BNR - Uz intern

Criza alianțelor
Chas Freeman, Brown University.

Astăzi, cu excepția Doctrinei Monroe, sferele de influență nu sunt nici

declarate formal, nici negociate între marile puteri. Sfera de influență a
Indiei este în Asia subhimalayană, sfera de influență a Iranului este în
Irak, Liban, Siria și Yemen, cea a Australiei este în Pacificul de Sud, cea
a Africii de  Sud este în sudul Africii. Toate aceste sfere de influență
sunt informale. Oficializarea lor ar însemna încălcarea principiilor
westfalliene ale independenței și suveranității statelor, pe care se
bazează sistemul Națiunilor Unite și ordinea mondială post-colonială.
Însă faptul că aceste sfere de influență nu sunt oficiale nu trebuie să le
reducă din relevanță.
Europa post-sovietică
URSS a început să facă implozie în 1989 și a dispărut apoi ca
amenințare la adresa securității în Europa, China, Orientul Mijlociu și
în întreaga lume. Parteneriatul pentru Pace al NATO a venit, pentru
scurt timp, cu promisiunea unei arhitecturi de securitate bazată pe
cooperare în întreaga Europă, cu un rol stabilizator pentru Federația
Rusă, ca și pentru Statele Unite. Dar, în loc să renunțe la alianțele și
acordurile încheiate în perioada Războiului Rece, Washingtonul a
îmbrățișat rusofobia țarilor central și est-europene, subliniind că NATO
este un scut împotriva posibilelor amenințări ale Rusiei. SUA au extins
NATO nu numai până la frontierele fostei URSS, ci și dincolo de ele.
Acesta a fost așa-numitul „moment unipolar” al Americii, când
Washingtonul a căutat impunerea valorilor și intereselor sale în
întreaga lume și a început să lanseze intervenții masive pentru a
schimba regimurile care i se opuneau. Făcând asta, SUA au nesocotit
Carta ONU și alte elemente de bază ale dreptului internațional.
Depășindu-și rolul pur defesiv, NATO a trecut la vivisecția Serbiei
(rupând Kosovo) și s-a alăturat acțiunilor americane de după 11
septembrie 2001, pentru a transforma Afganistanul, iar apoi a ajutat la
răsturnarea regimului din Libia. Rusia și alte mari puteri au văzut că
NATO devine un instrument ofensiv al politicii externe americane. Între
timp, Alianța, care coincide cu sfera de influență politico-militară
1
 BNR - Uz intern

americană în Europa și Mediterana, a reînceput să-și justifice existența

prin referire la amenințarea Rusiei. În cele din urmă, Rusia a recurs la
demonstrații de forță, urmate de intervenția militară în Ucraina, pentru
a împiedica extinderea sferei militare de influență a SUA.
De-a lungul istoriei, în Europa a fost pace doar când marile puteri
europene au făcut parte din același sistem de securitate. Concertul
European a menținut pacea în Europa vreme de un secol. Excluderea
Germaniei și a URSS din structurile europene, în anii 1920 și 1930, a
dus la Al Doilea Război Mondial și la Războiul Rece. Încercarea de
excludere a Rusiei dintr-un rol de menținere a păcii și securității în
Europa secolului 21 a lăsat Moscova fără alternative, făcând-o să
revină la comportamentul belicos.
NATO, UE, Turcia și Rusia
Până în 2020, NATO a trecut prin cinci valuri de extindere, incluzând
aproape toate statele Europei, cu excepția celor neutre. Alianța a ajuns
la 30 de membri. Pentru cele mai multe state membre, în special pentru
noii membri, NATO era o alianță defensivă. Aceste state nu aveau
capabilități pentru a contribui la operațiuni militare expediționare și
doreau doar ca apărarea lor să depindă de Statele Unite și statele
membre mai mari.
Însă NATO a devenit o platformă pentru operațiuni militare ofensive
după încheierea Războiului Rece, în Balcani și în alte regiuni, prin
intervenții ale unor coaliții „a la carte” susținute sau conduse de SUA.
Încercările de a include Rusia în consultările cu SUA și NATO despre
securitatea europeană nu au avut succes.
Între timp, Turcia s-a distanțat de SUA, la fel ca și Rusia, și a renunțat
la aspirațiile de secole de a fi recunoscută ca parte a comunității
națiunilor europene.
Apoi, acțiunile SUA de a implica NATO și aliații în operațiuni de
contracarare a forței navale chineze în Marea Chinei de Sud a convins
Beijingul că ar trebui să se alăture Rusiei și să se opună extinderii
NATO.
Sfera de influență globală a Americii
Washingtonul nu își mai formulează argumentele prin referire la Carta
ONU sau alte mari convenții internaționale. În schimb, SUA
2
 BNR - Uz intern

promovează ideea unei „ordini bazate pe reguli” monolitică, în care

primatul american abia de este mascat de internaționalismul liberal.
”Ordinea bazată pe reguli” este, de fapt, sfera de influență globală în
care SUA, împreună cu Anglosfera și cu câteva puteri coloniale,
stabilesc și aplică regulile. Primatul american și suzeranitatea
americană sunt simbolizate de comandamentele militare regionale
americane. Acestea se întind pe întregul glob și sunt conduse de
generali de patru stele, niște cvasi-viceregi. ”Ordinea bazată pe reguli”
condusă de SUA este instituționalizată și întărită astfel:
–                      La nivel militar, printr-o rețea de 800 de baze
militare aflate peste hotarele SUA, prin marina cea mai performantă
(dacă nu cea mai mare) din lume, prin operațiunile de contraterorism în
mai toată lumea și prin cel mai mare volum al vânzărilor de arme.
–                      La nivel economic, prin suveranitatea dolarului și
rolul dominant al SUA în instituții multilaterale cu rol cheie, prin care
impun un set impresionant de sancțiuni financiare și de alte tipuri
asupra altor state.
–                      La nivel tehnologic, prin aplicarea extrateritorială a
regulilor americane de control al exporturilor și retransfer.
–                      La nivel informațional, prin rolul dominant al presei
americane și al platformelor digitale de comunicare.
–                      La nivel politic, prin operațiuni de schimbare de
regim, prin promovarea selectivă a democrației, prin modificarea
nivelului de asistență internațională, prin aplicarea Corolarului
Roosevelt la Doctrina Monroe (SUA pot interveni în afacerile interne
ale țărilor latino-americane, dacă ele comit greșeli flagrante – n.red.) și
prin interzicerea vânzărilor de arme și tehnologie în țările care
cooperează cu adversarii Statelor Unite.
Prin urmare, Statele Unite caută acum un fel de drept de a determina
politicile și alinierea internațională a tuturor țărilor lumii, altele decât
China, Iran, Coreea de Nord și Federația Rusa, acestea din urmă fiind
desemnate adversare. Țările din sferele de influență ale altor mari
puteri sau care nu au intrat încă în sfera de influență americană sunt
supuse unei diplomații coercitive, prin sancțiuni, sau aruncate în

3
 BNR - Uz intern

anarhia schimbărilor de regim, un fenomen pe care unii îl numesc

”cursa pentru supunerea omenirii”.
Însă în perioadele de mari schimbări globale, granițele statice ale
sferelor de influență încep să descurajeze tot mai puțin și să invite tot
mai mult la schimbare. Asta contravine scopului lor de a proteja
securitatea, cultura politică și stabilitatea internă a statelor care
stabilesc aceste sfere de influență. Sfera globală de influență a SUA,
până acum monolitică, este atacată de țări care se opun dominației
americane și concurează cu SUA în alte domenii decât cel politico-
militar. În acest fel apar sfere de influența multidimensionale, care se
suprapun la nivel politic, economic, informațional și tehnologic.
Concluzii
La început, au fost imperii militare create prin cucerire. Apoi au fost
imperii comerciale, care s-au transformat în zone afle sub control
politic, precum India și Indonezia. Unele sfere de influență au fost
create pentru a interzice altor state să-și exercite influența în zone de
interes strategic. Acum, regula sunt sferele de influență în care puterea
dominantă are drept de veto asupra deciziilor economice, militare,
informaționale sau politice ale țărilor care fac parte din ele. Așa arată
sfera de influență globală a SUA. Acum, această sferă de influență este
supusă presiunilor în mai multe regiuni ale globului, prin ascensiunea
unor economii inovatoare. Rivalitatea dintre marile puteri ale lumii a
dus la apărarea sau extinderea sferelor lor de influență. Acum însă,
puterile regionale au propriile lor viziuni, viziuni care câștigă teren.
Acum, Statele Unite sunt puse la încercare de adversarii lor, în special
de Rusia și China:
–                      America Latină construiește o nouă relație cu
China, Rusia, Iran și Turcia, sfidând Doctrina Monroe.
–                      În Asia-Pacific, China propune negocierea unui
”nou tip de relație de mare putere”, care va avea un rol important in
viitorul regiunii. În lipsa unui asemenea acord, China ia în calcul
posibilitatea scoaterii cu forța a Taiwanului din sfera de influență a
SUA și integrarea insulei în China continentală.
–                      În Europa, Rusia se opune cel puțin intrării
Ucrainei în sfera de influență a SUA, sferă reprezentată de NATO.
4
 BNR - Uz intern

Rusia solicită restrângerea sferei de influență americane, pentru a

elimina potențialele amenințări din partea vecinilor. Planul maximal al
Rusiei este anexarea Ucrainei și extinderea sferei ruse de influență.
–                      În Orientul Mijlociu, sferele de influență precedente
ale marilor puteri, inclusiv sfera americană de influență, sunt puse la
încercare de islamism și naționalism, iar asta duce la dinamici date de
rivalitățile religioase și geopolitice.
–                      În Africa se întrevăd reașezările, pe măsură ce
Franța se retrage din cauza atacurilor islamiste din Francafrique,
Nigeria creează o noua ordine regională prin Comunitatea Economică
a Statelor Vest-Africane, Africa de Sud își influențează vecinii și apar și
alte sfere de influență.
–                      Dominația globală a presei americane a fost
erodată mult de apariția competiției străine, de parohialismul plicticos,
de cenzura corporatistă și de concentrarea presei pe problemele interne
americane. Dominația americană în sfera informațională este
contestată de platformele locale de social media și de ascensiunea
presei naționale din China sau Iran.
Aceste evoluții strategice au implicații uriașe pentru pacea și
dezvoltarea globale. Negarea validității și a rolului sferelor de influență
nu duce la dispariția lor. Ele au fost mereu parte integrantă a
competiției dintre marile puteri. Ele diferă în funcție de scopul lor și de
consecințele pe care le au în domeniile pe care le vizează. Acum, sferele
de influență generează mai degrabă conflict și instabilitate. Sferele de
influență au fost un fenomen esențial al politicii și diplomației și merită
o atenție mai mare. Și este timpul să ne gândim care ar putea fi
alternativele al aceste sfere de influență