Prof.

Elekes Izabella – Andrea

Liceul Teoretic ,,Németh László”

CURENTE LITERARE – secolele XIX-XX

ROMANTISM REALISM SIMBOLISM

• Istoric: • Istoric: • Istoric:

- curent literar apărut la sfârşitul sec. al - curent literar care se dezvoltă la mijlocul - curent literar apărut la sfârşitul sec. al XIX –
XVIII- lea şi în primele decenii ale secolului secolului al XIX-lea, în Franţa, ca reacţie lea, ca reacţie antiromantică, ilustrând efortul
al XIX-lea, în Anglia, Germania şi apoi împotriva subiectivismului excesiv al de modernizare a liricii, văzută ca arta de a
Franţa, ca reacţie împotriva clasicismului romantismului; simţi;
(clasicismul este caracterizat prin stil pur, - se prelungeşte în naturalism, mişcare lite- • Trăsături:
sobru, constrângeri formale, reguli fixe, rară care exacerbează preceptele 1. utilizarea simbolului (imagine concretă,
principii estetice clare: literatura este rezul- realismului; având o semnificaţie proprie, dar prin care se
tatul raţiunii, cere echilibru compoziţional); - pledează pentru reprezentarea cu rigoare poate identifica şi un alt sens abstract, în
- romantismul este anticipat de ştiinţifică a condiţiei umane; virtutea unei corespondenţe);
preromantism, un moment de tranziţie de la • Trăsături: 2. limbajul poetic se bazează pe sugestia
iluminism la romantism (despre un clasicism 1.observă şi stabileşte relaţii de cauzalitate sonoră a cuvintelor şi pe corespondenţe
românesc nu se poate vorbi, deoarece cultura între mediul social, fiziologie, ereditate, secrete între idee şi forma sub care ea apare
română a receptat clasicismul secolului al rasă (determinism social si biologic); => obiectul poeziei nu este numit, pentru că

1
XVII–lea abia în sec. al XIX–lea, dar 2. fiinţa umană este surprinsă în ipostaze astfel se pierde efectul poetic, ci se preferă
elemente clasice se regăsesc în opere scrise netipice, dominată de biologic sau imaginile şi stările vagi, confuze, neclare;
în perioada prepaşoptistă şi paşoptistă, când patologic; 3. muzicalitatea cuvintelor sugerează trăirile
se cristalizează deja romantismul); 3. scriitorii realişti explorează şi zonele mai poetului => apar refrene, laitmotive şi
• Trăsături: puţin clare, chiar abisale, ale vieţii psihice, repetiţii, ce converg spre o muzică interioară a
1. literatura este produs al sentimentului, al demonstrând că sondarea inconştientului poeziei;
sensibilităţii şi fanteziei creatoare a artistului; uman poate fi realizată şi în manieră 4. preferinţa pentru sinestezie (asociere
2. personajul literar poate fi luat din toate obiectivă, aproape clinic experimentală; spontană între senzaţii de natură diferită –
mediile, nu trebuie să fie rege sau nobil, fiind 4. reprezentarea veridică şi verosimilă a vizual, auditiv, olfactiv, tactil etc.) =>
un erou excepţional, înfăţişat în situaţii şi realităţii, cu preocupare pentru plasarea corespondenţă senzorială, având valoarea unei
împrejurări excepţionale; individului în mediul social şi economic; căi de acces către unitatea misterioasă a lumii:
3. propune ipostaze umane precum: geniul, 5. refuzul idealizării şi al evadării în fante- Parfum,culoare, sunet, se-ngână şi-şi răspund
visătorul, inadaptatul, orfanul, personajul ro- zie => autenticitatea faptelor prezentate; (Ch.Baudelaire);
mantic fiind hipersensibil, revoltat, dilematic, 6. reprezentarea în mod obiectiv a realităţii 5. revoluţia prozodică: renunţarea la rimele
însetat de absolut; => oglindirea cu luciditate a acesteia; tradiţionale, introduc versul liber;
4. limbajul artistic permite valorificarea tutu- 7. importanţa acordată detaliilor; 6. teme şi motive :
ror resurselor limbii, inclusiv limba populară 8. atitudine critică şi imparţială faţă de om - mediul citadin (resimţit ca monoton şi
arhaică sau regională, în defavoarea stilului şi societate; mediocru => evadarea în spaţii spirituale
înalt, pretenţios, preferat de clasici; 9. teme și motive: exotice, misterioase);
5. sunt introduse categorii estetice noi: urâtul, - moravurile unei epoci, ale unui mediu; - solitudinea fiinţei, singurătatea => efecte:
macabrul, fantasticul, grotescul, ironia; - legăturile individului cu contextul istoric, melancolia, spleenul (tristeţe,dezolare, plictis)
6. se preferă amestecul genurilor, apar specii politic, social; - iubirea = resimţită ca nevroză, nu ca

2
literare noi: nuvela istorică, meditaţia, poe- - oraşul, provincia, mizeria, parvenitismul; împlinire ideală;
mul filozofic etc. - individul = produs al societăţii în care - natura este receptată ca stare sufletească;
7. se cultivă specificul naţional prin prezen- trăieşte; - cromatismul (învestirea culorilor cu capa-
tarea istoriei, a folclorului şi a naturii patriei; citatea de a transmite stări şi sentimente)
8. arta oferă prilej de evadare spirituală din - instrumentele muzicale acompaniază melan-
prezentul decadent în trecutul glorios, prin colia sufletească şi exprimă emoţii grave;
intermediul imaginaţiei şi al visului;
9. atracţia pentru mitologie, religie, ocultism
şi misticism, infinit spaţial şi temporal;
10. romanticii au obsesia idealului, aspiră la
perfecţiune şi absolut;
11.procedeele stilistice preferate sunt
comparaţia dezvoltată, antiteza etc.
12. teme şi motive: iubirea şi natura, istoria,
timpul, condiţia umană, destinul nefericit al
geniului, nostalgia absolutului, aspiraţia spre
perfecţiune, fantasticul, visul, luna, lacul etc.