Eu nu strivesc corola de

minuni a lumii

Lucian Blaga

Este poemul care deschide volumul

"Poemele luminii " (1919),reflecta lirismul subiectiv
si este arta poetica care defineste sistemul de
gandire filozofica a lui Blaga.Este o meditatie
filozofica cu accente lirice,o confesiune elegiaca
pe tema cunoasterii in care Blaga metaforizeaza
cele doua tipuri de cunoastere:cea paradisiaca este
de tip logic,rational care lumineaza,elucideaza
"misterul" si cunoasterea luciferica,aceasta fiind de
tip poetic,e opusa celei paradisiace astfel obiectul
cunoasterii luciferice este "un mister"care nu
trebuie descifrat,dimpotriva adancit,marit "Datoria
noastra in fata misterului nu e sa lamurim,ci sa-l
adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un
mister si mai mare".Blaga e considerat un poet al
filozofiei si un filozof al poeziei,nu e doar poet,ci si
filozof in adevaratul sens al cuvantului ,adica a
creat un sistem filozofic original in care explica
raportul omului cu universul .Astfel lumea a fost
creata in viziunea sa de catre Marele Anonim,apoi
aceasta s-a invaluit in mister,in taina pe care
filozofic o numin "cenzura transcendenta",iar
pentru a atinge cunoasterea si a intelege rolul
omului pe Pamant trebuie sa depasim cenzura
transcendenta.
Aceasta arta poetica dezvolta in maniera
modernista cu accente expresioniste viziunea
despre lume a lui Blaga si anume dorinta sa de
potentare a misterului si credinta ca poetul devine
el insusi o forma de manifestare a misterului,caci
prin iubire omul poate restabili corespondenta
dintre univers si sine.Ideea poetica pe care o
exprima in acest poem este ca rolul poetului
filozof este acela de a proteja misterele
lumii,de a potenta prin iubire taina:"Eu nu
strivesc [..] caci eu iubesc."
Titlul acestei arte poetice arata intr-un enunt
raportul eului cu universul,dar denumeste atat rolul
poetului cat si procesul creator exprimand
conceptia eului liric despre cunoastere.Lumea este
denumita printr-o metafora revelatorie "corola de
minuni ",simbol al perfectiunii.Tot din titlu
observam modernismul poeziei constituit de
lirismul subiectiv indicat de prezenta persoanei I.
Prima secventa e formata din primele cinci
versuri si defineste conceptia privind cunoasterea
luciferica si remarca verbele care resping
atitudinea de lamurire a misterelor lumii :"nu
strivesc","nu ucid",totodata apare metafora
revelatorie "corola de minuni a lumii"
care realizeaza corespondenta intre univers si
eu,foloseste diferite simboluri cum ar fi "florile"
 acestea sugereaza frumusetea naturii ,iar simbolic
sunt prima treapta a
cunoasterii(senzoriale) ;"mormintele" sunt
simboluri ale mineralului,reprezinta legatura cu
trecutul,pastrarea traditiei,e o forma superioara a
cunoasterii prin intelegerea tainei mortii;motivul
ochilor se asociaza cunoasterii contemplative fiind
locul de intalnire intre eu si univers;motivul buzelor
reprezinta ideea cunoasterii prin rostirea poetica;
astfel elementul care leaga aceste etape ale
cunoasterii este iubirea,care devine atitudine
poetica.
Secventa a doua detaliaza cunoasterea
paradisiaca,fiind rationala,metaforic o numeste
"lumina" in care pronumele nehotarat desemneaza
lumina celor care aleg minus cunoasterea.Verbul
"sugruma" arata efectul cunoasterii paradisiace ,iar
pentru a desemna misterul foloseste o alta
metafora revelatorie "vraja nepatrunsului
ascuns".In relatia de opozitie cu acest tip de
cunoastere este atitudinea poetului ,adica de
afirmare a eului ,de definire a unei atitudini
creatoare .
Secventa a treia reprezinta finalul poeziti si
are rol conclusiv,astfel cunoasterea poetica are
rolul de a contempla si a intelege misterul,dar
rolul poeziei este si acela de a transmite iubirea
"caci eu iubesc".Observam ca finalul reia versul
initial aratand ca poezia este un act de creatie,iar
iubirea este o cale de cunoastere,astfel in viziunea
lui poezia reprezinta intuirea misterului
existential.Discursul liric se construieste in jurul
elementelor de recurenta (elemente care se
repeta:misterul,motivul
luminii,intuneric,iubirea).Rolul poetului este acela
ca prin mit si simbol ,prezente in poezie prin
metafora revelatorie sa ajute la sporirea misterului
si in felul acesta,paradoxal,intelegerea tainelor
universului,astfel creatia este un mijlocitor intre eu
si lume,cuvantul nu inseamna,ci sugereaza.
Poezia vazuta ca iubire este o alta teorie a lui
Blaga originala si consta in identificarea cunoasterii
cu iubirea,argumentul apare in secventa a IIIa fiind
chiar concluzia poemului "caci eu iubesc/si flori si
ochi si buze si morminte" aceasta repetitie avand
alta valoare stilistica adica adauga un nou sens
unei sintagme deja folosite.Sursele expresivitatii si
ale sugestiei se gasesc la fiecare nivel al limbajului:
la nivel morfosintactic prin prezenta persoanei I
care determina caracterul confesiv,prezenta
inversiunii ce sublineaza mesajul poeziei;la nivel
lexico semantic se observa terminologia
abstracta,lexicul imprumutat din sfera cosmicului
si a naturii,iar ca element original apare metafora
revelatorie,intreg textul fiind o comparatie ampla
intre cele doua forme ale cunoasterii.Poezia e
alcatuita din 20 versuri libere ,cu metrica variabila
si masura inegala dar aflate in eufonie ,aceasta
formula moderna fiind ea insasi un reper al artei
poetice moderniste.
 Concluzionand putem afirma contributia
textului la dezvoltarea poeziei moderniste
romanesti aducand o viziune originala subiectiva
asupra lumii,dispare emotia exagerata si primeaza
atitudinea intelectualizata,de intelegere a lumii,de
cunoastere.Prin arta sa poetica Blaga imbogateste
cu un nou sens cuvantul poet,acesta va fi
"cunoascatorul creator",dezvolta o arta poetica
moderna atat prin idei (cunoasterea prin propria
experienta-lirism subiectiv) cat si prin forma
renuntand la prozodia traditionalista,ca element
original fiind metafora revelatorie.