Contents

Doctrina Monroe......................................................................................................... 1
Studiu de caz........................................................................................................... 1
Cum s-a nscut doctrina Monroe............................................................................. 2
Doctrina Monroe - o regul de politic a SUA..........................................................4
Politica expansionist american............................................................................ 5
Doctrina ca document.................................................................................................. 8
Efectele Doctrinei Monroe..................................................................................... 10
Reactia Americii-Latine in anii 1820......................................................................10
The Big Brother ( Fratele cel Mare)........................................................................12
Corolarul lui Roosevelt.......................................................................................... 13
Memorandumul lui Clark....................................................................................... 14
Razboiul Rece........................................................................................................ 15

Doctrina Monroe

Studiu de caz1

Dei la Congresul de la Viena, din anul 1815, care urma s rezolve toate problemele
litigioase ale Europei, au participat majoritatea statelor mari, mijlocii i mici de pe continent,
Actul final a fost semnat numai de reprezentanii a apte puteri. Acest act cuprindea 17
documente, unele ntocmite i semnate nainte, altele - dup ncheierea Congresului.
Regulamentul cu privire la rangurile reprezentanilor diplomatici, semnat n martie 1815, poate fi
caracterizat drept o piatr de hotar n evoluia raporturilor dintre state.
El cuprindea, n cele 67 de articole ale sale, o delimitare exact a diplomailor acreditai
n strintate, chestiuni de reprezentare, de protocol, precum i instituirea clasei agenilor
diplomatici - categorie intermediar ntre minitrii rezideni i nsrcinaii cu afaceri.
Practic, n 1815, n Europa se confruntau dou state: Imperiul arist, monarhie
conservatoare, cu guvernare autocratic, cea mai puternic for terestr, i Marea Britanie,
monarhie constituional, stpna mrilor i oceanelor, posesoare a unei redutabile flote militare
i comerciale. Att Anglia, ct i Rusia cutau s aib, simultan, iniiative att n domeniul
militar, ct i n cel politic.
Diplomaia arist va iniia Sfnta Alian, arul chemnd toate statele - o invitaie cu caracter religios - s adere la Alian, fcnd un apel deosebit puterilor maritime: Spania, rile de
Jos, Frana, S.U.A. Este vorba de un document personal fr precedent n istoria actelor
diplomatice, deoarece accentul se pune ex-clusiv pe naiunile cre-tine.
Americanii au comentat favorabil tratatul, dar au refuzat politicos, ns categoric, motivnd c
principiile lor de politic extern se deosebesc de cele ale Rusiei, ei sprijinind orice micare de
emancipare naional, n spe cea a coloniilor spaniole din America.
1 Contributie personala,punct de plecare de la sursa: http://ziarullumina.ro/paginade-istorie/ascensiunea-statelor-unite-la-rangul-de-putere-mondiala
2

Cum s-a nscut doctrina Monroe

La 8 ani dup isclirea Tratatului de la Viena, ne regsim ntr-o Europ ameninat acut
de un rzboi anglo-francez de care, evident, diplomaia rus era ncntat. Spania s-a regsit n
postura de cal de btaie. Guvernul de la Madrid nu s-a pregtit pentru rezisten, miznd pe
ridicarea maselor, pe sprijinul englez i pe inexpugnabila fortrea Cadiz. Rezultatul a fost acela
c garnizoanele franceze au staionat n Spania pn n 1828; ocupanii au dus n Frana
numeroi prizonieri, captivitatea lor ncetnd abia dup izbucnirea revoluiei din 1830.
Constatnd c Anglia n-a avut curajul s intervin n sprijinul Spaniei, Aliana a ncercat
s extind intervenia dincolo de ocean, din dorina de a opri procesul de emancipare a coloniilor
spaniole, dar SUA s-au opus categoric unei asemenea intervenii.
Astfel a luat natere doctrina Monroe, prin care era reafirmat principiul neinterveniei, ca
rspuns la ameninarea unei intervenii din partea Sfintei Aliane n treburile rilor continetului
american.
Doctrina Monroe, proclamat la 2 decembrie 1823, n mesajul adresat Congresului de James
Monroe, preedintele SUA, a fost cunoscut ulterior sub sintagma America americanilor.
n mesajul su anual, preedintele SUA face referiri la propunerea Rusiei ca, prin
reglementri i negocieri amicale, interesele celor dou naiuni s fie satisfcute pe coasta nordvestic a continentului american. Este vorba de Alaska, aflat n stpnirea Imperiului rus, prin
aceasta guvernul american dorind s demonstreze preul pe care-l pune pe prietenia arului.
Monroe afirma c cele dou Americi (de Nord i de Sud ) ... nu pot fi, de acum nainte,
considerate ca obiect de viitoare colonizare din partea nici unei puteri europene.
Este de datoria noastr, fa de sinceritatea i caracterul amical al relai-ilor existente
ntre Statele Unite i alte puteri, s declarm c am considera primejdioas pentru pacea i
sigurana noastr orice ncercare din partea lor de a-i extinde dominaia asupra oricrei pri
din aceast emisfer.

