Introducere

În partea introductivă a eseului trebuie să menționezi curentul literar în

care este încadrată opera lui Ion Barbu și perioada publicării poemului.
Aceste precizări sunt esențiale deoarece modernismul interbelic
influențează viziunea despre lume și creație a poetului.

De asemenea, trebuie să specifici etapa de creație căreia îi aparține „Riga

Crypto și lapona Enigel”, deoarece fiecare etapă are anumite caracteristici
care se oglindesc în construcția poemelor.

Prin urmare, dacă analizăm poezia mai sus numită, observăm că toate
elementele compoziționale (tema, titlul, elementele de versificație, limbajul
artistic, secvențele poetice etc.) reflectă împletirea armonioasă a
modernismului interbelic cu romantismul tipic etapei baladic-orientale.

Exemplu

„Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem alegoric publicat de Ion Barbu
în perioada interbelică. Acesta face parte din cea de-a doua etapă a creației
barbiene, mai exact, din ciclul baladic-oriental și ilustrează viziunea despre
lume și creație a autorului, atât prin tema aleasă, cât și prin imaginarul
poetic. Astfel, putem spune că poemul oglindește concepția barbiană
asupra limitelor existențiale de nedepășit, dar și orientarea sa modernistă,
cu accente romantice, specifică acestei etape de creație.

Tema
Pentru a identifica tema poeziei „Riga Crypto și lapona Enigel” trebuie să ai
în vedere relația dintre personaje, atmosfera creată la nivelul poeziei, dar și
viziunea despre lume și viață a poetului.

De asemenea, este bine să menționezi faptul că viziunea barbiană poartă

amprenta etapei baladic-orientale, poezia amintită fiind produsul îmbinării
ingenioase a concepțiilor moderniste cu un romantism de inspirație
medievală, acesta din urmă fiind specific etapei de creație în care se
încadrează poemul.

Prin urmare, poți spune că „Riga Crypto și lapona Enigel” oglindește

concepția barbiană asupra limitelor existențiale de nedepășit, dar și
orientarea sa modernistă, cu accente romantice, specifică poeziilor din
ciclul baladic-oriental.

Exemplu

Tema poemului – iubirea interzisă a două ființe provenind din lumi diferite
– este una de factură modernă, ea reflectând viziunea poetului potrivit
căreia nimeni nu poate evada din limitele propriei existențe. Mai mult,
concepția modernistă, cu accente romantice, este observabilă încă de la
începutul poemului.

Prologul conține rugămintea unui „nuntaș fruntaș” adresată menestrelului

de a cânta despre povestea laponei Enigel și a rigăi Crypto. Menestrelul este
un personaj care amintește de atmosfera romantică tipică epocii medievale,
denumirea fiind direct relaționată cu muzicienii din acea
perioadă. ,,Menestrelul trist” și dorința nuntașului referitoare la ton „Azi zi-
mi-l stins, încetinel” conferă acestei prime secvențe o ușoară melancolie,
propice relatării unei povești de dragoste neîmplinite. Astfel, viziunea
romantică a autorului, specifică etapei baladic-orientale, este vizibilă din
primele strofe.

Tema poemului și viziunea despre lume a poetului sunt ilustrate nu doar de

incipit, ci și de finalul baladei. Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, fiind
astfel pedepsit pentru îndrăzneala de a visa la împlinirea erotică alături de o
ființă superioară, deci, pentru încercarea de a ieși din limitele impuse de
propria natură. Nunta lui Crypto cu „măsălarița-mireasă” evidențiază ideea
că este posibilă doar însoțirea cu o ființă care face parte din aceeași lume.
Prin urmare, este pusă în lumină concepția modernistă a autorului, dar,
totodată, este valorificată și tema poeziei privind iubirea interzisă de legile
firii.

Semnificația titlului
Numele pe care poetul îl alege pentru poezia sa nu este lipsit de
semnificație. Astfel, titlul „Riga Crypto și lapona Enigel” reprezintă o cheie
în interpretarea poeziei deoarece aflăm prin intermediul titlului faptul că
relația dintre cele două personaje stă la baza înțelegerii textului poetic.

Exemplu

Titlul baladei anticipă relațiile de opoziție pe care este construită poezia

prin menționarea personajelor principale, niște ființe care aparțin unor
lumi opuse: riga Crypto – reprezentant al regnului vegetal – și lapona
Enigel – reprezentantă a umanității. Astfel, titlul evidențiază rolul central
pe care îl au cele două personaje în transmiterea mesajului poetic.
Secvențe poetice
Secvențele lirice ale poeziei barbiene sunt părțile din care aceasta este
formată. Ele trebuie comentate deoarece permit identificarea unor
elemente compoziționale esențiale în interpretarea poeziei. Astfel,
analizând ambele părți din care este compusă poezia, vei identifica
principalele figuri de stil (podoabe stilistice care sporesc expresivitatea unui
text: epitet, metaforă, antiteză etc.) și vei evidenția semnificațiile acestora,
prin raportare la viziunea despre lume a lui Barbu.

De asemenea, vei observa relația de simetrie între incipit și final, dar și

relațiile de opoziție care stau la baza textului poetic. Simbolul este un alt
procedeu artistic prezent în poezia barbiană, acesta presupunând utilizarea
numelui unui obiect concret pentru a ascunde o idee abstractă (în poezie,
soarele simbolizează aspirația omului spre absolut). În acest fel, dai dovada
înțelegerii unor concepte operaționale importante, realizând conexiuni cu
viziunea modernistă a poetului.

Exemplu

Structura narativă este creionată sub forma povestirii în ramă. Astfel, din
punct de vedere compozițional, textul poetic are la bază două părți: prima
este nunta oamenilor, ea reprezentând rama poveștii de dragoste dintre
Crypto și lapona Enigel, spusă de menestrel.

Prima parte a poemului barbian reprezintă cea dintâi poveste și cuprinde

patru strofe. Având rolul unui prolog, această parte a baladei este rama
poveștii spuse ulterior de menestrel. Acesta din urmă este un cântăreț
popular care, „La spartul nunții, în cămară.”, e rugat de un „nuntaș fruntaș”
să cânte despre povestea laponei Enigel și a rigăi Crypto. Epitetul ,,trist”
atribuit menestrelului și dorința nuntașului referitoare la ton „Azi zi-mi-l
stins, încetinel” conferă acestei prime părți o ușoară melancolie, propice
relatării unei povești de dragoste neîmplinite.

Cea de-a doua parte este cea corespunzătoare poveștii spuse de menestrel,
fiind formată dintr-o serie de secvențe poetice care urmăresc evoluția
relației dintre cele două personaje. Primele secvențe poetice surprind
portretul rigăi și al laponei, dar și o scurtă creionare a lumii din care
provine fiecare, relațiile de opoziție dominând aceste descrieri. Astfel, aflăm
despre Crypto că „Împărățea peste bureți”, acest statut de ființă superioară
în cadrul lumii sale nefiindu-i însă suficient, căci Crypto se opune
destinului care i-a fost hărăzit și refuză să înflorească.

Epitetele „sterp” și „nărăvaș” atribuite lui Crypto de către „răi ghioci și

toporași” evidențiază tocmai împotrivirea ciupercii și pun în lumină tema
modernă a baladei. Asemenea lui Crypto, lapona este stăpână a regnului
său, superioară celorlalte făpturi, însă, spre deosebire de acesta, epitetele
specifice ei sunt „mică, liniștită”, semn că e înzestrată cu înțelepciune. Mai
mult, dacă riga Crypto locuiește într-o lume supusă umidității și a umbrei
permanente, lapona merge „Prin aer ud, tot mai la sud”, în căutare de soare
și lumină.

În continuare, semnificative sunt cele trei chemări prin care Crypto

încearcă s-o atragă pe lapona în lumea lui, dar și refuzurile acesteia, ea
conștientizând imposibilitatea unei astfel de relații. Antiteza, procedeu de
factură romantică, evidențiază diferențele dintre cele două lumi. Rugată de
Crypto să renunțe la drumul său înspre soare – „Lasă-l, uită-l Enigel” –,
lapona mărturisește „Eu de umbră mult mă tem”, lucru care marchează
neputința de a se adapta mediului de viață prielnic lui Crypto. Crescută în
zonele nordice, lapona dorește o apropiere de soare: „Mă-nchin la soarele-
nţelept”. Drumul spre soare – simbolul idealului, al aspirației spre absolut
– se află în antiteză cu statutul de element vegetal al rigăi. Lapona
conștientizează această discrepanță, relevantă în acest sens fiind metafora:
„La soare, roata se mărește;/ La umbră, numai carnea crește”.

Finalul pune în lumină tema baladei și viziunea modernistă a autorului.

Întâlnirea se finalizează, iar Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, fiind
astfel pedepsit pentru îndrăzneala de a visa la împlinirea erotică alături de o
ființă superioară, deci, pentru încercarea de a ieși din limitele impuse de
propria natură. Nunta lui Crypto cu „măsălarița-mireasă”, mai exact, cu o
plantă toxică, marchează simetria cu nunta din incipit și evidențiază ideea
că este posibilă doar însoțirea cu o ființă care face parte din aceeași lume.

Versificație
Analizând elementele de versificație, te vei referi la modul în care sunt
dispuse versurile, la gruparea strofică și la felul în care acționează regulile
prozodice asupra poeziei „Riga Crypto și lapona Enigel”. Astfel, vei observa
faptul că poemul are la bază douăzeci și șapte de strofe, acestea nefiind,
însă, alcătuite din același număr de versuri.

Măsura variază de la 5 la 9 silabe, ritmul este interior, iar rima nu este nici
ea constantă, predominând rima încrucișată și cea împerecheată.
Modernismul barbian își pune amprenta asupra elementelor de versificație,
subordonându-le necesităților conținutului ideatic.

Exemplu

În ceea ce privește elementele de versificație, putem spune că acestea sunt

influențate de viziunea modernistă a autorului. Astfel, regulile prozodiei
clasice nu sunt respectate, întrucât, deși în prima parte a poemului întâlnim
doar catrene, în cea de-a doua parte strofele sunt formate dintr-un număr
inegal de versuri (de la 4 la 7 versuri). Mai mult, ritmul este interior,
subordonat ideilor și sentimentelor transmise, iar rima variază,
predominând rima încrucișată și cea împerecheată. Măsura este inegală,
versurile având de la 5 la 9 silabe.

Apartenența la modernism
Analizând elementele de compoziție ale poeziei barbiene vei observa faptul
că acestea au anumite particularități care fac posibilă încadrarea poeziei în
linia modernismului. Dacă în introducere este esențial să numești curentul
literar căruia îi aparține poezia, în cuprins este important să evidențiezi
amprenta modernismului asupra poeziei, oferind exemple relevante în
acest sens.

Tema condiției omului supus limitelor impuse de destin, multiplele

interpretări la care textul se pretează, ambiguizarea poeziei prin
intermediul caracterului alegoric și al substratului de semnificații sunt
dovezi ale apartenenței textului la modernism.

Exemplu

Poezia lui Barbu poate fi încadrată în modernismul interbelic, trăsăturile

acestui curent literar fiind observabile la nivelul poemului. Astfel, deși la o
primă citire poezia pare o baladă romantică, analizând textul poetic în
profunzime vom realiza faptul că nu transformarea lui Crypto într-o
ciupercă otrăvitoare e ideea centrală, ci imposibilitatea ființei de a-și depăși
propria condiție. Prin urmare, tema poemului – iubirea interzisă a două
ființe provenind din lumi diferite – este una de factură modernă, ea
reflectând concepția poetului potrivit căreia nimeni nu poate evada din
limitele propriei existențe. Caracterul alegoric al poemului ascunde o
problematică modernă și controversată, aceea a imposibilității ființei
umane de a se sustrage destinului hărăzit.

Apartenența la specie
Având subtitlul „baladă”, „Riga Crypto și lapona Enigel” este o
reinterpretare modernă a acestei specii literare. Ion Barbu realizează o
versiune modernă a baladei, abordând tema autodepășirii motivată de
iubire prin intermediul unei alegorii. Așadar, sub pretextul dragostei care
se naște între două ființe aparținând unor regnuri diferite (vegetal - riga
Crypto și animal - lapona Enigel), Ion Barbu creează un „luceafăr întors”,
reprezentând tragedia celui limitat de propria condiție.

