DIVERSITATE TEMATICA, STILISTICA SI DE VIZIUNE IN POEZIA INTERBELICA

PROIECT REALIZAT DE:

Campean Radu Calburean Cristian Fartusnic Rebeca Filipovici Andrei Fletan Daniela Iacomi Lacramioara Nenu Anda Onica Razvan Voicu Roxana

CUPRINS:
1.PREMISApag 3 2.DESCRIEREA SI ANALIZA CAZULUI pag 4 2.1MODERNISM...pag 4 2.2TRADITIONALISM.pag 6 2.3AVANGARDISM..pag 9 3.MOTIVE POETICE..pag 37 4.VIZIUNEA POETICA..pag 39 5.DIVERSITATE STILISTICApag 62 6.ELEMENTE SACRE ALE POEZIEI INTERBELICEpag 63 7.CONCLUZII..pag 66 8. DICTIONAR. pag 67 9. BIBLIOGRAFIE.pag 68

1.PREMISA

Destinul literaturii in anii `20 - `30 a fost profund marcat de doua fenomene: manifestarea simbolismului, care precede poezia modernista interbelica, si teoretizarea sincronismului. Prin sincronismul lovinescian se explica, in parte, dezvoltarea intregii literaturi a epocii, inclusiv a romanului modern, experienta simbolismului european devinde punctul de pornire al poeziei interbelice. Dar si romanul si poezia sunt expresia unei noi sensibilitati, citadine, care modifica relatia dintre om si lume, felul in care artistul se intelege acum pe sine si in raport cu lumea exterioara. Poezia moderna rezulta din simbolism si simbolismul reprezinta el insusi, intr-o masura, o experienta suficienta in sine, inchisa. Simbolismul e nu doar un inceput, ci si un sfarsit. Refuzand retorica, didacticul, anecdoticul, poetul simbolist incearca sa intemeieze poezia nu pe ce exprima, nici pe functia ei, ci pe ea insasi, ca un mic univers intr-un raport de paralelism cu universul real, coerent si autonom prin ritmul interior de care se lasa condus. Dincolo de relatia pe care criticul o stabileste cu simbolismul, este cazul sa observam o caracteristica esentiala a poeziei interbelice, aceea de a-si constitui propiul domeniu si univers imaginar de teme, motive, viziune, stil de a deveni, o experienta suficienta siesi. In acest context, rolul contestatar al avangardei va fi important, daca nu la nivelul constituirii unui univers imaginar coerent, atunci, in mod sigur, la nivelul limbajului poetic pe care il va revolutiona.

Iata un lucru neasteptat: daca poezia romaneasca are un lung trecut care coboara pana la Miorita sau la Mesterul Manole si, mi aproape, pana la Dosoftei ea nu are decat o istorie foarte recenta, care nu merge mai departe de simbolism; in secolul al XIX-lea, exista poeti, nu si poezie: istoria poeziei se reduce la istoria literaturii, asa cum, pana in 1800, istoria literaturii se redusese la istoria culturii. Neoclasicismul, romantismul, realismul nu sunt curente poetice, ci literare. Celui dintai curent poetic, simbolismul, continua sa i se opuna curente fara legatura cu poezia, semanatorismul, poporanismul, ideologice sau general-literare. Se poate afirma ca, dupa Primul Razboi Mondial, tot ce se opune poeziei este altceva decat poezie, caci poezia nu are un interior, un spatiul propriu destul de larg care sa faca posibile mai multe sensuri paralele sau adversare, pe scurt, o istorie. Crearea acestui spatiu interior nu smulge poezia din legaturile ei normale cu celelalte forme de literatura si nici nu distruge unitatea literaturii; dar poezia are acum o constiinta de sine si, deci, o existenta proprie, dupa legi care sunt numai ale ei, o evolutie, o miscare previzibila in timp.(Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei)
3

2.DESCRIEREA SI ANALIZA CAZULUI

2.1 MODERNISM

Modernismul apare n literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a ncearcat sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la mbogatirea mijloacelor de creatie artistica. In sens, restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano-american la sfarsitul sec al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare radicala, indrazneaza, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.

Tendinta modernista sustine: * sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei * promovarea tinerilor scriitori * teoria imitatiei * eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) * necesitatea innoirii * spiritul veacului * trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana * evolutia poeziei de la epic la liric * intelectualizarea prozei si poeziei * dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne In critica literara romaneasca, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui sistem, gandind si creand in spiritul lui a fost E. Lovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclu si revista Sburatorul, la intrarea literaturii noastre intr-o noua faza a de evolutie: o buna parte a literaturii, mai ales moderniste, de dupa razboi, este creatiunea exclusiva a Sburatorului, va scrie el in 1937, facand, in acelasi timp, o disociere importanta. Astfel, modernismul lovinescian
4

este unul teoretic si consta intr-o bunavointa principiala fata de toate fenomenele de diferentiare literara. El este cel care a construit teoria sincronismului, conform careia cultura si civilizatia se dezvolta prin imprumut si imitatie, dupa un model mai evoluat. Exista un spirit comun al veaculuicare determina, in ansamblu, aceeasi configuratie a culturilor. Teoria lui Maiorescu, cu privire la formele fara fond, prin care era condamnat importul de forme culturale straine, este contrazisa de Lovinescu prin ideea formelor care isi creeaza, treptat, fondul. Revistele care au sustinut modernismul sunt: Miscarea literara, Romania literara (conduse de L. Rebreanu); Tiparnita literara (Camil Baltazar); Jurnalul literar (G. Calinescu); Cetatea literara (Camil Petrescu); Vremea (Zaharia Stancu); Sburatorul (apare intre 19 aprilie 1919 8 mai 1921; reapare in 1926 1927 condusa de E. Lovinescu).

Principiile de la Sburatorul, care au fost reluate in Istoria literaturii romane contemporane, sunt: racordarea la spiritul veacului; sincronizarea cu Occidentul, in plan cultural si literar, prin imitatia formelor, dar si prin realizarea diferentierii; mutatia valorilor estetice (sub influenta factorilor istoriei); afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei; preferinta pentru tematica citadina, pentru psihologii mai complicate si pentru spiritul analitic; promovarea
5

noilor talente si ,,revizuirea clasicilor; incredera in progres si refuzul autohtonizarii excesive a literaturii.

Scriitorii promovati la Sburatorul sunt: Hortensia Papadat-Bengescu, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Anton Holban, Camul Baltazar, F. Aderca.

2.2TRADITIONALISM Tradiionalismul este o orientare estetic din perioada interbelic ce a evoluat n paralel cu modernismul (teoretizat de Eugen Lovinescu) i a fost teoretizat de Nichifor Crainic. Se caracterizeaz prin ataament fa de valorile trecutului, prin redescoperirea spaiului rural i a tradiiilor. Dei teoretic se vorbete despre dou orientri n perioada interbelic, criticii literari vorbesc n ultimele decenii despre existena unui singur curent general extins ntre cele dou rzboaie mondiale, respectiv modernismul. Cnd Nicolae Manolescu susine c tradiionalismul e un stil, o formul inventat de poeii moderni ieii adesea din coala simbolismului, de fapt reia observaiile lui Clinescu referitoare la dificultatea ncadrrii unor poei precum Ion Pillat sau Vasile Voiculescu n estetica tradiionalist, care nu poate fi susinut dect la nivelul recuzitei, nu i la cel ala viziunii poetice. Didactic i convenional ncadrat la orientarea tradiionalist din perioada interbelic, Ion Pillat este un iubitor de literatur, un rafinat cititor, format n universul livresc al bibliotecii familiei, dar i autorul unei opere ce poate fi mprit n 3 etape: cea parnasianosimbolist (vol. Visri pgne, Eterniti de o clip), cea tradiionalist propriuzis (vol. Pe Arge n sus, Satul meu) i cea clasicizant (vol. Poeme ntr-un vers, Scutul Minervei). Dificultatea ncadrrii poetului la tradiionalism este amintit i de G. Clinescu n Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, Pillat avnd o sensibilitate i o viziune specifice modernismului, n ciuda cadrului rural al poeziilor sale.

Ce este tradiia i ce nseamn a fi tradiionalist, n cultur, n art i n literatur, - iat ce rmne mereu nelmurit nu numai pentru adversarii, dar chiar i pentru aprtorii tradiionalismului. Sunt o sum de cuvinte crora le ncredinm exprimarea celor mai intime gnduri i credine ale noastre, dar al cror sens exact ne scap ori de cte ori ncercm s-l prindem n marginile unei definiii riguroase.(Jacques Bainville)

Tradiionalismul ni se nfieaz ca o aciune n care puterile trecutului se mpreuneaz creator cu aspiraiile prezentului. Tradiionalismul nu nseamn a suspina pe ruine i a regreta vremuri care nu mai sunt, dup cum nici progresul nu nseamn a distruge i a lsa gol n urma ta. Tradiionalismul nseamn sntate i vigoare, nseamna micare i aciune, nseamn voin i elan. Cu ct o epoc este mai stpnit de dorul de a crea, cu att i spiritual ei va fi mai spontan i mai adnc tradiionalist. Nu poi crea rupnd legtura cu trecutul i nu poi fi tradiionalist smulgndu-te din mijlocul prezentului. Traditionalismul este mai degraba un program decat o sensibilitate reala: sensibilitatea este una singura, poezia insasi nu este altfel decat moderna; unii poeti insa, cu buna stiinta, se opun schimbarii, cultivand o atitudine ostila fara de nou, redescoperind traditia. Daca modernismul e un mod de a simti, traditionalismul e aproape in intregime un stil. (Nicoale Manolescu, Metamorfozele Poeziei)

ntre revistele aprute dup Primul Rzboi Mondial, care au creat curente de idei n cultura i literature romn, Gandirea ocup un loc aparte. Blamat pn nu demult, revista a beneficiat n 1975 de un amplu i substanial studio de peste 1000 de pagini, datorat criticului D. Micu, care a delimitat doctrina gndirista (caracteriyat prin autohtonism+violent retrograde i ortodoxism, cu surse n teologia bizantin i slav, n ideologia gndiritilor albi i a proorocilor pieririi Europei, n doctrinele naziste i fasciste) de literature aprut n paginile revistei sub semnturile scriitorilor de ntia mrime: Lucian Blaga. Tudor Arghezi, G. Clinescu, T. Vianu. Fondat n 1921, la Cluj, de Cezar Petrescu i D. I. Cucu, revista s-a mutat n anul urmtor la Bucureti. ncepnd cu 1926 Nichifor Crainic se implic n conducerea revistei, iar din 1928 devine directorul i ideologul publicaiei. Cunoscnd doar dou ntreruperi (1925 i 1933-1934), publicaia devine una dintre cele mai importante reviste culturale ale interbelicului romnesc. Exponent a ideilor tradiionalismului autohton, "Gndirea" se regsete pe poziii antitetice modernitilor de la "Sburtorul" lui Eugen Lovinescu. n jurul publicaiei i sub ndrumarea gnditorului Nichifor Crainic s-a format o adevrat grupare ce reunea o mare parte din intelectualitatea vremii: Ion Barbu, Vasile Bncil, Lucian Blaga, Dan Botta, Alexandru Busuioceanu, Mateiu I. Caragiale, Oscar Walter Cisek, Radu Gyr,N. I. Herescu, Gib Mihescu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Ioan Petrovici, Ion Pillat, Adrian Maniu, V. I. Popa, Drago Protopopescu, Ion Marin Sadoveanu, Dumitru Stniloae, Paul Sterian, Francisc irato, Al. O. Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Sandu Tudor, Tudor Vianu, Pan M. Vizirescu, Vasile Voiculescu, G. M. Zamfirescu i muli alii, dintre care unii, ce-i drept,
7

numai temporar, precum Tudor Arghezi, George Clinescu, erban Cioculescu, Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran etc. Revista i-a ncheiat activitatea n 1944, odat cu instaurarea regimului comunist n Romnia. In perioada interbelica, directia traditionalista s-a regasit, la nivel ideatic, in programul promovat, in principal, de reviste cu orientari politice distincte: "Gandirea", revista aparuta la Cluj in 1921, s-a situat de la inceput pe o linie traditionala, propunandu-si sa apere "romanismul, adica ceea ce e specific "sufletului national". Ceea ce aduce nou ideologia gandiristilor este promovarea in operele literare a credintei religioase ortodoxe, care ar fi elementul esential de structure a sufletului taranesc. Opera cu adevarat romaneasca trebuia sa exprime in modul cel mai inalt specificul national - "ethosul" - prin promovarea si ilustrarea ideii de religiozitate, cautand sa surprinda. particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor si credintelor stravechi. Dintre poetii care au aderat la aceste idei si care le-au ilustrat in operele lor pot fi mentionati: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic etc. "Viata romaneasca", revista aparuta in doua serii la Iasi, a avut in prima perioada (1906-1916) o orientare poporanista, adica o simpatie exagerata pentru taranul obosit si asuprit. In 1920 revista si-a reluat aparitia tot la Iasi, sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, schimbandu-si atitudinea, deoarece dupa primul razboi mondial taranii primisera pamant si drept de vot, de aceea in noua conceptie "va ramanea sentimentul de simpatie si solidaritate" fata de taranime, "dar nu mila, nu vina, nu datoria". Orientarea generala a revistei va continua sa fie in spiritul unei democrafii rurale. Colectivul redactional era alcatuit din nume de prestigiu precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Al. Philippide, G. Calinescu, care au atras in paginile revistei opere ale unor scriitori importanti ai literaturii romane: Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu etc. "Samanatorul", revista de cultura si literatura aparuta la Bucuresti intre 2 decembrie 1901 si 27 iunie 1910, a fost condusa pe rand de Al. Vlahuta si G.Cosbuc (1901-1902), Nicolae lorga (1905-1906) si A.C.Potiovici (1909). Articolul-program intitulat "Primele vorbe" reactualizeaza directiile "Daciei literare" (1840) si cheama scriitorii "in jurul aceluiasi standard pentru binele ai inaltarea neamului romanesc". Samanatoristii se opuneau influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura nationala, Cosbuc sustinand ideea necesitatii unui ideal, a unei literaturi care sa lumineze poporul. Nicolae lorga promoveaza conceptia intrarii in universalitate prin nationalism, integrand esteticul in etnic. Cei mai reprezentativi poeti au fost G. Cosbuc, Al.Vlahuta si St.O.Iosif. Trasaturile traditionalismului:

intoarcerea la originile literaturii;

8

ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor; promoveaza problematica taranului; pune accent pe etic, etnic, social; cultiva universul patriarhal al satului; proza realista de reconstituire sociala; istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un mod exaltat; ilustrarea specificului national, in spirit exagerat.

2.3AVANGARDISM

Numele de avangarda vine de la un termen militar (avant garde garda dinainte) folosit in Franta inca din Evul Mediu si impus cu sens figurat in Renastere. Avangarda corespunde unei crize a valorilor, a cautarii identitatilor, a sensului literaraturii. Curentele artistice si literare subordonate acestei titulaturi generice sunt futurismul, cubismul plastic si literar, expresionismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul. Principalele caracteristici ale avangardei literare pot fi formulate astfel: caracter eterogen, permanenta cautare a unei formule artistice, caracter insurectional, extremism, caracter antifilistin, anticonformism, antiacademizat, antiburghez, anticonventional, indrazneala, libertate absoluta, negativism radical, anarhism. Avangardismul nu a dat opere literare prestigioase, dar a insuflat literaturii un spirit nou, bantuit de neliniste, de framantari si tensiune, opunandu-se lancezelii, inertiei, automultumirii si dogmelor estetice de pana la el. Revolutia se produce atat in expresie, eliberata de orice
9

constrangeri, mergand pana la refuzul rtegulilor gramaticale, logice si poetice, cat si in continut, deoarece incep sa se cultive starile vagi, onirice, subconstientul, ocultismul, automatismul psihic, hazardul. Avangardistii opereaza intr-un spatiu intens bulversat, unde negarea si distrugerea sunt principii de baza, ei caracterizandu-se printr-o anume stare de furie si de exasperare pe care foarte bine o defineste Geo Bogza intr-un articol din revista Unu, intitulat Exasperarea creatoare: Scrisul nostru nu e cautarea de a ajunge intr-o lume care ne exaspereaza. Nu exasperare impotriva unei lumi, unei tari, unei categorii oarecare, ci o exasperare totala, organica, o exasperare cosmica. Viata nostra e arsa de conflicte (...). Exasperarea noastra e o exasperare pura. O exasperare impotriva a tot ce exista, o exasperare impotriva a tot ce nu exista. O exasperare impotriva noastra. O exasperare impotriva exasperarii!. Adrian Marino, in Avangarda literara, defineste scriitorii apartinand acestui curent ca avand constiinta contemporaneitatii, a sincronizarii, a integrarii si a participarii la viata imediata, actuala, cu largi deschideri, totodata catre viitor. Avangardismul se revolta impotriva trecutului osificat cu formele vide, academice, invechite, cultivand spiritul de rebeliune, agresiunea, nihilismul, scandalul. In Discursul despre avangarda, Eugen Ionescu scria: Avangarda este un fenomen artistic si cultural care intr-adevar schimba totul. Prefer sa definesc avangarda in termeni de opozitie si de ruptura. In vreme ce majoritatea scriitorilor, artistilor, ganditorilor isi imagineaza ca sunt ai timpului lor, autorul rebel are cosntiinta ca este impotriva timpului sau. Omul de avangarda este ca un dusman in interiorul insusi al cetatii impotriva careia se revolta, este opozantul fata de sistemul existent. Prima revista de avangarda, aparuta dupa Primul Razboi Mondial este Contemporanul (1922-1932), urmata de revistele Punct (1924-1925), Integral (1925-1927), Urmuz(1928), Unu (1928-1932). Contimporanul apare la Bucuresti, saptamanal (3 iunie 1922 - 7 iul. 1923), lunar (apr. 1924 - ian 1932). Contimporanul a mobilizat revolta iconoclast a tinerimii, lovind n tabu-urile burgheze, n platitudinea distins-academic i n modelele "frumosului" mistificator, ncrcat de prejudeci naionaliste i de un ruralism agresiv. Manifestul... lui Ion Vinea a fost publicat in revista de avangarda Contimporanul, in 1924.

10

Rolul acestui articol a fost de a pune viata literara romaneasca in acord cu miscarea avangardista europeana. Manifestul expune o opinie in legatura cu stadiul de dezvoltare a literaturii romane. Astfel, sunt negate tematica si stilul de a scrie al contemporanilor, Vinea pledand in favoarea unei literaturi autentice, care sa porneasca de la experienta nemijlocita, fara a menaja in vreun fel sensibilitatea cititorului.

Avangarditii
TRISTAN TZARA

n 1912 un tnr evreu de 16 ani (n. Moineti-Bacu, 16 aprilie 1896m. Paris, 25 decembrie 1963), cunoscut apoi sub numele de Tristan Tzara i care atunci semna S. Samyro, scotea mpreun cu Ion Vinea o revist Simbolul, la care mai colaborau A. Maniu,- Emil Isac, A. Solacolu. Peste civa ani, la Zurich, n 1916, Tristan Tzara inventa dadaismul, determinnd i metoda lui: Luai un jurnal, luai o pereche de foarfeci, alegei un articol, tiai-l, tiai pe urm fiece cuvnt, punei-le ntr-un sac, micai... Numele nsui al coalei fusese gsit la ntmplare, vrndu-se cuitul de tiat hrtie ntr-un Larousse. Dadaismul nu era dect o mistificaie i o demonstraie estetic negativ. Din oroarea de academism se refuza nu numai orice art i orice tehnic, dar i acele organizaiuni pe care imaginaia, coerent de la sine, le-ar fi introdus automat n elementele disparate. Poemul nu mai era opera unui artist i a unui individ, ci un rezultat al hazardului material i uneori a unui grup debitnd sincronic un fel de cor poliglot ca n Lamiral cherche une maison louer, pome simultan par R. Ruelsenbach, M. Janko, Tr. Tzara. Un papagal scond planete devenea poet. Dadaitii n-au aplicat ns niciodat teoria cu
11

sinceritate, ci au simulat numai ntmplarea. Chiar n cele mai absurde compoziii asociaia discret e vizibil, ca n aceste versuri de Tristan Tzara:

la chanson d'un dadaste qui n'tait ni gai ni triste et aimait une bicycliste qui n'tait ni gaie ni triste.

mais l'poux le jour de l'an savait tout et dans une crise envoya au vatican leur deux corps en trois valises...

unde se strvede intenia de a izbi pe burghez eu idila neacademic ntre un poet i o biciclist i cu scandalul trimiterii cadavrelor la pap. E n fond aci o anecdot parodiat n scopul de a se jigni sfintele precepte curente. Epatarea filistinului st n fundul ntregii acestei literaturi. Tristan Tzara n-a fcut dadaism n romnete. L-au urmat aci alii, dintre care cel mai fanatic e Saa Pan (Alexandru Binder, n. 8 august 1902, fiu al doctorului David N. Binder i al Stelei Iucovici), autor de multe volume fr not precis (echinox arbitrar, Viaa romana a lui Dumnezeu, cuvntal talisman, cltorie cu funicu- larul etc.), din care se poate cita fr alegere, totul fiind uniform i inextricabil:

Trece fantoma principesei otrvite cu oleandru Principesa a murit de parfum Principesa e ca un mr domnesc Parfumul era un hamac pentru somnul ei.

n poeziile romne ale lui Tzara, scrise ntre 1912 i 1915, temele snt simboliste (provincie, duminici, spitaluri), cu sentimentalismul i voluptatea de mirosuri puternice i de via rural, tipic evreilor comprimai n ghetouri, pe care le va dezvolta Ilarie Voronca. Presimirea dadais- mului e n aceea c, ocolind raporturile ce duc la o viziune realist, poetul asociaz imagini nenchipuit de disparate surprinznd contiina. Tristan Tzara e un poet de o incon- testabil uurin liric, tiind s rad cu aripile cea mai joas proz:
12

Verioar, fat de pension, mbrcat n negru, guler alb, Te iubesc pentru c eti simpl i visezi i eti bun, plngi, i rupi scrisori ce nu au neles i-i pare ru c eti departe de ai ti i c nvei La Clugrie unde noaptea nu e cald. Zilele ce au rmas pn' la vacan iar le numeri i-i aduci aminte de-o gravur spaniol Unde o infant sau duces de Braganza St n rochia-i larg ca un fluture pe o corol i se-amuz dnd mncare la pisici i ateapt un cavaler Pe covor snt papagali i alte animale mici Psri ce-au czut din cer i lungit lng fotoliul ce-i n doliu Jos subire i vibrnd st un ogar Cu o blan de hermin lunecat de pe umeri.

Sufletul meu e un zidar care se ntoarce de la lucru Amintire cu miros de farmacie curat Spune-mi servitoare btrn ce era odat ca niciodat. i tu verioar cheam-mi atenia cnd o s cnte cucul.

ntre doi castani mpovrai ca oamenii ce ies din spital Crescu cimitirul ovreiesc din bolovani; La marginea oraului, pe deal Mormintele ca viermii se trsc. Vntul plnge n hornuri cu toat dezndejdea unui orfelinat
13

Vino lng mine ca o luntre n tufi Aterne-i vorbele ca paturile albe n infirmerie C acolo poi plnge nesuprat, c miroase a gutui i a brad.

URMUZ

Suprarealismul romn este, prin Urmuz, anterior celui francez i independent. Breton, prsind neseriosul hazard obiectiv, nelegea s apeleze la hazardul interior, adic la acea ntmpltoare apropiere de elemente ale subcontientului care nu snt constrnse de inteligen. Bergsonism i totodat freudism, adic cultur a timpului absolut, a visului. Breton voia s supun visul unui examen metodic spre a surprinde funcionarea real a spiritului, fr controlul exercitat de gndire, n afar de orice preocupare estetic i moral". Spre a ajunge la realitatea genuin, la suprarealitate, i a cdea n automatismul psihic, i trebuia lui Breton o metod, pe care o numi dicteu automatic, ncercare adic de a se cufunda ntr-o stare de somnolen intelectual, propice transcrierii ntocmai a rului oniric. Exactitatea n aceast metod e aproape imposibil i mai adesea suprarealitii simuleaz automatismul. Caci pe de o parte subcontientul organi- zeaz spontan, i contiina poetului bnuitoare, rupnd legturile, nu face dect s falsifice procesul fantastic, pe de alta prea mult ncordare de descordare duce la o mai mare acuitate a contiinei. Constatnd cu juste c copiii i demenii au centrii frenatori mai cruzi ori mai slbii, suprarealitii au artat un mare interes pentru divagaiile onirice infantile ori pentru delirurile paranoicilor, transcriindu-le i pastindu-le. In infantilismul lui Adrian Maniu e un prim simptom de automatism. Urmuz, pe adevratul nume Demetru Dem. Demetrescu-Buzu, nu era deloc un nebun, cum ar fi dispui filistinii s-l socoteasc, dei s-a sinucis, dealtfel cu o filozofie foarte n spiritul veacului. Vroia s moar n chip original, fr nici o cauz" (n. 17 martie 1883 m. 23 noiembrie 1923. Era fiul unui medic din Curtea-de-Arge, Ionescu-Buzu (mama: Eliza), unde se nscu i primise o instrucie subire. Fusese n copilrie la Paris, frecventase liceul Gh. Lazr, i dup studii juridice intrase n magistratur, fiind ajutor de judector i n urm grefier la nalta Curte de Casaie. Muzicant fin, n-avea o slujb potrivit structurii sale. Numai pentru a-i distra fraii i surorile, Urmuz compuse nite false automatisme, parodiind academismul prozei curente. Plnia si Stamate, roman n patru pri, debuteaz astfel:

Un apartament bine aerisit, compus din trei ncperi prin- cipale, avnd teras cu geamlc i sonerie.
14

n fa, salonul somptuos, al crui perete din fund este ocupat de o biblioteca de stejar masiv, totdeauna strns nfurat n cearceafuri ude... O mas fr picioare la mijloc, bazat pe calcule i probabilitai, suporta un vas ce conine esena etern a lucrului n sine,un cel de usturoi, o statuet ce reprezint un pop(ardelenesc) innd in mn o sintax i... 20 de bani baci... Restul nu prezint nici o importan. Trebuiete ns reinut c aceast camer, vecinic cuprins de ntunerec, nu are nici ui nici ferestre i nu comunic cu lumea din afar dect prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum i prin care se poate vedea, n timpul nopii, cele apte emisfere ale lui Ptolomeu, iar n timpul zilei doi oameni cum coboar din maimu i un ir infinit de bame uscate, alturi de Auto-Kosmosul infinit i inutil... A doua ncpere, care formeaz un interior turc, este decorat cu mult fast i conine tot ceea ce luxul oriental are mai rar si mai fantastic... Nenumratele covoare de pre, sute de arme vechi, nca ptate de snge eroic, cptuesc colonadele slii, iar imenii ei perei sunt, conform obiceiului oriental, sulemenii n fiecare diminea, alteori msurai, ntre timp, cu compasul, pentru a nu scdea la ntmplare. Petrecerea e o bufonerie lucrat lucid, parodiind descripia cadrului in romanele curente i fcnd o serie de Calambururi de esen sofisticat prin duplicitatea de sens a cuvintelor. Oamenii coboar nu pe scri, ci din maimu, ceea ce se msoar cu compasul scade, deci pereii scad. Absurditatea cea mai izbutit este Ismail i Turnavitu, portretistic solemn academic i parodie a obinuinelor burgheze, n care se face mereu confuzie ntre cele trei regnuri, animal, vegetal i mineral:

Ismail este compus din ochi, favorii i rochie i se gsete astzi cu foarte mare greutate. nainte vreme cretea i n Grdina botanic, iar mai trziu, graie procesului tiinei moderne, s-a reuit s se fabrice unul pe cale chimic, prin syntez. Ismail nu umbl niciodat singur, poate fi gsit ns pe la 51/2 dimineaa, rtcind n zigzag pe strada Arionoaiei, nsotit fiind de un viezure de care se afl strns legat cu odgon de vapor i pe care n timpul nopii l mnnc crud i viu, dup ce mai nti i-a rupt urechile i a stors pe el puin lmie... Ali viezuri mai cultiv Ismail in pepiniera situat n fundul unei gropi din Dobrogea, unde i ntreine pna ce au mplinit vrsta de 16 ani i au cptat forme mai pline, cnd, la adpost de orice rspundere penal, i necinstete pe rnd i fr pic de mustrare de cuget. Cea mai mare parte din an, Ismail nu se tie unde locuiete. Se crede ca st conservat ntrun borcan situat n podul locuinei iubitului sau tata, un btrn simpatic cu nasul tras la pres i mprejmuit cu un mic gard de nuiele. Acesta din prea mult dragoste pannteasc, se zice c l ine astfel sechestrat pentru a-l feri de picturile albinelor i de corupia moravurilor noastre electorale. Totui Ismail reuete s scape de acolo cte trei luni pe an, n timpul iernii, cnd cea
15

mai mare plcere a lui este s se mbrace cu o rochie de gal, fcut din stof de macat de pat cu flori mari crmizii i apoi s se agae de grinzi pe la diferite binale, n ziua cnd se serbeaz tencuitul, cu scopul unic de a fi oferit de proprietar ca recompens i mprit la lucrtori...

Urmuz a fcut i o fabul condus dup canonul clasic, dar fr sens:

Cic nite cronicari Duceau lips de alvari. i-au rugat pe Rapaport S le dea un paaport. Rapaport cel drgla Juca un carambolaj, Netiind c-Aristotel Nu vzuse ostropel. Galileu! O, Galileu!

Strig el atunci mereu Nu mai trage de urechi Ale tale ghete vechi... Galileu scoate-o sintez Din redingota francez, i exclam: Sarafoff, Servete-te de cartof !" Morala Pelicanul sau habita.

De bun seam, acestea nu snt dect glume inteligente, i nimeni nu pretinde a le vri n marea literatur. Ele au avut ns o neateptat nrurire i au slujit la lrgirea contiinei estetice. Cci fabula de mai sus, fr anecdot, e o poezie didactic pur, aa cum S. J. Perse a scris n Anabase un poem epic pur. S-a nscut astfel ideea de a trata un gen vechi, n special doina popular, n curat formalitate, cu coninutul cel mai eterogen. Aa s-a ivit folclorul suprarealist.

16

REVISTE DE AVANGARD

Publicaiile care au slujit n cercuri nchise cultului poeziei dadaisto-suprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangard de dup rzboi (Contimporanul, 75 ,H. P., Punct, Integral, Urmuz), unu, aprut la Dorohoi n aprilie 1928 i transferat apoi la Bucureti, este cea mai tenace. Conductorul ei este medicul Saa Pan, asistat de Moldov. Colaboreaz la ea George Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Clugru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milia Petracu, S. Perahim, B. Herold etc. Manifestul publicaiei este destul de vag, cuprinznd puncte dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse n noiunea general a desfacerii de orice constrngere academic:

cetitor, deparaziteaz-i creierul" strigt n timpan avion t.f.f.-radio televiziune 96 H.P. marinetli breton vinea tzara ribemont-dessaignes arghezi brncui theo van doesburg raaaa, raaaaaa, raaaaaaaa

arde maculatura bibliotecilor

17

a. et p. Chr.n. 123456789000000000000000 sau ngra obolanii scribi aibilduri sterilitate amanita muscaria eftimihalachisme brontozauri Huooooooooooooooo

n fond unu noat mai mult n apele suprarealismului. Este venerat, studiat i editat Urmuz pe care Moldov l imit n rele contrafaceri. Se face elogiul visului:

...M gndesc la o antologie a visului, povestit simplu, fr nici un meteug, un vis fiind frumos prin nsi substana lui care nu trebuie alterat de nici un stil sau fantezie oarecare. Sunt visele vechilor regi trecnd prin legend din generaie n generaie. Sunt visele haiducilor i visele condamnailor la moarte. Sunt visele chinuite ale asceilor. Sunt minunatele vise ale ocnailor care se pregtesc s evadeze" (geo bogza). n cutarea automatismelor, redactorul apeleaz la un dement autentic de la Mrcua Nou, Petre Poppescu- Poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator i autor al unor epigrame de o grotesc absurditate:

unei clugrie Era nalt ct o prjin nct toi vedeau cnd se nchin Iar noaptea dormea ntr-o cru Cci era din schit cea mai drgu.
18

Tot n vederea surprinderii unor raporturi mai obscure i substaniale, se cultiv reportajul:

Jos cu poeii! Jos zidurile! S vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, s vie adevratul poet. S vie Reporterul !" (paul sterian).

