Deja vu

Ti s-a intamplat vreodata sa intri pentru prima data intr-un magazin si sa ai senzatia
ciudata c-ai mai fost acolo? Sau purtai o conversatie cu cineva si brusc ai avut impresia
ca ai auzit exact aceeasi replica inainte, avand certitudinea ca n-a fost asa? Se numeste
Deja Vu si in jur de 60-70% dintre noi recunosc faptul ca au avut o astfel de experienta.

Déjà vu înseamnă în limba franceză ,,deja văzut”. Déjà vu-ul reprezintă un sentiment
ciudat sau iluzia că am văzut sau trăit deja o experienţă cu care ne întâlnim pentru prima
dată. Dacă presupunem că experienţa provine de la un eveniment amintit, atunci déjà vu-
ul probabil are loc pentru că experienţa originala nu a fost trăită în totalitate sau nu a fost
memorată detaliat. În acest caz, se poate presupune că situaţia prezentă produce
reamintirea de fragmente din trecutul cuiva. Experienţa poate părea ireală dacă memoria
este atât de fragmentată încât nu se pot face legături clare între fragment şi alte amintiri.

Prin urmare sentimentul că am mai fost acolo cândva se datorează faptului că într-adevăr
am mai fost. Am uitat doar cea mai mare parte din experienţa originală deoarece nu i-am
acordat suficientă atenţie prima dată. Experienţa originală este posibil să fii avut loc doar
cu câteva secunde sau minute mai devreme.

Pe de altă parte, experienţa déjà vu se poate datora faptului că am văzut imagini sau auzit
povestindu-se despre aceasta cu mulţi ani înainte. Experienţa poate fi parte integrantă a
amintirilor vagi din copilărie.

Totuşi este posibil ca sentimentul de déjà vu să fie provocat de o acţiune neurochimică în

creier care nu are legătură cu experienţa din trecut. Ne putem simţi ciudat şi identifica
sentimentul cu o amintire chiar dacă experienţa este complet nouă.

Termenul a fost mai întâi folosit de Emile Boirac (1851-1917) care era foarte interesat de
fenomenele psihice. Acest termen îndreaptă atenţia spre trecut. Totuşi, puţină reflecţie
arată că ceea ce este unic legat de déjà vu nu este ceva din trecut ci ceva din prezent,
sentimentul ciudat încercat de cineva. Adesea trăim experienţe a căror noutate este
neclară. În astfel de cazuri ne întrebăm dacă am mai citit cartea respectivă, am mai văzut
filmul pe care îl urmărim sau am mai fost în locul vizitat. Şi totuşi aceste experienţe nu
sunt acompaniate de un sentiment ciudat. S-ar putea să ne simţim puţin confuzi, dar
sentimentul asociat cu experienţele déjà vu nu este unul de confuzie ci ciudăţenie. Nu
este nimic ciudat în cazul în care nu vă amintiţi dacă aţi citit o carte mai ales dacă aveţi
cincizeci de ani şi aţi citit mii de cărţi de-a lungul vieţii. În cadrul experienţei déjà vu ne
simţim ciudat pentru că nu credem că ar trebui să fim familiarizaţi cu percepţiile
prezente. Senzaţia de nepotrivire nu apare când doar nu ne amintim dacă am citit o carte
sau văzut un film.
Prin urmare este posibil ca încercarea de a explica experienţa déjà vu pe baza pierderii
memoriei, vieţilor anterioare, clarviziunii şi aşa mai departe s-ar putea să fie complet
eronată. Ar trebui să vorbim de sentimentul de déjà vu. Acesta poate fi cauzat de o stare a
creierului, de către factori neurochimici în timpul percepţiei are nu au nici o legătură cu
memoria. Faptul că sentimentul de déjà vu este comun în cazul pacienţilor cu probleme
psihice este neconcludent. Sentimentul de déjà vu de asemenea precede adesea atacurile
de epilepsie. Când Wilder Penfield a realizat faimosul său experiment în 1955 în care a
stimulat electric lobii temporali, el a descoperit că 8% din subiecţi au retrăit amintiri. El a
presupus că a stimulat amintiri reale. Acestea s-ar putea să fii fost la fel de bine
halucinaţii şi primele exemple de déjà vu produs în mod artificial.