MODERNISMUL

1.Modernismul are două accepţii :

 În sens restrâns, modernismul desemnează poezia promovată la începutul sec. XX de un grup de poeţi portughezi,
cei mai importanţi fiind Ruben Dario şi Antonio Machado; se promovează o poezie fundamentată pe estetica
sincerităţii, fiind, de fapt, o prelungire a simbolismului.
 În sens larg, modernismul desemnează mișcarea cultural-literară care neagă vechile canoane
estetice și instituie noi principii de creație.

Observație : Adrian Marino, în studiul :Modern. Modernism. Modernitate:. 

- Orice mişcare ideologică, artistică, literară, care, în mod spontan sau programat, se rupe de tradiţie sau chiar o neagă,
optând pentru atitudini, modalităţi de gândire şi de expresie anticonservatoare, se situează pe direcţia modernismului.
!!!!Între termenii modern, modernism, modernitate exista diferenţe de nuanţă:
▪ modern (din latinescul “modo” – recent) având un sens mai cuprinzător, în cultură referindu-se la tot ce este diferit
de tradiţie; 
▪ modernism (un derivat de la modern, cu acelaşi etimon latin) este o denumire generică dată, în cultura occidentală,
tendinţelor, mişcărilor, experimentelor artistice novatoare, manifestate începând cu ultimele decenii ale secolului al
XIX-lea, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea;
▪ modernitatea este un termen imprecis în cultură, vizând ansamblul trăsăturilor care definesc spiritul modern.

2. Teoretizări ale curentului

 În plan european :
■ Hugo Friederich, Structura liricii moderne -principiul poeziei moderne este anormalitatea,
mesajul poetic având ca scop tensiunea disonantă,
- El defineşte poezia moderna drept „romantism deromantizat", pentru că poezia nu se
mai dorește a fi un limbaj al sentimentelor, ci „un limbaj fără obiect comunicabil":
Textul poetic modern se va caracteriza, în opinia acestui critic, prin obscuritate,
tensiune, magie lexicală, mister, desentimentalizare.
■ Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism: poezia modernă repune in discuţie
aspecte banale ale existenţei, însă într-o nouă ordine, iar poetul este cel care seamănă nelinişte ,
dezordine şi tulburare.

 În plan românesc
■ Matei Călinescu afirmă că modernismul este una dintre cele cinci fețe ale modernității,
celelalte fiind postmodernismul, avangarda, decadența și kitschul.
■ E. Lovinescu prin intermediul cenaclului Sburătorul şi al revistei cu acelaşi nume.
Modernismul lovinescian porneşte de la premisa că există un spirit al veacului (saeculum) explicat
prin factori materiali şi morali care imprimă un proces de omogenizare a cculturilor şi civilizaţiilor, în
care cele mai puţin dezvoltate suferă influenţa celor superior dezvolate.
Teoria lovinesciană  are la bază::
- principiul imitaţiei, preluat de la Gabriel Tarde, vizînd în esenţă imitarea societaţilor avansate de către
cele rămase în urmă.
- sincronismul înseamnă acceptarea schimbului de valori, a elementelor care conferă modernitate şi
noutate fenomenului literar.
Mutaţiile estetice vizate de modernismul lovinescian sunt:
- trecerea de la liric la epic;
- trecerea de la subiectiv la obiectiv;
- abandonarea literaturii rurale, în favoarea celei citadine;
- aprofundarea analizei psihologice, ca modalitate de expresie literară;
- promovarea intelectualului, ca tip uman.

1
3. Trăsături :
 nouă viziune poetică bazată pe simboluri cultural- filosofice şi ştiinţifice, cultivându-se o poezie
intelectualizată cu funcţie de cunoaştere;
 cultivarea principiului disonanței: eul liric este prins între stări contradictorii, între care nu există
posibilitatea concilierii;
 spargerea tiparelor, înnoirea limbajului poetic prin metafore insolite şi imagini artistice noi- de
multe ori şocante- ,combinaţii lexicale inedite;
 cultivarea principiului fanteziei dictatoriale:artistul nu mai reprezintă lumi existente, ci creează
universuri ale căror legi se supun doar imaginației;
 sintaxa dezarticulată cu numeroase dislocări sintactice şi topică afectivă;
 resemantizarea unor cuvinte şi îmbinarea registrelor stilistice ;
 cultivarea categoriilor negative;proprie liricii moderne ii este, de asemenea, redimensionarea
categoriei estetice a frumosului prin utilizarea elementelor nepoetice, decadente: banalul, trivialul,
monstruosul, uratul, grotescul, absurdul;
 ermetizarea discursului- ambiguitate, echivoc, obscuritate.
 inovații prozodice:strofa polimorfă, cultivarea versului alb, măsura inegală, decanonizare strofică;
 cultivarea textului de tip autarhic- orientarea poeticului către el însuşi, autoreflexivitate;
 depersonalizarea eului creator: Edgar Allan Poe arată că sentimentul (cultivat de romantici)
reprezintă o ,,intoxicaţie a inimii” şi este impropriu în travaliul artistic, care trebuie să fie o elaborare
,,la rece”. Sub influenţa lui Poe, Ch. Baudelaire considera, la rândul său, că poetul trebuie să renunţe la
,,sensibilitatea inimii”, înlocuind-o printr-o ,,sensibilitate a imaginaţiei”. Se ajunge astfel la o lirică
depersonalizată, în care eul poetic tinde să fie o prezenţă tot mai discretă.
 dezumanizarea: reprezintă faza accentuată a depersonalizării, se manifestă mai ales în
modernismul sec. al XX-lea. Termenul a fost introdus de filosoful spaniol Jose Ortega y Gasset în eseul
,,Dezumanizarea artei”. El consideră arta modernă o artă dezumanizată, din care subiectul uman a
dispărut sau e plasat într-o poziţie periferică, fiind înlocuit de obiecte, iar marile teme artistice
(dragostea, moartea, timpul) sunt parodiate.

4.Modernismul românesc presupune mai multe etape :

1. poezia eclectică , reprezintă o îmbinare de elemente tradiţionaliste cu elemente moderniste, aceasta fiind caracteristică
începutului creaţiei argheziene şi blagiene.

2. poezia avangardistă este o extremă a modernismului, cuprinzînd mai multe curente literare dintre care cel mai importante
fiind dadaismul, constructivismul şi suprarealismul. :
-Dadaismul este înfiinţat la Zurich de românul Tristan Tzara în anul 1916( se autodizolvă în 1922) , provine de la
franţuzescul « dada » care înseamnă căluţ in limba copiilor.Acesta se caracterizează prin lipsa de logică, incoerenţă şi
absurd ; este promovat de revista cu acelaşi nume - DADA .
Reprezentanţi :Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Marcel Iancu, Victor Brauner.

-Constructivismul este promovat de revista Contimporanul condusă de Ion Vinea, deviza fiind  « Noi vrem să fim
beton armat ».Acest curent este bazat pe tendinţa de a apropia arta de formele industriale( mecanizarea si matematicizare
limbajul artistic ; analogiile om şi masina), arta trebuind să imite tehnica modernă, iar creaţia presupune sincretism.
Reprezentanţi : Constantin Brîncuş, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Benjamin Fundoianu etc.

-Suprarealismul este promovat de revistele UNU, Urmuz, Alge, Ilarie Voronca fiind cel care promovează acest
curent in România.Acesta are la bază dicteul automat constînd în încercarea de transcriere rapidă a cuvintelor, propoziţiilor,
frazelor ca şi cum ar ieşi spontan din fluxul continuu al subconştientului.

3. poezia pură, este caracterizată de lirismul pur care urmăreşte esenţializarea ideilor.