Se subliniaz c SUA nu au intervenit n rzboaiele europene deoarece considerau c ele

reprezint o problem intern a vechiului continent, dar c Statele Unite vor riposta prompt n
cazul n care drepturile lor sunt nclcate sau serios ameninate.
n mesaj se fac referiri la evenimentele din Spania i Portugalia, la intervenia Sfintei
Aliane n Spania i la faptul c SUA s-au declarat neutre, deoarece ele se ghideaz dup
principiul ... a nu se amesteca n afacerile interne ale nici unei puteri europene, a considera
guvernele de facto ca guverne legitime, a cultiva relaii printr-o politic deschis, ferm i
hotrt, innd seama n orice moment de preteniile juste ale fiecrei puteri, dar netolernd
vexaiuni din partea nici uneia. Dac, fa de Europa, aceasta era optica politicii externe
americane, ... n privina continentelor noastre, circumstanele sunt total i vdit diferite (...).
Este tot att de imposibil ca noi s ne comportm cu indiferen fa de o asemenea intervenie,
n orice form s-ar produce.
Concluziile sunt clare: SUA, simindu-se destul de puternice, se opun categoric oricrei
intervenii pe continentul american. Sesiznd dorina de independen a coloniilor spaniole din
America Central i de Sud, SUA realizeaz c, pentru obiectivele politice ale Washingtonului,
era mult mai convenabil s poat trata cu state independente, dar care nu reprezentau o for
economic sau militar, dect cu posesiuni ale Marii Britanii, ale Rusiei sau ale oricrei alte
puteri europene; totodat, SUA doreau s apar n ochii noilor state independente drept ara prin
a crei intervenie le-a fost garantat obinerea suveranitii naionale, obligndu-le moral i
transformndu-le ntr-un partener docil n viitoarele combinaii ale politicii americane.

Doctrina Monroe - o regul de politic a SUA

n esen, doctrina Monroe coninea trei mari idei: nepermiterea colonizrii continentului
american de ctre statele europene; nepermiterea interveniei statelor europene n afacerile
continentului american; SUA se vor abine de la intervenia n treburile Europei.
Secretarul de stat al SUA, Richard Olney, ntr-o not adresat guvernului englez la 20
iulie 1895, spunea c ... n virtutea doctrinei Monroe, Statele Unite au un fel de protectorat
asupra continentului american i, fiind suverane n problemele care le privesc, pot s-i impun
voina, aici ea avnd for de lege.

Senatorul Knox, fost secretar de stat al preedintelui Taft, spunea, n august 1919: Doctrina
Monroe nu este un angajament internaional sau o nelegere internaional. Ea este o regul de
politic a Statelor Unite, de care noi ne servim n msura n care avem nevoie. Ea nu este supus
altor reguli dect necesitilor noastre, voinei noastre i forei armatelor noastre.
Doctrina Monroe a fost folosit de nenumrate ori pentru justificarea inter-veniilor
americane n Cuba, Nicaragua, Mexic, Guatemala, Haiti etc.
La conferina de pace de la Paris din 1919, n urma insistenelor preedintelui Wilson,
doctrina Monroe a fost introdus n articolul 21 al pactului Ligii Naiunilor, care prevedea c:
obligaiile internaionale, cum sunt tratatele de arbitraj i acordurile limitate la cadrul unor
anumite regiuni, ca doctina Monroe, care asigur meninerea pcii, nu sunt considerate
incompatibile cu vreuna dintre prevederile prezen-tului pact.
La cea de-a cincea Conferin panamerican de la Santiago de Chile din 1923, reprezentanii
unor ri latino-americane au ridicat problema caracterului, a nsemntii i interpretrii
doctrinei Monroe. Reprezentantul SUA la aceast conferin a declarat c doctrina nu implic
discuii i c ea este o chestiune unilateral a politicii naionale a SUA.

Politica expansionist american

Principiul neinterveniei, n forma sa general, a fost consacrat n articolele 2 i 7 ale
Cartei Naiunilor Unite. Din acestea rezult c statele, Organizaia Naiunilor Unite nsi,
organele sale i alte organizaii sunt obligate ca, n activitatea lor, s se abin de la orice
intervenie n afacerile care intr n competena intern a unui stat, fie el membru sau nemembru
al organizaiei.
Noua politic extern american a fost inaugurat n 1898, printr-un rzboi cu Spania. Ca
urmare a acestuia, SUA i-au impus protectoratul asupra Cubei (pe care au ocupat-o) i au anexat
Puerto Rico. Aciunea n Antile era n chiar litera doctrinei Monroe. Prin acelai rzboi ns,
Statele Unite au anexat Filipinele, punct de plecare al expansiunii n Pacificul de Vest. Rzboiul
hispano-american din 1898 este primul rzboi imperialist pentru mprirea posesiunilor
coloniale la sfritul secolului al XIX-lea, deoarece, lumea fiind deja mprit, puteau avea loc

numai rempriri ale ei, adic trecerea de la un stpn la altul i nu trecerea de la situaia de
teritorii fr stpni la cea de teritorii cu stpni.
Politica expansionist american i-a gsit teoreticienii cei mai avizai n cei trei
preedini de la nceputul secolului: Th. Roosevelt, G. Taft i W. Wilson. Primul sublinia c,
datorit interdependenei crescnde a relaiilor internaionale, Marile Puteri au dreptul de a
exercita o poliie internaional n zona lor de influen, Statele Unite avndu-l n emisfera
occidental. Era politica btei (big stick) aplicat prin interveniile uneori brutale n Columbia,
Venezuela, Antile, ceea ce nu l-a mpiedicat pe Th. Roosevelt s primeasc Premiul Nobel pentru
Pace (1906). Taft a inaugurat o nou politic, diplomaia dolarului, n conformitate cu care
aciunea diplomatico-militar urmeaz capitalurile, cum s-a ntmplat n Nicaragua (1912) sau n
China. n sfrit, Wilson a reluat tradiia misiunii civilizatoare, moralitatea, i nu oportunitatea,
trebuind s conduc.
Big stick, diplomaia dolarului i moralismul civilizator sunt trei manifestri diferite ale
aceleiai schimbri: ascensiunea Statelor Unite la rangul de putere mondial. Era o ncununare a
ntregii evoluii anterioare a Statelor Unite, fiind ndreptat ctre viitor.
Nicolae Iorga a avut o intuiie deosebit cnd considera c epoca contemporan ncepe cu
rzboiul de independen american. Participarea la Primul Rzboi Mondial, desfurat departe de
hotarele SUA, nu a modificat liniile eseniale ale dezvoltrii sale ulterioare.
Politica big stick
Din ce n ce mai mult, interdependena crescnd i complexitatea relaiilor internaionale,
politice i economice impun tuturor naiunilor civilizate i organizate s exercite propria lor
poliie n toat lumea (...).
Incidente cronice, incapacitatea (unor guverne) pot, n America, ca i oriunde, cere intervenia
unei naiuni civilizate i, n emisfera occcidental, adeziunea Statelor Unite la doctrina Monroe
le poate fora s exercite aciuni de poliie internaional n cazuri evidente de astfel de
incidente sau incapaciti.
Diplomaia dolarului
6

Dac este adevrat c politica noastr extern nu trebuie s se ndeprteze (...) de drumul
drept al justiiei, aceasta nu exclude nicicum o intervenie activ pentru a asigura mrfurilor i
capitalurilor noastre faciliti pentru investiii profitabile, surse de beneficii pentru ambele
pri.
Moralismul civilizator
Nu ne vom ndeprta niciodat de principiul conform cruia moralitatea, i nu oportunitatea,
trebuie s ne conduc i nu vom accepta niciodat inechitatea sub pretext c este mai comod s-o
faci.
Doctrina

Monroe este una din doctrinele Statelor Unite

intocmita la data de 2

decembrie 1823 de catre presedintele Statelor Unite, James Monroe, si urmarea ca puterile
europene sa nu mai colonizeze si sa nu mai intervina in afacerile interne ale Americii. Ea a fost
emisa intr-un moment cand aproape toate coloniile din America Latina ale Spaniei si Portugaliei
au obtinut independenta fata de Imperiul spaniol (cu exceptia statelor Peru si Bolivia, care au
devenit independente in 1825, precum si Cuba si Puerto Rico).
Presedintele James Monroe a stabilit aceasta doctrina in timpul celei de-a saptea
ceremonii anuale a Congresului Uniunii. A devenit un moment definitoriu in politica externa a
SUA, precum si una dintre cele mai longevive dogme, si va fi invocata de catre

multi

presedinti de stat ai Americii, precum Theodore Roosevelt, John F. Kennedy, Ronald Reagen si
altii. Intentia si impactul Doctrinei Monroe a persistat cu variatii minore timp de doua secole.
Obictivul sau principal a fost de a elibera noile colonii independente din America Latina
de sub controlul European, care ar transforma Lumea Noua un camp de batalie pentru cea
Veche. Doctrina invoca faptul ca Lumea Noua si Lumea Veche trebuie sa ramana sfere diferite
de influenta, pentru ca au fost compuse din natiuni complet separate si independente. Imediat ce
revolutionarele razboaie napoleoniene(1802-1815) s-au incheiat, Prusia, Rusia si Austria au

Totalitatea principiilor unui sistem politic, tiinific, religios etc

America

teritoriul geografic al globului terestru care era cunoscut nainte de a descoperi Cristofer Columb
Lumea Noua(America)
7

format Sfanta Alianta pentru a apara monarhismul. In particular, Sfanta Alianta a autorizat
incursiuni militare pentru a restabili regula Bourbon asupra Spaniei si coloniilor sale, care au
instituit independenta lor. Permitand Spaniei sa-si restabileasca controlul asupra fostelor sale
colonii ar fi taiat schimburile comerciale profitabile ale Marii Britanii cu regiunea. Din acest
motiv,
Ministrul de Externe George Canning al Marii Britanii a propus Statelor Unite o politica
de separare a noii lumi de cea veche. Cu toate acestea, urmatoarea provocare a venit din partea
proclamatiei rusesti Ukase din 1821, ce privea afirmarea drepturilor si interzicerea navelor nonrusesti sa se apropie de coasta. In anul 1819, dupa un razboi cu Florida spaniola, guvernul
spaniol a vandut in cele din urma acest teritoriu Statelor Unite pentru suma de cinci milioane de
dolari.

Astfel Spania s-a retras pentru totdeauna din continetul nord-american, numai ca

tulburarile din Europa aveau sa ameninte din nou America. Suveranii din Lumea Veche doreau
sa mentina principiul monarhiei si sa intervina cu forte unite in orice tara care ar da semne de
revolta impotriva acestor institutii existente.
Franta Bourbonilor ardea de dorinta de a-si recupera caracterul respectabil in noua
Europa, trimitand astfel o armata dincolo de Pirinei pentru a restaura monarhia spaniola. De
asemenea Rusia avea pretentii asupra coastei de vest a Americii de Nord . Astfel, la Washington
au ajuns zvonuri potrivit carora puterile reactionare din Europa, care sprijineau restaurarea
Bourbonilor in Spania, ar putea sa initieze actiuni similare in Lumea Noua, pentru a restaura si
aici suveranitatea Bourbonilor.
In oprirea extinderii acestui principiu in Lumea noua, guvernul britanic s-a alaturat
Statelor Unite. Intre timp, presedintele Monroe a trimis Congresului un mesaj prin care proclama
principiile cunoscute mai apoi sub denumirea de Doctrina Monroe.

Casa de Bourbon a fost o important cas regal european i actuala cas regal n Spania i n
Ducatul Luxemburg. Primii regi Bourbon au condus Navara i Frana n secolul al XVI-lea.

Doctrina ca document

Documentul complet al Doctrinei Monroe este lung si formulat in limbaj diplomatic, dar
esenta acestuia este exprimata in doua pasaje cheie. Primul curpinde declaratia introductiva:
Ocazia a fost considerata adecvata pentru afirmarea, ca un principiu in care drepturile si
interesele Statelor Unite sunt implicate, ca contientele americane, cu conditia libera si
independenta pe care si-au asumat-o si o mentin, sa nu fie luate in considerare, de acum inainte,
ca subiecti de colonizare de catre nici o putere europeana.2
Al doilea pasaj cheie, o declaratie mai complete a doctrinei, este adresata puterilor aliate
ale Europei (Sfanta Alianta):
Suntem datori, prin urmare, relatiilor amicale existente intre Statele Unite si aceste puteri, sa
declaram ca vom considera, orice tentativa venita din partea lor de a-si extinde sistemul pe orice
portiune din aceasta emisfera geografica, ca fiind periculoasa pentru pacea si siguranta noastra.
Nu am interferat cu coloniile existente sau dependentele oricarei puteri europene, si nici nu vom
interfera. Dar, cu Guvernele care si-au declarat independenta si si-au mentinut-o, si a caror
independenta o avem, bazata pe o mare consideratie si doar pe principii, am recunoscut, nu am
putea vedea nici un fel de interpunere in scopul oprimarii lor, sau controland in orice alta
maniera destinul lor, de catre orice putere europeana in orice alta sursa de lumina decat ca
manifestare a unei dispozitii neprietenoase fata de SUA.3

Mesajul - prezentat sub forma unei Declaraii de principii - coninea, n esen,

urmtoarele teze de baz:

2 James Monroe, The Monroe Doctrine

(http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm) accesat la data de 2 noiembrie,
2011
3 James Monroe, The Monroe Doctrine
(http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm) accesat la data de 2 noiembrie,
2011
9

- continentele americane nu pot fi supuse colonizrii din partea vreunei puteri europene; orice
amestec n treburile interne ale statelor din aceast regiune este considerat ca o manifestare a
unei atitudini neamicale fa de Statele Unite;
- Statele Unite nu au intervenit i nu vor interveni n rzboaiele dintre rile europene i n
problemele acestor ri;
- Statele Unite nu vor permite puterilor europene aliate s extind sistemul lor politic n vreo
parte a Americii i s ncerce s intervin mpotriva independenei republicilor sud-americane.

Afirmnd principiul neamestecului n treburile interne, n opoziie cu principiile

intervenioniste ale Sfintei Aliane, doctrina Monroe a avut, pentru perioada istoric n care a fost
formulat, un caracter progresist. Scopul su real, ns, a ieit la iveal ulterior n relaiile dintre
Statele Unite i statele latino-americane. Coninutul su complex i contradictoriu a permis ca, n
virtutea ei, Statele Unite s-i aroge hegemonia asupra ntregului continent american.

La scurt timp dup proclamarea ei, doctrina Monroe a fost folosit pentru justificarea
interveniei Statelor Unite, n treburile interne ale statelor din America Latin. Doctrina Monroe
ns nu s-a bucurat i nici nu se va bucura de o acceptare internaional ntruct, datorit modului
n care a fost folosit, contravine principiilor fundamentale ale dreptului internaional.4

Efectele Doctrinei Monroe

Doctrina Monroe a fost vazuta ca un precursor al relatiilor speciale dintre Marea Britanie
si Statele Unite. Similar cu propunerea facuta Statelor Unite de catre Regatul Marii Britanii Ligii
Natiunilor aproximativ 100 de ani mai tarziu, propunerea lui Canning a introdus
4 http://www.crispedia.ro/Doctrina_Monroe
10

ideile

defectuoase in procesul decizional al Americii in asa maniera incat ele in mod imperceptibil
pareau a apartine Washingtonului.

Reactia Americii-Latine in anii 1820

Reactia in America Latina cu privire la Doctrina Monroe a fost in mod incontestabil una
optimista. John Crow, autorul cartii The Epic of Latin America, afirma ca, Simon Bolivar
insusi, aflat inca in mijlocul ultimei sale campanii impotriva spaniolilor, Santander in Columbia,
Rivadavia in Argentina, Victoria in Mexic lideri ai miscarii de emancipare de pretutindeni- au
primit doctrina cu cea mai sincera recunostinta. Crow sustine ca liderii din America Latina erau
realisti. Ei stiau ca presedintele Statelor Unite detinea foarte putina putere in cel moment,mai
ales neavand sprijinul fortelor britanice.
In plus, ei credeau ca doctrina Monroe era lipsita de putere deoarece a fost singura
impotriva Sfintei Aliante. In timp ce ei apreciau si laudau suportul din partea de nord, ei stiau ca
viitorul lor de independenta se afla in mainile Marii Britanii si in flota lor marina. In 1826,
Bolivar a indemnat in timpul Congresului sau din Panama, sa gazduiasca prima intalnire panAmerica. In ochii lui Bolivar si ai oamenilor lui, doctrina Monroe urma sa devina nimic mai
mult decat un instrument de politica nationala. Potrivit lui Crow, Nu a fost menita sa fie, si nu a
fost niciodata destinata sa fie o carta pentru actiuni comune emisferice.
In prima jumatate a secolului al nouasprezecelea, Marea Britanie s-a preocupat cu
exercitarea puterii sale in ceea ce priveste restul lumii, care a condus-o la sustinerea doctrinei
Monroe. La acea vreme, America de Sud constituia o piata mult mai larga pentru marfurile Marii
Britanii decat Statele Unite.
Crow sustine ca Marea Britanie a fost cea care , in cele din urma a protejat suveranitatea
natiunilor independente din America Latina, si nu Doctrina Monroe.
In 1936 guvernul Statelor Unite s-a opus aliantei Marii Britanii cu nou creata Republica Texas pe
principiul doctrinei Monroe. Pe 2 decembrie 1845, presedintele SUA, James Polk a anuntat in
timpul Congresului, ca principiul doctrinei ar trebui sa se aplice cu strictete si ca Statele Unite ar
trebui sa se extinda agresiv in vest, actiune cunoscuta sub numele de Manifet Destiny
( Destinul Evident).

11

In 1842, presedintele SUA, John Tyler a aplicat Doctrina Monroe in Hawaii, si a anuntat
Marea Britanie sa nu intervina, urmand procesul de anexare al statului Hawaii la Statele Unite.
In 1852, unii politicieni au folosit principiul Doctrinei Monroe pentru a forta inlaturarea
spaniolilor din Cuba.
In 1898, in urma razboiului spaniol-american, Spania a cedat Statelor Unite, pentru suma de 20
de milioane de dolari, Puerto Rico, Filipine, Guam si Cuba (pana au obtinut independenta in
1902). Urmatorul presedinte, si mai apoi secretar de stat, John Quincy Adams, a vazut doctrina
ca o proclamatie a SUA catre colonialism, dar care a fost ulterior reinterpretata si aplicata intr-o
varietate de instante.
Presedintele Theodore Roosevelt a obtinut dreptul de a interveni pentru a stabiliza afacerile
economice ale micilor natiuni din Caraibe si America Centrala, in cazul in care acestea nu erau
capabile sa-si plateasca datoriile internationale.
In 1862, fortele franceza, aflate sub conducerea lui Napoleon al treilea au invadat si
cucerit Mexicul, oferindu-l imparatului austriac Maximilian. Americanii au proclamat acest lucru
ca fiind o violare a doctrinei Monroe, dar nu au putut sa intervina din cauza Razboiului Civil
American. Acest lucru a marcat pentru prima data Doctrina Monroe ca fiind mentionata pe scara
larga ca o doctrina.
Dupa incheierea Razboiului Civil, SUA si-a adus trupele pana la Rio Grande, in speranta
ca presiunile asupra guvernului francez vor pune capat ocupatiei sale. Nationalistii mexicani l-au
capturat in cele din urma pe imparat, si l-au executat, reafirmand astfel independenta Mexicului.
In 1870, presedintele Ulysses S. Grant si secretarul sau de stat, Hamilton Fish, au incercat
sa inlocuiasca influenta europeana din America Latina cu cea americana. O parte din eforturile
lor implica extinderea doctrinei, afirmand ca de acum inainte nici un teritoriu de pe acest
continent (America Centrala si de Sud) nu va mai fi privit ca un transfer la puterea europeana.
In 1895 a izbucnit criza din Venezuela, unul din episoadele cele mai insemnate din istoria
relatiilor anglo-americane.
Venezuela a incercat sa implice Statele Unite intr-o disputa teritoriala cu Marea Britanie
din Guayana Esequiba, si a angajat fostul ambasador american William L. Scruggs pentru a
arata ca, comportamentul britanic a incalcat Doctrina Monroe.

12

Presedintele Grover Cleveland, prin secretarul sau de stat Richard Olney, a pus in aplicare o
actiune impotriva Marii Britanii, in cazul in care aceasta nu reuseste sa arbitreze disputa cu
Venezuela.
In ziua de 20 iulie 1895, Olney a declarat Marii Britanii ca Statele Unite sunt, practic,
suverane pe acest continet, avand ca decret legea cu privire la subiectele care se limiteaza
interpunerii sale. SUA au obiectat propunerea britanica de a se reuni in cadrul unei sedinte cu
scopul de a clarifica domeniul de aplicare al Doctrinei Monroe. Istoricul George Herning a scris
ca prin esecul de a urmarii problema mai departe , britanicii in mod tacit au permis sa se
raspandeasca definitita americana a doctrinei Monroe si hegemonia ei in emisfera.
Doctrina Drago a fost anuntata pe 29 decembrie 1902 de catre ministrul de externe al
Argentinei, Luis Maria Drago. Drago a stabilit politica ca nici o putere europeana sa foloseasca
forta impotriva unei natiuni americane pentru a colecta datoriile. Presedintele Theodore
Roosevelt a respins aceasta ca o prelungire a doctrinei, spunand ca noi nu garantam nici un stat
impotriva pedepsei in cazul in care se abat singuri.

The Big Brother ( Fratele cel Mare)

Politica Big Brother a fost o prelungire a Doctrinei Monroe formulata de catre James G.
Blaine, in 1880, cu scopul de a aduna toate natiunile latino-americane sub conducerea Statelor
Unite, si sa le deschida pietele comerciantilor din SUA. Ca parte a politicii, Blaine a aranjat si a
condus Prima Conferinta Internationala a statelor americane in 1889.

Corolarul lui Roosevelt

Cum Statele Unite au inceput sa fie o putere mondiala, Doctrina Monroe a definit sfera de
control pe care putini au indraznit sa o conteste. Inainte de a deveni presedinte, Theodore
Roosevelt, a proclamat ratiunea Doctrinei Monroe in sprijinirea interventiei coloniei spaniole

Concluzie care deriv nemijlocit dintr-o teorem

13

din Cuba, in 1898. Dupa ce a devenit presedinte, si dupa criza din Venezuela (1902-1903),
Roosevelt a adaugat Corolarul Roosevelt la Doctrina Monroe in 1904.
Acest corolar permitea Statelor Unite sa intervina in America Latina in cazuri de
infractiuni flagrante comise de o natiune latino-americana. Corolarul Roosevelt a invocat
Doctrina Monroe sa intervina militar in America Latina pentru a pune stop raspandirii puterilor
europene. Corolarul Roosevelt a fost cea mai importanta rectificare a doctrinei originale, si a fost
contrara multor critici, care au argumentat ca Doctrina Monroe a fost menita initial sa opreasca
influenta europeana in America. Aceasta rectificare a fost conceputa pentru a impiedica violarea
doctrinei de catre puterile europene, care ar putea sustine ca aceste natiuni independente erau
dezordonate si prost conduse.
Cu toate acestea, criticii, au afirmat ca Corolarul sustinea pur si simplu dominatia
Statelor Unite in acea zona, numind SUA politistul emisferic5.

Memorandumul lui Clark

A fost lansat in 1928, concluzionand ca Statele Unite nu trebuie sa invoce Doctrina

Monroe ca o aparare a interventiilor sale in America Latina. In acest memorandum se sustinea ca
Statele Unite au avut un drept de la sine inteles de auto-aparare, si ca acest lucru era tot ce conta
pentru a justifica anumite actiuni. Aceasta politica a fost cunoscuta publicului in 1930.
In 1954, secretarul de stat John Foster Dulles a invocat Doctrina Monroe in cadrul celei de-a
zecea Conferinte Pan-America, denuntand interventia comunismului sovietic in Guatemala.

5 http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3406400597.html , consultat la data de 20 decembrie 2011

14

Acest lucru a fost folosit pentru a justifica Operatiunea PBSUCCESS. Presedintele John F.
Kennedy anunta in cadrul conferintei de presa din 29 august 1962 urmatoarele:

Doctrina Monroe inseamna ceea ce a insemnat inca de cand presedintele Monroe si

John Quincy Adams au enuntat-o, si ca aceasta este cea care ne-ar opune extinderii puterilor
straine in emisfera vestiva, si de aceea ne opunem si intamplarilor din Cuba de astazi. Acesta
este motivul pentru care am intrerupt comertul nostru, precum si motivul pentru care am lucrat
in OSA (Organizatia Statelor Americane), si am incercat sa izolam amenintarea comunista din
Cuba. De aceea vom continua sa acordam o atentie si o afacere buna efortului nostru.6

Razboiul Rece
In timpul Razboiului Rece, Doctrina Monroe a fost aplicata in America Latina de catre
parintii politicii externe ai Americii.
Cand Revolutia Cubaneza a stabilit un guvern socialist cu legaturi in Uniunea Sovietica, dupa
incercarea de a stabili relatii fructuoase cu SUA, s-a sustinut ca spiritul doctrinei trebuie din nou
invocat, de data aceasta pentru a preveni raspandirea comunismului sovietic in America Latina.
Astfel, in timpul Razboiului Rece, Statele Unite au oferit informatii si ajutor militar latinilor, si
guvernelor din America de Sud, care pareau sa fie amenintati de subminarea comunista.
Aceasta, la randul sau, a dus la unele controverse interne in SUA, in special printre membrii de
stanga, care sustineau ca amenintarea comunista si influenta sovietica in America Latina a fost
mult exagerata. Dezbaterea asupra acestui nou spirit al doctrinei, a ajuns la un cap in 1980, ca
6 http://www.jfklibrary.org/Research/Ready-Reference/Press-Conferences/News-Conference-42.aspx , consultat la
data de 21 decembrie 2011

15

parte a opunerii afacerilor din Iran. Printre altele, a fost dezvaluit faptul ca Agentia Centrala de
Informatii a SUA a fost antrenata pe ascuns contra soldatilor de gherila din Honduras, in
incercarea de a destabiliza si rasturna guvernul revolutionar Sandinist din Nicaragua, impreuna
cu presedintele acestuia Daniel Ortega.
Directorul CIA Robert Gates, a aparat cu tarie aceasta operatiune, argumentand ca
evitarea interventiei americane in Nicaragua ar insemna abandonarea Doctrinei Monroe. Criticii
Doctrinei Monroe, precum Noam Chomsky, argumenteaza ca, in practica, Doctrina Monroe a
functionat ca o declaratie de hegemonie si ca un drept de interventie unilaterala pentru Americi.

16

Bibliografie:

*Winston Churchill, Istoria Americii , traducere Anca Ionescu, Editura Orizonturi, pp. 168

*Geiss Imanuel, Istoria Lumii-din preistorie pana in anul 2000, traducere de Aurelian Cojocea,
Editira All Educational 2002, pp. 407

*Monroe James, The Monroe Doctrine

http://usinfo.org/PUBS/LivingDoc_e/monroe.htm , accesat la data de 20 mai 2015

* Encyclopedia.com, topic: Monroe Doctrine

http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3406400597.html , consultat la data de 20 mai 2015

*John F. Kennedy, Presidential Library and Museum : News Conference 42 (29 august 1962)
http://www.jfklibrary.org/Research/Ready-Reference/Press-Conferences/News-Conference42.aspx , consultat la data de 21 decembrie 2011

17