Exemplu

Opera prezintă trăsăturile unei balade. Astfel, ea aparține genului epic,

fiind concepută în versuri, dar cuprinzând acțiune și personaje. Atât riga
Crypto, cât și lapona Enigel, sunt personaje excepționale surprinse în
situații excepționale, ei putând comunica unul cu celălalt. Deși face parte
din categoria ființelor mai puțin evoluate, în lumea căreia îi aparține,
Crypto este de viță nobilă, fiind chiar „regele-ciupearcă”. Totuși, el nu are
acces la cunoașterea pe care o poate atinge ființa umană, concept
reprezentat prin intermediul intoleranței luminii soarelui.

Influențe romantice
Având în vedere faptul că poezia face parte din ciclul baladic-oriental,
viziunea autorului este, în această etapă a creației sale, influențată de
romantism. De aceea, într-un comentariu al acestei poezii este necesar să
menționezi nu doar faptul că textul poetic aparține modernismului
interbelic, ci și caracterul romantic al acestuia.

De asemenea, trăsăturile romantice identificate la nivelul poeziei trebuie

susținute cu argumente, mai exact, cu exemple relevate din text. Folosirea
antitezei, prezența menestrelului, iubirea imposibilă dintre două ființe
diferite, amestecul genurilor, sunt doar câteva dovezi ale influenței
romantismului asupra textului barbian.

Exemplu

Dialogul oniric dintre riga Crypto și lapona Enigel amintește de

„Luceafărul”, mai exact, de dialogul astrului eminescian cu fata de împărat.
Numit chiar de autor „Luceafăr întors”, poemul „Riga Crypto și lapona
Enigel” prezintă o iubire imposibilă între două ființe total diferite. Dacă în
„Luceafărul” fata (umanul) nu își putea depăși limita pământească, fiind
inferioară astrului (non-umanului), în poemul barbian lucrurile stau invers,
lapona (umanul) fiind cea care reprezintă rațiunea, iar ciuperca (non-
umanul) este prizonieră a materialității.
Prin intermediul antitezei, procedeu de factură romantică, sunt evidențiate
diferențele dintre cele două personaje. Rugată de Crypto să renunțe la
drumul său înspre soare – „Lasă-l, uită-l Enigel” –, lapona mărturisește „Eu
de umbră mult mă tem”, lucru care marchează neputința de a se adapta
mediului de viață prielnic lui Crypto. Crescută în zonele nordice, lapona
dorește o apropiere de soare: „Mă-nchin la soarele-nțelept”. Drumul spre
soare – simbolul idealului, al aspirației spre absolut – se află în antiteză cu
statutul de element vegetal al rigăi.

Relația dintre ideea poetică și

mijloacele artistice
Ideea poetică se referă la mesajul în jurul căruia este construită poezia, iar
mijloacele artistice însumează figurile de stil (epitete, comparații,
personificări, metafore, etc) și imaginile artistice (auditive, vizuale, olfactive
și cromatice) care sunt folosite pentru a exprima ideea poetică.

Exemplu

Amintind, din punct de vedere tematic, de „Luceafărul” lui Eminescu, „Riga

Crypto și lapona Enigel” prezintă povestea a două ființe ce aparțin unor
regnuri diferite și, cu toate acestea, se îndrăgostesc. Opoziția dintre cei doi
este exprimată prin antiteze („Eu de umbră mult mă tem,/ [...] Mă-nchin la
soarele-nțelept”), ideea principală fiind aceea că, dacă iubirea a două ființe
presupune negarea naturii acestora (sau chiar și numai a uneia dintre ele),
conviețuirea este imposibilă. Epitetele sporesc expresivitatea operei,
adâncind dramatismul scenei transformării ciupercii („Și sucul dulce
înăcrește!/ Ascunsa-i inimă plesnește”).

Motive literare
„Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion Barbu amintește de „Luceafărul” lui
Eminescu, prin reluarea temei cuplului incompatibil. De această dată, este
vorba despre o ciupercă („Crypto, regele-ciupearcă”) și o ființă umană
(lapona Enigel).

Exemplu

Principalele motive literare întâlnite în text sunt: motivul transhumanței, al visului,

al nunții, precum și motivul drumului inițiatic.

Figuri de stil
În balada „Riga Crypto și lapona Enigel” regăsim o mare varietate de figuri
de stil, atât datorită întinderii relativ mari a acesteia, cât și datorită
expresivității limbajului poetic barbian.

Exemplu

În versurile baladei întâlnim, așadar, epitete („Menestrel trist”, „Laponă

mică, liniștită”, „humă unsă”, „mușchiul crud”, „pielea-i cheală”),
comparații („soarele acuma sta/ Svârlit în sus, ca un inel.”, „Menestrel trist,
mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă”, „ca o lamă de blestem”),
personificări („soarele-nțelept”, „răi ghioci și toporași”), inversiuni („Vorba-
n inim-ai înfipt-o”) și metafore - figuri de stil semantice („regele-
ciupearcă”, „mirele poienii”, „covoare de răcoare”, „visuri sute, de măcel”,
„roata albă”, „funduri de blestem”).

Concluzie
Partea de final poate cuprinde o opinie personală (uneori, susținută de o
opinie critică) sau o concluzie care sintetizează conținutul eseului. De
asemenea, poți specifica faptul că modernismul se îmbină armonios cu
elementele romantice, și vei reuni astfel, într-o singură frază, principalele
idei analizate în cuprins.

Exemplu

Concluzionând, putem spune că tema, dar și maniera de valorificare a

acesteia (structura textului poetic, expresivitatea) oglindesc viziunea despre
lume și creație a autorului, prin împletirea romantismului cu modernismul
interbelic. Incompatibilitatea dintre o ființă vegetală și o ființă umană este
creionată într-un mod original de-a lungul tablourilor poetice, poezia lui
Barbu reușind să impresioneze cititorul și să treacă astfel proba timpului.

Rezumat
Rezumatul operei Riga Crypto și lapona Enigel te va ajuta să îți
reamintești care sunt cele mai importante secvențe care compun poemul și
cum se desfășoară povestea dintre cele două ființe incompatibile.

„Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem alegoric publicat de Ion Barbu
în perioada interbelică. Acesta face parte din cea de-a doua etapă a creației
barbiene, mai exact, din ciclul baladic-oriental, caracterizându-se printr-o
structură narativă aparte, creionată sub forma povestirii în ramă,
și prin amestecul epicului cu liricul și dramaticul. Tema poemului este, la fel
ca în cazul Luceafărului eminescian, incompatibilitatea dintre două
ființe care provin din lumi diferite.

Prima parte a poemului barbian reprezintă cea dintâi poveste și

cuprinde patru strofe. Având rolul unui prolog, această parte a baladei
este rama poveștii spuse ulterior de menestrel. Acesta din urmă este un
cântăreț popular care, „La spartul nunții, în cămară.”, este rugat de un
„nuntaș fruntaș” să cânte despre povestea laponei Enigel și a rigăi Crypto,
însă, pe un ton mai „stins” decât o făcuse „acum o vară”. „Menestrelul trist”
este un personaj care amintește de atmosfera romantică specifică epocii
medievale, denumirea de „menestrel” fiind direct relaționată cu muzicienii
din acea perioadă. Epitetul „trist” atribuit menestrelului și dorința
nuntașului referitoare la ton „Azi zi-mi-l stins, încetinel” conferă acestei
prime părți o ușoară melancolie, propice relatării unei povești de dragoste
neîmplinite.

Cea de-a doua parte este cea corespunzătoare poveștii spuse de

menestrel, fiind formată dintr-o serie de secvențe poetice care urmăresc
evoluția relației dintre cele două personaje. Această parte a
poemului este formată din douăzeci și trei de strofe.