Acest manifest e cules cu diferite caractere alarmante, ca o ediie special. Revista i propune s fac "reportaj pur", adic s rein din realitate acele ntlniri stranii, formnd un tot nchegat, dei cu o lips total de corelaie ntre elemente. Ar fi un mod de a surprinde misteriosul tulburtor al visului n lumea spaial. Se taie din jurnale tirea c un individ s-a predat autoritilor pentru o crim fptuit n vis, fr nici un efect obiectiv. Cte un reportaj pare totui s urmreasc reinerea fr inutil poezie a tragicului cotidian, ca acel anun mortuar (nr. 34) unde un "Ionel Mazilu singur ndurerat" anun moartea Anei Dinu, croitoreas. Unu mai profeseaz o filozofie a libertii instinctelor, reproducnd cu plcere din gazete informaii despre incesturi. Geo Bogza crede chiar "ntr-o viziune'sexual a ntregului Univers viu" pe care o i exprim n poeme cu totul denate. O not distinct a revistei este teribilitatea. Ion Clugru, anunat ca "pionul literaturii veacului al XX- lea", public acest mesaj ctre dorohoieni:

Suntei guai! Numai unul dintre voi avu ndrzneala s-i poarte gua pe fa." Dat n reedina mea de var 30. V. 928."

Un numr intitulat unu noaptea conine o foi de hrtie neagr, simboliznd ntunericul. Alt numr apare cu desvrire alb. Cuvntul de ordine este: Toi pentru unu i unu pentru toi, nu vrem nimic sau nu v jucai cu unu. Intr-un aviz important se citesc urmtoarele : Nu aruncai poeziile d-voastr proaste. Primim la redacie pentru retuat versurile rele i transformatul lor, n orice stil dorit: Vindem, adogm imagini scnteietoare, rime de lux, titluri adequate, cari ne rmn ca talaul. Discreie absolut, reuit sigur. 1 leu cuvntul."
19

Se fac calambururi anodine dup formula Urmuz:

Poetul tie c: Luna i cu una fac dou. Stimat Toamn, omagiile mele. Nu mergei de-andaratelea: n-ai observat ce congestionai snt racii?

Mai las-o Zaremba, c prea-i cusut cu ra alb._____

Foaie verde tibiir Mult iubesc pe Perahim.

Critica e de obicei polemic, adversarii fiind pui n cmaa de for, la etuv, n frigidaire , lsai la vestiar ori expui n acvarium. Cnd e afirmativ, delir de imagini. Despre Ilarie Voronca se scrie aa:

E incediul care a desfcut cele mai brusce ravagii. O rapnel pocnind prin iarb sfrtec picioarele guterilor i s-au aprins ieind ca rochiile, pe fereastr, flcri. Vntul lingea sarea cerului zdrelindu-i de stele limba nsprind mtasa, care plopii n frunte i-au nsuit-o. Dar etajele se surpau peste epurii de cas, pianele ncepur singure s cnte, nvrteau fotoliile un vals, oglinzile se legnau ca apele cu gondola nufrului n serenad; iar din bufete farfuriile sreau, nchipuind o clip n aer lun i se aplaudau ntre ele" (roll).

Contribuia revistei e mai mult negativ, constnd in curiozitatea continu pentru tot ce e nou. Redactorii se pun n curent cu toate publicaiile avangardiste europene, fcnd uneori schimb de colaborri, cu Der Sturm a lui Horwarth Walden, Bifur a lui G. Ribemont-Dessaignes,
20

Commerce, Discontinuit, Raison dE'tre, Bars, Jazz, La citt futurista, Le grand jeu, Muba i alte rariti cu totul necunoscute opiniei publice literare. Unu e o fars demons- trativ ns a unor oameni inteligeni care ntrein intelectualitatea. Foarte pozitiv este colaborarea artitilor suprarealiti, cultivnd fantomaticul, absurdul oniric, cteodat sarcas- ticul. Maxy e un realist care se ascunde n refracia acvatic a cubismului i geometrismului, neizbutind s se elibereze de facilitatea ilustrativ i de decorativ. Victor Brauner este ns un puternic artist al groazei onirice. n grupuri clasice, cu solemniti academice, absurdul e tratat pn la turburare. Un fel de preot cu o rdcin n loc de cap supravegheaz o flacr ce iese dintr-un trunchi, iar un grup de oameni goi privesc strni unul ntr-altul acest miracol dement ca ntr-o vale a Iosafatului. Perahim s-a specializat n monstruoase lupte ntre fiine ireale, informe,cu micri de reptile i de caracatie. Interesant portretul lui Zaremba, de o stranie limpiditate a ochilor. Urmnd exemplul dadaitilor, Saa Pan i-a asasinat" singur revista la nr. 50 (decembrie 1932) cu acest graios salut:

Oricine eti Dac te vei rtci prin nesfriturile De pampas ale poemului Ne vom ntlni.

Dup ce au colaborat la o revist avangardist Prospect din Iai, Virgil Gheorghiu, A. Zaremba, Saa Pan, Al. Dimitriu-Pueti i Radu Iulian scot la 7 decembri 1928 o alt mic publicaie (redactat de A. Zaremba, XX literatura contimporan, sub motiv c prima revist impunea de la nr. 9 directive literare mucegite". Noua revist continu literatura-frond. Virgil Gheorghiu scrie poeme telegrafice", care snt un fel de calambururi de imagini, ori de metafore enorme: Lutul servete la cntat: (luth). Negri, lungii-v ca un doliu pe Europa!

Lun, zmeu cu coad de strofe; n-am destul sfoar pentru tine. Eti liber. Se vor juca alii. Nota distinctiv a revistei este ironizarea gospoda- rilor". Saa Pan face un curs pentru aduli" n care trateaz despre ap ntr-un stil aiuritor (Splat cu spun, apa potabil trebuie s fac baloane. Nu trebuie s aib miros (nici sui-generis) ..."). Al. Dimitriu-Pueti, pretinznd c
21

mai muli cititori gospodari i-au reproat c nu vede n revist o singur bucat cu miez", n care s se ntmple ceva", scrie o povestire cu subiect", care e o simpl divagaie. Zaremba laud Trait du style al lui Louis Aragon, admind i el c Paul Valry e un arlatan,iar poezia lui un truc. Revista e o culegere de baliverne ale unor tineri ns inteligeni, investigativi. Ca o curiozitate trebuie citat Alge, ce apare la Bucureti n iarna 19301931, ntr-un format scandalos i pe hrtie colorat. In afar de pictorul S. Perahim care ilustreaz revista cu reptilele sale ciudate (aa par privitorului un clre i calul de pe care cade), colaboratorii snt obscuri. Singurul lucru interesant este intenia de a cuta automatismul la copii, aa cum Saa Pan l gsise la paranoici. E descoperit un copil Fredy Goldtein, a crui fotografie se d i care povestete istorii fr sens, ultrasuprarealiste, n scopul obinerii unui miraculos oniric:

Era odat care nu s-a povestit: era un mo i o bab. Nu un mo i-o bab... un curcan. El a dat fuga la biseric i cu nasul peste cap a nviat-o pe curcana. i s-a dat de trei ori peste cap i s-a fcut psric moul i baba; i s-a dat peste cap i s-a fcut aeroplan, i a zburat, a zburat, a zburat... A ipat baba. Moul nu a ipat. S-a dus departe la o pdure i un ho a vrut s-o prind pe aeroplan ca s-o mpute."

Automatismele infantile se bnuiesc ns contrafcute.

GEO BOGZA

Versurile brutal priapice din Jurnal de sex i Poemul invectiv ale lui Geo Bogza (n. Ploieti, 6 februarie 1908, fiul lui Alexandru Bogza din Borzeti-Roman i Elena Silvia, n. Georgescu, cstorit cu Elisabeta Enescu zis Bunti din Butenari, matroz pn la 28 de ani), care n ultimul volum i d i amprentele digitale", au strnit indignarea multora. Ele nu snt dect nite sfidri juvenile. Mult mai trziu, poetul trece la jurnalistic i d o cu totul remarcabil serie de reportaje. Dei scrie n sintaxa cea mai normal, aceste pagini pstreaz legtura cu dadaismul i cu suprarealismul, ntruct, detestnd inveniai compoziia n proz, caut prin reportaj, aa cum ceruse Paul Sterian la unu, s intre imediat n clocotul vieii. Futuritii au cultivat masiv genul. Plictisii de epicul clasic, formula Tasso i Ariosto, Marinetti i Ardengo
22

Soffici se fac gazetari i scriu reportaje (La battaglia di Tripoli, Zang-tumb-tumb, primul; Giornale di bordo i Kobilek, giornale di guerra, cel de al doilea). Paul Morand a ieit din aceast coal pe care o susin dealtfel gazetarii. Totui n ri de piatr, de foc i de pmint, reportaje din provinciile romneti, impresia nu e nud. Autorul proce- deaz ca un fotograf de art, i deci ca un scriitor, intuind o not dominant i apoi prin apropiere i deprtare, scond cliee fantomatice, aproape neverosimile. Talentul su n arest gen e mare. Iat Hotinul, ora al imensiti dezolate:

tiam pun acum c oraul e o aglomerare de case i de fiine omeneti, ngrmdire de ulie. Concentrare. Orizont limitat. Nicieri ca la Hotin n-am avut mai bine, mai puternic, sentimentul pustiului i al pustietii ! De pe oricare din strzile lui, atit de exagerat de largi, ochii cad peste o nesfrit desfurare de cmpii, imensiti geografice, trezind ideea unei infinite pustieti. i de invazia acestei pustieti oraul nu e aprat cu nimic, cu nici un fel de barier. El e n aa fel construit, nct cmpiile de afar ptrund pn n inima lui continund prin mijlocul oraului i rzbind n partea cealalt tlzuirea lor infinit. Oamenii care i triesc viata umblnd pe strzile lui, n realitate sunt n contact direct i plutesc pe tlzuirea acestor cmpuri, cum ar pluti o barc pe valurile unei mri care ar fi ptruns ntre casele oraului."

Bli, ora al miasmelor uriae:

nchipuii-v un cmp pe care s-ar afla o sut de mii de cadavre de cai intrate n descompunere. Cuiva i-a dat prin minte s cldeasc deasupra acestui cmp un ora. E Bli. Cirduri de ciori, zeci de mii de ciori, se rotesc fr ncetare deasupra oraului. De cum porneti de la gar, pe strada care duce spre centru, un val de putoare pestilenial, de cadavru intrat n descompunere, te ia n primire i nu te mai las pn nu prseti oraul. Aa ntimpin Bli pe toat lumea, aa m-a ntmpinat i pe mine."

Cartea Oltului face monografia unui ru uria himeric in stil cam bombastic.

ION BARBU
23

n 1919, se prezenta cu versuri la Sburtorul, dup ce de- butase la Literatorul, un tnr care se ddea drept Popescu i se chema n realitate Dan Barbilian, matematician, acum profesor la universitate. I se propuse ca nume literar Ion Barbu. Fizionomie personal de om al soarelui de calcaruri, naintare de kurd desclecat. Un nu tiu ce nomad n pupilele boabe de strugur veted. Liniile fetei anguloase, ochii vegetali sporii ntr-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundai n vis, ai omului ce doarme cu pleoape ntredeschise. Poeziile, dionisiace, glorificau marile fore geologice:

De-a lungul nepsrii acestei reci naturi, Spre nevzutul unde arpegii de fanfare Desfac n flori sonore o limpede chemare Vom merge n armur de fier, ntini i duri.

Poetul se arta preocupat de principiul universal i cinta aci aspectele telurice privite n venica micare a Totului (Fiina, Lava, Munii, Banchizele), aci setea impetuoas de a tri creaia, de a se iniia n tainele Cererei, n povestea fr nume a Nunii subterane" (Pentru Marile Eleusinii). nrurirea lui' Nietzsche se recunotea. Stilul era parnasian, sentenios si solemn nu. ns rigid de pretenii de atelier. Poezia aceasta este nc foarte Irumoas n elevaia ei, ntr-o triste a marilor probleme, prin nostalgia recilor inuturi ale eternitii i printr-un inedit lirism astronomic:

Vulturi de flcri, atrii spre tine s-or purta Vslirii lor solemne deschide-atunci ferestre i bea din plin vrtejul strnit n preajma ta Cum, altdat, boarea pdurilor terestre.

De pe acum se constat ruinea poetului de emoiile curente, tendina de a mbria viaa prin unitate i apetiia ctre mistere. El voia s scape de drumul ngust:

Un somn nuc ne duce pe drumul mort i-ngust; Dar fiina noastr, pur, desprins de gndire,
24

Va asculta cum sparge a orei ngrdire, Cum urc din adncuri un mare imn august.

Civa ani dup aceea poetul se prefcea complet i ddea natere acelei specii de hermetism ce s-a numit barbism. Avnd oroare de anecdot, osndea poetica domnului Arghezi" i-i definea poziia:

Punctul ideal de unde ridicm aceast hart a poeziei arghe-ziene se aeaz sub constelaia i n rarefierea lirismului absolut, deprtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic n versuri, unde sub pretext de confiden, sinceritate, disociaie, naivitate, poti ridica orice proz la msura de aur a lirei. Versul cruia ne nchinm se dovedete a fi o dificil libertate; lumea purificat pn a nu mai oglindi dect figura spiritului nostru. Act pur de narcisism."

Tot acolo, respingindu-se absurditatea dict-ului suprarealist", se cerea lui Argliezi o tehnic precis, voluntar", o privire a lucrurilor n absolutul lor", ntr-un cuvnt crearea condiiilor frumosului necontin- gent si i se aducea nvinuirea c nesocoteste nobila gratuitate a spiritului", jocul superior mintal, intelec- tualitatea , de care ar fi fost castrat. Aduga ln aceasta ntrebrile cunoaterii", condiia de a delecta cu viziuni paradisiace, instruind de lucrurile eseniale". Prin urmare Ion Barbu trecea n tabra puristului i hermeticului Paul Valry, alighierian modern. Matematician de profesie, poetul a fost ispitit s desprind numai spiritul disciplinei sale, adic alunecarea de la es la pisc, zborul n absolut spre ultima esen, i s-l aplice liricii n nelesul c,dat fund o ascuns ordine n univers, jocul simbolurilor sa fie o cheie de iniiere. Iat dar sensul temperamentului mai mult dect esteticei lui I. Barbu: pitagorismul poetic, sublimarea obiectului pn unde ngduie arta, restabi- lirea unei ordine pe planul al doilea, a unei corespondente oculte intre simboluri, instruirea de lucrurile fundamentale iniierea in aceast ordine luntric prin imagini Eseniale si practici muzicale. Poezia se intelectualizeaz, fra a cdea in inteligibil, cci poetul caut inefabilul Macrocosmic, revelator al lucrului n sine, fugind de contingen, pitoresc, analiz, de claritatea clar, raional, cultivnd muzica de sfere, cunoaterea extatic, orfismul. Cu toate acestea, n aplicare, hermetismul lui I. Barbu e adesea numai filologic:

25

Din ceas, dedus, adncul acestei calme creste, Intrat prin oglind n mntuit azur, Tind pe necarea cirezilor agreste, In grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent ! poetul ridic nsumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi i cantec istovetet: ascuns, cum numai marea, Meduzele cind plimb sub clopotele verzi.

Iat o cugetare clar, n limbaj dificil, arta poetic a liricului: Poezia (adncul acestei calme creste) este o ieire (dedus) din contingent (din ceas) n pur gratuitate mntuit-azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfrnt n apa. E un nadir latent, o oglindire a zenitului n ap. O ieire (dedus) din contingent (dm ceas) n pura gratuitate (mntuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfrnt n ap. E un nadir latent, o oglindire a zenitului n ap, o sublimare a vieii prin retorsiune. n Grup, opacitatea aparent a stilului las s se strvad gndirea organizat. Temnia, adic lumea necesitii, procesul ei de idealizri (fnul razelor nal), aspectul negativ al creaiei (Ovaluri stau de var, ca o greal), dorina unei priveliti n absolut (Ochi n virgin triunghi tiat spre lume) snt piesele unui nou romantism, de data aceasta nu de ordin moral, ci de domeniul problemei cunoaterii:

E temnia n ars, nedemn pmnt. De ziu, fnul razelor nal; Dar capetele noastre, dac snt, Ovaluri stau, de var, ca o greal. Attea clile de fire stngi ! Gsi-vor gest nchis, s le rezume, S nege, dreapt, linia ce frngi: Ochi n virgin triunghi tiat spre lume?

Expresia sintetic este n complicitate cu titlul care ndeprteaz de la unghiul sub care sa fcut percepia, facndu-ne s lum descripia pitoresc drept sentin sibilin. Astfel, bucata publicat n volum cu titlul resta- bilit Margini de sear ascundea sub enigmatica intitulare Prezen un pastel vesperal, iar Poart i Lemn sfint snt comentarii de picturi sacre. (Grup nsui poate s se refere la un fascicol de linii, preocupare de matematician, secionabile printr-o dreapt.) Din aceste experiene care irit curiozitatea ca nite ghicitori, fcnd mai
26

acut procesul raional, se desprinde ns o suav poezie, remarcabil prin tristeea elementelor ce vor s se expri- me, enunat prin simple ntrebri i evaluri, de calitate pur emotiv,deci inefabil:

Cimpoiul veted luncii, sau fluierul n drum Durerea divizat o sun-ncet, mai tare... Dar piatra n rugciune, a humei despuiare. i unda logodit sub cer, vor spune cum?

Ar trebui un cntec ncptor, precum ronirea mtsoas a mrilor cu sareOri lauda grdinii de ngeri, cnd rsare Din coasta brbteasc al Evei trunchi de fum.

Imaginea Evei ieind n chip de fum din coasta Iui Adam, att de ironizat, este totui suav, compatibil cu aerul paradisiac i posibil n lumea fantastic. Poetul s-a ridicat asupra acestor exerciii mrunte ntr-o liric de mare tensiune de ast dat hermetic n sensul superior al cuvntului. Metoda este aceea iniiatica culturilor nchise, care se bizuie pe simboluri. Aceste simboluri (ou, arbore, arpe, cruce, smn etc), departe de a fi simple alegorii rezolvabile prin analiz, snt nite imagini care exprim n acelai timp ordinea n microcosm i ordinea n macrocosm. Oul e un simbol hermetic, cci prin el nelegem un mod de germinaie terestr, dar i chipul de germinaie macrocosmic. Evocndu-l e un fel de-a spune c n lume totul germineaz ovular. A fi iniiat nseamn a fi instruit c cele dou ordine snt mereu conjugate. Simbolul este n hermetism corespunztorul legii de gndjre logic. Pentru iniiat e de ajuns a spune ou pentru ca el s intuiasc amndou ordinele, profanului i putem explica cum c Spiritul universal se revel 111 ou. Important este c simbolul mic intelectul, dar nu raiunea, de vreme ce nu stabilete raporturi de cauzalitate n lumea fenomenal. El nu face dect s constate ntreptrunderea ntre absolut i relativ, s confirme venica fulgurare a Divinului n cosmic. Prin urmare, iniiatul e totdeauna un contemplativ i un mistic i cntecul lui e ferit de elementul didactic. Mai adesea tensiunea lui intelectual se exprim prin numr, n poezie prin muzic i ritmuri, de unde aspectul litanie n genere al liricei hermetitilor. n Oul dogmatic, Ion Barbu iniia pe cititor n strvechiul mit al oului, n versuri foarte frumoase, de o concizie incantatorie indimenticabil:
27

Cum lumea veche, n cletar, noat, n subire va, Nevinovatul, noul ou, Palat de nunt i cavou. Din trei atlazuri e culcuul n care doarme nins albuul Att de gale, de nchis, Ca trupul drag, surpat n vis Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pmnturilor n-a ajuns.

n ciclul Uvedenrode expunea iniiatic cele trei faze de experien erotic (veneric, intelectual i astral) cu ncercarea de a crea o viziune extatic a marelui Eros:

Capt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sun-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister!

Poate c ritmica e uneori prea sltrea, sugernd obsceniti:

ncorporat poft, Uite o fat: Lunec o dat Lunec de dou Ori pn la nou,
28

Pn o-nfori n fiori uori Pn o torci n zale Gasteropodale.

i nu e vorba dect de nite melci care prin rceala i transluciditatea lor trezesc ideea unei sexualiti pure i a hermafroditismului platonician :

La rpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi ! Mult-limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri earf Antene n harf: Uvedenrode Peste mode i timp Olimp!

Invocaia magic din Ritmurile pentru nunile necesare e de o mare elevaie :

Uite, ia a treia cheie, Vr-o n broasca Astartee ! i ntoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porile ce ard, C intrm S osptm n cmara Soarelui Marelui
29

Nun i stea, Abur verde s ne dea, Din cldri de mri lactee, La surpri de curcubee, n Firida ce scntee eteree.

n ciclul Domnioara IIus, poezia d cunoatere nce- teaz, dar rmne ceremonialul magic n zugrvirea unei nebune care vrea s-i aduc iubitul pe b, descntnd stelele cu mosorul. Poetul intra n folclor, n acel folclor suprarealistic din care s-au scos noiunile n circulaie, pstrndu-se numai modurile... Conjuraia duhurilor infer-nale este tot ce s-a scris mai turburtor de la Mihnea i baba a lui Bolintineanu:

Buhuhu Ia luna uie, Pe gutuie s mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la zodie;

Uhu, Scorpiei surate, S-l ntoarc d-a-ndarate, S nu-i rup vrun picior Cine ori Sgettor! Ai vzut? Muri o stea. Ca o smeur mutea: Stea turtit, n huri supt, Adu-mi-l pe-o coad rupt, Rupt i de lingur, S colinde singur Toate vmile pustii Unde fierb, la pirostrii n ceaun cu ap vie, Nrviii la curvie.
30

Din pitorescul de suprafa se ridic ncetul cu ncetul un fior astral, un adevrat misticism theurgic:

Ht la cel Vnt cer mpcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge i se stinge, Sub trzii vegheri de smal Orice salt ndrznit.

Iat n Paznicii cele mai poetice definiii ce s-au dat vreodat, fr metafore mrunte, cii lactee:

Salut de pe scar de noapte, La sceptrul seral, De trei ori spiral: Al lumii ru static de lapte...

sau portretului misterios din lun:

Plecciune joas, La faa proas, Supt, care ajun Apus-n crbunii din lun ...

definiii informate de un lirism nou, de sentimentul depen- denei zilnice de astre. Pitorescul folcloric, respins teoreticete de autor, este nsi raiunea de a fi a ciclului aazis balcanic. Totui producia aceasta plastic dar nedocumentar ar sta discordant fr un
31

principiu interior explicativ. Poetul a voit s reacioneze impotriva tradiionalismului etnic, ce i s-a prut convenional, deducnd din fundul obscur al sufletului imaginea unei lumi mai ndeprtate, clasice n sens oriental, dar mai organic legate de snge. Obiectul poeziei este deci nu faa concret a lumii balcanice, ci schema ei ideal, adic o simpl ipotez moral, de unde lipsa de istoricitate i de concretete geografic, Isarlk fiind realizarea atemporal, aproape fabuloas, a unei Turcii stttoare, existnd n afara disprutei Turcii osmanlii, o form etnic nchis, nemicat:

S-i fiu printre foi, un mugur, S-aud multe s m bucur La rstimpuri, cnd Kemal, Pe Bosfor, la celait mal, Din zecime, n zecime, Taie-n Asia grecime; Cnd noi, a Turchiei floare, ntr-o slav stttoare Dm cu sc Din Isarlk.

Dei repudia pe T. Arghezi, Ion Barbu era, fr s-i dea seama, din familia poetului Ftlului, cci continua tradiia lui Anton Pann, a poeziei munteneti balcanice i bufone, nrudit ntr-aceasta i cu Mateiu Caragiale. Imaginea lui Nastratin Hogea vzut ca un argonaut slinos pe un caic putred n mijlocul unui Orient mirific i duhnitor, e de o originalitate perfect de tonuri i cuvinte :

ara veghea turcit. Pierea o dup-amiaz, Schimbat-n apa mult a ierbii ce-nviaz Cnd, greu i drept, pe sceptrul de pai mrunt la fir, Gndacul serii urc ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei, mi flutura tartane, Tot vioriul umed al prunelor gltane ;
32

Grdin mi sta cerul: iar munii, parmalc.

Un drum bteam, aproape de alba Isarlk, Cu ziduri forfecate, sucite minarete i slujitori cu ochii rotunzi ca de erete i, azmuit cmpiei, un fluviu leios...

ncolcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe rsfrnta buz a mtcii, dinainte, O spornic mulime se tencuia-n perei. Veneau de toat mina: prostime, trgovei, Dervii cu faa supt de veghi, adui de ale, Pierdui ntre pufoase i falnice paale; Iar ochii tuturora cltoreau afund... Cci, rsrind prin cea i clrind pe fund, La dunga unde cerul cu apele ngn, Aci sltat din cornuri, aci lsnd pe-o rn, Se rzboia cu valul un prea ciudat caic: Nici vsle i nici pnze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoar, cusute ntre ele, Uscau la vnt i soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de ndragi; i prin crpeli pestrie i printre cute vagi, Un vnt umfla bulboane dnuitoare nc. Ce ruginiri de ape trezite i ce brnc Lsar fierul rnced i lemnul buretos? n loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o ln verde, de alge nclite, Pe cnd la pup, trase edec ca nite vite Cu east nmoloas i cornulee mii, freceau n brazda undei irag de rglii.

Prin cultura lui, Ion Barbu are obsesia matematic i n paginile sale se adun toate figurile i expresiile specia- litii (durerea divizat, capetele-ovaluri, ochii n virgin
33

triunghi, ptratul zilei, unghi ocolit de praf, la conul acesta de sear, ceasuri verticale), ajungndu-se pn la cabalistica geometric:

Fie s-mi clipeasc vecinice, abstracte, Din culoarea minii, ca din prea vechi acte, Eptagon cu vrfuri stelelor le fel, apte semne, puse ciclic: El Gahel.

Cu alambicuri i distilerii, poetul i fierbe mereu sufletul pentru a-i extrage chintesena. i a extras-o. Dintr-un lichid gros, bituminos, la nceput, a rmas pe fundul retortei o ap alb, insipid, o leie de clocote pure:

Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de ap rece n copaie cnd te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise afar-n frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mrgean.

Prin cntrile i profunditile sale, Ion Barbu este un poet mare, cu toate pedanteriile i preiozitile sale. El d importan detaliilor, creeaz rime interioare (Nunta frunta; Uite fragi,ie dragi; Rig spn, de la sn) si pune prea mult temei pe fonetic. Fcnd critica versu- rilor lui Tu dor Arghezi, Ion Barbu le scutura ca pe un diapazon la ureche, le zbrnia cu degetul, fcea o fizio nomie chinuit de acordor de pian i apoi, cu glasul emfatic al cntreului, le gonea cu bti de picior sub mas. De pild:

Niciodat toamna (btaie de picior) "Nu fu mai frumoas (btaie) Sufletului nostru: Su... s... su (strmbtur de acordor) Bucuros de moarte (btaie).
34

Ion Barbu, bunicul poetului, era zidar n mahalaua Omul de piatr. Bunica, de origine srb, se chema Data Ciulei. Tatl poetului, Constantin I. Barbu, apoi cu nume latinizat de un profesor rc (Circa), Constantin I. Barbi- lian, a fost magistrat n felurite localiti, nti la Rucr, n ultima vreme la Giurgiu. Mama, Smaranda oiculescu, era din Cmpulung-Muscel, unde s-a i nscut poetul, la 19 martie 1895. Ion Barbu a urmat coala primar la Cmpulung (cl. I, II i IV) i Roman(cl. IlI-a), apoi liceul la Piteti, Cmpulung i Bucureti (Liceul Lazr). nc din coal se remarc excelent matematician. Gazeta matematic, XVII, nr. 9, mai 1912, publica sub semntura lui G. ieica, Rezultatul concursului Gazetei matematice:

n locul nti se cuvine s numim pe d-1. Barbilian D. Din clasa VI la Liceul Lazr, care a ndeplinit condiiunile pe care le cerem noi pentru aceast deosebit cinste. Cu o' lucrare scris la algebr foarte bun, cu alta de geometrie elementar excelent, cu rspunsurile sale sigure i precise, din care se vede o gndire bine condus i cunotini ntinse. Cu aceste nsuiri alese d-l Barbilian i-a cucerit dintr-o dat locul de frunte. S-i fie de bun prevestire i pentru concursurile viitoare!" nscris n 1914 la Facultatea de tiine, i-a luat Jicena abia n 1920. Se cstorete n iunie 1925 cu Gerda Ilossenfelder pe care a cunoscut-o n Germania. Profesor de Teoria firrnnurilor si structurilor la Facultatea de Matematic. Mort la 11 august 1961. C. I. Barbilian, liceniat al Facultii de Drept din Bucureti, este numit judector de pace la Hartieti, jud. Muscel, prin decizia nr. 2149 din 30 mai 1894 (Mon. of. din 5/17 iunie 1894); ca judector la Ocolul Arge, jud. Muscel, e mutat n aceeai calitate la Ocolul Cmpulung, prin decret din 21 sept. 1898 (Mon. of. din 22 sept, 1898) ; n 1902 era judector instructor la Trib. Muscel, lociitor de preedinte {Mon. of. din 5 mai 1902); n 1908, jude instructor al Trib. Muscel (Mon. of. din 21 febr.-5 martie 1908); la 9 mai 1911 ca preedinte al Trib. Vlaca era decorat cu Coroana Romniei (Mon. of. nr. 49 din 4 iunie 1911). Smaranda oiculescu, n. 1871, a murit n 1951. Poetul a locuit, dup declaraiile lui, la Rucr, pn n 1896, apoi doi ani la Topoloveni; la Stlpeni, jud, Muscel, intre 1898-1900; din 1900 pn n 1904 la Cmpulung; in 19041905 la Roman; ntre 19051907 iar la Stlpeni. ntre 19071910 la Cmpulung; ntre 1911 1921 la Bucureti. Tot el destinuie peregrinaiile caragialeti pe la gazdele din Bucureti: str. Solon nr. 1; str. dr. Sergiu la m-rne Argetoianu ; str. Sculpturei nr. 25, la m-me Lena Cristescu ; str. Italian, la m-me Helma; str. Punilor nr. 56, la moaa Smaranda Papliean; str. Roman, la m-me Mihilescu ; str. Elena Cuza, la m-me Iancu Solomon mpreun cu prietenul su Simon Bayer; str. Berzei la m-me Georgescu (cu Egizio Massini); n piaa Koglniceanu, la m-me erpescu; n str. Elizeu (19141916) la m-me Mota; n str. Duzilor nr. 2; n str. Rond, la m-me erbnescu. Din 1929 n str. Garol Davila nr. 8.
35

3.MOTIVE POETICE

36

Ov.S Crohmalniceanu in Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, inventariaza numai in lirica argheziana un numar impresionant de teme si de ipostaze ale lirismului: de la lirismul individualismului impertinent, la lirica mandriilor solitare, lirica neintelesilor, a blestematilor si a insetatilor de absolut, a universului taranesc, a temnitei ca infern, a microcosmosului domestic, a erosului domestic sau a jocului si a senectutii. Lirica argheziana recupereaza, de asemea, si o tema a erosului neinteles, cu ecouri eminesciene, sau tema baudelaireana a uratului, in Flori de mucigai. Transcedenta lui Arghezi este o transcedenta goala. Imaginile tacerii, ale refuzului de a se arata, ale nepatrunsului si zavorarii lui Dumnezeu sunt, in fond, tot atatea imagini ale absentei. Ce sens au atunci cautarea poetului, invocarea divinitatii, revolta ca renuntare, tonul blasfemator si orgolios sau adoratia, evlavia, ruga? [...] Suferinta poetului nu provine din faptul ca Dumnezeu este, fara a se arata, ca se releva si se ascunde, in acelasi timp, ci de faptul absentei sale, care desteapta in sufletul fragil al psalmului constiinta insuportabila a singuratatii in univers. Dar absenta creatorului cheama, printr-o tainica armonie prezenta creaturii, mai mult, cerul si pamantul fiind un sitem de vase comunicante, desacralizarea transcedentului implica sacralizarea fapturii. (Nicolae Manolescu) La Bacovia , universul poetic este de tipar simbolist.Priceperea acestuia de a reusi sa-si transmita gandurile si emotiile prin versuri,care la prima vedere par usoare,dar au intelesuri foarte adanc gandite,contribuie la originalitatea sa creatoare.Bacovia utilizeaza foarte mult simbolul in poeziile sale, la fel ca si lait-motivul si repetitia.Majoritatea poeziilor bacoviene incep si se termina simetric,insa cel mai important procedeu folosit de poet este sinestezia. Critica literara este, in general de accord ca miracolul poeziei bacoviene se afla in logodna a doua elemente:de o parte, o sinceritate nuda, dezarmanta, insistand pe detaliul autobiografic; de alta parte, un artificiu, o stilizare marcanta. Poetul porneste de la datele natural si sociale ale experientei sale intime,care se inscriu in traditional recuzita simbolista: targul ploios, amurgurile policrome, toamna cu intreaga ei orchestra de tanguiri vegetale, pompa funerara, uneori amanuntul macabre, parcurile devastate cu statui marmoriene, mahalaua prada ruinei si mizeriei etc. ( Stefan Aug. Doinas) Lirica lui Lucian Blaga se va constitui, in buna masura, in jurul unor teme expresioniste, in care prezenta eului este puternic marcata de aventura cunoasterii: participare la misterul universal, fiorul absolutului, sensul creator al existentei , dragostea, moartea, timpul, instrainarea, opozitia sat-oras, toate vazute sub semnul unui fior metafizic. Teme, motive, atitudini poetice: - natura vesnic regeneratoare, poezia organicului, "fondul bastinas al fiintei", spiritualitatea national-arhaica (sat/natura/folclor-miT), fecunditatea,
37

copilaria, lumina, iubirea ca o cale spre cunoastere ori spre exaltare, plaiurile natale, sentimentul extinctiei, istoria nationala proiectata in mit, "noologia abisala". Generic vorbind, poezia lui Lucian Blaga este una a reprezantarilor comice si a fiorului metafizic. Poezia lui Ion Barbu este cu mult mai deosebita decat cea a lui Arghezi sau Blaga,intrucat gradul de dificultate este mai mare.Astfel poeziile sale sunt greu de inteles deoarece foloseste un limbaj abstract.Barbu exprima,in opera sa,dorinta lui de comunicare cu Universul,in care pluteste o stare de intelectualitate. Tema poeziei Din ceas dedusexprima ideea autocunoasterii,ideea reflectarii in oglinda,poezia in totalitate fiind un joc al mintii.Lumea materiala care ne inconjoara constituie o oglindire a ideilor in spirite,o oglindire a spiritelor in propria constiinta. Tema nuntii o regasim in poezia Ritmuri pentru nuntile necesare.Aici Barbu exprima ideea de cunoastere prin trei cai esentiale:prin eros,prin ratiune si prin contemplatie poetica.Utilizand simbolul,toate aceste trei cai sunt simbolizate printr-o nunta.Aici eroul este dominat de Venus,ratiunea de Mercur si contemplatia de Soare. In poezia Timbru poetul este fascinat de lucruri,de piatra,de unda marii,acestora atribuindu-le suflete,si de aceea el simtea comuniune cu creatia cosmica. Universul tematic al poetilor modernisti poate fi, in cele din urma redus la o singura si generica tema: imaginea ontologica a omului, surprins in aproximarile si in instrainarile sale, in dilemele sale rezultate din incercarile de a da un sens inalt vietii si universului. Poetii modernisti sunt, asadar, toti, intr-o forma sau alta, marcati de cea mai presanta dintre problemele modernitatii: sensul existentei.

4.VIZIUNEA POETICA
38

George Bacovia

Primul lucru care ne izbeste la Bacovia este spiritul teatral, manierismul, stilul sufereintei. Nu ascultam spovedania unui bolnav, ci luam parte la o punere in scena, poetul desprinzandu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata aproape ca un personaj. El e absent si prezent, autor si actor. Dintre poetii romani, Bacovia e singurul care a coborat in Infern. Vedeniile aduse la suprafata sunt, la lumina zilei, stranii si tulburatoare ca imaginile de la panorama. Ca prin niste ochene triste caci a pierdut proprietatea de a vedea normal -, poetul vede corpuri de ceara cu priviri hde si fixe, ciudate papusi care scot oftaturi mecanice.

Si-n lumea ocheanelor triste Ma prinse sinistre gandiri In jurul meu corpuri de ceara, Cu hde si fixe priviri

Si-acea caterinca-fanfara Imi dete un tremur satanic; In racle de sticla princese Oftau in dantele, mecanic. Universul ii apare impietrit de veacuri, ca sub povara unui blestem: Plangea caterinca-fanfara O arie trista, uitata... Si stam impietrit... si de veacuri Cetatea parea blestemata.

39

E o adevarata obsesie a teluricului, o gravitatie colosala trage totul in jos. Un cer de plumb domneste de-a pururi. Sunt putine imaginile de zbor, miscarea se face numai de sus in jos, frunzele cad, oamenii se tarasc ca reptilele, bajbaind intr-o bezna groasa, innecacioasa. Amorul are aripi de plumb: Dormea intors amorul meu de plumb. Materia e in dezagregare lenta si in putrefactie. Pe strazi cadavrele se descompun de caldura, lutul e asudat. Ploile sunt nesfarsite, de o monotonie care da nevroze, sau torentiale, ca la Eminescu. Totul e patruns de o umezeala cosmica, peretii se prabusesc, lemnul se umfla, frunzele cad intr-un somn de moarte. Jalea lui nu are nimic omenesc, caci omul care s-a coborat in Infern nu poate fi un disperat oarecare. Cantarea lui e obsesiva, monotona; uneori auzim insa adevarate strigate de teroare. Vocea se umple de un plans sfasietor ce urca din strafundurile fiintei si incearca sa se articuleze. Copacii isi plang frunzele, caterincele se tanguie, toamna in mii de fluiere canta o durere ce nu poate fi atribuita decat intregului univers. Bacovia descopera poezia ca impas: nu scrie pentru a se exprima, ci tocmai pentru ca nu se poate exprima. Peozia lui este un efort tragic de a articula un cantec.

Vasile Voiculescu Voiculescu este, in Prga, un perfect traditionalist. Numai ca traditionalismul lui nu e unul de substranta, ci unul de stil: el nu e un taran, un suflet rural, ci un intelectual care si-a gasit o formula, o maniera. Limba chiar il da de gol; folosind motivele lui N Crainic (din Sesuri natale), vara toropitoare, secetoasa, el e de la inceput mai putin greoi, mai liber de cuvinte. Fara indoiala, poetul isi alegea cuvintele cu grija, facand o opera lucida. Plictisit sa calce in pulberea de vorbe tocite, el isi scoala gandul slabanog, deprins numai la ses, promitandu-i sa-l poarte prin vorbele cele mai colturoase, care sa-l inglodeasca si sa-l doara. Era, asadar, de asteptat ca tocmai V.Voiculescu sa sistematizeze cel mai bine stilul ortodoxist. Poemele cu ingeri sunt, in intregime, rezultatul unor rabdatoare artificii: ingerii prezenti la Voiculescu chiar din primele poezii devin acum niste locuitori banali ai satelor si ai campurilor. Vacarul e un inger, oamenilor le scresc aripi, strainul din poarta: Era cu parul ca aurora, Aripile, cu pene de lumina, Lnced le tra la piicoarele tuturora
40

Prin pulbere si tina.

Prin urmare, un stil a inlocuit pe altul. In Ultimele sonete.., publicate dupa ani de tacere, prefacerea poetului nu e deloc asa de mare cum s-a afirmat. Tema lui V. Voiculescu nu este de fapt iubirea, ci poezia iubirii. Avem de-a face, cum a sesizat Adrian Marino, cu o forma de poezie a poeziei. Poetul isi ia un punct de plecare livresc si isi inventeaza o noua maniera: zadarnic vom cauta un fior existential in aceste sonete desavarsite in felul lor, pure discursuri despre iubire.

Radu Gyr Reprezentativ in operele lui Radu Gyr ramane Cerbul de lumina. Sentimentalismul excesiv se arata a fi nota dominanta. In chip paradoxal, poeziile se golesc tot mai mult de continut, ramanand simple versificari, e drept, de mare abilitate: Stai in luminis si asculta: Canta apa linistit Linistea din liniste, linistile linistii... Clopot-clopot, sipot-sipot, sopaieste rau-n soapte Cand un soare bun dogoare pe ogoare coapte-aznoapte. De fapt, modul lui Radu Gyr este acesta: dintr-un nucleu liric real de obicei placerea petrecerii la tara, in pacea toamnei rodnice, cu prieteni vechi, buni de glume, cu vanatori si bautura - , poetul scoate poeme interminabile. El are gustul vorbirii, tandalind si taifasuind cu cuvintele intro dulce uitare. Multe pasaje sunt memorabile: Atunci, uitandu-mi pusca si roibul fara chinga, pornii spre Olt in goana... De aici, din stufarisuri, mi se parea ca toamna ma cheama cu taisuri de strigate de lisiti si gemete de plopi.

Tristan Tzara

41

Cel care va lansa in 1916, la Zurich, dadaismul, Tristan Tzara, este si autorul (pana atunci) al catorva remarcabile poeme romanesti, ce contin mai toate pretextele avangardistilor. In fond, Tzara este un intelectual fin, instruit, jucandu-se sa desfaca poezia atat din rigiditatile clasiciste, academizante, cat si din estetismul poetizant al simbolistilor. Versul lui va fi liber, asociativ, de o suplete extraordinara si totodata intentionat prozaic. In amandoua aceste insusiri, T. Tzara premerge in chip izbitor pe Camil Petrescu: probabil e vorba de o afinitate, nu e de o influenta directa, poemele lui Tzara fiind stranse in volum abia in 1934 de Saa Pana.

Ion Vinea Ion Vinea s-a bucurat de un mare prestigiu in miscarea modernista si de avangarda. El nu numai ca a intemeiat una din primele reviste care militau pentru ideea de modern ( Simbolul, cu Tristan Tzara si Adrian Maniu, in 1912), dar a fost directorul singurei reviste care a durat Contimporanul. Autorul Orei fantanilor e un elegiac minor, remarcabil poet al penumbrelor sufletesti, al starilor de oboseala si langoare, al tristetilor incurabile si, natural, al iubirii. Un poet, ca si Emil Botta (dar fara nota de patetism intunecat si teatral al acestuia) de emotii tulburi, de stari extatice, de reverii triste, suferind de aceeasi monotonie a sentimentului de disperare in fata nimicniciei existentei. Elegia lui Ion Vinea traduce o oboseala de o lume inacceptabila pentru sufletul poetului: sufletul lui peregrineaza in cautarea adevaratei lui lumi. Este oare aceasta copilaria? Cateva poezii evoca roma fructelor din camarile e iarna, gingul care suna de masa in casa parinteasca, glasul mamei. Insa memoria incearca zadarnic sa pastreze intact acest univers abia desprins din ceturi. El se destrama in aceeasi clipa in care a fost invocat.

Pandesc si-adulmec clipa fara rost, adun din gand si pun la loc ce-a fost, chem umbre, voci, dintre fatade mute s-aleg un basm de zile descusute, pe Dunarea de-arama rasfoite, sa prind ceva, macar pe dibuite. Imi pun urechea la pamant: nici un raspuns. Ascult in larguri: vant.
42

Amintirile de dovedesc neadevarate, iar iubirea numita intr-una din poezii nici nu s-a nascut: Ce dor smintit te prinde, o, inima ciudata sa chemi iubirea moarta ce nici nu s-a nascut?

Avum incepe sa se observe ca nostalgia lui Ion Vinea nu are in vedere, de fapt, copilaria: ea este o tanjire dupa un univers presimtit, dar nenascut, dupa un paradis pierdut, de reinvierea caruia poetul se teme.

Lucian Blaga Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrm, lng Sebe, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traductor, jurnalist, profesor universitar i diplomat romn. Personalitate impuntoare i polivalent a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiv prin elemente de originalitate compatibile cu nscrierea sa n universalitate. S-a nscut la Lancrm, lng Sebe. Localitatea natal se afla atunci n comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al noulea copil al unei familii de preoi, fiul lui Isidor Blaga i al Anei (n. Moga), de origine aromn. Copilria i-a stat, dup cum mrturisete el nsui, "sub semnul unei fabuloase absene a cuvntului", viitorul poet care se va autodefini mai trziu ntr-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebd" neputnd s vorbeasc pn la vrsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit n anul 1933 la Sibiu, n vrst de 74 de ani. n luna august 1949, fratele poetului, Login Blaga, a murit de asemenea n Sibiu. Primele clase le-a urmat la Sebe, la coala primar german (1902-1906), dup care a urmat Liceul "Andrei aguna" din Braov (19061914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat romnesc de teoria dramei. nc de pe bncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller. Activitatea public i academic Public la Sibiu, n 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditat n acelai an la Cartea Romneasc, n Bucureti), precum i culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa dram, Zamolxe, i apare n ziarul Voina (1920), iar n volum n 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice Ardealul. Academia Romn i decerneaz Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj i premiaz piesa Zalmoxe (1922). I se tipresc primele traduceri de poezie n limba german n revista cernauean Die Brucke (1922) (Podul). n 1924-1925, locuiete n Lugoj. A fost redactor la ziarele Voina i Patria, membru in comitetul de direcie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaiile Gndirea, Adevrul literar i artistic i Cuvntul.
43

Dup Dictatul de la Viena, se afl n refugiu la Sibiu, nsoind Universitatea din Cluj (1940 1946). Confereniaz la Facultatea de Litere i Filosofie din Cluj (19461948). Are un rol major n formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu i o mare influen asupra lui Ion Desideriu Srbu. Revenit n Romnia rentregit, s-a druit cauzei presei romneti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj i Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Romne n anul 1937. Discursul de recepie i l-a intitulat Elogiul satului romnesc. n anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutat temporar la Sibiu n anii ce au urmat dictatului de la Viena (19401944). La Sibiu redacteaz, ncepnd cu 1943, revista Saeculum, care va aprea un an. A funcionat ca profesor universitar pn n 1948, cnd a fost ndeprtat cu brutalitate de la catedr. Motivul este de natur politic: se pare c Blaga a refuzat invitaia de a conduce Partidul Naional Popular, un satelit al Partidului Comunist. mpreun cu el au fost nlturai i confereniarul i discipolul su, Ion Desideriu Srbu, i profesorii universitari Liviu Clin i Nicolae Mrgineanu. Evolutia viziunii poetice Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe democratii ferme, exacte. Astfel primul volum, Poemele luminii(1919) , se caracteizeaza printr-un talism pronuntat. Volumul urmator, Pasii profetului, se defineste printr-un limbaj meditativ, reflexiv. Incepand cu volumele In marea trecere (1924) si contiuand cu Lauda somnului, vitalismul este inlocuit prin intrebarile tulburatoare asupra existentei. Blaga devine poetul tristetii metafizice, provocata de disparitia timpului paradisiac. Volumele urmatoare, La cumpana apelor, La curtile dorului se definesc printr-un lirism folclorizant. Schimbarea zodiei se produce odata cu volumul Nebanuitele trepte (1943) si se manifesta plenar in postume.Dupa etapa negatiei ontologice, volumul adduce reconcilierea cu sine, prin forta inefabila a cantecului. Incepurile mele, scrie Lucian Blaga in Hronicul si cantecul varstelor, stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului. N-am putut niciodata sa-mi lamuresc, suficient de convingator pentru mine insumi, strania detasare de logos in cei dintai patru ani ai copilariei. Cu atat mai putin acel sentiment de rusinare ce m-a coplesit cand, constrans de imprejurari si de staruintele ce nu ma crutau, ale Mamei, am ridicat mana peste ochi ca sa-mi iau in folosinta cuvintele. Cuvintele imi erau stiute toate, dar in mijlocul lor eram incercat de sfiala, ca si cum m-as fi impotrivit sa iau in primire chiar pacatul originar al neamului omenesc. Poetul incepand prin a nu se increde in cuvinte, prin a se apara de lumea cuvantului: nu e doar constatarea unui fapt biografic. Poate ca starea mea embrionara, continua Blaga, se prelungea dincolo de orice termen normal [...] sau poate o nefireasca luciditate s-a varat cu efecte de anulare intre mine si cuvant. Nu incape indoiala ca Blaga a retinut imprejurarea pentru altceva decat pentru pitorescul ei: el a dedus din ea un fel de constiinta a unui defect originar, in lupta cu care personalitatea lui s-a realizat. Din aceasta nesansa din aceasta tacere initiala poetul si-a facut sansa lui unica: el s-a nascut impotriva ei, infrangand-o. Opera isi premerge si-si
44

creeaza autorul, zmulgandu-l treptat din tacerea lui. Tacerea imi este duhul, recunoaste poetul, caci Lucian Blaga e mut ca o lebada Sufletul lui e in cautare, in muta, seculara cautare, de totdeauna si pana in cele din urma hotare. Poetul sufera ca s-a nascut si regreta copilaria ca pe o varsta ideala, netraita, ca pe o tara fara nume, pierduta prin nastere: Dar mi-aduc aminte de vremea cand inca nu eram, ca de o copilarie departata, si-mi pare asa de rau ca n-am ramas in tara fara nume. Universul real nu-i poate parea poetului decat in destramare, cu fantani care se scurg in pamant, cu arhanghelii doborati de greutatea aripilor, cu paianjeni umpland apa vie. O boala fara obraz a patruns in lume: omul, piatra sunt bolnave, poetul se stinge, vatra se sfarma. Pentru poet, viata, nasterea, inceputul sunt, de fapt, un sfarsit. In Nebanuitele trepte, poetul nu mai are sentimentul ca a pierdut, nascandu-se, copilaria. Schimbarea e cu adevarat uimitoare. Iertat de asceza lui, poetul nu mai regreta starea dumnezeiasca; cel care lauda somnul, nevinovatia increatului, se extaziaza acum in fata sfinteniei materiei: Sus in lumina, ce fragil Apare muntele! Cetatea zeilor cu ochii de copil Usor se sfarma, ca matasea veche. Materia, ce sfanta e, Dar numai sunet in ureche.

45

E un soi de naturism, o incantare copilareasca in fata vitalitatii nesfarsite a materiei; se lauda nasterea, rodul: Bucura-te, floarea marului, Si nu te speria de rod. Poezia e o redescoperire a tacerilor padurii si a freamatului de ierburi, a mirosurilor ametitoare si a ceasurilor fierbinti de amiaza, a rasariturilor si apusurilor. Dar schimbarea e mai adanca: participarea poetului la viata universului este expresia unei libertati. Orice constrangere a disparut pentru cel ce si-a gasit natura ideala si nu mai traieste sentimentul sfasietor al instrainarii de sine. Patrundem intr-o natura oarba, nepasatoare, implacabila: o natura inumana fiindca omul era zdrobit de puterile cosmicului. Aici omul e restabilit in drepturile lui si daca substratul cosmic nu lipseste, el nu mai e strivitor. Acolo mecanica cosmica se rasfrange asupra vietii omului, aici legile vietii omenesti se comunica universului. Natura apare umana si umanizata:

Cautam pamantul, unde mitic sa ne-alcatuim, ochi ca oameni sa deschidem, dar ca pomii sa-nflorim.

Putem cunoaste sensul launtric al schimbarii? Este vorba de o alta intelegere a creatiei ca manifestare esentiala a omului: creatia ii aparea poetului inainte ca o forta pasiva, ca o negatie. Nasterea echivala cu sfarsitul, poetul prefera cuvintelor tacerea: el suferea de nostalgia unei lumi ideale, inexistente, a unei absente, nu a unei prezente. Cand omul nu mai este negat de universul care-l inconjoara si-i poate imprima chipul lui, creatia devina o forta pozitiva.Omul isi afrima valorile lui si, inainte de toate, viata. Necreatul, moartea, legile nepasatoare ale cosmosului, inertia materiei inceteaza a mai fi pentru poet niste obsesii. Ceea ce este triumfa asupra ceea ce nu este, rodul asupra necreatului, mugurii asupra somnului planetei. Nu era oare inainte vara anotimpul predilect pentru ca reprezenta caldura toropitoare, somnolenta, uscaciunea care prefac tot ce e vegetalin nisipuri aspre? Acum poetul canta o vara de noiembrie: intr-un fel de renastere tarzie, violenta, senzuala, universul ii apare insufletit de o viata aproape erotica, pomii simt durerea mugurilor, macii rosesc, zane misterioase isi ard pe sub brazi coapsele si sanii, spicele se imbolnavesc de dragoste la ivirea lunii pe cer. Iau seama, scrie poetul, ca fata de versurile mele de altadata, noua mea poezie se adanceste pe un plan mai organic si mai omenesc.

46

Lirica blagiana Lucian Blaga s-a manifestat in ipostaza dubla de poet si de filozof cu egala stralucire, dar si de dramaturg si publicist. Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate. In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante: reflexitatea si metafora. Blaga teoretiza distingand: a) metafore plasticizante - care se produc in cadrul limbajului, iar transferul de termeni de la unul asupra celuilalt se face in vederea plasticizarii unuia dintre ei ca in exemplul: "randunelele pe un fir de telegraf - note pe un portativ"; "pe uliti subtire si inalta / ploaia umbla pe catalige"; "in joc cu piatra cate-un val / Si-arata solzii de pe pantec". b) metafore revelatorii - care sporesc semnificatiile faptelor, misterele lumii, releveaza ceva ascuns in elementele la care seaza: "soarele / lacrima Domnului / cade in marile somnului"; "in somn, sangele meu ca un val / se trage din mine / inapoi in parinti"; "cenusa ingerilor arsi in ceruri / ne cade fulguind pe umeri si pe case". Din punct de vedere formal, poetul a impus definitiv versul liber. Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate.In continuarea lui Eminescu, Blaga adaceste procuparea pentru spiritualitatea nationala pana la straturile cela mai arhaice, primitive. Blaga recreaza lumea magica si mistica;este o incercare a spiritului uman de a se transpune in orizontul misterului si de a-l revela(G. Gana). Apartenenta sa pentru deschiderea culturii nationale spre spiritele universale il situeaza in aceeasi familie cu D. Cantemir, B.P.Hasdeu, Eminescu, Noica, Mircea Eliade. Primul sau volum de poezii Poemele luminii, este de o mare originalitate si este o marturie a intalnirii lui Blaga cu expresionismul receptat dinstre arta plastica mai intai, si , mai tarziu dinspre literatura, prin traducerile efectuate. Substanta poeziei este, pentru Lucian Blaga, mitul; trasaturile fundamentale ale creatiei sale poetice sunt sentimentul misterului, setea de absolut, nelinistea metafizica si vocatia creatiei. Iubirea este comunicarea eului poetic cu spiritul universal, iar ultimele imagini (flori, ochi, buze, morminte)sunt simboluri fundamentale ale existentei. Cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica In conceptia lui Blaga cunoasterea este logica (adica rationala, pe cale stiintifica, dar prin care misterele lumii nu pot fi revelate) pe care el o numeste paradisiaca; pe langa aceasta exista cunoasterea luciferica prin care metafora, imaginatia poetica sporesc misterele lumii.

47

Pentru Adam nu existau mistere deschise ca mistere. Sarpele i-a deschis aceasta perspectiva si i-a promis o cunoastere divina. Dar dupa consumarea pacatului sarpele nu i-a putut da decat cunoasterea de care el era in stare: cunoasterea luciferica. (Lucian Blaga) Cunoastrea poetica, metafizica, ce imbogateste frumusetea lumii, este incorporata intr-o mantie ampla si destul de sugestiva si plastica: "si-ntocmai cum cu razele ei albe luna,/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei / caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte." Marele Anonim Marele Anonim, in viziunea lui Blaga, "este un tot unitar de o maxima complexitate substantial si structurala, o existenta pe deplin autarhica, adica suficienta siesi" . Intrebandu-se de ce-L numeste pe Creatorul lumii Marele Anonim si nu Dumnezeu, Blaga a raspuns: "Ezita-rea noastra e scuzabila, caci Marele Anonim ne deruteaza prin apucaturile sale si prin uzarea fata de noi de unele masuri, a caror prompta calificare ar starni stupoare teologilor. Marele Anonim ia masuri preventive pentru ca omul si creatura, in general, sa nu se poata afirma decat in anumite limite. Totul se petrece ca si cum creatura ar putea, in lipsa masurilor preventive, sa devina primejdioasa pentru Marele Anonim". Si, totusi, in continuare, adauga: "Daca dam cuvantului o acceptie mai larga decat se obisnuieste, nimic nu ne va opri sa spunem Marelui Anonim si astfel: DUMNEZEU. Aceasta cu atat mai mult cu cat dincolo de Marele Anonim nu intrezarim o existenta si mai centrala" . Cum vedem, in viziunea lui Blaga, Marele Anonim este o fiinta extramundana, atotputernica, dar din anumi-te ratiuni nu-si manifesta puterea creatoare, atotputernicia sa, si si-o limiteaza, o cenzureaza, pentru a nu crea la nesfarsit "dumnezei", procesul creatiei devenind, astfel, un proces teogonic infinit. Autocenzurandu-se in procesul creatiei, "Marele Anonim" ajunge la ceea ce filosoful nostru numeste "diferentialele divine". Dar ce sunt "diferentialele divine"? - "Diferentialele divine" sunt "segmente minimalizate" ale "Totului divin", care constituie temeiul oricarei existente complexe, substratul ultim, unitatea fundamentala care se afla la baza pluralismului lumii cosmice. "Diferentialele divine" constituie "materia", "aluatul" din care Marele Anonim a creat Universul. Asadar, cum vedem, actele creatoare ale Marelui Anonim nu sunt nici acte creatoare din "nimic", nici acte aplicate asupra unui material dat, existand paralel cu Marele Anonim. "Actele marelui Anonim se numesc mai mult impropriu acte creatoare, - spune Blaga, - caci ele in esenta sunt acte reproductive., afirmatie care, amestecandu-l pe Marele Anonim cu lumea, face din Blaga un panteist si nu un teist.

48

Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga se realizeaz prin: - capacitatea de plasticizare a ideilor: unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre" (E. Lovinescu); - poeziile se construiesc n jurul unei imagini realizate prin comparaia elementului abstract cu un aspect al lumii materiale; - poeziile urmresc o structur stereotip (n prima etap de creaie), avnd trei secvene: planul existenei, al interogaiei retorice/ al comparaiei ample, al concluziei; - cultivarea cu predilecie a metaforei revelatorii, care caut s reveleze un mister esenial pentru nsui coninutul faptului; metafora plasticizant d concretee faptului; - enumerarea prin i; - resemantizarea cuvintelor, care sunt aduse ntr-un cmp al transcendenei; prezena cuvintelor cu sarcin magic" i cu sarcin mitic"; - cultivarea versului liber. Elemente moderniste: - viziunea asupra lumii (subiectivismul); - intelectualizarea emoiei; - influenele expresioniste; - orfismul (lumea-cntare, trirearcntec); - imagismul puternic; - metaforismul; - structura poeziei/ tehnica poetic: o ampl comparaie, cu un termen concret, de puternic imagism, i un termen spiritual de transparent nelegere" (Pompiliu Constantinescu, Poezia dlui Lucian Blaga) - nnoiri prozodice: cultivarea versului liber (cu metrica variabil), al crui ritm interior red fluxul ideilor i frenezia tririi poetice.

Tudor Arghezi
49

Tudor Arghezi (1880-1967) , poet , prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte bogata , unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice. Biografia sciitorului , plina de cotituri , a ramas pana astazi controversata in multe detalii.Nu-si incheie studiile , incepe sa lucreze in fabrica , publicand in paralel versuri in reviste.In 1899 se retrage la Manastirea Cernica , iar intre 1900 si 1905 e diacon la Mitropolie.Pleaca in Elvetia , la Fribourg , unde este gazduit la o manastire.Audiaza cursuri universitare la Geneva.Invata sa lucreze ca bijutier si ceasornicar.Colinda prin Europa.Revenit in tara in 1910 , se afirma in primul rand ca jurnalist cu temuta verva politica.Ramane in capitala in timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial , scriind la Gazeta Bucurestilor si la Scena , publicatii devenite progermane , ceea ce ii aduce , dupa razboi , acuza de colaborationism si un an de inchisoare la Vacaresti.In vrremea celui de al doilea razboi mondial este inchis din nou , la Targu-Jiu , pentru pamfletul Baroane , considerat a leza autoritatea militara hitlerista in Romania.Tinta a unor atacuri vehemente dupa instaurarea cumunismului , este marginalizat cativa ani , opera lui fiind pusa sub interdictie.Dupa o serie de gesturi de fronda-vinde in piata cirese din gradina sa de la Martisor-se impaca cu oficialitatile.Din 1957 se bucura din nou de onoruri.Este ales membru al Academiei Romane si al Marii Adunari Nationale.Opera lui castiga tot mai multa pretuire dupa 1970 incoace. Arghezi incepe sa pubilce la 16 ani , dar debuteaza editorial mai tarziu , la 47 de ani , cand era deja bine cunoscut prin scrierile aparute in reviste.Volumul de versuri Cuvinte potrivite (1927) , sinteza a creatiei sale lirice de pana atunci , este intampinat de critica literara ca un eveniment.Din acest moment Arghezi da la tipar , cu o intrerupere intre 1947 si 1954 , numeroase volume de poezii si de proza , pana catre sfarsitul vietii , innoindu-si in repetate randuri viziunea poetica.Este unul dintre marii scriitori romani , a carui personalitate se lasa greu definita. Alte repere bibliografice :Flori de mucegai (versuri , 1931) este una dintre cele mai temerare incercari romanesti de a practica "estetica uratului" in poezie.Carticica de seara (versuri , 1935) inchipuie , dimpotriva , o lume a puritatii , a inocentei.Hore (versuri , 1939) este , in perioada interbelica , volumul cel mai reprezentativ pentru creatia jucausa a poetului.

Tudor Arghezi este poetul roman de dupa Eminescu, cu cel mai mare prestigiu si, totusi, cel mai controversat. El s-a impus constiintei publice intr-un fel paradoxal: audienta extraordinara de care s-a bucurat s-a datorat, la inceput, mai mult faptului de a fi fost respins decat acceptat. Istoria literara pastreaza urmele evidente ale conflictului dintre poet si publicul sau; ceea ce e
50

mai greu de explicat e ca rezistenta a venit de obicei din partea intelectualilor, a poetilor insisi, a criticii. Arghezi inseamna cel caruia i s-a luat harul. Intr-un Psalm poetul chiar se plange:

In rostul meu tu m-ai lasat uitarii Si ma muncesc din radacini si sanger. Trimite, Doamne, semnul departarii, Din cand in cand cate un pui de inger.

Sa bata alb din aripa la luna, Sa-mi dea din nou povata ta cea buna. Dimpotriva, in Cantec de boala, boala e harul, iar in Inscriptie pe o scripca din ultimul lui volum, Noaptea, Arghezi vorbeste de un duh strain, de un suflet ce nu-i al lui, ca zeul lui Platon care salasluieste in poet: Gandul meu nu-i de pe pamant, nu-i vantul, Parca desprins din ce fusese candva Cuvantul, Plutind naintea Vremii, peste ape. Si-acum intreg in tine-ncape.

Acestea sunt atitudinile extreme ale poeziei argheziene: poetul e cand beat de har, cand lipsit de har, pe rand, in gratia lui Dumnezeu sau alungat departe de el, comunicand cu el sau implorand zadarnic un semn. Ceea ce a parut unora o drama a cunoasterii, una etica sau chiar religioasa, nu este, in fond, pentru Arghezi, decat o intrebare si o neliniste cu privire la creatie: este drama creatorului. Arghezi indentifica adesea creatia cu munca si cu efortul, iar Testament e o arta poetica prea lucida spre a-l putea banui pe poet ca nu se cunoaste indeajuns: Slova de foc si slova faurita Imperecheate-n carte se marita.
51

Slova faurita este rodul mestesugului.Poetul a luat mucegaiurile, bubele si noroaiele si a facut din ele frumuseti si preturi noi, veninul l-a preschimbat in miere, pastrandu-i puterea, ocara a fost pusa cand sa-mbie, cand sa-njure. Asadar, poezia este convertirea unor elemente socotite in general nepoetice, urate, poezia da expresie uratului. Dar slova de foc? Poetul se stie purtatorul unui mesaj stravechi: intre strabunii lui si el exista o continuitate de spirit, dar si de efort. Poezia este, in cele din urma, in conceptia lui Arghezi, comunicarea acestui mesaj arzator in cuvinte potrivite. Nimic dumnezeiesc nu incape aici: logica evolutiei umane se conduce firesc de la strabunii care munceau pamantul si rabdau lovituri de bici la poetul care purifica suferinta in cuvinte, facandu-se inteles chiar si de Domnita, urmasa stapanului de odinioara. Poetul e un rob al misiunii sale: Robul a scris-o, Domnul o citeste, Far-a cunoaste ca-n adancul ei Zace mania bunilor mei. Constiinta chemarii sale cu totul pamantesti nu poate impiedica insa tristetea poetului de a nu exprima si un altfel de mesaj. Se infrunta, in cea dintai carte a lui Arghezi, credinta limpede intro realitate lumeasca, naturala, a creatiei cu nostalgia unei intrezariri transcendente a poetului. Poetul sufera de a fi nascutul fara aripi, ca oamenii mai prosti si incepe sa descopere o putere dumnezeiasca in lucrurile sau in fapturile cele mai umile.

Niciodata, dupa Cuvinte potrivite, poezia argheziana nu va mai invedera un asemenea dramatism, caci poetul se va impaca atat cu sine cat si cu Dumnezeu, adica se va accepta. Florile de mucigai sunt scrise cu unghiile de la mana stanga, Pe intuneric, in singuratate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat imprejurul Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan. Unghia ingereasca a poetului s-a tocit: adica aspiratiile nepamantesti. Poetul nu se mai bizuie pe ajutorul nici unei puteri din afara, caci el nu mai este evanghelistul purtator al unui sfant mesaj. Ceea ce scrie isi datoreaza lui insusi, muncii sale; ingerul, care credea ca vorbeste prin el, a fost rastignit.
52

Florile de mucigai, spune G. Calinescu, sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. Cititorul necultivat in sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi raritatea si savoarea sunt insusirile lor....

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic, alturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice. Este o art poetic, deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate. Este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic. Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatl -fiul (n dialogul imaginar iniial), de la strbunii mei pn la tine" (n relaia strbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (n finalul poeziei). Titlul poeziei are o dubl accepie: una denota-tiv i alta conotativ. n sens propriu (denotativ), cuvntul-titlu desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seam n legtur cu transmiterea averii sale. Aceasta este ns accepia laic a termenului. n accepie religioas, cuvntul face trimitere la cele dou mari pri ale Bibliei, Vechiul Testament i Noul Testament, n care sunt concentrate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii. Din aceast accepie re ligioas deriv i sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Textul poetic este structurat n ase strofe cu numr inegal de versuri, nclcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar ntre tat i fiu, ntre strbuni i urmai, ntre rob i Domn, tot attea ipostaze ale eu-lui liric.
53

Metafora carte" are un loc central n aceast art poetic, fiind un element de recuren. Termenul carte" are rol n organizarea materialului poetic i semnific, pe rnd, n succesiunea secvenelor poetice: realizarea ideii poetice a acumulrilor spirituale; poezia este rezultatul trudei, treapt", punct de legtur ntre predecesori i urmai, valoare spiritual, rezultat al sublimrii experienei naintailor - hrisovul cel dinti; cuvinte potrivite"; Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit" (definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug); Robul a scris-o, Domnul o citete" (relaia autor- cititor). Cartea"/ creaia poetic si poetul/ creatorul/ eu" se afl n strns legtur, verbele la persoana I singular avnd drept rol definirea metaforic a actului de creaie poetic, a rolului poetului: am ivit, am prefcut, fcui, am luat, am pus, am fcut, grmdii, iscat-am. Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Determinantele verbale (pronume, substantive) sunt n general la genul feminin, desemnnd produsul: poezia {domnia") i cartea". Organizarea materialului poetic se realizeaz i prin seria relaiilor de opoziie n care intr cartea" sau ipostaze ale sale: Ca s schimbm acum ntia oar / Sapa-n condei i brazda-n climar" (instrumentele muncii rneti i ale muncii intelectuale); Izvoarele creaiei poetice i poezia nsi sunt redate prin metafore/ sintagme poetice dispuse n serii opuse: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite"; Fcui din zdrene muguri i coroane"; Veninul strns l-am preschimbat n miere", cenua morilor Dumnezeu de piatr; Incipitul, conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual, conine ideea motenirii spirituale, un nume adunat pe-o carte", care devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Condiia poetului este concentrat n versul: dect un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual i peren: Nu-i voi lsd drept bunuri dup moarte...". Metafora seara rzvrtit" face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare, prin carte", creaia poetic, treapt a prezentului: In seara rzvrtit care vine/ De la strbunii mei pn la tine". Enumeraia rpi i gropi adnci, ca i versul urmtor Suite de btrnii mei pe brnci, sugereaz drumul dificil al cunoaterii i al acumulrilor strbtut de naintai. Formula de adresare, vocativul fiule", desemneaz un potenial cititor, poetul identificndu-se, n mod simbolic, cu un tat, cu un mentor al generaiilor viitoare. De asemenea, poetul se nfieaz ca o verig n lanul temporal al generaiilor, crora, ncepnd cu fiul evocat n poem, le transmite motenirea, opera literar. Cartea este o treapt" n desvrirea cunoaterii. In strofa a doua, cartea", creaia elaborat cu trud de poet, este numit hrisovul vostru cel dinti, cartea de cptai a urmailor. Cartea" - hrisov" are pentru generaiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei sau unei mrturii istorice, un document al existenei i al suferinei strmoilor; Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vrsate-n mine". Ideea central din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. Astfel
54

sapa", unealt folosit pentru a lucra pmntul, devine condei, unealt de scris, iar brazda" devine climar", munca poetului fiind numai ca material ntrebuinat altfel dect a naintailor lui rani; asupra cuvintelor el aplic aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul este, prin urmare, un nscocitor, care transform graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", n cuvinte potrivite", metafor ce desemneaz poezia ca meteug, ca trud, i nu ca inspiraie divin. Efortul poetic presupune ns un timp ndelungat, necesar transfigurrii artistice i trudei asupra cuvintelor, sugerat prin paralelismul dintre munca fizic (Sudoarea muncii sutelor de ani) i aceea spiritual (frmntate mii de sptmni). n viziunea lui Arghezi, prin art, cuvintele se metamorfozeaz, pstrndu-i ns fora expresiv, idee exprimat prin oximoronul din versurile: Veninul strns l-am preschimbat n miere, / Lsnd ntreag dulcea lui putere". Strofa a patra debuteaz cu o confesiune liric: Am. luat ocara i torcnd uure/ Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure". Poetul poate face ca versurile lui s exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur (s njure"), arta avnd funcie cathartic i, n acelai timp, moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz, devine ndreptar moral, iar opera literar capt valoare justiiar: Am luat cenua morilor din vatr/ i am fcut-o Dumnezeu de piatr, / Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, / Pzind n piscul datoriei tale". n strofa a cincea apare ideea transfigurrii socialului n estetic prin faptul c durerea, revolta social sunt concentrate n poezie, simbolizat prin vioar", instrument mult mai reprezentativ pentru universul rnesc dect clasica lir: Durerea noastr surd i amar/ O grmdii pe-o singur vioar, / Pe care ascultnd-o a jucat/ Stpnul ca un ap njunghiat. Arghezi introduce n literatura romn estetica urtului, concept pe care l preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Prin unicul su volum de poezie, Florile rului, Baudelaire lrgete conceptul de frumos, integrndu-i nelegerea rului, a urtului. Arghezi, la rndul lui, consider c orice aspect al realitii, indiferent c este frumos sau urt, sublim sau grotesc, poate constitui material poetic: Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri nof. Prin Mersurile sale, Arghezi este un poet modern, potrivit opiniei lui Hugo Friedrich, care afirma n cartea Structura liricii moderne, capitolul Estetica urtului, referitor la poetica baudelaireian: diformul produce surpriza, iar acesta declaneaz atacul neateptat. Mai violent dect pan acum, anormalitatea se anun ca principiu al poeziei moderne, odat cu una din cauzele ei: iritarea mpotriva banalului i tradiionalului care, n ochii lui Baudelaire, sunt coninute i n frumuseea stilului mai vechi. Noua frumusee, care poate coincide cu urtul, i dobndete nelinitea prin includerea banalului - odat cu deformarea n bizar - i prin mpletirea oribilului cu bufonescuh?. De asemenea, pentru Arghezi, poezia reprezint i un mijloc de rzbunare a suferinei naintailor: Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte/ i izbvete-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor". Ultima strofa evideniaz faptul c muza, arta contemplativ, Domnia", pierde" n favoarea meteugului poetic: ntins lene pe canapea,/ Domnia sufer n cartea mea".
55

Poezia este att rezultatul inspiraiei, al harului divin slova defod, ct i rezultatul meteugului, al trudei poetice slova furit": Slova de foc i slova furit/ mprechiate-n carte se mrit/ Ca fierul cald mbriat n clete". Condiia poetului este redat n versul Robul a scris-o, Domnul o citete"; artistul este un rob", un truditor al condeiului i se afl n slujba cititorului, Domnul. Opera literar Testament de Tudor Arghezi este o art poetic modern pentru c poetul devine, n concepia lui Arghezi, un nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte, creaia artistic este att produsul inspiraiei divine, ct i al tehnicii poetice. Un alt argument n favoarea modernitii poeziei este faptul c Arghezi introduce n literatura romn, prin aceast creaie literar, estetica urtului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitii aspectelor existenei i o modalitate de amendare a rului. Valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare, strofele inegale ca numr de versuri, cu metrica i ritmul variabile, sunt tot attea argumente n favoarea modernitii poeziei. Poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetic de sintez pentru orientrile poeziei interbelice, cu elemente tradiionaliste i moderniste.

Ion Barbu Alturi de Tudor Arghezi i de Lucian Blaga, Ion Barbu d conceptului modern de poezie noi valori, impunnd o viziune poetic original. Ion Barbu, poet i matematician Mrturisire: Pentru mine poezia e o prelungire a geometriei, aa c, rmnnd poet, n-am prsit niciodat domeniul divin al geometriei. Tudor Vianu, Introducere n opera lui Ion Barbu: Intuiia matematic nu cuprinde obiecte concrete, ci o lume de esene ideale pe care spiritul le gsete printre posibilitile sale, fr sprijinul niciunei experiene. [...] Lumea care i se reveleaz este resimit de el ca pur.
56

Terminologie specific Ion Barbu, concepia teoretic despre poezie: n articolele despre poezia deceniului al III-lea (Poetica domnului Arghezi, Poezia lene etc), Ion Barbu face distincie ntre poezia lene", considerat ca fiind lipsit de spiritualitate, i poezia pur (o liric esenializat, a ideilor), pentru care opteaz. Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, despre poezia pur/ hermetism: cea mai violent reacie mpotriva literaturii declamatorii; lirica modern constrnge limbajul la funcia paradoxal de a exprima i de a ascunde sensul n acelai timp"; obscuritatea, ncifrarea. G. Clinescu, Istoria literaturii...: Pitagorismul poetic, sublimarea obiectului pn unde ngduie arta, restabilirea unei ordine pe planul al doilea, a unei corespondene oculte ntre simboluri, instruirea de lucrurile fundamentale, iniierea n aceast ordine luntric prin imagini eseniale i practice muzicale. Poezia se intelectualizeaz, fr a cdea n inteligibil, cci poetul caut inefabilul macrocosmic, revelator al lucrului n sine, fugind de contingen, pitoresc, analiz, de claritatea raional, cultivnd muzica de sfere, cunoaterea extatic, orfismul. Cu toate acestea, n aplicare, hermetismul lui I . Barbu e adesea numai filologic." Ermetism (termen derivat de la numele zeului grec Hermes, considerat de alchimiti patron al tiinelor oculte): expresie a unei tendine de ascundere, de ncifrare a sensului poeziei printr-o exprimare (vocabular, metafore, structuri gramaticale) care presupune o pregtire prealabil/ o iniiere a cititorului; ermetismul solicit intelectul n procesul descifrrii textului literar i mai puin afectivitatea; reprezentani: Stephane Mallarme, Paul Valery, G. Ungaretti, Ion Barbu. Coexistena n opera lui Ion Barbu a celor dou tendine, apolinic i dionisiac, dar cu dominana uneia dintre ele, n funcie de etapa de creaie; categoriile estetice complementare apolinic dionisiac, formulate de Nietzsche, constituie momente eseniale n procesul creaiei i imbolduri: visul/ contemplaia i trirea dezlnuit a forelor incontiente i abisale, nelepciune i instinct, gndire i via, plastic i muzic.

Etape ale creaiei i particulariti artistice In interviul din 1927, acordat lui Felix Aderca, Ion Barbu distinge patru etape ale creaiei sale: parnasian, antonpannesc, expresionist i aradist". In 1935, n primul studiu consacrat operei poetului, Introducere n poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasian, baladic-oriental i ermetic.
57

Prima etap, cea parnasian, aparine perioadei de creaie cuprins ntre anii 1919-1920 i cuprinde poezii precum: Lava, Munii, Copacul, Banchizele, Umanizare. Pentru parnasieni, ,poezia nu mai este strigtul intim al fericirii sau durerii, ci pictura unui model obiectiv, evocarea unui aspect sau al unui eveniment ndeprtat. Este o convingere comun tuturor poeilor parnasieni c pot evoca mai bine lucrurile pentru care au ncercat mai puine sentimente practice i reale" (Tudor Vianu). Respectnd acest principiu, poeziile lui Ion Barbu din perioada parnasian descriu peisaje mineralizate, evoc zeiti mitologice sau surprind anumite procese de contiin, ca n cazul poeziei Panteism. Nevoia de obiectivitate i-a determinat pe poeii parnasieni s cultive poeziile cu form fix. Tocmai de aceea, n majoritatea poeziilor aparinnd acestei etape, Ion Barbu a ntrebuinat forma fix a sonetului. Ciclul baladic-oriental cuprinde poeziile publicate ntre anii 1920-1924, precum: Dup melci, Riga Crypto i lapona Enigel, Domnioara Hus, lsarlk, Nastratin Hogea la lsarlk. Majoritatea poeziilor aparinnd acestei etape au caracter narativ, asemenea baladelor i sunt adesea descriptive. Ele evoc o lume pitoreasc, a descntecelor, o lume de inspiraie autohton sau balcanic. Lumea descris n aceste poezii seamn cu aceea din operele lui Anton Pann. Ultima etap, ermetic, este reprezentat de poezii precum: Oul dogmatic. Ritmuri pentru nunile necesare, Uvedenrode i, mai trziu, [Din ceas, dedus.../ sau Timbru, acestea din urm putnd fi considerate adevrate arte poetice. Poezia ermetic st sub semnul lui Hermes, zeu al cuvntului, al mijlocirii i al iscusinei. Grecii l-au asimilat cu divinitatea egiptean Thot (Dhouti), demiurgul stpn al cuvntului creator i ordonator al lumii i nscocitor al scrisului, al artelor i al tiinelor. Sub numele de Hermes Trismegist, neoplatonicienii au fcut din el stapanul revelaiilor. [...] Mitologia l figureaz pe Hermes cu aripi la picioare, sustras aciunii ponderii. Denumirea de ermetic aplicat sensurilor dificile i rosturilor sublime vine din alchimie, unde formulele privitoare la ars magna i transmutaia metalelor se numeau ermetice n accepia de mijlocire, tlmcire i revelaie. De aici termenul s-a extins n folosirea vulgar la tot ce apare cloturat, inaccesibil. Ion Barbu creeaz un tip original de hermetism, numit barbism.

Joc secund Opera cea mai important a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publicat n anul 1930. Se pare c a publicat acest volum n urma unui pariu cu Tudor Vianu c poate scrie poezie (alte surse povestesc despre o nelegere: dac Barbu reuea s publice poezii, Vianu trebuia s i analizeze critic creaia). Poeziile sunt dificil de neles, e o liric ermetic
58

cu limbaj abstract, inspirata de poemele lui Stephane Mallarm. n unele poezii, autorul foloseste concepii matematice, spre exemplu utilizeaza noiunea de grup (o mulime cu structura matematic, ale cror elemente se pot nsuma conform unor legi specifice).

Din ceas, dedus adncul acestei calme creste, Intrat prin oglind n mntuit azur, Tind pe necarea cirezilor agreste, n grupurile apei, un joc secund mai pur.

n concepia lui Barbu, care o repeta pe cea a unui alt poet modernist i matematician francez celebru, Paul Valry, poezia are mult n comun cu geometria: exist undeva, n domeniul nalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se ntlnete cu poezia. [..] Ca i n geometrie neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen. Aceast poezie iniiatic este un elogiu adus inteligenei ca valoare universal suprem. Proieciile astrale, cltoriile n timp, viziunile celeste i criptografia ermetic sunt cateva dintre tehnicile folosite cu pricepere i har de poet. Abilitile profetice ale poetului sunt certificate de obiectivarea subtilelor concepte mentale utilizate. Ciclul Joc secund a fost tradus n francez i n maghiar. Exist i traduceri ale unor poezii n limba german.

n seria de poezii din Joc secund, orientrile fundamentale rmn cele dou, mai mult ntlnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparene, de fenomene sau dimpotriv, spre fenomenalitatea imediat n care se intuiete esena lumii. Din aceast perspectiv ciclul are dou texte care pot fi socotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) i Timbru.

Jocul secund impresioneaz mai nti printr-o sonoritate impecabil, adevrat "muzic a formelor n zbor ", dar nu - i dezvluie sensul de la prima lectur. Dup nsi mrturisirea poetului " poezia este lumea purificat n oglind( deci reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubire deci de autocunoatere), semn al minii (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate liric) ". George Clinescu sintetizeaz excelent interpretarea poemului: "Poezia ("adncul acestei calme creste") este

59

o ieire ("dedus") din contigent("din ceas") n pura gratuitate, mntuit azur, joc secund, ca imaginea cirezii rsfirat n ap".

Ideea fundamental din acest poezie este c arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimat, care pornete din via, dintr-o trire, dar nu se confund cu viaa, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se ridic pe anularea, pe " necarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens propriu, intern, care - l justific. Dac lumea real exist sub zenit, n obiectivitate, poezia triete sub semnul nadirului, n reflectare. Poetul transpune oglindirea din contiina sa n melodia cuvintelor, ascunznd n ele cntecul lui - creaia, asemenea mrii care i ascunde cntecul ei sub clopotele verzi ale meduzelor.

n poezia Timbru, privirea poetului e fixat pe suprafaa lumii, nu dincolo de ea fascinat ntr-att de lucruri (de piatr, de hum, de unda mrii), nct le atribuie o via sufleteasc. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui s le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetic cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opus aceleia din Joc secund).

Poezia creat acum nu mai e concentrare de esene ci "un cntec ncptor", capabil s cuprind diversitatea infinit a lucrurilor, un imn de laud a creaiei cosmice asemntor aceluia pe care conform tradiiei biblice, l-ar fi intonat n paradis ngerii, cnd Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Celelalte poezii din ciclu se aeaz sub una sau alta din cele dou poetici, toate sunt n fond nite descrieri difereniate enorm de altele n limbaj. In 1927, Ion Barbu a invinuit toata aceasta poezie a deceniului al treilea de lipsa de spiritualitate, numind-o peozie lenesa. El respinge si confidenta, sinceritatea, disociatia, naivitatea, voind a-si aseza poezia sub constelatia si in rarefierea lirismului absolut, cerandu-i sa dispretuiasca muritoarele melodii, de care e vorba in Israfel a lui Poe si sa instruiasca de lucrurile esentiale, delectand cu viziuni paradisiace. Daca denumirea de poezie lenesa e, vadit, nedreapta, ea trebuie admisa prin ratiunea polemica a atitudinii. Teoretic, Ion Barbu formuleaza un program radical si subtil, de care poezia avea nevoie. Autorul Jocului secund a impins poezia romaneasca spre o experienta esentiala, nemaicunoscuta pana atunci si care se explica atat dialectic, cat si istoric. Muzica pura relevand inefabilul, poezia e abstrasa din timp, adica din contingent, si desi pleaca din viata, dintr-o emotie umana, ea nu se confunda cu viata, constituindu-se ca un univers secund, posibil, ca un mantuit azur. Acest univers se ridica pe inecarea celui real, in sensul ca nu e o copie, ci altceva decat el, avand un sens propriu, intern. Cu ideea jocului secund se
60

desavarseste, si teoretic, ceea ce poetii intuisera mai de mult: incepand prin a exprima ceva, poezia sfarseste prin a se exprima pe sine. Perspectiva lirica e imensa. In Nastratin Hogea la Isarlic este descris un univers somnolent, cotropit de lene si de soare ca de o senzualitate ascunsa, atipita, o materie manacata de putregaiuri, verzuie, coclita, un aer unsuros, dulceag. Valoarea poemei e in viziunea, de un umor tragic, a lui Nastratin Hogea autodevorandu-se: Sfant trup si hrana seisi, Hagi rupea din el! Prejudecata cu privire la dificultatea (reala) a lui Barbu este asa de puternica, incat mai toate poeziile din ciclul Joc secund au fost repudiate fara sa fie intelese cum trebuie. Ele nu sunt hermetice: poetul face doar o experienta de vocabular. Pentru barbieni, ea a aparut esentiala, chiar daca s-au imprumutat de la Barbu si ideile. Era oarecum normal ca Barbu, respingand discursivitatea poetica, analizele in versuri, evocarea, epicul si celelalte, sau caute a atinge o expresie pura, sintetica. Intentia lui evidenta e, in Joc secund, de a primeni mijloacele poeziei. Cele mai multe poezii de aici nu sunt decat niste descriptii. O dimineata cu poteci in roua este in Desen pentru cort si in Orbite, un rasarit pe mare in Poarta, amurguri in Margini de seara, Legenda, Izbavita ardere, Steaua imnului. In Lemn sfant se descrie o icoana veche, altundeva poetul citeste (ca pe vremuri Alecsandri) la gura sobei un poros infoliu.

5.DIVERSITATEA STILISTICA

Limbajul liricii moderne se revendica nu doar din avangarda poetica, ci si din simbolism. O demonstreaza si parerea lui Mallarm cum ca a numi un lucru inseamna a suprima trei sferturi din placerea poemului, o justificare, in fond, a poeziei ermetice. Dar ermetismul este doar o ipostaza a marii poezii a secolului al XX-lea. Poezia moderna afirma insa si alte caracteristici stilistice precum echivocul notional, elipsa sintactica, prezenta propozitiilor nominale. Se poate spune ca poetii precum Barbu, Blaga, Arghezi au beneficiat de experientele avagardei, in sensul despartirii definitive de limbajul poeziei dinaintea Primului Razboi Mondial. A fost si aceasta o cale de a figura un imaginar poetic specific, suficient siesi, o cale prin care poezia si-a dobandit propriul univers. In acest context, interesul pentru metafora revelatorie, de exemplu, va deveni prioritar la Lucian Blaga. Tot o noutate este si metafora-simbol argheziana
61

prin care este sublimata o realitate, adesea imunda, in spatele careia se ridica, insa, umbroasa, o alta realitate, realitatea poeziei. Diversitatea stilistica a liricii interbelice se reflecta si in modul variat in care sunt figurate motive poetice noi. Un motiv precum cel al divinitatii este reprezentat in psalmii arghezieni fie prin apelul la vechile imagini cu reminiscente din viziunea populara sau din Vechiul Testament in care Dumnezeu este Parintele, Doamne, Soimul, [ce] Purtai toiag si barba-ntreaga , fie, dimpotriva, prin imagini mai abstracte, precum Izvorul meu, cantecele mele, madejdea mea si truda mea. George Bacovia a preluat in opera sa influente din simbolismul francez : Boudlaire, Paul Verlaine, Arthur Rembard si din Edgar Poe. Atmosfera apasatoare de nevroza combinata cu ideea mortii redau o cromatica nu foarte extinsa, axata pe culori inchise, sumbre (negru, violet, gri). Este utilizata des repetitia ca figura de stil. Ea se manifesta atat in plan semantic, cat si in plan gramatical si prosodic, amplificand aspectul macabre al decorului. Prin utilizarea acelorasi termini, dar si a unor structure, se instituie un leitmotiv musical, grav. Tudor Arghezi este primul poet roman care valorifica estetica uratului, inspirandu-se din opera lui Charles Baudlaire. Experienta capatata in inchisoarea Vacaresti se regaseste in creatia sa. In poezia sa, forma si tematica sunt adesea traditionale, iar gandirea si limbajul sunt de factura moderna. Traditionalul tine de rima pereche si modernitatea tine de ritmul neregulat care nu urmareste piciorul metric, ci gandirea poetica. Ion Barbu, alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga a avut un rol essential la definirea prin creatie a conceptului de poezie modernista, impunand totodata o viziune inedita. Poezia traditionalista, In gradina Ghetsemani, de Vasile Voiculescu, este o poezie de inspiratie religioasa. Intregul poem devine o alegorie avand la baza opozitia dintre sacru si profane. Prezenta verbelor la imperfect, situeaza drama intr-un tip mitic si creaza impresia de suferinta continua. Poetul foloseste foarte multe cuvinte de origine populara, numeroase metafore si epitete. In esenta, poetul valorifica ideea cunoasterii adevarului printr-un act de sacrificiu, in care refuzul ispitei pacatului inseamna alegerea caii rugaciunii si a credintei chiar si dincolo de moarte.

6.ELEMENTE SACRE IN POEZIA INTERBELICA

Perioada interbelic, dintre cele dou rzboaie mondiale, este perioada unei noi sensibiliti poetice, a unei noi contiine de sine a poeziei care avea s se nscrie n micarea de idei european, n circuitul ei valoric, de creaie. Era o evoluie dialectic, obiectiv.

62

Alturi de alte reviste care, prin reprezentani, militau pentru o direcie realist, democratic n literatur, teoretiznd ideea specificului ei naional, revista Gndirea, dincolo de limitele ei ideologice, a avut meritul de a fi grupat n jurul ei pe unii dintre cei mai mari scriitori ai notri. Critica vorbete despre tradiionaliti de tendin religioas, despre un tradiionalism decorativ, patetic, elegiac, despre iconari, ortodoxiti etc. Cel mai intens tradiionalism l-a reprezentat ns gndirismul, micare literar dezvoltat n jurul revistei Gndirea. Avndu-l ca doctrinar pe Nichifor Crainic, gndirismul s-a ncrcat, n timp, de conotaii negative, n afara esteticului. Crainic reproeaz semntorismului preocuparea sa unilateral, adugndu-i dimensiunea elevaiei spirituale prin racordarea tradiionalismului la ortodoxism. Aadar, tradiionalismul este poezia solidaritii cu pmntul, cu esurile natale, cu strbunii i cu miturile naionale. Nichifor Crainic mbin, ntr-o manier specific, bucolicul cu evanghelicul, adic sacralitatea plaiului strbun cu sfinenia i gravitatea sufletului romnesc. El nu e att poetul peisajelor exterioare sau luntrice, ct e poetul solidaritii cu ele. n poezia Cntecul potirului, evocarea evanghelic, meditaia religioas, nfiorarea mistic n faa locurilor i a ntmplrilor biblice sunt temele predilecte ale operei sale lirice. Imagini sfinte ne trimit la Cina cea de tain, unde Iisus i-a ndemnat pe ucenicii netiutori s mpart cu el - pentru ultima oar pinea, ce va simboliza trupul celui crucificat, i vinul semnificnd sngele scurs din rnile Fiului Dumnezeiesc. Bunica i mama ncrusteaz n coaja moale a pinii semnul crucii, vasul libaiei cu vin, dus la gur de cel nsetat, nchipuie potirul sfnt n care a fost strns sngele Mntuitorului iar boabele mari i lucitoare ale ciorchinelui sunt aidoma lacrimilor vrsate de Fecioara Maria. Bunicii, copiii i nepotul acestora subliniaz legtura ntre vrste i generaii, asigurat de credina lor comun n Dumnezeu. Divinitatea este n toate, att n lucrurile i n fpturile de rnd, ct i n cele avnd o importan major. Poetul identific divinitatea cu pinea, vinul i nsi viaa neamului su. mpreun cu hrana i butura, copilul primete i nvtura biblic necesar, care-l formeaz ca om. Aadar ideea ortodoxiei confer tradiionalismului preconizat de Crainic o not aparte, prin care se deosebete de semntorism. Treptat, linia ortodoxist a poeziei sale o va pune n umbr pe cea tradiional. Motivele lirice cretin-ortodoxe ajung dominante, ele denot o fervoare a credinei n harul dumnezeiesc cobort asupra fpturii de lut, singurul crez ce-i ofer trie moral. Tot n linia tradiionalismului gndirist, Vasile Voiculescu scrie o poezie puternic influenat de spiritul religios, dei ortodoxismul este la el doar un element convenional, nu unul de structur. Semnele tradiionalismului su se puteau lmuri nc din volumul de debut cnd poetul evoca viaa satului, casa printeasc, peisajul inutului natal ntr-o manier semntorist. Simbolurile religioase, tot mai frecvente n poezia sa devin repezentri iconografice, cptnd sensuri morale, general-umane, eliberate de orice umbr de misticism. ngerii din poemele sale sunt metafore ale unor idei abstracte sau se ndeletnicesc cu lucruri care au un caracter foarte profan, participnd la muncile cmpului, de exemplu. Se realizeaz astfel
63

un transfer ntre sacru i profan, universul se diafanizeaz, dar totul ine de un program, care este nu numai al su, ci al ntregii grupri pe care o reprezint. nceputurile poetice ale lui Vasile Voiculescu sunt mistuite de setea de cunoatere, manifestat n cutarea Creaiunii, n dorina de obiectivare a ei. Meditaia religioas se aaz mereu alturi de cea filozofic; Modalitatea artistic principal este mbinarea motivelor cretine cu cntecele lumeti. Esena cretinismului vine din ntreptrunderea dureroas ntre stihiile lumii i senzualitatea gras, umil a pmntului. Acest poet religios, hrnit din substana evangheliilor crora le d form de alegorie sau de parabol, se ntoarce mereu ctre sufletul strmoesc, renviind cuminenia pmntului i frumuseea prguit de soarele de peste veac al credinei cretine. Poezia lui devine cuminectur pentru sufletul ce caut dincolo de aparenele neltoare ale vieii. Arhaicul ctre care tinde constant poezia sa l face s ndrgeasc tot ce a fost creat de mna lui Dumnezeu i pstrat astfel. Imaginile ngerilor, prezente n toat lirica poetului nu pledeaz pentru ncadrarea sa n sfera ortodoxismului, dar ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior aceluia al Gndirii (G. Clinescu). n poezia sa apar ngeri profani, redui la simple elemente de decor. Ei sunt dematerializai pn la abstractizare, uneori rmnnd simple nume. n general, poezia de inspiraie a lui Voiculescu acuz cerebralitatea i meditaiile. Propensiunea ctre o figuraie biblic, component esenial a tradiionalismului voiculescian se manifest plenar n poemul n grdina Ghetsimani". Rdcinile poemului se afl n universul copilriei, unde religia era pravil, enciclopedie a vieii practice. Cartea oamenilor de la ar era Biblia. Inspiraia religioas i fixeaz limitele n scena biblic a ultimei nopi pe care Fiul Domnului o petrece mpreun cu apostolii. Tabloul narativ se estompeaz sub cutarea nfrigurat a simbolului. Cu o nverunare de cuttor de comori, de rob n furirea poeziei, poetul arunc n joc toate armele stilistice pentru evitarea crrilor btute. Tema rmne n ultim instan cea a contiinei umane: posibilitatea pcatului respins chiar i n ideea de posibilitate. Iisus ncarneaz pe de o parte neputina omeneasc de a-i depi limitele n micare spre nalt, sacrificiul dureros, sfnt, n faa cerului nchis i pe se alta ispita nfrnt, doborrea pcatului prin moarte. Tendina general este cea de hiperbolizare, pentru ca astfel s se sublinieze i mai mult efortul de a ocoli ispita. Strigarea lui Iisus e amarnic, cupa e grozav, setea uria. Refuznd paharul cu butur, alegnd calea rugciunii i fora pe care o d credina, Iisus a trecut dincolo de moarte. Ctre final, poemul ofer un contact cu natura, dar un contact n primul rnd vizual. Perceput cu ajutorul privirii, natura emoioneaz producnd voluptate estetic i curiozitate intelectual vie. Meritul de necontestat al creaiei voiculesciene este acela de a face s trieti concomitent n spaiul arhaic al lumii biblice, s trieti concomitent ntr-un atunci i ntr-un acum care pstreaz sensul puritii cretine.
64

7.CONCLUZII

Creatia lor este expresia unei largiri fara precedent a orizontului tematic si de viziune, a unei sincronizari cu marea poezie europeana. Suprarealism si expresionism, experimentalism si fior metafizic, imagism si poezia chtonica, ermentism si spiritualism sunt doar cateva ipostaze ale peisajului poeziei interbelice. Si, ca si in cazul perioadei de dupa Eminescu, despre care Maiorescu spunea ca va fi profund marcata de lirica eminesciana, in egala masura epoca interbelica va marca poezia de dupa al Doilea Razboi Mondial, in ciuda tuturor seismelor sociale si politice.

65

DICTIONAR:

66

Imagine ontologica = sintagma face referinta la acele reprezentari despre fiinta umana, care vizeaza existent acesteia. Ontologie = ramura a filozofiei care are ca obiect de studio existent ca atare, principiile commune oricarei existente. Poezia chtonica = poezia pamantului; htonian, adj. (fr. chthonier, gr. chthon = pamant). In lirica lui Arghezi, tipul acesta de poezie ilustreaza cultul muncii si al stramosilor.

67

BIBLIOGRAFIE:

Manual Limba si Literatura romana clasa a XII-a - Adrian Costache, Florin Ionita, M.N. Lascar Adrian Savoiu Teoria Literaturii Puiu Ionita Reviste si curente in evolutia literaturii romane I. Hangiu Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale Ov. S. Crohmalniceanu Metamorfozele poeziei Nicolae Manolescu Modernismul romanesc Dumitru Mincu Dictionarul explicative al limbii romane Internet : www.wikipedia.ro , www.lovinestii.ro , www.studentie.ro , www.ecursuri.ro

68