Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procesul de constructie.
De cele mai multe ori acestea sunt o continuare a unor institutii mai vechi (ONU-
continuarea Ligii Natiunilor; NATO- apare dupa interventia americana).
Mark Schuman spune ca in ceea ce priveste aparitia institutiilor si organizatiilor, ca
“impulsul necesar pentru crearea unei institutii internationale consta in elaborarea, recunoasterea
si numirea unei probleme de fond” (razboi, pace, criza economica), la care nici o institutie
existenta pana atunci nu ofera un repertoriu satisfacator de raspunsuri.
Stabilitatea si inertia sunt stari normale ale institutiilor si organizatiilor internationale.
Actorii organizationali sunt in functie de ceea ce inseamna aceste institutii: state, corporatii
transnationale sau organizatii nonguvernamentale
Criterii de clasificare:
Ideea ONU ca institutie care sa guverneze la nivel global a fost decisa de catre americani la
Conferinta de la Teheran din 1943 (intre SUA, URSS si Marea Britanie). Rosevelt a cerut celor
doi aliati sa accepte infiintarea unei organizatii internationale care sa cuprinda intreaga
comunitate a statelor independente, au acceptat, s-a ajuns la un acord si la 25 aprilie 1945, la San
Francisco s-a deschis Conferinta de Constituire a ONU.
Criteriul de participare, de admitere au fost ca Germania si statele aliate ei nu puteau sa
faca parte (state ca Romania, Bulgaria, Ungaria, Finlanda), un al doilea criteriu era ca cei care
vroiau sa adere erau obligati sa semneze textul declaratiei Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942,
ca text de preaderare.
La San Francisco, membrii fondatori ai ONU au stabilit documentul fundamental, “Carta
ONU”, deasemenea, s-a privit si aspectul dreptului international si s-a negociat si semnat statutul
Tribunalului International, o institutie la care insa se judeca relatiile dintre state si nu aspecte
civile.
“Carta ONU” are 19 capitole majore care privesc o multitudine de aspecte (scopurile si
principalele organizatii dar si structura si modul de functionare).
Scopurile si principiile ONU sunt desemnate in articolele 1 si 2 si ele privesc lucruri
precum mentinerea pacii si a securitatii internationale prin privirea la amenintari la adresa pacii
si a securitatii internationale prin cale pasnica. Statele semnatare isi impun respectarea
principiului de egalitate in drepturi a popoarelor si statelor, respectarea drepturilor omului,
rezolvarea diferendelor exclusiv pe cale pasnica, eliminarea razboiului.
In 1945, Carta ONU insista pentru eliminarea razboiului, deasemenea membrii ONU se vor
abtine nu numai de la actiuni de forta dar si de la amenintarea cu forta impotriva intergritatii
teritoriale si a independentei politice a oricarui stat si un alt principiu foarte important e ca ONU
nu va interveni in politica interna a nici unui stat.
Structura ONU
Carta ONU stabileste trei institutii importante de conducere, cea mai mare e “Adunarea
Generala a ONU”, “Consiliul de Securitate” si “Secretariatul General al ONU” (fiind cea mai
importanta).
Adunarea Generala
Adunarea Generala este alcatuita din totalitatea membrilor organizatiei. Adunarea Generala
a ONU dezbate orice initiativa pe care un stat membru le aduce, face recomandari membrilor
ONU sau Consiliului de Securitate. Primeste si examineaza raporturile anuale si speciale ale
Consiliului de Securitate. Se intruneste in sesiuni anuale ordinare (luna septembrie) dar in cazuri
de urgenta se intruneste in sesiuni extraordinare.
Hotararile adunarii generale se iau cu o majoritate de 2/3 din membrii prezenti si votanti.
Atributii ale acesteia mai sunt si alegerea de noi membrii si alegerea membrilor
nepermanenti ai Consiliului de Securitate, mandat de 2 ani.
Din punct de vedere organizational, face recomandari dar nu decide, doar dezbate si
recomanda Consiliului de Securitate.
Consiliul de Securitate
Consiliul de Securitate este compus din 15 membrii ONU, dintre care 5 membrii
permanenti si 10 membrii nepermanenti, alesi la 2 ani; membrii permanenti sunt Republica
Populara Chineza, Franta, Marea Britanie, Sua si Federatia Rusa.
Consiliul de Securitate ONU din punct de vedere al componentei istorice a cunoscut
imortante modificari: din 1945, pana in 1971, membru permanent a fost Republica China pentru
ca comunitatea internationala a refuzat sa recunoasca Republica Populara Chineza ca subiect de
drept international, abia recunoasterea SUA a Republicii Populare Chineza este menbru
permanent. Alta schimbare in 1992, ca urmare a destramarii URSS locul in Consiliul de
Securitate ca membru permanent a fost Federatia Rusa.
Atributiile Consiliului de Securitate: supune spre organizare raporturi anuale ale sitatiei in
lume; poate ancheta orice diferend care ar putea conduce la un conflict militar; poate decide ce
masuri trebuiesc luate pentru a se da urmare rezolutiilor sale, aceste masuri pot cuprinde:
intreruperea totala sau partiala a relatiilor economice si a comunicatiilor de orice fel cu statele
care agreseaza (prevederea articolului 41 din “Carta ONU”, Irakul ocupa Kuveit si decide ca nici
un stat sa nu aibe legatura economica cu Irak); poate decide actiuni militare menite sa
restabileasca pacea si securitatea internationala ca “Status”.
Ex: 135 de trupe comunste din N ataca Coreea de S, ONU intervine militar desi nu are
trupe militare si, Rusia boicota prin neparticipare, astfel in anii ’50-’53 actiunile se desfasoara cu
ajutorul ONU.
Membrii permanenti ai Consiliului de Securitate au drept de veto, opozitia unuia dintre ei
inseamna anularea deciziei, membrii nepermanenti pot vota oricum, din cauza acestui drept de
veto, unele conflicte nu se pot rezolva.
Membrii nepermanenti sunt alesi dupa regiunea geografica. Exista o opozitie la nivel
international fata de aceasta institutie din partea stateloe emergente ce, cer sa devina membre
permanente ale consiliului (ex: Germania, Japonia, India, Indonezia, Brazilia si Africa de S).
Structura este ca urmare o situatie geo-politica din perioada anului 1945, forte ce sunt pe
cale de coborare, de asemenea, exista o pozitie din ce in ce mai categorica, comunitatea
internationala solicita o anumita moralizare a acestei institutii si cere respingerea Republicii
Populare Chineze, pentru problemele de nerespectare a drepturilor omului si ocuparea statului
independent.
Limbile oficiale utilizate in institutia ONU sunt engleza, franceza, spaniola, rusa, araba si
chineza.
Nu sunt finantate de catre ONUdar de catre guvernelecare trimit aceste trupe. Au interese
politice si de influenta. Misiunile ONU de mentinere a pacii au fost prezentate in Africa si Asia,
una a fost Zair, Kongo belgian. Discursul ONU si denumirile se schimba in functie de zona la
Zair se numeste ONUC.
Au fost si alte misiuni, o alta foarte importanta este UNAVEM, misiune de mentinere a
pacii din Angola in perioada 1988-1992, UNAVEM este importanta pentru ca pentru prima data
in istoria acestor misiuni Romania participa cu soldati.
Singura forta de mentinere a pacii ONU s-a aflat in Cipru, colonie britanica pana in 1960,
important punct strategic care controla Mediterana si Canalul Suez. Dupa obtinerea
independentei a izbucnit un conflict intern mai intai politic si apoi militar intre greci si turci,
populatia greaca dorea unificarea Ciprului cu Grecia, polulatia turca dorea independenta
Ciprului. Grecii au proclamat Republica Cipru iar turcii Republica Turca Cipru iar capitala este
impartita in doua fiind separata de un zid. ONU trimite o miscare care incearca sa opreasca
conflictul si sa determine cele doua guverne sa ajunga la reconciliere si sa se uneasca. In 2004
Ciprul grecesc a intrat in ONU celalalt nu.
O alta miscare a fost in Asia UNTAC, misiune in Cambodgia in perioada 1992-2000. in
1975 a inceput un razboi civil intre KHMERI rosii (fortele comuniste, sprijinite de China) si
puterea regalista. Politica de exterminare a populatiei, masuri de a elibera toata populatia
oraselor, lichidati sau dusi la plantatii.
In 1979 s-a pierdut conducerea dar razboiul a continuat. Misiunea cea mai lunga este cea
din Liban, care a inceput in 1975 si continua inca si pana azi.
Din 1945 pana in 2009, adunarea generala a votat continuu admiterea de noi membrii. Desi
este prevazuta in Carta, nici un stat membru nu a fost exclus ci doar Africa de S a fost suspendata
in anii 1970-1980 cand din cauza regimului apartheid(regim politic si etnic rasial in care
populatia alba nu a permis populatiei negre sa participe la decizii) pana in 1990 cand s-a
proclamat independenta Namibiei, ONU a reprimit Africa de S in randurile sale.
Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa este rezultatul destinderii dintre SUA
si URSS in anii ’70 ai secolului XX si au decis ca in locul conflictelor sa se negocieze.
Necesitatea legitimarii regimurilor comuniste europene dupa al Doilea Razboi Mondial,
regimul comunist avea probleme in ceea ce reprezinta recunoasterea internationala (nu au fost
primite in organizatii si nu aveau relatii cu alte state europene).
Legitimarea frontierelor postbelice, principiu ce sta la baza sistemului de relatii
international.tendinta dea se legitima a URSS prin tratate, au fost luate teritorii si s-au pierdut sau
castigat teritorii, sunt state ce si-au pierdut independenta precum Lituania, Letonia si Estonia,
frontierele nu erau recunoscute decat cele din tratatele pana la cele din 47.
Pasii constituirii:
Initiativa a apartinut guvernului Finlandei (stat cu economie bogata), care dupa al doiel
razboi mondial a fost obligata sa aibe o relatie de neutralitate si prietenie cu URSS , i s-a interzis
sa participe la blocuri militare sau economice din care URSS nu putea face parte.
URSS capata dreptul prin tratatul de pace de a controla politica externa si interna scapand
de instaurarea regimului comunist. Presedintele Finlandei a acceptat sa fie ofiteri KGB si sa
raporteze la Moscova toate informatiile interne si externe ale Finlandei. Dorea sa se desparta de
acest factor sovietic si dorea sa-si indeplineasca dorinta de statalitate.
Stia ca statele europene nu vor reusi sa si realizeze si atunci a gandit aceasta organizatie
alaturi de doua state SUA si Canada, cele doua componente NATO astfel Finlanda a reusit sa
creeze o balanta de forte.
Etapele constituirii:
Prima etapa, la sfarsitul anilor ’70 guvernul finlandei a adresat un memoriu catre toate
guvernele statelor europene, Canadei si SUA prin care le propunea organizarea unei reuniuni la
nivel inalt (la care participa sefii de state sau guverne), la putina vreme a existat un consens.
Cea de-a doua etapa, la Dipoli, statele europene si Canada si SUA au trimis ambasador
acreditat la Helsinky pentru a stabili o agenda a urmatoarelor discutii(noiembrie ’72- iunie ‘73).
Cea de-a treia etapa, in iulie 1973 la nivel de ministrii de externe la Helsinky pentru a lua
act de aceasta agenda, s-a acceptat agenda si au trecut mai devreme.
Ultima etapa, Conferinta la nivel inalt de la Helsinky intre 27 iuliesi 1 august 1975 care a
adoptat actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in europa, care sta la baza
intregului sistem de relatii internationale.
Pentru prima oara cand s-a organizat o astfel de reuniune, alaturi de acest act s-a semnat un
set de zece principii fundamentale care urmau sa stea la baza sistemului de relatii internationale
in europa (asanumitul Decalog de la Helsinky) si reprezinta un act adiacent:
-egalitate suverana
-nerecurgerea la forta si la amenintari cu forta
-inviolabilitatea frontierelor
-integritatea teritoriilor
-reglementare pasnica a diferendelor
-neamestecul in problemele interne
-respectarea dreptului omului
-egalitate in drepturi a populatiei si drepturile popoarelor de a dispune de ele insele
-cooperarea intre state
-indeplinirea cu buna credinta a obligatiei pe plan intern
Cele zece puncte s-au transformat in cele 10 capitole ale actului final. Actul final de la
Helsinky semnat la 1 august decide sa institutionalizeze conferinta pentru Securitate si Cooperare
in Europa.
Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa nu a mai putut sa functioneze pana la
prabusirea regimului comunist din cauza divergentelor profunde dintre URSS si aliatii ei si a
statelor democratice europene, practic in anii 1975-1990 nici unul din cele zece principii nu a
fost pus in practica.
Abia in 1990 dupa prabusirea regimului comunist european si in conditia slabiciunii
evidente a URSS, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in europa a redevenit o institutie
credibila si o initiatoare de proiecte politice si diplomatice.
Carta de la Paris pentru o noua europa, noiembrie 1990 Paris, stabileste:
- se reafirma angajamentua a celor 34 de state participante a OSCE de a respecta strict cele
10 principii
-a convenit asupra crearii unor institutii permanente a OSCE, Secretariatul, Consiliul OSCE
format din totalitatea ministrilor de externe, Adunarea Parlamentara care reuneste membrii
politici ai statelor membre, este condusa pe un mandat de 1 an de catre o personalitate; Biroul
pentru prevenirea conflictelor cu sediul la Viena si biroul pentru institutii democratice si
drepturile omului cu sediul la Varsovia.
Din punct de vedere geopolitic, NATO a aparut ca urmare a incheierii celui de-al Doilea
Razboi Mondial si a impartirii lumii in doi poli de putere in sistemul relatiilor internationale
(SUA si URSS).
Acesti poli isi construiesc un sistem de aliante NATO – Tratatul de la Varsovia.
Momentul de constituire a celor doi poli este anul 1946 la discursul lui Winston Churchil
la Universitatea Missouri la Fulton , in care se vorbea de o “Cortina de Fier” care a rupt Europa
in doua parti : Zona libera (Europa Occidentala)si zona ocupata de regimul comunist.Cortina nu
separa doar polii de putere ci si “prezicea” viitoarele aliante.
La 1946 URSS ocupase jumatate din Europa
(Romania,Bulgaria,Ungaria,Cehoslovacia,Polonia,Germania de rasarit,si jumatate din Austria)si
ideologia comunista ofensiva si in Asia(China si Corea).
Ofensiva diplomatica,militara,ideologica a URSS a intins regimul pe intreaga planeta.
Pentru a face fata acestei ofensive trec la reactia defensiva.Doua concepte politice vor
fundamenta aceste situatii internationale:Doctrina Truman si Planul Marschal.
Doctrina elaborata in 1947 , fiind un plan al presedintelui de a opri inaintarea ofensivei
sovietice in Grecia si Turcia.Conform acestui plan , Ancara si Atena urmau sa se foloseasca
foarte multi bani pentru a isi dezvolta economia,armata si institutiile statului.
La 1947 si Grecia si Turcia erau foarte slab consolidate.Ajutate financiar au facut ca
ambele tari sa reziste ofensivei politice a partidului comunist din cele doua state si tentatiilor
financiare pe care le ofereau URSS.
In orice vreme de criza electoratul este inclinat sa aleaga elementele extreme (stanga sau
dreapta).
Planul Marschal a initiat un plan de ajutorare a intregii Europe;in 1947 secretarul de stat a
oferit tuturor sttelor europene care doreau acest lucru sume colosale, cea mai mare parte din
sume fiind nerambursabila.
Banii investiti in Franta , Germania , Marea Britanie , Grecia si Italia dar si alte state.Alte
solutii nu existau, nu mai existau bani pentru refacere , Marea Britanie a fost nevoita sa vanda
colonii in schimbul banilor.
Planul nu a fost acceptat decat de o parte a Europei, statele ocupate de armata rosie au
refuzat din start.
La aceasta ofensiva diplomatica, URSS a raspuns cu actiuni in forta :
1.Blocada Berlinului 1948-1949 , cand Germania era impartita in 4 sectoare.Problema de
fond era ca Berlinul , capitala era in mijlocul ocupatiei sovietice.
In Iunie 1948 ca urmare a celor doua masuri americane , Stalin a decis ca nimeni nu mai
paraseste Berlinul de vest crezand ca Franta , SUA si Marea Britanie vor capitula si vor ocupa
URSS tot Berlinul.Dar SUA a construit un pod aerian ce traversa Germania ocupata de URSS si
au aprovizionat timp de un an Berlinul.Infrangerea lui Stalin a fost categorica si incercarea de a
ocupa si aceasta parte a fost un esec.
Drept raspuns la acest esec , Stalin a decis sa creeze Republica Democrata Germana,ceea
ce politologii au numit-o un stat fictiune.
In acelasi an ca urmare a aparitiei Republici Democrate Germane , Sua , Franta si Marea
Britanie au decis infiintarea Republicii Federative Germane , pe un spatiu mai mare si o
capacitate administrativa mai mare.
Impartirea Germaniei in doua forte si a Berlinului in doua parti , capitala Republicii
Democrate a fost pusa la Berlin si a Republicii Federative la Bonn fara importanta economica
sau relevanta in istoria Germana , capitala ce a rezistat pana in 1990 odata cu unificarea
Germaniei.
2.Castigarea razboiului civil din China intre trupele comuniste ale lui Mao si trupele unui
general Chian Kay Shi.Mao sprijinit de URSS obtine victoria si la 1 octombrie 1949 a proclamat
Republica Populara China , in vreme ce celalalt s-a retras in Taiwan , unde a proclamat
Republica China.
3.In Asia apare Corea de nord (Republica Populara Democrata Coreana)sub conducerea lui
Kim Ir Sen , dupa ce a murit in 1994 acesta a fost proclamat presedinte etern si si-a schimbat
numele in Kim Ir Sun.
Ultimul element ar fi acela ca in 1949 URSS a devenit putere nucleara , SUA era deja ,
astfel bipolaritatea a devenit perfecta.
Contextul geopolitic in care a aparut NATO poate fi denumit ca inceputul Razboiului Rece.
Walter Lippman , jurnalist , foloseste pentru prima data acest termen de Razboi Rece ca
definind un razboi ce este atipic , strategic , geopolitic.
Din punct de vedere al conceptului diplomatic cel care il creeaza si ii da definitie este
Kenon George , fost diplomat al ambasadei SUA la Moscova care lanseaza conceptul de
“conteinement” , ce este o completare a Razboiului Rece si desemneaza o politica ce este
obligata sa opreasca o ofensiva ideologica si diplomatica.
Momentul 12 martie 1947 , Franta si Marea Britanie incheie intre ele un pact militar care
viza eliminarea pericolului renasterii militarismului german.Locul unde se semneaza e orasul
Duncherche .
1948 , la Bruxelles se semneaza Pactul Uniunii Europene Occidentale , ce e o extindere a
Pactului de la Duncherche , se mai alatur inca trei state Belgia , Olanda , Luxemburg.
4 aprilie 1949 s-a semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord , din care faceau
parte SUA , Canada ,cele cinci state din pact Franta si Marea Britanie , Belgia , Olanda ,
Luxemburg si alte cinci state : Italia ,Danemarca , Norvegia , Portugalia si Islanda.
In 1952 are loc o alta extindere NATO , cu Grecia si Turcia , in 1953 adera Spania iar in
1955 RFG.
Nu a mai existat nicio extindere pana in 1997 cand au aderat Cehia , Ungaria si
Polonia.Penultimul val de extindere a fost cel din 2004 : Romania , Bulgaria , Slovacia ,
Slovenia, Estonia , Letonia si Lituania.
Ultimul val a fost in aprilie 2009 cand au intrat doua state Albania si Croatia , sunt in
pregatire alte doua state , Ucraina si Georgia.
Franta este membra fondatoare a NATO , dupa 1949 intervine o ruptura , dizolvarea
Imperiului Colonial Francez.Franta pierde colonii din doua conflicte : Razboiul din Algeria si
Razboiul din Vietnam, razboaie in care Franta a fost infranta ceea ce a tras concluzia ca vinovata
este SUA.
Dupa 1958, Algeria se declara independenta, si alegerea presedintelui Charles De Gaulle,
politica externa a Frantei are doua prioritati absolute : este o politica externa ce isi propune
folosirea puterii nucleare, respectiv dupa 1958, politica externa devine antiamericana.
Aceste doua directii sunt elemente ale frustrarii ca au pierdut Imperiul Colonial; O alta
tema a discursului Frantei e ca SUA e antiimperialista si ca aceast a desfiintat toate imperiiile,
Parisul acuza ca a desfiintat si URSS, Iugoslavia si Cehoslovacia.
Franta insista dupa 1950 sa recupereze onoarea pierduta dupa cel de-al 2RM , prin
acordarea intaietatii militare in Europa a Frantei.
Toate statele membre NATO au respins ca Franta sa conduca din punct de vedere strategic
Europa, Marea Mediteraneana dorea sa reprezinte o zona strategica a Frantei si alte state sa nu
aiba forte militare in Mediterana.Franta a raspuns refuzului prin operatiuni radicale:
-1964, Franta a recunoscut oficial Republica Populara Chineza
-Charles De Gaulle este primul sef de stat care viziteaza o tara comunista, in mai 1968
viziteaza Romania
-Franta se opune in 1966 aderarii Marii Britanii la CEE
=>Franta devine un pol negativist.
Aceste masuri nu au avut efect, in 1968, Franta a anuntat in mod unilateral retragerea tarii
din structurile NATO.
Cele doua concepte ale lui Charles De Golle au continuat sa fie strategii pana in aprilie
2009 cand presedintele Sarcozi a anuntat ca Franta reintra in structura militara NATO, ca
membru cu drepturi depline din aprilie.
Problema spaniola