Cunoastere si mister Lucian Blaga a elaborat una dintre cele mai originale teorii asupra cunoasterii in secolul XX.

El priveste cunoasterea ca fiind o valoare umana fundamentala, un act de creatie care se realizeaza prin stiinta, filosofie, arta, simboluri etc. Ca act specific de creatie, cunoasterea are o functie metaforica si o functie stilistica. Cele doua atribute vor fi lamurite in continuare, dar este necesar sa precizam ca functia revelatorie indica tentativa omului, niciodata abandonata, de a dezvalui si talmaci misterul lumii, iar cea stilistica presupune faptul ca orice act de cunoastere este incadrat in categorii stilistice, adica in categorii relative si determinate. Blaga considera ca exista doua forme de cunoastere, o cunoastere paradisiaca si o cunoastere luciferica. Aceste distinctii vizeaza o diferenta de atitudine spirituala, de obiect, de proceduri metodologice si de sens. Pentru a intelege rostul acestei distinctii este necesar sa precizam ca misterul, ca obiect al cunoasterii, are doua aspecte, doua fete: un aspect fanic (care se arata omului in experienta) si un aspect criptic (care se ascunde). Cunoasterea paradisiaca are ca obiect misterele latente si consta in cercetarea datelor reale si in formularea unor idei care se afla in analogie cu materialul concret, fanic. Este o cunoastere fara tensiune problematica, impacata cu realul, prin care spiritul uman acumuleaza o serie de atribute explicative aplicate concretului, realizand un progres linear, cumulativ. Ca sens si metodologie, ea se bazeaza pe observatia si pe explicatia neproblematica. Cunoasterea luciferica opereaza asupra unor mistere deschise carora le produce o variatie calitativa, lansand idei ce se afla in opozitie (disanalogie) cu concretul. Teoria coperniciana este exemplul clasic al cunoasterii luciferice. Aceasta cunoastere este definita de o tensiune problematica dintre spirit si obiect, se bazeaza pe o observatie dirijata, tinzand la o explicatie pe baza unei constructii teoretice care face saltul din planul fanic in cel criptic pe baza unei idei (ipoteze, numite de Blaga idee teorica). Este vorba de o ipoteza teoretica pe care intelectul o elaboreaza pentru a dezvalui structura de adancime a lumii. Este o cunoastere constructiva, activa ce presupune un progres in adancime, intensiv. Distinctia dintre cele doua forme ale cunoasterii nu este identica cu distinctia dintre cunoasterea empirica si cea teoretica, nici cu distinctia dintre cunoasterea intuitiva si cea rationala, nici cea dintre cunoasterea naiva si cea elaborata. Blaga precizeaza ca prin cunoasterea paradisiaca trebuie sa intelegem cunoasterea primara, normala, ce urmareste determinarea obiectului, iar prin cunoasterea luciferica o cunoastere ce urmareste deschiderea misterelor, patrunderea in aspectul criptic al lor si revelarea acestuia. Cunoasterea luciferica imbraca trei forme: Plus-cunoasterea, care consta in atenuarea misterului. De exemplu, Copernic a demonstrat ca Pamantul se misca in jurul Soarelui, in dezacord cu observatia

empirica ce se bazeaza pe iluzia ca Soarele se misca in jurul Pamantului. Misterul fenomenului a fost atenuat. Zero-cunoasterea duce la permanentizarea misterului. Exemplul dat de Blaga este teza cu privire la aparitia vietii organice din materie anorganica, ipoteza care a permanentizat misterul vietii fara a-i conferi o explicatie satisfacatoare. De asemenea, ideea lui Kant dupa care lucrul in sine se poate concepe, ca obiect al ratiunii pure, dar nu poate fi cunoscut in mod pozitiv, functionand doar ca un concept negativ, gol de determinatii. Minus-cunoasterea este o forma exceptionala de cunoastere, ce nu consta in absenta cunoasterii, ci intr-o cunoastere paradoxala, ce duce la potentarea misterului. Ea este conceptualizata intr-o antinomie transfigurata, adica intr-o solutie antilogica conceptual, intr-o formula ce exprima ceva neinteligibil sub raport logic, formula ce este echivalentul unui mister potentat. Exemplele lui Blaga sunt culese mai ales din stiinta moderna. Astfel, afirmatia lui W. Wundt, dupa care intregul fenomenului psihic contine mai mult decit suma elementelor sale este o astfel de formula. Ea poate fi interpretata in psihologie in sensul ca senzatia unui acord muzical e mai mult decit suma senzatiilor produse de sunetele care alcatuiesc acordul. Din fizica cuantica Blaga retine dublul caracter al luminii, corpuscular si ondulatoriu in acelasi timp, ca exemplu de formula paradoxala si de antinomie transfigurata ce potenteaza, amplifica misterul fenomenului. De asemenea, pe langa exemplul cunoscut al numarului irational (radical din minus 1), Blaga mentioneaza si numerele transfinite ale lui Cantor, care reprezinta o marime din care se pot scadea alte marimi fara ca ea sa se imputineze. De asemenea, mentioneaza si ideea filosofica a lui Driech, dupa care entelehia, ca factor primar al vietii, ar fi aspatiala, dar se poate diviza ramanand totusi intreaga, formula paradoxala prin care un factor aspatial e postulat ca manifestandu-se in spatiu.