UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT.

ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale. un corp de lege recunoscut. fie mică sau mare.(acte permisive. de la peşteră la computer. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. stabilirea surselor si principiilor generale.Putem spune deci ca. Orice societate. sau între state. acte interzise). impreuna cu alte surse. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional.).iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente. 3 . nu cetăţenii în mod individual. intre indivizi.respectarea normeleor in mod liber etc. la recunoaşterea unor valori şi standarde.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. puternică sau slabă. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri. precum şi crearea unor contracte. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. ele au produs.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. şi coercitivă. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. Ce este permis şi ce nu este permis. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. De-a lungul timpului. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. Cu toate acestea in timp. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale. până la un punct.

in primul rind.1780. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1. 4 . este împărţit în.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele).(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica. sau regional. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile. nu cad sub incidenta dreptului international public). Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale.dintre state. fac obiectul acestui drept2.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation. Dreptul international public poate fi universal sau general. Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public.6. 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p.Dreptul internaţional în sine. de exemplu. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale.

.......................................................... Bibilografie...........................11 5... Tribunalul Internaţional pentru Rwanda..................................8 3................................ Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU..................................16 5 ............. Supravieţuitorul Révérien………………………………………………………........... Istoricul conflictului din Rwanda.......................................................................6 2.10 4......................................................... Concluzi.......14 6................................................................ taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez.....................CUPRINS: 1...............

iar victimele trăiesc tot cu frică. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. La 15 ani după acest eveniment. pe tăcute. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . împreună cu mai mulţi oficiali. de fapt. în timpul genocidului. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. vorbesc aceeaşi limbă. După unele surse (mai ales franceze). Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. aceştia ar fi originari din Etiopia. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. în numai 100 de zile. care este în prezent preşedintele Ruandei. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez.000 de oameni au murit în Ruanda. femeile au fost violate cu sălbăticie. în ţara de origine. pur şi simplu . au aceleaşi tradiţii. care făcea parte din grupul etnic Hutu. În 1916. După unele păreri. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. tot Hutu. călăii sunt încă în libertate. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii. torturaţi. ultimul din secolul 20. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. capitala ţării. conduşi de Paul Kagame. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. avionul preşedintelui. În perioada aprilie-iunie 1994. locuiesc pe aceleaşi teritorii. se duşmănesc de zeci de ani. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. sub privirile îngrozite ale copiilor. în timp ce călăii erau Hutu. Istoricul conflictului din Rwanda. După 15 ani. circa 800. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. Ceea ce a urmat. în consecinţă.1. pentru a se întoarce acolo. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. Tutsi şi Hutu. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau.au fost bătuţi. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. Ruanda a fost colonizată de Belgia. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. deşi sunt foarte asemănătoare. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. Juvenal Habyarimana. susţinând că făptaşii erau. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat.

numit Interahamwe ("cei care atacă împreună").000 de oameni. În timp. în anul 1959. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor .temându-se. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. în fruntea căruia se afla Paul Kagame. Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă. în afara ţării. Aşadar. De multe ori. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture. după ce muriseră 800.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). Atunci au apărut.Burundi. 30. la un moment dat. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair . Tanzania şi Uganda. Atunci au murit peste 20. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. iar măcelul a fost oprit. oprit după 100 de zile: În iulie. Imediat. care număra. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi. împotriva etnicilor Tutsi. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. liderii opoziţiei au fost ucişi. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. iar aceştia au fost încântaţi de idee. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare.acum Republica Democrată Congo . În plus. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului. Timp de 20 de ani. pentru prima dată. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. Măcelul. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. Li se promiteau bani. de eventuale răzbunări. În numai câteva ore. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. Trei ani mai târziu. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. în 1962. Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi. la vecini .000 de membri. membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. 7 . probabil. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. diferenţe între locuitorii Ruandei. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci.unii din dorinţa de răzbunare.

intitulată "Genocid". o carte nerecomandată celor slabi de inimă. Sunt urmăriţi de foştii călăi.Iniţial. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. de numai 5 ani. Criminalii sunt liberi. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. ţipetele micuţei Claudette. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. dar nu dintr-o dată. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii.Aflat acum la Geneva. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. cu care până atunci trăiseră în înţelere. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. Révérien era cel mai mare dintre copii. Au urmat alţi ani de lupte. ce au întreţinut conflictul. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. încă. de vreo două săptămâni. iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. La 15 ani după masacru. 9. muriseră 25. "curat" şi fără suferinţă. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. până în cele mai îngrozitoare detalii. 13 ani. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. 2. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. Potrivit unei estimări ONU. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi.Sylvélie. noaptea. uitându-se mereu peste umăr. Olive. funcţie pe care o deţine şi în prezent. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. 11 ani. dar a murit după o lungă agonie. dar şi pe fraţii lui . 7 şi Claudette. Marie. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. în coteţul caprelor. nişte oameni simpli. iar Révérien îşi aminteşte totul. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. să îl prelungească şi mai mult. din cauza deshidratării. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. Pierre Célestin. 8 . căci se ascundeau. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. din nicio parte. ce includea şi membri Hutu. iar victimele sunt tot victime. El a scris şi o carte. aşa că a fost lăsat la urmă. tânărul mărturiseşte că aude. Lupta nu s-a oprit acolo.

nu poate să aibă telefon ori maşină. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". din cauza durerilor îngrozitoare. şi-a implorat călăii să îl ucidă. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . De fapt. deşi era numai un copil. însă. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. nu se află în siguranţă. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. unde îl aşteaptă o moarte sigură. autorităţile îl pot expulza în orice moment. a supravieţuit timp de trei săptămâni. pentru că era prea mare . gura. trimiţându-l înapoi. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. 9 . până la tâmple . furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară.. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?".. însă. soldaţii ONU. în Elveţia. Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse.şi trebuia să fie mai mic. obrajii. a trăit singur pe lume. Révérien îşi doreşte o familie. Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. şi chiar să aibă copii. cu amărăciune. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". "I-am văzut plecând. de aceiaşi criminali. cât de cât. Ba mai mult.cu lamele macetelor. dar. nu se ştie cum. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. După ce şi-a revenit. lângă cadavrele arse ale familiei sale. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. care nu au altă vină decât că nu au murit.în care mai crede încă. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. în ţara natală. Révérien s-a întors la Geneva. pe 7 aprilie. însă nici aici. El le-a refuzat. să îşi recapete încrederea în oameni. Nu a murit. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. pentru a-i asigura drept de şedere. se întreabă el. Révérien a văzut cum "căştile albastre". el s-a întors în localitatea natală. unde este sediul ONU. Mai mult. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul.fruntea. în ultimii 15 ani.

În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. Datorită dotării inadecvate. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi.în iulie 1994. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor. precum Franţa. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o.3. a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. generalul Romeo Dallaire. masacrelor sau altor acte violente. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. însă nu a făcut acest lucru. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele.

statul american deţinea responsabilitatea. cât şi în timp de război. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. 1. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. comis atât în timp de pace. rasial sau religios. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. un grup naţional. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. Prin Art. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora. 100 de zile în care au fost masacraţi. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. Până la finele lui 2008. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994.şi securităţii internaţionale. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. in totalitate sau numai în parte. etnic. comis cu intenţia de a distruge. Părţile contractante confirmă că genocidul. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. 11 . 800. în nordul Tanzaniei. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor. cu sediul la Arusha. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. 4. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. potrivit datelor oficiale. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi.

totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante.zişi ai genocidului. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. cu sediul la Arusha (Tanzania). adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. Procedura este publică.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . precum şi violatorii. şi anume : . fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte. Există două grade de jurisdicţie. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. iar în circumstanţe excepţionale.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi.contribuţia la procesul de reconciliere naţională . Procedura este orală. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte).12. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. În cea de-a doua ipoteză. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda.01. A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. se administrează probele. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. este compus din 11 judecători. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. prin urmare un curs distinct.1994 – 31. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială.menţinerea păcii în regiune . criminalii notorii.

Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. În plus. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. crime împotriva umanităţii şi crimele de război.grave. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. Adică. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. adică Consiliul de Securitate. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. De fapt. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. nu exista un cod de crime internaţional. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. când a fost instituit TPIR. adică independent. Analiza altor organe subsidiare. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. Convenţii de drept internaţional. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. În comparaţie cu acesta. Arthur J.

Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. Astfel. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. decedat în 1996. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. cu iesire la lacul Kivu.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. Francois Mitterand. 5. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. Forţele militare franceze. decât de esenţa organului în sine. ca instituţie internaţională. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. Concluzii: Guvernul din Ruanda. cel puţin tacită. 14 . aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. Totodată. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. ori cel puţin că au stat. putem conchide că legalitatea TPIR. acuză şi Franţa pentru participarea. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. efortul concertat poate face diferenţa. În viitor. Mai mult. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. În principiu. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. în frunte cu preşedintele Paul Kagame. plus Uganda la nord si Tanzania la est. la genocidul din 1994. ca organ subsidiar. De altfel. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. Prin domeniul său de activitate. la fel ca şi interpretarea.

inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. pina acum peste 120000 de criminali.cel mai nou dintre ele. dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania.. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. acestea se numeau Interahamwe adica . dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. de multe ori vecini sau rude prin alianta.. O tara de marimea Belgiei. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi.Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. 15 . cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. sedentari si agricultori). Genocidul din 1994.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor). se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. Hotel Rwanda. Aprilie. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi. In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni. in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). tribunal ce a trimis dupa gratii. traieste absurdul unui razboi civil. astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere).

com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.bbc.uk/2/hi/africa/1288230.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 .edu/asq/v10/v10i2a12.scribd.africa. Jared A.org *http://conflictelelumii.dadalos.htm http://findarticles. Cohen.co.com *http://ro. http://www.com *http://ralucaboboc.wikipedia.wordpress.wordpress.ufl.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.6.blogspot. Bibilografie *http://www.

17 .

18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful