UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT. SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .

Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. fie mică sau mare. puternică sau slabă. Cu toate acestea in timp. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri. intre indivizi. acte interzise).INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public.(acte permisive. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional. ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile. stabilirea surselor si principiilor generale. Ce este permis şi ce nu este permis. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate.). In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. la recunoaşterea unor valori şi standarde. un corp de lege recunoscut.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. precum şi crearea unor contracte. 3 . nu cetăţenii în mod individual. de la peşteră la computer.iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente.respectarea normeleor in mod liber etc.Putem spune deci ca. De-a lungul timpului. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. până la un punct.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea. şi coercitivă. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin. Orice societate. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. ele au produs. sau între state. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale. impreuna cu alte surse.

(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica.1780. nu cad sub incidenta dreptului international public). Dreptul international public poate fi universal sau general. Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. sau regional. de exemplu. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1. 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p. fac obiectul acestui drept2.6.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation. este împărţit în. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public.dintre state.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele). 4 .Dreptul internaţional în sine.in primul rind.

...CUPRINS: 1......................... taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez...11 5..............................................................................................6 2...........14 6..................... Bibilografie................................................... Istoricul conflictului din Rwanda...................................................................................10 4.............................. Concluzi.............. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda...........16 5 .........8 3............... Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU................................................................. Supravieţuitorul Révérien……………………………………………………….............

nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. iar victimele trăiesc tot cu frică. susţinând că făptaşii erau. După unele păreri. tot Hutu. care este în prezent preşedintele Ruandei. au aceleaşi tradiţii. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. Ruanda a fost colonizată de Belgia. în numai 100 de zile. femeile au fost violate cu sălbăticie. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat. Juvenal Habyarimana. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. avionul preşedintelui. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. pentru a se întoarce acolo. călăii sunt încă în libertate. capitala ţării. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . pe tăcute. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. care făcea parte din grupul etnic Hutu. locuiesc pe aceleaşi teritorii. După 15 ani. În 1916. circa 800. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. conduşi de Paul Kagame. pur şi simplu . în timp ce călăii erau Hutu. în consecinţă. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. în ţara de origine. Tutsi şi Hutu. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. se duşmănesc de zeci de ani. de fapt. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. împreună cu mai mulţi oficiali.au fost bătuţi. Istoricul conflictului din Rwanda. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. În perioada aprilie-iunie 1994. deşi sunt foarte asemănătoare. La 15 ani după acest eveniment. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. aceştia ar fi originari din Etiopia. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. torturaţi. vorbesc aceeaşi limbă. ultimul din secolul 20. în timpul genocidului. sub privirile îngrozite ale copiilor. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau.1. După unele surse (mai ales franceze). fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. Ceea ce a urmat.000 de oameni au murit în Ruanda. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei.

probabil. Imediat. Aşadar.Burundi. diferenţe între locuitorii Ruandei. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. în anul 1959. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. la un moment dat. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui.temându-se. iar aceştia au fost încântaţi de idee. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). în 1962. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. Tanzania şi Uganda. oprit după 100 de zile: În iulie. În plus.000 de membri. care număra. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. numit Interahamwe ("cei care atacă împreună"). iar măcelul a fost oprit. 30. la vecini . pentru prima dată.000 de oameni. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă. Timp de 20 de ani. De multe ori. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. liderii opoziţiei au fost ucişi. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair . Trei ani mai târziu. după ce muriseră 800. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci. împotriva etnicilor Tutsi.unii din dorinţa de răzbunare. în fruntea căruia se afla Paul Kagame. de eventuale răzbunări. În timp. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture.acum Republica Democrată Congo . Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare. În numai câteva ore. Măcelul. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. 7 . Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor . Atunci au murit peste 20. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. în afara ţării. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. Atunci au apărut. Li se promiteau bani.

Era cel mai mare copil al părinţilor săi. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. 9. 7 şi Claudette. ce au întreţinut conflictul. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. încă. 8 . care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. Révérien era cel mai mare dintre copii. noaptea. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. de vreo două săptămâni. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. funcţie pe care o deţine şi în prezent. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. dar şi pe fraţii lui . Potrivit unei estimări ONU. dar a murit după o lungă agonie.Aflat acum la Geneva. dar nu dintr-o dată. intitulată "Genocid".000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. 11 ani. 2. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. La 15 ani după masacru. din cauza deshidratării. iar victimele sunt tot victime. El a scris şi o carte. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. până în cele mai îngrozitoare detalii. muriseră 25. Lupta nu s-a oprit acolo. să îl prelungească şi mai mult. căci se ascundeau. aşa că a fost lăsat la urmă. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. cu care până atunci trăiseră în înţelere. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. nişte oameni simpli. iar Révérien îşi aminteşte totul. Criminalii sunt liberi. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. din nicio parte.Iniţial. Pierre Célestin. "curat" şi fără suferinţă. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. 13 ani. ce includea şi membri Hutu. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. uitându-se mereu peste umăr. în coteţul caprelor. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. Sunt urmăriţi de foştii călăi. Olive. Marie. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. ţipetele micuţei Claudette. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. Au urmat alţi ani de lupte. tânărul mărturiseşte că aude. de numai 5 ani. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. care a supravieţuit tăieturilor de macetă.Sylvélie.

