P. 1
Rwanda

Rwanda

|Views: 54|Likes:

More info:

Published by: Catalin Marius Spataru on Jan 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/31/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT. SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .

stabilirea surselor si principiilor generale.Putem spune deci ca. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. precum şi crearea unor contracte. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. fie mică sau mare. Ce este permis şi ce nu este permis. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. 3 . ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale. de la peşteră la computer.respectarea normeleor in mod liber etc. acte interzise).iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. intre indivizi.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. până la un punct. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. nu cetăţenii în mod individual. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. sau între state.(acte permisive. Cu toate acestea in timp. şi coercitivă.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea. De-a lungul timpului. puternică sau slabă. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa.). Orice societate. la recunoaşterea unor valori şi standarde. ele au produs. impreuna cu alte surse. un corp de lege recunoscut. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte.

practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. fac obiectul acestui drept2. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1.6. de exemplu. nu cad sub incidenta dreptului international public).(caz în care legile prevăzute obligă toate statele). Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public. sau regional.1780.(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica. 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile. Dreptul international public poate fi universal sau general. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. 4 .Dreptul internaţional în sine.dintre state.in primul rind. este împărţit în.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation.

........................ Supravieţuitorul Révérien………………………………………………………............................................ Concluzi..................... Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU................... taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez.................16 5 ..11 5...................... Bibilografie............................................................................... Tribunalul Internaţional pentru Rwanda.....................6 2.....................................14 6...............CUPRINS: 1.............. Istoricul conflictului din Rwanda..................................10 4.....................................................8 3..............................................

în timpul genocidului. tot Hutu. Ruanda a fost colonizată de Belgia. În perioada aprilie-iunie 1994. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. în ţara de origine.1. Juvenal Habyarimana. capitala ţării. care făcea parte din grupul etnic Hutu. călăii sunt încă în libertate. aceştia ar fi originari din Etiopia. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. După unele surse (mai ales franceze). pe tăcute. au aceleaşi tradiţii. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. conduşi de Paul Kagame. vorbesc aceeaşi limbă. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii. în consecinţă. După unele păreri.au fost bătuţi. torturaţi. deşi sunt foarte asemănătoare. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. în timp ce călăii erau Hutu. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. La 15 ani după acest eveniment. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. se duşmănesc de zeci de ani. circa 800. Ceea ce a urmat. locuiesc pe aceleaşi teritorii. Istoricul conflictului din Rwanda. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. sub privirile îngrozite ale copiilor. împreună cu mai mulţi oficiali. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. ultimul din secolul 20. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. pur şi simplu . în numai 100 de zile. de fapt. După 15 ani. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau. În 1916. femeile au fost violate cu sălbăticie. care este în prezent preşedintele Ruandei. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat.000 de oameni au murit în Ruanda. Tutsi şi Hutu. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. susţinând că făptaşii erau. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. pentru a se întoarce acolo. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. avionul preşedintelui. iar victimele trăiesc tot cu frică.

pentru prima dată. 7 . probabil. Atunci au murit peste 20. În plus. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. la vecini . liderii opoziţiei au fost ucişi. în 1962. de eventuale răzbunări. De multe ori. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului. Li se promiteau bani. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor . în anul 1959. Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri.000 de membri. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair . împotriva etnicilor Tutsi. numit Interahamwe ("cei care atacă împreună"). ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. Măcelul. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. Atunci au apărut. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. în afara ţării. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. diferenţe între locuitorii Ruandei. în fruntea căruia se afla Paul Kagame.unii din dorinţa de răzbunare. membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. după ce muriseră 800. Tanzania şi Uganda. iar măcelul a fost oprit. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture.temându-se. În timp. Imediat. la un moment dat. 30. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare.Burundi. Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi.acum Republica Democrată Congo . oprit după 100 de zile: În iulie. care număra. iar aceştia au fost încântaţi de idee. Trei ani mai târziu. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. Aşadar. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului.000 de oameni. Timp de 20 de ani. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. În numai câteva ore.

au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. 11 ani. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. dar nu dintr-o dată. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. El a scris şi o carte. Pierre Célestin.Sylvélie. aşa că a fost lăsat la urmă. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. muriseră 25. în coteţul caprelor. de vreo două săptămâni. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. 9. 7 şi Claudette.Aflat acum la Geneva. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. de numai 5 ani. "curat" şi fără suferinţă. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. dar şi pe fraţii lui . iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. Potrivit unei estimări ONU. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. La 15 ani după masacru. tânărul mărturiseşte că aude. noaptea. intitulată "Genocid". căci se ascundeau. ţipetele micuţei Claudette. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. Marie. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. să îl prelungească şi mai mult. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. iar Révérien îşi aminteşte totul. nişte oameni simpli. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. Révérien era cel mai mare dintre copii.Iniţial. ce au întreţinut conflictul. cu care până atunci trăiseră în înţelere. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. din cauza deshidratării. Sunt urmăriţi de foştii călăi. 2. ce includea şi membri Hutu. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. Lupta nu s-a oprit acolo. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. dar a murit după o lungă agonie. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. Criminalii sunt liberi. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. funcţie pe care o deţine şi în prezent. încă. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. Au urmat alţi ani de lupte. Olive. 8 . iar victimele sunt tot victime. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. din nicio parte. uitându-se mereu peste umăr. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. 13 ani. până în cele mai îngrozitoare detalii. care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci.

de aceiaşi criminali. nu poate să aibă telefon ori maşină. cu amărăciune. El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. dar. însă. Révérien a văzut cum "căştile albastre". nu se află în siguranţă. se întreabă el. El le-a refuzat. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. însă. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. care nu au altă vină decât că nu au murit. şi chiar să aibă copii. "I-am văzut plecând.cu lamele macetelor. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou. în ţara natală. din cauza durerilor îngrozitoare. până la tâmple . autorităţile îl pot expulza în orice moment. Révérien îşi doreşte o familie. şi-a implorat călăii să îl ucidă. Révérien s-a întors la Geneva. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el. De fapt. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". a trăit singur pe lume. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. nu se ştie cum. 9 . care l-au luat şi l-au dus la Geneva. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. Nu a murit. obrajii.. pentru a-i asigura drept de şedere. în Elveţia.şi trebuia să fie mai mic. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat. gura. pe 7 aprilie. După ce şi-a revenit. trimiţându-l înapoi.în care mai crede încă. deşi era numai un copil. lângă cadavrele arse ale familiei sale. soldaţii ONU. Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. unde este sediul ONU.. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte.fruntea. Mai mult. unde îl aşteaptă o moarte sigură. nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. Ba mai mult. el s-a întors în localitatea natală. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. în ultimii 15 ani. pentru că era prea mare . însă nici aici. cât de cât. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. a supravieţuit timp de trei săptămâni. să îşi recapete încrederea în oameni. I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?".Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară.

aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. generalul Romeo Dallaire. masacrelor sau altor acte violente. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă.3. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave.în iulie 1994. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. însă nu a făcut acest lucru. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. Datorită dotării inadecvate. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. precum Franţa. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor.

comis cu intenţia de a distruge. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. 800. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. în nordul Tanzaniei. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. cât şi în timp de război. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. 4. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. comis atât în timp de pace. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. potrivit datelor oficiale. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. statul american deţinea responsabilitatea. etnic. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994.şi securităţii internaţionale. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. Până la finele lui 2008. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. 11 . Prin Art. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. 1. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. Părţile contractante confirmă că genocidul. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. in totalitate sau numai în parte.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi. un grup naţional. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. 100 de zile în care au fost masacraţi. cu sediul la Arusha. rasial sau religios. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor.

menţinerea păcii în regiune . d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. iar în circumstanţe excepţionale.1994 – 31. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. Procedura este orală. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu.01. prin urmare un curs distinct.zişi ai genocidului. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia. Procedura este publică. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. criminalii notorii. este compus din 11 judecători.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte). Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda.12.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. precum şi violatorii. În cea de-a doua ipoteză. se administrează probele. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. şi anume : .contribuţia la procesul de reconciliere naţională . Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. Există două grade de jurisdicţie. cu sediul la Arusha (Tanzania).

adică Consiliul de Securitate. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. nu exista un cod de crime internaţional. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. adică independent. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda.grave. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. Analiza altor organe subsidiare. În plus. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. Adică. când a fost instituit TPIR. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. Arthur J. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. De fapt. Convenţii de drept internaţional. În comparaţie cu acesta. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi.

În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. Mai mult. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. putem conchide că legalitatea TPIR. În viitor. efortul concertat poate face diferenţa. ori cel puţin că au stat. Francois Mitterand. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. cel puţin tacită. 14 . aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. plus Uganda la nord si Tanzania la est.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. Forţele militare franceze. Prin domeniul său de activitate. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. în frunte cu preşedintele Paul Kagame. cu iesire la lacul Kivu. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. la genocidul din 1994. decedat în 1996. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. ca organ subsidiar. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. Concluzii: Guvernul din Ruanda. acuză şi Franţa pentru participarea. ca instituţie internaţională. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. decât de esenţa organului în sine. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. la fel ca şi interpretarea. Totodată. De altfel. Astfel. 5. În principiu.

O tara de marimea Belgiei. asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). pina acum peste 120000 de criminali.Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta. dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania. Genocidul din 1994. cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. sedentari si agricultori). Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. Aprilie. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit.. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. 15 . cu o populatie de 7 milioane de locuitori. astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere). tribunal ce a trimis dupa gratii.cel mai nou dintre ele. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi. de multe ori vecini sau rude prin alianta. acestea se numeau Interahamwe adica . Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . Hotel Rwanda. traieste absurdul unui razboi civil. dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor).. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni.

Jared A.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 . http://www.com *http://ralucaboboc.wikipedia.wordpress.uk/2/hi/africa/1288230. Cohen.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“. Bibilografie *http://www.org *http://conflictelelumii.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.bbc.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.scribd.dadalos.ufl.co.htm http://findarticles.edu/asq/v10/v10i2a12.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.blogspot.com *http://ro.6.africa.wordpress.

17 .

18 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->