UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT.

cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente.respectarea normeleor in mod liber etc. sau între state. De-a lungul timpului. Orice societate. Ce este permis şi ce nu este permis. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. şi coercitivă.). de la peşteră la computer. intre indivizi. ele au produs. precum şi crearea unor contracte. la recunoaşterea unor valori şi standarde. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale.Putem spune deci ca. puternică sau slabă. fie mică sau mare.(acte permisive. până la un punct. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. acte interzise). Cu toate acestea in timp. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. un corp de lege recunoscut.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. nu cetăţenii în mod individual. 3 .relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. stabilirea surselor si principiilor generale. impreuna cu alte surse. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale.

1780.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation. Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. fac obiectul acestui drept2. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1.dintre state. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile.Dreptul internaţional în sine. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină.in primul rind.6.(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica. este împărţit în. Dreptul international public poate fi universal sau general. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. de exemplu.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele). 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p. nu cad sub incidenta dreptului international public). Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public. 4 . sau regional.

.......................................... Istoricul conflictului din Rwanda............ Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU......... Supravieţuitorul Révérien……………………………………………………….............................................................. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda....10 4..................11 5........................ Bibilografie.............................................. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez.........................................6 2..........................................16 5 ........ Concluzi..................14 6........................................................................CUPRINS: 1.........................8 3.........................

de fapt. deşi sunt foarte asemănătoare. La 15 ani după acest eveniment. Tutsi şi Hutu. în timpul genocidului. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. Ceea ce a urmat. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. în numai 100 de zile. au aceleaşi tradiţii. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. După 15 ani.1. se duşmănesc de zeci de ani. conduşi de Paul Kagame. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. pur şi simplu . După unele păreri. După unele surse (mai ales franceze). adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. pentru a se întoarce acolo. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat. avionul preşedintelui. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. în timp ce călăii erau Hutu. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. susţinând că făptaşii erau. care făcea parte din grupul etnic Hutu. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. vorbesc aceeaşi limbă. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. În perioada aprilie-iunie 1994. locuiesc pe aceleaşi teritorii. ultimul din secolul 20. aceştia ar fi originari din Etiopia. călăii sunt încă în libertate. În 1916. torturaţi. pe tăcute. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. Juvenal Habyarimana. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau. femeile au fost violate cu sălbăticie. Istoricul conflictului din Rwanda. circa 800. care este în prezent preşedintele Ruandei. în consecinţă. sub privirile îngrozite ale copiilor. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii.au fost bătuţi. capitala ţării.000 de oameni au murit în Ruanda. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. tot Hutu. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. iar victimele trăiesc tot cu frică. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . împreună cu mai mulţi oficiali. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. în ţara de origine. Ruanda a fost colonizată de Belgia.

liderii opoziţiei au fost ucişi. Tanzania şi Uganda. În timp. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. în fruntea căruia se afla Paul Kagame.Burundi. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare. care număra. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. diferenţe între locuitorii Ruandei. Aşadar. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture. Atunci au apărut. iar măcelul a fost oprit. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. împotriva etnicilor Tutsi. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. Li se promiteau bani. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. în anul 1959.000 de oameni. în 1962. Măcelul. de eventuale răzbunări. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. De multe ori. oprit după 100 de zile: În iulie. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci. În plus. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. Imediat. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. 30.acum Republica Democrată Congo . circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair . în afara ţării. după ce muriseră 800. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. numit Interahamwe ("cei care atacă împreună").pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. În numai câteva ore. iar aceştia au fost încântaţi de idee. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi.unii din dorinţa de răzbunare. probabil. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor . membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. 7 . Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă. la vecini . la un moment dat. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. pentru prima dată. Atunci au murit peste 20. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. Trei ani mai târziu. Timp de 20 de ani.000 de membri.temându-se.

"curat" şi fără suferinţă. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. uitându-se mereu peste umăr. aşa că a fost lăsat la urmă. ce au întreţinut conflictul. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. 8 . Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. funcţie pe care o deţine şi în prezent. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. intitulată "Genocid".Aflat acum la Geneva. ţipetele micuţei Claudette. El a scris şi o carte. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. dar nu dintr-o dată. Olive. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. ce includea şi membri Hutu. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. Sunt urmăriţi de foştii călăi. 2. dar a murit după o lungă agonie. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. încă. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. iar victimele sunt tot victime. 9.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. Lupta nu s-a oprit acolo.Iniţial. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. tânărul mărturiseşte că aude. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. 7 şi Claudette. căci se ascundeau. din nicio parte. dar şi pe fraţii lui . care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. 13 ani.Sylvélie. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. Potrivit unei estimări ONU. 11 ani. în coteţul caprelor. Révérien era cel mai mare dintre copii. din cauza deshidratării. Au urmat alţi ani de lupte. de vreo două săptămâni. cu care până atunci trăiseră în înţelere. Pierre Célestin. de numai 5 ani. noaptea. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. muriseră 25. iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. La 15 ani după masacru. până în cele mai îngrozitoare detalii. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. nişte oameni simpli. iar Révérien îşi aminteşte totul. Criminalii sunt liberi. Marie. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. să îl prelungească şi mai mult.

unde îl aşteaptă o moarte sigură. şi-a implorat călăii să îl ucidă. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. pentru a-i asigura drept de şedere.cu lamele macetelor. de aceiaşi criminali. nu poate să aibă telefon ori maşină. Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. Mai mult. Révérien îşi doreşte o familie.. în ultimii 15 ani. însă. lângă cadavrele arse ale familiei sale. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat. nu se află în siguranţă. Révérien s-a întors la Geneva. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el.. El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. gura. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. care nu au altă vină decât că nu au murit. 9 . I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. obrajii. în ţara natală. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. Nu a murit. cât de cât. însă nici aici. deşi era numai un copil. autorităţile îl pot expulza în orice moment. unde este sediul ONU. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?". soldaţii ONU. trimiţându-l înapoi. De fapt.fruntea. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. din cauza durerilor îngrozitoare. a supravieţuit timp de trei săptămâni. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. şi chiar să aibă copii. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. nu se ştie cum. până la tâmple . nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. "I-am văzut plecând. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi.în care mai crede încă. dar. El le-a refuzat. se întreabă el. Ba mai mult. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. însă. pentru că era prea mare . Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. cu amărăciune. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. în Elveţia. a trăit singur pe lume. pe 7 aprilie. el s-a întors în localitatea natală.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară. să îşi recapete încrederea în oameni. Révérien a văzut cum "căştile albastre".şi trebuia să fie mai mic. După ce şi-a revenit.

Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. precum Franţa. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă.3. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. Datorită dotării inadecvate.în iulie 1994. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. însă nu a făcut acest lucru. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor. masacrelor sau altor acte violente. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. generalul Romeo Dallaire.

în nordul Tanzaniei. 800. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. cât şi în timp de război. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994. rasial sau religios. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. in totalitate sau numai în parte.şi securităţii internaţionale. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. comis cu intenţia de a distruge.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. comis atât în timp de pace. cu sediul la Arusha. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. etnic. 1. 100 de zile în care au fost masacraţi. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora. Până la finele lui 2008. statul american deţinea responsabilitatea. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor. un grup naţional. 4. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. 11 . dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. Părţile contractante confirmă că genocidul. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. Prin Art. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. potrivit datelor oficiale.

menţinerea păcii în regiune .12.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup.zişi ai genocidului. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. Există două grade de jurisdicţie. criminalii notorii.1994 – 31. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. precum şi violatorii. A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. este compus din 11 judecători. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. iar în circumstanţe excepţionale. se administrează probele. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu. Procedura este publică. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante. Procedura este orală. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. prin urmare un curs distinct. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia. cu sediul la Arusha (Tanzania). În cea de-a doua ipoteză. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise. şi anume : .01. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte).contribuţia la procesul de reconciliere naţională . Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte.

adică independent. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. Arthur J. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. Adică. când a fost instituit TPIR. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. nu exista un cod de crime internaţional. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. În plus. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . De fapt.grave. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. adică Consiliul de Securitate. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. Analiza altor organe subsidiare. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. Convenţii de drept internaţional. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. În comparaţie cu acesta. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia.

În principiu. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. Prin domeniul său de activitate. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. Astfel. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. la fel ca şi interpretarea. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. ori cel puţin că au stat. Francois Mitterand. efortul concertat poate face diferenţa. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. Totodată. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. ca instituţie internaţională. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. decât de esenţa organului în sine. În viitor. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. Concluzii: Guvernul din Ruanda. De altfel. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. decedat în 1996. Forţele militare franceze. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. cel puţin tacită. la genocidul din 1994. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. putem conchide că legalitatea TPIR. acuză şi Franţa pentru participarea. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. Mai mult. plus Uganda la nord si Tanzania la est. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. ca organ subsidiar. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. cu iesire la lacul Kivu. 14 . în frunte cu preşedintele Paul Kagame. 5.

. pina acum peste 120000 de criminali. Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania. inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta. sedentari si agricultori). dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. O tara de marimea Belgiei.cel mai nou dintre ele. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil.. asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari).de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor).Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. Aprilie. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. 15 . tribunal ce a trimis dupa gratii. Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. de multe ori vecini sau rude prin alianta. astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere). cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi. traieste absurdul unui razboi civil. Hotel Rwanda. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni. Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. acestea se numeau Interahamwe adica . Genocidul din 1994.

org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.wordpress.htm http://findarticles.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.edu/asq/v10/v10i2a12.com *http://ralucaboboc.co.org *http://conflictelelumii.uk/2/hi/africa/1288230.wikipedia. Jared A. http://www.wordpress.africa.bbc.blogspot.ufl. Bibilografie *http://www.dadalos.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 .6.scribd.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.com *http://ro. Cohen.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.

17 .

18 .