Tema: Curente Literare

1. Curent literar – mişcare literara care îşi subsumează scriitorii dintr-o anumită epocă
istorica, ei având o viziune comuna despre arta scrisului.

Sintagma “curent literar” este formulată şi în alţi termeni: perioada literară, stilul epocii,
şcoala literară. Existenţa curentelor literare ne dă de înţeles că formulele artistice sunt relative şi
în permanentă schimbare, potrivit “spiritului veacului”

În cadrul unui curent literar, unitatea de viziune (Weltanschaaung) se exprimă prin temele,
motivele, subiectul, personajele, formulele expresive preferate.

Curentele literare nu sunt precis conturate, deci pure în totalitate. Termenul de curent literar este
greu definibil, pentru ca desemnează o realitate complexă.

2. Caracteristicile unui curent literar

 Existenţa unui program estetic şi conturarea unei conştiinţe estetice a creaţiilor.

 Acoperă o perioadă mai amplă.
 Se dezvoltă într-un context geografic şi cultural larg, internaţional.
 Presupune o evoluţie de la geneză la dezvoltare, apoi spre decadentă.
 Există un cod stilistic comun, susţinut prin reviste, cenacluri,societăţi literare (cenaclul
Junimea, revista Convorbiri literare,Sburatorul,Literatorul)
 Scriitorul îşi păstrează originalitatea, dar respectă şi o parte din principiile estetice,din
regulile codului stilistic respectiv.
IDEI necesare pentru a putea raporta textele literare la CURENTE LITERARE:

Clasicism

Postmodernism Romantism

Neomodernism Real

Curente
literare

Modernism Simbo

avangardism Tradiţionalism

Naturalism
CLASICISMUL lat. Classicus = cel care merită sa fie imitat
Caracteristicile artei clasice

• Curent literar manifestat în Franţa secolului al XVII- lea

• Stilul operei este caracterizat prin sobrietate,claritate, simplitate, nefiind apreciat
pitorescul de limbaj
• Presupune imitarea naturii în aspectele esenţiale ale omului şi vieţii, după modelul
antic
• Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetică şi etică
• Genurile literare nu trebuie să fie amestecate
• Arta este chemată sa evoce generalul şi esenţialul
• Eroii clasici sunt oameni tari, propriii lor stăpâni care-şi fac mereu datoria,
învingându-şi sentimentele potrivnice
• Arta este mimesis: datoria scriitorului este să creeze o lume verosimilă
• Reprezentanţi: Poeţii Văcăreşti, Gh. Asachi, C. Negruzzi
ILUMINISMUL - un curent de gândire rationalist. A apărut în secolul al XVIII-lea,
considerat secolul luminilor, dar extensiunea în timp a iluminismului variază de la o ţară la
alta.
El are următoarele trăsături caracteristice:
• atitudinea antifeudală,
• cultul raţiunii şi tentativa de emancipare de sub tutela teologică, spirit critic
• pledoaria pentru egalitatea între popoare, emanciparea individului prin cultură,
năzuinta de a realiza o literatură aptă să instruiască şi să moralizeze,
• încurajarea generală a dezvoltării artelor şi ştiinţelor.
• În literatura universală, reprezentanţi de seamă ai iluminismului sunt: J. Swift,
Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, Lessing. In Transilvania iluminismul îşi
găseşte o coordonată sprecifică în mişcarea ideologico-politică şi cultural-literară,
cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană, care are ca principal obiectiv obţinerera
libertăţii şi a egalităţii în drepturi sociale şi politice a românilor din Transilvania cu
celelalte naţiuni privilegiate. Pe plan cultural, contribuţia Şcolii Ardelene s-a îndreptat
spre studiul istoriei şi al limbii române, spre dezvoltarea ştiintelor naturii şi a
învăţământului. Din punct de vedere literar, iluminismul românesc nu este foarte bine
reprezentat. Autorul celei mai importante opere literare a iluminismului românesc (şi
totodata al primei epopei din literatura română Tiganiada) este Ion Budai-Deleanu.
ROMANTISMUL curent literar ce promovează avântul imaginaţiei, posibilitatea
evadării dintr-un prezent cel mai adesea nemulţumitor, atracţia faţă de extreme şi
ignorarea purităţii genurilor şi speciilor literare.
 Romantismul se impune prin revista Dacia Literară la 1 Martie 1840 iar Introducţia
lui M Kogălniceanu poate fi considerată un program al romantismului românesc
 IMAGINAŢIA este principiul fundamental de creaţie. Romanticul inventează
 Romanticul cultivă personajul subom şi supraom, înger sau demon
 Romanticul caută ineditul, cultivarea emoţiei şi a sentimentului, intensitatea trăirilor
 În proza romantică este întâlnit amestecul genurilor şi al stilurilor
 Romanticul e bizar, incomprehensibil
 Evadarea din realitate în vis, fantezie, trecut istoric, spaţiu natal sau spaţii exotice este
prezentă în proza romantică
 Procedeul de caracterizare a personajelor este ANTITEZA
 Sunt prezente personajele excepţionale care acţionează în situaţii excepţionale
 Reprezentanţi: C Negruzzi, Mihai Eminescu, Gr. Alexandrescu
REALISMUL curent literar ce pune accent pe aspectele legate de redarea realităţii
complexe a vieţii şi încadrează personajele în tipologii.
 Realismul susţine crezul că arta este chemată să reflecte realitatea obiectiv, fără
să o înfrumuseţeze.
 În proza realistă se consideră că lumea deci şi omul nu sunt simple şi
neschimbate ci într-o permanentă evoluţie.
 La nivelul stilului narativ se caută obiectivitatea şi o exprimare cât mai exactă,
adică întâlnim STILUL ANTICALOFIL
Acest stil este o atitudine a scriitorilor moderni de a renunţa la floricelele de stil adică la stilul
împodobit în favoarea exprimării exacte a faptului de viaţă.
Scriitorii realişti acordă atenţie:
1. Oglindirii realităţii contemporane, a omului în mediul său social, familial de zi cu zi
2. Observaţiei, analizei psihologice şi reflecţiei morale
Semnificaţiile conceptului şi opiniile despre arta realistă sunt numeroase, uneori
paradoxale, deoarece raportul mimesis-poiein coexista în creaţie, opera literară neputând fi
numai mimesis, imitaţie, ci şi muncă de selectare şi transfigurare a elementelor realului.

“ Daca literatura ar rămâne la descrierea realului fără a-i surprinde semnificaţiile , ea ar înceta de a
mai fi realista fiindcă realul e in mişcare, iar a-i ignora dinamica înseamnă nu numai a-l săraci, dar a-l
deforma” (Paul Georgescu)

REPREZENTANŢI: I.L. Caragiale, I. Slavici,L. Rebreanu, G. Călinescu, N. Filimon

NATURALISM fr. naturalisme, lat. naturalis = în conformitate cu natura.
Curent literar apărut în Franţa (sfârşitul secolului XIX) ca prelungire şi reacţie la romantismul patetic.

Caracteristici ale curentului

 Proclamă reproducerea foarte exactă, integrală, impersonală a realităţii.
 Relevă aspectul crud al realităţii şi patologia umană
 Propune prezentarea riguroasă a faptelor, fără nici o interpretare auctorială
 Foloseşte metode de investigare proprii ştiinţelor exacte
 Factorii care formează caracterul personajului sunt ereditatea şi mediul, observate
minuţios
REPREZENTANŢI: IL Caragiale (Păcat, O făclie de Paşte), B. St. Delavrancea (Zobie,
Milogul, Linişte)
PARNASIANISMUL - Curent literar de la sfârşitul secolului al XIX-lea
Parnasianismul a apărut ca o reacţie (neo-clasică) la romantism, cultivă expresia impersonală,
descriptivă, ornamentală şi cizelată, raportată la peisaje exotice, dar şi la obiecte de artă,
cărora le consacră poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo ş.a.). Parnasianismul
promova: impersonalismul; natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict
senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul
etc.) şi a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizaţiilor (arhetipale şi interferenţiale), al
mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spaţiilor exotice sau
luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, şi lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere
înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). În primul rând, parnasianismul
a însemnat obiectivitate faţă de nebulozităţile lirice ale romantismului, obiectivitate susţinută
şi solicitată de formele prozodice fixe cultivate, punând inspiraţia şi fluctuaţiile ei în tipare,
întru „cristalizare“, spre a intra apoi „în circuit“ ca „produs nobil (înnobilator)“ care să pară
„de provenienţă exterioară“, „din afara eu-lui“. Reprezentanţi: Théophile Gautier, Ion Pillat,
Ion Barbu.

SIMBOLISM curent literar ce pune accent pe valorile muzicale şi simbolice ale cuvântului,
pe stările sufleteşti vagi, pe sugestie, mister, corespondenţe micro/macrocosm
fr. symbolisme = semn de recunoaştere
CARACTERISTICI ALE SIMBOLISMULUI:

 Folosirea simbolului pentru a sugera corespondenţele între diferite elemente ale universului,
legăturile ascunse dintre lucruri;

 Cultivarea sugestiei pentru a exprima stări inefabile, vagi, confuze, specifice universului
poetic;

 Principiul corespondenţelor între senzaţii. Sinestezia este o formă a vizionarismului;

 Preferinţa pentru imagini vagi, fluide, fără contur

 Utilizarea aceleiaşi recuzite de teme şi motive:iubirea (motiv de reverie şi nevroză),oraşul

(element al izolării) culori, petale şi pietre preţioase, ţinuturi exotice, singurătatea, tristeţea,
pustiul, spleen-ul

 Primatul muzicalităţii versurilor, muzica este obţinută prin căutarea ritmului şi a rimelor
perfecte, prin eufonii, refren, repetiţii

 Cultivarea versului liber

Reprezentanţi:Al. Macedonschi, Dimitrie Anghel, Bacovia
AVANGARDISM nume generic pentru mai multe curente ale secolului XX: futurism, dadaism,
expresionism, suprarealism.
TRĂSĂTURI SPECIFICE :

 Avangarda literară are ca principal obiectiv crearea unui teritoriu ”virgin” al artei, fie prin
distrugere, negaţie a tradiţiei, fie prin explorarea unor zone ”obscure”, necunoscute ale
existenţei.

 Deşi haotică, avangarda retine atenţia prin caracterul ei spectaculos, original;

 Mişcările de avangardă au la bază o stare de spirit frenetică, de exacerbare a neliniştii

existenţiale;

 Spirit negatoriu;

 Promovează noul,elementele cotidianului şi respinge toate valorile anterioare care ne

“parazitează” creierul.

Reprezentanţi: Urmuz, Tristan Tzara, Geo Bogza, Adrian Maniu,Gellu Naum.

TRADIŢIONALISMUL este o atitudine culturală care exprimă un ataşament excesiv pentru valorile
trecutului, ale tradiţiei, văzute într-o poziţie de superioritate faţă de cele noi.

În artă şi literatură, termenul tradiţionalism intră în opoziţie cu tendinţele şi valorile moderne. În

tradiţionalism, un loc privilegiat îl ocupă folclorul naţional, sursă de inspiraţie în creaţia artiştilor.
În literatura româna, de orientare tradiţionalistă au fost sămănătorismul, poporanismul şi gândirismul.
Aceste doctrine preiau ideea că istoria, folclorul şi natura patriei sunt domenii relevante ale
specificului unui popor, la care se adăugă şi credinţa ortodoxă.

Tradiţionalismul a constituit un exemplu de “optică unilaterala asupra culturii naţionale”, refuzând

înnoirile culturale şi promovând o anumită izolare a culturii române fată de cea universală.

Reprezentanţi:L. Blaga, V Voiculescu, T. Vianu, Ion Pilat

NEOMODERNISMUL este un concept ce desemnează spiritul generaţiilor de creatori care s-au

afirmat după cel de-al doilea război mondial.
Poeţii neomodernişti adoptă formula lirică a depoetizării, a respingerii formelor patetice, grave. Ei
reinterpretează temele grave ale literaturii dintr-o perspectivă ludică, amuzantă, chiar daca ascunde
aspectele tragice. Neomodernismul reprezintă deci un curent literar destul de eterogen, ai cărui
reprezentanţi (Emil Botta, Nichita Stănescu, Marin Sorescu) au exploatat într-o manieră personală
toate resursele liricului, de la râsul grotesc la sensibilitatea pură, de la ironie la tragic, de la retorica
angajată la inefabilul sublim al cuvântului liber.

POSTMODERNISMUL = curent literar ce indică exact legătura cu modernismul, situându-se istoric

după momentul “modernism”
Postmodernismul valorifică din istoria literaturii acele segmente care nu pot fi “exploatate” şi
reinterpretate în prezent.

 Întâlnim în proza postmodernistă pluralismul vocilor,

 Ficţiunea şi realitatea se amestecă

 Fragmentarea construcţiei subiectului şi a compoziţiei, “dezordinea”

 Sublinierea caracterului artificial, convenţional al proceselor literare

 Dezvăluirea modurilor în care naratorul îşi realizează scrierea

 Juxtapunerea şi amalgamarea unor registre stilistice variate

 Folosirea abundentă a parodiei şi stilului ludic