Modernismul

În sens larg, modernismul reprezintă o tendință în artă și literatura primei jumătăți a secolului al XX –
lea, caracterizată prin negarea tradiției și prin impunerea unor noi principii de creație.
Modernismul include curentele artistice novatoare, precum:
- simbolismul
- expresionismul
- futurismul
- avangarda ( dadaism, suprarealism, abstracționism etc.)
În literatura română, modernismul este teoretizat, susținut și promovat de criticul literar Eugen Lovinescu,
creator al revistei și cenaclului Sburătorul (revista apare între anii 1919 – 1921, 1926 – 1927, la București;
cenaclul își desfășoară activitatea între anii 1919 – 1943 / 1947).
Obiectivele grupării:
1. promovarea tinerilor scriitori ( la cenaclu s-au format:Ion Barbu, Camil Petrescu, George Călinescu,
Anton Holban, Vladimir Streinu etc.; cenaclul a atras și scriitori deja afirmați prin intermediul altor reviste:
Liviu Rebreanu, H. P. Bengescu)
2. modernizarea literaturii române ( un proces mai îndelungat; Eugen Lovinescu își dezvoltă concepțiile
moderniste în operele: Istoria civilizației române moderne, Istoria literaturii române contemporane).
Modernismul lui Eugen Lovinescu pornește de la ideea că există un spirit al veacului numit tacitus
saeculum explicabil prin factori materiali și morali, spirit care duce la omogenizarea civilizațiilor. Întrucât
există decalaje între civilizații, cele dezvoltate le influențează pe cele mai puțin dezvoltate/ evoluate. Această
influență se exercită în două faze:
1. imitarea formelor civilizațiilor superioare(teoria imitației – simularea)
2. stimularea dezvoltării unui fond autohton potrivit cu formele de împrumut(teoria sincronismului -
stimularea)
Teoria imitației stă la baza sincronismului și a interdependenței, pentru realizarea sincronismului este
necesară mai întâi o adaptare a formelor și apoi a conținutului fondului (simularea duce la
stimulare).Pornind de la teoria imitației a sociologului francez Gbriel Tarde, Lovinescu formulează
sincronismului ( acceptarea schimbului de valori, a elementelor de noutate și modernitate). Modernizarea nu
înseamnă anularea, negarea tradiției, ci depășirea spiritului provincial în literatură.Lovinescu nu se opune
factorului etnic în literatură, dar susține necesitatea disocierii esteticului de etic și etnic, promovând astfel
autonomia esteticului.
Potrivit lui Lovinescu, imperativele modernismului pentru literatură sunt:
- trecerea de la o literatură cu tematică rurală la una cu tematică citadină;
- dezvoltarea prozei obiective;
- prezența tipologiei intelectualului;
- intelectualizarea prozei și a poeziei;
- liricizarea poezieie ( trecerea ei de la epic la liric);
- sincronizarea cu literatura Europei prin depășirea spiritului provincial.
Trăsăturile poeziei moderne:
Trecerea de la tematica preponderent rurală la una de inspirație citadină;
Evoluția de la epic la liric;
Subiectivism;
intelectualizare;
emoție; (
Noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit, prin ambiguitate semantică, prin sintaxa
eliptică, prin înnoirea metaforei
Coexistența în versificație a prozodiei consacrate cu versul liber, versul alb, absența strofelor/ strofe inegale,
ritmuri interioare
Modificarea punctuației convenționale( versurile încep fără majusculă, dispar punctul și virgula), se folosesc
intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului și al sugestiei
Preocuparea pentru marile probleme ale cunoașterii
Preferința pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia
Cultivarea lucidității în actul de creație lirică
Dispariția speciilor consacrate și înlocuirea lor cu formule poetice insolite (inscripție, psalm, creion, poem
într-un vers, catren, cântec)
artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic, pentru estetica personală, pentru
viziunea asupra lumii
Numeroase alte publicații promovează orientarea modernă:
1924 – Săptămâna muncii intelectuale(condusă de Camil petrescu)
1925-1926 – Cetatea literară (condusă de Camil petrescu)
1924-1925 Mișcarea literară ( condusă de Liviu Rebreanu)
1932 – 1934 România literară ( condusă de Liviu Rebreanu)
1928 – 1929 Kalende ( condusă de Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Paul
Zarifopol, Mircea Eliade, Mihail Sebastian)
1934 – 1947 Revista Fundațiilor Regale
Ipostaze ale modernismului românesc:
Simbolismul – formă incipientă a modernismului ( George Bacovia)
Modernismul ecletic ( Tudor Arghezi)
Modersismul sincron (Lucian Blaga)
Modersismul ermetic 9Ion Barbu
Modernismul extremist
Avangardismul