UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT.

eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate.iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. şi coercitivă.Putem spune deci ca.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. fie mică sau mare.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. sau între state. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. stabilirea surselor si principiilor generale. până la un punct. ele au produs. De-a lungul timpului. intre indivizi. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale.(acte permisive.). precum şi crearea unor contracte. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile. nu cetăţenii în mod individual. la recunoaşterea unor valori şi standarde. acte interzise). cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea. Orice societate. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. 3 . puternică sau slabă. ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale. de la peşteră la computer. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin.respectarea normeleor in mod liber etc. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. Cu toate acestea in timp. impreuna cu alte surse. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional. Ce este permis şi ce nu este permis. un corp de lege recunoscut.

2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele). Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. de exemplu. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale.6. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. sau regional. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1.(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica.dintre state.1780.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation. Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public. Dreptul international public poate fi universal sau general. nu cad sub incidenta dreptului international public). 4 . este împărţit în. fac obiectul acestui drept2.Dreptul internaţional în sine.in primul rind.

.............. Istoricul conflictului din Rwanda.........................10 4..............11 5.......................... Supravieţuitorul Révérien………………………………………………………..............16 5 .......... Bibilografie............................... Concluzi.........................................................CUPRINS: 1..................................... Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU...........................................................6 2............... Tribunalul Internaţional pentru Rwanda................................................................................8 3.............14 6....... taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez..............................................

în consecinţă. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. în timp ce călăii erau Hutu. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . se duşmănesc de zeci de ani. conduşi de Paul Kagame. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana.1. în timpul genocidului. circa 800. capitala ţării. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii.000 de oameni au murit în Ruanda. de fapt. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. pe tăcute. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. Ceea ce a urmat. sub privirile îngrozite ale copiilor. iar victimele trăiesc tot cu frică. Tutsi şi Hutu. După 15 ani. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. La 15 ani după acest eveniment. au aceleaşi tradiţii. vorbesc aceeaşi limbă. tot Hutu. În perioada aprilie-iunie 1994. ultimul din secolul 20. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994.au fost bătuţi. susţinând că făptaşii erau. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. împreună cu mai mulţi oficiali. pentru a se întoarce acolo. deşi sunt foarte asemănătoare. După unele surse (mai ales franceze). Juvenal Habyarimana. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. După unele păreri. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. care făcea parte din grupul etnic Hutu. în ţara de origine. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. pur şi simplu . în numai 100 de zile. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. Istoricul conflictului din Rwanda. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. avionul preşedintelui. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. Ruanda a fost colonizată de Belgia. torturaţi. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. care este în prezent preşedintele Ruandei. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. În 1916. călăii sunt încă în libertate. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. locuiesc pe aceleaşi teritorii. aceştia ar fi originari din Etiopia. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. femeile au fost violate cu sălbăticie.

conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture. în 1962. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. iar aceştia au fost încântaţi de idee. probabil. la vecini . ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. la un moment dat. Trei ani mai târziu. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. care număra. liderii opoziţiei au fost ucişi. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair .acum Republica Democrată Congo . Timp de 20 de ani. Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. Imediat. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. oprit după 100 de zile: În iulie. 7 . Măcelul. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea.unii din dorinţa de răzbunare. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. În timp. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR.Burundi. membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. În numai câteva ore. Atunci au murit peste 20.temându-se. după ce muriseră 800. diferenţe între locuitorii Ruandei. pentru prima dată. în anul 1959. iar măcelul a fost oprit. în fruntea căruia se afla Paul Kagame. în afara ţării. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. Li se promiteau bani.000 de membri. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). de eventuale răzbunări. Tanzania şi Uganda. Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă.000 de oameni. Aşadar. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. 30. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. Atunci au apărut. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare. numit Interahamwe ("cei care atacă împreună"). De multe ori. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. În plus. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor . împotriva etnicilor Tutsi. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului.

Iniţial. noaptea. muriseră 25. 9. 11 ani. Lupta nu s-a oprit acolo. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. iar Révérien îşi aminteşte totul. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. nişte oameni simpli. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. 8 . încă. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. tânărul mărturiseşte că aude. să îl prelungească şi mai mult. dar nu dintr-o dată. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. Révérien era cel mai mare dintre copii. iar victimele sunt tot victime. Au urmat alţi ani de lupte. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. căci se ascundeau. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. 2. Potrivit unei estimări ONU. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. până în cele mai îngrozitoare detalii. funcţie pe care o deţine şi în prezent. aşa că a fost lăsat la urmă. de vreo două săptămâni. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. "curat" şi fără suferinţă. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict.Aflat acum la Geneva. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. Olive. dar şi pe fraţii lui . La 15 ani după masacru. Sunt urmăriţi de foştii călăi. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. ce au întreţinut conflictul. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. din cauza deshidratării. 13 ani. intitulată "Genocid". care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. ţipetele micuţei Claudette. în coteţul caprelor. Marie. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. de numai 5 ani. ce includea şi membri Hutu. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. din nicio parte. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. uitându-se mereu peste umăr. 7 şi Claudette. El a scris şi o carte.Sylvélie. Criminalii sunt liberi. cu care până atunci trăiseră în înţelere. Pierre Célestin. dar a murit după o lungă agonie.

Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. El le-a refuzat. gura. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. să îşi recapete încrederea în oameni. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. "I-am văzut plecând. el s-a întors în localitatea natală. De fapt. însă. Mai mult. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. Révérien îşi doreşte o familie. dar. până la tâmple . fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. care nu au altă vină decât că nu au murit.. unde îl aşteaptă o moarte sigură. trimiţându-l înapoi. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". în ţara natală. autorităţile îl pot expulza în orice moment. de aceiaşi criminali. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el. a trăit singur pe lume. pe 7 aprilie. I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . pentru a-i asigura drept de şedere. După ce şi-a revenit. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat. obrajii. Nu a murit. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?". 9 . Révérien s-a întors la Geneva. lângă cadavrele arse ale familiei sale.în care mai crede încă. în Elveţia. însă nici aici. nu poate să aibă telefon ori maşină. nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. deşi era numai un copil. Révérien a văzut cum "căştile albastre". din cauza durerilor îngrozitoare. cât de cât.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară. unde este sediul ONU. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. în ultimii 15 ani.. şi-a implorat călăii să îl ucidă. însă. nu se ştie cum. a supravieţuit timp de trei săptămâni. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. nu se află în siguranţă.cu lamele macetelor. se întreabă el. Ba mai mult. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. soldaţii ONU. pentru că era prea mare . Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou. şi chiar să aibă copii. Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. cu amărăciune. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară.şi trebuia să fie mai mic.fruntea.

În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. Datorită dotării inadecvate. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea.3. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. însă nu a făcut acest lucru. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. masacrelor sau altor acte violente. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda.în iulie 1994. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. generalul Romeo Dallaire. precum Franţa. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi.

prezentat drept "creierul" genocidului din 1994. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. statul american deţinea responsabilitatea. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. cât şi în timp de război. potrivit datelor oficiale. 11 . etnic. cu sediul la Arusha. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. un grup naţional. 100 de zile în care au fost masacraţi. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. Prin Art. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. comis cu intenţia de a distruge. în nordul Tanzaniei.şi securităţii internaţionale. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. Până la finele lui 2008. 4.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. 800. 1. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. in totalitate sau numai în parte. comis atât în timp de pace. Părţile contractante confirmă că genocidul. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. rasial sau religios. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor.

Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte). totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante. se administrează probele. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Procedura este orală.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. precum şi violatorii. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. Există două grade de jurisdicţie.12.01. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia.zişi ai genocidului. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi. prin urmare un curs distinct.menţinerea păcii în regiune . Din prima categorie fac parte organizatorii propriu. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. Procedura este publică. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. cu sediul la Arusha (Tanzania). Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. În cea de-a doua ipoteză.contribuţia la procesul de reconciliere naţională . fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte. este compus din 11 judecători. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. iar în circumstanţe excepţionale. adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise.1994 – 31. şi anume : . criminalii notorii. A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia.

scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. nu exista un cod de crime internaţional. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. Arthur J. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului.grave. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. În plus. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. În comparaţie cu acesta. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. adică Consiliul de Securitate. De fapt. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. adică independent. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. când a fost instituit TPIR. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. Analiza altor organe subsidiare. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. Convenţii de drept internaţional. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. Adică.

Prin domeniul său de activitate. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. Concluzii: Guvernul din Ruanda. putem conchide că legalitatea TPIR. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. plus Uganda la nord si Tanzania la est. 14 . practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. decât de esenţa organului în sine. 5. în frunte cu preşedintele Paul Kagame. Forţele militare franceze. ori cel puţin că au stat. Totodată. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. efortul concertat poate face diferenţa. ca instituţie internaţională. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. la genocidul din 1994.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. cel puţin tacită. acuză şi Franţa pentru participarea. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. În principiu. În viitor. la fel ca şi interpretarea. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. Francois Mitterand. Mai mult. cu iesire la lacul Kivu. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. De altfel. Astfel. decedat în 1996. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. ca organ subsidiar.

Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. tribunal ce a trimis dupa gratii.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor). Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. Hotel Rwanda. acestea se numeau Interahamwe adica . Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere). se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara.cel mai nou dintre ele. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. traieste absurdul unui razboi civil. In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni. pina acum peste 120000 de criminali. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. de multe ori vecini sau rude prin alianta. dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. O tara de marimea Belgiei. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta.. Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . Aprilie. dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania. mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara).Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . sedentari si agricultori).. ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. Genocidul din 1994. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi. 15 .

blogspot.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.africa.ufl. Jared A.wordpress.htm http://findarticles.wordpress.edu/asq/v10/v10i2a12.6.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.com *http://ralucaboboc.scribd.co.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.org *http://conflictelelumii.com *http://ro.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“.bbc. http://www. Cohen.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 . Bibilografie *http://www.wikipedia.dadalos.uk/2/hi/africa/1288230.

17 .

18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful