UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT.

intre indivizi. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. Ce este permis şi ce nu este permis. sau între state.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. ele au produs. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei. Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional.iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă. un corp de lege recunoscut. nu cetăţenii în mod individual. 3 . până la un punct.oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile. ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. puternică sau slabă.respectarea normeleor in mod liber etc. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin. De-a lungul timpului.(acte permisive. impreuna cu alte surse.). In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile. Cu toate acestea in timp. şi coercitivă.Putem spune deci ca. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. stabilirea surselor si principiilor generale. Orice societate. la recunoaşterea unor valori şi standarde. fie mică sau mare. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea. de la peşteră la computer. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale. precum şi crearea unor contracte. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. acte interzise). organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri.

in primul rind. Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1. de exemplu.1780.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele).6. când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation.Dreptul internaţional în sine. fac obiectul acestui drept2.(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica. 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. Dreptul international public poate fi universal sau general. este împărţit în. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. nu cad sub incidenta dreptului international public).dintre state. sau regional. 4 .

......................................................... Istoricul conflictului din Rwanda............................11 5................................................... Tribunalul Internaţional pentru Rwanda............................................................8 3.............................................14 6....................................... Supravieţuitorul Révérien………………………………………………………......... Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU.............................................................CUPRINS: 1.... Concluzi..................6 2........................... Bibilografie..........10 4...16 5 .............. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez......................

După unele păreri. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. deşi sunt foarte asemănătoare. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . Istoricul conflictului din Rwanda. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. în ţara de origine. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. În perioada aprilie-iunie 1994. pur şi simplu . torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau. ultimul din secolul 20. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. circa 800. femeile au fost violate cu sălbăticie. La 15 ani după acest eveniment. împreună cu mai mulţi oficiali. Ruanda a fost colonizată de Belgia. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. au aceleaşi tradiţii. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. conduşi de Paul Kagame. de fapt. sub privirile îngrozite ale copiilor. călăii sunt încă în libertate. care făcea parte din grupul etnic Hutu. Juvenal Habyarimana. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. susţinând că făptaşii erau. aceştia ar fi originari din Etiopia. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat. locuiesc pe aceleaşi teritorii. în consecinţă. După 15 ani. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. torturaţi.au fost bătuţi. După unele surse (mai ales franceze). O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. în timpul genocidului. În 1916. avionul preşedintelui. în timp ce călăii erau Hutu. se duşmănesc de zeci de ani. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali.1. vorbesc aceeaşi limbă. Ceea ce a urmat. care este în prezent preşedintele Ruandei. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi.000 de oameni au murit în Ruanda. iar victimele trăiesc tot cu frică. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. Tutsi şi Hutu. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. pe tăcute. capitala ţării. pentru a se întoarce acolo. tot Hutu. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. în numai 100 de zile. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi.

frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci. la vecini . Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. în 1962. în afara ţării. Tanzania şi Uganda. după ce muriseră 800. Trei ani mai târziu. În plus. De multe ori. Timp de 20 de ani. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor.000 de membri.unii din dorinţa de răzbunare. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. împotriva etnicilor Tutsi. Aşadar. Imediat. 7 . iar măcelul a fost oprit. iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. oprit după 100 de zile: În iulie. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. În timp. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. Măcelul. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture. liderii opoziţiei au fost ucişi. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. în anul 1959. 30. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul.acum Republica Democrată Congo . Li se promiteau bani. la un moment dat. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. care număra. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului.Burundi. în fruntea căruia se afla Paul Kagame. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair .temându-se. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor .000 de oameni.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. iar aceştia au fost încântaţi de idee. de eventuale răzbunări. probabil. Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă. Atunci au apărut. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. pentru prima dată. diferenţe între locuitorii Ruandei. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. Atunci au murit peste 20. numit Interahamwe ("cei care atacă împreună"). Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). În numai câteva ore.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară.

de numai 5 ani. funcţie pe care o deţine şi în prezent. Révérien era cel mai mare dintre copii. uitându-se mereu peste umăr. La 15 ani după masacru. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. din cauza deshidratării. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. nişte oameni simpli. ce au întreţinut conflictul. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. căci se ascundeau. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. intitulată "Genocid". iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda.Aflat acum la Geneva. să îl prelungească şi mai mult. Pierre Célestin. aşa că a fost lăsat la urmă. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. 2. muriseră 25. ţipetele micuţei Claudette. 13 ani. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. El a scris şi o carte. dar nu dintr-o dată. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. iar victimele sunt tot victime. Marie. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. cu care până atunci trăiseră în înţelere. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor.Sylvélie. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. dar a murit după o lungă agonie. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. în coteţul caprelor. Potrivit unei estimări ONU. 9. de vreo două săptămâni. Lupta nu s-a oprit acolo. 11 ani. încă. 8 . dar şi pe fraţii lui . Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. iar Révérien îşi aminteşte totul. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic.Iniţial. Olive. Criminalii sunt liberi. Sunt urmăriţi de foştii călăi. Au urmat alţi ani de lupte. până în cele mai îngrozitoare detalii. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. tânărul mărturiseşte că aude. 7 şi Claudette. noaptea. ce includea şi membri Hutu. care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. "curat" şi fără suferinţă. din nicio parte.

însă. Révérien îşi doreşte o familie. I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. care nu au altă vină decât că nu au murit. lângă cadavrele arse ale familiei sale. însă. 9 . din cauza durerilor îngrozitoare. De fapt. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. soldaţii ONU. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. să îşi recapete încrederea în oameni. dar.. nu se ştie cum. "I-am văzut plecând. El le-a refuzat. pentru că era prea mare . Nu a murit. Mai mult. aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. în ţara natală. a supravieţuit timp de trei săptămâni. deşi era numai un copil. în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. cu amărăciune. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". gura. îşi doreşte stabilitate şi dragoste . pe 7 aprilie. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?". până la tâmple . se întreabă el. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit. însă nici aici.în care mai crede încă. el s-a întors în localitatea natală. a trăit singur pe lume. nu se află în siguranţă. şi-a implorat călăii să îl ucidă. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. în ultimii 15 ani.şi trebuia să fie mai mic. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. trimiţându-l înapoi. Ba mai mult. Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou.. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. pentru a-i asigura drept de şedere. autorităţile îl pot expulza în orice moment. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. unde îl aşteaptă o moarte sigură. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. în Elveţia.cu lamele macetelor. obrajii. Révérien s-a întors la Geneva. şi chiar să aibă copii. cât de cât. După ce şi-a revenit. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. Révérien a văzut cum "căştile albastre". Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat.fruntea. unde este sediul ONU. de aceiaşi criminali. nu poate să aibă telefon ori maşină.

cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor.3. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda. precum Franţa. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. însă nu a făcut acest lucru. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. Datorită dotării inadecvate. formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti.în iulie 1994. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. masacrelor sau altor acte violente. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . generalul Romeo Dallaire.

adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. comis atât în timp de pace. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994. Prin Art. etnic. 1. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. 100 de zile în care au fost masacraţi. cât şi în timp de război. rasial sau religios. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. 800. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. in totalitate sau numai în parte. comis cu intenţia de a distruge. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. cu sediul la Arusha. Până la finele lui 2008. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. 11 . Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. 4. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora. în nordul Tanzaniei. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. statul american deţinea responsabilitatea. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor. potrivit datelor oficiale. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. Părţile contractante confirmă că genocidul. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. un grup naţional.şi securităţii internaţionale.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi.

adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise. Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte). fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte.contribuţia la procesul de reconciliere naţională . procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. criminalii notorii. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . Procedura este publică.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. şi anume : . Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. prin urmare un curs distinct. se administrează probele. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. În cea de-a doua ipoteză. cu sediul la Arusha (Tanzania).b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi. precum şi violatorii. iar în circumstanţe excepţionale. totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante.zişi ai genocidului. Există două grade de jurisdicţie. funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. Procedura este orală. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat.01. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor. Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda.12.menţinerea păcii în regiune . comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. este compus din 11 judecători. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”.1994 – 31.

Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. În comparaţie cu acesta. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. Adică. Convenţii de drept internaţional. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi.grave. În plus. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. nu exista un cod de crime internaţional. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. adică independent. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. când a fost instituit TPIR. adică Consiliul de Securitate. Arthur J. De fapt. Analiza altor organe subsidiare. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU.

5. plus Uganda la nord si Tanzania la est. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. la fel ca şi interpretarea. decât de esenţa organului în sine. ca organ subsidiar. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. cu iesire la lacul Kivu. decedat în 1996. În principiu. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. Prin domeniul său de activitate. Forţele militare franceze. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. De altfel. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. Totodată. ca instituţie internaţională. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. Mai mult. putem conchide că legalitatea TPIR. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. Astfel. la genocidul din 1994. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. Francois Mitterand. cel puţin tacită. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. În viitor. 14 . care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. ori cel puţin că au stat. în frunte cu preşedintele Paul Kagame. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. Concluzii: Guvernul din Ruanda. efortul concertat poate face diferenţa. acuză şi Franţa pentru participarea.

acestea se numeau Interahamwe adica . In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere). traieste absurdul unui razboi civil. mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului.. Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi. inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . pina acum peste 120000 de criminali.. de multe ori vecini sau rude prin alianta. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). 15 . in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor). Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta.cel mai nou dintre ele. asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). Genocidul din 1994. O tara de marimea Belgiei. inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop.Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi. Aprilie. Hotel Rwanda. ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. sedentari si agricultori). tribunal ce a trimis dupa gratii.

scribd.co. http://www.com *http://ralucaboboc.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 .com * Rwanda: How the genocide happened http://news.com *http://ro.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat.htm http://findarticles.org *http://conflictelelumii.uk/2/hi/africa/1288230.ufl.stm * Consiliul de securitate al ONU http://www.wordpress. Bibilografie *http://www.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“.6.africa.blogspot.wordpress.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.wikipedia. Jared A.edu/asq/v10/v10i2a12. Cohen.dadalos.bbc.

17 .

18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful