ORGANIZATIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD Actul fondator al NATO a fost semnat la Washington DC la 4 aprilie 1949. Scopul organizatiei: apararea colectiva si pastrarea pacii si securitatii Conform tratatului: Consiliul Nord-Atlantic si Comitetul de Aparare au ca misiune initiala stabilirea scopurilor si misiunilor Aliantei si formularea strategiei NATO. REPRESALII MASIVE Conceptul strategic pentru apararea zonei Nord-Atlantice este dezvoltat intre octombrie 1949 si aprilie 1959 Denumit si “represalii masive” – un raspuns de descurajare – NATO ameninta ca va raspunde prin orice mijloace aflate la dispozitia sa, inclusiv prin folosirea armelor nucleare, oricarui act de agresiune impotriva tarilor membre. RIPOSTA FLEXIBILA 13-14 decembrie 1967 Consiliul Nord-Atlantic aproba “Raportul Harmel” privind viitoarele sarcini ale Aliantei => adoptarea noului concept strategic: “riposta flexibila” – asigurarea unei structuri mai echilibrate a fortelor NATO care sa permita o gama mai larga de optiuni politico-militare in functie de complexitatea situatiei internationale; Orice acte de agresiune vor fi percepute ca implicand riscuri inacceptabile si vor fi contracarate pe masura. Trecerea de la doctrina si strategia “represaliilor masive” la “riposta flexibila” este cea mai de seama modernizare a conceptului strategic NATO din acea perioada. NOUL CONCEPT STRATEGIC AL NATO A fost publicat la intalnirea la inalt nivel de la Roma din decembrie 1991, ca raspuns la necesitatea incadrarii Aliantei in noua arhitectura de securitate internationala Politica de securitate a NATO va fi bazata bazata pe 3 elemente de reasigurare reciprocă: dialogul, cooperarea si mentinerea unei capacitati defensive colective Principii fundamentale: • Alianta are un obiectiv pur defensiv; • Securitatea este indivizibila si un atac asupra unui membru al Aliantei inseamnă un atac asupra tuturor; • Politica de securitate a NATO este bazata pe aparare colectiva, inclusiv pe o structura militara integrata, ca si pe acorduri de cooperare relevante si de coordonare; • mentinerea unei combinatii potrivite de forta nucleara si conventionala pe teritoriul Europei este necesara pentru viitorul previzibil. CONCEPTUL STRATEGIC AL NATO 1999 A fost adopat la Washington in 1999 pentru a permite Aliatilor sa-si asume responsabilitati nu doar in domeniul apararii colective dar si pentru asigurarea pacii si stabilitatii in regiunea euro-atlantica extinsa La baza acestuia este pus parteneriatul si cooperarea cu alte tari, regiuni si organizatii internationale si parteneriatul strategic dintre NATO si UE Principii fundamentale • menţinerea structurilor şi procedurilor adecvate pentru prevenirea conflictelor şi managementul crizelor; • parteneriat efectiv cu ţările non-NATO, bazat pe cooperare şi dialog; • lărgirea Alianţei prin aplicarea unei politici a uşilor deschise pentru potenţialii noi membri; • continuarea efortului în vederea dezarmării şi neproliferării. Concluzie NATO a demonstrat ca a fost deschisa modificarii strategiei sale pentru a reduce permanent distanta dintre conceptia strategica si realitate.