UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

PROGRAM DE MASTER ”INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE”

DISCIPLINA: “ DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC”

STUDENT,
SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN

1

SPĂTARU MARIUS CĂTĂLIN 2 .UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” PROGRAM DE MASTER INTEGRARE SI AFACERI EUROPENE Conflictul din Rwanda – genocidul din Rwanda STUDENT.

oamenii a început să se înţeleagă cit este de importanta ordinea si legea. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii acestui drept cuprinzind elmentele sale esentiale(ansamblu de normr juridice. Legea este acel element care obligă membrii unei comunităţi căreia îi aparţin. un corp de lege recunoscut. Orice societate. ca avand caracter obligatoriu si eficient pentru parti. impreuna cu alte surse. cu importanta diferenţă că principalele subiecte de drept internaţional sunt naţiunile-state. ideile şi preocupările societăţii în îndeplinirea funcţiilor sale in relatiile internationale. Cu toate acestea in timp. puternică sau slabă.Putem spune deci ca.relatiile dintre subiectele sale pe baza acordului de vointa. precum şi crearea unor contracte. sau între state. stabilirea surselor si principiilor generale. De-a lungul timpului. Istoria sa inseamna eforturile de a impune constrangeri legale asupra conflictelor armate prin negocieri intre puterile militare. ele au produs. Studiul legii este in mare masura studiul istoriei.(acte permisive. şi coercitivă. un rol deosebit la jucat întotdeauna ideea de lege – ideea că ordinea este necesară şi că haosul este dăunător unei existenţe oneste drepte şi stabile.INTRODUCERE: Natura si dezvoltarea dreptului international public. nu cetăţenii în mod individual. până la un punct. de la peşteră la computer. fie mică sau mare. Există multe diferenţe între legile unei ţări (dreptul intern) şi legile care operează în afara. 3 . Este deopotrivă permisivă în oferirea posibilităţii indivizilor de a-şi stabili propriile relaţii legale. acte interzise). intre indivizi. şi-a creat un cadru de principii după care să poată să se dezvolte. organizaţiile internaţionale şi în anumite cazuri. eforturi care nu au reusit sa se concretizeze intodeauna in tratate.iar tratatele rezultate au fost adesea mai putin eficiente.respectarea normeleor in mod liber etc. Ce este permis şi ce nu este permis. în pedepsirea acelora care îi încalcă prevederile. la recunoaşterea unor valori şi standarde.la modul general insa putem definii dreptul international ca: O lege internationala care constă într-o serie de reguli care direcţionează conduita umană şi reflectă.). Asta ar fi ceea ce numim drept internaţional.

când un grup de state legate geografic sau ideologic recunosc legile speciale care le sunt aplicabile. sau regional.in primul rind. Dreptul internaţional public are ca obiect relaţiile dintre state în toate formele sale. de la război la sateliţi şi reglementează funcţiile mai multor instituţii internaţionale. practica azilului diplomatic care s-a dezvoltat mai ales în America Latină. 4 . Numai relatiile dintre stubiectele dreptului international public. nu cad sub incidenta dreptului international public). de exemplu. fac obiectul acestui drept2. conflictul de legi (sau dreptul internaţional privat cum este denumit uneori) şi dreptul internaţional public (de obicei numit doar drept internaţional)1.1780.(caz în care legile prevăzute obligă toate statele). Dreptul international public poate fi universal sau general.Bentham:vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation. 1 Termenul a fost folosit pentru prima data de catre J. 2 Martian Niciu Drept International Public Editura Servosat 1997 p.Dreptul internaţional în sine.(relatiile contractuale dintre un stat si o persoana juridica sau fizica.dintre state. este împărţit în.6.

........ Istoricul conflictului din Rwanda.....11 5.................................................................................................. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez........ Bibilografie................. Concluzi...........................................16 5 ........................................ Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU..........................14 6.........................................8 3...... Tribunalul Internaţional pentru Rwanda...... Supravieţuitorul Révérien………………………………………………………............................................6 2.................10 4..................................CUPRINS: 1.......................................................

în timpul genocidului. ultimul din secolul 20.1. căci Tutsi sunt puţin mai înalţi şi mai slabi decât Hutu. Istoricul conflictului din Rwanda. La 15 ani după acest eveniment. Aceştia şi-au îndreptat ura chiar şi împotriva membrilor propriei etnii. Unul dintre cele mai îngrozitoare genociduri din istoria modernă a lumii. torturând şi omorând pe acei Hutu care nu cooperau. femeile au fost violate cu sălbăticie. Ceea ce a urmat. pentru a se întoarce acolo. adică nu erau de acord cu atrocităţile comise şi refuzau să participe la ele. în consecinţă. avionul preşedintelui. la numai câteva ore de la prăbuşirea avionului. la uciderea rudelor şi la batjocorirea mamelor şi surorilor lor. vorbesc aceeaşi limbă. iar noua "stăpânire" i-a obligat 6 . După unele păreri. se duşmănesc de zeci de ani. Majoritatea victimelor erau etnici Tutsi. pe tăcute. care nu doreau decât un pretext pentru declanşarea infernului ce a urmat. Cei mici erau obligaţi să asiste la toate ororile. sub privirile îngrozite ale copiilor. circa 800. capitala ţării. În 1916. tot Hutu. susţinând că făptaşii erau. Juvenal Habyarimana. care făcea parte din grupul etnic Hutu. în timp ce călăii erau Hutu. O posibilă explicaţie pentru această ură între cele două grupuri etnice ar putea veni din istoria ţării. conduşi de Paul Kagame. Cei mai mulţi dintre ei nu au fost ucişi. după ce avionul în care se afla acesta s-a prăbuşit lângă aeroportul din Kigali. care este în prezent preşedintele Ruandei. în numai 100 de zile. iar victimele trăiesc tot cu frică. Duşmănia dintre etnii: Cele două etnii. După unele surse (mai ales franceze). aceştia ar fi originari din Etiopia. deşi sunt foarte asemănătoare. fără ca lumea să ştie ce se întâmplă într-o micuţă ţară africană şi fără ca cineva să mişte vreun deget. va rămâne însă o mare pată neagră în istoria omenirii. După 15 ani. călăii sunt încă în libertate. ar fi fost doborât de o rachetă trasă de rebelii Tutsi. iar evenimentul care a declanşat totul a fost moartea preşedintelui Ruandei. O diferenţă cât de cât vizibilă se referă la aspectul fizic al acestora. de fapt. locuiesc pe aceleaşi teritorii. Alături de acesta se afla şi preşedintele statului Burundi.000 de oameni au murit în Ruanda. au aceleaşi tradiţii. împreună cu mai mulţi oficiali. Ruanda a fost colonizată de Belgia. Ultimul mare genocid din istoria secolului 20 a început pe 6 aprilie 1994. în ţara de origine. nici nu mai contează cine s-a aflat în spatele morţii preşedintelui Juvenal Habyarimana. cadavrele etnicilor Tutsi erau adeseori aruncate de către criminali în râuri. taberele din conflict şi statutul teritoriului Rwandez. Kagame neagă şi în ziua de azi acuzaţiile. pur şi simplu .au fost bătuţi. s-a petrecut în urmă cu 15 ani. În perioada aprilie-iunie 1994. torturaţi. Tutsi şi Hutu.

iar pe Tutsi îi putea acuza oricând că au legături cu rebelii FPR. În timp. Această ameninţare a fost speculată chiar de posibila victimă. iar măcelul a fost oprit. ori de slujbe mai bune decât concetăţenii lor. Mulţi cetăţeni de rând s-au grăbit să se alăture criminalilor . Aşadar. care număra. probabil.pe cetăţeni să îşi facă acte de identitate pe care să precizeze etnia căreia îi aparţin. Ei formaseră Frontul Patriotic Ruandez (FPR). 7 . în afara ţării. Disidenţii din FPR urmăreau răsturnarea regimului preşedintelui Habyarimana şi preluarea puterii în Ruanda. picătura care a umplut paharul a fost asasinarea preşedintelui. Etnicii Hutu au preluat urgent puterea şi s-au răzbunat din plin pe Tutsi. ruandezii Hutu erau obligaţi să îşi ucidă vecinii Tutsi. în fruntea căruia se afla Paul Kagame. Astfel a luat naştere un grup extrem de violent. frustrările celorlalţi au crescut şi au culminat cu o revoltă. Imediat. iar soldaţii împrăştiaţi rapid în toată ţara au început măcelul. refugiaţii Tutsi aveau propriile planuri. pentru toate umilinţele şi nedreptăţile îndurate până atunci. în 1962.000 de oameni.Burundi. împotriva etnicilor Tutsi. abandonând lupta şi pe civilii ruandezi. În plus.unii din dorinţa de răzbunare. alţii de teamă că ei înşişi ar putea fi omorâţi. Trei ani mai târziu.000 de Tutsi şi mult mai mulţi au fugit din ţară. crimă care a fost pusă în spatele FPR şi care a servit drept pretext pentru declanşarea iadului. oprit după 100 de zile: În iulie. iar aceştia au fost încântaţi de idee. Belgienii îi considerau pe Tutsi superiori. diferenţe între locuitorii Ruandei. Măcelul. la vecini . Belgia s-a retras şi a lăsat Ruanda independentă.000 de membri. Atunci au murit peste 20. 30.acum Republica Democrată Congo . numit Interahamwe ("cei care atacă împreună"). membrii acestei etnii s-au bucurat de o educaţie privilegiată. la un moment dat. de eventuale răzbunări. De multe ori. alimente ori chiar că vor putea deveni proprietarii pământurilor rămase de la victime. liderii opoziţiei au fost ucişi. FPR a reuşit să preia controlul asupra capitalei. după ce muriseră 800. Trupele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au părăsit ţara după izbucnirea conflictului. Pretext pentru genocid: Cam asta era atmosfera din Ruanda în perioada de dinainte genocidului. conducătorul ţării: Habyarimana i-a convins şi pe ultimii moderaţi Hutu să i se alăture. pe orice etnic Tutsi ori chiar Hutu care li se împotrivea. circa două milioane de etnici Hutu au plecat din ţară în Zair . în anul 1959. Atunci au apărut. Aceştia s-au alăturat soldaţilor şi au început să ucidă la întâmplare. Li se promiteau bani. pentru prima dată. Timp de 20 de ani. Tanzania şi Uganda. iar încercările de stingere a conflictului prin discuţii şi negocieri au eşuat. În numai câteva ore.temându-se.

până în cele mai îngrozitoare detalii. intitulată "Genocid". 13 ani. iar femeile şi copiii lor colectau bunurile şi bijuteriile victimelor muribunde.Aflat acum la Geneva. 11 ani. de numai 5 ani. de vreo două săptămâni.Iniţial. În cele 14 zile care trecuseră de la începutul măcelului. dar nu au făcut decât să întreţină acelaşi conflict. Marie. iar victimele sunt tot victime. uitându-se mereu peste umăr.Sylvélie. numărul persoanelor care au căzut victime în acest conflict se apropie de cinci milioane. care şi-ar dori să nu mai existe niciun martor care să povestească ce s-a întâmplat atunci. La 15 ani după masacru. ţipetele micuţei Claudette. Între fugarii din Congo se aflau mulţi foşti criminali care participaseră direct la masacrul din Ruanda şi care au organizat în afara graniţelor ţării miliţii. în coteţul caprelor. noaptea. Familia lui a fost decimată pe 20 aprilie. Culmea este că nici acum victimele nu primesc ajutor. Révérien a povestit unui reporter de la cotidianul britanic The Guardian tot ceea ce s-a întâmplat cu el şi cu familia lui. cu care până atunci trăiseră în înţelere. a venit cu maceta şi i-a omorât pe toţi cei 43 de membri ai familiei sale. pretextând că doresc să anihileze aceste miliţii. la conducerea ţării a fost instalat un guvern multi-etnic. o carte nerecomandată celor slabi de inimă. 9. 2. Lupta nu s-a oprit acolo. însă în final Paul Kagame a devenit preşedinte. căci se ascundeau. El a descris cu lux de amănunte ziua în care vecinul său Hutu. au fost dezbrăcaţi şi lăsaţi să agonizeze în soare. Toţi au fost tăiaţi cu macetele de mii de ori. căci Révérien descrie totul cu lux de amănunte: cum toţi membrii familiei au fost ucişi. nişte oameni simpli. aşa că a fost lăsat la urmă. Supravieţuitorul Révérien Unul dintre supravieţuitori este Révérien Rurangwa. muriseră 25. El povesteşte cum bărbaţii Hutu ucideau. despre care nu se poate spune că s-au oprit nici până astăzi. tânărul mărturiseşte că aude. Au urmat alţi ani de lupte. iar Révérien îşi aminteşte totul. dintr-o localitate obişnuită din Ruanda. dar nu dintr-o dată. care a supravieţuit tăieturilor de macetă. să îl prelungească şi mai mult. care în aprilie 1994 avea 15 ani şi o familie numeroasă. din nicio parte. Autorităţile din Ruanda au trimis de două ori trupe în Congo. dar şi pe fraţii lui . din cauza deshidratării. Criminalii sunt liberi. El a scris şi o carte. Supravieţuitorii genocidului din 1994 trăiesc încă în teroare. El a văzut cu vecinul i-a tăiat mama şi tatăl. ce au întreţinut conflictul. Potrivit unei estimări ONU. dar a murit după o lungă agonie. ce includea şi membri Hutu. 8 . Révérien era cel mai mare dintre copii. Erau printre ultimii supravieţuitori din sat. încă. Pierre Célestin. funcţie pe care o deţine şi în prezent. "curat" şi fără suferinţă. Era cel mai mare copil al părinţilor săi. Sunt urmăriţi de foştii călăi.000 de oameni din localitate şi din împrejurimi. Olive. 7 şi Claudette.

Mai mult. se întreabă el. cu amărăciune. "I-am văzut plecând. şi chiar să aibă copii. aceştia au stat şi au privit "spectacolul". în ţara natală. După ce şi-a revenit. însă. nu are dreptul să muncească şi nici să studieze. însă. au venit după cele 30 de călugăriţe spaniole şi după cei doi preoţi catolici care le însoţeau. nu se ştie cum. Révérien s-a întors la Geneva. până la tâmple . Aşa l-au găsit voluntarii de la Crucea Roşie. de aceiaşi criminali. care l-au luat şi l-au dus la Geneva. Criminalii îi tăiaseră braţul stâng şi nasul. pe 7 aprilie. din cauze pe care nu le-a înţeles nici până astăzi. a trăit singur pe lume. lângă cadavrele arse ale familiei sale. gura. în Elveţia.fruntea. De fapt. cât de cât. autorităţile îl pot expulza în orice moment. Aceştia au râs de el şi au continuat să îl batjocorească. să îşi recapete încrederea în oameni. Révérien povesteşte că agresorii puneau pariuri referitor la cât va mai trăi "gândacul" care "încă se mai târa". aşa cum îl aveau etnicii Hutu care îşi bătuseră joc de el.şi trebuia să fie mai mic. El nu a primit decât o permisiune de şedere temporară. deşi era numai un copil. Cu numai câteva zile înainte de declanşarea iadului. unde şi-a petrecut următorii câţiva ani prin spitale şi a reuşit.. unde este sediul ONU. nu poate să aibă telefon ori maşină. însă nici aici. 9 . obrajii. pentru că îşi doreşte să se căsătorească din dragoste. pentru că era prea mare . în ultimii 15 ani. Révérien a văzut cum "căştile albastre". în ciuda tuturor grozăviilor pe care le-a trăit! Îşi doreşte o familie pentru că. I-au scos un ochi şi i-au tăiat toată faţa . nu se află în siguranţă. a supravieţuit timp de trei săptămâni. pentru a-i asigura drept de şedere. Ceea ce îl bântuie şi acum pe Révérien este faptul că poporul său a fost abandonat la greu şi lăsat să sufere îngrozitor. furioşi că el a îndrăznit să povestească despre ceea ce s-a întâmplat.. dar. soldaţii ONU. care nu au altă vină decât că nu au murit.Révérien însuşi a fost cumplit mutilat şi lăsat să moară. şi-a implorat călăii să îl ucidă. trimiţându-l înapoi. cu ghivecele lor cu flori şi cu câinii lor. Révérien îşi doreşte o familie. ca să îl privească în ochi pe acel Hutu care îi măcelărise familia şi care trăia exact ca înainte. La fel se întâmplă cu mai mulţi supravieţuitori. unde îl aşteaptă o moarte sigură.cu lamele macetelor.în care mai crede încă. el s-a întors în localitatea natală. Révérien însuşi s-a trezit urmărit din nou. El le-a refuzat. Conducea acelaşi bar şi nu dădea semne că ar fi regretat măcar puţin din ceea ce făcuse. Révérien spune că a avut câteva oferte de la nişte elveţience dispuse să se mărite cu el. Nu puteau lua măcar un copil Tutsi cu ei?". din cauza durerilor îngrozitoare. fără ca ONU şi comunitatea internaţională să mişte un deget. Ba mai mult. Nu a murit. îşi doreşte stabilitate şi dragoste .

formată din 5 500 de militari salvând astfel vieţi omeneşti. însă intervenţia acestora a fost tardivă deoarece extremiştii Hutu îşi îndepliniseră deja planul sângeros. Cu toate că ulterior a fost creat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. reacţia actorilor statali şi non-satatali ce puteau opri sau chiar evita actele de genocid a fost deplorabilă. masacrelor sau altor acte violente. Statele Unite au refuzat să se implice în virtutea responsabilităţii de a proteja populaţia civilă. E adevărat faptul că ONU a trimis ulterior misiunea UNAMIR II . însă nu a făcut acest lucru. şi în ciuda insistenţelor comandantului misiunii UNAMIR din Rwanda. membrii misiunii au asistat neputincioşi la uciderea civililor. trupele ONU nu pot interveni pentru a stopa violenţele. Apar o serie de întrebări precum: De ce nu a intervenit SUA pentru încetarea masacrului? De ce ONU a diminuat numărul personalului misiunii UNAMIR odată cu începerea uciderii civililor? Având în vedere rolul său de lider mondial şi garant al păcii 10 . Datorită dotării inadecvate. Modul în care a reacţionat comunitatea internaţională faţă de genocidul din Rwanda demonstrează că responsabilitatea de a proteja rămâne un concept pur teoretic. Statele Unite ar fi putut împiedica transmiterea îndemnurilor la ură interetnică prin intermediul posturilor radio.în iulie 1994. atunci când statul respectiv îşi dovedeşte incapacitatea de a acţiona pentru respectarea drepturilor propriilor cetăţeni şi implicit apărarea lor de atrocităţi. Belgia şi Statele Unite şi-au retras membrii misiunilor diplomatice din Rwanda.3. încurajând astfel şi alte state să trateze situaţia cu indiferenţă. În lipsa unui mandat clar care să prevadă acţionarea pentru protejarea civililor. Prin refuzul de a cataloga evenimentele drept genocid SUA a distorsionat perceperea atrocităţilor de către opinia publică. Chiar dacă a fost adoptată drept o normă de drept internaţional responsabilitatea de a proteja populaţia unui stat împotriva abuzurilor grave. Încă de la începutul atrocităţilor ţările occidentale. Mai mult SUA alături de Belgia a decis retragerea trupelor ONU prezente în Rwanda. generalul Romeo Dallaire. Intervenţiile umanitare internaţionale sub egida ONU: Organizaţia Naţiunilor Unite avea la momentul respectiv desfăşurată în Rwanda misiunea UNAMIR de menţinere a păcii. cu ajutorul tehnologiei de care dispunea. a refuzat deasemenea autorizarea unei riposte armate pentru oprirea masacrelor. aceasta nu a fost pusă în practică atunci când situaţia a cerut-o. exterminând o mare parte din populaţia de etnie Tutsi. dar şi faptului că nu dispunea de aprobările necesare implicării în conflict şi opririi efective a violenţelor. precum Franţa. menţinând un efectiv neînsemnat din personalul misiunii UNAMIR. Mai mult ONU a refuzat suplimentarea trupelor. În ciuda faptul că deţinea informaţii concrete privind demararea genocidului şi date privind amploarea şi evoluţia masacrelor.

Părţile contractante confirmă că genocidul. etnic. 4. care proclamă principiile şi scopurile organismului şi Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid. După ce a întors spatele naţiunii ruandeze atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de ajutor. în urma evenimentelor sângeroase din perioada 6 aprilie – 19 iulie 1994. Preambulul Convenţiei exprimă faptul că genocidul este o crimă la adresa dreptului popoarelor. astfel genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos. cu sediul la Arusha. dar şi mijloacele necesare de a acţiona ferm pentru a opri genocidul. 11 . 100 de zile în care au fost masacraţi. rasial sau religios. cât şi în timp de război. Există două documente extrem de importante care cereau expres implicarea ONU în stoparea genocidului: Carta ONU. Prin Art. adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. Pentru a se evita asemenea situaţii pe viitor ar trebui regândită funcţionarea instrumentelor ONU de gestionare a crizelor. De asemenea ar trebui revizuite şi resursele puse la dispoziţia acestora pentru a le permite implicare eficientă în stopare unui eveniment asemănător. statul american deţinea responsabilitatea. este o crimă de drept internaţional şi ele se angajează să-l prevină şi să-l pedepsească. comis cu intenţia de a distruge. care a fost condamnat la închisoare pe viaţă. S-a încercat explicarea reacţiei Statelor Unite argumentând fie că nu au fost informaţi privind incidentele violente. potrivit datelor oficiale. in totalitate sau numai în parte.000 de oameni reprezentanţi ai etniei Tutsi. sau că au considerat că nu ar putea face nimic pentru oprirea masacrului. Unul dintre cei acuzaţi este colonelul Theoneste Bagosora.şi securităţii internaţionale. ONU a ajutat la constituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru Ruanda. cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup. comis atât în timp de pace. prezentat drept "creierul" genocidului din 1994. un grup naţional. Până la finele lui 2008. 1. respectiva instanţă a pus sub acuzare 34 de oameni şi a achitat şase. Convenţia stabileşte totodată şi acţiunile care sunt considerate act de genocid. Tribunalul Internaţional pentru Rwanda Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost instituit de Consiliul de Securitate ONU la 8 noiembrie 1994 prin rezoluţia 955. fost director de cabinet în Ministerul Apărării. În acest sens misiunile ONU de menţinere a păcii ar să primească mandate clare privind atribuţiile lor şi rolul acestora în protejarea civililor. în contradicţie cu spiritul şi scopurile Naţiunilor Unite şi pe care lumea civilizată îl condamnă. fie că se aflau în posesia informaţiilor însă au tratat situaţia cu indiferenţă. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane ceea ce agravează considerabil situaţia. 800. în nordul Tanzaniei.

este compus din 11 judecători.menţinerea păcii în regiune . şi anume : . A doua categorie include complicii la acte de genocid a celor care au cauzat moartea. precum şi violatorii. Procedura este publică. e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul. totul se rezumă la analiza eventualelor circumstanţe atenuante. se angajează în baza actului de acuzare emis de Procuror şi asigură acuzaţilor toate garanţiile „procesului echitabil” prevăzute de PIDCP. a treia categorie este destinată persoanelor care au provocat traume deosebit de 12 . criminalii notorii. prin urmare un curs distinct. Procedurile nu se pot desfăşura în absenţa acuzatului (ex parte). Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda dirijează activităţile sale în concordanţă cu câteva scopuri bine definite . se administrează probele. Există două grade de jurisdicţie. în funcţie de declaraţia liminară a acuzatului: „vinovat” sau „nevinovat”. fiecare parte are dreptul să interogheze martorii propuşi de cealaltă parte. Tribunalul a stabilit în Regulamente un mecanism eficace de protecţie a victimelor şi a martorilor.12. Statutul nu prevede decît pedepse cu închisoarea. cu sediul la Arusha (Tanzania). Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda. d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sânul grupului. Procedura este orală.1994 – 31. funcţionarii de stat implicaţi în acte de genocid.zişi ai genocidului.b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor unui grup. aleşi de Adunarea Generală a ONU de pe o listă prezentată de Consiliul de Securitate pentru un mandat de 4 ani. Or atitudinea ONU în raport cu genocidul din Rwanda contravine tuturor acestor principii consfinţite de însuşi acest organism. iar în circumstanţe excepţionale. cărora li se asigură anonimatul faţă de public. comise în Rwanda şi în statele vecine între 1. procedura a urmat sistemul propriu statelor de common law. Este de menţionat faptul că statutul Tribunalului prevede imposibilitatea alegerii a doi judecători din acelaşi stat.1994 Tribunalul judecă patru categorii de suspecţi. care permite să se asigure unitatea jurisprudenţei. c) supunerea intenţionata a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială. Camere care judecă în prima instanţă şi o Cameră de apel comună a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi a Tribunalului Penal Internaţional pentru Iugoslavia. În prima ipoteză nu se mai discută faptele sau vinovăţia. adică cei care şi-au creat o “faimă” prin numărul de persoane ucise. Ca şi în cazul Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokio. Chiar dacă pedeapsa cu moartea exista în sistemele de drept intern din care proveneau acuzaţii. Din prima categorie fac parte organizatorii propriu.01. chiar şi faţă de acuzat şi mandatarii săi. În cea de-a doua ipoteză.judecarea persoanelor responsabile de acte de genocid.contribuţia la procesul de reconciliere naţională .

În comparaţie cu acesta. s-a conturat o distincţie între „noul” drept penal internaţional şi cel „tradiţional”. Noul drept penal internaţional este preocupat de cele trei crime internaţionale: genocid. acesta fiind şi domeniul de operare a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. Crearea unui tribunal ad-hoc ca organ subsidiar este oarecum unică datorită caracterului său pur judiciar. Elizabeth Neuffer (2001) a scris că tribunalul „a fost conceput ca o spălare pe mâini” a neintervenţiei ONU în timp ce mii de oameni erau ucişi. Arthur J. Din acest punct de vedere TPIR a întâmpinat greutăţi în interpretarea şi aplicarea crimelor respective. nu exista un cod de crime internaţional. din punctul de vedere a faptului că se considera incert impactul decisiv şi pozitiv asupra acestui domeniu a unui tribunal internaţional relativ izolat. din moment ce Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea crimelor de genocid a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1948. când a fost instituit TPIR. scoate la iveală faptul că de fapt acest caracter al TPIR nu e chiar unic.grave. Convenţii de drept internaţional. Aceasta influenţează relaţia sa cu organismul-părinte. iar a patra categorie se referă la persoanele care au încălcat proprietatea privată pe parcursul genocidului. dreptul penal internaţional constituia o ramură a dreptului internaţional public. Când Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda şi-a început activitatea. Cele trei crime nu erau codificate coerent şi solid în 1994. În plus. adică Consiliul de Securitate. Klinghoffer ( 1998 ) la fel menţinea poziţia că puternicul suport al Consiliului de Securitate pentru tribunal a fost ca o compensaţie a ineficienţei anterioare. Definiţiile crimelor incluse în statutul TPIR au fost preluate din diferite tratate internaţionale. Instituirea Tribunalului ca organ subsidiar pare să confirme că 13 . se pune problema influenţei pe care o poate avea un tribunal care operează cu acest tip de crime într-un stat african. care fusese considerat nesemnificativ de către comunitatea internaţională pentru a interveni în stoparea genocidului. De-a lungul timpului au fost aduse mai multe speculaţii referitor la instituirea Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda în noiembrie 1994. dar majoritatea nu fuseseră aplicate de un organ jurisdicţional internaţional într-un caz individual concret. adică independent. după instituirea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Rwanda şi Iugoslavia. abia în 1998 Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda a fost primul care a condamnat un individ pentru acest gen de crimă. care să fie aplicat de o curte penală internaţională de genul acesta. De fapt. dreptul penal tradiţional tratează probleme ce ţin de extrădări sau alte forme de cooperare. Totodată trebuie să menţionăm că dreptul penal internaţional era oarecum imatur în momentul constituirii Tribunalului. Adică. În ciuda multor discuţii din cadrul Comisiei pentru Drept Internaţional din cadrul ONU. crime împotriva umanităţii şi crimele de război. Analiza altor organe subsidiare.

Mai mult. aceasta este calea tradiţională de dezvoltare a dreptului cutumiar. avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud. Rwanda stat situat in Africa Central – Estica. Astfel. Potrivit unui raport întocmit de autorităţile ruandeze. care au mascat politica marilor puteri şi au constituit un alibi pentru a tergiversa instaurarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente. Hotărârile TPIR pot fi considerate ca un indicator în dezvoltarea viitoare a dreptului. cu iesire la lacul Kivu. Evident că dreptul internaţional trebuie să evolueze şi să se adapteze cerinţelor sociale. la genocidul din 1994. 5. decât de esenţa organului în sine. depinde în totalitate de scopul puterilor membre ale Consiliului de Securitate. Prin domeniul său de activitate. În viitor. inclusiv preşedintele de atunci al Franţei. efortul concertat poate face diferenţa. TPIR demonstrează că dacă comunitatea internaţională acţionează în comun. practica Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda reprezintă un nou orizont al dreptului internaţional umanitar şi al dreptului penal internaţional. Forţele militare franceze. putem conchide că legalitatea TPIR. plus Uganda la nord si Tanzania la est. ori cel puţin că au stat. decedat în 1996. Concluzii: Guvernul din Ruanda. mai degrabă decât de acţiunile Tribunalului însăşi. ca instituţie internaţională. Totodată. sunt acuzate că ar fi participat direct la crime. 14 . la fel ca şi interpretarea. În permanenţă au existat voci critice faţă de crearea tribunalelor penale internaţionale adhoc. atunci când el este aplicabil evenimentelor vieţii reale. acuză şi Franţa pentru participarea. În principiu. De altfel. care erau staţionate la acea vreme în Ruanda. aproape 30 de oficiali francezi sunt acuzaţi de implicare în masacru. Reprezintă o etapă importantă în implementarea şi aplicarea răspunderii penale pentru încălcarea gravă a prevederilor de drept umanitar internaţional. TPIR a furnizat baza juridică pentru acest proces. cel puţin tacită. Francois Mitterand. este de dorit ca noile teorii privind răspunderea pentru comiterea crimelor de război sau a celor contra umanităţii să fie bine argumentate şi să nu aibă un caracter retroactiv. ca organ subsidiar. răspunderea individuală pentru crimele internaţionale va face parte din orice plan de reconstrucţie pentru o societate post-conflict. au privit şi nu au făcut nimic pentru a le împiedica. în frunte cu preşedintele Paul Kagame.legalitatea acestui organ depinde mai mult de puterea organismului – părinte.

O tara de marimea Belgiei. inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni. scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne. Hotel Rwanda. Genocid atribuit dupa cum unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate. de multe ori vecini sau rude prin alianta. acestea se numeau Interahamwe adica . astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere). inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu . ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit. traieste absurdul unui razboi civil. Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi. pina acum peste 120000 de criminali. sedentari si agricultori).Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi... cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume. dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara. tribunal ce a trimis dupa gratii. se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara. Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop. asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari). mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului. cu o populatie de 7 milioane de locuitori. 15 . Aprilie. Genocidul din 1994. Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica . Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) . in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil. Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta. dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania. din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi.cel mai nou dintre ele. invocind ca si cauze: influenta coloniala pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara). In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni.de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor).

scribd. http://www.wordpress.co.wordpress.com *http://ralucaboboc.blogspot.bbc. Cohen.com * Rwanda: How the genocide happened http://news.com/2008/04/16/disfunctionalitati-de-sistem-inmanagementul-conflictelor-onu-vs-rwanda/ 16 .stm * Consiliul de securitate al ONU http://www. Jared A.ufl.org/uno_rom/grundkurs_3/sicherheitsrat. Bibilografie *http://www.dadalos.africa.com/p/articles/mi_qa4106/is_200804/ai_n27997158/ * http://annaciofu.htm http://findarticles.org *http://conflictelelumii.htm * “One Hundred Days of Silence: America and the Rwanda Genocide“.6.com *http://ro.uk/2/hi/africa/1288230.edu/asq/v10/v10i2a12.wikipedia.

17 .

18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful