13 - G. Stanciu
1918 (preot)
Crucişor 12 nov. 14 2 11 I G. Golya
1918 (preot)
Culciu Mare 10 nov. 6 2 4 - Ioan C. Puşcaş
1918 (preot)
Culciu Mic 11 nov. 6 - 6 - G. Culcian
343
1918 (ţăran)
Doba 17 nov. 23 1 21 I Ioan Clintoc

1918 (preot)
Do măneşti noiembrie - - - -
1918
Dumbrăviţa 24 nov. - - - -
1918
Fărcaşa 23 nov. - - - -
1918
Ferneziu 6 dec. 1918 - - - -
Firi za 15 dec. 1918 23 2 21 -
Gereuşa noiembrie 11 - - - Liviu Sălăgean
1918 (preot)
Giungi 27 nov. 18 2 16 - Gr. Sandor
1918 (ţăran)
Hal meu noiembrie - - - -

1918
Homorodu de noiembrie 15 1 13 1 A. Mihalca
Mii loc 1918 (tăran)
Hotoan (5-10) nov. - - - - C-tin Albu
1918 (învăţător)
Hrip noiembrie 9 I 8 - Nicolae
1918 Câmpian
(preot)
Iegherişte 15 nov. 12 3 9 - Ioan S.
1918 Huniade
(învăţător)
lojib noiembrie - - -
1918
Lăpuşel 21 nov. - - - -
1918
Lipău 8 nov. 1918 7 2 5 - Alex. Stan
(proprietar)
Livada noiembrie - - - -
1918
Mădăras noiembrie - - - -
1918
Măriuş 22 nov. li I 10 - Petru N astai
1918 (ţăran)
344
Medieşu 13 nov. 18 2 16 - Petru Doboşi
Aurit 1918 (preot)
Medişa noiembrie - - - -
1918
Moişeni 15 dec. 1918 15 2 13 - Petru llea
(învătător)
Necopoi 17 nov. 21 2 19 - Vasile Barbul
1918 (preot)
Negreşti 29 dec. 1918 - - - -
Oaş (cercual) 13 nov. 14 4 10 - G. Sabo
(protopop)
Păuleşti 28 nov. - - - -
1918
Petin 28 nov. - - - -
1918
Pişcari noiembrie 24 2 22 - losifMihalca
1918 (preot)
Poiana noiembrie 15 - - -
Codrului 1918
Pomi 15 nov. 27 5 22 - Petru German
1918 (preot)
Potău 17 nov. 17 3 14 - Gavril Berinde
1918 (preot)
Pri bi Ieşti noiembrie - - - -
1918
Pri log 12 ian. 1919 31 2 28 - Al. Băban
(preot)
Rac ova noiembrie 12 I li - Iuliu Tătar
1918 (preot)
Racşa 24 dec. 1918 29 2 27 - V. Erdtis
(preot)
Răteşti noiembrie - - - -
1918
Resighea nov. 1918 - - - - C. Abrudan
(preot)
Roşiori 17 nov. 9 2 7 - Pamfil Osian
1918 (preot)
Rus 24 nov. li I 10 - V. Cosma
1918 (tăran)
345
Ruşeni 7 nov. 1918 6 2 4 - N. Câmpian
(preot)
San tău noiembrie - - - -
1918
Satu Mare 13 nov. 8 4 3 I l.C.Barbul
(cercual) 1918 (avocat)
Satu Mare 13 nov. 9 4 2 3 l.C.Barbul
(oraş) 1918 (avocat)
Satu Nou de 21 nov. 16 2 14 -
Jos 1918
Săsar 16 nov. 19 I 18 -
1918
Seini 8 dec. 1918 18 8 10 -
Seini 12 dec. 1918 86 32 54 - Alexe Berinde
(cercual) (protopop)
Sol duba noiembrie - - - -
1918
Stîna noiembrie 17 - - - Ioan Boldan
1918 (tăran)
Sudu rău noiembrie - - - -
1918
Supuru de 17 nov. - - - - Petru Cupcea
Jos 1918 (protopop)
Supuru de noiembrie - - - -
Sus 1918
Şendreşti 12 ian. 1919 24 I 23 -
Şişeşti 17 nov. 15 2 13 - Andrei Pop
1918 (preot)
Şomcuta 5 nov. 1918 - - - -
Mare
(cercual)
Tăşnad 22 nov. - - - - dr.Coriolan
1918 Steer (avocat)
Tătărăşti noiembriel9 17 - - - Andrei Chilian
18 (tăran)
Tăuţii de Jos 21 nov .. 16 2 14 -
1918
Tăuţii de Sus 24 nov. 30 1 29 -
1918
346
Terebeşti noiembrie - - - -
1918
Tiream noiembrie - - - -
1918
Trip 10 nov. 15 2 13 - V. Pop
1918 (preot)
Ugocea 17 nov. - - - - I. Doboşi
(cercual) 1918 (preot)
Unguraş 24 nov. li I 10 - Grigore Fărcaş
1918 (tăran)
Unimăt noiembrie - - - -
1918
Valea 8 nov. 1918 - - - - I. D. Syilagyi
Vinului (preot)
Vama 29 dec.1918 38 2 35 I A. Dragoş
(preot)
Vetiş 9 dec. 1918 19 2 16 I Gheorghe
Macovei
(proprietar)
Vezendiu 20 nov.1918 25 I 24 - Vasile Nemeş
Viile Apei 19 dec. 1918 6 - 6 - Ioan Zab
(ţăran)
347
Anexa 7
Lista Gărzilor Naţionale Române
Localitatea Data constituirii Număr de membri Comandant

Adv Endre 20 noiembrie 1918 -
Andrid 26 noiembrie 1918 -
Apa noiembrie 1918 -
Babta noiembrie 1918 29
Baia Mare 12 nov. 300 A. Nistor
(oraş) 1918
Baia Mare 12 nov. - C. Bohăţiel
1918
Băbăseşti 22 decembrie 15
Bîrsău de Jos 23 noiembrie 1918 40 sblt. E. Cionca
Bîrsău de Sus noiembrie 1918 39
Boghis 5 nov. 1918 40 Tr. Cavasi
Boineşti 16 decembrie 12 Ioan Tarz a lui
1918 Vasiu
Bor Ieşti noiembrie 1918 50 (mixtă)
Bot iz noiembrie 1918 -
Cavnic 23 dec. 1918 11 Simion Marcu
Căuaş noiembrie 1918 -
Certeze noiembrie 1918 -
Chechiş 24 noiembrie 1918 45 plt. Vasilică Sabo
Chereuşa(mixtă) noiembrie 1918 -
Chiuzbaia 23 dec. 1918
Cicârlău 25 nov. 1918 60
Craidorolt 11 noiembrie 1918 20
Crucişor 6-7 noiembrie -
1918
Dind eşti noiembrie 1918 19 A. Negrean
Doba noiembrie 1918 -
Domăneşti noiembrie 1918 -
Dumbrăvita 23 noiembrie 1918 50
Firi za 22 decembrie -
1918
Giungi 27 noiembrie 1918 -
348
Giurtelecu noiembrie 1918 50
Hododului
Hotoan 5 noiembrie 1918 25 srg. Gh. Sălăjan
legheriste 15 noiembrie 1918 -
lojib noiembrie 1918 -
Istrău noiembrie 1918 12 plt. Iosif Paşcadi
Lipău 8 noiembrie 1918 45
Mediesu Aurit 13 noiembrie 1918 40
Necopoi 17 noiembrie 1918 18
Petea 5 noiembrie 1918 -
Pomi 15 noiembrie 1918 26 sblt. Emilian Iacob
Portita noiembrie 1918 15 sblt.G Mihalv
Potău 17 noiembrie 1918 42 George Borşe
George Filep
St. Hăpcal
Pri log 12 ianuarie 1918 28
Răteşti noiembrie 1918 -
Resighea noiembrie 1918 24 I. Fersigan
Roşiori 17 noiembrie 1918 23 Vasile Szepesi
(locotenent)
Rus 24 noiembrie 1918 10 Ştefan Timar
Ruseni 7 noiembrie 1918 22
Sanislău noiembrie 1918 21 I. Magvar
Santău noiembrie 1918 -
Satu Nou de Jos 21 noiembrie 1918 36 srg. mj. Petca Ioan
Săsar 16 noiembrie 1918 40 Gavril Lazăr
Seini 25 noiembrie 1918 18
Sînmiclăus noiembrie 1918 14 Ioan Lung
Stîna noiembrie 1918 -
Sudu rău noiembrie 1918 -
Supuru de Jos noiembrie 1918 -
Supuru de Sus noiembrie 1918 -
Şişeşti 17 noiembrie 1918 62 Ciocotişan
Nicolae
Şomcuta Mare 5 noiembrie 1918 -
Tăşnad 22 noiembrie 1918 -
Tăutii de Jos 21 noiembrie 1918 5
Tăutii de Sus 24 noiembrie 1918 40 subit.Ioan Petraş
349
Tiream noiembrie 1918 22 Vasile Lucaciu
Unguraş 24 noiembrie 1918 13 Mitru Fekete
Unimăt noiembrie 1918 -
Valea Vinului 8 noiembrie 1918 45
Vama 29 decembrie 44
1918
Vetiş(mixtă) 16 decembrie -
1918
Vezendiu noiembrie 1918 21 V. Pataki
350
Anexa 8
Delegaţi sătmăreni la Marea Adunare Naţională
I. Delegati aleşi de cercurile electorale sătmărene:

Abrudan Corneliu Resighea
Apai Mihai Medieşu Aurit
Barbul Nicolae dr. Mocira
Barbul Ilie Carol dr. Satu Mare
Bârlea Grigore Prislop
Cânta Demetriu Tăuţii de Sus
Cavaşi Traian Boghiş
Cărbunar Coriolan Moftinu Mic
Cherecheş Ioan Sânmiclăuş
Coltău Demetriu Carei
Cupşa Domiţian Tăşnad
Demian Atanasie Negreia
Doboşi Ioan dr. Hal meu
Dobrean Ioan Satu Mare
Donca Grigore Uifalău (R.U.)
Donca Vasile A maţi

Dragoş Teofil dr. Baia Mare
Filep George Santău
lndre George Vezendiu

Matei Ioan Supuru de Jos
Maxim Augustin-Arhim Bixad
Mocan Vasile Santău
Mureşan Alexandru Sătmărel
Mureşan George Culciu Mare

Mureşan Teodor Blaj a
Nagy Andrei Doba
Nilvan Aurel dr. Şomcuta Mare
Nistor Iosif Homorodu de Mijloc
351
Pintea George Solduba
Pocol Alexiu Baia Mare
Pop Iustin Gherţa Mare
Pop Sever Turţ
Pop Vasile Apa

Popa Ioan lui Nicoară Turt
Popan Vasile Lipău
Popp Cornel dr. Carei

Popp Mihai dr. Satu Mare
Pustai Vasile Său ca
Radocea George Şomcuta Mare
Roca Vasile Satu Mare
Roman Tiberiu Andrid
Rus Gheorghe Potău
SălăjanVasile Seini
Silaghi Gheorghe Silvaş
Steer Coriolan dr. Tăşnad
Şutai Iosif Sătmar
Tămaş Fane Călineşti
Tibii Ioan dr. Şomcuta Mare

Vanca Valentin ·carei
Zbona Yasi le Gherţa Mică
li. Delegaţi de drept:

Pr Berinde Alexe Seini
Pr Breban Alexandru Baia Mare
Pr Buzilă Romulus Mădăras
Pr Coroianu Demetriu San tău

Pr Cupcea Petru Supuru de Jos
Pr Demian Atanasiu Negreşti
Pr Doboşi Ioan Turţ
Vicar Marchiş Romul Carei
352
Pr Ossian Pamfil Valea Vinului
Pr Patachi Iosif Ardusat
Pr Ternovan Ioan Soconzel
.,
111. De egat1 ai Gărzi or Natwna e Române sătmărene:
Bohăţiel Coriolan dr. Baia Mare
Gele Vasile Turţ
Schiller Alexandru dr. Baia Mare

Tomoioagă Adrian Bocicău
IV. Delegati ai Reuniunilor învăţătoreşti sătmărene:

Nilvan Alexandru Şomcuta Mare.
Mureşan Teodor Blaja

Nicoară Ambrozie Carei
Raţ Ioan lstrău
V. Delegaţi din partea localităţilor:

Albu Constantin Hotoan
Alunar Demetriu Piscari
Ardelean Simion Şişeşti
Barbul Costan Pomi
Băliban Ioan Virgiliu Unimăt
Betea Jon Rac sa
Bonea Ioan Piscari
Breban Nicolae Cicârlău
Catrişcău Ioan lojib
Chiş Demetriu Mădăras
Ciobanu Vasile Silvaş
Cionghi Ioan Moftinu Mic
Ciuturas Vasile loiib
Cociş Teodor Culciu Mare
Cordoş Gheorghe Medieşu Aurit
Corodan Ioan Medieşu Aurit
Costin Vasile Giungi
Cristea Ioan Valea Vinului
Cristea Vasile Valea Vinului
353
Donca Ioan Moftinu Mic
Dragoş Aurel - Preot Vama
Erdos Gheorghe lojib
Gătină Mihai Doba
Ghergariu Leontin Terebesti
Hoban Vasile Firi za
Ileş Ioan Silvaş
Lupan Petre Fi riza
Lupşa Gheorghe llba
Marcu Simion Cavnic
Mărcuş Ioan Mădăras
Mihalca Ioan Sătmărel
Muresan Gheorghe Culciu Mare
Mureşan Pavel Firi za
Orha Ioan Ruşeni
Palcău Ioan Piscari
Pătcasiu Vasile - Preot Hotoan
Pelle Ioan - Preot Pomi
Pop Gheorghe Ruşeni
Pop Gheorghe Valea Vinului
Pop Ioan Firiza
Pop Traian Mădăras
Puşcaş Zaharia Fi riza
Ruba Ştefan Pişcari
Sălăian Gheorghe Hotoan
Sălăian Traian Hotoan
Tot Ludovic Valea Vinului
Turti George Doba
Varga Gavril Hotoan
354
...E"c "c:
o
a: ""oE
a:
c
"
iii
"
iii
.„„
o c
o
z ~
z
u;
c
o .„'E
,;, u (!)
'Î
~ •
';>
t,·
/>
~~~
d·
..:.
<
O\
J
co:
~
Qj
c
..,
<
Anex a 10
A
N
~1
ţ>.
'=>
\>- ""
~
~-
~
"
...
·<-
""' • Româ ni asasin au în perioa da

noiem brie 1918 - aprilie 1919
o ...,. Român i refugia ti, aresta tl
fi> si maltra tau în perioa da
noiem brie 1918 - aprilie 1919
:..
12. Docume11te
1918 noiembrie 13, Medieşu-Aurit. Protocolul adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român comunal Medieşu Aurit şi a Gărzii Naţionale
Române locale.
Protocol
luat la 13 Noiembrie 1918 în adunarea poporului român din Medieşu Aurit,
în cauza înfiinţării consiliului naţional şi a gardei naţionale române.
Petru Doboşi preşedintele ad-hoc cetindu-să apelul Partidului
Naţional Român din Ungaria şi Transilvania explică poporului la înţeles
după priceperea lor şi îi provoacă să înfiinţeze consiliul naţional român şi
garda, ce se hotărăşte cu una voce.
Înainte de alegere Ioan Doboşi teolog explică celor adunaţi
chemarea şi datorinţăle consiliului şi a gardei naţionale române. La care se
aleg cu una voce:
de preşedinte: Petru Doboşi preot
vicepreşed<inte>: Ioan Doboşi teolog şi Mihai Apai econom.
membri: Ioan Comiati, Ştefan Zima, Teodor Corondan <a> l<ui>
Mihai, Mihai Moldovan, Vasălică Pischiş, George Codaţ, George Sofran,
George Moldovan <a> l<ui> Pavă!, George Vezentan Mitruţ, Dumitru
Vezentan a Dochi, Teodor Husti, Gavrilă lzvoran, Dumitru Robaş,
Văsălică Pop, George Rapanloţi (?)economi.
de notar: Petru Stopeiu, cari au şi depus jurământul.
După acestea s-au înfiinţat garda naţională insinuându-se până
acuma 40 inşi cari au şi depus jurământul - între gardişti sunt doi inşi
sergenţi.
În urmă Petru Stopei învăţător cu cuvinte însufleţitoare să
adresează încă odată adunări ca pricepând însemnătatea zilelor istorice
de azi să trăiască în frăţietate şi pace reciprocă cu toate neamurile.
După aceasta să închide adunarea cântându-se imnul naţional
"Deşteaptă-te române".
D.c.m.s.
Petru Stopeiu membri verificatori:

notariu George Sofran
Ştefan Zima m.p.
357
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Consilii Naţionale Române din
comitatul Satu Mare, act nr. 9/1918, copie.
1918 noiembrie 13, Satu Mare. Proces verbal al adunării românilor din
Satu Mare şi împrejurimi, în care aceştia au hotărât să jure credinţă
C.N.R.C. de la Arad, să trăiască în bună înţelegere cu celelalte naţionalităţi,
dezlipirea parohiilor anexate cu forţa la episcopia de Hajdudorog şi
revenirea lor în cadrul episcopiilor greco-catolice de Oradea şi Gherla,
promovarea învăţământului românesc în şcolile normale şi medii,
participarea la adunarea de la Cluj, ş.a.
Proces verbal
despre mare<a> adunare poporală română ţinută în 13 noiembrie

a<nul> 1918 în sala de consultare a oraşului sătmărean.
S-a prezentat peste 100 de ţărani din jurul Sătmarului cu
inteligenţa română în frunte.
D<omnu>I dr. Ilie C. Barbul, advocat în Sătmar, ca convocatorul
adunării salută pe cei prezenţi şi deschide adunarea. În scurt face cunoscut
adunării evenimentele trecute, înfiinţarea Consiliului Naţional Român, -
activitatea consiliului acesta - o roagă adunarea să deie tot sprijinul ca
Consiliul Naţional Român să poată duce la isbândă toată voinţele lui, că
acele reprezintă idealurile neamului întreg românesc. Cere unitatea
simţirilor şi a faptelor, pace, ordine şi armonie faţă de alte popoare. O roagă
adunarea să aleagă un president pentru conducerea adunării.
Adunarea cu unanimitate alege de preşedinte pe domnul dr. Ilie
Carol Barbul advocat în Sătmar.
Urmează vorbirea domnului Tit<us> Demian, profesor la
gimnaziu<)> din Sătmar, care arată însemnătatea organizării şi explică
datorinţa şi dreptul consiliilor naţionale şi o roagă pe adunarea dacă
recunoaşte Consiliul Naţional Român de reprezenta<n>t şi for suprem a
neamului întreg românesc din ţara aceasta şi ca factor competent pentru
reprezentarea şi realizarea idealurilor neamului românesc să depună
jurământul credinţei şi supunărei.
Adunarea cu cea mai mare însufleţire jură credinţă şi fidelitate,
supunere Consiliului Naţional Român, zicând textul jurământului cu voce
înaltă, cetită de domnul protopop Romul Buzilă din Mădăras.
358
Domnul Vasiliu Roca ca social-democrat roagă adunarea să
recunoască, cât de mult a luptat partidul social-democrat pentru scurtarea
războiului, are să se organizeze sub steagul social-democraţilor.
Domnul protopop Georgiu Stanciu despre punctele lui Wilson
vorbeşte, iar domnul Ioan Puşcaş preot în Culciu Mare, despre gardele
naţionale. Căpitanul Comei Savu aseminea despre gardele naţionale.
Vasile Suta ţăran din Jidani 1, Mihaiu Getina din Dob<a> vorbeşte
contra episcopiei din Hajdudorog, cere pe baza dreptului de libertate şi
dispunere - toţi credincioşii şi parohii care cu forţa au fost legaţi de
Hajdudorog să se rupă de această dieceză şi să se reîncorporeze iar de
diecezele din trecut, cere nimicirea denumirilor de preoţi streini.
Domnul Romul Buzilă pentru susţinerea ordinei publice şi pentru
bună înţelegere cere administraţie românească.
Mai vorbesc domnul Ioan Puşcaş, Vasile Ardelean preot din Vetiş
şi apoi preşedintele roagă adunarea să aleagă consiliile cercuale pentru
cercurile administrative din Sătmar, Cingir, Oaşul, Ardud şi pentru oraşul
Sătmar.
După terminarea alegerilor preşedintele ceteşte rezultatul
alegerilor şi anume: pentru cercul Sătmar se aleg: Ioan Anderco Botiz,
Victor Anderco Odoreu, Ioan Puşcaş Culciu Mare, Georgiu Szilagyi Lipău,
Ioan Mihalca Jidani, Alexandru Stan proprietar Lipău, dr. Andreiu Doboşi
adv<ocat> şi dr. Ilie Carol Barbut advocat Sătmar.
Cercul Oaşului. Ţăranii: Grigorie Moldovan Bicsad, Vasiliu Tătar
Trip, Vamos Ion Boineşti, Nicoară Iolomiaş Târşolţ, Simeon Flore
Cămârzana, Vasile Birtoc Lechinţa, Ioan Goarş Călineşti, Mihai Stan Tur,
Ioan Ciocan Certeze şi Ioan Mare Moişeni; preoţii: Alexandru Băban
Prilog, Aurel Dragoş Vama, Gavril Szabo Bixad, Vasiliu Pop Trip.
Cercul Cing<h>ir. Ţăranii: Georgiu Turţi Dob<a>, Mihaiu Getina
Dob<a>, Georgiu Tămaş, Ioan Nagy, Alexandru Szabo Bogyhiş, Georgiu
Tămaş Uifalău , Georgiu Macoveiu Vetiş; preoţii: Vasile Ardelean Vetiş,
2
Iuliu Pop Csegold, Demetriu Pop Boghiş şi învăţătorul Anania Măgdaş din
Boghiş.
Cercul Ardud. Ţăranii: Ioan Mărcuş, Andreiu Silaghi Mădăras,
Ioan Ardelean Dorolţ 3 , Dimitrie Nicoară Tătărăşti, Teodor Pintea
Necopoiu, Vasiliu Mihalca Homorodul de Mijloc, preoţii: Romul Buzilă
Mădăras, Georgiu Stanciu Dorolţ, Vasile Barbut Necopoi, Ioan Sugian
1
Sătmărel.
'Localitate azi în Ungaria.
1
CraidorolJ.
359
Medişa, Ioan Ternoveanu Soconzel, Cornel Gitta Tătăreşti, Ioachim Gorgar
Terebeşti, dr. Augustin Mircea adv<ocat> Ardud, Georgiu Caiţa ţăran în
Giungiu.
Pentru oraşul Sătmar: dr. Ilie C. Barbul adv<ocat>, Iosif Suta
motor-tehnic, Iosif Banc, Ioan Dosan, Vasiliu Roca, dr. Traian Erdelyi, dr.
Silviu Pop din Sătmar, Georgiu Pop şi Ioan Voszel din Viile Sătmarului.
Rezoluţie.
I. Recunoaşte pe Consiliul Naţional Român Central din Arad, ca
reprezentantul suprem a Românilor din Ungaria şi Transilvania şi se
supune cu obedienţă hotărârilor şi ordinaţiunilor aduse de el.
2. Voieşte bună înţelegere cu toate naţionalităţile din ţara
Ungurească, doreşte susţinerea ordinei publice şi pentru ajungerea scopului
acesta hotărăşte formarea consiliilor rurale, gardelor naţionale şi tot odată
cere administraţie românească.
3. Hotărăşte cu cea mai mare însufleţire, că toate comunele
eclesiastice, cari au fost smulse din di<e>ceza Orăzii şi Gherlei contra
voinţelor credincioşilor în mod ilegal şi brusc, să fi<e> reîncorporate iar Ia
diecezele din trecut, opreşte preoţilor orice contact cu episcopul de la
Hajdudorog 1, cere respective declară de nevalabil denumirea preoţilor Paul
Gonczy din Sătmar, Bela Alicsăk din Curtuiuş şi Ioan Kozma din Pete<a>
în parohii româneşti, fiindcă respectiv<ii> preoţi nu sunt de origine română
şi îl încredinţează pe arhidiaconul Romul Marchiş din Carei să aducă toate
acestea Ia cunoştinţa episcopului din Hajdudorog şi Nunci<a>turei din
Viena şi Episcopului din Oradea Mare şi Gherla şi <îl> concrede până la
reîncorporare cu administrarea parohiilor rupte chiar cu jurisdicţiune.
4. Pe baza dreptului de învăţământ liber pretinde ca în toate şcolile
normale, medii, limba de propunere să fie cea românească în părţile locuite
de români şi să fie toate socotite susţinute de stat.
5. Pentru libera dispunere a sorţii sale, adunarea cere
conchiemarea tuturor românilor la o mare adunare în Cluj.
Adunarea mai hotărăşte recercarea direcţiunei gimnaziului catolic
din Sătmar pentru ca religiunea elevilor români să fie propusă în limba
românească şi pentru estracearea salarului restant a domnului prof<esor>
Titu Demian.
1
Episcopia greco-catolică maghiară de Hajdudorog, creată în anul 1912 prin bula papală
"Christifideles graeci" a urmărit scopul politic al guvemantilor maghiari de la Budapesta de a
dcznationaliza prin intermediul bisericii populatia română din această parte a tării. Din cele 46
de parohii româneşti încorporate cu forţa la această episcopie 24 au fost din actualuljudet Satu
Mare.
360
Adunarea se termină cu Imnul naţional "Deşteaptă-te Române".
Dat ca mai sus.

Dr. Ilie C. Barbu(
preşedintele adunării
comitatul Satu Mare, act nr. I 0/1918. copie. Publicat în Lupta românilor
din judeţul Satu Mare„., p. 468-470
1918 noiembrie 14, Carei. Apel semnat de Romul Marchiş din Carei, prin
care se convoacă adunarea de constituire a Consiliului Naţional Român
cercual Carei şi a Gărzii Naţionale Române.
Fraţilor!
Constituindu-se în comitatul nostru în 12 1.c. în Baia Mare

Consiliul Naţional Comitatens Român şi Consiliul Militar Român, precum
şi consiliile cercuale, din cercurile locuite de români din tot comitatul; a
mai rămas de a continua această constituire în cercul Carăii Mari împreună
cu consiliile comunale române din acest cerc.
Ca să putem efeptui acest lucru mare şi important şi în părţile
noastre de la margini asemenea locuite de români, din consfătuirea locală,
vă rog cu toată căldura şi iubirea de neam, să binevoiţi în număr cât de
impozant a participa necondiţionat la marea adunare de constituire, care se
va ţinea în oraşul Carăi Mari în 18 novembre a.c. luni la orele 112 11 în
sala cea mare de consultare a oraşului.
Comunele române din acest cerc, necondiţionat să fie în număr cât
de mare reprezentate, ca din fiecare comună, să putem atunci constitui
consiliul comunal român şi a gardei naţionale române, despre ce va fi bine,
să aveţi deja înainte consfătuire prealabilă acasă, venind la adunare cu
lucrul gata.
Datorinţa pentru libertatea neamului nostru pe toţi ne cheamă!
Carăi-Mari, la 14 novembre 1918.
Romul Marchiş
arhidiacon
361
Binevoiţi a publica aceasta şi în biserică.
Muzeul judeţean Satu Mare, colecţia Mişcarea naţională a românilor

sătmăreni, neinv., formular tipărit, f. I.
1918 noiembrie 15, Pomi. Procesul verbal al adunării de const1tu1re a

Consiliului Naţional Român comunal Pomi şi a Gărzii Naţionale Române
locale.
Copie.
Comuna rurală: Pomi (Remetemez6)
Cercul pretorial Seini
Proces - verbal
luat în adunarea generală a locuitorilor români din comuna rurală Pomi
(Remetemez6) ţinută la 15 novembrie st.n. 1918.
Convocatorul adunării dl. Petru German presidează această
adunare şi publică, că în urma concluziilor Consiliului Naţional Român
Central (C.N.R.C.), în 12 a curentei s-a constituit Consiliul Naţional
Român Comitatens pe teritoriul comitatului Sătmar şi tot atunci s-au
constituit comitetele cercuale cu însărcinarea, să înfiinţeze, în toate
comunele comitatului locuite de români, secţii comunale ale Consiliului
Naţional Român Comitatens (C.N.R.Com.) afiliat C.N.R.C.
Baza, pe care stau toţi locuitorii români din această comună sunt
principiile determinate şi fixate în "declaraţia" C.N.R.C. aduse la
cunoştinţa lumii în şedinţa camerii din Budapesta în 18 octombrie a.c., care
s-a citit şi în această adunare.
Preşedintele expune adunării de azi, că Consiliul Naţional Român
nu este subordonat consiliului naţional maghiar, ci este organizaţie
echivalentă românească.
Deci tratativele nu se pot face fuzionând aceste două organizaţii, ci
discutând ca părţi independente şi colaborând prin intermedierea membrilor
exmişi.
În timpul, care va trece până la congresul de pace trebuie să fim cu
cea mai mare băgare de seamă, să nu se ivească tulburări, brutalităţi (jaf,
omor) în contra cetăţenilor ne-români, fiindcă prin susţinerea strictei ordine
punem temeliile viitorului fericit, în linişte, fără tulburări, cu demnitatea
362
unui popor conştient de sine; prin păstrarea ordinei ne manifestăm că
suntem vrednici de deplina libertate naţională.
Adunarea generală înţelegând bine cele expuse de dl. preşedinte
decide cu unanimitate constituirea Consiliului Naţional Român în această
comună şi alege în Consiliul Naţional Român:
de preşedinte pe dl. Petru German
de vicepreşedinte pe dl. Gavril Barbul şi Ioan Pelle
de notar pe dl. Vasile Stefşi Mihail (Gătina)
iar de delegaţi ai Consiliului Naţional Român pe
următorii locuitori români din comună:
Petru German m.p. preşedinte Mic Nuţ m.p.
Gavril Barbul m.p. preşedinte Barbur Lică a lui Nicoară m.p.
Vasile Stefm.p. notar Nastai Tîle m.p.
Emilian Jacob m.p. cdt. gărzii Barbur Gavriil m.p.
Micăuş Nuţu m.p. StefGeorge m.p.
Barbur Lică m.p. Gyorgyisor Toader m.p.
Barbur Ioan m.p. Ioan Barbur m.p.
Vasiliu Bărbuş m.p. Vida Lică a lui Gavrilă m.p.
George David m.p. Barbur Dimitrie m.p.
Băban Andrei m.p. Vida Lică a lui Gavrilă m.p.
Cosma George m.p. Ioan Pelle m.p.
Barbu Dimitrie m.p. Băban Ioan m.p.
Groza Nuţu m.p. Mihail German m.p.
Adunarea generală pentru asigurarea ordinei în comună decide
constituirea Gărzii Naţionale Române, care socotind 5 % după numărul
locuitorilor din comună constă din 26 gardişti, intrând în Garda Naţională
Română următorii locuitori din comuna Pomi:
Emil ian Jacob comandant m.p. George Barbur m.p.
Ioan Vida m.p. Barbur Dimitrie m.p.
Duncă Nuţiu m.p. Ioan Stefm.p.
Oşan Ilie m.p. Vasiliu Stefm.p.
Nastai Toader m.p. Sandro George m.p.
Robotin Gavrilă m.p. Ioan Oşan m.p.
Castan Miclăuş m.p. George Moldovan m.p.
Dimitrie Barbur m.p. George Câncian m.p.
George Barbur I m.p. Vasiliu Roatiş m.p.
George Barbur li m.p. Ilie Câncian m.p.
George Stef m.p. Ioan Varga m.p.
Oşan Castan m.p. George Drăgan m.p.
Drăgan Nuţ m.p. Gavriil Moldovan m.p.
363
Garda are comanda în limba română şi poartă pe chipiu insigna
<cu> tricolorul românesc.
După aceste constituiri, în frunte cu preşedintele Consiliului
Naţional Român, Garda Naţională Română şi toţi românii coadunaţi în
această adunare au depus jurământul de credinţă cu textul următor:
"Eu jur credinţă şi alipire către Sfatul Român şi că totdeauna voi
asculta numai poruncile Consiliului Naţional Român. Dumnezeu aşa să-mi
ajute".
Preşedintele adunării provoacă pe toţi cei prezenţi, să se reîntoarcă
în ordine, ferindu-se de orice tulburări la vetrele lor şi închide adunarea
generală a românilor.
Petru German m.p. Vasile Stefm.p.

preşedinte notar
Pentru autencitatea copiei

Vasile Stef
notarul consiliului
Arh. Naţ. Dir. jud. Maramureş, fond Consiliul Naţional Român cercual
Seini, act nr. 4/1918, copie.
1918 noiembrie 17, Necopoi. Procesul verbal al adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român comunal Necopoi şi a Gărzii Naţionale
Române locale.
Comuna rurală Necopoi Cercul pretorial Ardud
Proces-verbal
luat în adunarea generală a locuitorilor români din comuna rurală Necopoi
ţinută la 17 novembrie st.n. 1918.
Convocatorul adunării domnul Vasile Barbul prezidează această
adunare şi publică, că în urma concluzelor Consiliului Naţional Român
Central (C.N.R.C.) în a 12 a curentei s-a constituit Consiliul Naţional
Român Comitatens pe teritoriul comitatului Sătmar şi tot atunci au
constituit comite<te>le cercuale cu însărcinarea să înfiinţeze în toate
364
comunele comitalului locuite de români secţii comunale ale Consiliului
Naţional Român comitatens (C.N.R.Com.) afiliat C.N.R.C.
Baza pe care stau toţi locuitorii români din această comună sunt
principiile determinate şi fix<ate> în "declaraţia" C.N.R.C. adusă la
cunoştinţa lumei în şedinţa Camerei din Budapesta în 18 oct<ombrie> a.c.,
care s-a cetit şi în această adunare.
Preşedintele spune adunării de azi că Consiliul Naţional Român nu
este subordonat Consiliului Naţional M<a>ghiar, ci este organizaţie
discutând ca părţi independente şi cooperând prin intermedierea membrilor
ex mi şi.
În timpul, care va trece până la congresul de pace, trebuie să fim
cu cea mai mare băgare de seamă să nu se înceapă tulburări, brutalităţi (jaf,
omor) în contra concetăţenilor ne-români, fiindcă prin susţinerea strictei
ordine putem pune temeliile viitorului fericit, în linişte fără tulburări, cu
demnitatea unei popor conşti<e>n<t> de sine; prin păstrarea ordinei ne
manifestăm, că suntem vrednici pentru deplina libertate naţională.
Adunarea generală înţelegând bine cele spuse de domnul
preşedinte - decide cu unanimitate constituirea Consiliului Naţional Român
în această comună şi alege în Consiliul Naţional Român:
de preşedinte pe domnul Vasile Barbul
de vicepreşedinte pe domnul Vasile Pop a lui Simion
de notar pe domnul Vasile Pop a lui Ioan
iar de delegaţi ai Consiliului Naţional Român pe următorii locuitori români
din comună: Dimitriu Nicoară, Vasile Domuţiu a Anei, Georgiu Meszaros,
Ioan Bala, Teodor Pintea, Vasile Meszaros a lui Huton, Gavril Oşan,
Georgiu Pop a lui Liei, Vasile Bale, laszter Ştefan, Vasile Sierban, Ioan
Domuţiu a Giurci, Demetriu Licet (?), Vasile Dan, Andreiu Bale, Vasile
Pintea, Francisc Boroş, Iosif ( ... )1.
constituirea Gardei Naţionale Române, care socotind 5 % după numărul
locuitorilor români constă din 18 gardişti-intraţ în Garda Naţională
Română următorii locuitori din comuna Necopoiu: Avram Iancu, Georgiu
Pintea, Georgiu Dragomir,· Vasile Oşan, Vasile Pop a lui Simion, Ioan
Sandor, Andrei Pop, Ioan Blaga, Ioan Kirilla, Vasile Mesaroş, Andreiu
Ioan Bala, Georgiu Rentea, Nicolau Pop, Vasile Danu, Andreiu Bale,
Mesaroş Vasile Huton, Michail Huton.
1
Nume ilizibil.
365
Garda are comanda în limba română şi poartă pe chipiu insigna cu
treiculorul român. Comanda Gardei Naţionale Române se concrede
românului( .... .)'.
După aceste constituiri în frunte cu presidentul Consiliului
această adunare au depus jurământul de credinţă cu textul următor:
asculta şi numai poruncile Consiliului Naţional Român - Dumnezeu aşa
să-mi ajute".
Preşedintele adunării provoacă pe toţi cei prezenţi să se reîntoarcă
în ordine şi ferindu-se de orice tulburări la vetrele lor, şi închide adunarea
Dat ca mai sus.
Vasile Barbu( Vasile Pop

preşedinte notar
comitatul Satu Mare, act nr. 13/1918, copie. Publicat în D. Radosav, V.
Ciubotă, op. cit., p.162-164
1918 noiembrie 17, Roşiori. Procesul verbal al adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român comunal Roşiori şi a Gărzii Naţionale Române
locale.
Comuna rurală Vâşmort •

2
Cercul pretorial Seini.
Proces-verbal
luat în adunarea generală a locuitorilor români din comuna rurală Vâşmort,
ţinută la 17 noiembrie st.n. 1918.
Convocatorul adunării domnul Pamfiliu Ossian prezidează această
adunare şi publică, că în urma concluziilor Consiliului Naţional Român
Central (C.N.R.C.), în 12 a curentei s-a constituit Consiliul Naţional
Român comitatens pe teritoriul comitatului Sătmar, şi tot atunci s-au
constituit comitetele cercuale cu însărcinarea, să înfiinţeze în toate
Lipsă in text.
1
'Roşiori.
366
comunele comitatului locuite de români, secţii comunale ale Consiliului
Naţional Român comitatens (C.N.R. corn.) afiliat C.N.R.C.
Baza, pe care stau toţi locuitorii români din această comună sunt
principiile determinate şi fixate în "declaraţia" C.N.R.C. aduse la
cunoştinţa lumii în şedinţa camerii din Budapesta în 18 octombrie a.c„ care
s-a citit şi în această adunare.
Preşedintele expune adunării de azi, că Consiliul Naţional Român
nu este subordonat Consiliului Naţional Maghiar, ci este organizaţie
discutând ca părţi independente şi colaborând prin intermedierea membrilor
exmişi.
În timpul care va trece până la congresul de pace, trebuie să fim cu
cea mai mare băgare de seamă, să nu se ivească tulburări, brutalităţi (jaf,
omor) în contra concetăţenilor ne-români, fiindcă prin susţinerea strictei
ordine punem temeliile viitorului fericit în linişte, fără tulburări, cu
demnitatea unui popor conştient de sine; prin păstrarea ordinei ne
manifestăm, că suntem vrednici de deplina libertate naţională.
Adunarea generală înţelegând bine cele expuse de domnul
preşedinte decide cu unanimitate constituirea Consiliului Naţional Român
în această comună şi alege în Consiliul Naţional Român:
de preşedinte pe domnul Pamfiliu Ossian
de vicepreşedinte pe domnul Ioan Szabo
de notar pe domnul Vasilie Roatiş
iar de delegaţi ai Consiliului Naţional Român pe următorii locuitori români
din comună: Vasiliu Bran <a> lui Georgie, Ioan Bretan, Ioan Pop, Ioan
Bran a Nuţului, Georgie Gitta, Vasilie Roatiş a <lui> Vas<ile>.
constituirea Gărzii Naţionale Române, care socotind 5 % după numărul
locuitorilor români din comună constă din 23 gardişti, intrând în Garda
Naţională Română următorii locuitori români din comună: Georgiu Fagi,
Vasiliu Roatiş, Vasiliu Manţa, Georgiu Laza, Ioan Szabo <a> Nuţului,
Georgiu Manţa, Ioan Daraban, lrimie Nistor, Georgiu Gitta a lui Georgie
Grigi, Nuţ Manţa a Nuţului, Alexa Grumaz, Ioan Bode, Ioan Bran a Grigi,
Mitru Boitor a Mitrului, Nuţ Toma, Vasiliu Manţa, Georgiu German, Nuţ
Nistor, Georgiu Szabo a Nuţului, Mihaiu Polgar, Georgiu Bran a Nuţului,
Vasiliu Borşe.
<cu> tricolorul românesc.
367
Comanda Gărzii Naţionale Române se concrede românului Vasiliu
Szepesi locotenent.
După aceste constituiri, în frunte cu preşedintele Consiliului
această adunare au depus jurământul de credinţă cu textul unnător:
asculta poruncile Consiliului Naţional Român - Dumnezeu aşa să-mi
ajute".
Preşedintele adunării provoacă pe toţi cei prezenţi, să se reîntoarcă
în ordine, ferindu-se de orice tulburări la vetrele lor şi încheie adunarea
Dat ca mai sus.
Pamfiliu Ossian Vasiliu Roatiş

preşedinte notar
Seini, act nr. 8/1918, original.
1918 noiembrie 18, Boghiş. Adresa preotului greco-catolic Demetriu Pop

către episcopul de Hajdudorog în care îi comunică faptul că românii din
comună doresc să-şi ţină sărbătorile după calendarul iulian şi că se
consideră dezlipiţi din cadrul episcopiei greco-catolice maghiare de
Hajdudorog.
No. 55-1918
Melt6sagos Fotisztelendo Pilspok Ur!

Kegyelmes Atyam.
Mely alazat es fiui h6dolattal ertesitem Melt6sagos Pilspok

Kegyelmes Atyamat, hogy a csengerbagosi gor<og>-kath<olikus> egyhăz
hivei, november 15-iki kozgyiilesi egyhangulati hatarozattal ertesitesemre
adtak kenyszeritik, hogy ilnnepeiket ezutan a regi Julian naptar szerint
hirdessem ki es tartsam meg s hogymint a Hajdudorogi foegyhăzmegyetol
kikapcsolva tekintessek.
Kezeit cs6kolva: legalazatosabb fia
368
Papp Demeter
parochus
Csengerbagos 1918 nov<ember> 18
(Pe verso: f.2:)
Melt6săgos Fotisztelendo
Mikl6sy Istvan
gor<og>-kath<olikus> Piispok Umak
Nyiregyhăza

sătmăreni, neinv, orig., I. maghiară, f. 1-2. Publicat în V. Ciubotă, op. cit„
p.79-80
Nr. 55-1918
Preailustre şi reverendisime domnule episcop!

Părinte milostiv.
Cu profundă supunere şi devotament filial comunic preailustrului

episcop, milostivul meu părinte, că credincioşii greco-catolici ai bisericii
din Boghiş mi-au adus la cunoştinţă hotărârea adoptată cu unanimitate în
adunarea generală din 15 noiembrie şi mă silesc ca de acum înainte să
anunţ şi să ţin sărbătorile după vechiul calendar iulian, ca şi faptul de a fi
consideraţi ca desfăcuţi din dieceza de Hajdudorog.
Boghiş, 1918 noiembrie 18.
Sărutându-vă mâinile:
cel mai umil fiu
Demetri u Pop
paroh
<Pe verso f. 2:>

Preailustrului şi reverendisimului domn
Miklossy Istvan
episcop greco-catolic
Nyiregyhăza
369
1918 noiembrie 20, Vezendiu. Hotărârea Consiliului Naţional Român
comunal din Vezendiu privind destituirea preotului Nicolae Bota din cauza
comportării sale necorespunzătoare în timpul războiului.
Copie.
Protocol
luat în adunarea Consiliului Naţional Român comunal ţinută în 20
novembrie 1918 st.n. în casa comunală din loc.
De faţă: Vasiliu Nemeş preşedinte

Ludovic Tyer v<ice>preşedinte
Georgiu Vereş notar-casar
Delegaţi: Gheorghe F. Indre, Dimitrie Indre, Ioan lndre, Georgiu Pteancu,
Ioan Pilea, Dim<itrie> Pridea tân<ărul>, Dimitrie Pridea bătr<ânul>,
Dim<itrie> Candrea, Dim<itrie> Fejer, Iosif Sfura a lui Gheorghe, Georgiu
Nagy, Nicolau Silagyi, Georgiu Fejer, Ioan Pataki, Dim<itrie> Bâte,
George Chirilă, Dim<itrie> Fejer tân<ărul>, Dim<itrie> Erdei, Georgiu
Szilăgyi, Vasiliu Podină, Dim<itrie> Sfura şi lenoşel Candrea.
Strămutarea preotului.
Preşedintele face cunoscut adunării că mai mulţi poporeni 1-a rugat că
pe d<omnu>I părinte Botta considerând maltratările ce le-a făcut faţă <de>
poporul sub durata războiului, să se roage ca în decurs de I (una) lună să se
depărteze din oficiu. Adunarea cu unanimitate de vot hotărăşte, că dacă în
acela termin nu părăseşte oficiul îl vor muta cu forţa din casa parohială.
Pentru verificarea protocolului se aleg Georgiu Nagy şi Georgiu F. lndre.
D.c.m.s.
Vasiliu Nemeş G. Vereş

preşedinte
m.p. notar m.p.
Georgiu Nagy m.p. Georgiu F. Indre m.p.
Pentru verificarea copiei:

Ludovic Tyer
Prigye Dim<itrie>
Muzeul judeţean Sau Mare, colecţia Mişcarea naţională a românilor

sătmăreni, neinv, copie, f. I.
370
1918 noiembrie 22, Sătmărel. Adresă a lui Ioan Mihalca, parohul din
Sătmărel, prin care comunică arhidiaconului Romul Marchiş hotărârile
adoptate în adunarea generală extraordinară ţinută la 21 noiembrie 1918.
229-1918 Oficiul parohial gr. cat. din Gidani
Magnificului şi reverendissimului domn Romul Marchiş

arhidiacon gr. cat. al comitatului Sătmar în Carei.
Am onoarea a vă relaţiona cu toată sinceritatea, că în cauza

reintroducerii calendarului iulian, în 21 l<una> c<urentă> am ţinut
adunarea generală extraordinară, în care s-au adus aceste deciziuni:
"Adunarea în unanimitate decide: a) Poporul numai calendarul cel vechi
voieşte a-l ţine, iar cel nou de fel nu. b) Matricolele toate numai în limba
română să se conducă, asemenea şi corespondenţa oficioasă. c) La
episcopul de Hajdudorog să i se dea de ştire, că mai mult nu suntem supuşii
lui, şi că la orice întrebare a lui să nu i se răspundă din partea poporului, că
nu mai avem legătură cu el. d) De azi înainte, parohia de Gidani nu se ţine
de Dorog, ci doreşte anexarea iarăşi de dieceza mamă de Oradea Mare".
Acestea să se notifice episcopiei de Dorog.
Tot în această adunare, Petru Ignat, care a vorbit în 13 l<una>
c<urentă> în adunarea din Sătmar, a declarat că îşi retrage vorbele "că
domnul părinte din Gidani ne-a vândut la Dorog", le reprobează şi s-a rugat
de iertare, şi de preot şi de întregul popor din Gidani. I s-au iertat vorbele
zise, vătămătoare, dar retrase.
Gidani la 22 noiembrie 1918
Ioan Mihalca
paroh

sătmăreni, neinv, orig., f. I. Publicat în lupta românilor din judeţul Satu
Mare ... , p. 476-477
1918 noiembrie 26, Andrid. Raportul preotului Graţian Matei,

preşedintele Consiliului Naţional Român local din Andrid, către vicarul
Romul Marchiş, privind unele neajunsuri din comună, solicitând înfiinţarea
de urgenţă a Gărzii Naţionale Române şi dotarea ei materială pentru a se
putea asigura ordinea şi liniştea în localitate.
371
36-1918
O<ficiul> par<ohial> gr<eco> cat<olic> rom<ân>
Andrid
Rev<erendissime> d<omnule> vicar!
Cu toată onoarea aduc la cunoştinţă, că în comuna Andrid s-a

înfiinţat Consiliul Naţional Român local şi s-a conscris miliţia naţională,
depunând cu toţii jurământul după schema de la Blaj.
Protocolul aici îl aclud.
Totodată aduc la cunoştinţă dorinţa şi căinţele consiliului naţional
român local în următoarele:
I. Poporul român din loc doreşte alegere şi prevedere urgentă cu
arme a gărzii române din loc.
2. Deoarece antistia comunală şicanează locuitorii români
neîncetat cu aceea, că ajutor pentru ostaşi şi bucate să ceară românii de la
consiliul român şi nu de la cel maghiar - doresc ca să se ceară pentru
dânşii, ca bucatele şi ajutorul precum şi petrol şi zahăr să se pună la
dispoziţia consiliului local separat care apoi va distribui fiecărui român
după dreptate.
3. Doresc ca poporul român din Andrid să-şi poată împlini
dorinţele sale paşnice, a sărbători şi a ţine petreceri fără supravegherea
antistiei, căci şi acum, ţinând petrecere pentru scopul consiliului în sala
şcolii, un gardist maghiar, ceva Szekeres, în sala şcolii între mulţime a
puşcat de 3 ori, zicând că el e trimis din Sătmar cu 40 de oameni să facă
ordine - ceea ce nu corespunde adevărului, căci respectivul este din Andrid
şi este gardist maghiar local şi nici vorbă nu a fost de 40 de oameni. Cu
această faptă au voit numai să aţâţe poporul român, care îşi petrecea în
pace, în sala şcolii române.
Poporul român îi este teamă, că dacă nu se va înfiinţa urgent garda
română şi dacă nu se va provede cu arme - eventual poate să devină mai
rău.
4. Aici aclud chitanţa despre congruă, căci de la episcop nu
primim, ci vă rugăm a cere, la locul competent, să fie pusă congrua noastră
la dispoziţia rev<erendissimului> domn vicar spre manuare •
1
Vă rog ca toate aceste căinţe să fie arătate la forul competent spre

îndreptare.
Andrid la 26 noiembrie 1918
1
Distribuire.
372
Graţian Matei
paroh şi preşedinte
al C.N. Român local

sătmăreni, neinv, orig., f. I. Publicat în lupta românilor din judeţul Satu
Mare ... , p. 485-486.
1918 noiembrie 29, Seini. Protocolul adunării populare a cercului electoral

Seini pentru alegerea Consiliului Naţional Român cercual.
Protocol.
Luat în Seini la 29 nov<embrie>/12 dec<embrie> 1918 cu

ocaziunea adunării poporale conchemată, ţinută pentru alegerea
"Consiliului Naţional Român cercual".
I. M<ult> o<noratul> domn Alexiu Berinde paroh local deschide
adunarea făcând cunoscută prin o vorbire potrivită scopului pentru care s-a
conchemat adunarea.
2. Apoi ia cuvântul o<noratul> d<omn> Vasile Pop, profesor, care
între vorbirile însufleţitoare, după ce face cunoscute suferinţele poporului
român de sub fostele stăpâniri străine, arată însemnătatea unirei popoarelor
de un neam şi mai cu seamă a tuturor românilor într-un mare stat
independent numit România Mare.
La terminarea vorbirei se face propunerea membrilor a Consiliului
Naţional Român cercual din partea comunelor şi se aleg de membri:
Din Seini: Alexiu Berinde paroh, dr. Artemie Caba avocat,
George Achim dir<ector> de bancă, dr. Comei Curtuţiu, dr. Demetriu
Crăciun avocat, dr. Vasile Sălăjan av<ocat>, George Basca casar, Paul
Cherecl. :ş docinte, Dumitru Bărbuş a lui Dumitru şi Vasile Achim.
Din Apa: Alexandru Pop paroh, Vasile Onaca, George Paşca,
Vasile Marişca, Vasile Pomian, VasileCherecheş şi Florian Rentea.
Din Medieşul-Aurit: Petru Doboşi paroh, Petru Steopei docinte,
Dumitru Vezentan, Mihail Moldovan, Mihail Apai.
373
Din Samoştelec 1 : Tit Berinde preot, Vasile Bălan docinte, Nuţ
Băban, Dumitru Barbul, Nuţ Barbul, George Barbul, Gavril Barbul.
Din Borleşti: Coriolan Temovan paroh, Ioan Delean docinte,
Grigore Băinţan, Simeon Glodan, Gregoriu Miclăuş a lui George.
Din Borhid 2 : Ioan B. Silaghi paroh, Vasile Cristea, Ioan Bălaş şi
Nicolae Crăciun.
Din Valosut3: George Golea paroh, Paul Golea, George Golea,
Iosif Nistor docinte.
Din Măriuş: George Nicoară docinte, Ambrozie Boitor şi Vasile
Boca.
Din llba: Simeon Anderco protopop, George Danciu, Petru
Danciu şi Ioan Palfi.
Din Săbişa: George Săpunar, Nuţ Danciu şi Ştefan Fericean.
Din Gărbediu 4 : Ioan Huzău, Andrei Corodan şi Ioan Ban.
Din Potău: Gavril Berinde paroh, George Rusu, Vasile Filep şi
Vasile Ferenţiu.
Din Văsmort 5 : Pamfil Osian protopop, George Gitta, Vasile
Roatiş, Ioan Sabo.
Din lojib: Ioan Silaghi paroh, Ioan Batiu docinte şi Vasile
Ciuturaş.
Din Viile-Apei: Ioan Zoab, George Miclea, Florian Miclea şi
George Bondis.
Din Cicîriău: Nicolae Breban paroh, Teofil Oancea şi Teodor
Robaş.
Din Mănăştur: Vasile Georea docinte.
Din Buşac: Alexandru Brîncoveanu paroh, Ioan Terebeşi docinte
şi Dimitru Bondea.
Din Popbicău 6 : Izidor Silaghi paroh, Ioan Silaghi tânărul jude
com<unal>, Ştefan Chindriş.
Din legherişte: Ioan Huneade docinte, Ioan Ardelean, George
Ionuţ.
3. După ce întreaga adunare şi consiliul ales pune făgăduinţă
solemnă, că vor fi credincioşi şi ascultători Marelui Sfat Naţional Român
Someşeni.
1
' Valea Vinului.

Crucişor.
1
' Româneşti.
'Roşiori.
'' Oicău.
374
exclamă cuvintele "Trăiască România Mare" şi citind Imnul naţional
român, poporul se depărtă şi adunarea se închide.
4. Consiliul ales imediat se constituie în modul următor:
Preşedinte: Alexiu Berinde paroh
Vicepreşedinţi: dr. Artemiu Caba av<ocat> şi
Tit Berinde preot
Notar: dr. Demetriu Crăciun avocat
Vicenotar: Paul Cherecheş docinte
Casar: Dumitru Bărbuş a lui Dumitru
5. Consiliul constituit la propunerea m<ult> o<noratului> d<omn>
Al. Berinde preşedinte, primeşte ca în toate afacerile şi atingerile
consiliului cu forurile străine atât verbal cât şi în scris să se folosească de
limba română. Adunarea primeşte unanim.
6. Preşedintele propune să se aleagă o comisie care să comunice
fostului propretore dr. Ioan Komoroczy dorinţa consiliului cercual să-şi
reocupe postul, întrerupt prin concediu. Se primeşte şi se aleg în comisie:
dr. A. Caba vicepreşedinte, dr. D. Crăciun notar şi Coriolan Temovean.
Nefiind alte obiecte de pertractat, şedinţa se închide cântându-se
"Trăiască România Mare cu Bucovina şi Ardeal".
Dat ca mai sus.
dr. A. Kaba dr. D. Crăciun

vicepreşedinte notar
comitatul Satu Mare, act nr. 24/1918, copie, f. I.
1918 noiembrie 27, Giungi. Adresă a oficiului parohial din Giungi către
protopopiatul Supur în care informează că la Marea Adunare Naţională de
la Alba Iulia va merge învăţătorul satului.
29/1918 De la of<iciul> par<ohial> de Giungi.
Veneratului of<iciu> prot<opopesc> Supur.
Vă trimit cuita alăturată pentru întărire. În îndrumarea de la

ordinariat despre asta nu e vorba. Şi eu am umblat Ardudul calea mânzului.
Arătarea despre şcoală o am trimis la Acâş căci a fost urgentă, poşta e
375
Geres 1• Sfatul naţional şi garda se înfiinţează aici, la Alba Iulia merge
învăţătorut2.
Giungi la 27 nov<embrie> 1918
cu stimă
Vasile Tămaş
preot
<pe verso:>
Sosit 27/XI 1918. 257/1918.

sătmăreni, neinv, orig., f. I.
1918 noiembrie 28, Certeze. Raport tr1m1s lui Ilie Carol Barbut,
preşedintele Consiliului Naţional Român Satu Mare, privind constituirea
Consiliului Naţional Român comunal Certeze precum şi alte probleme ce
necesită rezolvare.
D<omnu>lui Carol Ilie Barbut

president al Comitetului Naţional Român sătmărean
în Sătmar
Am onoarea a vă invita cum că Comitetul Naţional Român din

comuna noastră s-a constituit în 25 noembrie a.c. sub presidarea mea fiind
de faţă 500 de oameni din loc şi de la Huta.
Cu bucurie constat că către noi s-au alăturat şi slovacii de la Huta.
Comitetul constă din 15 membri.
Protocolul adunării îl trimit părintelui Sabo în copie, deoarece
3
originalul trebuie să-l păstrez fiindcă conţine unele lucruri ce să ţin de

comuna noastră şi atinge mişieliile lui Gajaci •
4
S-a decis prin popor că notariul momentan să se absolve de la

postul său despre ce acuma avizez pretorele.
Ghirişa.
1
2
Esle vorba de Vasile Costin.
1
Preo1ul Gavril Sabo din Bicsad.
4
Notarul comunei.
376
La vicecomite telegrafic am făcut aretare, acuma aştept răspuns.
Judele şi
subjudele a depus jurământ pentru noi adeca înaintea Comitetului
Naţional Român.
Pentru susţinerea ordinei şi liniştea în comună am ales 6 străji de
noapte cu plată pentru Certeza şi 2 pentru Huta, fiindcă garda o am
dizolvat. Neavînd nici un foliu de arme vă rog să vă întrepuneţi la
d<omnu>I căpitan C. Savu să ne facă rând barem de 4 puşti, deoarece
foarte multe furturi se întâmplă. Puştile ce le-am avut odată, le-au luat de la
noi, notariul cu forţia brachială.
Vă rog a mă avisa pentru amovarea mai grabnică a notari ului cătră
cine să ne întoarcem.
Cu deosebită stimă
Certeza la 28 noemvrie 918
salutări cordiale
ss. Petru lile
preside a C.N.R.
1918 noiembrie 28, Carei. Adresă a Consiliului Naţional Român cercual

Carei către Ioan Savaniu preşedintele C.N.R. comitatens Satu Mare în care
îi face cunoscut expedierea procesului verbal al adunării cercuale din 28
noiembrie 1918.
Carăi 28 nov<embrie> 1918.
Spectatului domn
Ioan Savanyu
advocat
preş<edintele> Consiliului Naţional Român
comitatens Sătmar
Alăturat avem onoare a vă comunica, a vă transpune un exemplar

de proces verbal despre adunarea electorală a Careilor Mari ţinută azi. Un
exemplar am trimis la Comitetul Central Naţional Român din Arad.
Semnăm,
377
cu deosebită stimă
Romul Marchiş
preşedinte
Demetriu Coltău
notar
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Consilii Naţionale din comitatul Satu
Mare, act nr. 23/1918, copie, f. I.
1918 noiembrie 29, Ady Endre. Adresă a lui Iuliu Popp din Ady Endre
către protopopul din Unimăt în care înfăţişează situaţia politică din
localitate.
Nr. 234/918
adm<inistratorul> of<iciului> par<ohial>
Reverendisime doamne protopop!
Mult iubite în Cristos frate!
< ... > 1 Steagul naţional l-am desfăşurat şi aici, însă cu puţin
rezultat!
Biroul şi garda naţională s-au constituit - deja înainte de sosirea
însemnatului rescript din Zelah; -şi astfel am referat d<omnu>lui secretar -
cu ce ne sfătuieşte - ce e de făcut cu jurământul deja depus?!
Răspuns - până azi - nimic!!!
S<timaţii> d<om>nii învăţători abia azi au mers în persoană cu
quitele la inspectorat, spre vidimare; cred că vor conveni cu "cineva" şi
vom mai vedea ce va fi?!
Altmintrelea la Tăşnad am fost vreo câţiva şi astfel cunosc şi ai
noştri Timpul Binevenit!!! însă la Alba Iulia n-a mers nimenea căci nu prea
avem oameni însufleţiţi la culmea chemării!!!< ... >
2
Aici - altmintrelea - până azi e linişte şi nu e nici o turburare,

afară de ceva împroşcături în contra notariului. Jude com<unal> se va alege
1
Amănunte nesemnificative referitoare la problemele bisericii.
2
378
mâine, pe când se aşteaptă şi d<omnu>I notar, care de 4 săptămâni n-a mai
fost pe la noi de frica ostaşilor!< ... > 1
Al r<everendi>smei voastre
serv plecat şi frate mic în Domnul
Iuliu Popp 2
preot
Dat 29/XI - 918

Eriu Mecenţiu
Muzeul Judeţean Satu Mare, colecţia Mişcarea naţională a românilor

sătmăreni, neinv, orig., f. 1-2.
<1918 noiembrie 30, Ardud>. Lista membrilor Consiliilor Naţionale

Române locale din cercul pretorial Ardud.
Conspectulconziliilor naţionale române din cercul administrativ Arded.
Chilia
Preş<edinte> şi casar Felician Blaga, notar Ioan Blaga. Secretari:
Timoteiu Varga, Procopiu Tătăran şi Ioan Chiodean, membri: Ioan Vama,
Vasiliu Brînduşan, U. Todor, Ioan Tătăran a ministrului Iuliu Tătăran, Iuliu
Lupui a Vili, Petru Vama, Ioan David, Ioan Lupu a Dochii, Georgiu
Dărăban, Georgiu Lupu a Văsălichi, Ioan Sava vicepreş<edinte>.
Dorolţ3
Preş<edinte> Gheorghe Stanciu, vicepreşedinte Mihaiu Donca şi
George Turdean, notari: Iuliu Ardeleanu-Erdeli şi Aurel Zima. Membri:
George Fărcaş, Iosif Hulban, George Mergheş, Mihaiu Kisfalusi tânărul,
Vasile Kerillo tânărul, Iosif Izvor, Vasile Nistor, Alexandru Zima, Niculae
Kerekes şi Alexandru Sunaş.
1
1
Iuliu Popp (1866-) născut la Eriu Sâncrai (jud. Satu Mare). Studiile le-a urmat Ia Sighetu
Marrna1iei şi Gherla. A făcut parte din delega1ia memorandistă de la Viena ( 1892). În calitate
de membru al "Astrei" a luat parte la toate manifestările româneşti importante din această
zonă a lării.
' CraidoroI1.
379
Gereuşa
Preş<edinte> Liviu Selegian, vicepreş<edinte> Francisc Manyi.
Membri: Ştefan Mihalcan, Teodor Opre, Teodor Garaza <a> Morişchi,
Antoniu Nits, Ioan Selagian, Ioan Szilăgyi, Mihaiu Miklea, Vasiliu Opre,
Flore Szilaghi.
Hrip
Preş<edinte> Niculae Câmpan, vicepreş<edinte> Ioan Koka, notar
Comei O. Pop. Membri: Vasiliu Demeter, Ioan Szilaghi, George Katona,
Ioan Katona, Vasiliu Toth şi Vasiliu Egri.
Homorodu de Mijloc
Preş<edinte> Alexandru Mihalca, notar: Grigore Pintea, secretar şi
casier Francisc Ciorba. Membri: Demetriu Nicoară, Vasiliu Zătar a
Teodorului Petrii, Mihaiu Boloş, Ioan Boloş, Ioan Bonaţ, George Suta,
Ioan Mihalca a Mitrului, Ioan Mihalca a Nevesti, Gavril Szabo, Vasiliu Pop
Pireu, Vasiliu Andreica, George Cadar.
Necopoi
Preş<edinte> Vasile Barbut, vicepreş<edinte> Vasile Pop a lui
Simion, notar: Vasile Pop a lui Ioan, membri: Demetriu Nicoară, Vasile
Domuţa a Ani, George Meszaroş, Ioan Bala, Teodor Pintea, Vasile
Meszaroş, Găvril Oşan, George Pop a Linchi, Vasile Bale, Ştefan taster,
Vasile Serban, Ioan Domuţa a Ghiuriţi, Demetriu Siket, Andreiu Bale,
Vasile Pintea.
Pişcari
Preş<edinte> Iosif Mihalca, vicepreş<edinte> George Zach,
secretar: Demetriu Alunar. Membri: Ştefan Ruba, Vasile Magyar, Ioan
Luţaş, Vasile Luţaş, George Bonea, Ştefan Szabo, Vasile Pop, Ioan
Pomean, Ştefan Otravă, George Trip, George Bonea Mileni, George
Paşcadi, George Istrate, Mihaiu Bone, George Foltoş, Vasile Nagy, Vasile
Ciuca, Ioan Mihaiu, Ioan Magyar, George Pomian, Ioan Bonea.
Racova
Preş<edinte> Iuliu Tătar. Notar: Gavril Aluaş. Membri: Augustin Miele,
George Dragoş Leş, George Pop, Vasile Miele, M. Ioan Dragoş, Teodor
Miele Jighi, Teodor Cirap, Teodor Grosoş, Ioan Szas, I. Ioan.
Stîna
Preş<edinte> Ioan Boldan, vicepreş<edinte> Vasile Sipoş. Notar: Gavril
Suica. Membri: Ilie Ciula, Ilie Stan, Andreea Kiş, Vasile Domuţa, Flore
Vanani, Vasile Szabo, Mihaiu Lobonţiu, Vasile Buth, Ioan Ardeleanu şi
Ilie Toduţ.
380
Tătărăşti
Referent: Corneliu Ghitta, preşedinte: Andreiu Chilian, vicepreş<edinte>
Vasiliu Bozga M. Notar: Constantin Pintea. Casar: Demetriu Erdei.
Membri: Demetriu P. Silaghi, Vasile Cioara, Vasile Nicoara, Ioan Topan,
Gligor Nicoara, Vasile Papp, Alexandru Vitoc, George Cormoş, Petru
Szilaghi, George Kardoş, Ioan Tiutoraş şi Zaharia Bozga.
dr. Aug<ustin> Mircea

preş<edintele> Cons<iliului> cercual Arded.
comitalul Satu Mare, act nr. 25/1918, copie.
1918 decembrie I, Boghiş. Adresă de adeziune a locuitorilor din

localitatea Boghiş la Vicariatul Naţional Român Carei şi hotărârea de
dezlipire de dieceza de Hajdudorog.
Nr.57-1918.
Magnifice şi reverendisime d<omnu>le vicar!
Cu mare bucurie şi mângâiere sufletească am primit circularul

Măriei voastre, pe care făcându-l cunoscut în biserică şi norodului, cu mare
bucurie şi dragoste 1-a luat la cunoştinţă, acomodându-ne şi supunându-ne
cu toţii întocma dispoziţiunilor aceluia.
Una mi pare foarte rău că mi-au fost trimisă cuita spre luarea
congruei la Hajdudorog până când ajunsesă acest preţuit şi de mare
însemnătate "circular".
Cu deplina reverinţă sum:
Alu Măriei voastre
Boghiş la I d<ecem>brie 1918
umilit serv
Demetri u Papp
paroh
<pe verso:>
sosit 3 dec<embrie> 1918.16 - 1918.
381
1918 decembrie 2, Vezendiu. Adresă de adeziune a locuitorilor din

Vezendiu la hotărârea de dezlipire a parohiilor româneşti din această parte
a ţării de episcopia de Hajdudorog.
73/1918 Reverendisimului domn vicar

în Careii-Mari
Cu reverinţă vă aduc la cunoştinţă rev<erendisime> d<om>nule

vicar cum că circularul nr. I s-a citit credincioşilor din Vezend în biserică
la 21 (4 dec<embrie>) nov<embrie>.
Poporul cu mare bucurie a primit ştirea despre ruperea de către
dieceza de Hajdudorog, ceea ce cu mare plăcere vi-o comunic.
Signat Vezend la 2/15 dec<embrie> 1918.
cu reverinţă:
Nicolae Szabo
preot gr.cat. de Vezend
<pe verso:>
sosit 19/XII 1918. 40/1918

Publicat în D. Radosav, V. Ciubotă op. cit., p. 179
1918 decembrie <post 4>, Satu Mare. Proces verbal al adunării

Consiliului Naţional Român comitatens Satu Mare în care s-au discutat
probleme referitoare la vicariatul naţional, şcoli şi cooptarea a 2 membri
ţărani în consiliul comitatens.
382
Prezenţi: dr. Romul Marchiş, Alexandru Breban, Mihai Popp, dr.
Nicolae Barbul, dr. Ilie C<arol> Barbul - în frunte prezidentul Ioan
Savanyu.
I. S-a citit hotărârea senatului bisericii gr. cat. române din Sătmar.
2. Dr. R. Marchiş referează despre avizuri primite de la Persian în
chestia vicariatului. Chemarea lui la Dobriţin. Răspunsul dat lor ca să intre
în pertractări cu guvernul român respectiv Consiliul Dirigent.
Se ia cu aprobare la cunoştinţă.
3. D<omnu>I Breban aduce la cunoştinţă "voiniciile" gardelor
naţionale ungureşti care <s-au petrecut la> Băiuţ - Resighea - Carei. Dr.
Barbu! aduce la cunoştinţă starea jandarmeriei.
Hotărăşte să ceară intervenţia cât mai grabnică a armatei pentru
siguranţa poporului românesc, aducând la cunoştinţa min<istrului> de
război Pop C. Ştefan cazurile aduse. Pentru cunoştinţa Consiliukui>
Dirigent e încredinţat d<omnu>I Surducan Varadi.
4. Şcolile - Alungarea inscripţiilor ungureşti, imnul maghiar.
Comisar Breban.
5. Întregirea Consiliului cel mare. Se propune ca reprezentant al
ţărănimii, Ioan Costin din Mocira şi I. lndre din Vezend. Din partea
militarilor Romul Marchiş oberleutnant.
6. Despre administraţie: formarea consiliilor comitatens, cercual şi
rural - ca organe administrative. Preluat.
comitalul Satu Mare, act nr. 48/1918, copie, f. I.
1918 decembrie IO, Bixad. Procesul verbal al adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român din comuna Bixad.
Comuna Bicsad Cercul pret<orial>

Ţ<ara> Oaşului
Proces verbal.
Adunarea generală a loc<uitorilor> rom<âni> din Bicsad ţinută la

IO dec<embrie> st.n. 1918.
383
Convoacă: M<ult> o<noratul> d<omnu> Gavril Sabo
1
Cons<iliul> Naţ<ional> Rom<ân> se constituie:

Preşed<inte>: Augustin Maxim
V<ice>preş<edinte>: George Anderco
Notar: Iuliu Fanea
Delegaţi în Consiliului N<aţional> Rom<ân>:
Teodor Matica George Finta a Georgi
Dimitrie Popp Ioan Ugocian
Petru Bercse Ioan Papp Piczoi
Teodor Popp Ioan Cavas a Georgi
Teodor Finta puperilă Grigore Moldovan
Vasile Finta a Teodor Iacob Finta a Iacob
Vasile Man a Teodor Vasile Gyere a Georgii
Nicoară Doda Iacob Finta a Titi
Ioan Borese Grigore Moiş
Grigore Popp
Gavril Sabo Iuliu Fanea

preşedinte notar
<1918 decembrie 13, Satu Mare>. Directivele Consiliului Naţional

Român comitatens privind organizarea unor comisii care să se ocupe de
problemele curente din comitatul Satu Mare.
Directivele organizării.
I. Sfatul Naţional stă din următorii:

a) preşedintele
b) secretar
c) şeful gardei naţionale
1
Gavril Sabo ( 1851-1926) născut la Gherţa Mică (jud. Salu Mare). Studiile le-a urmat la Baia
Mare şi Gherla. Din anul 1869 a fost profesor de limba română la gimnaziul regal din Baia
Mare până în anul 1880. În calitatea sa de membru în conducerea despărţământului Sălmar al
"Astrei" a fosl luptător neobosit pentru promovarea ideilor libertălii şi unitălii na)ionalc.
384
d) comisarul de alimentare
e) membri
2. Sfatul Naţional emite următoarele comisii:
a) Comisia pentru organizarea gardelor naţionale şi a propagandei
ideilor naţionale în comune, organizarea şi pregătirea poporului pentru
preluarea şi introducerea imperiului, susţinerea ordinei şi a siguranţei
publice.
b) Comisia afacerilor de alimentare şi celor schilavi în război,
ajutorarea săracilor care sunt fără ocupaţie, administraţia economică.
c) Comisia orgarnzare1 posturilor comitatense, comunale,
administrative şi să trimită la guvernul românesc un curier separat.
d) Comisia primirei trupelor române, aranjarea festivităţilor,
încărcarea alimentelor, etc.
e) Comisia pentru fundarea unei foi, de efeptuirea afacerilor
scripturistice, ţinerea contactului cu organele administrative române,
comitetele naţionale, guvernul român, etc.
Pentru funcţionarea comitetului şi a consiliilor să se reevireze de
la oraş o localitate recomandată şi să se introducă telefon şi un serviciu
permanent.
1918 decembrie 13, Satu Mare. Proces verbal de şedinţă al Consiliului

Naţional Român comitatens Satu Mare privind luarea unor măsuri
organizatorice pe linia aprovizionării cu alimente, pază şi ordine, dotarea
gărzilor naţionale române.
Proces-verbal
luat în şedinţa C.N.R. comitatens ţinută în 13 decembrie 1918 în Sătmar în
sala cea mică a hotelului "Panonia".
Sunt de faţă:
Ioan Savanyu prezident, Alexandru Breban, dr. Teofil Dragoş
vice<prezidenţ>i, dr. Ilie C. Barbu( secretar, Romul Marchiş, Nicolae
Barbul, dr. Ioan Tibii, dr. Augustin Mircea membri comitetului executiv,
Georgiu Achim dir<ector> de bancă, dr. Vasile Selegian, dr. Cornel Pop,
385
dr. Artemiu Kaba, dr. Andrei Doboşi, dr. Antoniu Bogdan, advocaţi, Gavril
Szabo, Vasile Ardelean, Aurel Dragoş, Alexandru Mirişan, Victor
Anderco, Ioan Puşcaşiu, Ioan Ilieş, Demetriu Bandici, Romul Buzilla,
Vasile Popan, Ioan Mihalca, George Stanciu, preoţi, Alexandru Stan
proprietar, Iosif Sutai tehnic, Eugen Oancea, Traian Surducan, Ovidiu
Suranyi, Vasile Kerekes, George Nyisztor, Traian Kavaşi, Vasile Suta,
ofiţeri şi numeroşi ţărani.
Preşedintele Ioan Savanyu deschizând adunarea salută pe cei
prezenţi, prezintă programul adunărei de azi, cu conducerea procesului
verbal însărcinează pe secretarul consiliului, iar cu verificarea procesului
verbal încredinţează pe d-nii Iosif Sutai şi Victor Anderco.
I. Se ceteşte procesul verbal a şedinţei comitetului executiv din 6
decemvrie 1918. Se verifică.
2. Se ceteşte depeşa şefului de alimentaţie din Sibiu, în care
C<onsiliul> N<aţional> R<omân> comitatens este rugat să propună un om
de specialitate pentru comisariatul de alimentaţie din comitatul Sătmar,
Sabolci şi Ugocia. La propunerea d<omnu>lui Ioan Puşcaşiu, c<onsiliul>
comitatens hotărăşte propunerea d<omnu>lui Nicolae Barbul, absolvent al
Academiei agronomice.
3. D<omnu>I Romul Marchiş cu privire că stăm în preajma
asedierei comitatului din partea trupelor române şi absolut nu suntem
organizaţi, mai departe că comitalul nostru Sătmar de prezinte nu dispune
pentru asigurarea ordinei şi siguranţei publice de puteri îndestulătoare şi s-a
coînţeles cu comisarul guvernului maghiar comitatens şi cu comandantul
gendarmeriei până <la> întîmplarea asedieri şi pe timpul asedieri
până la altă despoziţie a comandantului trupelor române la gendarmerie se
iau şi români, iar atât românii aceştia, cât şi gendarmeria ca atare să fie
controlaţi din partea consiliilor române, propune: că la fiecare pretoriat sau
primărie orăşenească să se denumească tribuni poporali din membri
consiliulu: comitatens.
Propunerea se primeşte şi ca tribuni poporali se esmit la cercul
pretorial şi oraşul Carei Mare: dr. Cornel Pop, la Arded dr. A. Mircea, la
Sătmar dr. Ilie C. Barbul, Ia Seini dr. A. Kaba, la Baia Mare dr. Coriolan
Bohăţiel, <la> Şomcuta Mare dr. Ioan Tibii, în Ţara Oaşului Aurel Dragoş,
<la> Cinghir Iuliu Pop, <în> oraşul Baia Mare şi Baia Sprie dr. Aurel
Nyisztor. Se esmite pe lângă inspectorul şcolar de tribun: dr. Ilie C. Barbul.
Ovidiu Suranyi declară că garda naţională fără asigurarea
muniţiunei, armelor şi diurnelor nu se va putea organiza cu rezultat, drept
ce roagă ca consiliul să se-ngrijească de acestea mijloace necesare.
386
La obiecţionarea d<omni>lor N. Barbul, dr. C. Pop şi alţii se
hotărăşte ca referitor la chestia sulevată ~ă fie recercată secţia siguranţei
publice al C<onsiliului> D<irigent> din Sibiu şi până la sosirea răspunsului
să se facă o colectă benevolă spre acest scop. Rezultatul colectei: au adunat
3000 coroane, cu numărarea cărora s-a încredinţat dr. A. Doboşi.
Acoperirea speselor este a se face cu învoirea consiliului şi casierului dl. dr.
A. Doboşi poate da bani numai la iscălitura căruiva membru din
C<onsiliul> N<aţional> R<omân> comitatens.
Şedinţa s-a ridicat la orele I d.m.
I. Savanyu dr. Ilie C. Barbul

preşedinte secretar
verificatori
Victor Anderco
Iosif Sutai
<ştampilă cu inscripţia:>
Consiliul Naţional Român comitatens din Sătmar.
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, act nr.
411919, orig„ f. 1-2.
1918 decembrie 14, Vezendiu. Procesul verbal al adunării Consiliului

Naţional Român local din Vezendiu în care se susţine demiterea din postul
de învăţător a lui Ioan Mărcuţiu, înfăţişându-se abuzurile acestuia.
Protocol
Luat în adunarea Consiliului Naţional Român comunal ţinută în 14

decembrie 1918 st.n. De faţă: Ludovic Tyer v<ice>preşedinte, G. Vereş
notar-casier, Ioan lndre, G. Pteancu, Ioan Pilea, Dim<itrie> Pridea
tân<ărul>, Dim<itrie> Pridea bătr<ânul>, Dim<itrie> Candrea, Dim<itrie>
Feher bătr<ânul>, Iosif lzurchi, George G. Nagy, Nic<olae> Silagyi, Trăian
Erdei, George Feher, Ionoşel Candrea, Ioan Paiascu, Dim<itrie> Bătr<în>,
George Chirilă, Dim<itrie> Feher tân<ărul>, Dim<itrie> Erdei, George
Szilagyi, Vasile Podina, Dim<itrie> Sfura şi mai mulţi poporeni.
387
Obiect:
Preşedintele deschizând adunarea, salută pe cei de faţă şi-i roagă

cu cea mai bună chibzuială să-şi aducă hotărârea asupra chestiei ce e la
tapet. Anume face cunoscut cu datul de 12 dec<embrie> 1918 st.n. a primit
o epistolă subscrisă de d<omnu>I Romul Marchiş preş<edintele>
Cons<iliului> N<aţional> R<omân> cerc<ual> şi d<omnul> Coltău notar
C.N.R. în care provoacă ca să schimbăm hotărârea adusă în 20
nov<embrie> 1918 referitor la strămutarea d<omnu>lui Ioan Mărcuţiu
cantor-învăţător în comuna noastră.
Hotărî re:
Consiliul Naţional Român din comuna Vezend cu toţii poporenii

de faţă cu unanimitate de voturi hotărăşte că susţine hotărârea adusă în 20
nov<embrie> 1918 şi că de la aceasta nu se abate la nici un caz. Iar dacă
din partea Consiliului Naţional Român cercual nu i se va da sprijin ca să se
scape de urgisita familie Mărcuţiu e în stare a duce lucrul până la
extremităţi, căci vom şedea chiar şi în temniţă decât să suferim şi pe mai
departe ruşine şi maltratări.
Această hotărâre o bazează pe unnătoarele motive: cetim în şirele
C.N .R. cerc<ual> că în decurs de I O ani a servit spre mulţumirea scopului
obştesc, ce ironie a sorţii! De I O ani încoace aşa zicând tot în pătură a stat
cu noi, când cu unul când cu altul.
1. A cumpărat de la mai mulţi şi n-a plătit când şi-a cerut
respectivul leafa. Atât l-a întors şi l-a sucit până ce respectivul în năcazul
lui a zis ceva cuvinte de scădere apoi d<omnu>I Ioan Mărcuţiu a fugit la
judecătorie şi 1-a împrocesuat ş-apoi bietul român şi cu pagubă şi globit.
2. Cam de 2 luni a luat 2 mânzi de la un ţigan din Pişcolt,
rămânându-i dator cu I OOO coroane, pentru care a şi fost la pertractare în 12
dec<embrie> 1918. Şi aceasta e un motiv pentru care nu-l mai putem suferi
între noi căci toţi suntem oameni cu familie şi nu voim ca familia noastră să
crească în sim\ul acesta, fiind d<omnu>I Mărcuţiu învăţător, de la care ar
trebui să luăm exemplu. Dar mulţumim de aşa exemplu!
3. Zidurile şcoalei le-a spart în mai multe rânduri făcându-se
pagube nespus de mari.
4. A stricat treptele de la pod aruncându-le în ocolul şcoalei unde
se strică, fiind expuse timpului (şi aceasta serveşte bine obştesc!).
388
5. A tăiat frăgarii, răchitele de lângă curtea şcoalei.
6. Pe un poporean l-a înşelat, de s-o subscris sub un cambiu de
800 coroane. Pe d<omnu>I Mihaiu Giritti înv<ăţător> din Portelec, pe
Kalazoni şi Dumnezeu ştie pe mai câţi, tot cu sume mari i-a înşelat. Vă
rugăm şi aceasta merge spre binele obştesc!?
On<orat> Cons<iliu> Cercual!
Noi care suntem capi de familie, noi care dorim să creştem
simţămintele falnice neamului românesc nu voim ca copiii noştri să vadă
astfel de fapte de la învăţătorul lor care trebuie să fie modelul familiilor
noastre. D<omnu>I Ioan Mărcuţiu tot de acelea a făcut şi face care noi nu
voim ca pruncuţii noştri să vază şi să auză.
Deci pe baza dreptului a-i impune să părăsească postul
învăţătoresc din Vezend, mijlocindu-şi alegerea în altă comună. La caz
contrar urmările triste să şi le atribuiască sieşi. Nu permitem copiilor să mai
meargă la şcoala dânsului, pentru că femeia - soţia -d<omnu>lui Ioan
Mărcuţiu după fetiţele noastre strigă căţele şi curve şi când merg la clozet
le bate. Nu voim a da la copii noştri o astfel de creştere de care ne
împărtăşeşte pe noi d<omnu>I Mărcuţiu cu familia sa.
Abstrăgând de la rezultatul disciplinarului, noi astfel hotărând
totodată binevoiţi a porni cercetare disciplinară unde vom dovedi şi mai
multe dacă acestea nu-s destule.
Vă rugăm ca pe noul ales cantor-învăţător d<omnu>I Vasile
Pataky care are să-şi înceapă activitatea în 20 dec<embrie> 1918 st.n. să-l
denumiţi şi întăriţi.
Nefiind alt obiect preşedintele închide adunarea.
D.c.m.s.
Vasiliu Nemeş Vereş George

preşedinte notar
Pentru verificarea protocolului.

Dumitru Erdei
Vasiliu Podina
389
1918 decembrie 16, Vetiş. Procesul verbal al adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român comunal Vetiş.
Proces verbal
luat în adunarea constituantă a românilor din comuna Vetiş (comitatul
Sătmar) ţinută la 16 decembrie 1918.
Preotul local Vasile Ardelean aduce la cunoştinţa adunării, că
Marea Adunare a românilor ţinută în Alba Iulia la I Dec<embrie> 1918 a
proclamat unirea tuturor românilor din Ardeal, Banat şi părţile ungurene cu
România liberă. Prin această dezlipire de Ungaria, care ne-a fost atât de
maşteră, sperăm o mântuire şi ispăşire de suferinţele şi păcatele trecutului
amar. Românii se organizează în consilii şi garde naţionale comunale şi în
cele mai mici şi mărginaşe comune locuite de români, ca prin aceste să ţină
contact cu Consiliul Dirigent Central al Ardealului, Banatului şi părţile
româneşti din Ungaria. După îndrumările de lipsă se purcede alegerea şi cu
vot unanim se aleg în biroul Consiliului Comunal:
Preş<edinte>: Gheorghe Macovei proprietar
Vicepr<eşedinte>: Mihail Chega sen<ior> econom
Secr<etar>: Ioan Beretan înv<ăţător> pens<ionar> cantor local
Notar: Vasile Ardelean paroh local
Casier: Augustin Lazăr crâstnic bisericesc
Controlor: Nicolae Chirilă Moldvai econom.
Membri în Consiliul Comunal:
Augustin Szabo econom Vasile Andercău econom.
Gh. Szabo iunior -11- Augustin Lazin -11-
Alexandru Chege -11- Ioan Balog -11-
loan Doncă econom Carol Vlad iun<ior> econom
Ioan Silaghi -11- Alexandru Andercău -II-
Gheorghe Tarţa -11- Francisc Pintea Szabo -II-
loan Nemeş iunior econom
S-a luat votul festiv atât de la membri Consiliului, cât de la toţi cei
prezenţi că vor fi cu supunere faţă de Consiliul Dirigent şi vor lucra în
conformitate cu acesta.
Fiindcă ordinea în comună se susţine prin corpul de gardă
burgheze (sic!), constituit în înţelegere comună - din locuitori români şi
390
maghiari - nu cumva să dee cauză la neînţelegeri, constituirea gardei
naţionale române, cam deodată s-a amânat.
D.c.m.s.
Vasile Ardelean
notar
comitatul Satu Mare, act nr. 30/ 1918, copie, f. I.
1918 decembrie 16, Boineşti. Protocolul adunării de const1tu1re a

Consiliului Naţional Român comunal Boineşti şi a Gărzii Naţionale
locale.
Copie.
Protocol luat în adunarea comunităţii săteşti din comuna gr. cat.
rom<ână> Boineşti ţinută în 16 (29) decembrie a.c. din prilejul constituirei
"Sfatului Naţional Român comunal".
Mihaiu Erdoss preot salută cu bucurie sătenii adunaţi şi le aduce la
cunoştinţă că în urma evenimentelor războinice întâmplate în fosta
monarhie austro-ungară cari evenimente au adus la învingerea dreptului
liberei dispoziţii asupra sorţii neamurilor atât mari cât şi mici, bazaţi pe
principiul salutar al vestitului president Wilson, să impune şi pentru
comuna noastră constituirea unui Sfat Naţional Român comunal care
deoparte să fie un organ competent în deciderea sorţii viitoare a neamului
nostru din comună, iar de altă parte să fie o corporaţie în comună care să
supravegheze peste menţinerea ordinei şi siguranţei personale şi al averei
tuturor consătenilor. Ca modalităţi al constituirei sfatului se comunică că în
urma rânduielilor de sus sfatul are să stea din un president, un notar şi 12
membri ordinari, cari au să depue şi jurământ. Drept aceea astfel de oameni
să se aleagă cari în toate privinţele sunt corespunzători, au purtare onestă şi
fără prihană. După acestea unanim se aleg următorii:
Prezident: Mihai Erdoss preot local
Notar: Iacob German învăţător local
Membri: I. Iacob German a lui Teodor, 2. Demetriu Zele, 3. Ioan
Frasilla a lui Yăsîi, 4. Teodor Frăţilă a lui Grigor, 5. Mihail Conuz, 6. Ioan
Rus Morar, 7. Petre Popa a lui Georgie, 8. Gavril Pop, 9. George Zele, 10.
Mihail Sucit.
391
Biroul sfatului: prezident Mihaiu Erdtiss, vicepresident Iacob
German a lui Tod<or>, secretar I. Iacob Gennan învăţător, secretar li.
Demetriu Zele.
Garda naţională să alege unanim din următorii cari de bună voie şi
fără plată s-au angajat: I. Ioan Torz a lui Yasi, 2. Teodor Gabor, 3. George
Conuz, 4. Vasiliu Sucitu, 5. Ioan Frasilla a lui Mihai, 6. Ioan Rus a lui Ioan,
7. Ioan Pop, 8. George Gennan a lui George, 9. Vasile Andiuş, I O. Ioan
Magyarovszki, 11. Georgie Margitta, 12. Andrei Slobodnic. De dirigent al
gardei s-au ales Ioan Torz a lui Vasiu. Nefiind alte obiecte, adunarea se
ridică.
Dat ca mai sus.
ss. Mihai Erdtiss
prezident
ss. Iacob German
notar
< ... urmeazălista participanţilor la adunare ... >

Cum că această copie din cuvânt în cuvânt consumă cu protocolul
original adeveresc
Boineşti la 16 (29) decembrie 1918.
ss. Mihai Erdtiss

preot local
şi prezidentul Sfatului Naţional Român comunal.
1918 decembrie 16, Certeze. Protocolul adunării de constituire a

Consiliului Naţional Român local Moişeni şi adoptarea unor măsuri
administrative.
Copie.
Protocolul luat în adunarea poporală a românilor din comuna
Moişeni ţinută la 15 decembrie 1918.
Obiectele:
I. Constituirea Sfatului Naţional Român.
392
2. Alegerea notariului comunal în locul notariului amovat.
3. Alegerea unui purtătoriu de cităţii şi acte comunale.
I. Grigor Moiş Gogor ca membru a Comitetului Român Tiera
Oaşului deschide adunarea şi aduce la cunoştinţa poporului că în toate
comunele s-au ales câte un Sfat Naţional Român pentru apărarea intereselor
românilor şi susţinerea ordinei, deci propune să se aleagă şi aici (cu
unanimitate şi mare însufleţire) un Sfat Naţional Român de membri.
Adunarea cu unanimitate şi mare însufleţire alege în Sfatul Naţional
Român pe următorii: Petru Illea locuitor în Certeza de prezident, Gavril
Erdelyi din loc vicepreside şi notar, iară ca membri pe Ioan Finta, Grigor
Moiş Alexi, Ioan Moiş a Nuţiului, Petru Moiş a Petri Grigi, Vasile Oros
Cilica, Dumitru Moiş a Mihale a Grigori, Ioan Mare, Vasile Moiş a lui Ioan
Dumitru, Vasile Oros a Fătului, George Moiş Romboc, Vasile Moiş Nuţiu.
Presidele primeşte jurământul de la toţi cei aleşi.
li. Presidele aduce la cunoştinţa poporului că pe notariul avut
vicecomitele l-a amovat şi astfeliu în locul lui să aleagă un notar substitut-
interimal. Poporul şi Sfatul Naţional Român alege de notar comunal pe
Vartolomeiu Privigyei, despre ce momentan va fi avisat vicecomitele şi
pretorele.
III. La cererea proprie a poporului presidele concrede ca să-şi
aleagă jude, subjude şi juraţi comunali. Poporul cu unanimitate alege pe
următorii: Grigor Moiş Gogor ca jude, Tamaş Moiş subjude, George Moiş
Kobukutine, Demetriu Moiş şi Demetriu Birta ca juraţi, lllieş Moiş ca
admanuator de acte oficioasă-cităţii.
Despre ce să avisază prin pretorele cercual.
D.c.m.s.
urmează 60 de semnatari
Cum că această copie din cuvânt este în consonanţiă cu originalul
de sub paza mea - prin aceste adeveresc şi semnez în
Certeze la 16 decemvrie 1918.
Petru lllea m.p.

ca preside a Sfatului Naţional Român
dein Moişeni şi Certeza
393
1918 decembrie 17, Carei. Adresă a lui Romul Marchiş către vicarul
mitropoliei greco-catolice din Blaj în care solicită sprijin pentru primirea
unor tineri sătmăreni în seminarul arhidiecezan.
1918 - Vicariatul Naţional _Român. Careii-Mari
Ilustrisime şi reverendisime domnule vicar!
Proclamându-se dezbinarea noastră a românilor de către dieceza

de Hajdudorog, s-au prezentat în corpore, înaintea subscrisului vicar,
teologii români din Hajdudorog, declarându-se că nici ei nu se consideră
mai mult teologii acestei dieceze, studiile lor teologice nu le pot mai mult
continua în seminarul de Ungvăr 1 , cu umilinţă se roagă să li se dea
modalitatea de a-şi putea continua studierea în seminarul teologic din Blaj
şi până ce se va înfăptui încorporarea parohiilor române şi pe cale canonică
către diecezele mame.
Din acest motiv am recurs către măritul Consiliu Dirigent al
nostru, deoarece în dieceza Hajdudorogului stipendiile le-a suportat
guvernul maghiar, să binevoiască de acum înainte a suporta guvernul
nostru dirigent sarcina acestor stipendii, că pe acei puţinei bravi tineri nu-i
putem lăsa pradă Hajdudorogului, cu aceea că voi recurge şi la ilustritatea
voastră, să binevoiţi a-i primi în seminarul metropolitan de Blaj.
Cu toată reverinţa vin deci a vă ruga ilustrisime domnule vicar să
binevoiţi pe aceşti 5 tineri a-i primi cu începerea studiilor teologice în
seminarul arhidiecezan şi anume:
I. Pe Nicolae Boca, din părinţi mireni din Sătmar, care deja a
absolvit teologia în Ungvăr, însă fiind din oraşul Sătmar nu ştie bine
româneşte, ar avea lipsă să înveţe limba românească şi ritul până la finele
anului scolastic.
2. Pe Corneliu Kăvăsi, fiul protopopului de Erselind 2, a absolvit 2
ani de teologie în Ungvăr, ar continua anul al 111-lea.
3. Pe Romul Mihalca, fiul protopopului on<orar> din
Szatmărzsadăny 3 , a absolvit 2 ani de teologie în Ungvăr, ar continua anul al
Iii-lea.
1
Ujgorod (azi în Ucraina).
'Şilindru Uud. Bihor).
'Sălmărel.
394
4. Pe Alexandru şi Eugeniu Pop, fii cantorului învăţătorului de
Nyiradony1, Alexandru ar continua anul al II-iea, Eugeniu ar intra pe anul
prim.
Cu toată reverinţa vă rog ilustrisime domnule vicar, să binevoiţi a
aduce hotărâre favoritoare pentru aceşti bravi tineri, care mai mult nu pot
intra în seminarul de Ungvar.
Cu profundă veneraţiune sunt
al ilustrităţii voastre
Careii-Mari, la 17 decembrie 1918
serv plecat: <Romulus Marchiş>
arhidiacon, Vicar naţional român

1918 decembrie 18, Satu Mare. Adresă a Consiliului Naţional Român

comitatens către Romul Marchiş, vicarul naţional român din Carei, în care
îl informează despre îndepărtarea lui Ioan Mărcuţiu din postul de învăţător
al localităţii Vezendiu.
Nr. 2611918. Consiliul Naţional Român comitatens.
Onoratului vicar naţional român

în Careii-Mari.
Consiliul Naţional Român comitatens a fost silit pe baza acuzelor

grave produse din partea credincioşilor din comuna Vezend contra cantor-
învăţătorului de acolo Ioan Mărcuţ a dispune depărtarea lui imediată din
comună, dându-i-se termen ca până în 31 l.c. să-şi poată câştiga altă
staţiune.
Pentru interesul păcii interne a unei comune a trebuit a aduce
această hotărâre la care ca for bisericesc a numitului învăţător vă rugăm a
vă alătura şi a conlucra în depărtarea lui din comună pentru evitarea
urmărilor neprevăzute.
Sătmar la 18 l.c. 1918.
1
Azi în Ungaria.
395
dr. Ilie C. Barbul
secretar a C.N.R.
comitatens.
<sigiliu:>
Consiliul Naţional Român comitatens din Sătmar.
<pe verso:>
sosit 19 dec<embrie> 1918. 39-1918.

1918 decembrie 18, Satu Mare. Adresă trimisă de Ilie Carol Barbut,
secretarul Consiliului Naţional Român comitatens Satu Mare, comisarului
guvernamental al comitatului, prin care solicită intervenţia acestuia în
vederea îndepărtării din comuna Vezendiu a învăţătorului Ioan Mărcuţ, în
urma reclamaţiei consiliului naţional local.
20/ 1918.A varmegyei roman nemzeti tanacstol
Varmegyei Kormanybiztos ur!

Markucz Janos vezendi gor<og>-kath<olikus> felekezeti tanito
ellen oly sulyos vadakat jelentett be ide a vezendi roman nemzeti kozsegi
tanacs, hogy a nep annyira fel van ellene haborodva, miszerint ha nevezett
tanito a kozsegbol el nem tavozik, ra nezve a legkomolyabb
kovetkezmenyek allhatnak be.
A kozrend es beke erdekebol, minthogy nevezett tanito ellen a
kozutalat olyan magas fokra hagott, ezen nemzeti tanacs kenytelen volt
kozsegbol vaio eltavolitasat elrendelni f<olyo> h<onap> 31-ig, mely ido
alatt maganak masutt szerezhet allast.
Megkeresi roman nemzeti tanacs ezen hatarozatăhoz vaio
hozzajarulas vegett nevezett tanito egyhazi eloljarosagat, a nagykarolyi
roman nemzeti vikariust, valamint a varmegyei tanfeliigyelot is.
Felkerjiik kormanybiztos urat, sziveskedjek Vezend kozseg
belbekejenek erdekebol oda hatni, hogy nevezett tanito a kozsegbol
eltavolittassek, sziikseg eseten karhatalommal is.
Szatmar 191 8 dec I 8.
Dr. Barbul llles Karoly

titkar
396
comitatul Satu Mare, act nr. 38/1918, copie, I. maghiară.
20/1918. De la Consiliul Naţional Român comitatens.
Domnule comisar guvernamental al comitatului!
Consiliul Naţional Român comunal Vezendiu ne-a raportat

asemenea acuzaţii grave împotriva învăţătorului confesional greco-catolic
Ioan Mărcuţ din Vezendiu, că poporul este atât de revoltat împotriva sa
încât, dacă numitul învăţător nu pleacă din comună, acest lucru ar putea
avea cele mai serioase urmări.
Deoarece ura publică împotriva numitului învăţător a atins un grad
atât de înalt, acest consiliu naţional, în interesul păcii şi al ordinei publice,
s-a văzut silit să dispună îndepărtarea lui din comună până în 31 ale lunii
curente, timp în care poate să-şi procure post altundeva.
Pentru validarea acestei hotărâri, Consiliul Naţional Român
apelează la autoritatea bisericească a numitului învăţător, vicarul naţional
român din Carei, ca şi la revizorul şcolar al comitatului.
Rugăm pe domnul comisar guvernamental să binevoiască a
dispune, în interesul ordinii interne a comunei Vezendiu, ca numitul
învăţător să fie îndepărtat din comună, în caz de nevoie chiar cu forţa.
Satu Mare, 1918 decembrie 18.
Dr. Ilie Carol Barbut

secretar
1918 decembrie 19, Satu Mare. Adresa Consiliului Naţional Român

comitatens Satu Mare trimisă lui Ştefan Ciceo-Pop, şeful resortului de
război şi siguranţei publice din cadrul Consiliului Dirigent, prin care
solicită subvenţii necesare întreţinerii gărzilor naţionale române din
comitat.
Nr. 26/1918 Consiliul Naţional Român din

com<itatul> Sătmar.
397
Domnule Şef.
În posesiunea ordinărilor date de Comandamentul Gardelor
Naţionale Române, Consiliul Naţional Român Comitate<n>s în şedinţele
lui ţinute în 6 şi 18 decembrie 1918, a luat la dezbatere mijloacele şi
·modalităţile prin care ordinele şi dispoziţiunile Comandamentului s-ar
putea executa şi a ajuns la convingere<a>, că gardele înfiinţate nu pot
satisface dispoziţiunilor, până nu primeşte arme, muniţiuni, parale pentru
alimentare, îmbrăcăminte şi solduri.
Spesele până acuma <s>-au acoperit din contribuiri benevole, însă
executarea dispoziţiunilor recer o sumă mai considerabilă, care deja nu se
poate acoperi din contribuiri. Vă rugăm deci, să binevoiţi a dispune pentru
transpunerea unei sume corespunzătoare, sau a recerea băncile române şi
anume: "Aurora" din Baia Mare, "Chiorana" din Şomcuta Mare,
"Sătmăreana" din Seini şi Filiala "Bihorenei" din Careii-Mari, respective
"Bihoreana" din Oradea-Mare - pentru deschiderea unui cont curent pe
contul Consiliului Dirigent la dispoziţia C.N.R. din com<itatul> Sătmar.
Dat Sătmar la 19 dec<embrie> 1918
Cu distinsă stimă:
prezident secretar
<Ioan Savanyu> <Ilie C. Barbul>
Domniei sale domnului dr. Ştefan C. Pop

resortului de război şi siguranţei publice Sibiu.
Şeful
comitalul Satu Mare, act nr. 4011918, copie.
1918 decembrie 22, Satu Mare. Circulară a Consiliului Naţional Român

comitatens adresată tuturor consiliilor şi gărzilor naţionale române în care
se comunică măsurile luate în vederea asigurării liniştei şi ordinei în
comitatul Satu Mare în preajma intrării armatei române.
Nr. 29/1918. Cons<iliul> Naţ<ional> Român Comitatens.
Tuturor Consiliilor Naţionale Române
398
cercuale şi comunale, gardelor naţionale române, precum şi bărbaţilor de
încredere a acestor consilii şi gărzi.
Vă aducem la cunoştinţă că stăm în preajma asedierei comitalului
nostru Sătmar din partea trupelor române, ca o parte a annatei Ententei, în
cel mai scurt timp.
Cu privire la această împrejurare şi cu deosebire, că comitalul
nostru Sătmar de prezinte nu dispune pentru asigurarea ordinei şi siguranţei
publice de forţă îndestulitoare în coînţelegere cu comisarul guvernului
maghiar comitatens şi comandantul jandarmeriei, s-a hotărât, că secţiile
jandarmereşti şi în părţile locuite de români să rămână la locul lor şi pe
timpul asedierii până la altă dispoziţie din partea comandanţilor trupelor
române, asigurându-li-se din partea Consiliului Naţional Român
Comitatens nevătămare.
Secţiile jandarmereşti au stricte porunci din partea comandantului
lor, să conlucre în coînţelegere cu consiliile cercuale şi comunale române şi
cu comandanţii gărzilor naţionale române, din partea cărora sunt controlate.
Pentru control sunt recercate Consiliile Naţionale Române
Cercuale, ca imediat să emită pentru fiecare secţie jandarmerească din
cercul lor de administrare 3 oameni trecuţi de 24 ani, întrucât se poate
subofiţeri, care vor fi plătiţi din partea jandarmeriei cu 15 cor<oane> la zi
şi îmbrăcăminte. Aceşti esmişi au să depună jurământ consiliului din partea
căruia au fost esmişi şi au să poarte la chipiu totdeauna tricolorul românesc.
Vă recercăm a face acestea împrejurări cunoscute poporului
românesc, că în interesul lui pentru asigurarea ordinei să sprijinească
activitatea jandarmeriei construită în modul acesta, insinuând încă pentru
lecuire numaidecât orice abuzuri, care eventual s-ar întâmpla din partea lor,
la tribunii poporali pe lângă oficii administrative, lista cărora v1-o
comunicăm în următoarele:
Cercul pretorial Careii-Mari dr. Comei Pop avocat
Arded dr. Augustin Mircea"
Cinghir
Sătmar dr. Ilie C. Barbul "
Seini dr. Artemiu Caba"
Oaşul Aurel Dragoş preot în Vama
Baia Mare dr. Coriolan Bohăţiel avocat
Şomcuta Mare dr. Ioan Tibii
" Oraşul Sătmar Ioan Savanyu avocat
"Careii-Mari dr. Cornel Pop
" Baia Mare şi Baia Sprie dr. Aurel Nistor
399
Totodată recercăm consiliile cercuale că în caz dacă mai este vreo
comună unde nu s-ar fi înfiinţat Consiliul Naţional Român, să dispună
imediat pentru înfiinţare, trimiţându-ne toate procesele verbale luate despre
constituirea consiliilor.
Dat în Sătmar, la 22 decembrie 1918.
Pentru Consiliul Naţional Român

Comitatens
dr. Ilie C. Barbul m.p.
secretar
corn itatul Satu Mare, act nr. 41I1918, copie, f. I .
1918 decembrie 24, Racşa. Protocolul adunării de constituire a Consiliului

NaţionalRomân comunal Racşa.
Protocol
luat în adunarea locuitorilor din Racşa la
24 decembrie 1918.
Obiect: constituirea Sfatului Naţional Român.

Prezenţi: M.o.d. Vasile Erdoss paroh, M.o.d. Ioan Andron preot
cooperator, Grigor Nap curator, Simeon Malanca primar, Alexandru Băban
preot în Prilog, Aurel Dragoş preot în Vama ca esmişii comitetului cercual
şi o mulţime de popor.
I. Preşedintele Alexandru Băban în frumoase cuvinte schiţează
stările grele de azi şi provocându-i pe locuitori la ordinea bună deschide
adunarea.
2. Esmisul Aurel Dragoş explică obiectul adunărei de-amărântul şi
în pilde le arată că mai ales azi, e mare lipsă de susţinerea ordinei şi a
purtărei bune.
3. Se face propunere p<en>t<ru> alegerea Sfatului Naţional
Român.
Adunarea alege de preşed<inte> pe M.o.d. Vasile Erdoss paroh,
Ioan Andron şi Gavrilă Nap vicepreşedinţi. Membri în comitet: Ioan Bete
<a> l<ui> Toader, Grigor Nap, Simeon Malanca, Iacob Szabo băt<rânul>,
400
George Tipie, Gavrilă Fejer, Ioan Fejer, Ilie Cozma, Iacob Sabo, Iacob
Batory, Vasile Balaj <a> l<ui> Dănilă, Dumitru Prodan, Vasile Fejer
tânărul, Teodor Ciuta, Iacob Nap, Vasile Dubo <a> l<ui> luon, Vasile
Berende a Petri, Ioan Leuska a <lui> Toader, Ioan Cherecheş <a> l<ui>
Toader, Vasile Ciuta, Leuşca Vasii <a> l<ui> lndreiu, Boje Ion <a> l<ui>
Vasii, Vasile Bete <a> l<ui> Toader, Simeon Dabo, Simeon Oniga.
4. Preşedintele provoacă pe locuitori să-şi aleagă gardă naţională.
Adunarea îşi cere concesiune, ca în adunarea proximă să-şi aleagă
gardiştii. Şi se dă concesiune.
După aceasta Comit<etul> Sfatului Naţ<ional> Rom<ân> comunal
din Racşa depune jurământul şi cu aceste se închide adunarea.
D.c.m.s.
Alexandru Băban Aurel Dragoş

prezi de notar
comitalul Satu Mare, act nr. 43/1918, copie.
1918 decembrie 29, Certeze. Protocolul din 29 decembrie al adunării

Sfatului Naţional Român local, în care se hotărăşte alegerea lui Alexandru
Dărăbant ca preşedinte onorar şi de vârstă a sfatului.
Protocol
Luat în adunarea Sfatului Naţional Român din Certeze fiind de

faţăllle Petru preşedintele Sfatului Naţional Român, Alexandru Darabanth
notarul, Gavril Lazăr, Ioan Mihoc Gal, Ioan Ciorba a Cini, George Moiş,
Alexe Sas a Fîrgi, membri Sfatului Naţional Român şi o mulţime de
oameni din amintita comună în ziua de 29 decembrie st.n.
Obiect:
Alegerea de preşedinte onorar şi de etate a m<ult> o<noratului>

domn Iuliu Darabanth paroh-protopop local. Preşedintele Petru llle într-o
401
vorbire aduce la cunoştinţă adunării că după ce în 19 decembrie în prezenţa
esmişilor Sfatului Naţional Cercual Ţara Oaşului Alexandru Băban şi Aurel
Dragoş preoţi şi-au constituit sfatul naţional din Certeze, se află de bine ca
azi să se întregească sfatul naţional în forma aceea că m<ult> o<noratul>
domn protopop Iuliu Darabanth să se aleagă de preşedinte de onoare şi de
etate şi această hotărâre protocolară să se aducă Ia cunoştinţa secretarului
Sfatului Naţional Cercual m<ult> o<noratul> domn Aurel Dragoş, preot în
Vama cu aceea rugare ca protocolul luat în 19 decembrie a.c. să se şteargă
respectiv să se facă în acela această nouă modificare - mai bine protocolul
prezent să se alăture către protocolul din 19 dec<embrie>.
Adunarea primeşte hotărârea şi în unanimitate îl alege pe m<ult>
o<noratul> domn Iuliu Darabanth de preşedinte de onoare şi etate.
Nefiind mai multe obiecte protocolul se închide.
Dat ca mai sus.
Alexandru Darabanth Iuliu Darabanth

notar Petru Ilea - preşedinte
I. Ciorba
I. Oros
Ioan Mihoc
Vasile Ciorba
Gavril Lazăr
Gyorgy Moiş
Grigor Dorle
Gomb Laslo
Sasu Alexe
Ioan Ciocanu
scriitor Donca Gavril Lazăru
1918 decembrie 29, Vama. Protocolul adunării de constituire a Consiliului

Naţional Român comunal Vama, din care reiese că şi Ia Negreşti s-a
constituit C.N.R. comunal în aceeaşi zi.
402
Protocol
luat în adunarea generală a locuitorilor gr. cat. români din Vama la 29
dec<embrie> 1918.
Obiect
Constituirea Sfatului Naţional românesc comunal.
Prezenţi au fost:
M.o.d. Alexandru Băban preot în Prilog, M.o.d. Aurel Dragoş
preot local şi ca esmişii Comitetului N<aţional> R<omân> cercual, Ilie
Roman proprietar, Vasile Marincaş cantor-învăţător, George Lobonţ
curator, Mihail Man primar, Petre Man, Petre Contra mare, Petre Contra a
Nanului, George Contră, George Piuian, George Man, George Ghiurcuţan
şi o mulţime de popor.
I. Preşedintele comitetului ambulant ca esmis a Comitetului
N<aţional> R<omân> cercual în vorbe alese schiţând starea poporului
românesc înainte de război, în războiul mondial de 4 ani şi însemnătatea
zilelor mari de azi, deschide adunarea.
2. Preotul local M.o.d. Aurel Dragoş dă cetirei hotărârea
Comitetului Naţional Român Central şi provocându-se la soarta vitregă
ce-a avut poporul român în trecut şi chiar şi în decursul războiukui>
groaznic şi arătând îndurarea providenţei D<umne>zeeşti arătată nouă prin
preşedintele Vilson, şi explicând hotărârea tuturor românilor, provoacă
adunarea ca alăturată şi ei hotărârei acesteia.
Decis: Adunarea cu mare însufleţire şi prin aclamări frenetice se
declară şi ei doresc un viitoriu mai bun.
3. Prezidele face cunoscut adunărei că dorinţa Comitetului Central
e că şi în comune să se constituie Sfatul N<aţional> R<omân>, deci face
propunerea că şi aici să se împlinească asta dorinţă a Comitetului Central
N<aţional> R<omân> ( .... ) •
1
Esmisul provoacă adunarea să-şi aleagă un preşedinte, doi

vicepreşedinţi şi membri în comitet.
Aleşii adunării îndată depun jurământul de fidelitate şi
adhesiune .. .. 2
Care cred că prin unirea cu ceilalţi români o să le răsară şi lor,
primesc propunerea şi se alătură şi ei întru toate românilor de
pretutindenea. Trăiască România Mare.
Adunarea prin aclamare îşi declară voinţa de constituire. De
preşedinte cu unanimitate se proclamă preotul local M.o.d. Aurel Dragoş,
1
Omisiune în textul documentului.
2
Omisiune în textul documentului.
403
de vicepreşedinti: Vasile Marincaş şi Ilie Roman, care totodată e şi notarul
comitetului iar de membri în comitet se aleg următorii: Man Petre, Man
Mihai, Contra luon a Petri, Crişan luon tiner<ul>, Crişan Georgie <a>
l<ui> Toder, Dobrican Mihai a Petri, Dobrican Iacob, Molnar Toder,
Molnar Gheorghe <a> l<ui> tuli, Lobonţi George bătr<ânul>, Contră Petre
a Nonucului, Contră George a Onichi, Gabian Georgie, Pop George <a>
l<ui> Lati, Oros George a Fătului, Pintea George <a> l<ui> luon, Veres
Mihăilă Bontean, Pop George <a> l<ui> luon, Băbuţ Mihai, Crişan
Vasilică, Lobonţ George Tin<ărul>, Ceh Mihai bătr<ânul>, Mureşan
Georgie a Natului, Husti Mitru, Man Teodor, Robotin Georgie, Mărincaş
Mihai, Fabian Vasilică, Dragoş George, Man George <a> l<ui> lgnaţ,
Giurcuţan Georgie, Cosma Mihai bătr<ânul>, Cutiei Mihai.
4. Preşedintele face propunerea şi pentru constituirea gardei
naţionale deocamdată fără nici o plată.
Adunarea decide că peste noapte şi mai departe să rămână vigilii
de pază acum, iară pentru susţinerea ordinei bune în comună ei din sânul
lor îşi constituie o gardă constătătoare din 44 membri, cari fără plată
neputând plini serviciul regulat la caz de lipsă însă în interesul binelui
obştesc toţi ca unul se apromit a sta de faţiă.
Ca gardişti se aleg următorii:
Stegari: Ţînţaş Mihai, Crişan Mihai, Piuian Vasilică.
Gardişti: Piuian Mihai, Veres Iacob, Husti Mihai, Robotin
Vasilică, Pintea George, Fare Vasilică, Man Nechita, Fane Georgie, Oros
Mihai, Oros Georgie, Dragoş Mihai, Băbuţ Mihai, Man Mihai, Contra
Georgie, Contra Neculae, Contra George, Crişan Vasilică, Fedorca Petre,
Pop luon, Pop Petre, Contră Iacob, Crişan Vasilică (?), Marincaş Niculae,
Dragoş Grigor, Vereş luon, Cosima Iacob, Pop Vasilică, Husti Vasilică,
Pop Ioan, Fane Georgie, Fenăţan Mihai, Sabou Nuţ, Ceh Georgie, Racolţd
Vasilica, Ceh Mihai, Cosma Georgie, Rus Iacob, Man Mihai.
Gardiştii aleşi, precum şi poporul întreg depun jurământul sub
steagul tricolor unic în Ţara Oaşului.
5. Preotul local după aceste face atenţi pe cei prezenţi ca mai cu
seamă în zilele grele să se ferească de orice turburări şi jafuri, precum şi de
cele mai mici incidente cari ar da însă la neînţelegeri, turburări şi eventual
funeste întâmplări şi ia promisiunea poporului că precum până acuma aşa şi
de acuma se va purta bine I siguranţei I şi se va îngriji de susţinerea ordinei
şi siguranţei.
După aceste preotul local aduce la cunoştinţa adunărei că pe ziua
de azi la 2 ore p.m. atât coriştii cât şi garda naţională în frunte cu steagul
404
tricolor sunt chemaţi în comuna fruntaşă a Ţărei Oaşului în Negreşti pentru
constituirea Sfatului Naţional comunal.
Adunarea deşi e <în> timp nefavorabil, se apromite a merge la
fraţii din Negreşti.
După aceste, între cântece naţionale se închide adunarea.
D.c.m.s.
ss. Aurel Dragoş ss. Ilie Roman

preot - preside notar
1919 ianuarie I, Culciu Mare. Adresă a lui Ioan Puşcaş din Culciu Mare
către Consiliul Naţional Român cercual Satu Mare în care face cunoscută
expedierea protocoalelor de constituire a consiliilor naţionale locale în
localităţile Culciu Mare, Culciu Mic şi Apateu.
I 11919 On<oratului> Consiliu N<aţional> Român cercual Sătmar
Vin a vă trimite protocoalele de constituire a consiliilor comunaale

Culciul Mare, Culciul Mic şi Apateu cu subfilialele Pethin, Ambud şi
Palfalău în care nu ne-am putut constitui separat de teroarea ungurilor.
1
Culciul-Mare la I ian<uarie> 1919.
Cu deosebită stimă.
Ioan Puşcaş
preş<edintele> C.N.R. Culciul Mare
Protocolul corodenilor a intrat deja încă la adunarea din 13

nov<embrie>.
' Păuleşti.
405
comitatul Satu Mare, act nr. 49/1919, f. I.
1919 ianuarie 2, Culciu Mare. Adresă a lui Ioan Puşcaş din Culciu Mare
către Romul Marchiş, vicarul naţional român din Carei, în care înfăţişează
teroarea antiromânească din zonă.
5/1919
Reverendisimului domn Romul Marchiş
vicar gen<eral> gr. cat. român

în Careii-Mari
Vă rog să binevoiţi a vidima şi sigila cuitele alăturate: una peste

600 cor., una peste 588 cor., 50 fil<eri> şi una peste 400 cor. - şi cea de
400 cor. a mi-o retrimite să o validitez la perceptoriă. Celea două să rămână
la rev<erendisima> d<omnia> v<oastră> pentru esoperarea banilor ori dacă
nu se pot aştepta de nicăieri, să binevoiţi a ni le retrimite şi acelea şi-mi
scrieţi ce să fac cu ele? Dacă se dau bani pe ele vă rog binevoiţi a le timbra
şi preţul timbrelor a-1 detrage. Acta lui Mik16sy vi-o trimit să vedeţi că mi-a
pus termin până-n 15 ian<uaric>! Aici trăim o lume rea. Nu pot să mă mişc
de acasă că-mi periclitată viaţa de ungurii din Ambud şi Pethin. N-am
papir, n-am nimica sum izolat, nu cutez să iăs din casă. Trăim ca frunza pe
apă şi fraţii nu mai vin!
Bandiciu ieri a sfinţit steagul în Cărăşeu. Ungurii au intrat în
biserica cea românească şi l-au sfârticat. Eu de un rând am fost refugiat la
Lipău.
Culciu Mare, 2 ian<uarie> n<ou> 1919.
Cu profundă veneraţiune
Ioan Puşcaş
paroh gr. cat. român
Sosit 18/11919. 40/1919.
406
sătmăreni, neinv, orig., f. 1. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.115-116.
1919 ianuarie 2, Sibiu. Adresă

a lui Vasile Goldiş, şeful resortului de culte
şi instrucţiune publică, către
Romul Marchiş în care îl informează despre
recunoaşterea oficială a Vicariatului Naţional Român Carei, din partea
Consiliului Dirigent Român.
Consiliul Dirigent Român

Resortul Cultelor şi al
Instrucţiunii Publice
Nr. 35/1918 Sibiu, în 2 ianuarie 1919.
Domnule vicar!
Cu provocarea la scrisoarea d<omniei> voastre nr. 31 d<a>t<a>tă

11 decembrie 1918, vă aducem la cunoştinţă, că Vicariatul Naţional Român
de Careii-Mari este recunoscut din partea Consiliului Dirigent şi că din
partea noastră s-au tăcut şi până acum şi se vor face şi în viitor toţi paşii
pentru ca în timpul cel mai scurt cu putinţă să se tranşeze favorabil şi
reîncorporarea canonică a vicariatului numit.
Orice corespondenţă privitor la chestiunile bisericeşti-şcolare de
pe teritoriile vicariatului să se adreseze în viitor Consiliului Dirigent
Român (resortul cultelor şi instrucţiunii).
Goldiş
şeful resortului de culte
şi instrucţiune publică.
<pe verso:>
Sosit 31/1 1919. 65- 1919.
Prea onoratului
Romul Marchiş, vicar
Careii-Mari
407
Muzeul Judeţean Satu Mare, Colecţia Mişcarea naţională a românilor
sătmăreni, neinv., orig., I f.
1919 ianuarie 4, Budapesta. Adresa comisarului guvernamental cu

problemele catolicilor, Persian Adam, către arhidiaconul Romulus Marchiş,
prin care îi aduce la cunoştinţă convocarea unei comisii mixte la Carei, care
va dezbate problema revizuirii teritoriului de competenţă a episcopiei de
Hajdudorog.
Vallas es kozoktatasiigyi miniszterium.

Persian Adam a kath<olikus> iigyek kormanybiztosa.
1141/1919
FOesperes Ur!
Annak megallapităsa vegett, hogy a hajdudorogi piispi:ikseg
felallitasakor a nagyvaradi gi:ir<i:ig> kath<olikus> szert<artăsu>
egyhăzmegyebol a hajdudorogi gi:ir<i:ig> kath<olikus> egyhăzmegyehez
csatolt 44 es a szamosujvarib61 a hajdudorogihoz csatolt 4 hitki:izseg a
hajdudorogi gi:ir<i:ig> kath<olikus> piispi:ikseg teriiletenek esetleges
rev1z10Ja eseten, mikent akar hovatartozand6sagar61 di:inteni, a
kath<olikus> iigyeknek alulirott kormanybiztosa foly6 evi januar h6<nap>
21--Cn Nagykarolyban kiszall es ugyanott a varmegyehazan deli 12 6rakor
fogadni 6hajtja a hitki:izsegi kiildi:itteket.
A hitki:izsegek meghallgatasa utan a nyert adatok alapjan nyomban
le akarom targyalni az egyes plebaniak hovatartozand6saganak kerdeset,
miert is e targyalasokat egy vegyes bizottsag kereteben kivanom lefolytatni.
Kerem fc\esperes urat, hogy a bizottsagban resztvenni
sziveskedjek.
Budapest, 1919 januar h6<nap> 4--en.
Persian
kormănybiztos
Marchis Romulus urnak

fc\esperes
Nagykaroly
408
<pe verso:>
sosit 16/I 1919.
3211919.
Muzeul judeţean Satu Mare, fond Mişcarea naţională a românilor

sătmăreni, neinv, orig., I. maghiară, f. I. Publicat în V. Ciubotă, op. cit.,
p.120-122.
Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice.
Persian Adam comisar guvernamental cu problemele catolicilor.
Nr. 1141/1919.
Domnule arhidiacon!
Având în vedere faptul, că odată cu înfiinţarea episcopiei greco-

catolice de Hajdudorog, au fost anexate 44 de parohii din dieceza greacă de
Oradea şi 4 din cea de Gherla şi că ar fi posibilă revizuirea teritoriului de
competenţă a episcopiei greco-catolice de Hajdudorog, subsemnatul
comisar guvernamental cu problemele catolicilor, în ziua de 21 ianuarie a
anului curent, voi merge la Carei şi voi aştepta în palatul prefecturii, la
orele 12 amiază, delegaţii parohiilor în cauză spre a decide asupra
apartenenţei lor.
După ascultarea delegaţilor, pe baza datelor oferite, aş vrea să
discut de îndată chestiunea apartenenţei unora dintre parohii, motiv pentru
care doresc ca dezbaterile să aibă loc în cadrul unei comisii mixte.
Rog pe domnul arhidiacon să binevoiască a lua parte în această
comisie.
Budapesta 1919 ianuarie 4.
Persian
comisar guvernamental
Domnului arhidiacon
Romulus Marchiş
Carei
409
1919 ianuarie 8, Boghiş. Raport al Consiliului Naţional Român local din
Boghiş referitor la siguranţa publică din comună.
Ad. la "Nota circulară" de sub nr. 27 - 1918 a

Resortului organizării.
Raport nr. 7.
Din încredinţarea C.N.Rom<ân> comunal raportăm cum că asupra

stărilor pentru siguranţă publică în comună nu putem face nici un demers
de asigurare, pentru că garda română de 40 membri nu poate să pună
serviţiu fiindcă nu are arme, haine şi nici leafă nu-şi mai capătă din 11
nov<embrie> st. n. 1918. În comună afară de furturi pentru lemne focale nu
s-au întâmplat nimic, dar acum fiind garda numai pe hârtie e teamă şi de
jefuiri mai mari!
Dat în Boghiş la 8 ianuarie st.n. 1919.
George Tămaş Anania Măgdaş

preşedinte notar
comitatul Satu Mare, act nr. 59/1919, copie, f. 8.
1919 ianuarie 8, Boghiş. Raport al Consiliului Naţional Român local din

Boghiş referitor la situaţia gardei naţionale din comună.
Ad. la "Nota circulară" de sub nr. 27 - 19 I 8 a

Raport nr. 6.
Din încredinţareaC.N.R. comunal din Bogâş (co<mi>t<a>tI

Sătmar) raportăm cum că Garda Naţională Română s-a constituit în 14
nov<embrie> st. n. I 9 I 8 însă şi până atunci a susţinut ordinea începând din
5 novembrie.
Numărul gardiştilor calculând cu 5 % a locuitorilor rom<âni> a fost 40.
Aceştia au primit resursele şi leafă până în 11 nov<embrie> pe calea
pretoriatului unguresc de la preceptorat câte 30 cor. la zi. De la I I
410
nov<embrie> deşi e pus serviţiul până în 30 nov<embrie> li s-a negat
solvirea lefei îndrumată fiind comuna ca să le solvească restul.
Aşadar Garda nici până azi nu e plătită, arme încă nu are şi aşa numai pe
hârtie stă deşi mărginaşi fiind ai românilor din co<mi>t<a>t<ul> Sătmar
am avea mare lipsă de gardă după cum am amintit şi în raportul stărei
politice.
Vă rugăm de ajutor urgent.
Dat în Boghiş la 8 ianuarie st.n. 1919.

preşedinte notar
comitatul Satu Mare, act nr. 5911919, copie, f. 7.
1919 ianuarie 8, Boghiş. Lista membrilor biroului Consiliului Naţional

Român local din Boghiş.
Ad. la "Nota circulară" de sub nr. 27 - 1918 a

Lista nr. 3
Membrilor biroului Consiliului Român
Comunal din Bogâş:
Preşedinte: George Tămaş bătr<ânul>.

Vicepreşedinte: Alexandru Sabo.
Secretar: George Pop.
Notar: Anania Măgdaş.
Casier: Ioan Oros.
Controlor: Alexandru Zi man bătr<ânul>.
Declarăm mai departe cum că biroul stă în funcţiune permanentă
şi cum că îşi are localul său propriu în şcoala rom<ânească> gr. cat. din loc.
Bogâş, la 8 ian<uarie> st.n. 1919.

preşedinte notar
411
1919 ianuarie 8, Boghiş. Copia procesului verbal al adunării de constituire

a Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale Române din Boghiş,
ţinută în 14 noiembrie 1918.
Copia nr. I.
Comuna rurală: Bogâş. Cercul electoral Cinghir
(Csenger)
Proces verbal
luat în adunarea generală a locuitorilor români din comuna rurală Bogâş
ţinută la 14 novembrie st.n. 1918.
Convocătorul adunării d<omnu>I Demetriu Pop paroh prezidează această
adunare şi publică, că în urma concluzelor Consiliul<ui> Naţional Român
Central (C.N.R.C.) în 12 a curentei s-a comunicat şi constituit Consiliul
Naţional Român Comitatens pe teritoriul comitatului Sătmar şi tot atunci s-
au constituit comitetele cercuale cu însărcinarea să înfiinţeze în toate
comunele comitatului locuite de români secţii comunale ale Consiliului
Naţional Român Comitatens (C.N.R.Com<itatens> afiliat C.N.R.C.). Baza
pe care stau toţi locuitorii rom<âni> din această comună sunt principiile
determinate şi fixate în "Declaraţia" C.N.R.C. adusă la cunoştinţa lumii
întregi în şedinţa camerei din Budapesta în 18 oct<ombrie> a.c., care s-a
citit şi în această adunare. Preşedintele spune adunării de azi că Consiliul
Naţional Român nu este subordonat Consiliului Naţional Maghiar, ci este
organizaţie echivalentă românească.
discutând ca părţi independente şi cooperând prin intermedierea membrilor
aleşi şi comiţi. În timpul care va trece până la congresul de pace, trebuie să
fim cu cea mai mare băgare de seamă, să nu se ivească tulburări, brutalităţi
(jaf, omor) în contra concetăţenilor neromâni, fiindcă prin susţinerea
strictei ordine punem temeliile viitorului fericit, în linişte, fără tulburări, cu
demnitatea unui popor conştiu de sine; prin păstrarea ordinei ne
manifestăm că suntem vrednici pentru deplina libertate naţională.
Se intonează "Deşteaptă-te Române". Adunarea generală
înţelegând bine cele expuse de d<omnu>I preşedinte decide cu unanimitate,
412
constituirea Consiliului Rom<ân> Comunal în această comună şi alege în
Consiliul Naţional Român Comunal de preşedinte pe d<omnu>I George
Tămaş bătr<ânul>, de viceprezident pe d<omnu>I Alexandru Szabău, de
notar pe d<omnu>I Anania Măgdaş, de secretar pe Pop George, de casier
pe Ioan Oros, de controlor pe Alexandru Ziman bătr<ănul> iar de delegaţi
la Consiliul Naţional Român pe următorii locuitori romăni din comună: I.
George Deac, 2. Ludovic Deac, 3. Andrei Govor, 4. Vasile Govor, 5.
George Kăvăsi, 6. Vasile Kăvăsi, 7. Zigismund Covaci, 8. Alexandru
Covaci, 9. George Cupcea, I O. Ioan Luţaş, 11. Vasile Mureşan, 12. I. Ioan
Nagy, 13. R. Ioan Nagy, 14. Ioan Oros, 15. George Pop, 16. Demetriu Pop,
17. Petru Pilea, 18. Petru Stirb, 19. Gavril Tarţa, 20. Alexandru Nagy
bătr<ânul>, 21. Alexandru Ziman tânăr<ul>, 22. Vasile Ziman tânăr<ul>,
23. George Ziman, 24. George Luţaş, 25. Alexandru Ziman bătr<ânul>, 26.
Ioan Broudli, 27. Vasile Tămaş.
Consiliul Naţional Român Comunal cu unanimitate mai alege de
membru al C.N.R. cercual de Sătmar şi Cinghir pe lângă membri aleşi:
George Tămaş, Ioan Nagy, Anania Magdaş şi pe Alexandru Szabo şi roagă
pe numitul consiliu ca să-l primească de membru şi de reprezentantul
Consiliului Cercual.
Adunarea hotăreşte cu unanimitate ruperea de la dieceza de
Hajdudorog la care am fost încorporaţi fără voinţa noastră şi reîncorporarea
la dieceza mamă de Oradea Mare.
constituirea Oardei Naţionale Române, care socotind 5 % după numărul
locuitorilor români, constă din 40 gardişti, intrând în Garda Naţională
Română următorii locuitori din comună: Traian Cavaşi locotenent ca
comandant, Ioan Mancău, Vasile Mancău, sergenţi, ca subof<iţeri>
com<andanţi> supl<initori> Alexandru Sabău, Zigismund Covaci, Andrei
Panai, Vasile Govor, Petru Pilea, Andrei Govor, Gavril Tarţa, George
Ziman, Vasile Cupcea, George Lantoş, Andrei Panai bătr<ânul>, Traian
Ziman, Vasile Donca, Augustin Marian, Alexandru Ziman tânăr<ul>, Ion
Pop, Vasile Nagy, George Deac, Ioan Oros, Ioan Tămaş, Ioan Cupcea,
George Lanţoş, Vasile Govor, George Tarţa, Francisc Mureşan, Ioan
Gherasim şi care vor urma prin insinuare: Eugen Nagy.
<cu> tricolorul român. Comanda Oardei Naţionale Române se concrede
românului Traian Cavaşi locotenent şi sergenţilor Ioan Mancău şi Vasile
Mancău.
413
După aceste constituiri în frunte cu prezidentul adunării Consiliul
această adunare, au depus jurământul de credinţă cu textul următor: "Eu jor
credinţă şi alipire către Sfatul Român şi că totdeauna voi asculta şi numai
poruncile Consiliul<ui> Naţional Român. D<umne>zeu aşa să-mi ajute!".
Preşedintele provoacă pe toţi cei prezenţi ca să se reîntoarcă în
ordine şi ferindu-se de orice tulburări, la vetrele lor şi închide adunarea
Dat ca mai sus.
George Tămaş sup<linitor> Anania Măgdaş

preşedinte notar
Cum că această copie consună în toate cu originalul adeveresc.

Bogâş la 8 ianuarie st.n. 1919.
Demetriu Popp
preşedinte
L.S.
comitatul Satu Mare, act nr. 59/ 1919, copie, f. 1-2.
<1919 ianuarie IO>, Petea. Declaraţia locuitorilor greco-catolici din Petea

prin care declară că se despart de episcopia de Hajdudorog şi jură credinţă
Consiliului Naţional Român Cercual.
Declaraţie.
Noi subscrişii, credincioşii

bisericii gr. cat. române din Pete<a>
declarăm, că fără ştirea şi voinţa, chiar contra protestărilor noastre am fost
rupţi de la episcopatul românesc din Oradea-Mare şi alipiţi cu forsă de
episcopatul gr. cat. unguresc de la Hajdudorog.
Declarăm, că din tot sufletul şi trupul al nostru ne legăm de
scumpa noastră limbă şi legea românească strămoşească.
414
Pentru apărarea, susţinerea şi asigurarea dulcei limbi, credinţă şi
legea românească pe baza dreptului naţional şi de liberă dispunere a sorţii
noastre, ne supunem şi jurăm credinţă Marelui Sfat Naţional Român,
alcătuit din bărbaţii cei mari ai neamului nostru românesc - că voim să
trăim ca români de lege românească strămoşească.
Pretindem denumirea unui preot românesc, ne legăm de vicariatul
nou român constituit în Carei din bisericile răpite de la episcopatele
Oradea-Mare şi Gherla, liturghia românească, lege românească, precum au
avut părinţii şi strămoşii noştri.
comitalul Satu Mare, act nr. 6511919, copie. Publicat în V. Ciubotă, op. cit„
p.122-123
1919 ianuarie 10, Petea. Raport al învăţătorului George Erdei din Petea
adresat Consiliului Naţional Român comitatens referitor la situaţia politică,
administrativă, garda naţională, aprovizionare, etc. din comună.
Onoratului Consiliu Naţional Român

Comitatens
Sătmar
Onorat Consiliu!
La recercarea on<oratului> Consiliu sub nr. 33/1918 am onoare a
vă raporta următoarele:
I. Consiliul Naţional Comunal încă nu s-a constituit fiindcă
poporul din satul nost Petea este în mare parte maghiarizat în urma
sistemului de maghiarizare a fostului guvern ungar şi deci că ei se declară
de români totuşi expresie sentimentelor lor româneşti nu cutează a da,
fiindcă sunt terorizaţi, batjocoriţi şi huiduiţi pentru sentimentele lor
româneşti din partea locuitorilor ai satelor vecine unguri şi români <cu>
totul maghiarizaţi.
Căci situaţia de astăzi ajunge la o stare mai consolidată şi românii
din Petea vor vede din partea conducătorilor români mijloace de apărare
contra şovinismului maghiar vor grăbi a constitui Sfatul Român Comunal.
Comitetul, respectiv senatul comunal e compus în mai mare parte
de români fiind populaţiunea 90 % de români.
415
ad. 2. Primariul Ioan Pop,
Casierul idem,
juraţi: Alexandru B. Lazin, Antoniu Koos, Francisc Kisreky,
acest din urmă e maghiar.
Notariul Sandor Janos maghiar israelit.
Aceştia sunt funcţionarii vechi, jurământ în mâinile pretorului
cercual au pus.
Ad. 3 vezi ad. I.
Ad. 4. Starea politică din comună cât şi cea administrativă este pur
după sistemul unguresc. Şi de prezent se fac încercări ca să facă
propagandă pentru menţinerea integritaţiei a statului ungar sub masca
înfiinţării unui partid a plugarilor.
Ad. 5. Alimentarea nu e asigurată numai pe timp scurt. Rezerve nu
sunt.
Ad. 6. Gardă naţională nici ungurească, nici românească nu este!
La început a fost şi anume în luna novembrie 1918 care însă în prima
decembrie a fost dizolvată, pe 6 zile au fost plătiţi, pe 19 zile neplătiţi.
Protopret<or>ele a făcut promisiune pentru licvidarea salarelor.
Ad. 7. E ordine.
Ad. 8. Răspuns ad. 1. numai prin vorbe sunt terorizaţi şi
ameninţaţi.
Ad. 9. Preotul Ioan Kozma, preot dispus de la Hajdudorog, român
însă cu sentimente ungureşti. Serviciile bisericeşti le face ungureşte în
contra voinţei poporului, fiindcă româneşte nu ştie.
George Erdei învăţător român calificat diplomat de 33 ani,
învăţător la şcoala greco-catolică confesională din loc.
Dat Petea (Pete) la I O ianuarie 1919.
G<eorge> Erdei
învăţător
român
comitatul Satu Mare, act nr. 62/1919, copie, f. 1-2.
1919 ianuarie IO, Crucişor. Raport al Consiliului Naţional Român

comunal Crucişor către Consiliul Naţional Român cercual Seini, privind
membri aleşi în consiliul naţional local, starea administrativă, politică şi
economică a comunei.
416
Consiliul naţional român comunal
din Borvălaszut 1
Consiliul Naţional Român cercual în Seini
Pe baza notei circulare a Consiliului Dirigent, Resortul

Organizării, nr. 27 /1918, neavând la îndemână ca document procesul verbal
al alegerii Consiliului Naţional din comuna Borvălaszut şi procesul verbal
al constituirii acestui consiliu, am onoare a face următorul raport:
I. Lista membrilor comitetului:
George G6lya preot preşedinte
IosifNyisztor dascăl vicepreşedinte
Ignat Nyisztor notar
George Tomejan econom membru
Gavrilă Tomejan econom membru
Petru Mureşan econom membru
Vasiliu Anye econom membru
Paul Goja econom membru
Ioan Goja econom membru
Flore Goja econom membru
George Golya econom membru
Lică Borşe econom membru
Ştefan Pop econom membru
Grigor Tomejan econom membru
2. Lista funcţionarilor de la administraţia comun<ală>:
George Temejan primar-vechi-jurat
Ignat Nyisztor notar-nou instituit
Grigoriu Goja casier-vechi-jurat
Costan Pop jurat-vechi
3. Membri biroului comunal sunt de sub punctul 2.
4. Politică nu se face, starea administrativă e normală.
5. Alimentarea publică până acum e îndestulătoare, pentru viitor până la
alte bucate, rezerve nu sunt în comună.
6. Garda română sustă, după serviciu de I O zile şi primirea lefei s-a
dizolvat ..
7. Siguranţa publică în comună e suferibilă, a prevede strajă de noapte: în
duminici şi sărbători, când se îmbată la crâşme, se conturbă liniştea
publică uneori.
' Azi Crucişor.
417
8. Români ori rău maltrataţi în comuna Borvălaszut, din partea
uc1ş1
străinilor
nu au fost.
9. Lista intelectualilor din comuna B<or>vălaszut:
George G6lya, preot 32 ani
IosifNyisztor, dascăl 32 ani
Ignat Nyisztor, notar, de 70 ani
d<omni>şoara Terica Temăian, de 24 ani poştăriţă
Borvălaszut la 10 ianuarie 1919
George G61ya
prezident
Seini, act nr. 17/1919, original.
1919 ianuarie JO, Certeze. Lista membrilor Consiliului Naţional Român

local din Moişeni.
De la Consiliul Naţ<ional> Rom<ân> din Moişeni.
Lista membrilor
Comitetului naţional din Moişeni şi ocupaţiunea lor.
Petru Illea director şcolar de stat ca preşedinte, Gavril Erdelyi

înv<ăţător> ca v<ice>preşedinte, Ilieş Moiş ca notar, Ioan Finta, Grigor
Moiş Alexi, Iuon Moiş Nuţ, Petru Moiş, Petre Grigi, Vasile Oros Cilica,
Dumitru Moiş a Mihaiu, Ioan Mare, Vasile Moiş a luon, Vasile Oros a
Petri fătului, George Moiş, Vasile Moiş a Nuţiului membri în comitete, toţi
economi din Moişeni.
Certeză la 1O ianuarie 1919.
Petru Illea
preşedinte
418
1919 ianuarie to, Certeze. Raport al Consiliului Naţional Român din
Moişeni asupra stării garzii naţionale din localitate.
De Ia Consiliul Naţ<ional> Român din Moişeni.
Raport
asupra stării gardei naţionale din comună.
Gardă naţională în lipsă de spese nu s-au înfiinţat. Dar până acuma

nici nu s-a statorit lipsa ei, fiind în comuna noastră curat românească cea
mai mare ordine şi linişte.
Certeze la 10 ianuarie 1919.
Petru lllea
preşedinte
1919 ianuarie to, Vama. Lista membrilor Consiliului Naţional Român din
Vama, precum şi ocupaţia lor.
1 şi 3. De la Consiliul Naţional Român din Vama.
Lista membrilor
comitetului naţional din Vama şi ocupaţiunea lor.
Aurel Dragoş, preot local ca preşedinte.

Vasile Marincaş, cant<or> -docinte şi
Ilie Roman posesor ca notar şi vicepreşedinţi
Petru Manu, Mihai Man, Ion Contră a Petri, Mihai Contră a
P<etri>, Ion Crişan tânăr, George Crişan l<ui> Toader, Mihai Dobrican a
P<etri>, Iacob Dobrican, Toader Molnar, George Molnar l<ui> tuli, George
419
Lobonţi bătr<ânul>, Petre Contră a Nin<ului>, George Contră a On<ului>,
George Fabian, George Pop kui> Laţii, George Oros a tătoaei, George
Pinte kui> Ion, Mihăilă Vereş, George Pop kui> Ion, Mihai Bobuţi,
Vasilică Crişan, George Lobonţi tân<ărul>, Mihai Cehu bătr<ânul>,
George Mureşan a Mati, Mitru Husti, Toader Man, George Robotin, Mihai
Marincaş a Tiloaei, Vasile Fabian, George Dragoş, George Piuian, George
Man kui> Ign<at>, George Ghiuvenţan, Mihăilă Cosma bătr<ânul>, Mihai
Cui ici, toţi economi, ca membri în comitet.
Biroul e în runcţiune permanentă.
Vama la 10 ianuarie 1919.
comitatul Satu Mare, act nr. 60/1919, f. I.
1919 ianuarie 12, Măriuş. Raport al Consiliului Naţional Român local din
Măriuş către Consiliul Naţional Român cercual Seini privind componenţa
consiliului, starea politică, administrativă şi economică.
D<omniei>~sale D-lui Artemiu Caba

vicepreş<edinte> cercual în
Seini.
Pe baza notei circulare a Consiliului Dirigent din Sibiu: Raportul

organizării nr. 27/1918, am onoarea a trimite următoarele acte:
I. Procesul verbal al alegerii consiliului naţional din comună nu ne
stă la dispoziţie întrucât la 22 noiembrie 1918 s-a trimis la Arad pe adresa
ilustrisimi..lui domn Ştefan C. Pop.
Lista membrilor comitetului sună aşa:
I. Petru Nastai econom, preşedinte
2. Ignaţiu Miclăuş econom, vicepreşedinte
3. Grigoriu Nicoară cantor-docinte, notar
4. Nuţ Oşan econom
5. Alexa Miclăuş econom
6. Flore Cherecheş econom
7. Ambroziu Boitor econom
8. Ignaţiu Siladi econom
420
9. Grigă Mureşan econom
I O. Flore Sopoian econom
11. Budai Vasiliu econom
li. Lista funcţionarilor de la administraţia comunală: Vasiliu
Sopoian econom, primar ales de noi, jurământ pus. Ioan Văsuţu econom,
viceprimar ales de noi, jurământ pus. Iosif Fekete econom, notar, jurământ
nu a depus. Grigă Nicoară econom, jurământ a pus. Ioan Alee econom,
jurat, jurământ a pus.
III. Lista membrilor biroului Cons<iliului> comunal constă din
membri de sub punctul I. Consiliul îşi are localitatea în şcoală şi în caz de
lipsă funcţionează.
IV. Referitor la starea politică şi administrativă nu este nimic de
însemnat.
V. Starea alimentară în comună este cât se poate de rea, fiind în
comună 75 % neprevăzuţi. Rezerve nu sunt deloc.
VI. Gardă în comună nu s-a înfiinţat.
VII. Siguranţa publică în comună se prevede prin străji.
VIII. Români ucişi sau maltrataţi din partea străinilor n-au fost.
Măriuş, 12 ianuarie 1919.
Gregoriu Nicoară
notar
Seini, act nr. 22/1919, orig.
1919 ianuarie 12, Prilog. Protocolul adunării de constituire a Consiliului

NaţionalRomân şi a Gardei Naţionale Române din Prilog.
Protocol
luat în adunarea generală a locuitorilor
din Prilog la 12 ianuarie 1919.
Obiect:
Constituirea Sfatului Naţional Român comunal.
Prezenţi: M<ult> o<noratul> d<omn> Alexandru Băban preot
local preşed<intele> Comitetului Ambulant a Ţării Oaşului, Aurel Dragoş
421
preot în Vama, Vasile Mărincaş cantor - docinte în Vama, Iacob Pop
primar din Prilog, Mihai Man primar în Vama şi garda naţională din Vama
împreună cu coriştii şi o mulţime de credincioşi din Pri log.
I. Preşedintele Alexandru Băban în vorbe alese schiţează stările de
azi, precum şi ameliorarea împrejurărilor în favorul poporului român
subjugat până acum şi cu aceasta deschide adunarea.
2. Preotul Aurel Dragoş aminteşte esmiterea, dimpreună cu
d<omnu>I preside din partea Comitetului Cercual Naţional Român a Ţării
Oaşului, pentru constituirea Sfatului Naţional Comunal în toate comunele
cercului şi aşa a venit şi la fraţii din Pri log şi îi provoacă la constituire.
Unanim doresc constituirea alăturându-se şi ei românilor de
pretutindenea.
Se mai aminteşte scopul şi menirea Sfatului şi provocându-se
ţinuta loială a românilor de până acuma între orice împrejurări, le cere
promisiunea, că şi de acum se vor purta bine şi se vor îngriji de susţinerea
ordinei bune şi comună.
Se apromit.
3. Preotul Aurel Dragoş face propunerea ca de preside să se aleagă
preotul local m<ult> o<noratul> d<omn> Alexandru Băban.
Adunarea unanim îl aclamă şi-l doreşte de preside pe preotul lor
local Alex<andru> Băban, iar de notar se alege Ioan Nemet.
4. Preotul local face propunerea pentru membri în comitet:
Se aleg:
George Talpoş l<ui> Ştefan, Ioan Barbuţi l<ui> Toader, Mihai
Ionuţ, Toader Nemet, George Fanea, Iacob Pop, Toader Lisca, George Goje
l<ui> lu<on>, Ion Fanea, Petru Bura l<ui> Mihai, Vasile Nistor, Vasile
Nistor a Tilichii, Dumitru Fabian, Ioan Bura l<ui> George, George
Ardelean l<ui> Toader l<ui> Ion, Ioan Fejer l<ui> Iacob, George Gif l<ui>
Mihai, loacob Talpoş, Iuon Cosma, Iuon Deac l<ui> Nic, George Beze
l<ui> George, Vasile Nistor l<ui> Iuon, George Fabian l<ui> George,
Toader Fabian, Ion Talpoş l<ui> George, Dumitru Cosma, Ion Pop, George
Finta.
5. Se face propunerea pentru alegerea gardei naţionale.
Unanim se aleg 28 gardişti, care la orice întâmplare stau de faţă
pentru susţinerea ordinei bune.
După aceste toţi depun jurământul.
D.c.m.s.
422
Aurel Dragoş
preot notar
Alexandru Băban, George Ardelean, Ioan Fejer kui> Iacob,

George Gif, Iacob Talpoş x, Ioan Cosma x, Ion Deak kui> Nic x, George
Boje kui> George, Nistor Văsilii, George Fabian, Fabian Toader, Ioan
Talpoş l<ui> George, Dumitru Cozma x, Ion Pop +, Finta George, Iordan
Bura, George Talpoş, luon Neamţu, Ioan Babucz, Toader Nemet, George
Fanea +, Pop Iacob, Siscă Toader, Petru Bura, Iuon Fane, Bura Petre,
Vasile Nistor, Fabian Dumitru.
1919 ianuarie 13, Sibiu. Telegramă a lui Vasile Goldiş către Romul
Marchiş în care îl informează că în cel mai scurt timp se vor lua măsuri
pentru reglementarea plăţii preoţilor din vicariat.
Tă virat
Romul Marchiş arhidiacon
Dispoziţiile referitoare la chestia congruei se vor lua în timpul cel

mai scurt cu putinţă.
ministru
Gol di ş
<pe verso:>
Sosit 14/I 1919. 2711919.

sătmăreni, neinv, orig., f. I. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.123
1919 ianuarie 16, Nyiradony. Hotărâre a consiliului bisericesc greco-

catolic şi a comitetului şcolar din Nyiradony de a fi alipiţi vicariatului
423
greco-catolic român din Carei şi desemnarea delegaţilor care să prezinte
această doleanţă în faţa comisiei mixte, ce se va întruni la 21 ianuarie 1919
la Carei.
Jegyzokonyv.
Felvetetett Nyiradonyban 1919 ev januar ho<nap> 16-an a nyiradonyi
g<orog> kath<olikus> egyhazi hovatartozandosaga targyaban.
Jelen voltak alulirottak.
Kresnyak Istvan g<o>r<og> kath<olikus> lelkesz megismertetve a vallas es
kozoktatasi miniszter kormanybiztosanak 1141 kelt szamu felhivasat keri a
megjelent g<o>r<og> kath<olikus> egyhazi es iskolaszeki tagokat
nyilatkozat vetel vegett a nyiradonyi g<o>r<og> kath<olikus> egyhaz
egyhazi hovatartozandosagat illetoleg.
Hatarozat.
A nyiradonyi g<o>r<og> kath<olikus> egyhaz egyhăzi es iskolaszeki tagok
egyhangulag kijelentik a nyiradonyi g<o>r<og> kath<olikus> egyhaznak a
nagykarolyi vikariatushoz vaio egyhazi csatolasat, miert is f<olyo>
ho<nap> 21-en Nagykarolyban tartando ertekezletre a gor<og>
kath<olikus> hitkozseg reszerol Papp Ferencz, az iskolaszek reszerol pedig
Bodogan Janos nyiradonyi g<o>r<og> kath<olikus> lakosok kiildetnek ki.
K<elt> m<int> f<ent>
Kresnyak Istvan
esperes-lelkesz
Papp Emil
isk<ola> sz<eki> j<egy>zo
Szilagyi G. Laszlo
Thurczi Ferencz
Papp Ferencz
Veres Mihaly
Lazăr Janos
Bodogan Jănos
Belme Laszlo
Papp Mihaly
Sztancs Laszlo
Erdei Jănos
Kujbus Mihaly
Szilagyi Jănos
Kujbus Gyorgy
424
<pe verso:>
50/1919
Muzeul judeţean
Satu Mare, colecţia Mişcarea naţională a românilor
sătmăreni, neinv, orig., I. magh., f. 1. Publicat în, lupta românilor din
judeţul Satu Mare ... , p.513-514.
Proces-verbal
luat la 16 ianuarie 1919 la Nyiradony 1, în chestiunea apartenenţei
bisericeşti a parohiei greco-catolice din Nyiradony.
De faţă au fost subsemnaţii.
Preotul gr.cat. Kresnyak Istvan, făcând cunoscut apelul comisarului
guvernamental de pe lângă Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice emis
sub nr. 1141, cere membrilor consiliului bisericesc gr.cat. şi ai comitetului
şcolar să se pronunţe în privinţa apartenenţei bisericeşti a parohiei din
Nyiradonyi.
Hotărâre.
Membri consiliului bisericesc gr.cat. şi ai comitetului şcolar din Nyiradonyi
declară în unanimitate alipirea bisericii gr.cat. Nyiradonyi la vicariatul din
Carei, motiv pentru care, în vederea participării la conferinţa ce se va ţinea
în 21 ale lunii curente, sunt delegaţi din partea parohiei gr.cat. Papp
Ferencz, iar din partea comitetului şcolar Bodogan Ioan, locuitori gr.cat. în
Nyiradony.
D.c.m.s.
Kresnyak Istvan
preot-protopop
Pop Emil
notarul comitetului şcolar Szilagyi G. Laszlo
Thurczi Ferencz
Papp Ferencz
Veres Mihaly
Lazăr Ioan
Bodogăn Ioan
Belme Vasile
Papp Mihai
1
Localitate azi în Ungaria.
425
Stanciu Vasile
Erdei Ioan
Cuibuş Mihai
Szilagyi Janos
Cuibuş Gheorghe
1919 ianuarie 17, Sătmărel. Credenţional acordat lui Traian Suta junior de
a reprezenta comuna Sătmărel la conferinţa organizată în Carei, în
chestiunea apartenenţei parohiilor româneşti anexate diecezei de
Hajdudorog.
Megbiz61evel
Szatmarzsadany kozseg kepviseloi testi.ilete mai napon tartott

kozgyiilesen az egyhazkozseg hovatartozand6săga i.igyeben Nagykarolyban
foly6 h6<nap> 21-en tartand6 ertekezletre kepv<iselo> testi.ileti
megbizottul Suta Trajan if<ju> szatmarzsadanyi lakos, kepv<iselo>
test<i.ileti> tagot ki.ildte ki, mirol nevezettnek ezen megbiz6level kiadatik.
Kelt Szatmarzsadany 1919 januar 17.
Fabian Janos
bir6

sătmăreni, neinv, orig., I. maghiară. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.126-
127.
Credenţional.
Reprezentanţa comunei Sătmărel, în adunarea generală ţinută

astăzi, l-a delegat ca împuternicit pe Traian Suta junior, locuitor în
Sătmărel şi membru al reprezentanţei, să ia parte la conferinţa ce se va
ţinea la Careii-Mari, în 21 ale lunii curente, în problema apartenenţei
parohiei, pentru care i se eliberează numitului prezentul credenţional.
Ioan Fabian
primar
426
1919 ianuarie 18, Sătmărel. Credenţional acordat lui George Groza de a
prezenta în adunarea organizată la Carei, din iniţiativa comisarului
guvernamental Persian Adam, hotărârea parohiei greco-catolice Sătmărel
de a rupe cu Episcopia greco-catolică de Hajdudorog şi de a reveni în
cadrul Episcopiei de Oradea.
Megbizolevel
A szatmarzsadanyi gorog kath<olikus> hitkozsegnek 1919 evi

januar h6<nap> 18-an tartott rendkivi.il i kozgyulesenek egyhangu
hatarozata alapjan Groza Gyorgy szatmarzsadanyi lakos es hitkozsegi tag,
jelen megbiz61evel alapjan ezennel felhatalmaztatik, miszerint Persian
Adam a kath<olikus> i.igyek kormanybiztosa altal f<oly6> e<v> es
h6<nap> 21--en deli 12 orara Nagykarolyban a varmegyehazăn osszehivott
gyulesen jelenjen meg s a szatmarzsadanyi gor<og>-kath<olikus>
hitkozseg azon megmasithatatlan egyhangu hatarozatat nyilvanitsa a
kormanybiztos ur elott, hogy Szatmarzsadany gor<og> kath<olikus>
hitkozsege semmi szin alatt sem hajland6 megmaradni a hajdudorogi
gor<og>-kath<olikus> pi.ispokseg kotelekeben, hanem a nagyvaradi
gor<og>-kath<olikus> pi.ispokseghez 6hajt, sot, keri visszacsatolasat, mert
az egesz hitkozseg, sot az egesz falu is - szintiszta roman nyelvu, csak ezt
fogadja el liturgikus nyelvnek, hisz mas nyelven soha sem tartatott
istentisztelet Szatmarzsadanyon.
Kelt Szatmarzsadanyon a gor<og>-kath<olikus> hitkozsegnek
1919 januar 18-an tartott rendkivi.ili kozgyulesen.
Mihalka Jănos
gor<og>-kath<olikus> lelkesz
kozgyUlesi elnok
( ...... )

sătmăreni, neinv, orig., I. maghiară. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.130-
131.
Credenţional.
427
Pe baza hotărârii unanime adoptate în adunarea generală
extraordinară a parohiei greco-catolice din Sătmărel, ţinută la 18 ianuarie
1919, George Groza, locuitor în Sătmărel şi membru al parohiei, este
împuternicit prin intermediul acestui credenţional să se prezinte la adunarea
convocată de Persian Ădam, comisarul guvernamental cu probleme
catolice, pe 21 ale lunii curente a.c., orele 12 la Careii-Mari, în sediul
prefecturii şi să exprime în faţa domnului comisar guvernamental acea
unanimă şi irevocabilă hotărâre, potrivit căreia parohia greco-catolică din
Sătmărel în niciun chip nu mai este de acord a rămâne în cadrul Episcopiei
greco-catolice de Hajdudorog, doreşte să treacă în Episcopia greco-catolică
de Oradea-Mare, ba chiar cere reintegrarea sa, deoarece întreaga parohie şi
chiar satul sunt de limbă curat românească şi numai limba română o
acceptă de limbă liturgică, căci în Sătmărel nu s-a ţinut niciodată slujbă în
vreo altă limbă.
Dat în Sătmărel cu ocazia adunării generale extraordinare a
parohiei greco-catolice, ţinută la 18 ianuarie 1919.
Ioan Mihalca
preot greco-catolic
preşedintele adunării generale
( ... )I
1919 ianuarie 18, Sătmărel. Credenţional acordat de comitetul şcolar

greco-catolic din Sătmărel lui Dumitru Suta, de a prezenta în adunarea
organizată la Carei, din iniţiativa comisarului guvernamental Persian
Ădam, hotărârea de dezlipire din cadrul Episcopiei greco-catolice de
Hajdudorog şi revenirea Ia Episcopia greco-catolică de Oradea, deoarece
întreaga parohie şi chiar comună sunt alcătuite numai din români.
Megbizolevel.
A szatmarzsadanyi gor<og::--kath<olikus> iskolaszeknek 1919 evi

januar h6<nap> 18-an tartott rendkivilli Ulesenek egyhangu hatârozata
alapjan Suta Demeter szatmarzsadanyi lakos es iskolaszeki tag, jelen
megbiz6level alapjan ezennel felhatalmaztatik, miszerint Persian Adam a
1
Unneaz.ă semnăturile a 77 de locuitori.
428
kath<olikus> ilgyek kormânybiztosa âltal f<oly6> e<v> es h6<nap> 21-6n
deli 12 orara Nagykârolyban a vârmegyehăzăn osszehivott gyulesen
jelenjen meg s a szatmărzsadânyi gor<og>-kath<olikus> iskolaszek azon
megmâsithatatlan egyhangu hatărozatât nyilvânitsa a kormănybiztos ur
elott, hogy Szatmărzsadăny gor<og>-kath<olikus> iskolaszeke semmi szin
alatt sem hajland6 megmaradni a hajdudorogi gor<og>-kath<olikus>
pilspokseg kotelekeben, hanem a nagyvăradi gor<og>-kath<olikus>
pilspokseghez 6hajt, sot keri visszacsatolâsăt, mert az egesz hitkozseg, sot,
az egesz falu is szintiszta român nyelvu es csakis a român nyelvet fogadjâk
el liturgikus nyelvnek, hisz mas nyelven soha nem is tartottak
istentiszteletet Szatmârzsadânyban.
Kelt Szatmârzsadânyon a gor<og>-kath<olikus> iskolaszeknek
1919 januâr 18-ăn tartott rendkivilli illesen.
Gavril Nagy Mihâlka Janos

j<egy>zo elnok
Groza Gyorgy
Sorban Mikl6s
Fabian Lorincz
Dutka Gyorgy
Dutka Mikl6s
SutaZanovi
Kâllai Gyorgy
Muzeul judeţean Satu Mare, colecţia Învăţământul confesional românesc

sătmărean,neinv, orig., I. maghiară. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.131-
133.
Credenţional.
Pe baza hotărârii unanime adoptate în şedinţa extraordinară a

comitetului şcolar greco-catolic din Sătmărel, ţinută la 18 ianuarie 1919,
Dumitru Suta, locuitor în Sătmărel şi membru al comitetului şcolar, este
împuternicit prin intermediul acestui credenţional să se prezinte la adunarea
convocată de Persian Adam comisarul guvernamental cu probleme
catolice, pe 21 ale lunii curente a.c. orele 12 la Careii-Mari, în sediul
prefecturii, şi să exprime în faţa domnului comisar guvernamental acea
unanimă şi irevocabilă hotărâre, potrivit căreia comitetul şcolar greco-
429
catolic din Sătmărel în nici un chip nu mai este de acord a rămânea în
cadrul Episcopiei greco-catolice de Hajdudorog, doreşte să treacă în
Episcopia greco-catolică de Oradea-Mare, ba chiar cere reintegrarea lui (în
cadrul acestei episcopii n.n.), deoarece întreaga parohie şi chiar satul sunt
de limbă curat românească şi numai limba română o acceptă de limbă
liturgică, căci în Sătmărel nu s-a ţinut niciodată slujbă în vreo altă limbă.
Dat în Sătmărel cu ocazia şedinţei extraordinare a comitetului
şcolar greco-catolic, ţinută în 18 ianuarie 1919.
Gavril Nagy Ioan Mihalca

notar preşedinte
George Groza
Nicolae Sorban
Laurenţiu Fabian
George Dutka
Nicolae Dutka
Zenoviu Suta
George Kallai
1919 ianuarie 18, Carei. Adresă a vicarului naţional Romul Marchiş către
parohiile vicariatului în care, după ce comunică conţinutul telegramei
primite din partea lui Vasile Goldiş, interzice participarea la adunarea din
21 ianuarie de la Carei.
Aviz
În cauza adunării convocate de Persian pe 21 ianuarie 1919 la

Carei pentru ceva pertractare referitoare la parohiile dezmembrate de către
episcopia de Hajdudorog, de la ministrul Vasile Goldiş din Sibiu am primit
următoarea telegramă:
"Vicarului Romul Marchiş
Carei.
După ce parohiile Vicariatului Naţional aparţin teritoriului noului

regat român şi ca atare sunt supuse Consiliului nostru Dirigent, să luaţi
măsuri ca nimeni să nu participe la adunarea convocată pe 21 ianuarie
1919.
430
Ministru Goldiş".
Vă rugăm a lua aceasta la cunoştinţă şi a purcede conform acestei

dispoziţiuni.
Carei, 18 ian<uarie> 1919.
Pentru autentificare:
Col tău
P.S. În caz de întrebare, pentru ce nu luăm parte, să se răspundă: "Nu

vedem interesele noastre asigurate în o comisiune mixtă unilaterală în care
nu sunt reprezentanţi delegaţii episcopiilor interesante şi a Consiliului
Dirigent".
Romul Marchiş
Prin telegramă ulterior sosită Persian a amânat consfătuirea pe alt termen,

avizul e valabil şi pe atunci.
Marchiş.
Delegaţii se-a fost <plecaţi> cu o zi mai nainte spre a putea fi de

faţă şi a cere apriat dizmembrarea gidănenilor de la Dorog şi alipirea
diecezei orădene 1 •
Parohia Ortodoxă Română Sătmărel, Acte oficiale, inv. nr. 4, orig„ f. I.

Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.128-129
1919 ianuarie 18, Sătmărel. Protocolul adunării extraordinare a

locuitorilor români din Sătmărel prin care cei 3 delegaţi aleşi pentru
adunarea din 21 ianuarie 1919 de la Carei sunt însărcinaţi să prezinte voinţa
dezlipirii pe vecie a parohiei de episcopia de Hajdudorog.
1
Însemnarea aparţine preotului Ioan Mihalca din Sătmărel.
431
Protocol
luat în Gidani la 18 ianuarie 1919 în adunarea
estraordinarie a poporeni gr.cat.
Prezidele Ioan Mihalca notifică că de la comisariul

guv<emamental> Adam Persian, a sosit o provocare, care pretinde trei
delegaţi pe 21 l.c. la Carăi să-i delege în numele poporului gr.cat. de Gidani
că voim a ne dezlipi de dieceza Hajdudorogului, ori a rămânea tot acolo,
voim doară a ne dezlipi de Hajdudorog şi a ne alipi de dieceza mamă a
Orăzii.
Roagă adunarea a cumpeni bine cauza şi a decide meritoriu.
Decis
Poporul gr.cat. unanimiter decide, că de Hajdudorog se deslipeşte

pe vecie, se adnexează la dieceza Orăzii. Acest decis ca delegat prin
credenţional să-l prezinte lui Adam Persian prin curatorul Giorgiu Groza.
Din partea senatului şcolar se deleagă Demetriu Suta. Causa din
această adunare să li se deie credenţionalul de lipsă. Spesele călătoriei la
Carei să se solvească din casa bisericei. Spre asigurare se decide ca
delegaţii cu preotul să călătorească cu carul, să fie de sigur ajungerea.
Flore Fabian
Suta Zanovi
Parohia Ortodoxă Română Sătmărel, Protocolul proceselor verbale (1914-

1953), neinv„ f. 61-62. Publicat în V. Ciubotă, op. cit., p.129-130
1919 ianuarie 20, Ardud. Adresă a Consiliului Naţional Român cercual

Ardud către Consiliul Naţional Român comitatens Satu Mare referitoare la
constituirea de consilii şi gărzi naţionale în localităţile cercului.
No. 5/1919. Consiliul Naţional Român cercual Ardud.
Consiliul<ui> Naţional Român comitatens Sătmar
432
Pe baza circularelor no. 27 şi 33/1918 pe contrafaţă trimit
conspectul consiliilor naţionale române din cercul Arded. Notez că mi s-a
comunicat încă constituirea C.N.R. comunale din: Mădăras, Terebeşti,
Ruşi, Medişa, Solduba, Bolda, Giungi, dar protocoalele de constituire nu
mi s-au trimis şi nu mi s-au comunicat nici numele membrilor.
Gardă Naţională Română s-a înfiinţat în Necopoi, fiind prevăzută cu 5
puşti. Mai este gardă în Stâna, dar aceea nu are arme.
Pentru serviciu jandarmăresc şi controla jandarmilor s-au insinuat mai
mulţi pentru fiecare secţie jandarmărească, dar nu i-am aplicat fiindcă
secţiile jandarmereşti nu au primit de la comanda lor îndrumări de acest
sens. Mai notez însă, că secţiile jandarmereşti din care în vederea asedierii
apropiate, s-au retras de la posturile lor.
Consiliile comunale nu le-am putut recerea pentru presentarea actelor
cerute în gazeta oficială nr. 2 fiindcă nu avem comunicare cu poştă.
Arded la 20 ianuarie 1919.
Pentru Consiliul Naţional R<omân>

cercual
Dr. Aug<ustin> Mircea

preşedinte
comitatul Satu Mare, act. nr. 75/1919, copie, f. l.
1919 ianuarie 22, Doba. Adresă a lui Ioan Clintoc din Doba către Romul
Marchiş în care îi comunică numirea a 2 învăţători români la şcoala de stat
din localitate.
Magnifice domnule vicar!
Binevoiţi - vă rog cu tot respectul - cuita aci alăturată a o subscrie şi a o şi

retrimite cu omul acesta. Tot cu ocaziunea aceasta am onoarea a comunica
că la şcoala de stat din Dob am aplicat 2 învăţători români pe Vasile Suta şi
Mihai Szabo; toate aceste dispoziţiuni le-am făcut în coînţelegere cu
consiliul român, curatorimea gr.cat. din Dob şi cu Consiliul Central din
433
Sătmar! Prelegerile se vor începe în 27 1.c., luni. Pe Mihai Szabo îl vom
aplica şi de cantor la biserica noastră din Dob.
De cumva au sosit banii din Nyiregyhaza vă rog să-i spedaţi cu omul
acesta.
Dob la 22 ian<uarie> 1919.
Cu respectuoasele mele complimente
serv plecat
Ioan Clintoc
preot. gr.cat. român
<pe verso:>
sosit 23/11919. 56/1919

1919 rebruarie 19, Carei. Adresă a Vicariatului Naţional Român către

Consiliul Dirigent în legătură cu problema recunoaşterii oficiale şi
reîncorporării lui la diecezele române.
Nr. 90 - 1919. Vicariatul Naţional Român Careii-Mari
Domnule Ministru!
Cu multă satisfacţie am primit rescrisul domnului ministru nr. 35 -

1919 după cum că înaltul Consiliu Dirigent recunoaşte Vicariatul Naţional
Român şi că se vor face toţi paşii pentru reîncorporarea canonică a acestui
vicariat.
Nunciatura tărăgănează rezolvirea, am mai trimis un memorand şi
mai multe telegrame în această chestie, să mi se denumească grabnic un
administrator apostolic dintre arhireii români, până la rezolvirea finală, ar fi
bine, ca şi Consiliul Dirigent să mai insiste în această privinţă.
Mulţi dintre preoţii vicariatului sînt în nedumerire mai ales că
episcopul de Hajdudorog îşi trimite circularele sale regulat tuturor
preoţilor. Alăturez un circular mai de pe urmă, în care e vorbă despre
adaosul familiar dublu al preoţilor. Mai mulţi au cerut instrucţiuni şi
directivă de la mine în această chestie, pentru că e vorba de bani.
434
Rog cu tot respectul în meritul cauzei a-mi da grabnice
îndrumaţi uni, care voi avea a le comunica preoţilor.
Congrua semestrului al 11<-lea> din anul 1918 cred, că deja toţi
preoţii o a ridicat.
Cu profundă onoare recomandat sum
Careii - Mari la 19 febr<uarie> 1919.
Romul Marchiş
Vicar naţional român

sătmăreni, neinv, orig„ f. I. Publicat în V. Ciubotă, op. cit„ p.138-139.
1919 aprilie 21, Satu Mare. Proces-verbal luat în şedinţa consiliului

oraşuluiSatu Mare, prilej cu care a fost ales noul primar, în persoana lui
Augustin Ferenţiu, şi numit noul personal al administraţiei oraşului.
Jegyzokonyv
felvetetett Szatmăr-Nemetiben,
a vărosi tanăcs 1919 ăprilis 21---Cn tartott iileseb61.
Jelen voltak: dr. Lenărd Istvan, dr. Antal Săndor, Ferencz

Ăgoston, Figus Albert, dr. Nagy J6zsef, dr. Papp Otto, dr. Pap Zoltăn,
Szekely Endre, dr. Gonczy Mikl6s.
I. Dr. Lenărd Istvan polgărmester az iilest megnyitvăn bejelenti,
hogy măr a megszăllăs elso pillanatăban belătta azt, hogy a kozigazgatăs
vezeteset oly egyenre kell bizni, aki nyelvtudăsănăl fogva a megszăll6
csapatok parancsnokăval kozvetlenill tud erintkezni s akiben e
parancsnoksăg, valamint a roman nemzeti tanăcs s egyuttal a văros
polgărsăgănak bizalma osszpontosul, ezert 6hajtotta a maga reszerol is,
hogy a polgărmesteri ăllăsra Ferencz Ăgoston eddigi gazd<asăgi>
tanăcsnok jeloltessek ki, akiben mindazok a tulajdonsăgok meg vannak,
amelyek a polgărmesteri ăllăs betoltesere szilksegesek, egyuttal a gazdasăgi
ilgyosztăly vezetesevel, mint h<elyettes> polgărmester o /dr. Lenărd Istvan/
az eddigi polgărmester bizassek meg eddigi illetmenyeinek megtartăsăval.
Midon Ferencz Ăgoston tanăcsnoknak a polgărmesteri szeket
felajănlja es ătadja, megkoszoni a tisztikamak polgărmesteri miikodese
435
alatt tapasztalt tămogatăsăt es arra keri a tisztikart, hogy az uj polgărmestert
fogadja szivesen es muki:ideseban tămogassa oly szeretettel, mint ot
tămogatta.
Egyidejuleg ki:izli a tanăccsal azt is, hogy a gazdasăgi ilgyosztăly
vezeteset măr tenyleg ătvette.
Ezutăn Ferencz Ăgoston tanăcsnok a polgărmesteri szeket
elfoglalvăn ki:izli a tanăccsal, hogy a katonai es politikai viszonyok
văltozăsa folytăn maga is arra a meggyozOdesre jutott, hogy amig a
viszonyok konszolidăl6dnak, a ki:izigazgatăs vezeteset nemcsak az illetekes
tenyezok kivănsăgăra, de a văros erdekei szempontjăb61 is român nyelvet
bir6 egyennek kell ătvennie.
Nem kereste az alkalmat, hogy ezt a pozici6t elfoglalja es csak a
văros erdekeinek szem elott tartăsa hirta rea, hogy a român nemzeti tanăcs
es vărosi tisztikar bizalmăb61 ătmenetileg elfoglalja a polgărmesteri ăllăst.
Vărosi tanăcs az eloterjeszteseket j6văhagy6lag tudomăsul veszi
es egyhangulag hozzăjărul ahhoz, hogy dr. Lenărd Istvan a polgărmesteri
cimet megtartsa es eddigi illetmenyeinek elvezeteben văltozatlamul
megmaradhasson s errol szămvevoseget megfelelo intezkedes vegett
ertesiti.
II. Polgărmester bejelenti, hogy azokat a szempontokat
merlegelve, amelyek ot a polgărmesteri ăllăs elfogadăsăra inditottăk, a
rendorkapitănyi hivatalhoz a român nemzeti tanăccsal egyetertoleg bizalmi
ferfiu gyanănt Cloaje Ionel szăzadost bizta meg /ăprilis 19-tol/, dr. Nagy
J6zsefet pedig eddigi ăllăsăban cimenek es illetmenyeinek megtartăsăval
meghagyta.
Vărosi tanăcs ezeket az intezkedeseket helyeslessel tudomăsul
vesz1.
III. Polgărmester bejelenti, hogy a beki:ivetkezett văltozăsba a
ki:izi:inseg megnyugszik, a kedelyek lecsillapodnak es a katonai hat6săgok
es csapatok elhelyezkednek, celszerunek tartja, hogy az iskolăk husveti
szilnete I O nappal kitolassek.
Vărosi tanăcs megbizza polgărmestert, hogy ezirănt sajăt
hatăski:ireben intezkedjek.
IV. Dr. Papp Otto tanăcsnok inditvănyozza, hogy a volt katonai es
munkăstanăcs direkt6riumănak muki:idese alatt keletkezett ilgydarabok
i:isszeszedessek es a regi ilgykezelesi rendszer visszaăllittassek.
Vărosi tanăcs az inditvănyt elfogadja es a direkt6riumi
ilgydarabok i:isszeszedesevel Szekely Endre tanăcsnokot, a lakăshivatal
megfelelo reformălăsăval pedig dr. Pirkler Emo tanăcsnok betegsege
436
folytân, dr.- Pap Zoltan tanacsnokot bizza meg. Ugyancsak dr. Pap Zoltant
bizza meg a fojegyz6i teend6k ellatâsaval.
V. Dr. Pap Zoltan bejelenti, hogy a varosi szinhaz igazgato nelkiil
van, a szineszek illetmenyeiket 3 honapra felvettek es a megszallas ota
szinre keriilt darabok cenzurazasat szivessegb61 Bendiner Nandor
zeneiskolai igazgato vallalta el.
Varosi tanacs kimondja, hogy a szinhaz 3 honapig varosi
kezelesben tartando, a bevetelek ezalatt az ido alatt a varosi kozpenztart
illetik. Dr. Pap Zoltant megbizza, hogy a szinhaz kezelesere terjesszen el6
siirg6sen javaslatot.
VI. Figus Albert foszamvev6 el6terjeszti, hogy az eg~sz
megszallot teriilet es igy varosunk is oly penziigyi viszonyok el6tt all,
melyeknek megoldasa ahhoz erto egesz embert kivan es igy a penziigyi
vonatkozâsu iigydarabok el6adasat a foszamvevoi teendok mellett tovabbra
nem lathatja el, ennelfogva a penziigyi tanacsnoki allasra, amennyiben dr.
Pap Zoltân tanacsnok a fojegyzoi allasra van behelyettesitve es
egyszersmind a lakashivatalt is vezeti, vagy 6 /Figus Albert szamvevo/
vagy mas tisztviselo kinevezese kivanatos.
Ha o bizatnek meg, akkor a foszamvevoi allasra Litteczky Istvan
h<elyettes> f6szamvev6t ajanlja, megnyugtatva egyuttal a varosi tanacsot,
hogy Litteczky Istvan· a foszamvevoi teendok mellett a hadsegelyzo hivatal
iigyeit is lebonyolithatja.
Varosi tanacs az el6terjesztest magaeva teszi es Figus Albert
foszamvevot a penziigyi iigyosztâly vezetesevel megbizza, a foszamvevoi
allasra pedig Litteczky Istvan h<elyettes> foszamvevot helyettesiti. Emez
intezkedesekkel kapcsolatos szemelyi valtozasok tekinteteben varosi tanacs
az intezkedest kes6bbi id6re tartja fenn.
VII. Polgarmester eloterjesztese a h<elyettes> polgarmesteri
teend6kre vonatkozolag.
Varosi tanacs polgarmester helyettesitesevel dr. Lenard Istvant, a
gazdasagi iigyosztâly vezet6jet bizza meg azzal, hogy amidon a
polgarmester helyettesitesenek sziiksegessege felmeriil, az intezkedesek
roman nyelven vaio megfogalmazasara a polgarmesteri hivatalban
megfelel6 munkaer6 fog rendelkezesere allani.
VIII. Polgarmester eloterjeszti, hogy a roman hatosagokkal vaio
erintkezes celjabol mind a polgarmesteri hivatalban roman nyelvet
perfektiil ert6 egyen alkalmazasara van sziikseg. Javasolja, hogy a
polgarmesteri hivatalhoz Putics Trajan osztrak-m<agyar> banki tisztviselo
vetessek fel, a kozelelmezesi hivatal pedig bizassek meg a roman levelezes
lebonyolitâsara megfelelo munkaero felvetelevel.
437
Vărosi tanăcs megadja a felhatalmazast polgărmesternek es a
kozelelmezesi hivatal vezetojenek a sztikseges munkaer6 azonnali
felvetelere.
Polgărmester, mielott a tanăcskozast bezârnă, maga reszerol igeri,
hogy a văroses a tisztviseloi kar erdekeit oly szeretettel fogja felkarolni es
szolgălni, mint azelott. Koszoni a roman nemzeti tanăcsnak es a vărosi
tisztikarnak az 6 szemelye irănt megnyilvănult bizalmăt es keri a tisztikar
szives tămogatăsăt, hogy e nehez idokben tisztăn a văros erdekeben văllalt
feladatinak kozmegelegedesre megfelelhessen.
Ezzel az tilest berekeszti.
K<elt> m<int> f<ent>.
Dr. Gonczy Mikl6s Ferencz Ăgoston

jegyz6 elnok
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare. Acte
prezidenţiale, act nr. 4806/1919, orig., I. maghiară, f. 1-4.
Proces-verbal
luat în Satu Mare, în şedinţa
consiliului oraşului ţinută la 21aprilie1919.
Au fost prezenţi: dr. Lenărd Istvan, dr. Antal Săndor, Augustin

Ferenţiu, Figus Albert, dr. Nagy J6zsef, dr. Octavian Papp, dr. Pap Zoltăn,
Szekely Endre, dr. Gonczy Mikl6s.
I. Primarul dr. Lenărd Istvan, deschizând şedinţa, declară că încă
din primele clipe ale ocupaţiei a înţeles că treburile de conducere ale
administraţiei trebuiesc încredinţate unei asemenea persoane, care, având în
vedere cunoaşterea limbii, să ştie a intra în contact nemijlocit cu
comandamentul trupelor de ocupaţie şi asupra căreia să se concentreze
încrederea acestui comandament, a Consiliului Naţional Român şi totodată
a cetăţenilor oraşului, de aceea a dorit şi din parte şi să candideze pentru
postul de primar Augustin Ferenţiu, consilierul economic de până acum, în
persoana căruia există toate acele calităţi care sunt necesare ocupării
postului de primar; totodată conducerea serviciului economic să fie
încredinţată locţiitorului de primar /dr. Lenărd Istvan/, fostul primar de
până acum, cu păstrarea retribuţiei avute.
În timp ce oferă şi cedează fotoliul de primar consilierului
Augustin Ferenţiu, aduce mulţumiri corpului de funcţionari pentru sprijinul
dovedit în timpul cât a funcţionat ca primar şi cere să-l primească pe noul
438
primar cu bucurie şi să-l sprijine în exerciţiul său cu aceeaşi dragoste cu
care l-au sprijinit pe el.
În acelaşi timp comunică consiliului că deja în fapt a preluat
conducerea serviciului economic.
După aceasta, consilierul Augustin Ferenţiu, ocupând fotoliul de
primar, comunică consiliului că în urma modificării situaţiei militare şi
politice şi el a ajuns la concluzia, că până ce situaţia se va consolida,
conducerea administraţiei trebuie preluată, nu numai la dorinţa factorilor
competenţi dar şi din punctul de vedere al intereselor oraşului, de o
persoană care stăpâneşte limba română.
Nu a căutat prilej să ocupe această poziţie şi numai preocuparea
pentru interesele oraşului I-au determinat să accepte temporar din
încredinţarea Consiliului Naţional Român şi a corpului orăşenesc de
funcţionari, postul de primar.
Consiliul oraşului ia Ia cunoştinţă propunerile de aprobat şi
consimte în mod unanim ca dr. Lenărd Istvan să-şi păstreze titlul de primar,
să beneficieze în continuare de retribuţia avută până acum şi comunică
acestea serviciului de contabilitate spre a lua măsuri corespunzătoare.
11. Primarul arată că, punând în balanţă acele puncte de vedere
care I-au determinat să accepte postul de primar, l-a însărcinat, de comun
acord cu Consiliului Naţional Român, cu preluarea oficiului căpitanului de
poliţie, ca bărbat de încredere pe căpitanul Ionel Cloaje I începând cu data
de 19 aprilie/. Însă pe dr. Nagy JOzsef l-a menţinut în funcţie, cu păstrarea
titlului şi a retribuţiei de până acum.
Consiliul oraşului ia Ia cunoştinţă cu aprobare aceste măsuri.
III. Primarul arată că, până ce publicul se va consola cu
schimbarea survenită, spiritele se liniştesc, autorităţile militare şi trupele se
vor pune în ordine, socoteşte a fi oportună prelungirea vacanţei şcolare de
paşti cu 19 zile.
Consiliul oraşului îl însărcinează pe primar ca în acest sens să ia
măsuri în sfera sa de competenţă.
IV. Consilierul dr. Octavian Popp propune ca actele provenite din
timpul cât a funcţionat directoriul consiliului militar-muncitoresc să fie
adunate şi să se restabilească vechiul sistem de manipulare a afacerilor.
Consiliul oraşului acceptă propunerea şi-l însărcinează pe
consilierul Szekely Endre cu strângerea actelor directoriului iar cu
reorganizarea oficiului de locuinţe pe dr. Pap Zoltăn, ca urmare a
îmbolnăvirii consilierului dr. Pirkler Emi.\. La fel, îl însărcinează pe dr. Pap
Zoltăn cu rezolvarea celor necesare oficiului de primnotar.
439
V. Dr. Pap Zoltan arată că teatrul orăşenesc este fără director, că
actorii şi-au ridicat retribuţiile pe 3 luni şi că cenzurarea pieselor jucate de
la ocupaţie încoace a fost acceptată cu bucurie de Bendiner Nandor,
directorul şcolii de muzică.
Consiliul oraşului arată că teatrul va fi administrat timp de 3 luni
de către oraş, şi că în acest timp veniturile revin caseriei publice a oraşului.
Îl însărcinează pe dr. Pap Zoltan să prezinte de urgenţă propuneri privind
administrarea teatrului.
VI. Contabilul şef Figus Albert arată că întregul teritoriu ocupat,
astfel şi oraşul nostru, se află în faţa unei asemenea situaţii financiare, la a
cărei rezolvare e necesar un om priceput şi integru, şi astfel, deoarece
prezentarea actelor de natură financiară n-o poate îndeplini şi pe mai
departe, alături de cele necesare la serviciul de contabilitate, şi fiindcă dr.
Pap Zoltan înlocuieşte postul de primnotar şi în acelaşi timp conduce şi
oficiul de locuinţe e de dorit a fi numit în funcţia de consilier financiar fie
el /contabilul şef Figus Albert/, fie un alt funcţionar. Dacă el ar fi
însărcinat, atunci pentru funcţia de contabil şef îl recomandă locţiitorul de
contabil şef Litteczky Istvan şi linişteşte totodată consiliul oraşului că
Litteczky Istvan, pe lângă îndatoririle sale de contabil-şef va putea duce la
bun sfărşit şi problemele oficiului de ajutor militar.
Consiliul oraşului îşi însuşeşte propunerea şi îl însărcinează pe
contabilul-şef Figus Albert cu conducerea serviciului financiar iar în
funcţia de contabil-şef pe locţiitorul contabilului şef Litteczky Istvan.
Luarea altor măsuri privitoare la schimbări de personal, consiliul oraşului şi
le rezervă pentru o dată ulterioară.
VII. Propunerea primarului referitoare la îndatoririle locţiitorului
de primar.
Consiliul oraşului îl însărcinează ca locţiitor al primarului pe dr.
Lenard Istvan, şeful serviciului economic, cu aceea ca atunci când se va ivi
necesitatea înlocuirii primarului, să dispună în cadrul oficiului primarului
de forţe corespunzătoare pentru a concepe măsurile de întreprins în limba
română.
VIII. Primarul arată că în scopul iniţierii contactelor cu autorităţile
române, atât în cadrul oficiului primarului cât şi a oficiului de alimentaţie
publică, este necesară încadrarea câte unei persoane cunoscătoare la
perfecţie a limbii române. Propune ca la oficiul primarului să fie încadrat
Traian Puticiu, funcţionar la Banca austro-ungară, iar oficiul de alimentaţie
publică să fie însărcinat a-şi încadra forţă de muncă corespunzătoare pentru
ducerea la bun sfârşit a corespondenţei în limba română.
440
Consiliul oraşului îi împuterniceşte pe primar şi pe şeful
serviciului de alimentaţie publică să-şi încadreze imediat forţa de muncă
necesară.
Primarul, înainte de a închide consfătuirea, promite să servească şi
să îmbrăţişeze interesele oraşului şi ale corpului funcţionăresc cu aceeaşi
dragoste ca şi înainte vreme. Aduce mulţumiri Consiliului Naţional Român
şi corpului de funcţionari al oraşului pentru încrederea arătată şi cere
sprijinul călduros al corpului de funcţionari, ca în aceste vremuri dificile să
facă faţă misiunii asumate, pur în interesul oraşului, spre mulţumirea
generală a tuturora.
Cu acestea închide şedinţa.
Dat ca mai sus.
Dr. Gonczy Mikl6s Augustin Ferenţiu

notar preşedinte
1919 aprilie 25, Satu Mare. Proces-verbal de şedinţă a consiliului oraşului

Satu Mare în cadrul căreia toţi membri şi-au exprimat unanim ataşamentul
faţă de statul român.
Proces verbal
elevat în Satu Mare la 25 aprilie 1919,
în şedinţa senatului orăşenesc.
Prezenţi subscrişii.
Augustin Ferenţiu primar, ca preşedinte, în urmarea ordinului
eliberat de domnul general de cavalerie Alexandru Constantinidi, expune
următoarele:
În sensul mandatului primit, ce este cunoscut înaintea tuturor celor
prezenţi, anume că în "Apelul" eliberat de comandantul trupelor reg<ale>
române asediante, domnul general Davidoglu, oraşul Satu Mare e declarat
ca aparţinător de imperiul român. Faptul acesta fusese afirmat şi de domnul
general Constantinidi cu aceea, că în oraşul Satu Mare s-au restituit legile şi
ordinele de înainte de revoluţie, va să zică, care au fost în vigoare pe timpul
guvernământului constituţional. Prin urmare şi administraţia are să fie
condusă în acest sens până când legile şi ordinile acestea nu vor fi mutate
pe cale constituţională.
441
Acei oficianţi, care doresc a rămâne sub imperiul român în
serviciu, se vor lăsa în posturile lor şi mai departe şi vor primi competinţele
şi legitimaţiunile lor.
Deci, propun să se facă despre oficianţii şi amploiaţii
administraţiunii şi ai uzinelor oraşului o listă, care să se subscrie de
persoanele competente şi să se înainteze primăriei pentru expediere mai
departe.
Membri prezenţi ai senatului orăşenesc, cu privire la ceea ce
domnul general Davidoglu, comandantul trupelor regale române asediante,
şi domnul general de cavalerie Constantinidi au declarat, că oraşul Satu
Mare s-a încheiat de imperiul român, declară unanim, că sunt aplecaţi de a
ocupa posturile lor şi pe mai departe şi coala o subscriu.
Preşedintele după aceasta încheie şedinţa.
Procesul verbal, citit şi aprobat, s-a subscris.
Dat ca deasupra.
primar senator
ca preşedinte protonotar
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare, Acte
prezidenţiale, act nr. 4807/1919, copie.
1919 aprilie 26, Satu Mare. Proces-verbal de şedinţă a Consiliului

Naţional Român Comitatens Satu Mare privind alegerea noului prefect,
ocuparea unor posturi din administraţie, probleme de alimentaţie, mutarea
sediului judeţean din Carei la Satu Mare, probleme de sănătate, înfiinţarea
unui organ de presă ş.a.
Proces-verbal
luat la 26 aprilie 1919 în şedinţa Consiliului Naţional Român Comitatens
Satu Mare, ţinută în sala cea mare a casei municipiului Satu Mare.
Prezenţi membri scrişi în listele acludate sub nr. I şi 2, fiind
prezent ca reprezentantul guvernului domnul maior Muntean, comandantul
gendarmeriei din judeţul Satu Mare şi Ugocia.
Dr. Teofil Dragoş, vicepreşedintele Consiliului Naţional Român,
aduce la cunoştinţă că preşedintele, domnul Ioan Savanyu, fiind bolnav, nu
poate participa la şedinţă; e încredinţat dânsul să prezideze şi aduce la
442
cunoştinţă, că el în persoană a primit autorizaţia de la domnul Maniu, ca
Consiliul Naţional comitatens să aducă în combinaţie persoanele care ar fi
apte de a fi puse în fruntea judeţului şi ale plaselor spre a conduce afacerile
administrative.
I.
După cuvântarea de deschidere propune să se aleagă doi notari
pentru conducerea protocolului şi doi verificatori ai protocolului. Cu
aclamaţie se aleg de notari dr. Silviu Pop procuror şi dr. Augustin Szilagyi,
advocat din Satu Mare, ca verificatori dr. Francisc Erdoss, jude tribunal şi
dr. Francisc Groza, profesor la liceul din loc<alitate>.
Se desfăşoară o discuţie între domnii dr. Carol Barbul, dr. Aurel
Nistor, Aurel Dragoş, Iosif Sutai, Ioan Clintoc, Demetriu Coltău, Aurel
Muntean, George Kovari, Alexe Pocol, Ştefan Pop şi dr. Andrei Doboşi, că
şedinţa de astăzi poate se considera ca consiliu naţional conchiemat în mod
legal şi oare este autorizată a decide în mod legal în acele chestii, care
aparţin în sfera consiliului naţional comitatens ori nu; şi că oare la
deciziunile ce se vor aduce au drept de vot decisiv toţi cei de faţă, ori
numai membri, care după lista sub nr. I au fost aleşi în Baia Mare de
membri ai consiliului, în luna decembrie a anului 1918. Înainte de
purcedere la vot, se constată cu unanimitate, că şedinţa de azi a fost
convocată în mod legal şi au fost avizaţi membri consiliului din toate
plasele.
Dintre membri listei nr. I, cei 17 membri prezenţi cu unanimitate
declară, că toţi participanţii adunării de astăzi să aibă drept de vot decisiv la
dezbaterile şi hotărârile ce vor adu~<: în şedinţa de azi şi să fie autorizaţi a
decide în numele Consiliului Naţional comitatens.
11.
Preşedintele atrage atenţiunea membrilor, că la fiecare punct de
dezbatere, fiecare membru are dreptul numai odată a lua cuvântul, a doua
oară numai în cauză personală ori a-şi explica sulevaţiile rău înţelese de
membri.
Totodată propune alegerea unei comisii, care va prezenta
protocolul acestei şedinţe Consiliului Dirigent.
Din fiecare plasă se alege cu unanimitate câte un membru: plasa
Baia Mare: Alexiu Pocol, Şomcuta Mare: Ştefan Pop, Careiul Mare: dr.
Nicolae Darabant, Ardud: dr. Augustin Mircea, Seini: dr. Vasiliu Selegian,
Csenger: Vasiliu Ardelean, Ţara Oaşului: Augustin Maxim, oraşul Satu
Mare: dr. Silviu Pop, plasa Satu Mare: Ioan Clintoc.
443
III.
Se citeşte procesul verbal din şedinţa ţinută în Satu Mare în 18
decembrie 1918, care se alătură sub numărul 3. Se verifică.
IV.
Preşedintele face cunoscut consiliului, că Consiliul Dirigent până
azi încă nu a denumit prefect pentru acest judeţ şi aşteaptă ca consiliul
comitatens să propună pe acel bărbat, care ar fi mai corespunzător pentru
prefectura acestui comitat, locuit de diferite naţiuni, care să poată
corespunde tuturor recerinţelor.
Dr. Carol Barbul întreabă oare Consiliul Dirigent nu s-a pronunţat
deja pe lângă careva şi oare este autorizat Cons<iliul> Naţional, să aducă în
combinaţie candidarea vreunei persoane pentru prefectură, căci dacă
chestia ar sta aşa, ar fi mai consult să aşteptăm cu propunerile, până va fi
denumit prefectul, care în coînţelegere cu Consiliul Naţional, va alege şi
designa pe aceşti bărbaţi.
Preşedintele: precum a amintit în cuvântarea de deschidere a
acestei şedinţe, Cons<iliul> Naţional e autorizat chiar din partea
Consiliului Dirigent la aceasta, dar nici nu se reclamă vreo autorizaţie,
fiindcă de prezent se fac numai propuneri, dar nici la un caz candidări, care
să prejudece hotărârea Consiliului Dirigent.
La punctul acesta se începe o discuţie între dr. Aurel Nistor şi
Nicolae Barbul, care sulvează, că el e informat din loc competent, că
prefectul deja e denumit în persoana lui dr. Alexandru Răkoczy. După
aceia urmează propunerile.
Domnul lt. Vălean propune de prefect pe dr. Alexandru Răkoczy,
Alexiu Pocol pe dr. Teodor Mihali, Augustin Maxim pe dr. Teofil Dragoş,
dr. Silviu Pop propune ca pe toţi aceştia trei bărbaţi, să-i înainteze Consiliul
Naţional Consiliului Dirigent, ca dintre dânşii să fie denumit cel mai apt
pentru judeţul nostru. După o discuţie între domnii Nicolae Barbul, Iosif
Sutai, Aurel Dragoş, Ştefan Pop şi Andrei Doboşi, se primeşte propunerea
domnului dr. Silviu Pop, cu rezoluţia ca susnumiţii să fie prezentaţi forului
competent în ordinea alfabetică.
Preşedintele pronunţă rezultatul. Pentru judeţul Satu Mare şi
pentru oraşul-municipiul Satu Mare se aduce în combinaţie pentru postul
de prefect în ordinul alfabetic: dr. Teofil Dragoş, dr. Teodor Mihalyi şi dr.
Alexandru Răkoczy.
V.
Preşedintele pronunţă că punctul următor, e să se propună spre
denumiri şefii administraţiei plaselor.
444
Dr. Carol Barbul obiectează, că fără ascultarea viitorului prefect să
nu se facă propuneri pentru subprefecţi, şi propune ca şi până atunci să
denumească Consiliul Naţional interimalment tribuni, care au datorinţă să
controleze administraţia şi oficiile publice.
Ştefan Pop e de părere, că propunerile pentru susnumitele posturi
să se facă deja azi.
Propunerea domnului dr. Carol Barbu] e primită cu majoritatea
voturilor, cu observarea că în 20 aprilie 1919, îndată după intrarea annatei
române, la ordinul domnului general Constantinidi, pentru controla<rea>
celor mai ponderoase oficii, s-au denumit bărbaţii de încredere care
funcţionează deja, de prezent se denumesc la acele oficii, unde nu s-au
designat organe de control, anume:
La pretura din plasa centrală Satu Mare: dr. Augustin Szilvassy,
advocat în Satu Mare;
La Direcţia finanţelor: dr. Cornel Pop, advocat în Careiul-Mare.
La perceptoratul şi exectoratul din Careiul-Mare: Demetriu
Coltău, comerciant în Careiul-Mare.
La Inspectorat şi peste toate şcoalele: dr. Francisc Groza, profesor
de liceu.
Şedinţa la orele I I 1 d.m. se ridică şi se continuă de la orele 3.
Preşedintele deschide şedinţa şi urmează următoarele propuneri.
VI.
Dr. Silviu Pop prezentează procesul-verbal luat în Satu Mare la 23
aprikie> a.c., în şedinţa plenară a judecătorilor şi a procuraturei din loc,
care şedinţă a fost convocată din partea dânsului în calitate de tribun esmis
la susnumitele oficii, în care proces judecătorii, procurorii şi amploiaţii se
declară, că fiind Satu Mare teritorialmente parte aparţinătoare a Regatului
Român se supun cu toată plăcerea tuturor legilor, dispoziţiunilor şi
ordinilor Ţării Româneşti şi se declară, că doresc să rămână în serviciul
Regatului Român şi cu toată năzuinţa lor vor continua activitatea lor
oficioasă ca impiegaţi al acestui stat. Mai departe suşterne cererea
susnumiţilor oficianţi de a fi împărtăşiţi şi pe mai departe în toate acelea
favoruri, care le-a susţinut şi până acum, respectiv care le au oficianţii
Regatului Român.
Dr. Augustin Szilagyi, în calitate de tribun esmis la oficiul de
poştă, telegraf şi telefon, aduce la cunoştinţă că şi amploiaţii acestor oficii
s-au declarat cu unanimitate în sensul de mai sus sulevat de domnul Silviu
Pop, declaraţia subscrisă de aceşti amploiaţi va fi prezentată Consiliului
Dirigent.
445
Augustin Ferenţiu, primariul oraşului Satu Mare, din partea
amploiaţilor de la administraţia oraşului încă aduce la cunoştinţă, că aceşti
oficianţi se privesc de supuşii statului român şi doresc să rămână amploiaţii
acestui stat.
Consiliul Naţional cu cea mai mare bucurie ia la cunoştinţă
declaraţiile susnumiţilor.
VII.
Ştefan Pop, învăţător, roagă ca în decursul anului şcolar şi
respectiv până ce viitoriul prefect va prelua conducerea administraţiei, nici
un post vacant învăţătoresc să nu se împlinească şi nici o transferare să nu
se facă. Se ia la cunoştinţă.
VIII.
Egumentul Augustin Maxim al Mănăstirei din Bicsad sulevează
chestia averii donată din partea călugărului Arcadie Păsztori episcopatului
unguresc de Hajdudorog, care e reclamată prin proces de ordinul Basilitan,
cerând directive ce această avere cum şi de cine să se administreze,
propune ca averea interimal, până va decide Cons<iliul> Dirigent,
respective forurile judecătoreşti, să se administreze prin Mănăstirea din
Bicsad şi să se esmită o comisie, care să facă inventariile despre toate
bunurile mobile şi imobile, şi să se îngrijească ca pământurile să fie lucrate.
IX.
Dr. Traian Erdelyi propune ca să se denumească un tribun şi la
căpitan<at>ul poliţiei din oraşul Satu Mare.
Augustin Ferenţiu aduce la cunoştinţă, că din partea Consiliului
Naţional local în înţelegere cu comanda<ntul> Diviziei a II-a de cavalerie
s-a esmis ca şef al poliţiei dr. Mihai Popp advocat şi dr. Traian Erdelyi ca
tribun.
Se primeşte.
X.
Augustin Ferenţiu, primarul oraşului Satu Mare, în interesul
alimentării oraşului, care are o populaţie numero<a>să aproape de cincizeci
mii, roagă Consiliul Dirigent prin acest consiliu, că la oraşul Satu Mare,
care de altcum are şi dreptul de municipiu şi până acuma a avut comisar de
alimentare separat de comitat, să rămână şi de acuma înainte un comisar
separat şi afacerile alimentării ale oraşului să fie concrezute şi pe mai
departe domnului dr. Octavian Pop, consilier şi şef de alimentaţie
orăşenească.
Nicolae Barbul obiectează că dânsul e denumit comisar de
alimentare peste judeţul Satu Mare, Ugocea şi Szabolcs, să nu se
dezmembreze oraşul Satu Mare de judeţ, ci să rămână în cadrul alimentării
446
sale cu atât mai vârtos, că dânsul a discutat afacerea cu dr. Octavian Pop şi
a ajuns la rezultat favorabil în ce priveşte chestia alimentării oraşului.
Augustin Ferenţiu, dr. Andrei Doboşi şi Aurel Dragoş
argumentează că alimentarea oraşului Satu Mare îi atât de grea şi de mare
însemnătate că e consult, ca aceasta să fie ca şi până acuma separată de
judeţ şi să fie condusă şi mai departe de dr. Octavian Pop, care din
vremurile cele mai grele, sub cursul războiului deja de 5 ani de zile,
conduce cu cel mai frumos succes acest resort.
Dr. Aurel Nistor, propune, că fiindcă Nicolae Barbul în multe
cazuri n-a putut corespunde, pe lângă toată năzuinţa sa, în mod îndestulător
alimentării judeţului, şi alimentarea judeţului Satu Mare să se încredinţeze
domnului dr. Octavian Pop.
Preşedintele întreabă, că oare Nicolae Barbul e denumit şi pentru
oraş ori numai pentru judeţ ca comisar de alimentare.
Se ceteşte protocolul luat în şedinţa Consiliului Naţional Român
din 18 decembrie 1918, din care se constatează că Nicolae Barbu I a fost
propus numai pentru judeţele Satu Mare, Ugocea şi Szabolcs ca comisar de
alimentare.
Iosif Sutai se declară pe lângă părerea, că comisari ul judeţului să
fie şi comisariul alimentării orăşeneşti.
Gheorghe Kovari propune, că alimentarea judeţului Ugocea şi
Sabolciu să fie dezmembrate de alimentarea judeţului Satu Mare şi pentru
cele două să fie denumit un alt comisar, sus înşiratele propuneri se dau la
votare şi se aduc următoarele rezoluţii:
Se hotăreşte să se propună Cons<iliului> Dirigent ca:
a) Comitatele Ugocea şi Sabolciu să fie dezmembrate de
alimentarea comitalului Satu Mare.
b) Alimentarea oraşului Satu Mare să fie separată de alimentarea
judeţului Satu Mare.
c) Ca comisar al municipiului Satu Mare să fie denumit dr.
Octavian Pop, consilier al acestui oraş.
XI.
Maiorul Muntean, comandantul gendarmeriei pentru judeţele Satu
Mare şi Ugocea, cere să se trimită tribun pentru plasele Csenger,
Fehergyarmat şi Măteszalka, cu care să aibă legături în chestiile de
administraţie.
Se esmite Iuliu Pop, preot din Csegold.
XII.
Dr. Silviu Pop propune ca sediul judeţului Satu Mare să se
transpună din Careii-Mari în municipiul Satu Mare din motivele:
447
I. Municipiul Satu Maree geografic centrul comitatului.
2. Oraşul cu dimensiunile sale şi cu edificiile lui mari şi
corespunzătoare poate să deie localuri corespunzătoare atât oficiilor cât şi
oficianţilor de la toate resorturile administrative care au avut sediul până
acuma în Careiul-Mare.
3. Focariul tuturor căilor ferate, este oraşul Satu Mare, unde se
întâlnesc într-un centru trenurile din toate plasele judeţului.
4. Din punct de vedere naţional românesc e foarte dorit ca în
oraşul Satu Mare, care are în mare parte o populaţie străină (maghiari,
jidani), să se concentreze cât mai multe oficii şi instituţiuni româneşti, ca
curentul de asimilare şi românizare să fie cât se poate de intensiv.
Cu unanimitate se primeşte şi se subşterne Consiliului Dirigent
pentru decidere.
XIII.
Dr. Flaviu Pop maior medic, şeful Spitalului de rezervă, aclude
sub nr. 3 planul pentru realizarea afacerii sanitare a oraşului şi judeţului
Satu Mare, cerând ca urgent să se realizeze, fiind starea sanitară aici atât de
negligiată, că oraşul şi judeţul se află între împrejurări foarte deplorabile în
această privinţă.
Fiind afacerea de o mare importanţă şi foarte urgentă se suşteme
spre deciderea Consiliului Dirigent şi se încredinţează şi până la rezolvarea
planului cu executarea dr. Flaviu Pop, şeful spitalelor din loc<alitate>.
XIV.
Dr. Augustin Szilagyi advocat propune, că cât se poate de urgent
să se înfiinţeze un organ ziaristic cu sediul <în> Satu Mare şi pentru
dezbaterea acestei chestii urgente să se esmită o anchetă de cinci membri
literaţi şi esperţi în edarea acestui jurnal.
· Fiind afacerea jurnalului de o mare importanţă pentru rezolvare, se
esmite comisia din următorii 5 membri: dr. Augustin Szilagyi advocat în
Satu Mare, dr. Carol Barbu) advocat în Satu Mare, dr. Liviu Pop procuror,
Francisc Groza profesor şi Nicolae Barbu) comisar.
Nefiind alte chestii de rezolvat, şedinţa consiliului se ridică la
orele 5 'h după ameazăzi.
notar: Dr. Silviu Pop Dr. T<eofil> Dragoş

Dr. Augustin Szilagyi preşedinte
Verificatori: Francisc Erdoss, Francisc Groza
<anexă:>
448
Participanţii la şedinţa C.N.R. com<itatens> Satu Mare din 26 aprilie
1919.
I. Dr. Comei Pop, advocat Careii-Mari

2. Dr. Andrei Dobossy, advocat Satu Mare
3. Dr. Mihai Popp, advocat Satu Mare
4. Dr. Ilie Carol Barbul, advocat Satu Mare
5. Dr. Silviu Pop, procuror Satu Mare
6. losifSutai, mecanic Satu Mare
7. Nicolae Barbul, proprietar Mocira
8. Traian Pop, notar Baia Mare
9. Dr. Aurel Nistor, advocat Baia Mare
1O. Dr. Coriolan Bohăţiel, advocat Baia Mare
I I. Dr. Ioan Selegian, medic Baia Mare
12. Alexie Pocol, proprietar Baia Mare
13. Andrei Pop, profesor Baia Mare
14. Augustin Maxim, egumen Bicsad
15. Dr. Teofil Dragoş, advocat Baia Mare
16. Ştefan Pop, învăţător Poşta
17. Alexandru Mirişan, preot Călineşti.
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dosar
nr. 411918, f. 7-14. Publicat în lupta românilor din judeţul Satu Mare„ „ p.
525-530 şi D. Radosav, V. Ciubotă, op. cit„ p. 198
1936 mai 7~ Amaţi. Raportul preotului lgnaţiu Chirvai din Amaţi, înaintat
notariatului din Ambud cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul
mişcării naţionale din anii premergători unirii din 1918.
Nr. 18- 1936.
Domnule notar!
în Ambud
La oficioasa d<umnea>v<oastră> cu nr. 389/ 1936 cu onoare vă

raportez că conform ord<inului> nr. 56741 /936 al Ministerului de Interne
în comuna Amaţ trăieşte - preotul român unit lgnaţiu Chirvai - care în anul
449
1916 august - a fost pus sub pază preventivă - în comuna Amaţ - pentru
simţămintele sale naţionale româneşti - aşa a stat sub paza poliţiei
comunale până în anul 1917 ian(uarie) 20, când în baza unui ordin secret
ministerial ungur a fost internat la Sopron - Ungaria, de noul comandant
Szajtos Păi - şi unde a dus greul vieţii până la 6 mai 1918 când a fost lăsat
la vatră. Ca internat avea I coroană pe zi - pe tot timpul internării sale,
altceva nimic. Iar acasă în Amaţ avea soţie şi o fetiţă mică de 6 luni, fără
nici un salar ori alt ajutor de la stat ori credincioşi ... Motivul internării:
ţinuta naţională românească şi protestul făcut în limba românească către
episcopia de Hajdudorog împotriva introducerii noului calendar în biserica
română unită din Amaţ - în urma căruia apoi a fost maltratat de autorităţile
administrative şi dat pe mâna parchetului - apoi fără drept de apel internat
politic la Sopron (Ungaria). În urma internării mele - a suferit întreaga
familie - fiind desconsiderată, suspicionată şi maltratată cu diferite
ocaziuni. Iar după ce am scăpat din internare, ajuns în parohie în judeţul
Bihor - în 1919 - am fost căutat de secui şi numai prin fugă am scăpat cu
viaţă. Pentru aceste suferinţe şi maltratări am primit o decoraţie "Coroana
României" cu grad de ofiţer. E de remarcat că am fost unicul internat
politic din întreg judeţul Satu Mare.
Amaţ la 7 mai 1936.
lgnaţiu Chirvai
paroh român unit
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dos. nr.
28/ 1936, f. 18, orig.
1936 mai 15, Petea. Raportul înaintat de Iuliu Pop, fost preot greco-catolic
în parohia Ciglău (Csegold-Ungaria), eparhiei greco-catolice române a
Maramureşului privind activitatea sa în cadrul mişcării naţionale pentru
unire.
No. 18/1936. De la Oficiul parohial gr.cat. Petea - Satu Mare.
Către
Eparhia gr.cat. română a Maramureşului
Baia Mare
450
Subsemnatul Iuliu Pop preot paroh gr.cat. în comuna Petea prin
prezenta declar cu referire la ord(inul) no. 2702 - 936 al ep<arhiei> că în
timpul războiului mondial eram preot în comuna Csegold (Ungaria).
Odată cu intrarea României în război <în> 1919, subsemnatului
mi-a fost pus în vedere de către autorităţile maghiare că nu am voie să
părăsesc casa şi comuna fără să avizez pe administratorul moşiei baronului
Yecsey, sub a cărui pază am fost dat pentru a fi urmărit la fiecare pas în
activitatea mea, ştiindu-mă român.
În ultimele zile ale dominaţiei maghiare, 1919 din 16 aprilie am
fost nevoit să-mi părăsesc casa, familia şi biserica şi să mă ascund pe malul
Someşului sub o tufă, deoarece am fost avizat că soldaţii săcui au primit
ordine să mă prindă şi să mă omoară cu orice preţ, unde am fost nevoit să
stau nemâncat timp de 2 zile şi 2 nopţi, până în 19 aprilie când armatele
române au intrat şi în comuna mea.
Tot odată din începutul !unei martie 1919 până la intrarea
armatelor române am avut postaţi în biserică la toate serviciile religioase şi
doi soldaţi înarmaţi pentru a mă supraveghia să nu predic ceva pentru
românism, iar dacă armatele maghiare ar fi câştigat războiul la Înălţarea
Domnului eram sortit să fiu spânzurat în piaţa Satu Mare ca român şi preot.
În anul 1920 martie I O în vederea evacuării comunei mele de către
armatele române, unde eram şi mai înainte preot, am trecut la comuna
Petea pentru a-mi asigura viaţa şi familia, lăsând acolo o mamă bătrână de
70 de ani, surorile şi alte rude şi toată averea mea de 67 jug<ăre> ungurilor
înfuriaţi care mă căutau spre moarte pentru ţinuta mea românească din
trecut şi pentru că am reprezentat acele părţi locuite de români în
parlamentul de la Bucureşti.
După retragerea annatei române ziarele maghiare îmi aduceau cele
mai josnice injurii ca la un trădător de ţară şi infidel, punându-se chiar
premiul de 125000 coroane pentru prinderea capului meu, care era o sumă
considerabilă pe acele timpuri.
În urma situaţiei de român, comisar judeţean şi parlamentar român
mi-a oferit decoraţia "Steaua României" în gradul de ofiţer.
Petea la 15 mai 1936.

Iuliu Pop
preot gr.cat. român
fost comisar
f<ost> deputat
451
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, act. nr.
28/1936, f. 21, orig.
1936 mai 21, Doba. Raportul trimis de către preotul Augustin Cerghi din
Doba protopopiatului greco-catolic român al Sătmarului privind activitatea
desfăşurată în cadrul mişcării naţionale pentru unire de către antecesorii săi
din parohie, protopopul Mihail Ciurdariu şi preotul Ioan Clintoc.
Nr. 84- 936. Oficiul parohial gr.cat. român Doba.
Reverendisime domnule protopop.
La scrisoarea d<umnea>voastră nr. 397 din I I.V. a.c. resp<ectiv>

a prea ven<eratului> ordinariat nr. 2702 - 936, cu onoare vă servesc
următoarele date: I} În anul 1912 când ungurii au voit să alipească această
parohie de episcopia de Hajdudorog, părintele protopop Mihail Ciurdariu a
însufleţit populaţia din parohie în aşa măsură încât când au venit trimişii
episcopiei de Haidudorod să preia parohia, sătenii toţi au sărit împotriva lor
dezarmând pe cei 16 jandarmi, pe urmă au tras clopotele şi cu ruşine i-au
scos afară din comună, trimisul episcopiei a fost canonicul Jaczkovits. Din
cauza sentimentelor sale de român părintele Ciurdariu a fost închis la
Seghedin 3 luni împreună cu păr(intele) Lucaciu, după trei <luni> când s-a
reîntors acasă cu trenul la gara Ghilvaci l-au aşteptat jandarmii unguri cari
aveau ordin să-l ducă la Satu Mare. Auzind de asta credicioşii din Doba au
mers cu toţii la numita gară, unde l-au luat cu forţa de sub excortă şi l-au
dus acasă la Doba, unde zi şi noapte l-au păzit credincioşii. În anul 1919
când s-a preluat imperiul, era în Doba preot Ioan Clintec. Intrând în sat
armata maghiară, mai întâi au căutat pe preotul român, dar fiind puţini
soldaţi unguri n-au putut să-i facă nimic preotului care era apărat din partea
credincioşilor. În trei zile şi trei nopţi n-a avut posibilitatea să iasă din
locuinţă fiind ameninţat că îl vor omorî. În noaptea zilei a treia a ieşit pe
fereastră şi pe brânci printre copacii din grădină s-a târât până la casa
locuitorului Ceghi Ioan, căruia i-a spus să facă tot posibilul şi să informeze
pe generalul Olteanu care era cu armata română la 3 km. de sat, că nu sunt
decât 200 soldaţi unguri. Locuitorul Ceghi Ioan a împlinit porunca
452
părintelui Clintoc, încă atunci noaptea a trimis pe un anumit Olah Vasile,
care cu un înconjur de vreo câţiva km. a ajuns cu cuvintele părintelui la
armata română. A doua zi armata română a intrat în sat fugărind pe unguri
şi redându-i libertatea părintelui. Acestea sunt datele cu cari vă pot servi,
date cari le-am cules de la credincioşii cari au fost martori oculari ale
acestor întâmplări.
Doba la 21 mai 1936.
supus în Hr<istos>
Augustin Cerghi m.p.
notar
Pentru conformitate
Satu Mare la 29 iunie 1936
Romul Lemeny
preot
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, act nr.
28/1936, f. 41, copie.
<1936 mai, Vama> Memoriu privind act1v1tatea desfăşurată în cadrul

mişcării naţionale pentru unire de către protopopul greco-catolic Aurel
Dragoş din parohia Vama.
Memoriu
asupra suferinţelor îndurate de către părintele protopop Aurel Dragoş din

anul 1909-1923 în comuna Vama şi din 1923 în municipiu Satu Mare •
1
În anii 1909-191 O în butul tuturor prigonirilor venite de la

guvernul maghiar şi mai ales de la ministru ultraşovinist Appony
Albert, a edificat cea mai frumoasă şcoală gr.cat. română în comuna Vama,
unde găsise şcoala deja închisă. A voit să domnească în această şcoală
crucea Mântuitorului şi vorba românească. Pentru aceasta a îndurat foarte
1
Memoriul este fără dată, localitate şi autor.
453
multe prigoniri, însă a reuşit să le păstreze ambele până la înfiinţarea
României Mari.
În 1916 cu intrarea României în războiu, s-au început zilele

calvarului adevărat. Zilnic controlat, învinuit etc., încât nu se ştia
momentul, când se va dezlănţui ura duşmanilor şi externi, mai ales a celor
interni. A suferit multe umilinţe din partea ungurilor şi mai ales a forurilor
administrative.
În revoluţia din 1918 a cutreierat întreg ţinutul locuit de români şi
a înfiinţat în toate comunele Ţării Oaşului sfaturile şi gărzile naţionale,
mergând din comună în comună cu drapelul naţional adus de la
memorabila adunare din I Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Drapel, care în
drumurile triumfale au fost ciuruit de gloanţele ungurilor <din> Vama şi
Oraşul Nou. Drapel, care se găseşte şi azi (1936 n.n.) în biserica gr.cat.
română din Vama.
Ca tribun al poporului în acest ţinut al Ţării Oaşului, fără
administraţie, fără jandarmerie, notar, pretor etc., singur numai cu sfatul şi
procedura nimerită a susţinut ordinea aşa, că aceşti români ai noştri, deşi
atunci eliberaţi din cătuşele milenare, şi din ruşinea mult îndurată, nu s-au
răzbunat asupra nimănui, ci au avut ţinută vrednică de toată lauda. Această
situaţie a durat 4 luni şi jumătate, până când în 19 aprilie 1919 a intrat
glorioasa noastră <armată> ocupând pe vecie aceste ţinuturi.
În cele 4 luni a îndurat cele mai multe şicane şi maltratări din
partea ungurilor săcui, cari <pentru> ţinuta lui românească din trecut,
p<en>tru înfiinţarea sfaturilor naţionale şi mai cu seamă p<en>tru drapelul
naţional au voit - după aceste şicane - să-l spânzure în curtea parohiei din
comuna Vama. Zilnic huiduit, nopţile nedurmite, deşteptat de nenumărate
ori peste noapte cu înjurături, puşcături, etc. - devastat, înjurat, urmărit
încât chiar şi funcţiunile religioase numai cu periclitarea vieţii a putut să le
săvârşească. Cele mai multe nopţi petrecute prin podul grajdului ascuns
p<en>tru momentul critic, care era aşteptat din secundă în secundă. A stat
însă neclintit şi deşi în gura morţii, cu orologerul în mână rugându-se în
biserică şi afară la îndemâna poporului credincios, gata a muri cu el
împreună.
În 19 aprilie 1919 au intrat călăreţii noştri mult aşteptaţi şi au
alungat hoardele săcueşti, au eliberat şi pe acest preot cu credincioşii lui ...
Arh. Naţ. Dir. jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dos.nr.
28/ 1936, f. 45-46.
454
1936 iunie 4, Negreşti. Raportul pretorului plăşii Oaş înaintat Prefecturii
judeţului Satu Mare privind activitatea desfăşurată în cadrul mişcării
naţionale pentru unire de câţiva preoţi greco-catolici din plasă.
Jud. Satu Mare

Prefectura plăşei Oaşiu
No. 659/1936
Domnule prefect!
La ordinul d<umnea>voastră nr. 7369/1936 din 25 aprilie 1936,

am onoare a vă raporta următoarele:
I. Parohul protopop Atanasie Demian, un bătrân de 70 ani, din

comuna Negreşti, în cursul lunei aprilie 1919 - în timp ce tot Ardealul era
sub teroarea armatei aşa zise "Garda roşie" a lui Bela Kun, a fost urmărit
de aceşti soldaţi unguri bolşevizaţi, imputându-i-se faptul de a fi intervenit
la Consiliul Naţional Român din Baia Mare pentru a scăpa comuna de
aceşti soldaţi.
Pus sub urmărirea acestor feroci călăi, numitul de frica torturilor care i le-ar
fi aplicat aceşti soldaţi, a stat ascuns prin podurile grajdurilor iar atunci
când nici aceste ascunzişuri n-au fost sigure a luat drumul codrului şi
numai la vestea sosirii armatelor române a reapărut din nou în comună.
II. Părintele Alecsandru Mirişan, din comuna Călineşti, în anul

1918 a fost excortat şi închis în temniţa din Satu Mare pentru că a fost
luptător naţional român.
III. Toate faptele patriotice ale tuturor preoţilor români din Ţara
Oaşuluise pot rezuma la:
I. Menţinerea sentimentelor naţionale.
2. Lupta dusă· pentru menţinerea şcoalelor confesionale româneşti
în comunele româneşti, prin care se păstrau şi se trezeau sentimentele
naţionale.
3. Lupta dusă împotriva desnaţionalizării poporului românesc.
Astfel de luptători au fost:
Dl. Alecsandru Băban, paroh în Prilog.
Dl. Aurel Dragoş, protopop din Vama.
Dl. Andron Ioan, preot în Racşa.
455
Dl. Eugen Dredean, protopop din Tîrşolţ.
Negreşti, la 4 iunie 1936.
Pretor
dr. Gh. Cosma
Arh. Naţ. Dir. Jud. Satu Mare, fond Prefectura judeţului Satu Mare, dos. nr.
28/1936, f. 14, orig.
456
Vasile Lucaciu (1852-1922), preot şi vicar, cea mai importantă
personalitate politică românească sătmăreană a luptei pentru
emancipare a românilor transilvăneni.
457
Vasile Pătcaşiu ( 1844-1932), preot şi protopop. Cel mai
reprezentativ model al preotului devotat intereselor naţionale
româneşti din timpul stăpânirii austro-ungare.
458
Gheorghe Pteancu ( 1855-1939), învăţător. A avut mai multe
merite în organizarea învăţământului românesc atât înainte,
cât, şi după Marea Unire.
459
Gheorghe Mureşan ( 1858-1939), preot şi protopop. S-a făcut
remarcat prin atitudinea de contestare a episcopiei de
Hajdudorog.
460
Iosif Cosmuţa, învăţător din Santău. Are contribuţii însemnate
în mişcarea naţională din zona Tăşnadului.
461
Constantin Albu, învăţător din Hotoan. A avut merite
deosebite în mişcarea naţională romănească din zona
Tăşnad ului.
462
George Stanciu ( 1863- ? ), preot în Craidorolţ. A participat la
Memorandum iar în toamna anului 1918 a organizat C.N.R.
din localitate.
463
Gavril Barbut, mare proprietar în Mocira. A fost unul dintre
cei mai activi sprijinitori ai mişcării naţionale româneşti.
464
l.C. Barbul (1883-1946) avocat şi om politic, sufletul
acţiunilor româneşti de organizare care au avut loc în Sătmar
în anii 1918-1919.
465
Dr. Teofil Dragoş (l 874-1934), avocat şi om politic. A jucat
un rol deosebit în viaţa politică a românilor sătmăreni în
primele trei decenii ale secolului al XX-iea.
466
Dr. Coriolan Bohăţiel ( 1886-1922), avocat şi om politic. S-a
remarcat în toamna anului 1918 în acţiunile de organizare a
consiliilor naţionale.
467
Vasile Pustai (1875-1953), ţăran. A jucat un rol important în
toate acţiunile româneşti din zona Tăşnadului.
468
Valentin Vanca, participant din partea
social-democraţilor la Alba Iulia.
469
Petru Cupcea (1875-1932), preot şi protopop, publicist. A
jucat un rol important în acţiunile din toamna
anului 1918 în zona Supur.
470
Pompiliu Tămaş, preot în Botiz şi participant la Alba Iulia.
471
Satu Mare în anul 1918.
472
Şutai Iosif, mecanic din Satu Mare şi membru al Partidului
Social Democrat. Ia parte la Adunarea Naţională
de la Alba Iulia.
473
Zbona Vasile, ţăran
din Gherţa Mare. Participă la Marea
Adunare de la Alba Iulia.
474
Dr. Mihai Popp (1881-1935), avocat. A fost delegat
la Alba Iulia.
475
476
Leontin Ghergariu, om de cultură născut în Terebeşti. Este
organizatorul C.N.R. din localitate.
477
Dumitru Coltău( 1883-1936), economist. A luat parte ca
delegat oficial la Alba Iulia.
478
George Filip, proprietar în Santău. A fost delegat oficial la
Adunarea de la Alba Iulia.
479
480
Traian Cavaşi (1891-1989), economist. A luat parte la
adunarea de la Alba Iulia ca delegat oficial.
481
Participant ca delegat oficial la Alba Iulia.
482
Iustin Pop, preot în Gherţa Mare.
A participat la adunarea de la Alba Iulia ca delegat oficial.
483
Seini în anul 1918.
484
Aloisie Tăutu ( 1895-1981 ), prelat papal şi istoric.
A luat parte la Adunarea Naţională de la Alba Iulia.
485
George lndrea, ţăran din Vezendiu.
A participat la Adunarea Naţională de la Alba Iulia.
486
l.C. Puşcaş ( 1882- ? ), preot, protopop şi om politic,
remarcat în acţiunea de organizare a consiliilor naţionale.
487
Oraşul Carei în anul 1918.
488
Alexa Pop ( 1858-1927), preot, protopop în Sanislău.
S-a remarcat în timpul acţiunilor împotriva episcopiei de
Hajdudorog.
489
Dr. Ioan Tibii ( 1883-1954 ), avocat. S-a făcut remarcat în
acţiunea de organizare a consiliilor naţionale
în toamna anului 1918.
490
Petru Ilea ( 1879- ), învăţător. A avut merite în organizarea
şi conducerea consiliilor naţionale din Certeze,
Moişeni şi Negreşti.
491
Romul Marchiş ( 1866-1925), preot şi vicar. A avut mari
merite în mişcarea naţională românească de după anul 191 O.
492
Aurel Dragoş ( 1883-1953 ), preot şi protopop. A fost unul
dintre principalii organizatori ai consiliilor
naţionale din Ţara Oaşului.
493
Atanasie Damian ( 1859-1929), agricultor. A fost unul din
sprijinitorii importanţi ai mişcării naţionale
româneşti sătmărene.
494
Vasile Pop (1892-1966), profesor.
A avut mari merite în acţiunile din toamna anului 1918.
495
Coriolan Cărbunar, ţăran din Moftinu Mic.
Participant la Alba Iulia.
496
Augustin Mircea ( 1878-1954), avocat şi om politic. A avut
merite în organizarea consiliilor naţionale din zona Ardud.
497
Makray Mihaly( 1869- ), avocat, primar al oraşului Baia
Mare între anii 1907-1918. Numit în decembrie 1918 comisar
guvernamental al comitatului Satu Mare.
498
lzidor Silaghi ( 1879-1919), preot în Bicău.
Martir al cauzei române, moare asasinat în 19 februarie 1919.
499
Karolyi Mihaly vorbind mulţimii la Satu Mare
(2 martie 1919).
500
Contele Kârolyi Mihâly vorbind în piaţa centrală din
Satu Mare (2 martie).
501
Bohm Vilmos la Satu Mare (2 martie 1919).
502
Augustin Ferenţiu( 1872- ? ), om politic. Primul primar
român al oraşului Satu Mare.
503
Gheorghe Patachi Văleanu ( 1888-1938), cu studii de drept şi
conservator la Viena. A adus servicii nepreţuite, ca ofiţer de
informaţii, armatei române în campania din anii 1918-1919.
504
Sediul comitatului din Carei unde în 26 aprilie 1919 Iuliu
Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent a instaurat
administraţia românească.
505
Ioan Văleanu (1893-1960), născut în Vezendiu şi frate cu
Gheorghe Patachi Văleanu. A fost unul dintre informatorii
armatei române în anul 1919.
506
George Moody, preot în Ghenei. S-a făcut remarcat prin
încercările
de a organiza şcoala românească în sat, după 1918.
507
Pop Dariu (1887-1965), om de cultură care şi-a legat numele
de renaşterea învăţământului românesc din Sătmar.
508
14. Bibliografie
I. Izvoare:
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Prefectura jud. SM, Actele comitetului

administrativ al Comitatului Satu Mare 1879-1940, IV. B. 754.
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Prefectura jud. SM, Actele comitetului central al
Comitatului Satu Mare 1865-1937, IV. B. 753.
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Prefectura jud. SM, Actele comitelui suprem al
Comitatului Satu Mare şi al municipiului Satu Mare 1866-1919, IV. B. 751.
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Actele judelui suprem al nobililor plăşii Csenger
1872-1944, IV .B. 760.
Arh. Corn. Sz Sz B, fond Prefectura jud. Ugocea, J\ctele comitelui suprem
al Comitatului Ugocea 1919-1920, IV. B. 1101.
Loc. cit. Actele vicecomitelui suprem al Comitatului Ugocea, IV. B.1102
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent I Ad-ţia Generală.
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Ad-ţia judeţeană
şi comunală.
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond C.N.R. Oradea-Bihor.
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Consiliul Dirigent Secţia Siguranţei,
poliţiei şi jandarmeriei.
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Onisifor Ghibu.'
Arh. Istorică Centrală Bucureşti, fond Partidul Naţional Român din
Transilvania şi Ungaria.
Arh. M. Ap. N. Piteşti, fond Comandamentul Trupelor din Transilvania.
Arh. M. Ap. N. Piteşti, fond Marele Cartier General.
Arh. Naţ. Dir. jud. Arad, fond Roman Ciorogariu.
Arh. Naţ. Dir. jud. MM, fond C.N.R. cercual Baia Mare
fond C.N.R cercual Seini
fond Primăria oraşului Baia Mare
fond Primăria oraşului Baia Sprie
Arh. Naţ. Dir. jud. Bihor, fond Episcopia greco-catolică Oradea.
Arh. Naţ. Dir. jud. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Comitele suprem
- administrative.
Arh. Naţ. Dir. jud. SM Colecţia registre de stare civilă.
fond Consilii Naţionale Române din Comitatul
Satu Mare.
fond Directoriul din Satu Mare.
fond Primăria oraşului Carei.
fond P.M.S.M. Acte confidenţiale.
509
fond P.M.S.M. Acte prezidenţiale.
fond Popp S. Aurel.
fond Tribunalul judeţean Satu Mare.
fond Vicariatul Naţional Român Carei.
Arh. Naţ. Dir. jud. Sibiu, fond "Astra".
Muzeul Judeţean Satu Mare Colecţia:
Traian Cavaşi
Gen. Victor Popescu
Monumente comemorative de război
Ioan Ardeleanu Senior
Constantin Lucaciu
Memorandişti sătmăreni
Mişcarea naţională a românilor
sătmăreni
Dr. Vasile Lucaciu.
Parohia ortodoxă Apa, Colecţia de acte.
Parohia ortodoxă Carei li, Colecţia de acte.
Parohia ortodoxă Eriu Sâncrai, Protocolul agendelor parohiei greco-
catolice ...
Parohia ortodoxă Hotoan, Colecţia de acte.
Parohia ortodoxă Mădăras, Cronica parohiei.
Parohia ortodoxă RacŞa, Cronica parohială.
Parohia ortodoxă Sătmărel, Cronica Parohiei.
Acte oficioase 1866-1924.
Parohia ortodoxă Supuru de Sus, Cartea de aur a parohiei române greco-
catolice Supurului de Sus introdusă în anul Domnului 1892 prin Andrei
Cosma, 65 f.
Parohia ortodoxă Unimăt, Colecţia de acte.
Şcoala generală Hurezu Mare, Cronica şcolii greco-catolice.
*** A Trianonfomisai I, Kaposvar, 1994, 327 p.

*** Bibliografia istorică a României, I, 1944-1969,
p. 202-205; IV, 1969-1974, p. 259-261; V,
1974-1979, p. 248-253; VI, p. 264-270; VII,
1984-1989, p. 267-275; VIII, 1989-1994,
*** Contribuţii bibliografice privind Unirea
Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1969, 648
p.
510
*** Documente privind mişcarea naţională a
românilor din Transilvania 1881-1891,
Bucureşti, f.a., p. 491-494.
*** Documente privind mişcarea naţională a
românilor din Transilvania, li 1892-1899,
Bucureşti, Editura Viitorul românesc, f.a., 657 p.
*** "Fondul Prefectura judeţului Satu Mare",
Szatmar varmegye leve/tara 1402-1919, Cluj
Napoca - Nyiregyhăza, 2000, 95 p.
luga, A., Cu privire la Vasile lucaciu. Acte, documente,
procese, Baia Mare, 1940.
*** Izvoare de demografie istorică, Voi. li, Secolul
al XIX-iea 1914 Transilvania, Ediţie întocmită
de Iosif I. Adam şi Ioan Puşcaş, Bucureşti, 1987,
772 p.
*** lupta românilor din jlldeţul Satu Mare pentru
jăllrirea statullli naţional unitar român.
Docl/mente 1848-1918, Ediţie îngrijită de V.
Ciubotă, B. Dulgău, D. Radosav şi S.V.
Marinescu, Bucureşti, 1989, 575 p.
*** Maramureşenii în lupta pentru libertate şi
unitate naţională. Documente 1848-1918. Ediţie
îngrijită de V. Căpâlneanu, I. Sabău şi V. Achim,
Bucureşti, 1981, 41 O p.
*** Marea llnire a românilor în izvoare narative.
Ediţie, studiu introductiv şi note de Neagoe
Stelian, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984, 788 p.
Pascu, Ştefan, Ştirban, M. Bibliografia unirii Transilvaniei cu România. I
Decembrie 1918, în "Anuarul Institutului de
Istorie din Cluj", an XI, 1968, p. 171-255
Păcăţian, V., Teodor, Cartea de aur, voi. V, Sibiu, 1909, p.333
*** Revolllţia de la 1848-1849 din Transilvania, voi
I, Bucureşti, 1977; Voi. li, 1979; Voi. III, 1982,
Voi. IV, 1988.
Ştirban Marcel, 1918-istoriografia românească a ultimelor 3
decenii. Bibliografie selectivă, în "1918. Sfârşit
şi început de epocă", Satu Mare-Zalău, 1998, p.
547-578.
511
li. Presa:
"Dimineaţa" (Bucureşti)
"Eszakkeleti ujsăg" (Carei)
"Gazeta Sălagiului" (Zalău)
"Gazeta Transilvaniei" (Braşov)
"Kovărvidek" (Şomcuta Mare)
"Luceafărul" (Budapesta)
"Nagybănya es videke" (Baia Mare)
"Nagybănya" (Baia Mare)
"Nagybănyai Hirlap" (Baia Mare)
"Nagykăroly es videke" (Carei)
"Patria" (Cluj)
"Poporul român" (Budapesta)
"Renaşterea" (Baia Mare)
"Românul" (Arad)
"Satu Mare" (Satu Mare)
"Scânteia tineretului" (Bucureşti)
"Szamos" (Satu Mare)
"Szatmăr es videke" (Satu Mare)
"Szatmări Gazda" (Satu Mare)
"Szatmări Hirlap" (Satu Mare)
"Szatmări Nepszava" (Satu Mare)
"Szatmărmegyei kozlony" (Carei)
"Szilăgysomlyo" (Şimleul Silvaniei)
"Tasnăd" (Tăşnad)
"Tribuna" (Arad)
"Tribuna" (Sibiu)
"Unirea" (Blaj)
512
111. Lucrări generale:
*** A Magyarorszâg torte nete I 9 I 8- I 9 I 9,

1919-1945, Budapest, 1976, p.126-127.
*** A Pal/as Nagy lexikona, voi.XVI,
Budapest, 1897, 489 p.
Balogh, M., Gergely, J., Egyhâzak az ujkori Magyarorszâgon
1790-1992, Budapest, 1996, 549 p.
Bariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe
două sute de ani în urmă, ediţia a II-a,
voi. li, Braşov, 1994, voi. III, Braşov,
1995.
Bolony, Jozsef, Magyarorszâg kormânyai 1848-1992,
Budapest 1992, 356 p.
*** Breve histoire de la Transylvanie. Sous
la redaction de Constantin Daicoviciu et
de Miron Constantinescu, Bucureşti,
Ed. ('Academie, 1965, 467 p.
Clark, Ch. U., România Unită, Bucureşti, Ed. Malasi,
f.a., 375 p.+anexe.
Constantinescu, M., Pascu, Şt. Desăvârşirea unificării statului
naţional român. Unirea Transilvaniei
cu România, Bucureşti, Ed. Academiei
R.S.R., 1969.
Constantinescu, M., Etudes d'histoire transylvaine,
Bucarest, Ed. de !'Academie, 1970, 186
p.
*** Convergenţe europene, istorie şi
societate în epoca modernă, Îngrijit de
M. Bocşan, M. Edroiu, V. Vesa, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1993, 230 p.
Curticăpeanu, V„ Mişcarea culturală românească pentru
unirea din I 9 I 8, Bucureşti, 1968.
*** Destrămarea monarhiei austro-ungare
1900-1918, Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R., 1964, 262 p.
*** Din Istoria Transilvaniei, voi. li, ed. a
II-a, Bucureşti, Ed. Academiei, 1963.
513
*** Erdelyi /exilam, Szerkesztette dr. Osvât
Kâlmân, Oradea, 1928, 318 p.
*** Erdely magyar evkonyv 1918-1929,
Cluj, 1930, p. 4.
*** Erdelyi monografia, Szerkesztettek
Vărady Aladăr es Berey Geza, Satu
Mare, Gloria konyv nyomda es
lapkiado, 1934, 613 p.
Făbiăn, Lajos, Magyarorszag allamszervezete
fej/Odesenek vazlatos attekintese 1001-
1995, Nyiregyhăza, 1997, 136 p. + 55
anexe.
Fenyes, Elek, Magyarorszag geographiai szotara, voi
I-IV, Pesten, 1851.
Georgescu, Vlad, Istoria românilor. De la origini până în
zilele noastre, Bucureşti, Editura
Humanitas, 1992, 365 p.
Hitchins, Keith, Conştiinţă naţională şi acţiune politică
la românii din Transilvania (1700-
1868), Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1987, 254 p.
Idem România 1866-1947, ediţia a li a,
Bucureşti, Ed. Humanitas, 1998, p. 208.
*** Interesele şi drepturile României în
texte de drept internaţional public, Iaşi,
1936, 686 p.
Iorga, N., Istoria românilor, voi. X (Întregitorii),
Bucureşti, 1939, p. 41 O.
*** Istoria militară a poporului român, voi.
V, Bucureşti, Editura militară, 1988,
935 p.
*** Istoria României, voi.li, Bucureşti,
1962, p. 250.
*** Istoria României. Compendiu, voi. I-III,
Sub redacţia acad. Şt. Pascu, 1976,
1373 p.
Jinga, V., Problemele fundamentale ale
Transilvaniei, voi. 1-11, Braşov, 1945.
514
*** Judeţele României Socialiste, Bucureşti,
1969.
*** la Transylvanie, Paris, Boivin et cie,
editeurs, 1946, 317 p.
Lehrer, Milton G., Ardealul pământ românesc
(Problema Ardealului vă=ută de un
american), Ediţia a-li-a, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1989, 430 p.
Lucaciu, Constantin, Biserica, şcoala şi armata, Bucureşti,
1915.
Lupaş, I., Studii istorice, voi. V, Sibiu-Cluj, 1945-
1946, 510 p.
Magda, Pal, Neueste statistich-geographische
Beschreibung des Konigreichs Ungarn,
Croatien, Slavonien und der
ungarischen Milităr-Grenze, ed. II-a,
Leipzig, 1834, 404 p.
*** Marea Unire în izvoare narative,
Bucureşti, 1984.
Martinovici, C., Istrati, N., Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi
celorlalte ţinuturi alipite, Cluj, 1921.
Matthiae, Bel, Compendium Hungariae
geographicum, editio tertiae, Posonii et
Cassoviae, 1777.
Moga, I., Scrieri istorice, 1926-1946, ediţie
îngrijită de Mihail Dan şi Aurel
Răduţiu, Cluj, 1973.
*** Monografia geografică a Republicii
Populare Române. Geografia fizică.,
Bucureşti, 1960.
Mureşan, Camil, Naţiune, naţionalism. Evoluţia
naţionalităţilor,Cluj-Napoca, Fundaţia
Culturală Română, 1996, 305 p.
Mureşanu, I., Ardealul, Bucureşti, Editura Cartea
Românească, f.a., 333 p.
Muşat, Mircea, Ardeleanu, Ion, De la statul geto-dac la statul român
unitar, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1983, 727 p.
515
Idem România după Marea Unire, voi. li,
partea I, 1918-1933, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, 1171
p.
Netea, V., Spre unitatea statală a poporului
român. Legături politice şi culturale
între anii 1859-1918, Bucureşti, 1979.
Nouzille, J., Transilvania zonă de contacte şi
conflicte, Bucureşti, Editura
Enciclopedică, 1995, 299 p.
Pascu, Ştefan, Ce este Transilvania? Civilizaţia
transilvană în cadrul civilizaţiei
româneşti. Was ist Siebenburgen im
Rahmen der rumănischen Kultur, Cluj
Napoca, Ed. Dacia, 1983, 414 p.
Idem Făurirea Statului naţional unitar
român, voi. 1-11, Bucureşti, Ed.
Academiei, 1983.
Platon, Gh., Istoria românilor. Epoca Modernă,
Chişinău-Galaţi, Ed. Porto-Franco,
1992, 150 p.
*** Revai Nagy Lexikona, voi.XVIII,
Budapest, 1915.
Scurtu, Ioan, Istoria românilor în secolul XX,
Bucureşti, Editura Paideia, 1999.
Scurtu, Ioan, Buzatu Gh., Contribiţii privind viaţa politică din
România, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1988.
Seton-Watson, W.R Historie des Roumains de /'epoque
romaine a /'achevement de /'unite,
Paris, 193 7.
Szasz, Zoltân, Scrierile istorice şi schimbările de
epoci, în „1918. Sfărşit şi început de
epocă", Satu Mare - Zalău, 1998, p. 20-
26.
Ştirban, Marcel şi colectivul, Istoria contemporană a României, Cluj-
Napoca, Accent, 2001, 416 p.
Ştirban, Marcel, Din istoria României, 1918-1921, Cluj-
Napoca, Ed. Dacia, 1987, 330 p.
516
*** Studii de istorie a Transilvaniei.
Specific regional şi deschiderea
europeană ... Coordonatori: Sorin Mitu
şi Florin Gogâltan, Cluj, 1994, 258 p.
*** Unirea Transilvaniei cu România.

Ediţia a-III-a.
517
IV. Lucrări speciale:
Abrudan, Paul, Din consemnările participanţilor la

lupta pentru unirea Transilvaniei cu
România, în "AMP", VIl/1983, p.
295-307.
Idem Documente inedite privind
desfăşurareaevenimentelor politico-
militare din Transilvania după
adunarea naţională de la Alba Iulia,
în "AMP", IX, 1985, p. 455-477.
Idem Revoluţia de la 1848 în comitalele
Salnocul de Mijloc şi Crasna, în
„AMP", III, 1978.
Idem Din însemnările participanţilor la
lupta pentru Unirea Transilvaniei cu
România, în "AMP", 7, 1983.
Idem Documente inedite privind
participarea sălăjenilor la revoluţia
din 1918 şi Unirea Transilvaniei cu
România, în "AMP", 1981, 5, p. 473-
506.
Achim, Valeriu, Nord -Vestul Transilvaniei cultură
naţională - .finalitate politică 1848-
1918, Baia Mare, 1998.
*** Actele Conferinţei electorale a
reprezentanţilor alegătorilor români
din Ungaria şi Transilvania ţinută la
Sibiu în I, 2, 3 iunie 1884, Sibiu,
1884, 33 p.
Albani, T„ leul de la Şişeşti, Oradea, 1936.
Alexa, T„ Centrul artistic Baia Mare 1896-
1996, Baia Mare, 1996.
*** Almanachul judeţului Satu Mare
1925, Satu Mare, 1925, 104 p.
*** A magyar hadvise/t zsidok arany
a/huma. Az 1914-1918-as
vil<igh<iboru emlekere, Szerkesztette
518
Hegediis Marton, Budapest, 1941,
448+64 p.
*** A Munkacsi gorog katolikus
piispăkseg lelkeszsegeneinek 1806
evi ăszeirasa, Nyiregyhaza, 1990.
**"' A munkassag es parasztsag elete es
mozgalmai Szabolcs - Szatmar
megyeben 1886-1919. Forrasokes
dokumentumok, Nyiregyhaza, 1981.
Andron, G. Ioniţă, Racşa vatră de neam românesc,
Baia Mare, Ed. Gutinul, 1996.
Antonescu, N., literatura romana în părţile
sătmărene (1918-1940), în "SMSC"
VII-VIII, 1986-1987, p. 291-310.
Anuarul Armatei române pe anul
I 886, Bucureşti, 1886.
Ardeleanu, Ioan, Senior, Istoria învăţământului românesc din
Sălaj, Zalău, 1936.
Idem Oameni din Sălaj, Zalău, 1938.
Ardeleanu, O., În slujba patriei, Satu Mare, 1938,
Bacâru, Livia, Ioane Marcu o personalitate
multilaterală a vieţii culturale
sătmărene din trecut, în „S.M.S.C.",
V-VI, 1981-1982, p. 325-332.
Bader, Tiberiu, Epoca bronzului în Nord-Vestul
României, Bucureşti, 1978.
Barbul, G., Populaţia judeţului Satu Mare la
I 786, în "Anuarul Institutului Român
de la Sofia", 1940.
Bendasz, Istvan, Koi, Istvan, A Munkacsi gărăgkatolikus
egyhazmegye lelkeszsegeinek I 792.
evi katal6gusa, Nyiregyhaza, 1994,
p. 80-87.
Bilţ Ursu, Viorica, lupta populaţiei din judeţul Satu
Mare pentni unire (toamna anului
1918), în „S.M.S.C.", I, 1969, p.
149-158
Bitiri, Maria, Paleoliticul în Ţara Oaşului,
Bucureşti, 1972.
519
Blaga, Mihoc, Din activitatea Consiliilor naţionale
în Baia Mare şi împre1urim1
(noiembrie 1918-februarie 1919), în
"Istorie şi politică", Oradea, 1993,
p.122-126.
Bocşan, Nicolae, Ideile politice ale actelor
fundamentale ale unirii
Transilvaniei cu România, în
„Studia hist.", 1992, 37, nr. 1-2, p.
141-158.
Bogdan, Andrei, Judeţul Satu Mare, Bucureşti, 1976.
Boilă, Romul, Consiliul Dirigent, în "Transilvania,
Banatul, Crişana, Maramureşul
1918-1928", voi. I, Bucureşti, 1929,
p. 89-102.
Borovszky, Samu, Szatmar varmegye, Budapest, 1909.
Branişte, Valer, Amintiri din închisoare, Bucureşti,
Ed. Minerva, 1972.
Brătianu, Gh. I., Acţiunea politică şi militară a
României în 1919 în lumina
corespondenţei diplomatice a lui I.
C. Brătianu, Bucureşti, 1939, 187 p.
Bulgăr, Gheorghe, Amintirea lui Vasile lucaciu-
continuator al Şcolii Ardelene, în
„S.M.S.C.", V-VI, 1981-1982, p.
333-334.
Cavassi, Traian, O viaţă în slujba muzicii şi a
idealului naţional, Bucureşti, 1996
Căluşer, ludita, Episcopia greco-catolică de
Oradea, Oradea, Ed. Logos '94,
2000, 428 p.
Căpâlneanu, Vasile, Maramureşenii - participanţi activi
la înfăptuirea Unirii (1918), în
„Marmaţia", 1978, 4, p. 197-209.
Cheresteşiu, Victor, Adunarea naţională de la Blaj,
Bucureşti, Ed. Politică, 1966, p.243.
Cipăianu, G., Iancu, G., Roumanie (1918-1919):
temoignages francais, Bucureşti,
Ed. Enciclopedică, 1990, 337 p.
520
Ciubotă, Viorel, Rusu, I., Două scrisori inedite ale lui Iosif
Vulcan, în "S.M.S.C.", VII-VIII,
1986-1987.
Idem Un document necunoscut privind
organizarea Partidului Naţional
Român pe teritoriul comitatului Satu
Mare, în "S.M.S.C.", IX-X, 1992-
1993.
Idem Vicariatul Naţional Român din
Carei, Satu Mare, 1997.
Idem Aspecte ale mişcării memorandiste
din judeţul Satu Mare (1892-189./),
în "S.M.S.C.", IV, 1980.
Idem Cooperaţia şi sist11mul bancar
românesc în judeţul Satu Mare la
sfârşitul secolului al XIX-iea şi
începutul secolului al XX-iea, în
„S.M.S.C.", XIII, 1996, p.145-162.
Clopoţel, Ion, Frământările unui an 1918, Sibiu,
1918.
Idem Revoluţia din 1918 şi unirea
Ardealului cu România, Cluj, 1926.
Comşa, D., Clujenii şi marea unire, Cluj-
Napoca, 1998, 203 p.
*** Conciliul provincial prim al
provinciei bisericeşti greco-catolice
Alba Iulia şi Făgăraş ţinut la anul
1872, ed. a li-a, Blaj, 1886.
*** Condamnarea unui trădător prin
înseşi faptele şi scrisele sale, Sibiu,
1919.
*** Consiliul Naţional Român din Blaj
(noiembrie 1918-ianuarie 1919).
Ediţie îngrijită de Viorica Lascu şi
·Marcel Ştirban, Voi. 1-11, Cluj-
Napoca, 1978-1980.
Csatăry, Gyorgy, Leve/tari Kalaszatok, Ungvăr-
Budapest, 1993, p. I02.
Cselenyi, Gabor, Hodinka Antal es a Magyar Gărăg
Katolikus Egyhâz, în "Hodinka
521
Antal Emlekkonyv", Nyiregyhăza,
1993.
Curticăpeanu, V., Mişcarea culturală românească
pentru Unirea din 1918, Bucureşti,
Ed. Ştiinţifică, 1968, 287 p.
••• Decret privitor la reorganizarea
învăţământului primar, Sibiu, 1919.
Doboşi, Alexandru, Mişcări revoluţionare din 1848 in
părţile sătmărene, în "Anuarul
Institutului de Istorie Naţională",
IV, Cluj Napoca, 1929-1930, p.
448-458.
Dragomir, Silviu, Un sfert de veac de la Unirea
Transilvaniei, Sibiu, Ed. Astra,
1943.
Dragoş, V., Victor, Voievozi locali şi ţinuturile
sătmărene in secolul al XVIII-iea, în
"S.M.S.C.", VII-VIII, 1986-1987, p.
239-245.
Drăgan, Ioan, Nobilimea românească din
Transilvania între anii 1440-1514,
Bucureşti, 2000 .
••• Dr. Vasile lucaciu, luptător activ
pentru unirea românilor, ediţie
îngrijită de Ion lacoş şi Valeriu
Achim, voi 1-11, Cluj-Napoca, Baia
Mare, 1988-2000.
Dumitrescu, Constantin, Din lunga timpului bătaie. Anul
1918. În amintirile unor martori
oculari, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,
1978, 280 p.
Egyed, A., Despre problema ţărănească în
comitalul Satu Mare in a doua
jumătate a secolului al XIX-iea şi
începutul secolului al XX-iea, în
"S.M.S.C.", 1972, p. 245.
Egyed, A., Vajda, L., Mişcările ţărăneşti desfăşurate în
Transilvania in anul 1918 şi rolul
lor în destrămarea puterii locale de
stat austro - ungare, în „Anuarul
522
Institutului de Istorie P.C.R.", 1968,
14,nr.6,p.11-21.
Idem Structura proprietăţii funciare în
Transilvania la sfârşitul secolului al
XIX-iea, în "Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie Cluj Napoca",
XVII, 1974, p. 144.
*** Erdely tortenete, Voi. III, Budapest,
1986.
*** Erdelyi e:::redek a vitaghaborzlban,
Szerkesztette vitez Deseo Lajos,
Budapest, 1940.
Fabian, Lajos, A k6zigazgatas alakulasa Szabolcs
varmegyeben, es Szatmar Bereg-
Ugocea es Ung csonka
varmegyekben az 1919-1923
evekben, în "Helyti:irteneti
Tanulmanyok" (Nyiregyhăza), IX,
1993, p. 193-235.
Idem Szabolcs, Szatmar, Bereg
varmegyek teriiletenek es
k6zigazgatasi beosztasanak
valtozasai, Nyiregyhaza, 1997.
Farkas, Jeno, Szatmarmegyei kalau:::, Nagybanya,
1914.
Faur, Viorel, Generaţia marii uniri. Evenimentele
din Bihor (decembrie 1919-aprilie
1919), Oradea, 1993.
Feher, Andras, Erdety es az 1918-19-es magyar
politika kerdeshez, în
"Tanulmanyok Erdely ti:irteneterol,
Szakmai konferencia Debrecenben
1987 oktober 9-1 O", Debrecen,
1988, p. 143-150.
Florescu, Gh. I., Partidele politice în alegerile
parlamentare din 1919, în „Anuarul
Institutului de Istorie şi Arheologie"
"A. D. Xenopol" laşi, IX, 1972, p.
313-332.
523
*** Fondul "Prefectura judeţului Satu
Mare". Szatmar varmegye leveltara
1402-1919, Cluj Napoca-
Nyiregyhăza, 2000.
Genţ, Ioan, Administraţia bisericească, Oradea
Mare, 1912.
Georgescu, I., Momente din viaţa bisericii unite în
ultimii zece ani, în "Transilvania,
Banatul, Crişana, Maramureşul
1918-1928", Bucureşti, li, 1929, p.
783-822.
Idem George Pop de Băseşti, Oradea,
1935.
Idem Românii din Ungaria, Bucureşti,
f.a., 24 p.
German, I. Dr., Plasa Carei, jud. Sălaj, Carei, 1938,
316 p.
Ghişa, Alex., Discussions roumano-hongroises a
la fin de la premiere guerre
mondiale (Arad, 13-14 novembre
1918) în "Transylvanian Review",
voi. V, 1996, no. I, p. 69-89.
Giurgiu, Natalia, Populaţia Transilvaniei în perioada
Unirii (1918), în „AIIC", 1968, 11,
p. 73-78.
Grad, C., Goron Doru E., 1918. Contribuţii Sălăjene la Marea
Unire, Zalău, 2000.
Grad, Cornel, Rapoarte şi memorii privind
activitatea consiliilor şi gărzilor
naţionale din comitatele Sătmar,
Sălaj, Bihor şi Arad (decembrie
1918-martie 1919), în "Acta Musei
Porolissensis", V, 1981, p. 521-522.
Idem Aspecte ale procesului de integrare
organică a judeţului Sălaj în
structurile politico-administrative
ale statului naţional unitar român.
Linia demarcaţională provizorie, în
"AMP", 6, 1982, p. 251-262.
524
Idem Rapoarte şi memorii privind
activitatea consiliilor şi găr=ilor
naţionale române din comitalele
Sătmar, Sălaj, Bihor şi Arad
(decembrie 1918-martie 1919), în
"AMP", 1981, 5, p. 507-555.
Gratz, G., A dualismus kora Magyarorszag
tortenete 1867-1918, voi. 1-11,
Budapest, 1934.
Gyemant, L., Elita intelectuală românească din
Transilvania. Evoluţie comparativă
1848-1918, în "Anuarul Institutului
de Istorie Cluj-Napoca", tomul
XXXII, 1993, p. 141-148.
Hajdu, Tibor, A magyarorszagi tanacsko=tarsasag
Budapest, Kossuth konyvkiado,
1969, 461 p.
Harhoiu, Radu, Friihe Volkerwanderungs=eit in
Rumănien, Bucureşti, 1997.
Hăgan, Trofin, Maramureşul şi Unirea (1918), Baia
Mare, 1968, 202 p.
Hulea, Eugen, Despre contribuţia voluntarilor
români la înfăptuirea Unirii, în
"Apulum", 1976, 14, p. 343-363.
Idem Documentele Unirii, în "Apulum",
VII, 1969.
Idem Istoricul Legiunii române din Italia
(1918-1919), în "Apulum", 1980,
18, p. 495-528.
I., Kovacs, Date cu privire la lupta ţărănimii
din Transilvania în toamna anului
1918, în "AllC", tom 1-11, 1958-
1959.
Iancu, Gh. Desfăşurarea şi re=ultatele
alegerilor parlamentare din
noiembrie 1919 în circumscripţiile
Transilvaniei, în "Studia Univ.
Babes-Bolyai", Scries Historia,
fasc.I, 1974,p. 101-131.
525
Idem Campania electorală pentru
alegerile parlamentare din I 919 în
circumscripţiile Transilvaniei, în
"Studia Universitatis Babes Bolyai'',
Series Historia, fasc. l, 1973, p. 91-
120.
Idem Contribuţia Consiliului Dirigent la
consolidarea statului naţional
unitar român (1918-1920), Ed.
Dacia, 1985, 316 p.
Idem The Ruling Council. The Integration
ofTransylvania into Romania 1918-
1920, Cluj-Napoca, 1995.
*** Industria şi bogăţiile naturale din
Ardeal şi Bănat, Cluj, 1927.
Iorga, Nicolae, Oameni care au fost, voi. II,
Bucureşti, Ed. pentru Literatură,
1967.
Idem O viaţă de om aşa cum a fost, voi.
III, Bucureşti, 1934, 256 p.
*** Istoria României. Pagini
transilvane, Cluj-Napoca, Centrul
de studii transilvane. Fundaţia
Culturală Română, 1994.
Iuga, A., Cu privire la Vasile Lucaciu. Acte,
documente, procese, Baia Mare,
1940.
*** Izvoare de demografie istorică, voi.
II, Bucureşti, 1987.
*** Îndrumător în Arhivele Statului
judeţului Cluj, voi. I, Bucureşti,
1978, p. 309.
*** Îndrumătorul Arhivelor Statului
judeţului Maramureş, Bucureşti,
1974.
Josan, Nicolae, Adrese de aderenţă la cauza
memorandistă în colecţiile Muzeului
de Istorie Alba Iulia, în "Apulum"
XII, 1974.
526
Idem Adeziunea populară la mişcarea
memorandistă (1892-1885).
Mărturii documentare, Bucureşti,
1996.
*** Jurnal de operaţiuni al
Comandamentului Trupelor din
Transilvania (19 I 8-192 !}, Ediţie
îngrijită de V. Ciubotă, Gh.
Nicolescu, Cornel Ţucă, Satu Mare,
1998.
Kavasy Sandor, Jsmertetesek a regi S::atmarol, în
"Szabolcs-Szatmar megyei
helytOrtenetirăs", Nyiregyhăza, III-
IV, 1982, p. 25.
Kemeny, G. Gabor, Jratok a nemzetisegi kerdes
tdrtenetehez Magyarorszagon a
dualizmus horaban 1906-1913,
Budapest, Tankonyvkiad6, 1971,
739 p.
Kiriţescu, C., Istoria războiului pentru întregirea
României 1916-1919, Ediţia a 11-a,
Voi 1-111, Bucureşti, 1921.
Kosary, Domokos, Magyarorszag es a nemzetkăzi
politika I 848-1849-ben, Budapest,
1999.
Kovacs, I., lupta maramureşenilor pentru
Unirea cu România în toamna
anului 1918, în „Rev. Arhivelor",
1968, 11,nr.2,p.165-176.
Idem lupta ţărănimii maramureşene
pentru unirea cu România în
toamna anului I 9 I 8, în "Revista
arhivelor", anul XI, 1968, 2, p. 167-
176.
*** l 'agriculture en Roumanie. Album
statistique, Bucarest, 1929.
Latiş, Gheorghe, Maramureşul şi ţinuturile
sătmărene, Monografie, voi. XX,
Baia Mare, 1973 (ms).
527
Lazin, Gheorghe, Descoperiri dacice din sec. III î.e.n.
- î.e.n în judeţul Satu Mare, în
„S.M.S.C.", V-VI, 1981-1982, p.
69-83.
Lucaciu, Vasile, Discursul părintelui dr. Vasile
Lucaciu rostit în Odoreu (cotul
Sătmarului), în 2 septembrie A.C. în
cauza episcopiei de Hajdudorog,
Arad, 1912, 22 p.
*** Magyarors=ag t6rtenete 1918-1919,
1919-1945, Voi. VIII, Budapest,
1976.
Maior, Liviu, Alexandru Vaida - Voievod între
Belvedere şi Versailles (însemnări,
memorii, scrisori), Cluj, 1993.
Idem Mişcarea naţională românească din
Transilvania 1900-1914, Cluj-
Napoca, 1986.
Idem 1848-1849. Români şi unguri în
revoluţie, Bucureşti, 1998.
*** Magyar pen::iigyi compass 1913-
19 l 4, II, Budapest, 1914, 1680 p.
*** Maramureşul şi Unirea (1918), Baia
Mare, 1968.
Marinescu, C. Gh, O zi din istoria Transilvaniei, I
Decembrie 1918. Bucureşti, Ed.
Albatros, 1970, 208 p.
Idem Epopea Marii Uniri, Galaţi, Ed.
"Porto Franco", 1993.
*** Maramureşul şi Unirea, în
"Tribuna", 1983, 27, nr. 46
(Supliment).
Maxim, Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania,
Cluj, 1999.
Mărcuş, Ştefan, Sătmar fragmente istorice şi
culturale Aspecte sociale, Oradea,
1938, 190 p.
Mărdărescu, G. D., Campania pentnt desrobirea
Ardealului şi ocuparea Budapestei
(1918-1920), Bucureşti, 1921.
528
Meruţiu V., Judeţele din Ardeal şi din
Maramureş până la Banat. Evoluţia
lor teritorială, CI uj, 1929, 235 p.
Idem Regiunea Baia Mare - Baia Sprie,
Cluj, 1936.
*** Memorandul românilor. Centenar
(1892, 189.:/-1992, 1994).
Contribuţii la cunoaşterea mişcării
memorandiste, Baia Mare, 1994,
275 p.
Mihoc Blaga, Unele aspecte ale activităţii
consiliilor naţionale române în Baia
Mare şi împrejurimi (noiembrie
1918-februarie 1919) în "Muzeul
Naţional'', III, 1976, p. 449-450
republicat în „Istorie şi politică",
Oradea, 1993.
Idem Dr. Vasile lucaciu (1852-1922) un
luptător pentru Marea Unire,
Oradea, 1993.
Idem Din activitatea consiliilor naţionale
române în Baia Mare şi împrejurimi
(noiembrie 1918-februarie 1919), în
„Familia"', 1978, 14, nr. 10, p: IO.
Idem Două documente semnificative din
anii 1862 şi 1891 privind lupta
pentni drepturi şi libertăţi a
populaţiei româneşti din Lăpuş,
Sătmar, Chioar şi Sălaj, în „Muzeul
Naţional'', li, 1975, p. 475-484
*** Mindennapok Szabolcs es Szatmar
megyeben a XIX szazadban,
Nyiregyhăza, 2000, 427 p.
Mitu, S., Geneza identităţii naţionale la
romam1 ardeleni, Bucureşti,
Humanitas, 1997, 435 p.
Mizser, Lajos, Szatmar varmegye Pesty Frigyes
186./-1866. Evi helynevtaraban,
Nyiregyhăza, 200 I.
529
Mureşan, Camil, Procesul de modernizare a
Imperiului habsburgic în a doua
jumătate a secolului al XIX-iea, în
"Relaţii interetnice în zona de
contact româno-maghiaro-
ucraineană din secolul al XVIII-iea
pana în prezent'', Satu Mare-
Tiibingen, 1999, p. 20-38.
Mureşan, Pompei, Contribuţii etnografice la
terminologia unor elemente de
cultură agricolă din judeţul Satu
Mare, în „Anuarul Muzeului
Etnografic al Transilvaniei" (Cluj-
Napoca), 1976, p. 187-228.
*** Nagyb<inya milveszete, Budapest,
1996.
*** Narisi istorii Zakarpatskoi ob/asnoi
partiinoi organizaţii, tom I ( 1918-
1945), Ujgorod, 1968, 333 p.
Nemeti Janos, Repertoriul arheologic al zonei
Careiului, Bucureşti, 1999.
Netea, V., Lupta românilor din Transilvania
pentru libertate naţională (1848-
1881 ), Bucureşti, 1974.
Idem "Liga Culturală" şi unirea
Transilvaniei cu România, laşi, Ed.
Junimea, 1978.
Idem Istoria Memorandului Românilor
din Transilvania şi Banat,
Bucureşti, 1947.
Idem Conştiinţa origmu române şi
unităţii naţionale în istoria
poporului român, Bucureşti, Ed.
Albatros, 1980, IX+254 p.
Idem Pe drumul unităţii naţionale. Studii
şi evocări, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,
1975, 279 p.
Nistor, Ioan Silviu, Contribuţii mureşene la Marea
Unire din 1918, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1981, 279 p.
530
*** Nobilimea românească din
Transilvania, Satu Mare, 1997.
Ormos, Maria, A nemzeti tanacsok jogi es politikai
he(vzeterol 1918 november - 1919
februar'', în „S.M.S.C.", XV-XVI,
1998-1999, p. 359-370.
*** O voce serioasă în ora supremă,
către clerurile române şi fruntaşii
poporului român În cauza instrucţiei
populare, Budapesta, 1878.
Pascu, Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, Cluj,
1971.
Idem Din răsunetul procesului
memorandist În masele populare, în
"Transilvania", an XXV, nr. 8-9,
1944.
Idem Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia, Cluj Napoca, Ed. U.B.B.,
1968.
Pavel, Teodor, Reţeaua învăţământului popular
românesc din nord-vestul
Transilvaniei Între 1849-1860 şi
strădanii pentru dezvoltarea lui, în
"Lucrări ştiinţifice", Institutul
pedagogic din Oradea, 1972, p. 86-
95.
Idem Consideraţii asupra activităţii
rolului şi caracterului consiliilor
naţionale române din Bihor
(noiembrie-decembrie 1918), în
„Apulum", 1969, 7, p. 420-435.
Păcăţian, T.V., Jertfele românilor din Ardeal,
Banat, Crişana, Sătmar şi
Maramureş aduse în războiul
mondial din ( 1914-1918, Sibiu,
1923.
Păcuraru, Mircea, Politica statului ungar faţă de
biserica românească din
Transilvania în perioada
dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986.
531
Păuşan, R„ Mişcarea naţională din Banat şi
marea unire (1895-1919),
Timişoara, Editura de Vest, 1993,
235 p.
*** Plan de învăţământ al limbei
maghiare, Gherla, 1908.
*** Plan de învăţământ pentni şcoalele
populare nemaghiare, Gherla, 1905.
Pleşa, Ioan, Formarea şi activitatea consiliilor
naţionale din judeţul Alba, în luna
noiembrie 1918, în "Apulum", 1969.
Ploeşteanu, Gr„ Aspecte din viaţa şi activitatea lui
Vasile lucaciu (1852-1922), în
"Studii de istorie, filologie şi istoria
artei", Bucureşti, Editura Academiei
R.S.R„ 1972, p. 93-133.
P6k, Judit, S=atmar varmegye katonai leirasa,
Nyiregyhaza, 1993.
Pop, Elie, Supliment la "Testament" adaus la
ce-am mai spus, Gherla, 1910.
Idem Testamentul meu frăţesc căiră
neamul românesc, Arad, 191 O, 16 p.
Pop, Lucia, Membri delegaţiei românilor
ardeleni care au pre=entat
Memorandul la Viena, la 28 mai
1892, din localităţile actualului
judeţ Maramureş, în "Memorandul
Românilor Centenar ( 1892, 1894-
1992, 1994). Contribuţii la
cunoaşterea mişcării
memorandiste", Baia Mare, Ed.
Gutinul, 1994.
Popeangă, Vasile, Presa pedagogică din Transilvania
1860-1918, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1966.
Popp, Aurel, Ez is efet volt, Cluj-Napoca, 1977.
Idem la capătul unei vieţi „. fragmente
din jurnal şi alte scrieri, Satu Mare,
Editura Muzeului Sătmărean, 1999,
158 p.
532
Porţeanu, Alexandru, Revoluţia hurghe=o-democratică din
Ungaria din 1918 şi Transilvania, în
"Ziridava", VII, 1977, p. 159-169.
Porumbăceanu, C., Dulgău B. Oameni din Sătmar, Satu Mare,
2000.
Preda, D., În apărarea României Mari
Campania armatei române din
1918-1919, Bucureşti, 1994.
Pteancu, G., XXV ani din viaţa Reuniunei
învăţătorilor greco-catolici ai
arhidiaconatului părţilor sătmărene
aparţinătoare Diecezei greco-
catolice de Oradea Mare, Şimleu,
1907, 30 p.
Radosav, Doru, Ciubotă V., 1918 în Sătmar, Cluj-Napoca, 1996.
Radosav, Doru, Andrei Pop - un sătmărean în
ră=hoiul de independenţă din 1877-
1878 în "Cronica Sătmăreană", nr.
80 din 6 mai 1977.
Idem Cărturarul sătmărean Moise Novac
şi revoluţia de la I 8./8, în "Anuarul
Institutului de Istorie şi Arheologie'',
XI, Cluj Napoca, 1978, p. 101-106.
Raffay, Erno, Erdely I 9 I 8- I 9 I 9-hen, Budapest,
1987.
Rangheţ, Boris Relaţiile româno-americane în
perioada primului război mondial
1916-1920, Cluj Napoca, 1975.
Roşu, Titus, L., Pentru o istorie a Sătmarului, în
"Atirmarea"(Satu Mare), an lll, nr.
5-6 din mai-iunie 1938.
Sabău, Ioan, Noi date privind lupta populaţiei din
judeţul Satu Mare pentru unire, în
„S.M.S.C.", IV, 1980, p. 213-224.
*** Schematismus cleri Dioecesis
S=amosujvariensis graeci ritm
catholicorum, Szamosujvarini,
1898, 268 p.
533
*** Schematismus cleri graeci ritus
catholicorum dioecesis
Munkacsensis ad annum domini
1886, Ungvarini, 1885, 347 + 37 p.
*** Schematismus venerabilis cleri
dioecesis graeci rit. Cath.
Hajdudorogensis ad annum Domini
1918, Nyiregyhâ.za, 1918, 225 p.
*** Schematismus venerabilis cleri
dioecesis Magno-Varadinensis
G.R.C., Magno-Varadini, 1854.
Scurtu, I., A!ba Iulia I Decembrie 1918,
Bucureşti, Editura Sport-Turism,
1988, 182 p.
Idem Politica/ parties in Romania after
Parlamentary elections (1919-
1937), în "Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie" "A. D.
Xenopol", tom XVII, 1980, p.63-90.
Scurtu, Vasile, Pentru Bran - un luptător al
trecutului românesc din Satu Mare,
Satu Mare, 1939.
Sigmirean, C., la constitut/an de l'intelectualite
ecclesiastique roumaine de
Transylvanie dans Ies institutions d'
enseignement superior de /'Europe
Centrale el de l'Ouest. le cas de
l'Universite de Budapest (1806-
1918), în "Church and Society in
Central and Eastem Europe", Cluj-
Napoca, 1998, p. 77-102.
Stan, Apostol, Revoluţia Română de la 1848,
Bucureşti, Editura Albatros, 1992,
429 p.
Stoica, Dionisie, Lazăr l.P. Schiţa monografică a Sălăgiului,
Şimleu Silvaniei, 1908, 205 p.
Stoica, V., În America pentru cauza română,
Bucureşti, 1926.
Idem Suferinţele din Ardeal, ed. a III a,
Cluj-Napoca, 1994.
534
Sultan, D., Preliminarii ale făuririi statului
naţional unitar român, Bucureşti,
Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
1984, 151 p.
Szabo, Jeno, A G6r6g Katolikus Magyarsag
utols6 Kalvaria utja 1896-1912,
Budapest, 1913.
*** Szatmariak az 1848-49-es
szabadsag harcban, Szerkes=tette
K6nya Laszlo, Szatmămemeti
ldentitas kiad6, 1999, 21 O p.
Szasz, Zoltăn, Politica oficială şi naţionalităţile, în
"Transilvania văzută în publicistica
istorică maghiară", Miercurea-Ciuc,
1999, p. 203-205.
Szasz Zoltăn Transilvania în Regatul României,
în "Transilvania văzută în
publicistica istorică maghiară",
Miercurea Ciuc, 1999.
*** Szatmar varmegye (1783-1785),
Nyiregyhăza, 1998.
Szirmai, Antal, Szatmar varmegye fekvese,
t6rtenetei es polgari esmerete, voi.I-
II, Buda, 1809-181 O.
*** Status personalis Diocesis Magno-
Varadinensis graeci-ritus
catholicomm, Nagyvărad, 1917, 26 p.
Şematismul Maramureşului, Baia
Mare, 1936, 163 p.
*** Şematismul veneratului Cler al
eparhiei române unite de Gherla,
Gherla, 1930, 124 p.
Ştirban, M., Consiliile naţionale româneşti şi
rolul lor în pregătirea Marii Uniri,
în„M.S.I", 1988, 13,p.113-119.
Idem Consiliile naţionale româneşti din
toamna şi iarna anului 1918 ca
forme de solidaritate naţională, în
"Civilizaţie naţională şi modernă
535
românească ", Cluj-Napoca, 1985,
p. 368-379.
Idem Semnificaţia istorică
a marii uniri, în
"Sargeţia", XXI-XXIV, 1988-1991,
p. 483-498.
Tămăian, P., Istoria Seminarului şi a educaţiei
clerului diecezei române unite de
Oradea, Oradea, 1930, I 05 p.
*** Templomi utasitas az 1914 evre,
Debreczen, 1913.
Teodor, Pompiliu, Istoriografia unirii Transilvaniei cu
România, în "Convergenţe
europene. Istorie şi societate în
epoca modernă", Cluj Napoca,
1993, p. 76-84.
Tomole, Ioan, Românii din Crişana, Sălaj şi
Sătmar în luptele naţional
electorale de la începutul secolului
al XX-iea, Baia Mare, 1999.
Idem lupta românilor din "Ţara
Silvaniei" pentru drepturi politice şi
făurirea statului naţional unitar
român (1905-1918), Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1985, 242 p.
Tripon, Aurel, Monografia - almanah a Crişanei,
Oradea, 1936.
Ţepelea, I., 1919 sur Ies fronts de /'Europe
nouvel/e, Oradea, Ed. Cogito, 1996,
218 p.
Idem 1919-1920 o campanie pentru
liniştea Europei. Bilanţuri
paradoxale, Cluj Napoca, Editura
Dacia, 1996, 178 p.
Unc, Gheorghe, Formarea comandei supreme a
gărzilor naţionale române arădene
şi rolul ei in unirea Transilvaniei cu
România, în „Ziridava", 1979, I O, p.
57-78.
536
Idem Gărzile naţionale române din
Transilvania, Bucureşti, Ed.
Militară, 1979, 231 p.
*** Unirea Transilvaniei cu România,

ed. a Unirea III-a, Bucureşti, 1978.
Vaida, Aurel, Revoluţia de la 1848-1849 în nordul
Transilvaniei, Bucureşti, 1998.
Vartolomei, V., Mărturii culturale bihorene, f.I,
1944, 494 p.
Velcea, I., Ţara Oaşului. Studiu de geografie
fizică şi economică, Bucureşti,
1964.
Veritas A magyarorszagi romanok egyhazi,
iskolai, k.Ozmiivelodesi,
k.Ozgazdasagi intezmenyeinek es
mozgalmainak ismertetese,
Budapest, 1908, 404 p.
Vesa, V., Ecoul creerii episcopiei de
Hajdudorogh în unele cercuri
politice şi diplomatice europene, în
"Centenar Muzeal Orădean'',
Oradea, 1972, p. 381-396
Idem lntetferenţe spirituale româno-
americane în conţinutul actelor
fundamentale ale Marii Uniri din
1918, în „Civilizaţie medievală şi
modernă românească", Cluj-Napoca,
Ed. Dacia, 1985, p. 288-295.
Idem On Romania's relations with the
al/ies in 1919, în "Studia
Universitatis Babeş-Bolyai ",
Historia, 2, 1988, p. 23-32.
Idem România şi Franţa la începutul
secolului al XX-iea (1900-1916),
Cluj Napoca, 1975.
Vetişanu, Mocanu V., Cartea Şimleului repere istorice şi
culturale ale vieţii româneşti. Din
cele mai vechi timpuri până în I 940,
Bucureşti, Editura Litera, 1985, 269 p.
537
Idem Viaţa istorică şi cultura neamului
românesc în opera lui Aloisiu l.
Tăutu, în "S.M.S.C.", V-VI, 1981-
1982, p. 357-368.
Idem George Filip din Căuaş în luptele
naţionale ale românilor, în
"S.M.S.C.", V-VI, 1981-1982, p.
265-272.
Vulturescu, G., Cultură şi literatură În ţinuturile
Sătmarului. Dicţionar 1700-2000,
Satu Mare, 2000, 297 p.
538
15. Zusammenfassung
Die Vereinigung des Einheitlichen rumiinischen Nationalstaates

kam unter den gilnstigen intemationalen Bedingungen zustande, die von
dem Verfall der in der Mitte Europas bestimmenden lmperien verursacht
wurden. Die Vollendung der Vereinigung war gleichzeitig auch die Frucht
der qualitativen und quantitativen Akkumulation, die die rumiinische
Gesellschaft im Laufe der Zeit vollgebracht hat:
„Die Vollendung der nationalen Einheit des rumiinischen Volkes
... ordnet sich - so schreibt der Historiker Marcel Ştirban - in die Reihe
der ausschlaggebenden Ereignisse in der Geschichte Rumiiniens ein. Der I.
Dezember 1918 bedeutete - was die Zeitgenossen auch gewiinscht haben -
die Tiir zu einer neuen geschichtlichen Epoche. Die groBe Vereinigung
vom I. Dezember 1918 ist die groBte Vewirklichung des rumiinischen
Volkes in seiner ganzen nationalen Geschichte.
Die Entscheidung zur GroBen Vereinigung hat den Grund zur
kilnftigen Geschichte des ganzen rumiinischen Volkes gelegt, daher auch
ihre besondere Bedeutung und ihre groBe historische Rolle." 1
Auch der groBe Vorkiimpfer der nationalen Bestrebungen der
Rumiinen aus Siebenbiirgen, Dr. Vasile Lucaciu, hat in seiner Rede, die er
in Sathmar nach sechs Jahren Verbannung gehalten hat, die permanente
Priisenz des Vereinigungsgedanken in der Geschichte des rumiinischen
Volkes hervorgehoben: „Der Gedanke der Befreiung der Nationen von
Fremdherrschaft erzielt, dem entsprechend die von Rumiinen bewohnten
Gebiete mit GroBrumiinien zu vereinigen sind, ist keine neue Idee, sondern
der heiBeste und iilteste Wunsch des rumiinischen Volkes. Jahrhunderte
lang hat <las rumănische Volk ergebnislos fi.ir die Selbstiindigkeit gekiimpft,
aber jetzt sieht <las Volk, wie seine Hoffnung endlich in Erfi.illung geht.
Er (Lucaciu n.n.) war jahrelang ein begeisterter Vorkiimpfer des
Gedanken der nationalen Befreiung und seine Bestrebungen fanden sogar
in unserem Komitat statt. Hier hat er fi.ir die Jdealen gekiimpft, die heute
verwirklicht sind, und wegen deren er tliehen musste.~
Die Historiographie des Emantipationskampfes der Rumiinen
aus Sathmar ist ziemlich betriichtlich aber gleichzeitig auch ziemlich
einseitig, sie schildert die Ereignisse in einer triumphalen Art und vergisst
<labei die unumgiinglichen Rilckfâlle dieses Prozesses und !Ost sie
1
Marcel Ştirban, Semnificaţia istorică a marii uniri (Die historische Bedeutung der groj3en
Vereinigung) in "Sargeţia", XXI-XXIV, 1988-1991, p. 495
2
"Samisch" (Szamos, Satu Mare), Jg. 51, Nr. 238/14 Oktobcr 1919
539
manchmal aus dem geographischen und sozial-wirtschaftlichen Kontext
der Sathmarer Gegend. Es wurde immer versucht, die Geschehnisse von
Sathmar mit denen aus Siebenbiirgen zu synchronisieren, und in den Jahren
des Kommunisrrius sogar mit denen auf der nationalen Ebene, wobei die
lokalen Eigentiimlichkeiten beiseite gelegt wurden. Das beste Beispiel ist
die Art und Weise wie die I 848er Revolution im Sathmarer Gebiet
behandelt wird, wobei aufgrund einzelner Momente der nationale
Charakter der rumănischen Bauembewegungen hervorgehoben wird, was
jedoch fem der Wirklichkeit ist.
Von den originalen Quellen werden in erster Linie die Aussagen
von Personen erwăhnt, die an einem dieser Geschehnisse teilgenommen
haben und zwar vor aliem im Jahre 1918: "Versuchen wir aufdem Wege
einer hăufig benutzten Methode der modemen Geschichtsschreibung die
Art und Weise darzustellen, wie dieses Ereignis sich im Bewusstsein der
"Kleinen" widerspiegelt hat, so finden wir in den Erinnerungsschriften der
Zeit suggestive Seiten, wie z. B. die von Adrian Tomoioagă aus Bocicău,
Constantin Barbul aus Pomi, Traian Cavaşi aus Boghiş, Vasile Pătcaşiu
und Traian Sălăjan aus Hotoan, Petru Cupcea aus Supuru de Jos, Romul
Buzilă aus Mădăras, usw.
1
Dennoch zeichnet sich durch ihre
lnformationsreichtum und durch die Lănge der umfassten Periode ( 1879-
1918) die Chronik von Hotoan als ein besonderes Zeitdokument aus, sie
wurde von einem der wiirdigsten griechisch-katholischen Priester der
Region, Vasile Pătcaşiu, aufbewahrt.
lnfolge der geografischen Lage, am Rande des rumănischen
ethnischen Blocks entwickelte sich die Geschichte der Rumănen în der
Sathmarer Region auBerordentlich interessant, das ist der Ort, wo es den
Rumănen besondere Bemiihungen kostete, ihre Sprache, ihre Religion und
ganz allgemein ihre ethnische ldentităt gegeniiber der Expansion des
ungarischen Blocks zu bewahren, andererseits ist Sathmar der Ort, wo die
lnterferenzen, die Multikulturalităt, das friedliche Zusammenleben
Charakterziige sind, die iiberall in der modemen Zeit zu finden sind. Diese
Dualităt der Faktoren hat die kollektive Mentalitiit der Rumănen beeintlusst
und zeigt sich prăgend zur Zeit der Revolution im Herbst des Jahres 1918,
aber auch zur Zeit der Einrichtung der rumănischen Verwaltung im Jahre
1919, wo die revolutionăren Prozesse nicht so akut auftraten wie anderswo.
Die Ausdehnung des ungarischen Blocks war im Laufe von 100
Jahren besonders groB. Obwohl Ende des 18. Jahrhunderts die Rumănen
gegeniiber allen anderen Ethnien des Kreises (Ungam, Deutschen,
1
D. Radosav, V. Ciubotă, zitiertes Werk, S. 94
540
Ruthenen) die relative Mehrheit der Bevolkerung bildeten, hat sich im
Jahre 1918 die Lage zugunsten der Ungam geandert, die 66, 7% der
gesamten Bevolkerung ausmachten. Die Deutschen, die Ruthenen und die
Juden verschwanden fast volkommen, sie wurden vom
Madjarisierungsprozess des ungarischen Blocks verschlungen. Leider
miissen wir dieselbe Situation auch in manchen rumanischen Gemeinden
feststellen, die Anfang des 19. Jahrhunderts noch ihre rumanische Sprache
und griechisch-katholische Religion bewahrten, Anfang des 20.
Jahrhunderts aber schon sowohl ihre Sprache als auch ihre Zugehorigkeit
zur griechisch-katholischen Kirche aufgaben (Hajdudorog, Kallossemjen,
Biri, Csegold, Porcsalma, Petea, Corod, Oar, Boghiş usw.).
Es ist zu bemerken, dass die rumanisch-ungarische Grenze im
Jahre 1920 durch den Trianoner Abkommen gezogen wurde, und sie folgte
der imaginaren Linie die die zwei ethnischen Blocks voneinander trennte,
mindestens aus sprachlicher Hinsicht, und so kann sie als ein Beispiel der
Gerechtigkeit gelten.
Die Zeit zwischen 1848-1918 war ohne Zweifel entscheidend for
die Entwicklung der rumanischen Bevolkerung von Sathmar. Es muss
hervorgehoben werden, dass diese Entwicklung bei den Rumanen vor
aliem eine "aus eigener Kraft" war, (das beriihmte Prinzip der liberalen
Partei in Rumanien) und war weniger der Staatspolitik zu danken, wie ein
Historiker es bemerkt hat: "Die Losung "aus eigener Kraft" hat in den
siebenbiirgisch rumanischen Nationalbewegungen von Anfang unseres
Jahrhunderts eine weitere Tatigkeitsspfiare als in Rumanien, zumal sie sich
gleichermal3en in der politischen, wirtschaftlichen und kulturellen Leben
zeigt. Es ist die natiirliche Reaktion einer Ethnie, die flir Widerstand und
Selbstbehauptung, auf allen Ebenen ihres Lebens, gegen eine politisch
dominante Ethnie, die Ungarn, kămpfen sollte ... " 1• Es kann aber auch nicht
aul3er Acht gelassen werden, dass der Fortschritt der rumanischen
Bevolkerung im allgemeinen im Rahmen der rapiden wirtschaftlichen
Entwicklung des lmperiums, folglich Ungarns und Siebenbiirgens
stattfand: „ ... flir Ungarn und flir die Gebiete, die es damals hatte, pragte
der Dualismus eine Periode des starken wirtschaftlichen Fortschrittes" 2 •
1
Mihai D. Drecin, '"Noi prin noi·· - variantă a doctrinei liberale "prin noi înşine·· (" Wir
selber" -eine Variante der liberalen Doktrin "aus eigener Kraft') in "A.1.1.C.", XXXV,
1996, s. 242.
2
Camil Mureşan, Procesul de moderni=are a Imperiului Habsburgic în a doua jumătate a
secolului al XIX-iea (Der Modernisierungspro=ess des Habsburgerreiches in der =weiten
Ha/fle des XIX Jahrhunderts) in "Reia\ ii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-
ucraineană din secolul al XVIII-iea până în prezent", Satu Mare-Tiibingen, 1999, S.25
541
Einige wirtschaftliche Daten sind aufschlussreich in dieser Hinsicht: die
Prozentzahl der in der Landwirtschaft Beschliftigten sank in der Periode
zwischen 1867-191 O von 75% auf 60%, die Llinge des Eisenbahnnetzes
wuchs in der Periode zwischen 1867-1913 von 2.200 km auf22.000 km,
und die Zahl der Banken, der Sparkassen wuchs in der selben Zeitraum von
I 07 auf 5.400, sie handhabten Kapital und Investitionen liber 6,6
Milliarden Kronen 1• Dieselben Phlinomene treffen auch flir das Komitat
Sathmar zu.
ln politischer Hinsicht wird dieser Zeitraum von einigen
bedeutenden Ereignissen bestimmt, die wichtige Folgen flir die rumlinische
Bevolkerung hatten.
Die Revolution von 1848 ist eines der Ereignisse von Bedeutung
fiir die Entwicklung der rumlinischen Nation. lnfolge der absoluten
politischen Vorherrschaft der Ungam, oder besser gesagt der ungarischen
Adeligen, konnten die Rumlinen in Sathmar keine eigene Bewegung
entwickeln, um sich in die siebenbilrgisch rumănische Revolution (auBer
der Chioarer Region) zu integrieren.
Das war die Folge von bestimmten allgemeinen, mit der
Entwicklung der rumlinischen Bevolkerung zusammenhlingenden
Umstlinden, unter denen der Mangel an einer Elite die wichtigste ist. Die
wenigen bescheidenen Priester und Lehrer vom Lande konnten nicht als
der Katalysator fungieren, der fahig ist, das rumlinische Bauemtum um sich
zu sammeln. Es muss hier auch die starke Repression der Behorden des
revolutionliren Ungams gegen alles, was von den rumlinischen Gemeinden
kam, erwlihnt werden, aus Angst vor der Wiederholung von
Geschehnissen, die in anderen Teilen Siebenbilrgens vorkamen.
Die darauffolgende Zeitspanne war gilnstig flir die rumlinische
Bevolkerung, sowohl in wirtschaftlicher als auch in kultureller Hinsicht.
ln kultureller Hinsicht sollen die lnitiativen fiir die Entwicklung
des rumlinischen Schulwesens erwlihnt werden, die eine Hauptursache des
nationalen Erwachens darstellen. Diese lnitiativen erreichen ihren
Hohepunkt mit der Einrichtung der zwei Lehrstilhle flir rumlinische
Sprache und Literatur in den staatlichen koniglichen Lyzeen in Sathmar
und in Frauenbach (Baia Mare).
Auch auf der Ebene der Politik sind in diesem Zeitraum in
Sathmar die ersten lnitiativen aus der rumlinischen Zone festzustellen, die
das Ziel haben, die rumlinische Teilnahme in der Leitung des Komitats zu
1
Siehc Paul Lendvai, zitiertes Werk, S. 328-329
542
sichem, was der wirtschaftlichen und zahlenmlilligen Rolle der mehr als
I 00.000 Rumlinen entsprach.
Leider wurden alle diese Anst613e in dem Moment gestoppt, als
im Jahre 1867 die fiihrenden deutschen und ungarischen Kreise des
lmperiums den Kompromiss angenommen haben. Der Dualismus hat die
lntegritlit und die politische Einheit Ungams sichergestellt und fiir die
ungarische Minderheit (36-40%) die Vorherrschaft liber die von Slawen
und Rumlinen gebildeten Mehrheit gesichert. Der Zeitraum bis 1918
bedeutete eine konstante Yerstlirkung der politischen, wirtschaftlichen und
kulturellen Yorherrschaft der Ungarn. Die Offensive der ungarischen
Behorden im Laufe dieser Periode richtete sich gegen die Kirchen und die
rumlinischen kirchlichen Schulen, die als Erzfeinde des politischen
Systems betrachtet wurden, das in Ungam errichtet wurde. Das war infolge
der fehlenden politischen Opposition von rumlinischer Seite moglich, da
die Rumlinen gegenilber der neuen politischen Einrichtung Ungams die
Taktik der politischen Passivitlit eingesetzt haben. Wir sind ganz der
Meinung des grollen Mitropoliten Şaguna in der Epoche als er behauptet,
die Passivitlit konnte nur in den Hlinden der Ungam eine wirksame
politische Waffe sein, denn sie besallen im Staat die dominantesten Stellen
und so waren sie zum Blockieren fiihig.
Die einzigen bemerkenswerten Momente der dualistischen
Periode, die gewissermallen fiihig waren, die offentliche Meinung im
lnnland und Ausland darauf aufmerksam zu machen, dass die Situation der
Rumlinen ihren Wilnschen und Bestrebungen nicht gerecht ist, waren die
Memorandum-Bewegung und die Bewegung gegen die Einrichtung eines
ungarischen griechisch-katholischen Bistums in Hajdudorog.
Diese Ereignisse hatten in Sathmar eine besondere Rolle, denn
die Madjarisierung der Rumlinen entfaltete sich ganz unterschiedlich zu
den anderen Gebieten Siebenbilrgens. Es soli auch nicht vergessen werden,
dass in dieser Region auch die einzigartige Personlichkeit von Dr. Vasile
Lucaciu, der seinen Ruf wlihrend der Memorandum-Bewegung potenziert
hatte, von einer besonderen Wirkung war. ln der „Memorandum"-
Delegation (300 Personen) waren 48 Sathmarer, unter denen 21 Geistliche
und Pfarrer, 16 Eigentilmer, 5 Lehrer, I Rechtsanwalt und 5 Bauern.
Sathmar ist hinsichtlich der Beitritte ( 17) der rumlinischen
Gemeinden zu der Memorandum-Bewegung auf der zweiten Stelle nach
Solnoc-Dobâca. Das zweite Ereignis, dass in der rumănischen Bevolkerung
von Sathmar gro13e Unruhe stiftete, aber auch allgemein in der rumănischen
Offentlichkeit, war die Grilndung des griechisch-katholischen Bistums in
Hajdudorog im Jahre 1912. Die Form der Protestaktionen war sehr
543
unterschiedlich, von den Volksversammlungen als Protest bis zur offenen
Verweigerung der Unterwerfung gegeniiber den Yerordnungen und den
Reprăsentanten des ungarischen Bistums.
Das Programm des neuen Bistums, das von dem ungarischen
Staat groBziigig unterstiitzt wurde, wurde von dem Yikar von Hajdudorog
Mihail Jaczkovics, der in unserer Gegend sehr bekannt ist, eindeutig
vorgestellt: " ... wir wollen nicht euch Pfarrer, denn ihr sterbt ja sowieso,
wir wollen das Yolk fiir uns gewinnen".
Der Erste Weltkrieg hat die Protestaktionen gegen des
Hajdudoroger Bistum beendet. Aus den Berichten des Pfarrers von
Mădăras, eine Gemeinde 7 km von Sathmar entfemt, kommt hervor, dass
die rumănische Bevolkerung „ ... eilte unter die Fahne und bewies trotz
aller Beschuldigungen die in der Yergangenheit diesem geduldigen Yolke
gemacht wurden, seine Treue iiber die Jahrhunderte zum Thron und zum
Vaterland".
Die Zahl der mobilisierten Rumănen war, nach unvollstăndigen
Angaben, 13 .697, von denen 1.192 gestorben sind und 780 verwundet
wurden. Sie machten etwa I 0-12% der gesamten rumănischen Bevolkerung
des Komitats aus; es gibt keine bedeutende Unterschiede zu der
Gesamtzahl der Mobilisierten von anderen Ethnien, die im Kreise lebten.
Das Jahr 1918 ist in der dualistischen Monarchie
widerspriichlich: einerseits bringt es militărischen Erfolg durch das
Ausscheiden von Russland und Rumănien aus dem Krieg, andererseits
bringt es eine tiefegreifende Krise in den sozialen, wirtschaftlichen und
politischen Strukturen der Monarchie. Am schwierigsten war fiir die
Bevolkerung die wirtschaftliche Krise zu ertragen, die sich besonders durch
den Mangel der wichtigsten Produkte und durch die unwahrscheinlich
hohen Preisen auwirkte.
Auch in der Industrie kam es zu einer besonderen Krise wegen
der Militarisierung der Betriebe und wegen des Mangels an Rohstoffen.
Um nur ein Beispiel zu nennen: Allein in Sathmar fiel im Laufe des
Krieges die Zahl der Betriebe mit mehr als 20 Arbeitem von 19 auf I O
zuriick. Die Arbeiterfamilien lebte1: in einer erschreckenden Armut, das
stellt sich schon aus dem Minimallohn pro Woche heraus, der 1918 nur 95,
05 Kronen betrug, wăhrend die minimalen Lebkosten pro Woche 161-190
Kronen ausmachten.
Die prekăre wirschaftliche Situation fiihrte, wie es zu erwarten
war, zu unterschiedlichen Seuchen, unter denen das schlimmste die
spanische Krankheit war. Laut Angaben von nur 65 rumănischen
Ortschaften, ist die Gesamtzahl der an dieser Grippe verstorbenen Personen
544
1.352, sie ist groBer als die Zahl der Personen von 150 rumanischen
Gemeinden, die im Krieg starben.
In politischer Hinsicht wurden die Rumanen auf die Haltung der
„totalen Passivitat" beschrankt, wie Seton-Watson bemerkte. Auch die
ungarische politische Klasse war von der Wirklichkeit entfemt. Im Jahre
1918 verkOndete sie noch die unantastbare staatliche Einheit Ungarns,
obwohl es fi.ir jeden eindeutig war, dass infolge der grol3en Veranderungen
în den unterschiedlichen Staaten, die im Laufe des Krieges
zusammenprallten (die russische Revolution, die Prinzipien von Wilson,
usw.) die Situation în der Nachkriegszeit nicht mehr mit der Lage vor dem
Weltkrieg identisch sein kann.
Die Deklaration des Durchfiihrungsausschusses der rumanischen
Nationalpartei, die in GroBwardein verabschiedet wurde und am 18.
Oktober 1918 von Alexandru Vaida Voievod im ungarischen Parlament
vorgestellt wurde, verkOndet das Recht der rumanischen Nation von
SiebenbOrgen „... selbst seine Stelle unter den freien Nationen zu
bestimmen", und vemeint das Recht des ungarischen Parlaments und der
ungarischen Regierung, Ober die Rumanen zu entscheiden.
Es ist einleuchtend, dass die Budapester Revolution vom 31.
Oktober 1918 einen gOnstigen Moment fi.ir die Erklarung des Verlangens
der SiebenbOrger Rumanen bedeutete. Dieses Ereignis wurde am besten
von Romulus Buzilă erlautert, einem der aktiven Teilnehmer an den
Ereignissen vom Herbst des Jahres 1918: „Bei uns leuchtet zusammen mit
der Revolution plotzlich auch die Flamme der Selbstbestimmung der
Volker auf ... wir Rumanen wollen immer noch Ober unser Schicksal den
Wilson'schen Punkten und den geanderten Zeiten entsprechend
entscheiden".
Die GrOndung des Zentralen Rumanischen Nationalrates am 31.
Oktober 1918 und seine erfolgreichen Versuche, seine Autoritat Ober alle
von Rumanen bewohnten Gebieten zu entfalten, vor aliem durch die
GrOndung von nationalen rumanischen Raten und Garden, bedeutet în
diesem Kontext ein hervorragendes Beispiel zur Umleitung der
rumanischen Energien von der sozialen (wie es die Behorden erwOnscht
hatten) auf die nationale Ebene. Die Nationalrate bedeuteten wirklich
demokratische Organen, die durch Volkswahl gewahlt wurden, die von den
reprasentativsten Mitgliedem der Gemeinden gebildet wurden: Pfarrer,
Anwalte, Kaufleute, Lehrer, Bauem.
Es muss bemerkt werden, dass sich der Zorn des Volkes wurde
vor aliem gegen die Notare und Gendarmen richtete, die von den Massen
545
als die wichtigsten Pfeiler des alten oppresiven Regimes gesehen wurden,
und die wegen der MiBbrăuche wăhrend des Krieges gehasst wurden.
ln einer Anfangsetappe erschienen die Răte und die rumănischen
nationalen Garden ab dem 5. November 1918 in der Sathmarer Region, die
ersten in der Gegend von Chioar, unter den unmittelbaren Einfluss der
programmatischen Dokumente, die von einer fiihrenden Gruppe der
Rumănen von Dej zusammengestellt wurde. Es fehlten immerhin auch die
lnitiativen der ungarischen Behorden nicht, die anhand von mehreren
Rundschriften versuchten, den Bildungsprozess der neuen Organisationen
zu ubernehmen und zu kontrollieren. Es gab aber auch lnitiativen zur
Grundung der Nationalrăte unter den direkten Einfluss des Zentralen
Rumănischen Nationalrates von Arad oder selbst unter dem Einfluss des
„Aufrufs", die von dem Rumănischen Nationalrat in Blaj veroffentlicht
wurde. In den ubt;rwiegend rumănischen Regionen und wo es eine
bedeutende Anzahl von rumănischen Intellektuellen und Beamten gab
(Chioar, die Gegend von Frauenbach), haben die rumănischen Nationalrăte
ihre Autorităt auch in der Ortsverwaltung tatsăchlich durchgesetzt, und so
ist es ihnen gelungen, die Yollbringung der Wunsche der rumănischen
Bevolkerung durchzusetzen: den Wechsel der Beamten und Lehrer, die
Kontrolle Ober die Yerteilung der lebensnotwendigen Guter, die
Yerwaltung der Ortsburgermeisterămter, usw.
Die zweite Etappe im Bildungsprozess der Răte und der
nationalen Garden beginnt ab dem 12. November 1918 unter dem
unmittelbaren Einfluss und der Herrschaft des Rumănischen Nationalrates
des Komitats Sathmar, die anlăsslich der grollen Yolksversammlung von
Frauenbach gegrundet wurde.
ln dieser Periode, die bis zum 12. Januar 1919 dauert, wurden
die meisten selbstăndigen rumănischen Organisationen gegrundet, ohne
Rucksicht auf die Versuche der Autorităten, diesen Prozess zu
kontrollieren. Dank der Wichtigkeit der behandelten Themen ubertreffen
die Yersammlungen vom 13. und 18. November zur Grundung der
rumănischen Kreisrăte Sathmar und Grollkarol die anderen
Yeranstaltungen an Bedeutung.
Die Dokumente erwăhnen die Existenz von 85 Nationalrăten, die
in genau so vielen Gemeinden gegrundet wurden. lhre Zahl ist bestimmt
groBer, wenn wir auch die Dorfer von der Chioarer Gegend hinzufiigen, wo
bekanntlich Nationalrăte gegrUndet, aber nicht namentlich erwăhnt wurden.
Dasselbe passiert in der Gegend von Frauenbach und Trestenburg.
Es muss hervorgehoben werden, dass es im Herbst des Jahres
1918 schon um eine rumănische Bevolkerung geht, deren grollter Teii fiir
546
alle groBartigen Ideen der Zeit offen ur_~· werstăndnisvoll gegeniibersteht,
aber „vor altern das Nationalitătenprinzip unterstiitzt und die vorgegebenen
Ziele klar erkennt" . 1
Die nationalen Garden (66 urkundlich erwăhnt) gliedem sich
auch in den Rahmen desselben allgemeinen revolutionăren Prozesses vom
Herbst 1918 ein. Sie wurden aus der Notwendigkeit des Schutzes der
Ordnung und der Giiter der Staatsbiirger gegriindet, und meistens von aus
dem Krieg zuriickkehrenden Soldaten gebildet, und in den ersten Tagen des
Monats November 1918 hatten sie au(;h die Aufgabe, die brisante
Stimmung zu bewăltigen, die in den meisten siebenbiirgischen Ortschaften
herrschte. Denn man sollte nicht iibersehen, dass die Soldaten în der
Revolution in den ersten Reihen standen, und ihre Forderungen am
radikalsten artikulierten. Nach dem 6. November 1918 entfaltete sich der
Bildungsprozess der nationalen Garden unter der unmittelbaren
Oberwachung und Leitung des RNR von Arad, und sie hatten unter den
neuen Umstănden eine wichtige Rolle în der „Sicherung der Erflillung der
Wiinsche des rumănischen Volkes nach Freiheit und Einigkeit". 2
Nach dem 20 November, als die Bezahlungen durch die
ungarischen Behărden eingestellt wurden, beendete ein Teii von diesen
Behărden ihre Tătigkeit. Ein anderer Teii wurde entwaffnet und von den
szeklerischen Truppen bzw. von den ungarischen nationalen Garden (zum
Beispiel von denjenigen, die sich der Demarkationslinie entlang befanden)
abgelăst.
Jedenfalls wurde die Aktivităt der rumănischen nationalen
Garden von Sathmar stăndig mit dem Mangel an Geld und Waffen
konfrontiert, zumal diese in den Hănden der ungarischen Behărden waren.
Das wichtigste Problem, das in der zweiten Hălfte des Monats
November 1918 die rumănische Offentlichkeit, die Nationalrăte mit
eingerechnet beschăftigte, war die Organisierung der Delegiertenwahl zur
groBen Nationalversammlung, die zum I. Dezember 1918 în Karlsburg
(Alba Iulia) einberufen wurde.
Sathmar gehărt in dieser Hinsicht nach den Urkunden vom 21.
November der Gemeinde Valea Vinului zu den ersten in dieser besonders
wichtigen Aktion flir das Schicksal der rumănischen Nation.
1
Siehe Gh. Iancu Majorităţi şi minoriliJ/i în Transilvania la sfârşitul primului ră=boi mondial
(Mehrheiten und Minderheiten am Ende des ersten Weltkrieges in Siebenbiirgen). in
"A.1.1.C.", XXXII, 1993, S. 209.
1
Gh. Unc, A. Deac, 1918 Găr=ile naţionale române din Transilvania (1918 Die rumănischen
nationalen Garden in Siebenbiirgen), Bucureşti, 1979, p.103.
547
ln den 9 Wahlkreisen des Sathmarer Gebietes wurden 50
Delegierte gewahlt, die mit Dokumenten versehen wurden, die ihnen das
Recht sicherten, der Versammlung von Karlsburg beizuwohnen. Unter
diesen waren I O Rechtsanwalte, 5 Geistliche, 21 Bauern, 2 Kautleute, 3
Grundschullehrer oder Lehrer, 2 Mechaniker, 1 Architekt, 3 Bankbeamte, 2
Eigentiimer, 1 Notar. Sie gehorten allen gesellschaftlichen Schichten der
rumanischen Bevolkerung von Sathmar an, wobei die freien
Beshaftigungen vorherrschten.
Zu den gewahlten Delegierten kamen noch die gesetzlichen
Vertreter, die unterschiedlichen rumanischen Vereinigungen und
Korperschaften angehorten, die in Sathmar ihre Tătigkeit entfalteten: die
Lehrerkorperschaften (4 Delegierte), die nationalen Garden (4 Delegierte),
die Pfarrer und der Vikar der griechisch-katholischen Kirche ( 15
Delegierte ).
Die wichtigste Gruppe der Delegierten war jedoch diejenige der
Gemeinden, die darauf bestanden, neben den offiziellen ihre eigene
Delegierten zu verschicken, um an der Versammlung teilzunehmen, die
berufen ist, Ober das Schicksal des rumanischen Volkes zu entscheiden.
Diese Delegierten waren vor allem Pfarrer, Lehrer und Bauem, die die
Unannehmlichkeiten der Reise auf sich nahmen, um ihre Wiinsche
anlasslich dieses groBen nationalen Ereignisses auszudriicken.
Die zeitgenossischen Urkunden erwăhnen nicht weniger als 49
Gemeinden, die Delegierte nach Karlsburg geschickt haben, dabei steht
1
Sathmar auf dem ersten Platz in ganz Siebenbiirgen • Die Sathmarer waren
unter den 100.000 Rumanen, die am I. Dezember 1918 in Karlsburg
waren, und die durch ihre Anwesenheit die Vereinigungserklarung
besiegelten, die von den 1.228 offiziellen Delegierten angenommen wurde.
Die urspriinglichste Forrn der Offenbarung des Rechts auf
Selbstbestimmung der rumanischen Bevolkerung von Sathmar und die
auch ein Teii des Schatzes der rumanischen Revolution vom Herbst 1918
ist, zeigte sich im kirchlichen Bereich durch di.: gewaltsame Abtrennung
von 46 rumanischen Pfarrgemeinden, die im Jahre 1912 dem Hajdudoroger
Bistum eingegliedert wurden und durch ihre Vereinigung in ein nationales
rumanisches Vikariat, das unmittelbar dem romischen Papst untergeordnet
wurde. Im Rahmen der beiden Volksversammlungen vom 13. und 18.
November 1918 von Sathmar und GroBkarol kam es zu diesem
einzigartigen Ereignis, wobei im Rahmen der zweiten Versammlung der
Erzdiakon Romul Marchiş zum Vikar der neu gegriindeten revolutionaren
1
Siehe Doru Radosav, V. Ciubolă, zilier1es Werk, S. 90.
548
Organisation emannt wurde. Aus der ersten Periode blieben uns 17
Beitritte von Pfarrgemeinden zu diesem Vikariat erhalten, die sich als
wahrhafte Momente des Patriotismus und des rumănischen Nationalgefilhls
auszeichneten (Csengerujfalu, Nagyleta, Almosd, Boghiş, Corod, etc.)
Es ist sehr wichtig zu unterstreichen, dass dem Nationalen
Vikariat von Grofikarol Pfarrgemeinden beigetreten sind, die geografisch
gar nicht zur Sathmarer Region gehoren und zwar das szeklerische
Vikariat, das 4 Pfarrgemeinden hatte: Szeklerburg, Orei Stiihle, Neumarkt
und Oderhellen. Von den 34 Pfarrgemeinden des Vikariats haben 13 ihren
Beitritt zu dem Grol3karoler Vikariat und das Auflosen aller Bindungen mit
dem Hajdudoroger Bistum schriftlich festgelegt 1• Erst am 13. Mărz wird
die Situation dieser Pfarrgemeinden geregelt, und zwar durch die Griindung
eines rumănischen griechisch-katholischen Vikariats des Szeklertums unter
der Leitung von Ilie Câmpeanu~. Das Grol3karoler Vikariat wurde am 2.
Januar 1919 von dem Fiihrungsrat durch die Adresse 34/1918 offiziell
anerkannt.
Es muss noch erwăhnt werden, dass der Briefkontakt zwischen
dem Gro13karoler Vikariat und dem Fiihrungsrat schon ab dem 11.
Dezember 1918 zustande kam und in der ersten Etappe bis zum 18. Mărz
1919 dauerte, diese Korrespondenz wurde dann Ende Mai 1919 wieder
aufgenommen. Von der ersten Periode sind nicht weniger als 11 Adressen
bekannt, von denen 6 von dem Fiihrungsrat ans Grofikaroler Vikariat
gerichtet wurden 3 •
Im Januar erklărt eine weitere Reihe von Pfarrgemeinden
schriftlich ihren Beitritt zum Vikariat: Petea, Nyiradony, Pocsaj, Sătmărel,
Voievozi, Văşad, Hosszupălyi, usw.
Es ist bemerkenswert, dass das nationale rumănische Vikariat
von Grol3karol das einzige rumănische Orgaisation war, die in dieser
Region auch zur Zeit des Terrors zwischen Januar-April 1919 funktioniert
hat. Es hat wirklich funktioniert: Es hat Pfarrer und Lehrer ernannt,
Heiratsdispense erteilt, es hat versucht, diese Pfarrgemeinden in der triiben
Periode der ersten vier Monate des Jahres 1918 zu ftihren.
Die Tătigkeit des Vikariats wurde erst durch das Dekret der
Wiener Nuntiatur Nr. 16.475 eingestellt, demzufolge 46 Pfarrgemeinden
1
Siehe Ioan Silviu Nistor. Contribufii mureşene la Marea Unire din 1918 (Maroscher
Beitriige :um Groften Verienigung von 1918). Cluj-Napoca, 1981, S. 23-24 und Viorel
Ciubotă, Viacriatul Naţional Român din Carei (Das rumiinische nationale Viakrial von
Groftkaro/), Satu Mare, 1997, S. 24-25.
~ "Patria"("Vaterland"), Nr. 25/15 Marz, 1919 und 26/16 Miirz 1919
'Siehe Viorel Ciubotă., zitiertes Werk. S. 104-146
549
vorliiufig dem Bistum von GroBwardein untergeordnet wurden. Die
Yerordnung wurde vom groBen Bischof von GroBwardein Dr. Demetriu
Radu veroffentlicht, in einer Triumfreise, die er am 17. Juni in Valea lui
Mihai begann und am 30 Junie 1919 in Pocsaj (Ungam) beendete. Die
Zeitung „Renaşterea" („ Wiedergeburt") vom 24. Juni 1919, die in
Frauenbach erschienen ist, unterstrich die „unglaubliche Begeisterung" die
in allen Pfarrgemeinden beim Empfang des groBen Kirchenhauptes
herrschte.
Das Rumiinishe Nationale Yikariat wird immer als ein
folgenswertes Beispiel gelten, wie die Rumiinen es 1918-1919 verstanden
haben, die beiden grol3en Verlangen der Zeit, die nationale Freiheit und die
religiose Freiheit zu vereinigen. Dank seiner Bedeutsamkeit iiberragte es
die Sathmarer Ebene und wurde zu einer wichtigen Organisation der
nationalen Freiheitsbewegung im Herbst des Jahres 1918 und in den ersten
Monaten des Jahres 1919.
Zwar gehorten am I. Dezember 1918 die 117 Delegierten von
der Sathmarer Region zu den entschlossensten Anhanger der
bedingungslosen Yereinigung mit Rumanien, doch es mussten noch weitere
5 Monate vergehen, bis dieses Verlangen in Erfiillung ging. Diese ganze
Zeitspanne wurde von einer krassen Konfrontation zwischen der
rumiinischen Bevolkerung, die in freies, einheitliches Leben innerhalb von
Rumanien beginnen wollte, und die Bemiihungen der Ungarn, unabhangig
von sozialem Niveau, Religion oder politischen Parteien, die lnstitutionen
des ungarischen Staates zu bewahren.
Die Situation in dieser Gegend wurde auch dadurch beeinflusst,
dass Anfang Januar 1919 Sathmar sich in der unmittelbaren Niihe der
Demarkationslinie zwischen der rumanischen Armee und den ungarischen
Truppen befand.
Nach dem 1. Dezember 1918 begannen die ungarischen
Behorden eine iibergreifende Widerstandsaktion gegen die freien
WillensauBerungen der rumanischen Bevolkerung, wobei sie sowohl
friedliche Mittel (Protestversammlungen, Streiks, Zeitungspropaganda,
Memoiren, usw.) aber auch aggressive Mittel einsetzten und bis zur
physischen Vernichtung derjenigen gingen, die es gewagt hatten, ihre
nationale rumanische Oberzeugung zu proklamieren und
aufrechtzuerhal ten.
Von den bekanntesten Grausamkeiten erwahnen wir hier die
Errnordung von 6 Einwohnern der Gemeinde Călineşti-Oaş (von denen
zwei von den Gendarmen wortwortlich totgeschlagen wurden), die
Errnordung des Pfarrers lzidor Silaghi von Bicău im Februar 1919 usw.
550
Die Gewaltakten richteten sich aber auch gegen den
rumanischen Nationalfarben, gegen die rumanische Sprache, gegen manche
Teilnehmer der Versammlung von Karlsburg. Viele wurden verhaftet und
misshandelt.
Die fUr die Rumanen u.nertragliche Atmosphare wird in einem
Brief des Pfarrers von Apateu, Ioan Puşcaş geschildert, den eram I. Januar
1919 an l.C. Barbul nach Sathmar schickte (die Entfernung betrug nur 15
km): „Die Umstande sind hier schon unertrăglich! Die Ungarn sind wild
geworden, unser Leben steht in Gefahr. Mich haben sie am Samstag
bedroht, dass sie mich aufuangen werden ... ln den Filialen wage ich mich
nicht mehr zu betatigen, seither ich von Mihai Balogh aus Petin angegriffen
wurde. Das Volk wird die Geistlichen begraben ... Unsere Blatter kommen
nicht mehr bei mir an, ich wage nicht aus der Gemeinde zu gehen, nicht
1
mal auf die Stral3e gehe ich alleine!" •
Die lnformanten des Grol3en Rumanischen Allgemeinbezirks (so
z. B. der Agent 66, der Leutnant Ioan Radu, der aus Sathmar stammt, haben
auf diese Stimmung mehrmals Aufmerksam gemacht, in der das Terror mit
der Oberredung einhergingen, und die beinahe ihr Ziel erreichte: "Die
Rumanen bleiben zu Hause, sie organisieren keinerlei Veranstaltungen, sie
tragen die Nationalfarben nicht mehr, um das Schicksal mit den anderen
Rumanen zu teilen. Sie sind beinahe demoralisiert, denn sie sehen, dass die
Befreiung doch nicht geschieht. Sie lesen nur die ungarischen
revolutionaren Zeitungen, in denen lauter schlimme Sachen ilber die
Rumanen geschrieben werden, wie z. B. Revolution, Hungersnot, die
Unersattlichkeit des rumanischen Bauerntums, ilber den Konig und ilber
2
die Konigin die diffamierendsten Aussagen" •
Oder in einem anderen Bericht vom 20 Januar schreibt er: "Die
innere Haltung ist gesunken seit den brutalen Taten der ungarischen
Banden, so dass es im Komitat Sălaj (es wird darunter die Trestenburger
Region verstanden n. n.) Rumanen gibt, die nicht mehr daran glauben, dass
hier mal GroBrumănien sein wird, wenn man es ihnen sagt, antworten sie,
weil3 Gott, was kommen wird.
Die revolutionăren ungarischen Zeitungen, die in Sathmar
herausgegeben wurden, gelangen auch hierher, so dass man erfahren kann,
mitten in dieser miserablen Lage wegen den ungarischen Banden lesen sie
auch noch die Zeitungen von Sathmar und werden vollig gelahmt" 3 Ein
1
Arh. M. Ap. N. Piteşti, Fond Marele Canier General, Dos. Nr. 2166, f. 72.
'zitienes Werk, Dos. 2154, f. 129-130.
1
zitiertes Werk, f. 126-128. Im selben Dossier gibt es ăhnliche Berichte, f. 10, 12, 58, JOI,
131-133.
551
grol3er Zahl rumiinischer lntellektuellen sind in die freie Zone oder nach
Grol3wardein getliichtet.
Die Probleme der rumiinischen Bevolkerung wurden noch
groBer, als am 21. Miirz 1919 in Ungam die Riiterepublik eingefiihrt wurde,
die eine ihrer stiirksten Oragnisationen in Sathmar hatte. Die
unterdriickenden Mal3nahmen gegeniiber der rumiinischen Bevolkerung
wurden weitergefiihrt.
Allen diesen Sorgen wurde in der zweiten Hiilfte des Monats
April 1919 ein Ende gemacht, als die rumiinische Armee eine offensive
Haltung einnahm. Es soli erwiihnt werden, dass zwei Gebiete des Komitats
Frauenbach und Şomcuta schon seit Anfang Januar 1919 befreit geworden
waren, so dass die hier wohnenden Rumiinen von den Misshandlungen
befreit wurden, denen die anderen Rumiinen in den unbefreiten Gebieten
ausgesetzt wurden. Diese Befreiung war Teii einer sehr gut gelungenen,
von rumiinischen Militiirspezialisten ausgearbeiteten Strategie, die es
ermoglichte, dass die rumiinische Armee innerhalb von kurzer Zeit mehr
als 150 km zurilcklegen, eine Division von Szeklem gefangennehmen,
groBe Mengen von Materialien, Waffen und Munition aufbringen und
weitere zwei Divisionen iiber den TheiB zurilckdriingen konnte.
Die Stiidte Sathmar und GroBkarol wurden am 19. April 1919
befreit, wobei dieser Tag gleichzeitig auch Karsamstag war, so dass dieses
Geschehnis von vielen Zeitgenossen als eine zweite Auferstehung nach der
Auferstehung Christi aufgefasst wurde.
Es folgte fiir die Rumiinen eine von allen Gesichtspunkten
iiuBerst schwierige Periode, die aber gleichzeitig auch die Diimmerung
eines neuen Lebens bedeutete. Unter grol3en Schwierigkeiten und mit viei
Milhe musste eine neue Verwaltung zustandegebracht werden, die
Wirtschaft musste der von Rumanien angepasst werden. Ein neues
politiches Modell musste geschaffen und implantiert werden,
gleicherma13en ein neues kulturelles Modell, ganz unterschiedlich von dem
al ten.
Ali das bedeutete die Feuerprobe fi.ir die ortlichen Behorden,
deren Tiitigkeit einsetzte, sobald Iuliu Maniu, der Vorsitzende des
Filhrungsrates die Verwaltung des Kreises am 25-26. April 1919
iibemahm.
Viele Beamten der alten Verwaltung schworen dem rumiinischen
Staat Treue. Hier milssen die Beamten von der Ortsverwaltung (etwa 500
Personen), die von der Priifektur (135 Personen), usw. erwiihnt werden. Es
kam auch vor, dass die Beamten den Treueeid verweigerten, den Eid
abzulegen (Biirgermeisteramt von Frauenbach, von Grol3karol, usw.).
552
Einer der Chronisten der Geschehnisse aus dieser Zeit in
Sathmar, der Pfarrer Augustin Ossian aus Supuru de Sus schrieb diese
Zeilen voller Wahrheit in Bezug auf die Einflihrung der rumanischen
Herrschaft: „Wie bei einem neuen Menschenpaar, das sein Leben erst
beginnt, fehlen am Anfang noch viele wichtige Sachen, genauso hatte die
Errichtung und Umwandlung Rumaniens viele Mangel, die von den
Feinden unseres Landes absichtlich verursacht wurden Die
Eisenbahnen, Lokomotiven und die Waggons konnten nicht regelmal3ig
fahren, zumal sie im Krieg beschadigt wurden. Die ungarischen
Bahnbeamten haben die von den Kaufleuten verschafften Waaren
gestohlen, haben die Lagerraume, die BahnhOfe und die Bahnbrilcken
absichtlich in Brand gesteckt. Die ungarischen Beamten stellten sich
willkilrlich dem normalen Ablaufs der juristischen und verwalterischen
Prozesse in den Weg, um Unzurriedenheit unter den Menschen zu stiften
und um dadurch zu zeigen, dass Rumanien des Regierens unfâhig ist.
Da der Staat keine Mittel hatte, war es unumganglich, dem Volk
Steuern aufzuerlegen, was zu Unzurriedenheiten ftihrte. Aber wir hoffen
darauf, dass sich die Lage stabilisieren wird und unser Land ein grof3es und
reiches Land mit zufriedenen und rrohen Bilrgem sein wird" 1•
Die Zeichen des Wiedergeburts erscheinen schon im letzten
Trimester des Jahres 1919 und zwar im Bereich des Schulwesens und der
Kultur, wo die Fortschritte sichtbar sind. Sie sind auch im Bankwesen zu
erkennen, wo die Grundlagen fi.ir die ersten rumanischen Banken des neuen
Ăra gelegt werden, von den Banken, die spater den Prozess der
wirtschaftlichen Wiederbelebung unterstiltzen werden.
Die grol3artigen Geschehnisse vom Herbst des Jahres 1918 und
im Jahre 1919 haben das Leben aller Bewohner des Sathmarer Gebietes
tiegreifend geandert. Das wurde ausnahmslos von allen Bewohnern
wahrgenommen, sowohl von den Rumanen als auch von den Ungarn. Es
sollen hier nur ein paar von den vielen Beispielen stehen.
Einer der aus Sathmar stammenden rumanischen Freiwilligen,
der sich in Avezzano (ltalien) befand, schickte eine Postkarte dem
griechisch-katholischen Pfarrer von Supuru de Sus, in der er in einen Satz
die Quintessenz der Art und Weise formulierte, wie die Leute die im
Oktober angefangenen Veranderungen verstanden haben: „Die Welt hat
1
Parohia Ortodoxa de Supuru de Sus, Cartea de aur ... (Die Orlhodoxe Pfarrgemeinde von
Supuru de Sus. Das Goldene Buch„.) f. 34.
553
sich geăndert, seitdem wir uns nicht mehr gesehen haben. (Hervorhebung
1
des Autors)."
ln einem anderen Brief, den George Terebes von Aurora (Illinois
S.U.A.) am I. August 1918 dem Pfarrer Iuliu Pop aus Ady Endre, bittet der
Absender „moge der Pfarrer so gut sein und das aufmerksam lesen, denn
das ist die erste Karte, die ich Rumănisch geschrieben habe"
(Hervorhebung des Autors) undam Ende stand „Es lebe GroBrumănien" 2 •
Das ist ein Beispiel dafi.ir, wie die Rumănen aus Sathmar ihre
WOrde zurOckbekommen haben, nachdem sie Jahrhunderte lang von den
jeweiligen Herrschern gedemOtigt worden waren.
Derselbe Gedanke der Wiedererweckung der WOrde bei der
rumănischen Bevolkerung von Sathmar kommt auch aus den Zeilen des
„Aufrufs" hervor, der in Frauenbach, anlăsslich der Erscheinung der ersten
Nummer einer rumănischen Zeitung im Komitat Sathmar mit dem
symbolischen Titel „Wiedergeburt" erlassen wurde: „Wir wollen, dass ihr
wisst, dass wir Rumănen eines Glaubens, einer Sprache und einer
rumănischen Seele sind und uns mit unserem Vaterland vereinigen wollen,
wie es der Wille Gottes und unser ist: Wir vereinigen uns, um in dem
heiligen und uns eigenen Vaterland, in GroBrumănien, zu leben. Wir
wollen sagen, dass wir um unser rumănisches Land kămpfen, wir kămpfen,
damit das ganze Volk dieses teuren Landes zufrieden und gliicklich ist,
damit es ein tiichtiges, zum Lernen freies und wOrdenvolles Volk wird.
Wir wollen kămpfen, damit ihr besser leben konnt, damit der
Boden, dessen ihr beraubt wurdet, wieder euch angehort, damit das Frucht
euer Arbeit euch zukommt. Wir wollen jede fremde Macht loswerden, wir
wollen, dass der rumănische Arbeiter fi.ir sich selbst arbeitet ...
Vom SchweiB eurer Arbeit soli keiner leben, aber ihr solit euch
Ober die GOter freuen, Ober die die Fremden sich gefreut haben, eure
bisherigen Herrscher" 3 •
Die Geschehnisse der Jahre 1918-1919 bedeuteten andererseits
fi.ir die Sathmarer rumănische Bevolkerung eine richtige Auferstehung.
Wenn wir in Betracht ziehen, dass die Befreiung dieser Region genau am
Vorabend des Osterfestes stattfindet, ist es nicht zu verwundern, dass die
damaligen Menschen dieses Ereignis als eine zweifache Auferstehung
gedeutet haben: die Auferstehung „Christi, der nach dem Tode
' Krcismuseum Sathmar, Sammlung Nationalbew~gung ... , nicht invcnt. Auf der Vorderseite
der Postkarte steht ein rumănischcr Freiwillige mii den nationalfarbigen Fahne und die
lnschrift „Der Rumăne kommt nicht um Legione Romena Italia Ottobre MCMXVlll".
2
zitierte Stelle.
'"Renaşterea" {,,Wiedergeburt"), Baia Mare, Jg.I, Nr. 2n Januar 1919, S. I.
554
auferstanden ist, und uns versicherte, dass wir gleichermaBen zum Jilngsten
Gericht auferstehen werden, und die zweite ist die Auferstehung des
rumănischen Volkes, der sich jetzt auferstanden, vom ungarischen Joch
1
befreitfahlt' •
Die Vereinigung von 1918 hat tiefgriindige Verănderungen in
der kollektiven Mentalităt der Rumănen hervorgerufen, so wie es Professor
I. Scurtu in einem neuen Buch hervorgehoben hat:
„ln den im Jahre 1918 mit Rumănien vereinigten Gebieten
lassen sich betrăchtliche Verănderungen der kollektiven Mentalităt
feststellen. Die Vereinigung beseitigte die Grenzen, die Zollschriinken, die
Hindernisse im Wege der freien Bewegung aller Rumănen auf dem Gebiet,
wo sie die Mehrheit bildeten ... Die rechtliche Vereinigung verlief relativ
schnell: Die Vereinigung des Wăhrungssystems ( 1920), das erste Etat
Rumăniens ( 1921 ), das neue Grundgesetz ( 1923 ), das Verwaltungsgesetz
(1925), usw." Aber obwohl „die seelische Vereinigung etwas langsamer
zustande kam . . . der lntegrationsprozess entwickelte sich, zumal die
Oberzeugung herrschte, dass die Rumănen nur im Rahmen des national
einheitlichen Staates ihr Verlangen nach einer besseren Zukunft
verwirklichen konnten" 2 .
1
V. Ciubotă, Vicariatu/ ... (Das Vikariat ..), S. 166.
2
I. Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor În secolul XX (1918-1948) (Rumdnische Geschichte
im XX Jahrhunder/ (1918-1948), Bucureşti, 1999, S. 28-29.
555
Indice selectiv de nume şi locuri
Abrudan Corneliu, preot. 119, 139. 177, 195, 211, 216, 351, 482
Abrudan Paul, istoric, 11, 30, 97, 142, 518
Acâş, SM, 53, 55, 77, 331, 375
Achim George, bancher. 57, 60, 241, 373
Achim Valeriu, istoric, 9, 10, 78, 80, 91, 105, 511, 518, 526
Acsăd, Ungaria, 46
Adoni, BH, 60, 189
Ady Endre, SM, I 02, 116, 148, 256, 328, 33 I, 342, 348, 3 78, 554
Aiud, AB, 44
Alba Iulia, 8, 11, 51, 69, 70, 119, 120, 122, 126, 132, 134, 135, 136, 137, 139, 140,
141. 142, 143. 144. 145. 146, 147, 148, 160, 165, 166, 169, 171. 196, 197, 198,
201,205,206,208,211, 214,219,220,232,234,239.242,244,283.286, 289.
294.322.323,324,325,375.376,378,390,454,469,471,473,474,475.478.
479,481,482,483,485,486,496, 518, 526,531,534. 547
Albani T„ om politic, 9, 518
Albu Constantin, învăţător, 216, 344, 353, 462
Alexandrescu V., istoric, 12, 272, 275
Almosd, Ungaria, 60, 159. 177, 193, 323, 549
Alunar Demetriu, ţăran. 143, 353, 380
Amaţi, SM, 60, 64, 71, 75, 81, 138, 160, 182, 183, 351, 449
Ambud, SM, 64, 75, 89, I 09, 171, 342, 405, 406, 449
America, 78, 535
Andrassy Gyula, conte, 95
Andrei Bogdan, geograf, 15. 520
Andrei Bogdan. protopop, 179
Andrid, SM, 54, 60, 64, 119, 130, 139, 155, 158, 188, 234, 262, 275, 342, 348, 352,
371,372
Andron G. Ioniţă, avocat, 41, 79, 298, 519
Anonymus, notar, 16
Apa, SM. 31, 53. 54, 91. 103, 111, 112, 123, 127, 130, 138. 203, 241, 242, 252,
262,333,342,348.352,373, 510
Apai Mihai, \ăran, 138, 351. 357, 373
A pateu, SM, 64, 74, 89, I 09, 122, 325, 333, 338, 342, 405. 551
Arad, 8, 13. 48, 52, 68. 108. 109, 112, 115, 117. 121, 134. 137, 142, 146, 147, 152.
162, 165, 166, 246, 266, 268, 321, 322. 358, 360, 377, 420, 509. 512, 524, 525,
528,532. 546.547
Ardeal, IO. 11, 12, 20, 23. 31, 52, 64, 73, 74, 79, 82, 83, 88. 93, 137, 143, 165, 170,
198, 205,206,208,210,220,232,269,270,271,272,273,274,290,375,390,
514, 515, 521, 523, 526, 529, 531, 533, 535
557
Ardelean Coriolan, preot, 58
Ardelean Simion, tăran, 353
Ardeleanu Ioan Senior, istoric, I O, 30, 51 O, 519
Ardeleanu Ion, istoric, 5 15
Ardeleanu O., prefect, 113, 519
Ardud, SM, 13, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 83, 86, 88, 92, 102, 113, 117, 118, 125,
152, 178, 199, 20 I, 222, 224, 231, 234, 258, 260, 262, 264, 290, 291, 30 I, 302,
303,305,333,342,359,364,379,432,443,497
Ardusat, MM, 18, 26, 56, 113, 140, 217, 276, 353
Arpad, rege, 16
Atanasie Demian, tăran, 48, 136, 351, 494
Atanasie Demian, protopop, 81, 141, 352, 455
Atanasiu Demian, doctor, 125
Austria, 36, 44
B
Babta, SM, 17, 48, 331, 338, 348
Bacâru Livia, istoric, I O, 519
Bader Tiberiu, arheolog, 16, 519
Bagamer, Ungaria, 61
Balogh M., istoric, 513
Baia Mare, MM, 9, 10, 11, 12, 13, 17, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 33, 34, 35, 37, 41, 42,
44,45,46,48,49,51, 58,59,68, 73, 78, 79,80,83,85,87,89,90,91,92,98,
100, 101, 103, 106, 107, 108, 112, 113, 114, 115, 118, 122, 123, 125, 129, 131,
137, 139, 140, 142, 145, 178, 180, 189, 204, 207, 211, 213, 214, 215, 219, 220,
222, 223,225,227,229,230,231,242,243,244,245,246,247,248,249, 250,
251,253,254,257,263,271,280,281.285,290,294,295,297, 299,301, 302,
303, 304, 305, 310, 312, 318, 32 L 324, 326, 327, 328, 342. 351, 352, 353, 361,
384,386, 398,399,443,449,450,455,498,509, 511,512,518, 519,522,525,
526,528, 529,535,536,542, 554
Baia Sprie, MM, 12, 19, 25, 41, 68, 73, 83, 85, 91, 140, 213, 225, 248, 250, 290,
301, 302,303,304, 305,342,386,399,509,529
Banyai Ştefan, voievod, 16
Barbul Costan, ţăran, 353
Barbul G., om politic, 18, 519
Barbul Gavril, avocat, 40, 46, 48, 58, 113, 142, 302, 363, 374, 464
Barbul I. C., vezi Barbul Ilie Carol
BarbulllieCarol,avocat,93, 113, 116, 119, 139, 145, 148, 178, 183,219,222,224,
231,282,299,311,313,346,351,358,359,376,396,397,449,465,551
Bărbul Illes Kăroly, vezi Barbul Ilie Carol
Barbul Nicolae, proprietar, 93, 125, 137, 142, 148, 219, 222, 224, 231, 244, 249,
351,383,385,386,444,446,447,448,449
Barbul Vasile, ţăran, 113, 215, 216, 345. 359, 364, 365, 366, 380
Bari\iu George, publicist, 9, 29, 30, 34, 43, 513
558
Bârlea Grigore, tăran, 351
Bârsău de Jos, SM, 40. 331, 340, 342
Bârsău de Sus. SM, 30, 48. 74. 218, 331, 340, 342
Băbă.şeşti, SM, 27, 138, 241, 333, 342, 348
Băbeni, SM, 30
BălibanAntoniu,protopop,47,51,95, 121, 140, 141, 142,215
Băliban Ioan Virgiliu, student, 353
Bănat, tinut, 88, 93, 526
Bătarci, SM. 333
Bel Mâtyas, geograf, 15
Beltiug. SM, 75. 262, 333
Bercu, SM, 301, 333
Berindan, SM, 64, 245, 333
Berinde Alexe, protopop, 60. 240, 241, 352, 346
Berinde Gavril, preot. 345, 374
Berveni, SM. 75, 92. 200, 263, 301, 333
Betea Ion, \ăran. 353
Bethlen Istvan, conte, 95
Bicău, SM, 217,244, 325.342, 374.499, 550
Bicsad, vezi Bixad
Bihor.judet, 15, 21, 146, 147, 167, 204, 214, 215, 216, 256, 280. 291, 394, 450,
509, 523,524, 531
Bilt Ursu Viorica, istoric, 11, 519
Biltiu Ştefan, protopop, 42
Bitiri Maria, arheolog, 16, 519
Bixad, SM. 16, 92, 102, 117, 118, 138, 140, 235, 262, 333, 340, 342. 351. 359, 376,
383,446,449
Blaga Felician, tăran, 343, 379
Blaga Mihoc, istoric, 9, 12, 38, 114, 129, 131, 141, 244, 520
Blaj, AB, 11, 13, 27, 29, 30, 39, 52, 64, 70, 110, 111, 112, 156, 164. 179, 180, 185,
224.273,321,372,394,512.520,521,546
Blaja, SM, 86, 121, 140, 219, 302, 331, 340, 351, 353
Bocicău, SM, 30, 140, 289, 316, 333, 353, 540
Bodnâr Gyorgy, inspector şcolar, 57, 93, 180, 181
Boghiş, SM, 21, 60, 64, 70, 83, 89, 91, 122, 123, 127, 128, 138. 152, 157, 158. 159,
177, 179, 184, 192, 202, 208, 232, 233, 316, 323, 333, 342, 348, 351, 359, 368,
369, 381, 410, 411, 412, 540, 541, 549
Bohă\iel Coriolan, avocat, 353
Boineşti, SM, 16, 49, 217, 239, 253, 333, 340, 342. 348, 359. 391, 392
Bolda, SM, 234, 342, 433
Boldan Ioan, tăran, 346, 380
Bolony Jozsef. istoric. 99, 199, 513
Bonea Ioan, !ăran, 353
Bontăieni, MM, 51, 79
559
Borbola Desideriu. avocat, 41
Borleşti, SM, 54, 59, 80, 113. 127, 131. 135, 214, 216, 241, 243. 254, 262. 271,
333,340, 343,348,374
Borovszky Samu, academician, 15, 17, 24, 25, 30, 39, 40, 43, 54, 57. 59, 86, 520
Borşe George, tăran, 349
Boszormenyi Kăroly, nobil, 264
Botiz, SM, 61. 62, 64, 65, 141, 152, 157, 183, 233, 333, 335. 340, 343, 348, 359,
471
Bran Petru, protopop. lO, 33, 34, 39, 42
Branişte Valer, publicist, 50, 520
Braşov, 9. 83, 139, 512, 513, 514
Breban Alexandru, protopop, 80, 112, 115, 140, 142, 148. 222, 223. 224, 299, 352,
383, 385
Bre ban Avram, preot, 58
Breban Nicolae. preot, 353
Bucarest. vezi Bucureşti
Bucureşti, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 20, 24, 27, 30, 36, 41, 42, 44, 48, 49, 50.
52, 73, 78, 85, 93, 95, 104, 129, 134, 138, 140, 147, 170, 178, 193. 197. 199,
208,210,214,215,216,217,228,245,250.255,268,269,273.282,284,285,
287,289,290.291.293,297,298.301,302,303,305,306,307,308,309.310,
311, 312, 313, 322, 329, 451, 509, 510, 511, 512, 513, 514, 515, 516, 519, 520,
522,524,525,526, 527, 528, 529,530,532.533, 534, 535,537, 538. 547,555
Budapest, vezi Budapesta
Budapesta, 9, 11, 12, 15, 20, 30, 39, 40. 52, 58, 59, 61. 62. 64, 69, 74, 92. 93, 97,