soldaţii ONU. 9 . "I-am văzut plecând. Révérien îşi doreşte o familie. şi-a implorat călăii să îl ucidă. pentru a-i asigura drept de şedere.cu lamele macetelor. De fapt. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou.. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". în ţara natală. După ce şi-a revenit. până la tâmple . I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . să îşi recapete încrederea în oameni. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. dar. nu poate să aibă telefon ori maşină. Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. el s-a întors în localitatea natală. pentru că era prea mare . El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. şi chiar să aibă copii. Ba mai mult. în Elveţia. nu se află în siguranţă. însă. Mai mult. lângă cadavrele arse ale familiei sale. a trăit singur pe lume. Révérien a văzut cum "căştile albastre". obrajii.în care mai crede încă. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. a supravieţuit timp de trei săptămâni. pe 7 aprilie. din cauza durerilor îngrozitoare. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. cu amărăciune. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. Nu a murit. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. cât de cât. unde este sediul ONU. însă. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . însă nici aici. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". gura.. de aceiaşi criminali.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară. autorităţile îl pot expulza în orice moment. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el. se întreabă el. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el.fruntea. El le-a refuzat. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. trimiţându-l înapoi. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. în ultimii 15 ani. nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?". Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. nu se ştie cum. deşi era numai un copil. Révérien s-a întors la Geneva. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. care nu au altă vină decât că nu au murit. unde îl aşteaptă o moarte sigură.şi trebuia să fie mai mic.

atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. Datorită dotării inadecvate. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. generalul Romeo Dallaire. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. însă nu a făcut acest lucru. masacrelor sau altor acte violente. precum Franţa.în iulie 1994. În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă.3. Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio.

800. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. un grup naţional. statul american deţinea responsabilitatea. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. 100 de zile în care au fost masacraţi.şi securităţii internaţionale. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. Părţile contractante confirmă că genocidul. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. 11 . cât şi în timp de război. rasial sau religios. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. în nordul Tanzaniei. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. 4. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. Până la finele lui 2008. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. potrivit datelor oficiale. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor. cu sediul la Arusha. comis atât în timp de pace. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. Prin Art. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. etnic. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994. comis cu intenţia de a distruge. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. 1. in totalitate sau numai în parte. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător.

1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. este compus din 11 judecători. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul.1994 – 31.zişi ai genocidului. iar în circumstanţe excepţionale. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi. A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea.12. Procedura este orală. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . În cea de-a doua ipoteză. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism.menţinerea păcii în regiune . cu sediul la Arusha (Tanzania). Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. se administrează probele. funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. prin urmare un curs distinct. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia. Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte). Procedura este publică. fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. criminalii notorii. precum şi violatorii.01. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. Există două grade de jurisdicţie. totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante.contribuţia la procesul de reconciliere naţională . cărora li se asigură anonimatul faţă de public. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. şi anume : .

Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. Arthur J. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. adică independent. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994.grave. În comparaţie cu acesta. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. Adică. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi. De fapt. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. nu exista un cod de crime internaţional. când a fost instituit TPIR. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. Analiza altor organe subsidiare. În plus. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. Convenţii de drept internaţional. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. adică Consiliul de Securitate. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă.

mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. Astfel. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. ca organ subsidiar. 5. ori cel puţin că au stat. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. De altfel. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. ca instituţie internaţională. 14 . plus Uganda la nord si Tanzania la est. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. acuză şi Franţa pentru participarea. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. la genocidul din 1994. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. putem conchide că legalitatea TPIR.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. Francois Mitterand. decedat în 1996. Mai mult. În viitor. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. Prin domeniul său de activitate. cu iesire la lacul Kivu. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. în frunte cu preşedintele Paul Kagame. Concluzii: Guvernul din Ruanda. decât de esenţa organului în sine. efortul concertat poate face diferenţa. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. Forţele militare franceze. Totodată. la fel ca şi interpretarea. cel puţin tacită. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. În principiu. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar.

Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. Hotel Rwanda. Aprilie. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere).cel mai nou dintre ele. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor). Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi.Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. 15 . ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. traieste absurdul unui razboi civil. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta. O tara de marimea Belgiei. pina acum peste 120000 de criminali. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) .. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. tribunal ce a trimis dupa gratii. de multe ori vecini sau rude prin alianta. acestea se numeau Interahamwe adica . in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. Genocidul din 1994.. sedentari si agricultori).

wikipedia. Bibilografie *http://www.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“. http://www.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu. Jared A.blogspot.edu/asq/v10/v10i2a12.scribd.wordpress.wordpress.africa.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.com *http://ro.htm http://findarticles.org *http://conflictelelumii.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 .6.bbc.com *http://ralucaboboc.uk/2/hi/africa/1288230.dadalos.ufl. Cohen.co.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.

17 .

18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful