5· DORINTELE ROMINILOR $1 CONVEWPA DE PARIS

Divanul ad-hoc al Moldovei deschide sedintele sale in ziua de 22 Septemvrie 1857, iar acel 'al M{mteniei opt zi1e mai firziu , in 30 ale aceleiasi luni. Dupa cercetarea titlurilor deputatilor 81 alcatuirea unui regu1ament interior al luc1'a~ilol' ~dunarei muntene, se procede chiar in sedinta a 6-a, din %l Octomvrie, In. desbaterea celor patru punte capitale, de la primirea carora Rominii asteptau regenerarea vietei lor. Dupa o scurta deliberare si motivare, care nu avea nevoie de hmgi desvoltari,' convingerea adinca despre nein-laturata lor insamnatate fiind sadita in inimile tutu- 1'01', se voteaza in unanimitate urrnatoarea lor formulare :

1) Garantia autonomiei tarei Romanesti si a drep-

, , , ,

turilor sale internationale, astfeliu precum ambele sunt definite prin capitulatiile incheiete intre tarile romine ~i sublima Poarta suzerana in anii 1393, 1460 ~i 1513, pre cum ~i neutralitatea teritorului moldo-romanesc.

2) Unirea Munteniei~i a Moldovei intr'un singur stat ~i sub 0 singurft ocirmuire.

3) Principe strain cu ereditatea tronului, ales in una din dinastiile domnitoare din Europa, ai caruia mostenitori nascuti in ~ara sa fie crescuti in religia ei, 4) Guvern constitutional reprezentativ ~i, potrivit eu vechile obiceinri ale ~arei, 0 singura adunare ob~teasca, intemeieta pe 0 larga baza electorala, astfeliu

VOL. VI. . 39

610 DORIN'l'ELE ROMINILOR~I CONVEN'I'IA DE PARIS

eli sa reprezinte interesele generale ale poporatiei 1'0- manesti 1,

Se 'hotare~te dupa aceea aleatuirea unui memoriu deslusitor acestor rezolutiuni, care sa Ie lamuriasca ~i sa Ie intemeieze; ~i adunarea cuprinsa de sirntimintul marelui act ce sa savirsise, prin afirmarea fata cu intreaga Europa a dreptului la viata a poporului rornin, refuza pentru acea zi a lua in desbatere ori ee alta imprejurare, ~i se despartesto in mijlocul strigatelor rasunatoare de : trliiasca Romania, traiasea puterile garante 2! Prin acel memoriu divanul ad-hoc facea comisiei din Bucuresti 0 insamnatoare declaratie, anume ca eu emiterea acelor patru dorinti isi

, , ,

considera misiunea ca sfirsita; ca «natiunea romaneasca nu are alte dorin1i' de rostit, il;tru cit acele aratate ar cuprinde toate bazele organizarei politice de care are trebuinta, ~i putinta de a cere de la Europa recunoasterea I;\i garantie lor; ~i pentru ca de la atare recunoastere si garantie ar atirna toate reformele politico ~i sociale cerute de legiuirea Hi-untriea a Rornaniei» 3. Cit de deosebit intalegea divanul ad-hoc al Munteniei rolul ce era chemat a-l avea, de cum vroia sa i-I atribuie puterile europene,~i mai ales Turcia ~i Austria! Oongresul de Paris stipulase ca divanurile romine sa se rostiasca asupra modului cum ar dori Rominii sa-~i vada organizata viata lor in viitor; intalegind ca atare dorinti sa se ref~re tocrnai la schil~lbarea a~azamintelor interne, t;li pe .cind Turcia ~i Austria vroiau Sa excluda din desbaterile lor chestia unirei, ca una ce ar depasi interesele interne, celelalte puteri considerau ~i intrebarea unirei, ca intniud in cimpul acelor cu care pu-

L Proces-verbaux des seancea fle J'assemblee riij:h~c'de Ia. Roumanie et

autres acres relatifs aux. travaux de cette assemblee.iSeance IV, p.,;'2.~ ;'1

2. Ibidem.

3. Idem, Prods-verbal NO.7, p; 25.

DORINTEL"E ROMINILOR f;\I CONVENTIA DE PARIS 611

teau sa se indeletniciasca. .Divanul Munteniei se abate in totul de la prescrierile congresului isi de 1a intaIesul dat acestora de diplomatii celor 7 puteri, rostindu-so numai aSl1pra pozitiei exterioare a ~arei lor s i refuzind a intra in desbaterea intrebarilor interne. $i este inviderat ca dreptul ~i logica era ca in totdeanna in contra pareri lor intortochiete ale diplomatiei, intru cit dupa chiar congresul de Paris. principatele fiind declarate autoriome, divanul muntenesc se intemeia tocmai pe acest principiu al autonorniei pentru a raspinge amestecul strainilor in daraverile sale l1lnntrice. Recuncasteti-ne autonomia, si deci lar sati-ne sa ne iutocmim 'in' Hiuntrul nostru dupa ale noastre interese I Rominii apoi mai cereau unirea. De la prirnirea sau raspingerea acestei cereri, atirna in totul viitoarea organizar8 interna, care in cazul cind unirea ar fi fost primita, trebuia sa fie altfeJin intocmita, de cit atunci cind ambele tari rarnineau despartite, ~i anume, in acel caz, organizarea interna a tarilor unite trebuia sa se faca prin 0 adunare comuna a ambelol' principate. Comisia europeans primind memoriul divanului, prin 0 adresa din 16 Noemvrie, pune care-cum intro arnenintatoare intirziere pe divan, cerindu-i s{t bine-voiasca a-i declara daca staruieste in hotarlrea lui, si daca crede ca si-au indeplinit mandatul, aratind dorintele obstesti cuprinse

inzisul memorandum 4. ' "

loan Bl'atianu in cuvintarea lui asupra aeestei cadrese,spune ca «ar trehui Intrebata comisia europeana, eu tot respectul ce Ii datorim, asupra eareia stari a intrebarilor din launtru doreste ea ca noi sa ne manifestam parerile ? Sa avern i~ videre prineipatele intrunite sub un cap ereditar ~istrain, bucurindu-se de toata neatirnarea asigurata uoua prin

4. Idem, p. 31.

612 DORIN'jELE ROMINILOR ~I CONVENTIA DE PARIS

capitulatiile noastre ~i ell un guvern reprezentativ ; san pe aceasta ~ara in parte, eu drepturile Bale violate, rvu regimul voevozilor ~i eu nimica sign!' pentru 8, doua-si ? Cum am putea rioi revizui legile ~i statutele in :fiinta, inainte de a cunoastestatul pentru care aceste legi ~i statute ar:fi destinate» ? 5

Dusmanii unirei Insa nu lipsiau a atribui un atare refuz unui spirit de nesupunere contra puterilor garante, proiectelor dusmanesti pe care Rominii le coeeau in taina in proti va sigurantei statelor vecine ~i a ordinei publice din Europa. FJra usor de raspins atare calomnii; caci soarta Rominilor fiind in min a puterilor europene, ar :fi fost 0 nebunie de a provoca nemultamirea lor; dar mai puternica de cit chiar atare teama era logica imprejurarilor, care nu putea invoi pipairea chestiunilor interne, fara a prejudeca prin aceasta insus marele si covirsitorul interes al

. .. ' , ,

ururei,

Era insa alta temere mal mal mare de cit toate, care retinea pe divanul Munteniei de la eercetarea imp1'ejura1'ilo1' launtrice, anume acea a desbinarei de pareri, a ciocnirei de interese, in locul armoniei co prezidase la rostirea dorintelor asu pm pozitiei exterioare de dat statului romin viitor. Se temeau membrii ca entusiasmul ~i in~alegerea care ii unise pana atunci sa nu se schimbe in ura ~i invrajbire, ~i sa nu deie Europei privilistea unui popor ce in loc sa tinda la regenerare ar infR.to~a numai un organism putred ~i corupt, de la care nimic nu se mai poate astepta, Se mai temeau apoi ca unanimitatea obtinuta in chestiunile eele mari ale vietei rominesti, sa uu fie ea, Insa~i compromisa de turburarea produsa prin atingerea celor-Ialtor, ~i ea multi din partizanli unirei, vazind ea alaturea eu ea se cereau ~i reforme in sen-

5. Discursul lui I. C. Bratianu, idem, P: 32.

DORINTELEROMINILOR SI CONVENTIA DE -PARIS 613

, .. - , _- -,

zul democratic ~i f'galitar, care erau sa loviasca in pozrtii ci~tigate, sa nu arunce, de teama acestora, ~i unirea in balta .. De aceea C. Cretulescu gasia de rau Moldovenilor, ca, s'ar fi aruncat ~i asupra reformei -asazarnintelor interne 6.

'Toate aceste imprejurari fac pe divanul munteriesc sa staruiasca in hotarirea luata, de a nu intra in desbaterea reformelor launtrice, pana ce Europa riu se va fi rostit asupra pozitiei ce era sa.o dobin-diasca statul romin. Comisia europeana ie act de atare declaratie prin 0 adresa din 4/10 Decemvrie, ~i -divanu] muntenesc se proroaga dupa aceea pe un timp nedeterminat.

In Moldova divanul ad-hoc incepe ca ~i acel din Muntenia, prin formularea dorintelor celor fundamentale, care este identica cu ace a din tara sora. Votarea acestor punte inrllneste insa doi protivnici in einul adunarei : Nistor Hermeziu episcopul de Roman si boierul Alecu Bals proprietar, cum spunea el eu fala, a 80,000 de falei de pamint, care ~i inmineaza presedintelui 0 protestare sensa in contra ideei unirei, motivata numai in chip cu totul abstract: ca « asemene fuzie n 11 ar produce de cit elemente de discordie, lupte, vrajma~je :;;i ueprevazute amenintatoare interventii de a pururea vatamatoare», adaogindu-se Ci'ltra aceste ~i obserarea ca atit textul tratatului de Paris cit si firmanul de convocare ar cere iritrunirea divanul~i numai in privirea reorganizarei principatului 7, argument precum am vazut iiwocat de toti dusmanii unirei in contra atingerei acestei idei.

10 deosebire insa de divanul Valahiei care, in

6, Procesverbal, Mo, 5, p. 18.

7. Buletinul sedintelor divanului ad-hoc al Molclovei, Iasi, 1858, Sol ple - ment la Buletinnl No, 2, p. 3. Puntele moldovene formulate in n umar de 5. tnsll eu acelas continu-, vezi In suplementul Ia Buletinul No.3, p. 3.

614 DORIN'j'ELEROMiNILOR ~I CONVEN'j'IA DE PARIS

atare privire, ne pare a fi dovedit mai mult tact politic de cit acel al Moldovei, acest din urma, dupa, aratarea dorintelor 0 betesti, intra ai in cercetarea 1'eformelor launtrice car~ t~ebuiau i~ curind sa'l puna in cele mai vajnice incureaturi. N u e yorba, el ie masura de. a cere de la comisia europeana, ca «eventualele deosebiri in rostirea dorintelor ambelor adunari, (credea ca ~i divanul muntenesc se va aluneca pe aceeasi clina), asupra reformelor viitoare, sa nu prejudice cauzn unirei politice, ceruta de unanimitatea deputatilor ambelor tari» 8, Nu era insa aici pericolul desbaterilor chestiunilor interne, caci mai Ia, urma chiar de s'ar fi ivit 0 divergenta, inca ea nu ar fi fost indestulatoare spre a motiva inlaturarea, unirei ceruta cu atita conglasuire de ambele adunari, ci Moldovenii vazura in curind ca daca ei erau in destul de unanimi asupra celor patru punte, nu era tot astfeliu, de indata ce se aduceau in desbaterechestiuni de organizare interna, in care se ciocniau parerile nu numai ale indivizilor, dar mai rau Inca, acele ale claselor deose bite reprezintate in ad unare, De ~i divergentele se arata ~i asupra altor punteprecum in acel al intalesului ce trebuia dat toler antei religioase, cea mai periculoasa ~i care era sapericliteze lucrarea intregului divan, 8e raporta la modul cum trebuiau mtocmite relatiile intre proprietari ~i sateni. In sedinta a 27-a din 16 Decemvrie, sateni, aduo in sinul divanulni propunel'ea reformelor cerute de ei, propunere frumos conceputa ~i stilizata, ~i care aminteste pana la un punt tinguirea deputatului taranilor munteni, din cornisia instituita de revolutia din 18489, pentru a deslega aceiasi intrebare. Satenii se tinguesc in propunerea lor, ca «pana astuzi

8. Idem, NO.4 In fine.

9. Mai sus, r- 4Q4.

DORINt'ELE ROMINILOR sr CONVENt'IA DE P ARI$ 615

toate sarcinile cele mai grele, numai asupra noastra au fost puse, ~i noi mai nici de unele bunuri ale, tarei nu ne-am lndulcit; iar altii fara sa fie supusi la nici 0 povoara, de toata mana ei s'au bucurat; ca noi biruri grele pe cap am platit ; oameni de oaste numai noi am dat : ispravnicii, judecatori, privighitori ~i jandarmi numai noi am tinut : drumuri, poduri ~i sosele numai Hoi am lucrat; beilicuri, podvezi ~i havalele numai noi am facut ; boierescuri, zile de meremet numai noi am indeplinit : claca de

.voie ~i fara de voie numai noi am dat; la Jidovul orindar ca sa ne suga toata vlaga numai noi am fost vinduti ; bautura scurnpa ~i otravita numai noi am baut ; pine neagra ~i amara, udata cu lacrimi numai noi am mincat; batalii ~i rezmerite cind au fost tot greul nnmai noi I'am dus; o~ti cind au venit noi le-arn hranit, noi le-arn slujit, noi le-arn purtat; ca eel eu putere tara i~i parasia, peste hotara trecea ; nevoia ~i greutatea 0 duceau cei ce ramineau la vatra lor. tara aceasta nici bai, niei maestrii, nici meste~uguri multe ca alte tari nu are; toata imbelsugarea bratele ~i .sapele noastre 0 aduc. Cita-i Dunarea de mare ~i de larga curge riul sudorilor noastre, se duce peste mari ~i peste hotare, acolo se preface in riuri de aur ~i de argint ~i curg iaraei inapoi de se revarsa in tara noastra ; iar noi de la ele nici ca ne Indulcim.

Cind ne-am jaluit, cind ne-am tinguit, pasurile ctnd ne-am spus, ispravnicul ne-au batut, privighit.orul ne-au batut, jandarmul ne-au batut, zapciul ne-au batut, vatajalul ne-au batut, posesorul ne-au batut, boierul de mosie ne-au batut ; cine s'au sculat mai dimiueata, cine au fost mai tare, acela era mai. mare. Boul ~i vaca, munca ostenelelor noastre nn ~tieam c~ sunt ale noastre ; puiul ~igain[)" laptele de la gura copiilor no~tri de multe ori en nedreptul ni s'au luat.

616 DORINTELE ROMINILOR ~I CONVENTIA DE PARIS

Boieresculera odinioara 6 ~.i 12 zile; apoi sau fa.cut lege ca sa talmaciasea ziua lasata de Dumn ezeu: cltu-ide mare, ~i boiereseul s'a vmarit ; in urma jar s'au talmacit ~i boiereseul s'au tot ingreuiat. Acum sunt 12 zile de pont, ziua cit luna; lucram din primavara pana in toamna, lucrarn de cum se ie ornatul ~i p~tna da inghetul tot la boierese ; lucrfim cit zice legea ~i mai des ~i peste lege, lucram ~i nu mai rnintuim. Holdele eele mari si intinae se fac frumoase ~i manoase, . iar cind treci p~ linga paminturile noas-: tre ~i se rumpe inima; ogoarele ne ramin in paragina; papusoii ni se inneaea in buruiana ~i rarnin riecopti de- i bate bruma: cei boieresti a~iiza~i de noi in cosere sad ca aurul de frumosi. Cind da frigul, cind bate ~rivatul, cind ne bate nevoia, ne dueem de ne rascumparam insu~ munca noastra ca sa ne liranim eopii en dinsa. Inainte de reglement sateanul avea 10, 15 ~ipeste 20 de faJei; ridieam vite, ne prindeam nevoia si era si tara folosita, Crt eirezile

, "

cele multe care esiau din ~ara, noi Ie cresteam. Cu

regulamentu1, munca ni-au impovorat, iar paminturile s' au micsurat: N oi nisi la facerea - 1egei acestei a niei 1a ee1eIalte nu am fost chemati, niei intrebati, nici 1a vre-o invoialanu am statuto Domnia lor boierii de mosie singuri Ie-au facut, noi Ie am urrnat, de ;;;i greu ~i amar ne an picat. Dar fiind ea Dumnezeu si-au adus aminte ~i au dat in gind eel or 7 puteri de s'au indurat ea de asta data sa tim si noi in-

,

-trebati despre pasurile ~i durerile ee avem, uitatsa fie ~i sters tot trecutul en chinurile sale, departe fie toata ura, toata vrajba ~i toata imparechierea de Ia sufletul nostru ; 0 sama ~i din boieri au fostcu frica lui Dumnezeu ~j mai din veehi, pe cind ell to~ii de a valma ne luptam ~i ne varsam singele pentru apararea credintei S1 a mosiei stramosesti, si ne erau ca-

Parinti si no'i c~ fiii 10'1'_ N oi in;a' stin~ cit de cind-

- " ,

DORINTELE ROMINILOR ~I CONYENTIA DE PARTS 617

cu dornniile grecesti,de atuncea s' au stricat si dre-.

,. ,

sel€ tareisi ale noastre. Deaceea noinu facem nici'

irnputare, ~ici infruntare nimarui, ci sa avem iertare, daca spuind adevarul, vorn fi scapat vre-o yorba care sa vie greula auzul cui-va. Noi'-dorirn ca tot poporul rornin sa seinfratasca si sa traiasca in pace si in liniste pe pamintill' stramosesc al Romaniei, pentru marirea si fericirea neamului».

Dupa aceasta introduoere; satenii forrnuleaza urmatoarele dorinti in privirea reformei eonditiei lor: inla,tutarea bataiei, acea a tuturor beilicuri lor, havalelelor ~i a biruluiv-pe cap, ~i inlocuirea tuturor acestor Indatoi-iri prin un bir pe averea fie-cui fara' osabire in tara; satele sa-si aiba xlregatori alesi din sinul lor si' la sfirsit cflde~'ea boierescului adec'a rascumpararea lui cu toate ace le cu care sunt impovorati de ciHnl boierii de mosii. « V aim sa seapam; sa ne rascumparam de robia in care suntem ; vroim sa ne rascumpariim, sa nu mai fim a nirnarui, sa tim numai ai tarei si sa avem si noi 0 tara; am ingenllnchiat, am'imbrincit cu toiii; cum' suntemnuo mai putem duce indelung. N u vroim sa' jignim drepturile nimarui ; dar nici al nostru sa nu se intuneces 10.,

Este inviderat ca propunerea deputatilor siUeni, alcatuita de un carturar partizan al intereselor lor, 10- viamai mult in interesul obstesc dedt folosia clasei pentru care era formulata ;d~ oare ce, de ~i imbraca in rostiri, ce pareau e~ite ehiar din inima acelor suferinzi, adevaruri netagaduite des pre ceeace fusese, Bra neoportun a se invenina infl'atirea ce ar fi trebuit sa domniasca in adunare, prin arnintirea tuturorurgiilor trecute, din care 0 parte provenise toemai de la clasa boiereasca. Mai mult de cit forma

10. Buletinul No, 21 p; 3,

618 DORINrELE ROMINILOR ~I CONVENrIA DE PARIS

jignia insa fondul ei pe deputatii marilor proprietari ; caci in privirea celor trei punte d'intaiu pro prietarii sustineau, ca ~aranii nu mai aveau euvint a le cere intru cit prin votarea oborirei privilegiilor ~i a egalita~ei inaintea legei Ii se facuse dreptate. Oit despre puntul capital, rascumpararea boierescului, proprietarii il trateaza de «utopie condainnata de toate, lumea, expresie sofistiea care ascunde in ea 0 cerinV'l. comunista, care cu alte cuvinte vra Sa zica,: improprietarirea universala fara oumpararea ~i plata pamintului, pe care compuitorii propunerei locuitoriloril ill~aleg proprietate com una a tuturor, precum este aerul si soarele» il.

o adevarata furtuna se deslantuise in sinul adunarei aceleia pe care Europa 0 convocase spre a cunoaste dorintele poporului romin. Oe spectacol era sa deie comisiei europene ~i prin ea - puterilor ~i lumei intregi desfasurarea unei lupte inoinso pe un tarim pe care in~alegerea se arata ca peste putinta de stabilit? Oamenii conducatori din divanul moldovenesc simtiau primejdia unei atari situatiunivsi se ivira 0 suma de propuneri care tinteau la deslegarea acestei chestiuni nenorocite. A~a in afara de propunerile protivnice ale ~aranilor ~i proprietarilor mari, mai formulara alte modnri de impacare ale mtereselor dusmane: minoritatea comitetului proprietarilor mari, 0 socotinta particulara a lui Roseti Tete-ann, 0 alta a majoritatei comitetului proprietarrlor mici cn osabita socotinta a unuia din ei V. Zaharia, 0 alta parerea lui O. Hurmuzaki, cu amendamentul foarte lung ~i puternic motivat a unui numar de deputati din cler, boieri liberali ~i proprietari mici care conchidea pe fata la improprietarirea satenilor pe parnintul atri-. buit lor prin regulamentul organic, 0 alta propunere

11. Suplementul I la acelas numdr al Buletinului.

DORINTELE ROMiNILOR ~I CONVENTIA DE PARIS 619.

in acelas intales a lui Constantin Negri ~i altele inca .. Dupa 0 desbatere vie se pun 130 vot toate aceste propuneri ~i lucru curios, en toatele sunt raspiuse, neputind intruni nici una majoritatea sbsoluta a voturilor 12. a~a ca chestiunea ~araneasca turburase numai divanul ad-hoc, fara a se ajunge 130 nici 0 desleg are a grelei problems. In 21 Decemvrie divanul ad-hoc al Moldovei inchide ~i el l}edin~e1e sale, dupa ce voteaza, de asta data in unanimitate, 0 adresa de. multamiri catra reprezentantii puterilor garante 13.

Poarta cu to ate asigurarile date ei de Anglin ~i Austria, ca Frantia ea insa~i parasise ideea nnirei politice a principatelor, totusi se simte adino Iovita prin rostirea unanima a ambelor divan uri in favoarea unirei ~i inca cu sparietoarea cea strasnica pentru 'I'urci a principelui strain. Ne stiind cum se puteau intoarce lucrurile pana la hotarirea desavir~ita ce 'trebuia sa fie luata la Paris, Turcii se mingaiau eel putin cu ideea ca afirmind tot mai tare ca principatele Ie apartin, Ie VOl' alipi inrealitate mai strins de. subreda lor imparatie.A~a prin firmanele de disolvire ale divanurilor ad-hoc, ea afirma din nou ca principatele ar face parte ~ntregitoare din impara~ia ei. Daea insa Poarta i~i arata pe fat a mereu atare dorinta scumpa inimei ei, modul cum firmanele erau redactate, stilul ~i rostirile intrebuin tate, care aveau caracterul ordinului unui stapin catra robnl sau, nu erau de natura de loc de a impra~tia din sufletul poporului romin amaraciunes ~i indepartarea pe care tocmai purtarea ~i pretentiile arogante a le 'I'urcilorfa~a eu Rominii, de la inceputul desbaterilor privitoare Ia a lor reorganizare, Ia adunase pe intrecu-

12. Buletinul No. 22, sedinta din 19 Decemvrle. ] 0. Buletinul p. 24, p. 3.

1320 DORINTELE ROMINILOR S[ CONVENTIA DE PARIS

, "

tele 14. ~i intr'adevar; cum spune 0 corespondenta a timpului,din Ia~i'catra l'Etoile du Danube din Bruxela ; «cit de rauinspirati sunt ministrii sultanului de a incerca cucerirea acestor teritorii prin niste termini jignitori amorului propriu national ~i prin rostiri care ameninta libertatile politice unui intreg popOl' ! Ministrii inaltimeisale nu ar trebui sa uite cit de mult ni~te euvinte necorecte ca acelede provinci-: san «parte intregitoare» ranese simtimintul national. Aceasta apnciUura a cancelariei turcesti, de a nu scrie 0 simpla fn1~a, fi'i.l·a a bag-a In ea scopuri care punin ingrijire simtul politic al.poporatiilor, pare ca vra sa devinao neincetata provocare. Poarta nu vra sa recunoascaIn nici un chip existenta nationala a principatelor !Dar atunci la ce mal sunt bune tratatele, legaturile formale privitoare la aceste tari? Este de mirat, cum de a tolerat chiar asazarea in Bucuresti a comisiei ieuropene in scopnI'de a cerceta dorintele poporatiilor. Daca principatele sunt posesiuni ale imperiului otoman, en ce drept se amesteca Europa lnelespre a le orgauiza P» In ~i ell toate aceste Poarta nu ave a de ce sit fie ingrijita, oaci pan1sirea unirei politice a 'principatelor de ciHra Frantia era un fapt indeplinit. Dupa ce Poarta primise pana a-

14. lata textul firmanului sultanului, model de uecuviinta, mai ales faia cu acel ce nu se putea apara : . .Le divan convoque en vertu de mon firman imperial dans Ia province de Valachie qui fait partie integrante de mon em' pire, it I'effet de mettre Ii execution les articles 23 et 24 du traite de Paris, s'etait rcuni pour exprimer les vo eux du pays et fournir :i. la comission composee du deh'gue de rna sublime Porte et de ceux des puissances garantes, les informations necessaires it laccomplissernent de son manciat. La dite comission v enant Je declarer unaniment que ce divan a 'ces,-{ de lui etre d'au» cune nfcessitf on "t"litf, de concert avec Ies susdites puissances j'ai juge convenable d'en prononcer la dissolution. Par consequent, toi caunacam it la reception de mon ordre revere, tu auras a dissoudre sur Ie champ Ie susdit Divan et en informer qui de droit". Place c. TValell;s Y. 26 Ianuarie 1858, Doc. reno Rom, VII. p. 55,' spune : , le divan de Moldavie, qui a accompli son eouvre avec regularite, meritait reellement un eonge plus poli". Firmanul idem, P: 44 d 52.

15. Idem p [';6.

DOIUNTELE ROMINILOH 1:'1 CONVENTIA DE PARIS 621

, "

tunci comunicari in atare privire numai de laprietenele sale, Austria ~i Anglia, acnma idupa rostirea divanurilor ad-hoc ~i in ajunul de a se deschide conferentele dill Paris care aveausa lecerceteze, insasi Frantia da planul de organizare.r.pe care se hoU{rise a-I substitui unirei desavirsite, in cunostinta Portei, prin arnbasadorul Thouve~el. In memor'iul 'comllnicat ei, se prevedea nurnele de principatele unite de. dat tarilul' romine, iar unirea .lor era sft se refere 1a legislatie, stare econornica, finante, masuri, greutati, armata, pastrindu-se in privirea politica doua ocirmuiri sub doi. domni ~i doua adunari 16. Proiectul e primit cu oare care iritimpinari secundare de Turci. Ideea parasirei unirei desavarsite din partea Frantiei, ne mai fiind racuma un secret pentru ni mene, ea ajunse ~i la cunostinta Iamurita a poporului romin, care en toata amara desinointare careia fu expus, tot in Fran~ia i~i punea speranta, ca macar 0 parte din 1'3.lele de care suferia VOl' fi tamaduite 1).

In 22 Mai 1858 se deschid iusa conferentele de Paris care trebuiau sa puna un cap at fierbere'i ~i asteptarei atit de nerabdatoarea Rominilor asupra soartei ce era sa Ii se faca, In sedinta intai, de ~i se stieau crurile de mai inainte, se gase~te de cuviinta a se juca de a doua oara 0 comedie, pentru a rnintui 0- noarea politicei franceze. Cea intai se jucase atnnci crnd, dupa concesiunile de la Osborne, Anglin consirntise la anularea alegerilor facute pentru divanul ad-hoc a1 Moldovei, pentru ca sa se deie Frantiei satisfactia de a auzi pe divanurile ad-hoc rostindu-se pentru unirea, pe care ea insa~i 0 parasise. Anume

16. Idem P: 86, Memento din II Martie 1858.

17. Depesa lui Plao» c. WIlJ~wscky din IS Mai, idem, p, 171, interesanta §i prin judecata purtata de consul nsupra diverse lor persoane ce ar putea aspira la domnie. Singurele capabile pentru un atare post ar fi Petrach« Mavroimi ~i principele Grigore Sturza

622 DORINl'ELE ROMINILOR l7I CONVEN1'IA DE PARIS

in aceasta prima conferenta comitele Walewski se pre~ face a sustinea din nou proiectul de unire, sprijinindu-se acuma ~i pe dreptatea pe care dorintele rostite de divanuri 0 dsduse previderilor franceze. Bine in~alf's ca reprezentantul Portei, Fuad pa~a, mantine puntul de videre turcesc al nevoiei de a se respecta privilegiile separate ale ~arilor romine ; iar baronul de Hubner are placerea a pune, din partes Austriei, 'in indoiala ca divanurile sa fi rostit adevaratele dorinti ale poporatiilor, care ar avea nevoie de ordine ~i stabilitate. Atunci inter vine reprezentantul Anglei, lordul Covley, care spune ca, dupa ce au ascultat pe puterea suzerana, nu crede ca unirea sa raspunda scopului urmarit : de congres. Recunoaste insa ca diva" nurile s'au rostit in favoarea acestoi idei, ~i crede ca s'ar putea combina, prin asimilarea a~azamintelor administrative, un sistem care ar satisface si dorintele principatelor, f{Lra a jigni drepturile legi~ite ale puterei suzerane. Dupa ce ~i ceilalti plenipotentiari i~i .roatise parerile lor mai mult sau mai putin conform cu ale antevorbitorilor, reprezentantul Frantiei spune ca intru cit nu ar fi cu putinta a se procede pe calea majoritatei, conferenta va izbuti a asaza 0 int-alegere mtemeieta pe concesiuni mutuale ~i reciproea, asa ca sa se mul~amiasca pe cit se poate toate interesele, precllm spunea plenipotentiarul Marei-Britanii 18.

i In~alegerea fiind stabilita in principiu, formularea organizarei fu 0 lucrare mai mult migaioasa de cit grea, 9i in 19 sedinti, asa numita conventie de Paris era gata.

Aceasta conventie este 0 lucrare foarte stranie, 0 silinta suprema a combinatiei diplomatice, care tot deauna 0 cautat sa domine prin idei, adese ori prin cuvinte.rinteresele l'eale~i:puterniceale vietei, Ea

18. Protocolul eonferentei I din 22 Mai 1859, idem Vl], p. :zi6.

DORIN,!,ELE ROMINILOR I\\I CONVEN'!'IA DE PARIS 623.

€ste unamestec hibrid ~i ne firesc de unire ~i desparVire, in care cauta sa se impace interesele deosebite ale puterilor pe capul poporului romin. Necoritenit i se arata unirea, dar i se pun stavili pentru ca ea sa nu se realizeze. Seaproprie unda de buzele lui; dar cind vra sa beie ea se indeparteaza. A~a, titIul oficial al tarilor romine era sa fie acel de princopaiele-umiie ; dar pentru a nu-si crea prea mari iluzii asnpra insamnatatei lui, se pun dupa el: ale Mol'douei ~i Valakiei. Era sa fie 0 comisiune centrala in Focsani pentru pregatirea legilor de interes comun 13i 0 curte de casatie comuna care sa judece proce~ele ambelor tari i{1 ultima instanta : ~rganizarea armatelor trebuia sa fie identica, pentru a se putea contopi la vreme de nevoie in un singur corp, ~i steagurile, de ~i deosebite, er_au sa fie decorate cu o panglica com una de coloare albastra ; masurile ~i greutatile erau sa fie unificate, pe Hnga vami care fusese intrunite inca de pe timpul lui Bibescu; dar toate aceste imboldiri catr:"\, 0 viata comuna trebuiau sa fie oprite prin zidul de despartire politic ~i administrativ ridicat intre de; domnia ~i reprezentarea nationalj; emu deosebite.

In privirea principiilor dupa care urrna sa se indrepte de acolo inainte mersul trebilor in tarile romine, conventia de Paris introduce in ele principiul constitutional, insa in adevarata lui fiinta, bazat pe -egalitate ~i nu numai caricatura lui, precum fusese eonstitutionalismul l'egulamentului organic. Se stipuleazti anume prin articolul 46 al conventiei ca «Moldovenii ~i Munteniisnnt cutotii egali inaintea daTilol'~ide opotrivaprimiti in dr~gatoriipublice in una si alta din amoele tari. Liliertatea lor individuala este garantata ~i nimene nu va putea fi retinut, arestat, nici urmarit deeit c.<;mfyH'l:pcu .1eg!_3a.Nimene nu va putea fi expropriat decit in chip legal,

624 DORINt'ELE HO~fINlLOR ~1.CONVENf'IA DE . PARIS

pentru pricina de interes pu blic ~i dupa 0 despagubire. Moldovenii ~i Muntenii de toate. riturile: crestine se VOl' bucura de 0 potriva de. drepturile politice, ~i bucurarea de atari drepturi va putea fi intinsa ~i la celelalte culturi prin dispozitiuni legiuitoare. Toate privilegiile, scutirile sau monopolurile de care se bucura inca unele clase VOl' fi desfiintate S1 se va procede fara intiraiere la revizuirea legei care reg uleaza raporturile proprietarilor pamintului eu cultivatorii, in videre de a irn buuatati soarta taranilor» 19.

lata noua intocmire sl~beare E~ropa dispunea, 'in autoritatea ei absoluta ~i suprema, ca trebuia sa traiasca poporul romin, El fusese consultat ~i rostise dorinti mult mai intinse decit ceea ce Europa se indura sa-i conceada. Prin organele divanurilor ad-hoc el rostise, nu 0 dorinta asa rupta din senin, ci 0 nevoie nelnlaturabila, urmarea desvoltarei sale intregi de pana atunci - unirea ~arilor surori. Greutatile politice nu lnvoise primirea unei atari cereri radicale t totuei ori cit de putin incu viintase Europa, tot era foarte mult, caci Hominii eel putin scapase de urgia trecutului, de apasarea turceasca ce-i silea sa caute scapare in protectoratul rusesc, care apoi ii stringea in bratele sale pana aproape la deplina inabusire.

De aceea, Iucru la care poate nu am prea putea sa ne asteptam, capiteniile Rominilor se arata multamit cu rezultatul dobindit. A~a Vasile Boerescu, de ~i recunoaste ca s'a proclamat numai 0 semi-unire, unire in nume, in institutiuni, in legi, in armata, in eonsiliul central, 0 unire reala pan a la un punt, Insa nu complecta, ci iuceputa - adauge ca ramine acuma ca Rominii prin 0 purtare cu tact ~i prudenta sa 0 poata complecta. Noi multamim Europei ca eel

19. Art. 46, idem, Vll, p, 313.

DOHiNTELEHOMINILOil st CONVENTJA DE PARIS 625

putin ne an aratat ca unirea poate fi posihiln» 2(). Nu ~tiea Boerescu Cll atunci eind eI scriea acele r'induri, profetiza ceea ce trebuia s{t s'ntimple «~i inca asa de curind, loan· Bn1.tianu din potri v[\ mergea prea de parte cu entusiasmul, clnd spllnea cft «Rominii prirniau conventia fara vre 0 gindire ascunsri, nu cu cuget de a 0 calca, ci ell hotarire a 0 apara chiar cu singele 101'» 21 •. Ce curind erau sa fie lasate lu 0 parte atare juraminte, ~i apuciud taurul noroeului de coarnc, era sa ne faurun noi insine soarta refuzata de areopagul european!

Conventia de Paris prevede in dispozitia ei finala ca «in rnomentul ce hatiseriful sultanului va promulga in principate stipulatiile ei, ocirmuirea va fi remisa de caimacamii unei cornisii interirnare, (c{timiicamie] constituita con form previderilor regulamentului organic, adeca alcfltuita din presedintele divanului domnesc, marele logofat si ministrul de interne care erau in functie sub nltirnii gospodari inaintea mstalarei gllvernului pro vizor din 1856. Zisele comisii se VOl' ocupa de IndaHl cn alcatuirea lisrelor electorale, care VOl' trebui sa fie intocmite ~i publicate 'in sorocul de 5 8apt:\mlni. Alegerile VOl' avea loc 3 sfl ptarnini d 11 ptt pu blicarea listelor. A zecea zi, dupa aceea deputatii VOl' trebui sa fie intruniti in fie-care principat, spre a procede la alegerea gospodari lor » (art. 49),

Furr; nurniti deci, in virtuteu acestei dispositii, de caimacami in Muntenia : EmanoiI Bflleann, loan Ma- 1111 ~i loan AI. F'ilipescu, iar in Moldova : Stefan Catargiu, Anastasio Panu ~i Vasile Sturza.

~(). Conventiunea relativa la organizarea principatelor, articolul <i. lUI V.

Boerescu III Nationalul. idem, VII P: 408. Cornp. alt articol P: 632 ::! 1. Declararea lui I. C. Bratianu din Romlnul, idem P: 510.

V~.TI ~