98, 99, lOO, 105, 107, 111, 112, 114. 123, 137, 138. 139, 153, 166, 167. 174.
176, 178. 183, 199, 205, 208, 214, 216, 228, 251, 256, 257, 258, 259, 260, 264,
265,266,269, 276,305,320,360,362,365,367,408,409.412. 512,513,516,
518, 520, 521,523,525, 527,528,530,531,533, 534, 535.537
Budelecan Ion, învătător, 41
Bulgăr Gheorghe, academician, 9, 520
Buzilă Romulus, protopop, 82, 85, 97, 113, 116. I 17, 140, 154. 215, 3 16, 320, 352,
358, 359, 540, 545
c
Caba Aurel. avocat. 58
Carei, SM, 8, 12, 13, 18. 19. 20, 21. 25, 28, 29, 35, 37, 41, 47, 53, 58, 60. 62, 64,
65, 66, 69, 74, 75, 83, 85, 86, 91. 92, 99, 101. 102, 113, 118, 119, 125. 127, 130,
131, 132. 139. 140, 150, 152, 153, 154, 155. 156. 157, 158. 160, 161, 163. 165,
166, 167, 168, 170. 171, 172, 174, 177, 178. 179, 181. 183, 185. 186. 189. 191,
192. 193, 195, 196. 199, 200, 202, 204, 206, 211, 212, 214, 215, 219, 222, 224.
226,227.229,231,233,254,257,260,261.262,263,264,265,266.268,269,
271,274,275,278,279,281,282,283,285,290,291,293,297,298, 299,300.
301,302. 305,307,308,309,310,312.321,323,324.326,327. 339, 343,351.
352, 353,360, 361,371, 377,381,383,386,394,395,397,406,407,408,409,
560
415,424,425,426,427,428,430,431,432,434,442,488,505,509,510. 512,
521, 524,549
Castrum Zotmar, vezi Satu Mare
Catrişcău Ioan. ţăran, 353
Cavassi Traian, istoric, 138, 145, 275. 312, 520
Cavaşi Traian, locotenent. 138. 145, 147, 229, 231, 275, 316, 348, 351, 413, 481,
510, 540
Cavnic, MM, 53, 91, 102, 129, 130. 144, 207, 229, 247, 251, 252, 255. 257, 343,
348.354
Călinescu Maria, geograf, 15
Călineşti, vezi Călineşti Oaş
Călineşti Oaş, SM, 16, 93, 94, 102, 138, 211, 217, 230, 236, 238, 261, 325, 333,
339, 343,352,359,449,455, 550
Cămârzana, SM, 75, 81, 93, 94, 236, 333, 339, 343, 359
Căpâlneanu V., istoric, 10, 511, 520
Căplcni, SM, 64, 75, 333
Cărăşeu, SM, 13, 42, 47, 48, 58, 75, 91, 109, 127, 137, 141, 171, 213, 232, 233,
252,262,301,302,303,304.305,333,339,343,406
Cărbunar Coriolan, ţăran, 351
Căuaş. SM, 10, 30, 53, 125, 331, 332, 339, 343. 348, 538
Câmpian Nicolae, preot, 108, 344
Cânţa Demetriu, ţăran, 351
Cean,SM,331,339
Cehalu Românesc, SM, 331
Cehu Silvaniei, MM, 271
Cenad, TM, 268
Certeze, SM, 81, 90, 93, 94, 102, 122. 123, 124, 126, 127, 220, 236. 237, 238, 240,
252,262,334,339,343,348,359,376,392.393,401,402,418,419,491
Cetăţele, MM, 48, 49, 51
Chechiş, MM, 48, 122. 125, 343, 348
Chegea, SM, 75, 220, 331
Cherecheş Ioan, ţăran, 351
Cheresteşiu Victor, istoric, 27, 29, 30, 520
Chereuşa, SM, 331, 339, 348
Chilia, SM, 122. 333, 339. 343, 379
Chilian Andrei, ţăran, 346
Chiniz, BH, 60
Chioar, MM, 24, 31, 38, 40, 45, 48. 79, 92, 102, 106, 108, 113, 125, 127, 231, 235,
254,291,307, 317,321, 529, 546
Chirvai lgnaţiu, preot, 7 L 81, 82, 183, 195, 449, 450
Chiş Demetriu, ţăran, 353
Chiuzbaia, MM, 48, 49, 51, 102, 247, 343, 348
Cicârlău, MM, 90, 91, 101, 113, 123, 129, 141, 203, 220. 241, 242. 243, 253, 343.
348, 353
561
Cidreag, SM, 30, 333
Cig,SM,27,95,215,216, 331,339
Cinghir, vezi Csenger
Ciobanu Vasile, ţăran, 353
Ciocotişan Nicolae, ţăran, 349
Cionca Emil, sublocotenent, 348
Cionghi Ioan, ţăran, 353
Ciordaş Ioan, avocat, 70, 71
Ciubotă Viorel, istoric, 10. 12. 42, 51, 60, 110, 117, 119, 135, 139. 141, 143, 272,
278, 282,297,316,323, 324,328,366,369.382,407,409,415,423,425,426,
427,429,431,432,435,449,511,521,540, 548,549,555
Ciuc, comital, jude\, 83, 161,
Ciuc, protopopiat, 122, 160, 323. 535
Ciumeşti, SM, 28, 60, 64, 70, 139, 155, 157, 177, 200, 333
Ciumeşti-Berea, SM, 333
Ciurdariu Mihail, preot, 71, 452
Ciuturaş Vasile, ţăran, 353
Clintoc Ioan, preot, 144, 344, 433, 434, 443, 452
Clopoţel Ion, istoric, I O, 72, 73, 96, I 00, I 04, 521
Clark Ch. U., istoric, 513
Cluj-Napoca, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 17, 57. 78, 110, 112, 137, 160, 199, 200, 219, 224,
271, 323, 511, 513, 514, 515, 516, 517, 521, 522, 523, 525, 526, 528. 530, 531,
532, 533,534,535,536, 537,549
Cociş Teodor, ţăran, 353
Cojocna, jude\, 44
Coltău Demetriu, contabil, 351
Comlăuşa, SM, 289, 332
Constantinescu M., istoric, 5 13
Cordaş Gheorghe, ţăran, 353
Corod, SM, 64, 109, 159, 163, 233, 316, 323, 332, 343, 541. 549
Corodan Ioan, ţăran, 353
Coroianu Demetriu, protopop, 30, 42, 47, 215, 352
Corund, SM, 86, 331. 339, 343
Cosma Andrei. bancher. 40, 47, 48, 51 O
Cosma Partenie, om politic, 36
Cosma Vasile, ţăran. 345
Costin Vasile, învăţător, 353
Craidorol\, SM, 30, 57, 70, 71, 80, 110, 148, 215, 219, 262. 332, 343, 348, 359,
379,463
Cristea Ioan, ţăran, 353
Cristea Vasile, ţăran, 353
Crişana, ţinut, 10, 59. 217, 297, 520, 524. 531, 536
Crucişor, SM, I 02, I 09, 124, 129, 203, 241, 244. 273, 332, 343, 348, 374, 416, 417
Csăkănyovszky Kăroly, socialist, 258, 265
562
Csatăry Gy5rgy, istoric, 30, 521
Cseg5ld, Ungaria, 60, 62, 64, 84, 141, 152, 157, 163, 193, 279, 316, 359, 44 7, 450,
451, 541
Csenger, Ungaria, 13, 17, 20, 21, 64, 65, 79, 83, 96, 102, 117, 118, 125, 137, 138,
146, 152, 178, 20 I, 222, 225, 23 I, 260, 262, 265, 276, 279, 290, 30 I, 302, 303,
305,343,386,399,412,413,443,447,509
Csengerujfalu, Ungaria, 60, 64, 138, 146, 158, 173, 193, 323, 351, 549
Csonka Lâszl6, notar, 81
Cucu, Sl\11,27,64,89,332
Cucu Ştefan, preot, 47
Culciu l\ilare, Sl\11, 54, 60, 64, 71, 72, 74, 109, 138, 141. 152, 157, 159, 170, 171,
178,332, 339,343,351,353,354,359,405,406
Culciu l\ilic, Sl\11, 64. I 09, 122. 212, 332, 343, 405
Cupcea Petru, protopop, 121, 140, 142, 214, 316. 346, 352, 4 70, 540
Cupşa Domiţian, preot, 351
Curticăpeanu V., istoric, 9, 513, 522
Curtuiuşeni, BH, 60, 64, 163, 174, 189
Cuţa, Sl\11, 332, 339
D
Dara, Sl\11, 21, 64, 262
Dăneşli, 1\111\11, 51
Dăneştii Chioarului, 1\111\11, 79
Dej, CJ, 44, 104, 106, 107, 108, 112, 146, 247, 281, 299, 321, 546
Demeter 1\11 ihai, preot, 81
Dindeşti, Sl\11, 54, 56, 60, 64, 68, 70, 119, 131. 132, 139, 152, 155, 157, 177, 212,
229,254,332,348
Doba, Sl\11, 21, 22, 51, 54. 60, 64, 66, 70, 72, 91, 102, 127, 138, 144, 146, 152, 153,
157, 177, 181, 203, 229, 230, 233, 234, 253, 262, 264, 332, 344, 348, 351, 354,
433,452,453
Doboşi Alexandru, istoric, 9, 31, 387, 522
Doboşi Andrei, avocat, 57, 58, 93, 113, 215, 231, 274, 386, 443, 444, 447
Doboşi Ioan, avocat, 121. 139, 148, 219, 290, 351
Doboşi Ioan, protopop. 140, 347, 357,
Doboşi Petru, preot, 345, 352, 357. 373
Dobra. Sl\11, 332
Dobrean Ioan, negustor, 139, 351
Domăneşti, Sl\11, 54, 60. 64, 119, 155, 157, 183, 233, 293, 332, 339, 344, 348
Donca Grigore, \ăran, 351
Donca Ioan, \ăran, 354
Donca Vasile, \ăran. 351
Dorolţ, Sl\11, 64, 335, 359, 379
Dragoş Augustin, delegat, 57
563
Dragoş Aurel, preot, 81, 117. 118, 14 I. 222, 225. 235, 236, 237. 239, 303, 354.
359, 386,399,400,401,402,403,405.419,421,422,423,443,444.447,453 ,
455,493
Dragoş Teofil, avocat, 57, 58, 60, 81. 106. 107, 112, 113, 115, 118, 122. 137. 148,
207. 219, 222, 224, 229, 244, 246,250,299. 303,304,305.351, 385, 442,444,
449.466
Dredean Eugen. preot, 81, 456
Dulgău Bujor, istoric, I O. 139, 511. 533
Dumbrăviţa, MM, 48, 90. 103, 106, 246, 252. 254, 344. 348
E
Egyed A., istoric, 85, 86, 101, 517. 522
Erdelyi I.. avocat. 302 avocat
Erdelyi Traian. revizor şcolar, 93, 190, 216, 290, 360, 446
Erdelyi, vezi Ardeal
Erdelyi Gavril, învătător, 237, 393, 418
Erdelyi Istvan, funcţionar. 283
Erdlls Alexandru, preot, 81, 237
Erdlls Gheorghe. ţăran, 354
Erdlls Mihai. preot, 342, 391, 392
Eriu Sâncrai, SM, 41, 77, 78. 331, 379, 510
Erselind, vezi Şilindru
Europa, 58
F
Fabian Lajos, istoric, 17, 514, 523
Farkas Jeno, geograf, 17, 20, 85. 91, 92, 523
Fărcaş Grigore, ţăran, 347
Fărcaşa, MM, 48, 103, 344
Fehergyarmat, Ungaria, 20, 201, 262, 279, 447
Fekete Mitru, ţăran, 350
Fenyes Elek, geograf, 20, 31, 65, 514
Ferenţiu Alexandru. avocat, 39, 42
Ferenţiu Augustin, primar, 97, 123, 161, 162, 190, 220, 274, 278, 280, 282. 301.
313,435,438,439,441,446,447,503
Femeziu, MM, 51, 92, 203, 263, 344
Filep George, tăran, 47, 136, 253, 349, 351
Filep Gheorghe, ţăran, 84
Filep Vasile, ţăran, 374
Filip George, avocat, JO, 120, 121, 215, 479, 538
Filip Gheorghe, ţăran, 148
Firiza, SM, 90, 91. 246, 299, 344, 348, 354
Franţa, 78, 96, 537
564
G
Găjăsy Săndor, notar, 81
Galoşpetreu, BH. 60, 189
Gătină Mihai, ţăran, 354
Gele Vasile, ţăran. 353
Gereuşa, SM. 51, 54, 344, 380
Gergely J .• istoric, 513
Georgescu I., istoric, 57, 58, 61, 62, 69, 148. 195, 217, 218, 219, 524
Georgescu Vlad, istoric, 514
Gennan Petru, teolog, 345, 362. 363, 364
Ghenei, SM. 53, 54. 60, 64, 65, 66, 77, 183, 200, 257, 293. 332, 339, 507
Ghergariu Leontin, publicist, 354
Gherla, CJ, 38. 44, 49, 52, 53, 56, 65, 78, 111, 115, 118, 123, 138, 140, 141, 142,
143. 146. 150, 154, 162, 172, 195, 209, 228, 240, 358. 360. 379, 384, 409, 415.
532, 535
Gherţa Mare, SM, 74, 94, 139, 333, 339, 352, 4 74
Gherţa Mică. SM, 74, 121, 333, 352, 384
Ghilvaci, SM. 211, 233, 334, 452
Ghirişa, SM, 75, 334. 376
Ghirolt, SM, 331, 339
Giorocuta, SM, 86, 273, 331
Giungi, SM, 122, 126, 234, 273, 334, 339, 344, 348, 353, 375, 376, 433
Giurescu C. C„ istoric, 85
. Giurtelecu Hododului, SM, 41, 51, 74, 331. 349
Goron E. Doru, istoric, 12, 120, 524
Gonczy Anton, preot, 66
Gonczy Mik16s, consilier, 280, 435, 438, 441
Grad Comei, istoric, 12, 167, 204, 206, 211, 215, 216, 217, 234, 257, 524
H
Hajdudorog, Ungaria, 8, 60, 61. 62, 63, 64, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 81, 82. 113,
117, 118, 119, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157. 158, 159, 160, 161, 162,
163, 164, 165, 167, 168, 169, 170, 171, 172. 173. 174, 175. 176, 177, 178, 179,
180, 181, 182, 183, 184, 187, 189, 190, 192, 194, 195. 196, 212, 222, 300, 316.
318,319,323,358,359,360,368,369, 371,381,382,394,408,409.413.414,
416,426,427.428,430,431,432,434,446,450,452,460,489,528,534, 537,
541, 543,544. 548, 549
Halmeu, SM, 30, 75, 121, 123, 139, 219, 260, 262, 265, 287, 288, 289, 290. 314.
344,351
Hăpcal Şt., tăran, 349
Hitchins Keith, istoric, 36, 514
Hoban Vasile, ţăran, 354
Hoblea Vasile, preot, 95, 215, 216
565
Hodişa, SM, 334
Hodod.SM,270,271,272,276,331
Homorodu de Jos, SM, 138, 270, 334
Homorodu de Mijloc, SM, 51, 74, 122, 334, 339, 344, 351, 380
Homorodu de Sus, SM, 74, 334
Horje Dumitru, stegar, 80
Hosszupălyi, Ungaria, 61, 65, 193
Hotoan, SM, 47, 49, 51, 55, 73, 86, 97, 100, 106, 122, 129, 141, 142, 143, 211, 216,
218,274,316,331,339,344,349,353,354,462,510,540
Hrip, SM, 54, 122, 233, 333, 340, 344, 380
Huniade Ioan S., învăţător, 344
Hurez, SM, 30, 32, 74, 273, 331, 334
Hula Certeze, SM, 93, 126, 236, 240, 262, 376, 377
Hutaru Nicolae, soldat, 272
Iacob Emilian, sublocotenent, 349

lacoş Ion, istoric, 9, 78, 522
Iancu Gheorghe, istoric, 11, 199, 525
Iegherişte, SM, 122, 127, 241, 242, 243, 244, 334, 344, 349, 374
llba, MM, 83, 91, 102, 113, 241, 354, 374
llea Petru, învăţător, 125, 236, 237, 238, 240, 262. 343, 345, 402, 491
I leş Ioan, ţăran, 354
llosvay Aladăr, comite suprem, 94, 225
lndre George, ţăran, 351
lojib, SM, 31, 48, 49, 50, 53, 61, 64, 75, 241, 334, 339, 344, 349, 353, 354, 374
Iorga N., istoric, 78, 297, 305, 514, 526
Irina, SM, 64, 75, 123, 334
lstratiN.,gcograf,21, 107, 110, 126,290,301,515
lstrău, SM, 119, 131, 132, 139, 140, 155, 294, 334, 338, 349, 353
Italia, 80, 96, 98, 327, 328, 525, 554
luga A., istoric, 9, 42, 43, 47, 50, 78, 526
J
Jaczkovics Mihail, vicar, 66, 319, 544
Jasinya, Ucraina, 83
Jibou,SJ,44, 146,204,248
Jinga V., economist, 514
K
Kakad, Ungaria. 61, 68
Kăroly, familie, 27, 101, 200, 298
566
Kărolyi Gyorgy, conte, 28
Kărolyi Gyula, conte, 86, 308
Kărolyi J6zsef, conte, 86
Kărolyi Lajos, conte, 85
Kărolyi Mihăly, om politic, 98, 99, 198, 199, 201, 205, 211, 256, 257, 500, 501
Kăvăssy Săndor, istoric, 15, 18. 527
Kende Zsigmond, deputat, 24, 25
Kiriţescu Constantin, istoric, 12, 269
Kishodos, Ungaria, 21
Kispalad, Ungaria, 21
Kissăr, Ungaria, 89
Kokacl, Ungaria, 65
Kolbasz Iacob, voievod, 16
Korosmezo, vezi Jasinya
Kosăry Domokos, istoric, 9, 527
Kovacs I„ istoric, 85, 525, 527
Kulcsăr Lajos, şef de gară, 284
L
Lascu Viorica, istoric, 11, 521
Latiş Gheorghe, medic, 79, 527
Lazăr Gavril de Purcăreţi, protopop, 42, 46, 47, 48, 50, 58, 349, 401, 402
Lazăr P. Ioan, economist, 86. 534
Lazin Gheorghe, arheolog, 16, 528
Lăpuş, MM, 3 I, 38, 529
Lăpuşel, MM, 106, I I3, 344
Lechinţa, SM, 334, 338, 359
Lehrer Milton G., istoric, 515
Lelei, SM. 30, 74, 331, 338
Lendvai Paul, istoric, 85, 86, 95, 317, 542
Leta Mare, vezi Nagyleta
Linz, Austria, 44
Lipău, SM, 26, 28, 37, 54, 60, 9I, 108, 122, I23, 127, 129, 138, 139, 171, 232, 233,
252, 334,344,349,352,359,406
Livada, SM, 233, 334, 338, 344
Lubomirski Eugen, preot, 126
Lucaciu Constantin, preot, 13, 46, 47, 48, 49, 50. 57, 58, 59, 70, 78, 80, 148, 219,
295,299,303,312, 510,515
Lucaciu Vasile, vicar, om politic, 9, 13, 41, 42, 43, 46, 47, 48, 49, 57, 58, 60, 65,
70, 71, 73, 78, 79, 80, 81, 107, 115, 136, 137, 211, 302, 303, 305, 315, 319, 350,
457,510, 511, 520, 522, 526, 528,529,532,539,543
Lukăcsy Lăszl6, notar, 81
Lung Ioan, ţăran, 349
Lupan Adrian, preot, 144, 207. 251, 257
567
Lupan Nicolae, preot, 48, 247
Lupan Petre, (ăran. 354
Lupaş I„ istoric, 515
Lupşa Gheorghe, ţăran, 354
M
l'vlacău, vezi l'vlak6
l'vlacovei Gheorghe, proprietar, 347, 390
l'vlagno-V aradinensis, vezi Oradea
l'vlagosliget. Ungaria, 21
l'vlagyarorszăg, vezi Ungaria
l'vlaior Liviu, istoric, 9, 26, 57, 63, 69. 528
l'vlak6, Ungaria, 61, 62, 65, 68. 174
l'vlaniu George, protopop, 34, 35. 39
l'vlaramureş, 10, 11, 15, 48, 79, 91. 115, 141. 145. 146, 148, 180, 185, 194, 217,
235.245,280,288,290,297,298,312,313,364,368.418,421,450,520. 524,
525, 526, 528,529.531, 532,535
l'vlarchiş George, arhidiacon. 42, 154, 192
l'vlarchiş Romul, vicar, 66. 67, 68, 113, 118, 119, 120, 139, 141, 148, 150, 151, 152,
153, 155, 156, 157, 159, 160, 161, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171,
172. 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 188. 189, 190,
191, 192, 193, 194, 196, 211, 212, 219, 222, 223, 224. 225, 227. 232, 233, 257.
291,297,298.300,302.304.323.343.352,360,361,371.378,383,385,386,
388,394.395,406,407,408,409,423,430,431.433,435,492, 548
l'vlarcu Ioane, protopop, I O, 42, 519
l'vlarcu lzidor, vicar, 180
l'vlarcu Simion, ţăran, 144, 348. 354
l'vlarinescu S.V., istoric, 10. 511
l'vlartinovici C., publicist. 21, 107, I IO, 126, 129. 234, 240. 290, 301, 515
l'vlatei Ioan, învăţător, 351
l'vlaxim Augustin, egumen, 138, 140, 342, 351, 384, 443. 444, 446, 449
l'vlaxim Zoia arheolog, 16. 528
l'vlădăras, Sl'vl, 13, 37, 54, 58, 73. 76, 82, 84, 85, 88, 97, 113, 116, 117, 123. 140,
141, 142, 154. 192, 215, 234, 292, 297. 316. 319. 336. 344, 352, 353. 354, 358,
359,433,510, 540, 544
l'vlărăşeşti, VN, 79, 80, 292
l'vlărăşti, VN, 79
l'vlărcuş Ioan. căpitan, 354
l'vlărcuş Ludovic, protopop, 82
l'vlărdărescu G.D„ general, 12, 269, 270, 528
l'vlăriuş, Sl'vl, 122, 127, 241, 242, 344. 374, 420, 421
l'vlărtineşti, Sl'vl, 27, 64. 89, 334
l'vledan Alexandru, delegat, 229, 247
l'vledan Andrei, proprietar, 48
568
Medan Gheorghe, plutonier, 79
Medan Teodor, învăţător, 48. 49, 55
Medieş vezi Medieşu Aurit .
Medieşu Aurit, SM, 31, 32, 35, 42, 47, 54, 57, 58, 75, 137, 138, 203, 241. 262, 334,
345.349,351,353,357
Medişa, SM, 74, 141, 234, 334, 338, 345, 360, 433
Mehtelek, Ungaria, 21
Menumorut, voievod, 16
Miercurea-Ciuc, HG, 37. 535
Mihalca Alexandru, ţăran, 344, 380
M ihalca Dumitru, curator, 161
Mihalca Ioan, preot 66. 71, 141, 152, 153. 173, 190, 196. 354, 359, 371, 380, 386,
428,430,432
Mihalca Ioan a Mitrului, ţăran. 380
Mihalca Ioan a Nevesti, ţăran, 380
Mihalca Iosif, preot 143, 161, 345, 380
Mihalca Romul, preot, 229. 257, 394
Mihalca Vasiliu. ţăran, 359
Mihalcan Ştefan. ţăran, 380
Mihali Teodor, om politic. 50, 70, 104, 444
Mihaly G., sublocotenent, 349
Mihălyfalva, vezi Valea lui Mihai
Mik16sy Istvan. episcop, 67, 160, 369, 406
Mizser Lajos, istoric, 23, 529
Mocan Vasile, \ăran, 351
Mocira, MM, 351
Modoc Dimitrie, colonel. 41
Moftinu Mare, SM, 334
Moftinu Mic. SM, 26, 28. 53, 60, 64, 70, 71, 119, 138, 152. 153, 154, 157, 177,
181, 185, 187, 233, 262, 275, 294, 334, 351, 353, 354, 496
Moise Novac, vezi Moise Sora Noac
Moise Sora Noac, 9, 28, 29, 30, 34, 533
Moişeni, SM, 81, 90, 93, 102, 127, 220, 236, 237, 240, 252, 273. 334, 338. 345,
359,392,393,418,419,491
Moldova. 29, 79
Moldoveanu l.M„ canonic, 52
Morvay Kăroly,judecător, 284
Moody George, preot, 66. 77. 183, 293, 507
Munkăcs (Munkacevo). Ucraina, 18, 61, 62, 64, 69, 118. 288
Mureşan Alexandru, ţăran, 138, 152, 351
Mureşan Andrei, intelectual, 123
Mureşan Aurel, preot, 195
Mureşan Camil, istoric, 317, 515, 530, 541
Mureşan Francisc, ţăran, 413
569
Mureşan George, preot, 119, 185
Mureşan George, ţăran, 138, 351
Mureşan George a M~ti, ţăran, 420
Mureşan Georgie a Natului, ţăran. 404
Mureşan Gheorghe, preot, 71, 113, 177, 181, 196, 229, 298, 354, 460
Mureşan Grigă.. ţăran, 421
Mureşan Grigore, proprietar, 48
Mureşan Pavel, ţăran, 354
Mureşan Petru, ţăran. 4 17
Mureşan Teodor, învăţător, 121, 136, 140, 148, 216, 217, 219. 234, 302. 351, 353
Mureşan Vasile, preot, 48, 413
Mureşan Pop Iuliu, avocat, 221
Mureşanu I„ publicist, 515
Mureşanu Pompei, etnolog. 530
Muşat Mircea istoric, 515
N
Nadişu Hododului, SM. 270, 332
Nagy Andrei, ţăran, 351
Nagylcta, Ungaria, 61, 65, 68, 158. 171. 193, 323, 549
Nagypalad, Ungaria, 21
Nastai Petru, ţăran, 344, 420
Năsăud, BN, 31, 32
Necopoi,SM, 113,216,334.338,345,349,359,364.380,433
Negrean A.. comandant, 348
Negreia, 48, 49, 136, 351
Negreşti, SM, 16, 54, 80, 81, 93, 94, 102, 141. 236, 239, 254, 262. 271, 274, 334,
338,345,352,402,405,455,456.491
Nemeş Vasile, ţăran, 347
Nemeti Janos, arheolog. 16. 530
Netea Vasile, istoric. 9, 47, 48, 516. 530
Nicoară Ambrozie, învăţător, 353
Nicolae de Romad, voievod, 16
Nicolescu Gh., istoric, 12, 527
Nilvan Alexandru, învăţător, 140, 353
Nilvan Aurel, avocat, 113, 136, 148, 219, 302, 303, 351
Nilvan Nicolae, avocat, 42. 58
Nilvan Victor, avocat, 57
Nir, ţinut. 15
Nistor Aurel, avocat, 113, 114, 115, 125, 140, 244, 249, 304, 348, 399, 443, 444,
447, 449
Nistor Ioan, protopop, 140, 141
Nistor Ioan Silviu, istoric, 160, 323, 530, 549
Nistor Ion, învăţător, 215
570
Nistor Iosif. notar, 137, 216, 351, 374
Nistor Vilhelm, comisar, 125, 213
Nyirâbrâny, Ungaria, 46, 60, 64, 65
Nyiracsăd, Ungaria, 60, 68, 193
Nyiradony, Ungaria, 46, 60, 64, 65, 172, 185, 188, 193, 324, 395, 423, 425
Nyiregyhăza, Ungaria, 7, 12, 15, 17, 23, 62, 64, 113, 260, 275, 369, 434, 511, 514,
518,519, 522,523,527, 530, 532,535
o
Oar, SM, 21, 60, 64, 81, 177, 262. 316. 333, 541
Oaş, SM, 15, 16. 17, 18. 20. 21. 22, 35. 80, 81, 94. 102, 113, 117, 125, 145, 152,
178,201,222,231, 235.236, 238,239,254,262,271,273,274,290,301,302,
303,304. 305,345,359,383,393,405,455
Odoreu. SM, 23, 31, 54, 61, 64, 70, 71, 113. 152, 157, 177, 192, 233, 334, 359, 528
Oradea, BH, 9, 12. 13, 17, 33. 34, 35, 40, 44, 51, 53, 54. 57. 58, 61, 65, 68, 70, 72,
77, 82, 114, 123, 135, 139, 141, 146, 147, 150. 154, 155, 158, 163, 164, 167.
171, 172, 173, 174, 180, 181, 182, 185, 187, 190, 191, 193, 195, 210, 214, 215,
216,221.244.254,259,268,269,271,280,297,320,324,326,358.360, 371,
398.409,413.414,415,427,428,430, 509,514,518,520.523, 524,528, 529,
531. 533,534, 535, 536,537
Oraşu Nou, SM, 54, 81, 83, 118, 211, 235, 261, 290
Orbău,SM,218,332,338
Orha Ioan, ţăran, 354
Ormos Maria, istoric, 11, 531
Osian Pamfil, preot, 88, 124, 241, 345, 374
Palcău Ioan, ţăran, 143, 354

Pap Zoltăn, consilier, 278, 280, 435, 437, 438, 439, 440
Papp Aurel, pictor, 258, 265
Papp Dcmeter, vezi Pop Demetriu
Papp Demetriu, vezi Pop Demetriu
Papp Emil, ţăran, 424
Papp Ferencz, ţăran, 172, 424, 425
Papp Gregoriu, vezi Pop Gregoriu
Papp Piczoi Ioan, delegat, 384
Papp Michael, voievod. 16
Papp Mihai. vezi Popp Mihai
Papp Octavian, consilier şi bancher, 435, 436, 438
Papp Otto, vezi Papp Octavian
Pascu Ştefan, istoric, 7, 8, 16, 51, 85, 95. 97, 101. 104, 114, 135, 145, 197. 511,
513, 514, 516, 531
Paşcadi George, ţăran, 380
571
Paşcadi Iosif, plutonier. 349
Patachi Iosif, preot. 140, 3.53
Patachi Vasile. învătător, 216
Patachi Văleanu Gheorghe. locotenent, 79, 148, 167, 303, 504, 506
Pavel Mihai, episcop. 42
Păcătian V. Teodor, istoric. 38, 44. 74, 87, 5 11, 531
Păcuraru Mircea, istoric. 82. 531
Pătcaşiu Vasile, preot, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 120. 125, 141. 143, 147, 211,
216. 316,354.458, 540
Păuleşti. SM, 64. I 09. 233. 266. 335, 345, 405
Peleşu Mare, SM. 54, 262. 301
Pelle Augustin. preot. 48
Pelle Aurel, preot, 47
Pelle Ioan, teolog, 141, 215. 302, 354, 363
Peneszlek, Ungaria. 21
Pesty Frigyes, geograf, 22. 23. 530
Petca Ioan, \ăran, 349
Petea, SM. 21, 60, 64, 74. 127, 153. 171. 172, 212, 220, 232. 233. 262, 316. 324,
335,338,349.414,415,416,450,451.541,549
Petin, SM. 64. I 09. 264, 325. 335, 345, 551
Petraş Ioan, sublocotenent, 349
Petreşti, SM, 75, 335
Pincz Istvan, primar, 23
Pintea George. tăran, 352, 404
Pir, SM. 47, 49, 262. 331
Pişcari. SM, 143, 335. 345, 353, 354, 380
Pişcolt, 60, 70, 149. 159, 216, 388
Piteşti, 13, 148, 283, 284, 285. 290, 297, 325. 509, 551
Pocol Alexiu. proprietar, 107, 137. 244. 302, 304. 352, 443, 444, 449
Pocsaj. Ungaria. 61, 65, 172, 187, 191, 193. 324, 549, 550
Poiana Codrului, SM, 92, I 02, 124, 141, 244, 263, 335, 345
P6k Judit, istoric. 15, 532
Pomi, SM, 35, 54, 102, 123, 124. 127, 129. 141, 203. 213, 215, 217. 218. 230, 242,
243,271, 316,335,338.345.349,353,354,362,363.540
Pompiliu Tămaş. preot. 141, 471
Pop Alexa, preot. 67. 71, 94, I 04, 111, 113. 119, 195, 196. 295, 342, 373. 489
Pop Alexandru, teolog, 395
Pop A lcxandru, preot, 123, 127
Pop Andrei. medic, 41
Pop Andrei, preot, I 13. 346
Pop Andrei. profesor, 244, 449
Pop Andrei, ţăran, 48
Pop Andrei, ţăran. 365
Pop Aurel, sublocotenent, 131
572
Pop Comei, avocat, 119, 139, 155, 215. 224, 226, 302, 303, 380, 385, 386, 387,
399,445,449
Pop Dariu, profesor, 190, 193, 291, 292, 300, 508
Pop Demetriu, preot, 58, 152, 158, 177, 179, 195, 196, 202, 359, 368, 369, 381,
412, 413
Pop Elena, învă\ătoare, 123
Pop Elena de Băseşti, intelectuală, 146
Pop Elie, vezi Pop Ilie
Pop Emil, învăţător. 425
Pop Eugeniu., teolog. 395
Pop Flaviu. medic-maior, 448
Pop Gavril, ţăran. 391
Pop George, \ăran, 380, 404, 41 I, 413, 420
Pop George de Băseşt~ om politic, 42, 49, 59, 146, 524
Pop Georgiu., ţăran, 360, 365
Pop Gheorghe, ţăran, 302, 354
Pop Gregoriu, protopop, 53
Pop Grigore, secretar episcopal, 168, 190
Pop Iacob, primar, 239, 422, 423
Pop Ilie, învăţător, 48, 532
Poploan,ţăran,48,245,354,367,392,404,416
Pop Suduranul Ioan, protopop, 29, 30
Pop I., ofi\er, 217
Pop Ion, ţăran, 413, 422, 423
Pop Silaghi Iosif, episcop, 33, 40
Pop Irina, învă\ătoare, 123
Pop Iuliu, preot, 48, 77, 84, 116, 141, 148, 152, 195, 196, 225, 279, 303, 328, 359,
378,379,386,447,450,451,554
Pop Mureşan Iuliu, avocat, 221
Popluon,ţăran,404
Pop Iustin, preot, 139, 352, 483
Pop Liviu, procuror, 448
Pop Nicolau, ţăran, 365
Pop Octavian, sublocotenent, 107, 235, 446, 447
Pop Oliviu Ludovic, prim pretor, 290
Pop Petre, ţăran. 404
Pop Petru, \ăran, 302
Pop Sever, avocat, 139, 219, 352
Pop Silviu, procuror, 274, 280, 283, 360, 443, 444, 445, 447, 448, 449
Pop Sigismund notar, 35, 90
Pop Ştefan, \ăran, 48, 417, 443, 444, 445, 446, 449
Pop Cicio Ştefan, om politic, 69, 70, 104, 166, 223, 227, 298, 383, 397, J98, 420
Pop Traian, notar, 244, 354, 449
573
Pop Traian. elev, 142
Pop Vasile, \ăfan, 54, 103, 111, 112, 123, 128, 138, 241, 254, 352, 365, 366. 373,
380,495
Pop Vasiliu, ţăran, 359, 380
Pop Văsălică, ţăran, 357, 404
Pop Victor, \ăran, 113, 141
Popa Iacob, ţăran, 302
Popa Ioan lui Nicoară, ţăran. 139, 352
Popa Petru, \ăran, 391
Popbicău, vezi Bicău
Popan Vasile, preot, 108, 138. 352, 486
Popeangă V., istoric, 52, 532
Popp Augustin, elev, 98
Popp Aurel, pictor, 98, I 00, 200. 209, 221, 258, 259, 265, 532
Popp S. Aurel, medic, 510
Popp Comei, avocat, 303, 352
Popp Grigore, ţăran. 384
Popp Ioan, director, 302
Popp Mihai, avocat, 139, 220, 222, 302, 352, 383, 425, 446, 449, 475
Popp Teodor, \ăfan, 384
Porcsalma. Ungaria, 60, 62, 64. 65, 68, 193, 301, 316, 541
Porti\a,SM,60,64, 119, 131, 132, 139, 143, 154, 157, 177,254,335,338,349
Porteanu Alex., istoric, 97. 533
Porumbeşti, SM, 30, 301. 335
Potău, SM, 53, 54, 91, 122, 123, 127, 138, 219, 241, 242, 253, 335, 338, 345, 349,
352,374
Preda Dumitru, istoric, 12, 272, 275, 533
Preluca Nouă, MM, 80
Pribileşti, SM, 79, 113, 230, 345
Prilog, SM, 51, 74, 75, 113. 239, 253, 254, 335, 338, 345, 349, 359, 400. 403, 421,
422,455
Prislop, MM, 51, 136, 351
Prodan C., istoric, 12, 272, 275
Prodan Dumitru, \ăfan, 401
Pteancu Alexandru, profesor. 214, 295
Pteancu George, învă\ător, 42, 370, 387, 459, 533
Pumnul Aron, profesor, 52
Pustai Vasile, \ăran, 121, 136, 352, 468
Puşcaş Alexandru, ţăran, 31
Puşcaş Ioan, preot, 117, 141, 152, 170, 178, 196, 325, 359, 405, 406. 487, 551
Puşcaş Ioan, statistician, 511
Puşcaşiu C. Ioan, preot, 72, I 09, 117, 138, 141, 152, 170, 178, 196, 212, 224, 325,
343,359,386,405,406,487,551
Puşcaş Zaharia, ţăran, 354
574
R
Racova.Srvt. 17,28,335,345,380
Racşa, Srvt, 13, 22, 41, 79, 94, 239, 252, 297, 298, 335, 345, 353, 400, 40 I, 455,
510, 519
Radda Jozsef, notar, 23
Radocea George, contabil, 136, 352
Radosav Doru, istoric, 9, I O, 12, 28, 41, 141, 144, 272, 323, 511, 533, 548
Raffay Erno, istoric, 11, 205, 207, 533
Rahiv, Ucraina. 83
Rangheţ Boris, istoric, 78. 533
Ral Ioan, \ăran, 353
Ra\iu Ioan, avocat, 48, 49, 51, 294
Răteşti, Srvt, 335, 345. 349
Râmnicu Sărat, BZ, 41
Recea, rvt rvt, 51
Remetea, Srvt, 16, 75
Remetea Chioarului, rvtrvt, 48, 113
Resighea,Srvt,28,60,64, 70, 119, 131, 132, 139, 154, 157, 177,211,216,221,
223,254,335,338,349,351,383,482
Roca Vasile, arhitect, 117, 139, 352, 359, 360
Roma, 50, 62, 63, 69, 135, 155, 156, 185, 323
Roman Tiberiu, ţăran, 352
Româneşti, Srvt, 31, 241, 327, 335, 338, 374, 445
România, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 22, 36, 41, 60, 72, 73, 78, 80, 82, 84.
85, 93, 97, 107, 117, 122, 135, 138, 139, 142, 143, 147, 148, 167, 170, 185, 193,
195, 197, 198, 199, 206, 207, 208, 209, 210. 212, 217, 219, 220, 225, 228, 229,
232,239,256,268,269.272,273,277,280,285.287,289,290,291,292,294,
295,297,299,305,312,313,314,315,317,319,324,325,326,327,328,329,
373, 375, 390, 403, 450, 451, 454, 51 o. 511, 513, 514, 515, 516, 517, 518, 519,
520,521,526,527,530,533,535,536,537
Roşiori, Srvt, 127, 130, 219, 241, 242, 243, 253, 257, 270, 273, 335, 340, 345, 349,
366.374
Roşu Titus, istoric, 8, 159, 163, 533
Roumanie, vezi România
Ruba Ştefan, ţăran, 354
Rus, rvtrvt, 48, 122, 125, 138, 345, 349,
Rus George, ţăran, 138
Rus Gheorghe, ţăran, 352
Rus Iacob, ţăran, 404
Rus rvtorar Ioan, ţăran, 391, 392
Rusu George, ţăran, 374
Rusu Grigore, cantor-învăţător, 54
Rusu Ioana, istoric, 42, 521
Rusu Abrudeanu I., istoric, 73
575
Rusia, 79, 85, 256, 257, 264, 266. 288, 319, 320
Ruşeni, SM, 108, 129. 234, 335, 340, 346, 349, 354
s
Sabău Ioan, istoric, 10, 11, 141, 224, 240, 511, 533
Sabo Vasilică, plutonier;348
Sanislău, SM, 27, 28, 29, 45, 48, 60. 64, 67, 70. 94, I 04. 113, 119, 131, 132. 139,
154, 157. 177, 181, 183, 188, 233, 295, 335, 349, 489
Santău, SM, 42, 47, 84, 103, 120, 121, 125, 215, 219. 273. 331, 346, 349, 351. 352,
461, 479
Sarajevo, 73
Satu Mare, 7, 8. 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 20. 21. 22, 24, 25, 26, 27, 29. 32,
33, 34, 35, 37, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47' 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55. 56,
57, 59, 60, 62, 64, 65, 66, 68, 71, 72, 74, 75, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 88, 89. 90,
91. 92. 93, 94, 96, 97, 98. 99, 100, 101, 102, 103, 104, 108. 109, 110. 112, 113,
114, 115, 116, 117, 118, 119, 121, 122, 123, 125, 126, 128, 129, 130, 131, 135,
136, 137, 138, 139, 140, 143, 145, 147, 148, 151, 152. 154, 155, 156, 157, 158,
159. 160, 161. 162, 163, 165, 167, 170, 173, 174, 178, 179. 180, 181. 183. 184,
185, 187, 188, 189, 190, 192, 193, 195, 196, 197, 199. 200, 201. 202, 203. 204,
207,208,209,213,215,216,219,221,222,223,224,225.226,227, 228,229,
230,231,233,240,244,245,250,253,254,256,257,258,259,260,261. 262,
263,264,265,266,268,269,271,272,274,275,276,277,278.279,280,281,
282, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290.291,292, 293, 294, 295, 296. 297,
299, 300. 301. 302, 303, 304, 305, 306. 307, 308, 310, 311, 312, 313, 314. 315,
317, 318, 319, 320, 321, 323, 325, 326, 328, 333, 346, 351, 352, 358, 360, 361,
362,366,369.371,373,375,376,377,378,379,381,382,383,384,385,387,
390,391,392.393,395,396,397,398,400,401,402,405.406,407,409,410,
411,412,414,415,416,418,419,420.423,425,426,427,429,432,433,434.
435,438,441,442,443,444,445,446,447,448,449,450,451.452,453.454,
455,456,472,473,476,480,498,500. 501, 502,503, 509,510, 511, 512, 514,
516, 518. 519. 520. 521, 522, 523, 527, 528, 530, 531, 533, 534, 538, 539, 541,
549
Satu Mic, SM, 41, 53, 331
Satu Nou de Jos, MM, 48. 122, 125, 346, 349
Savinescu V., profesor, 15, 16
Săla,j, 8, 10, 15, 29, 30, 33. 38, 45, 48, 59, 67, 102, 103, 106, 120. 143. 167. 185,
204.206, 214,256, 257,269,291,297.298, 326,509.519,524. 529, 536. 551
Sălăgean Ioan, preot, 35, 140
Sălăgean Liviu, preot, 344
Sălăjan Florian. \ăran, 149
Sălăjan George. ţăran. 108, 129
Sălăjan Gheorghe, \ăran, 143, 349, 354
Sălăjan Ioan, medic, 142
Sălăjan Ioan, voluntar, 79
576
Sălăjan S. Ioan, protopop, 137, 141
Sălăjan Traian, \ăran, 100, 142, 143, 146, 148, 316, 354, 540
Sălăjan Vasile, \ăran, 352, 373
Sălăjanu Iosif Silviu, preot, 42
Sărăuad, SM, 44, 48, 218. 332, 340
Sărvăzel, SM, 49, 332, 340
Săsar, MM, 51, 122, 125, 246, 346, 349
Sătmar, IO, 12, 22, 24, 25, 29, 30, 31, 38, 41, 59, 60, 64, 66, 73, 99, 108, 109, 110,
III, 113, 117, 118, 123, 131, 135, 138, 139, 140, 143, 149, 152, 153, 158, 159,
160, 161;167, 185, 203, 204, 210. 213, 215, 219. 222, 224, 255, 266, 273. 280,
283, 287, 290, 291, 292, 297, 298, 302, 312, 313, 315, 317, 318, 319, 322, 325,
326,327, 328,352,358, 359,360,362.364,366,371,372,376,377,383,384,
385,386, 387,390,394,395,396,397,398,399.400,405,410,411,412,413,
415,432.434,465, 508,524, 528, 529, 531, 533,536
Sătmăreana, bancă., 44, 92, 227, 241. 398
Sătmărel, SM, 13, 26, 29, 35, 54, 55, 60, 66. 67, 70, 71, 138, 141. 152, 153, 157,
158. 173, 183, 190, 229, 233. 253, 257, 276, 324, 334, 351, 354. 359, 371, 394,
426,427,428,429,430,431,432,510, 549
Săuca. SM, 48. 121, 136. 332, 340, 352
Sâi, SM, 335
Sânmiclăuş, SM, 47, 53, 54, 119, 131, 132, 139, 203, 254, 264, 294, 335, 351
Sârbu Ion, intelectual, 58
Schiller Alexandru, avocat, 113, 125, 140, 353
Scurtu Ioan, istoric, 329, 516, 534, 555
Scurtu Vasile, istoric, 10, 42, 534
Seini, MM, 12, 17, 19, 20, 21, 22, 33, 34, 35, 37, 44, 47, 48, 49, 53, 87, 90, 91, 92,
101, 102, 103, 105, 109, 111, 113, 123, 124, 125, 127, 129, 130, 131, 138, 140,
178,201,213,215,219.222,225,227,231,240,241,242,243,244,252,253,
255,257,260,261,262,263,271.273,290.300,301,302,303,304,305, 306,
346, 349,352,362,364,366,368,373,386,398,399,416,417,418,420,421,
443,484,509
Sepssy Kăroly, notar, 103
Ser, SM, 270, 332
Seremi Ioan, protopop, 37, 39
Seton Watson R. W., istoric, 24, 36, 39, 95, 314, 320, 516, 545
Siberia. 96
Sibiu, I O, 13, 36, 38. 42, 43, 44, 47, 57, 74, 80, 82, 87, 93. 121. 136, 167, 193, 208,
219,225,227,229,255,291,299,305,306,311,386,387,398,407,420,423,
430, 510, 511. 512. 515, 518, 521, 522, 531, 532
Silaghi Augustin, avocat, 215, 216, 300
Silaghi Andreiu, \ăran, 359
Silaghi Gheorghe, ţăran, 136, 352
Silaghi Ioan. ţăran, 126, 374, 390
Silaghi lzidor, preot. 217, 218. 325. 374. 499, 550
577
Silaghi P. Demetriu, {ăran, 381
Silvania, bancă, 29, 51
Silvaş, SM, 340, 352, 353, 354
Socolan A., istoric, 9, 80
Socond,SM,88,335
Soconzel, SM, 335, 353, 360
Solduba, SM, 138, 234, 336, 346, 352, 433
Someşeni, SM, 241, 336, 374
Somossy Mikl6s, avocat, 267
Sopron, Ungaria, 71, 8 I, 83, 450
Sorban Mik16s, ţăran, 429
Stan Alexandru, mare proprietar. 60, I 08, I09, 302, 304. 306, 344, 359, 386
Stan Apostol, istoric, 534
Stan Florian, canonic, 221, 302, 304
Stan G., preot, 343
Stan Ilie, canonic, 82, 380
Stan Iosif, {ăran, 304
Stan Mihai, ţăran, 359
Stanciu George, protopop, 48, 11 O, 117, 148, 343, 386. 463
Stâna, SM, 122, 332, 336, 346, 349, 380, 433
Steer Coriolan, avocat, 58, 120, 121, 122, 136, 148, 302, 303, 346, 352
Stîna vezi Stâna
Stoica Dionisie, publicist, 86, 534
Stoica V.. istoric, 78. 534
Sudurău, SM, 125, 332, 346, 349
Supuru de Jos, SM, 77, 119, 120, 121, 140, 142, 211, 214, 272, 273, 316, 332, 346,
349, 351, 352, 540
Supuru de Sus, SM, 13, 47, 86, 87, 88, 139, 273, 306, 308, 327, 332, 346, 349, 510,
553
Surdeşti, MM, 48, 49, 92, 263
Szab6 Alexandru, ţăran, 152
Szab6 Ambrus, ţăran, 174
Szab6 Augustin, ţăran, 390
Szab6 Bazil, preot, 64
Szab6 Janos, notar, 8 I
Szabo Jeno. deputat, 61, 62, 67, 68, 535
Szab6 Ioan, episcop, 49, 158
Szab6 Istvan, judecător, 284
Szab6 Mihai, învăţător, 433, 434
Szabolcs-Szatmăr-Bereg, judeţ, Ungaria, 8, 17, 261, 523
SzăszZoltân, istoric, 7, 36, 37, 122, 516. 535
Szepesi Vasile, ţăran, 349
Szirmai Antal, istoric, 15, 18, 19, 535
578
ş
Şendreşti, MM, 122, 246, 346

Şilindru, BH, 60, 68, 189, 394
Şimleu Silvaniei, MM, 44, 48, 55, 75, 86, 178. 199, 201, 209, 221, 269, 273, 534
Şinca Gheorghe, preot, 81, 177
Şindreşti, MM, 51
Şişeşti, MM, 9, 43, 44, 48, 49, 78, 80, 125, 292, 346, 349, 353, 518
Şomcuta Mare, MM, 13, 17, 20, 21, 22, 42, 45, 48, 51, 54, 57, 58, 59, 60, 79, 87,
92, 107, 113, 128, 136, 140, 219, 222, 225, 227, 232, 235. 254, 290, 291, 301,
302,303,304,305,306,346,349,351,352,353,386,398,399,443,512
Şorban Toma, arhidiacon, 34, 37, 40
Ştefan de Zepheg, voievod, 16
Şterca Şulu\iu Alexandru, mitropolit, 29
Ştirban Marcel, istoric, 7, 11, 111, 315, 511, 516, 521, 535, 539
Şurdeşti, MM. 48, 51
Şuta George, protopop, 47, 58, 60
Şutai Iosif, mecanic, 139, 201, 352, 473
T
Tarcea, BH, 60, 189
TaJTia Mare, SM, 30, 77, 94, 289, 290, 336, 340
Tarz Ioan a lui Vasiu, ţăran, 348
Tămaş Fane, ţăran, 138, 352
Tămăşeni, SM, 30
Tăşnad,SM, 13,45,47,54,58,89, 103.106, 120, 121, 125, 136, 140, 146, 178,
199, 201, 204, 214, 215, 216, 219, 220, 231, 234, 256, 260, 269. 273, 291, 300,
302,303,321,332,346,349,351,352,378,512
Tătar Ioan, avocat, 58
Tătar Iuliu, preot, 345, 380
Tătar Vasiliu, ţăran, 359
Tătărăşti, SM, 17, 122, 336, 359, 381
Tăutu Aloisie Ludovic, prelat papal, istoric, 135, 485
Tăuţii de Sus, MM, 48, 49, 51, 122, 125, 137, 207, 247, 346, 349, 351
Târgu Mureş, 44, 160, 323
Târşolţ, SM, 41, 54, 75, 81, 93, 94, 336, 340, 359
Teleki lmre, conte, 24
Teleky Păi, conte, 57, 59
Teodor Pompiliu, istoric, 8, 14, 536
Terebeşti, SM, 110, 135, 211. 233, 234, 336, 347, 354. 360, 433, 477
Temovan Ioan, preot, 141, 353
Temovan Coriolan, preot, 216, 241, 343, 374
Tibii Ioan, avocat, 106, 113, 136, 145, 224, 225, 235. 303, 352. 385, 386, 399, 490
Timar Ştefan, ţăran, 349
579
Tiream,SM,53,60,64, 75,92, 119.131, 132, 139, 155, 157, 177,211,212,254,
263,294,300, 336,347,350
Tisza Istvan, om politic, 36, 72, 73, 95, 98
Tiszacsecs, Ungaria, 288
Tiszahât, Ungaria, 290
Tiszapeterfalva, Ungaria, 301
Tiszaujlak, Ungaria, 288
Tohat, MM, 33
TomoioagăAdrian, stegar, 140, 147, 316. 353, 540
Tomole Ioan, istoric. 10, 59, 84, 536
Tot Ludovic, teolog, 135, 210, 218, 354
Traian. împărat. 23
Transilvania, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 16, 17, 21, 24, 26, 28, 30, 33, 36, 37, 39, 42,
43, 44, 46, 48, 50, 51, 52, 57, 63, 69, 73, 78, 79, 82. 85. 87. 93, 95, 97, I OI, I 04,
114, 116, 121, 122, 126, 132, 134, 135, 137, 142, 143, 145. 146, 147, 148, 150,
155, 185, 195, 207, 209, 210, 212, 217, 219, 220, 224, 229, 249, 270. 272, 277.
278,283, 297.298,300,303,304,315,317,320,322,323,357,360,509, 510,
511, 512. 513, 514, 515, 516, 517, 518, 519, 520, 522, 523, 524, 525. 526, 527,
528,529, 530,531,532, 533,534,535,536,537,547
Transylvanie, vezi Transilvania
Trei Scaune, jude\. 83, 323
Trianon, Fran\a, 22, 196, 290, 3 17, 510
Trip, SM, 336, 340, 347, 359, 380
Tripon Aurel, publicist, 51, 536
Tur,SM, 74, 75,304,336,340,359
Turda, CJ, 44, 48, 49
Tur\, SM, 94, 139, 140, 336, 340, 352, 353
Turti George, \ăran, 144, 146, 152, 354, 359
Turulung, SM, 16, 30
Tyer Ludovic, \ăran, 370, 387
T
ŢaraChioarului, MM, 79, 106, 107
Ţara Oaşului, SM, 15, 16, 41, 47, 75, 81, 90, 94, 100, 101, 140, 145, 146, 220, 225,
235,237,239,240.262,273,304,307,310,386,402.404,421.422,443,454,
455.493, 519, 537
Ţara Românească, 29
Ţara Silvaniei, SJ, 10, 84, 536
Ţeghea, SM. 332
Ţepelea Ioan, istoric, 12, 268, 271, 536
Ţucă Cornel, istoric. 12, 527
580
lJ
Ucraina, 15. 83, 266, 394
Ugocea, comitat, 13, 22, 30, 121, 139, 140, 145, 148, 185, 224, 261, 281, 284, 287,
288,289,298, 301,302,303,304,305,309,446,447,509,523
Ujfalussy Mik16s, mare proprietar, 35, 40, 217
Unc Gheorghe, istoric, 128, 140, 322, 536, 547
Ungaria, 9, 11, 15, 18, 21, 24, 28, 31, 36, 39, 42, 44, 45, 58, 61, 62, 65, 69, 71, 79,
84, 85, 86, 87, 89, 93, 95, 97, 99, 104, 116, 126, 127, 135, 138, 141, 143. 146,
151, 152, 157, 158, 159, 163, 165, 171, 177, 179, 185, 187, 188, 191, 193, 194,
196, 198, 202, 203, 205, 206, 208, 21 O, 225, 230, 232, 256, 257, 264, 273, 279,
290,291,312, 317,318,320,324,357,359,360,390,395,450,451,425,509,
513,514,518,524, 525, 527,528,533
Unguraş, MM, 48, 51, 80, 122, 125, 347, 350
Uifalău, vezi Csengerujfalu
Unimăt, SM, 47, 49, 53, 77, 120, 121, 125, 142, 215, 283, 332, 347, 350, 353, 378,
510
Urziceni, SM, 75, 200, 203, 275, 301, 336
V
Vaida Aurel, istoric, 30, 537
Vaida Voievod Alexandru, om politic, 58, 59, 63, 69, 104, 105, 111, 114, 225, 279,
320,528,545
Vaida Ioan, curator, 161
Vajda L., istoric, 85, 101, 522
Valea Chioarului, MM, 79, 92
Valea lui Mihai, BH, 64, 82, 187, 189, 267, 291, 324, 550
Valea Seacă, SM, 16, 30, 289, 336
Valea Vinului, SM, 26, 28, 43, 102, 105, 123, 127, 129, 135, 203, 210, 241, 242,
243,322,336,338,347,350,353,354,374,547
Vama, SM, 54, 81, 90, 92, 102, 117, 127, 141, 236, 239, 240, 253, 262, 289, 303,
336,338,347,350,354,359,399,400,402,403,419,420,422,453,454,455
Vanca Valentin. mecanic, 119, 139, 352, 469
Varga Gavril, ţăran, 354
Vă.şad, BH, 60, 174, 189, 324, 549
Velcea I„ geograf, 15, 537
Versailles, Franţa, 63, 528
Vertes, Ungaria, 61, 264
Vesa Vasile, istoric, 78, 195, 513, 537
Vetiş, SM, 21, 60, 64, 71, 89, 91, 131, 138, 152, 157, 203, 219, 232, 233, 254, 262,
275,336,347,350,359,390
Vetişanu Vasile, istoric, 10, 135, 537
581
Vezendiu. SM, 44. 60, 64, 70, 79, 101, BI, 132. 139, 160, 177, 180, 181. 182, 216,
219, 223,227,233,254,336,347,350,351,370,382.387,395,396,397,486 .
506
Viena, 46, 47, 48, 49, 52, 66, 67, 70, 80, 92, 135, 136, 137, 138, 153, 156, 164, 166,
167. 168, 169, 175, 176. 184, 187, 188, 196, 324, 360, 379, 504, 532
Viile Apei, SM, 75, 90, 122, 124, 127. 241, 243, 336, 347
Vilok. vezi Tiszaujlak
Vita Sandor, procuror, 50
Vultur Dănilă, preot, 30, 40
Vulturescu George. publicist, 292, 538
Vulturul, bancă, 45, 120, 136, 216
w
Wilson W., preşedinte, 95, 97, 98, 108, 154, 320, 359, 391, 545
z
Zab Ioan, tăran, 124, 241, 347
Zalău, 7. 10, 11, 12, 13, 14, 30, 38, 48, 54, 67, 120, 146, 204, 209, 271. 511, 512,
516, 519, 524
Zbona Vasile, ţăran, 139, 352, 474
Zima Alexandru, ţăran, 379
ZimaAurel, ţăran, 379
Zima Ştefan, ţăran, 31, 357
liman Alexandru, ţăran, 413
liman Alexandru, ţăran, 411, 413
liman George, ţăran, 413
liman Traian, ţăran, 413
liman Vasile, ţăran, 413
Zlatna, AB. 44
582
Lista abrevierilor
A.1.1.C =Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca

Arh. = Arhiva
A.M.P. =Acta musei Porolissensis
Cdt. Tr. Tr. =Comandamentul Trupelor din Transilvania
C.N.R. =Consiliul Naţional Român, Consilii Naţionale Române
C.N.R.C. =Consiliul Naţional Român Central
Corn.= Comitatului
D.c.m.s. = Dat ca mai sus
Gr. cat. =greco-catolic
M.Ap.N. =Ministerul Apărării Naţionale
Mj. =Major
MM= Maramureş
M.o.d. Mult onoratul domn

M.S.I. = Marisia Studii de Istorie
Plt. = plutonier
P.M.B.M. = Primăria Municipiului Baia Mare
P.M.S.M. =Primăria Municipiului Satu Mare
Pr. = protopop
Sblt. = sublocotenent
SM =Satu Mare
S.M.S.C. =Satu Mare Studii şi Comunicări
Srg. = sergent
Sz Sz B = Szabolcs-Szatmăr-Bereg (judeţ în Ungaria)
583
F.J u ·a ~ ui ,.., ăt nă ean
IS 3 : 9-3_

Ciubota Viorel Lupta Romanilor Satmareni Pentru Unire 1918 1919 2004

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciubota Viorel Lupta Romanilor Satmareni Pentru Unire 1918 1919 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Lupta românilor sătmăreni

Editura Muzeului Sătmărean

Tehnoredactare: Nicoleta Oros, Carmen Borz

Traducere germană: Dr. Hans Gehl

Tiparul a fost executat la Tipografia „ Gedo" Cluj-Napoca

I. Istoriografia problemei ....................................................... 7

14. Bibliografie ...................................................................................... 509

"În conştiinţa unei bibliografii de manmea unei adevărate

celălalt maghiar , şi care sintetizează, în general, opiniile actuale ale celor

două istoriografii asupra unui subiect care a constituit întodeauna un obiect

Radosav , lucrări care nu reuşesc să elucideze, decât în foarte mică măsură,

un subiect atât de complex.

ale lui Vasile Netea şi V. Curticăpeanu .

În ceea ce priveşte studiile şi monografiile privind istoria modernă

inegale ca valoare ştiinţifică, insistând mai ales pe latura politică a

Pentru problemele politice româneşti, dar şi culturale, amintim

Transilvaniei. Ultimul se remarcă printr-o lucrare de mari dimensiuni

În acest context am aminti şi excelentul studiu al Mariei Ormos

Formarea, activitatea şi importanţa celui mai important organ de

Acestea surprind principalele momente ale evenimentelor revoluţionare din

române din 1918-1919. Bucureşti, 1994.

Ţinutul Sătmarului este aşezat în partea de nord-vest a României

Maramureş, est - judeţul Sălaj, sud - judeţul Bihor şi vest - Ungaria.

populaţie de 400.000 locuitori. 2

În partea de nord şi de est a judeţului se întind munţii vulcanici

elemente de cultură populară.

mileniul I după Cristos, când, pe aceste meleaguri, aflate în calea mai

Acest act de cucerire nu a pus capăt formelor diverse de

Din punct de vedere administrativ-teritorial, prima atestare a

în monografia dedicată comitatului sătmărean amintea că maghiarii

româneşti care trăia în oraşul Satu Mare din timpuri imemoriale.

Sofia", 1940, p. 203-210.

grupaţi în 131 parohii •

Din deceniul doi al secolului XIX datează o altă statistică

Oraşele mari ale judeţului aveau un număr apreciabil de locuitori:

1840 Satu Mare

1910 Satu Mare

Populaţia Judeţului Satu Mare în anul 1920

În concluzie, putem afirma cu certitudine că românii reprezentau

Revoluţia română din Transilvania din anul 1848 a avut un

Entuziasmul i-a cuprins pe locuitorii din principalele oraşe

Este de observat că autorităţile noi au folosit perioada de calm în

Acelaşi lucru se întâmplă la Cig, în sudul judeţului, unde ţăranii

În Sanislău, în 28 şi 29 aprilie, populaţia (români, germani şi

urbarială erau semnalate la Băbăşeşti, Cucu, Mărtineşti •

În faţa acestei situaţii generale de nemulţumire, reacţia

În 3 mai 1848 conducerea comitatului Satu Mare cerea

trimis în 5 mai, când "se aprobă introducerea tribunalelor statariale nu

A urmat apoi o represiune dură împotriva tuturor satelor răsculate.

Contele Kărolyi Gyorgy, comitele suprem al Sătmarului era şi mai

Oricum represiunile din Satu Mare au intrat în atenţia inclusiv a

Autorităţile au recurs la presiuni, inclusiv asupra preoţilor şi

care trebuia să prezinte doleanţele românilor la Dieta din Ciuf.

Cazuri de fugă a tinerilor sunt la Lelei (octombrie 1848), Căuaş

Bineînţeles că proprietarii maghiari de pământ au chemat în ajutor

spre întâmpinare şi unele legi din această perioadă. Exemplificăm prin

În cercul Baia Mare au candidat Sigismund Pop, proprietarul

La fel se întâmplă în cercul Cărăşeului unde românii care mergeau la

bine remarca Partenie Cosma, "Legea despre egala îndreptăţire a

Într-o corespondenţă intitulată "De la Eriu 5 septembrie 1870"

născut în 9 octombrie 1850 în Satu Mic (Chiştălău cum îi spuneau

independenţă îl face împreună cu Regimentul 9 Dorobanţi Râmnicu Sărat,

1907, fiind decorat cu "Coroana României" şi cu Crucea "Trecerea