Date biografice George Bacovia, pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in septembrie 1881 la Bacau,

tatal sau fiind comerciant. Urmeaza cursurile liceului din orasul natal, apoi Facultatea de Drept din Iasi, dar nu profeseaza
niciodata avocatura, ci ocupa diferite slujbe cum ar fi cele de copist, ajutor de contabil, referent, bibliotecar, in orasul natal.
Debuteaza in revista "Literatorul" a lui Al.Macedonski cu poezia "Si toate", semnata B.George, fiind elev in clasa a
IlI-a de gimnaziu si frecventand totodata si cenaclul cu acelasi nume. Pseudonimul de Bacovia il imprumuta de la numele
roman al orasului Bacau, asa cum el insusi precizeaza intr-un interviu aparut in 1943: "Pseudonimul () vine de la numele
roman al Bacaului, care se zicea Bacovia, asa numindu-se probabil intreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu l-am
luat () din dictionarul lui Hasdeu, cum cred ca va fi facut si Arghezi in legatura cu raul Argesului".
Editorial, debuteaza in 1916, cu volumul de versuri intitulat simbolistic "Plumb"
George Bacovia a dus o existenta retrasa, fiind marcat sufleteste de monotonia vietii din targurile de provincie, cu
atmosfera sufocanta, obositoare.
Creatia sa poetica este apreciata cu premii semnificative ale vremii, ca cele acordate de Ministerul Artelor sau de
Societatea Scriitorilor Romani.
George Bacovia moare la Bucuresti, la 22 mai 1957
Opera
Volume de poezii: "Plumb" - 1916, "Scantei galbene", "Bucati de noapte" - 1926, Tufoi" - 1930, "Comedii in fond"
-1936, "Stante burgheze" - 1946 .
Opera lui George Bacovia este reprezentativa pentru unul dintre cei mai originali poeti romani de dupa Eminescu, despre
"bacovianism" vorbind toti marii nostri critjcijjPoezia lui Bacovia este expresia cea mai elocventa si mai durabila a
simbolismului autohton, cu toate temele, motivele si tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. Se regasesc
in opera sa poetica toate instrumentele tehnicii simboliste: simbolul, sugestia, corespondentele, muzicalitatea, cromatica,
olfactivul, prozodia, precum si temele si motivele ce ilustreaza si definesc acest curent: conditia poetului si a poeziei,
solitudinea, melancolia, spleen-ul, misterul, evadarea, natura (cu motivul ploii dezintegratoare si al anotimpurilor nevroticE),
nevroza, iubirea deprimanta, orasul sufocant etc.
Bacovia cultiva un simbolism de esenta si nu unul formal, iar_ starea poetica se transmite cititorului ca traire
interioara, ca fapt de viata.
Universul poetic
A. Temele fundamentale ale liricii bacoviene:
1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava,
degradata fizic si psihic:
a. Mahalaua populata de o lume ftizica, aflata in descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor: ploaia, zapada,
vantul, frigul, ceata si arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna:
"E-o noapte uda, grea, te-neci afara,
Prin ceata obosite, rosii fara zare,
Ard afumate triste felinare
Ca-ntr-o crasma umeda, murdara
Prin mahalali mai neagra noaptea pare
Si-auzi tusind o tuse-n sec amara
Prin ziduri vechi ce stau in daramare"
("Sonet")
b. Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez, cu iluminatul
electric, iar poetul, alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii, spaime
si nevroze:
"Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita in mii de fluiere canta
("Singur") " Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri" ("Decor")
c. Orasul inspaimantator, periculos pentru viata omului, in care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi scenele de
viol:
"Acum cad foi de sange-n parcul gol Pe albe statui feminine, Pe alb model de forme fine, Acum se-nsira scene de viol" ("in
parc")
d. Orasul vazut ca un muzeu al figurilor de ceara este ilustrat in poezia "Panorama":
"Plangea caterinca fanfara, Lugubru in noapte tarziu Si singur priveam prin ochene Pierdut in muzeul pustiu."
2. Singuratatea, (solitudineA) este una din temele predilecte ale lui G.Bacovia, constituind si principala sa
componenta spirituala. a. Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum este la Macedonski, un spatiu de creatie, sau
ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator, generator de spaime:
"Eu trec din odaie-n odaie Cand bate satanica ora"("Miezul noptii")
b. Dragostea si actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o tortura pentru
poet, care se simte bine numai in intimitatea protectoare a camerei iubitei:
"Ce cald e aicea la tine Si toate din casa mi-s sfinte Te uita cum ninge decembre Nu rade, citestenainte"("Decembre *)
3. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit. a. Anotimpurile sunt
obsedante si creeaza stari nevrotice: "Si toamna si iarna
Coboara amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua"("Moina")
b. Apa nu este un simbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator de materie, degradant,
provocatoare de disperare, de isterie:
"Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la
mal." ("Lacustra")
c. Zapezi apocaliptice care acopera, astupa fara posibilitate de scapare, intreaga existenta umana:
"Ninge grozav pe camp la abator Si sange cald se scurge pe canal Plina-i zapada de sange animal Si ninge mereu
pe-un trist patinoar"("Tablou de iarna")
d. Print/vara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este anotimpul renasterii la viata a naturii, asa
cum este in lirica lui AJecsandri sau Cosbuc:
"Apar din nou taranii pe haul din campie, in infinit pamantul se simte tresaltand:
Vor fi acum de toate cum este orisicand,

Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O, cand va fi un cantec de alte primaveri? ("Nervi de primavara")

4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman. a. Iubita este o fecioara palida, despletita, care canta
la clavir muzica funebra, gemand ca in delir:
"Iubita canta un mars funebru Iar eu nedumerit ma mir, De ce sa cante-un mars funebru Si ninge ca-ntr-un cimitir".
("Nevroza")
b. Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret:
"Femeie, masca de culori, Cocota plina de rafinarii"("Contrast")
"Duduia vesnic citeste,
Stie clavirul, pictura Si nopti de-a randul vegheaza
Si poate de-aceea slabeste"
("Unei fecioare")
5. Moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare de disperare, de
dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice: a. senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o
componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire:
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb. ("Plumb") b. moartea este o dezagregare totali, absoluta
a omenirii:
"Sunt cativa morti in oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras, incet, cadavrele se descompun" ("Cuptor")
B. Arta poetica
1. Muzica este una din principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana, deoarece poetul percepe
lumea la nivel auditiv ("Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, [] muzica sonoriza orice atom"), idee sustinuta printr-o
larga varietate artistica de sugerare a muzicalitatii, folosind:
- Instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta, piculina, flautul, fluierul, lira, harfA);
"Iar la clavir o bruna despletita" "Plangea clavirul trist si violina"
("Mars funebru")
- compozitii muzicale (simfonia, marsul funebru, valsuL), sugerand trairi sufletesti ale poetului: "Canta celebrul mars al lui
Chopin" ("Mars funebru"),
- zgomote diverse (fosnete, scartaituri, trosnete, gemete, plansete, soapte, suspine, oftaturi, tuse, pocnete, ecourI):
"E toamna, e fosnet, e somn Copacii pe strada ofteaza E planset, e tuse, e gol Si-i frig si bureaza"
("Nervi de toamna")
- verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de nevroza (strig, plangand, izbeste, plouand, se prabusesc,
scartaiE):
"De-atatea nopti aud plouand, Aud materia plangand () in spate ma izbeste-un val () Pilotii grei se prabusesc."
("Lacustra") elor cu consoanele (plumB), prin repetarea unor cuvinte ("Copacii albi, copacii negri"), versurt-refren ("Nu rade,
citeste-nainte"):
Tloua, ploua, ploua
Vreme de betie
Si s-ascult pustiul
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua."("Rar")
2. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic, dupa cum insusi Bacovia
marturisea: "in poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui
sentiment ii corespunde o culoare".
Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, intre care verdele crud, rozul si albastrul sugereaza starea de nevroza,
violetul halucinatia, albul inexistenta, negrul si rosul simbolizeaza moartea:
"Copacii albi, copacii negri
Stau goi in parcul solitar
Decor de doliu funerar
Copacii albi, copacii negri."("Decor")
Combinatiile de culori au efecte halucinante:
"Verde crud, verde crud,
Mugur alb si roz si pur
Vis de-albastru si azur
Te mai vad, te mai aud."("Note de primavara")
3. Olfactivul se regaseste ilustrat prin mirosuri puternice, uneori agresive, exprimate direct sau sugerate:
"Amar parfum de liliac"
("Armindeni")
"Toarna pe covoare parfumuri tari

Adu roze pe tine sa le pun,

Sunt cativa morti in oras, iubito,
Si-ncet, cadavrele se descompun"("Cuptor")

PLUMB" de George Bacovia (Poezie simbolista - arta poetica)

"Dormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant-Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau
coroanele de plumb
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sari strig
Stam singur langa mort si era frig
Si-i atarnau aripile de plumb."
Poezia "Plumb" se inscrie in universul liric specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [] o
atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice" (Eugen
LovinescU).
Poezia "Plumb" deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916, care a trecut aproape neobservat in
epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in primul razboi mondial, apoi deoarece majoritatea
poeziilor din acest volum fusesera publicate in revistele vremii.
Temapoeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-1 intelege, o societate
superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea ajAei adevarate.
Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in
aceasta, lume care-1 apasa,jn care se simte inchis definitiv, fara a avea vreo solutie de evadare.
Poezia poate fi considerata, asadar, o arta poetica pentru lirica lui George Bacovia.
Semnificatia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul,
ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice:
- greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca;
- culoarea cenusie - sugereaza monotonia, angoasa;
- maleabilitatea metalului - sugereaza labilitate psihica, dezorientarea;
- sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocala) sugereaza inchiderea definitiva a spatiului
existential, fara solutii de iesire.
Structura, semnificatii, limbaj poetic
Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale existentei: unul exterior sugerat de
cimitir, .cavou, vesmintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului
disperare, nevroza, deprimare, dezolare..
Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul,
propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia, oricare dintre acestea fiind sugerate de simbolurile "sicriele de
plumb", "cavou", trimitand, ca stare, catre iminenta mortii
Poezia "Plumb" este o confesiune lirica, Bacovia expriman-du-si starile prin folosirea persoanei I singular in
sintagma "stam singur", care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.
Imaginile surprinzatoare si inedite dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul alaturand
simbolului "plumb" alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (viata-moartE), "amor de
plumb" (oboseala psihica, sentimente apasatoarE), "aripile de plumb" (imposibilitatea implinirii idealuluI).
Alte simboluri sunt verbele auditive a caror sonoritate stridenta, enervanta sugereaza tristete si disperare, "sa
strig" sau stare de nevroza, "scartaiau", precum si intemperii ale naturii ce simbolizeaza un suflet pustiit, "era vant"
sau incremenire si raceala interioara, "era frig".
Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste, starile interioare ale poetului fiind proiectate in
vesnicie, eternitate ("dormeau", "stam", "era", atarnau"), actiunea lor neavand finalitate.
O trasatura specifica liricii bacoviene este simetria poeziei, atat ca simbolistica precum si emotional. Astfel,
imperfectul verbului "dormea(U)", aflat la inceputul primului vers al fiecarei strofe, sintagmele "flori de plumb" la
inceputul versului al doilea si "stam singur" la inceputul versului al treilea din fiecare strofa sugereaza o stare de
monotonie fara de sfarsit, o oboseala psihica vesnica.
Cromatica este numai sugerata in poezia "Plumb", prin prezenta elementelor funerare: vesminte, flori, coroane si
plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".
Limbajul artistic. Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domina aproape intreaga poezie, alternand
cu peonul si amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrata de rima in cuvinte cu sonoritate surda, terminate in consoane
(plumb/vestmant/vant/plumB), de verbele la imperfect (dormea, staM) si de cele cu sonoritate stridenta,
onomatopeica (scartaiau, vant, striG).
Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul "Plumb", Alexandru Macedonski publica in
revista "Flacara" urmatoarea epigrama:
"Lui G.Bacovia:
Poete scump, pe frunte porti mandre foi de laur
Caci singur, pana astazi, din plumb facut-ai aur."
Poezia lui Bacovia este, neindoielnic, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica,
muzicalitate, definindu-1 pe poet ca fiind "pictor in cuvinte si compozitor in vorbe" (M.PetroveanU).

"LACUSTRA" de George Bacovia (Poezie simbolista-. arta poetica)

"De-atatea nopti aud plouand, Aud materia plangand Sunt singur, si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la
mal.
Un gol istoric se intinde, Pe-aceleasi vremuri ma gasesc Si simt cum de atata ploaie Pilotii grei se prabusesc.
De-atatea nopti aud plouand, Tot tresarind, tot asteptand Sunt singur si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre."
Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut, "Plumb", aparut. in 1916 si este emblematica pentru atmosfera
dezolanta specifica liricii lui George JBacovia, exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale
poetului.
Semnificatia titlului. Simbolul "lacustra" are drept corespondent in natura o locuinta temporara si
nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza faptul ca eul poetic este supus
pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge.
Tema poeziei ilustreaza conditia nefericita a poetului intr-o lume ostila", meschina, incapabila sa inteleaga arta
adevarata, prin folosirea.motivelor specific bacoviene ca motivul singuratatii, al nevrozei al golului sufletesc, motivul
ploii, al terorii de apa, iar muzicalitatea versurilor, data de verbele la gerunziu, exprima sentimentul de claustrare a
eului liric in aceasta lume sufocanta, apasatqare.
Ideea poeziei o constituie starea de dezolare si disperare a poetului, data de imposibilitatea de adaptare si de
supravietuire intr-o lume mediocra, superficiala, supusa degradarii morale si materiale.
Structura, semnificatii, limbaj poetic
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este alcatuita din patru catrene dispuse intr-o simetrie perfecta, prima strofa
este reluata in finalul poeziei, schimbandu-se numai versul al doilea, pentru a accentua scurgerea implacabila a
timpului si solitudinea omului in societatea ostila si apasatoare.
Discursul liric este construit pe doua planuri suprapuse: unul exterior, al lumii materiale si al naturii, si planul
interior, al vietii psihologice, al trairilor dezolante resimtite in profunzimea sufletului unui artist care nu se poate
adapta realitatii ostile.
Strofa intai exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sacaitoare a eului liric,
"De-atatea nopti", poetul percepe -direct, "aud", ploaia care este atat de distrugatoare de materie, incat efectele
sunt apocaliptice, "Aud materia plangand", intreg Universul traieste un dramatism sfasietor. Motivul solitudinii este
ilustrat aici printr-o stare de singuratate dorita de poet, sintagma "sunt a- singur" simbolizand o existenta solitara
asemanatoare cu imaginea locuintelor lacustre.
Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimate prin verbe ce exprima incertitudinea, nesiguranta,
spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "parca dorm", "tresar", "mi se pare", iar
scandurile ude sugereaza nevroza poetului ca efect al pericolului de prabusire spirituala iminenta. Panica si spaima
provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului, "in spate ma izbeste-un val", sunt amplificate pana la
disperarea eului liric din pricina solitudinii ce se simte amenintata de un eventual pericol: "Tresar prin somn si mi se
pare/ Ca n-am tras podul de la mal."
Strofa a treia amplifica starea de neliniste, de angoasa si spleen a poetului prin dimensiunile majore ale istoriei ca
unic reper al existentei umane, "Un gol istoric se intinde", care dispare, devine hau, neant, infinit, totul se .destrama,
singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezagregarea iminenta a Universului sub actiunea dezintegratoare a
apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc."
Ultima strofa este reluarea primei strofe, in care este schimbat numai versul al doilea, "Tot tresarind, tot
asteptand", pentru a sugera atemporalitatea, vesnicia si eternizarea starii de coplesitoare dezolare, de disperare
apoteotica a eului poetic din cauza permanentelor pericole ce pandesc continuu existenta spirituala a lumii.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si starile sufletesti specifice liricii
bacoviene: plictisul, dezolarea, nevroza, disperarea, spleen-ul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune
lirica. Prezenta persoanei I singular, inclusa in desinenta verbelor, sporeste confesiunea eului liric implicat total si
definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul poetului.
Simbolul dominant in poezie este "lacustra", care are drept corespondent tn natura o locuinta construita de om
pe apa si sustinuta pe patru piloni, o constructie supusa iminent prabusirii, prin putrezirea stalpilor de sustinere. De
asemenea, o astfel de locuinta este una provizorie, singuratatea este totala, dar in acelasi timp, omul este ferit aici
de pericolele ce-1 pandesc in pustietate (animale salbatice, intemperii etC). Lacustra simbolizeaza, asadar, o
solitudine dorita, o autoizolare totala, care va duce inevitabil la prabusirea spirituala a eului poetic. a- ,
Apa este un simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de semnificatia pe care o are Ja Mihai Eminescu, unde
izvoarele, lacul sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet, dar sigur, dezagregand spiritualitatea
creatoare, printr-o serie de simboluri sugestive: ploaia, malul, valul, scandurile ude.
Muzicalitatea este data de verbele, numeroase in poezie, care se afla la prezent, "aud", "sunt", "ma duce", "dorm",
"ma izbeste", "tresar", "mi se pare", "se intinde", "ma gasesc", "simt", "se prabusesc" si simbolizeaza eternizarea
starii de dezagregare, moartea lenta, sfarsitul implacabil. Gerunziul verbelor auditive, "plouand", plangand"
sugereaza tristetea profunda, disperarea si starea de nevroza, care constituie esenta simtirii poetice.
Limbajul artistic este ilustrat prin tonul elegiac al poeziei, ce reiese din starile de disperare, spaima, nevroza,
solitudine ale poetului. Rima este data de cuvinte cu sonoritate surda, "plouand", "plangand", "gand", de cuvintelesimbot ce sugereaza apa ca principiu cosmic de dezintegrare: "ude", "val", "mal".
Poezia lui George Bacovia se inscrie in estetica simbolista, sugerand o realitate a sufletului, a trairilor interioare

prin intermediul simbolurilor, sugestiei, muzicalitatii versurilor, concentrand o puternica incarcatura emotionala.
George Bacovia creeaza in intreaga sa lirica o "atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede,
o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice." (Eugen
LovinescU)

Universul liricii bacoviene (simbolism si expresionisM).

Plumb (comentariu literaR) - grila: structura poeziei; sentimentul fundamental, sensibilitatea, starea depresiva; rolul
cuvintelor in dezvoltarea metaforei simbol - "plumb"; sugestii muzicale.
Lacustra (comentariu literaR) - grila: structura poeziei; sentimentul insingurarii; sinestezia, sugestiile muzicale
realizate prin verbele la gerunziu; rolul simbolurilor.

Universul liricii bacoviene

Repere si sugestii
Cand, in 1945, aparea un volum cu titlul "Opere", in colectia "Editii definitive", "Editura Fundatia", Pompiliu
Constantinescu, critic de mare reputatie, difuza la radio o cronica in care elogia evenimentul, considerandu-1 "festiv
pentru scriitor", prilej de "situare in panorama liricii contemporane". in "Opere", erau cuprinse volumele: "Plumb"
(1916), "Scantei galbene", "Comedii in fond" si doua anexe de proza lirica, "Bucati de noapte" si "Dintr-un text
comun" (1925).
Caracterizarea pe care Pompiliu Constantinescu o face universului liricii bacoviene este absolut pertinenta: "trece
simbolismul autohton din suprafata in adancime"; "o acuta senzatie de moarte, de degradare a materiei si dezaxare
a eu-lui, in reactiile lui cinestezice"; "descinde din zona de jos a universului poe-esc si baudelaire-ian si din Rollinat";
"boema bacoviana e tragica"; "zarile lui morale se cuprind intre cazarma, carciuma, cafeneaua sordida, parcul
orasului provincial, balciuri, iar peisajul familiar sunt ploaia, ninsoarea, noroiul; o cangrena a universului ii otraveste
si-i roade fiinta", "solitudine"; "una dintre cele mai tari arme poetice din cate cunoaste simbolismul nostru".
Universul bacovian a mai fost evocat, la fel de sintetic si de expresiv, de criticul Eugen Lovinescu, in "Critice": "o
atmosfera de coplesitoare dezolare"; "toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de
mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele chircite in noroaie eterne, cu gradina publica ravasita,
cu melancolia caterincilor".
Situarea in cadrul curentelor literare - a iscat o controversa: cei mai multi critici il considera cel mai de
seama reprezentant al simbolismului (pentru prezenta unor motive si procedee specifice: arta notatiei vagi,
spleenul, sugestii, sinestezii, un anume cult al culorilor, muzica interioara, arta repetitiei cu efecte muzicale, sugestia
muzicii prin evocarea instrumentelor muzicale, simboluri, corespunderi, fiori, nevrozE). Dupa 1960, unii critici au
subliniat forta culorilor ce amintesc de pictura expresionista, avand o prezenta de "obiecte" ce vietuiesc in sine.
Adevarul este ca Bacovia s-a format, ca poet, in atmosfera simbolista si a asimilat estetica simbolista.
"Expresionismul" sau poate aparea ca o incidenta.Titluri de poezii antologice: "Plumb", "Pastel", "Decor", "Amurg",
"Lacustra", "Amurg de toamna", "Tablou de iarna", "Amurg violet", "Decembre", "Amurg de iarna", "Amurg antic",
"Cuptor", "Toamna", "Panorama" si multe altele. Important: Titlurile sunt, pentru arta sa literara, ele insele, motive si
teme bacoviene.
S-a vorbit de influenta unor poeti francezi, dar adevarul este ca Bacovia nu poate fi comparat cu acestia (Baudelaire,
Laforgue Rollinat, PoE). Nu poate fi vorba nici de o "influenta" a impresionistilor francezi, dar, fireste, se pot face
orice comparatii sau asocieri intr-un eseu.
Culori bacoviene: violet, galben, "verde crud", alb-negru: toate trebuie analizate in context ca stari de spirit (de
obicei sugerand stari depresive, monotonie, raceala, nevroza, maladie sau moartE).
Instrumente muzicale: caterinca, armonica, violina, flautul - chiar fanfara - in contexte melancolice sau funebre.
Dintre miturile elementelor primordiale selecteaza - pentru o viziune apocaliptica: apa (mai ales ca ploaie, sau
zapada), pamantul (ca plumB).
Prozodia: versificatie clasica: strofe de patru versuri (catrenE), dar si "jocuri" moderne (ca in "Monosilab de
toamna").