Mai întâi, în primele trei strofe ale acestei povești, sunt conturate portretul
lui riga Crypto și lumea în care acesta trăiește. Astfel, aflăm despre Crypto
că „Împărățea peste bureți”, fiind, deci, regele/riga ciupercilor. Acest statut
de ființă superioară în cadrul lumii sale nu pare a-l mulțumi, căci Crypto se
opune destinului care i-a fost hărăzit și refuză să înflorească. Tocmai de
aceea, este certat de „răi ghioci și toporași” care „Sterp îl făceau și nărăvaș,/
Că nu voia să înflorească”, nefiind înțeles de cei care fac parte din lumea sa.
Împărăția rigăi Crypto este una tipică naturii sale, mai exact, plină de
umezeală și răcoare: „În pat de râu și-n humă unsă”.

Următoarea secvență poetică are la bază două strofe și surprinde

portretul și spațiul specific laponei Enigel. Asemenea lui Crypto, lapona este
stăpână a regnului său, superioară celorlalte făpturi. Denumirea de
„lapona” trimite la populațiile din regiunile nordice, aceasta îndreptându-se
înspre sud în fruntea turmei sale de reni: „De la iernat la pășunat,/ În noul
an să-și ducă renii”. Lumea pe care lapona o lăsase în urmă era una
dominată de gheață și frig, tocmai de aceea ea mergea „Prin aer ud, tot mai
la sud” în căutare de soare și lumină. Astfel, spre deosebire de Crypto, care
locuia într-o lume supusă umidității și umbrei permanente, lapona Enigel
tindea înspre spații solare, ea poposind în drumul său „La Crypto, mirele
poienii”. Mai mult, dacă regele ciupercilor era considerat „nărăvaș”, lapona
e caracterizată ca fiind „mică, liniștită”, antiteza anticipând imposibilitatea
împlinirii erotice.

Strofa a zecea prezintă întâlnirea dintre cei doi, regele ciupercilor

încercând s-o ispitească pe lapona Enigel, s-o atragă în lumea lui. Poemul
continuă cu cele trei chemări ale lui riga Crypto adresate laponei Enigel.

În cadrul primei chemări, Crypto o ademenește pe lapona cu „dulceață”

și „fragi”, daruri care simbolizează prospețimea și gingășia sentimentelor
sale. Cu toate acestea, răspunsul laponei constituie un refuz, deoarece ea
culege „Fragii fragezi mai la vale”. Astfel, se conturează ideea că lapona se
îndreaptă înspre sud, „mai la vale”, neputându-și schimba ruta conform
dorințelor lui Crypto. Făcând parte din regnul animal, spre deosebire de
Crypto care aparține regnului vegetal, lapona aspiră la lumină și la soare.

Cea de-a doua chemare ilustrează sacrificiul din iubire de care este
capabil regele ciupercilor, el rugând-o pe lapona: „Dacă pleci să
culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine.”. Însă, lapona îl refuză și de această dată,
evidențiind însușirile rigăi care o determină să se îndepărteze: „blând”,
„umed și plăpând”. Slăbiciunea ființei vegetale, dar și apetența acesteia
pentru umiditate sunt diferențele pe care lapona le observă și nu le trece cu
vederea.

În cea de-a treia chemare, Crypto îi cere laponei să uite visul său de a
ajunge în ținuturi luminoase și însorite, rugând-o să rămână în lumea lui,
„În somn fraged și răcoare.”. Crypto înțelege incompatibilitatea dintre firea
sa și lumina solară, pretinzându-i laponei să fie ea cea care renunță la
drumul înspre sud. Replica laponei constituie tot un refuz, ea subliniind
faptul că relația lor este imposibilă, deoarece provin din lumi total diferite,
niciunul dintre ei neputându-se debarasa de mediul care le întreține viața.
Astfel, lapona mărturisește: „Eu de umbră mult mă tem”, lucru care
marchează imposibilitatea de a se adapta mediului de viață prielnic lui
Crypto. Fiind crescută în zonele nordice, unde iarna e atotstăpânitoare,
lapona dorește o apropiere de soare: „Mă-nchin la soarele-nțelept”.
Aspirația laponei spre înălțimi, spre ideal se află în opoziție cu statutul de
element vegetal al rigăi. Lapona conștientizează această discrepanță, ea
fiind exprimată prin versurile: „La soare, roata se mărește;/ La umbră,
numai carnea crește”. Mai mult, perisabilitatea cărnii – „Și somn e carnea,
se desumflă” – e comparată indirect cu eternitatea aspirațiilor înalte ale
oamenilor.

Următoarea secvență surprinde despărțirea celor doi, deci, finalizarea

întâlnirii: „El se desface ușurel, de Enigel,/ Pe partea umbrei moi, să
treacă…”. Ulterior, în ultimele patru strofe, este prezentată transformarea
lui Crypto într-o ciupercă otrăvitoare – Venin și roșu untdelemn/ Mustesc
din funduri de blestem” –, lumina solară spre care omul aspiră, fiindu-i
fatală regelui atunci când se revarsă asupra sa: „Că-i greu mult soare să
îndure/ Ciupearcă crudă de pădure/ Că sufletul nu e fântână/ Decât la om,
fiară bătrână”. Astfel, Crypto înnebunește, fiind pedepsit pentru
îndrăzneala lui de a tinde înspre împlinirea erotică alături de o ființă
superioară, deci, pentru încercarea de a ieși din limitele impuse de propria
natură. Căsătoria cu „măsălarița-mireasă”, mai exact, cu o plantă toxică,
evidențiază ideea că este posibilă doar însoțirea cu o ființă care face parte
din același regn, având, prin urmare, aceeași condiție.

Așadar, poemul lui Ion Barbu prezintă, prin intermediul celor două
personaje aparținând unor lumi diferite, drama unei iubiri interzise.

Incompatibilitatea dintre o ființă vegetală și o ființă umană este creionată

într-un mod original de-a lungul tablourilor poetice prezentate, poezia lui
Barbu reușind să impresioneze cititorul și să treacă astfel proba timpului.

Eseu
Acest text este un eseu ce cuprinde informații esențiale referitoare la poezia
„Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion Barbu. Explicațiile din acest eseu te
vor ajuta să rezolvi cât mai corect și cuprinzător subiectele de la examenul
de Bacalaureat și să știi să explici tema poeziei, viziunea despre lume a
autorului, elementele de structură și compoziție sau cele de versificație sau
semnificația titlului.

Deși eseul nu este unul foarte amplu el îți va folosi ca punct de plecare
pentru orice material despre Riga Crypto și lapona Enigel, indiferent de
cerința primită, iar cu ajutorul informațiilor pe care le găsești pe
următoarele pagini ale Ebook-ului: tema și viziunea, particularitățile
textului poetic sau ale textului modernist vei reuși să scrii texte de nota 10.

Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” face parte din ciclul „Uvedenrode”,
aparținând etapei baladice-orientale de creație a lui Ion Barbu. Ea face parte
din volumul intitulat „Joc secund” și publicat în anul 1930. Opera are
subtitlul „Baladă”, preluând forma unui cântec medieval, asemenea
celor cântate odinioară de menestreli. Aceasta este o alegorie în care
personajele reprezintă măști lirice ale unor idei.

Titlul urmează modelul tradițional al operelor cu tematică romantică

(de exemplu, „Romeo și Julieta”, „Tristan și Isolda”), denumind
protagoniștii poemului: Crypto, „regele-ciupercă” și Enigel, cea de care
acesta se îndrăgostește. Numele și ipostazele neobișnuite ale acestor
personaje sunt mărci ale modernismului caracteristic poemelor lui Ion
Barbu.

Tema poeziei „Riga Crypto și lapona Enigel” este iubirea imposibilă

dintre două ființe ce fac parte din lumi complet diferite. Astfel,
Crypto face parte din regnul vegetal, pe când Enigel, din cel animal, iar
iubirea lor nu s-ar putea concretiza vreodată. Asemeni poemului
„Luceafărul”, de Mihai Eminescu, acțiunea se desfășoară în visul
fetei. Criticii literari au denumit poezia „un luceafăr întors”, întrucât ființa
superioară din poezia barbiană este fata, și nu personajul masculin.

Viziunea despre lume a autorului vizează tragismul aspirațiilor ființei

către imposibil. Enigel simbolizează ființa superioară, omul de geniu,
privind cu compasiune spre ființa duală ce trăiește oscilând între material și
ideal, precum și între rațional și instinctual. Subtilitatea estetică a baladei
este de factură modernă, exprimând o concepție cu totul nouă a poetului
Ion Barbu despre cunoaștere, prin trei căi esențiale: eros (senzuală),
rațiune și contemplație poetică.

Din punct de vedere structural, poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” este
compusă din douăzeci și șapte de strofe dispuse în două părți. Narațiunea
urmează modelul povestirii în ramă, astfel încât prima parte constituie
cadrul celei de-a doua. Începutul reprezintă dialogul dintre menestrel și
„nuntașul fruntaș”. Menestrelul este rugat să cânte despre povestea de
dragoste neîmplinită a rigăi Crypto și a laponei Enigel. Partea a doua
cuprinde mai multe tablouri poetice: caracterizarea și împărăția rigăi
Crypto, prezentarea personajului Enigel , întâlnirea celor doi, îmbierile
ciupercii, urmate de refuzurile laponei, atitudinea categorică și pedepsirea
rigăi Crypto.

În „Riga Crypto și lapona Enigel”, prozodia este de tip modern, astfel încât
versurile au măsură variabilă, între cinci și nouă silabe, iar rima variază
între rimă încrucișată, îmbrățișată și monorimă. Strofele sunt de
dimensiuni inegale, având între patru și șapte versuri.

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem alegoric ce

tratează problema cunoașterii. Prin intermediul scenariului
imposibilității uniunii dintre două entități ce aparțin unor regnuri diferite
se reliefează incapacitatea ființei de a-și depăși propria condiție. Invenția
poetică, folosirea imaginilor și a cuvintelor sugestive, îmbinarea limbajului
popular cu cel savant, precum și crearea unei mitologii proprii sunt
caracteristice etapei baladice-orientale a creației barbiene.
Tema și viziunea despre lume
Dacă vei primi cerința de a scrie un eseu despre tema și viziunea despre lume
în poezia Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, informațiile pe care
le găsești pe această pagină îți vor fi de ajutor. În plus, textul de aici a fost
construit ca rezolvare a cerinței de a scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să
să prezinți tema și viziunea despre lume reflectate într-un text poetic
studiat, aparținând lui Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Nichita Stănescu,
regăsită în subiectul III, publicat în data de 30.06.2014, pentru profilul
uman. Totodată, rezolvarea este valabilă și pentru subiectul III de la
simularea examenului de Bacalaureat din data de 13 martie 2017, clasa a
XII-a, profil uman.

„Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem alegoric publicat de Ion Barbu
în perioada interbelică. Acesta face parte din cea de-a doua etapă a creației
barbiene, mai exact, din ciclul baladic-oriental și ilustrează viziunea
despre lume a autorului, atât prin tema aleasă, cât și prin imaginarul
poetic. Astfel, putem spune că poemul oglindește concepția barbiană
asupra limitelor existențiale de nedepășit, dar și orientarea sa
modernistă, cu accente romantice, specifică acestei etape de creație.

Poezia lui Barbu poate fi încadrată în modernismul interbelic,

trăsăturile acestui curent literar fiind observabile la nivelul poemului.
Astfel, deși la o primă citire poezia pare o baladă romantică, analizând
textul poetic în profunzime vom realiza faptul că nu transformarea lui
Crypto într-o ciupercă otrăvitoare e ideea centrală, ci imposibilitatea ființei
de a-și depăși propria condiție. Prin urmare, tema poemului – iubirea
interzisă a două ființe provenind din lumi diferite – este una de
factură modernă, ea reflectând concepția poetului potrivit căreia
nimeni nu poate evada din limitele propriei existențe. Caracterul
alegoric al poemului ascunde o problematică modernă și controversată,
aceea a imposibilității ființei umane de a se sustrage destinului hărăzit.

De asemenea, putem spune că viziunea modernistă a autorului se află

în strânsă legătură cu posibilitățile de interpretare a textului poetic. Astfel,
observăm faptul că poezia se pretează unor interpretări multiple,
trăsătură specifică textelor moderniste. Interpretarea multiplă este
facilitată de caracterul alegoric al poeziei, personajele fiind niște măști
în spatele cărora se ascund idei abstracte, precum opoziția dintre materie și
aspirația spre absolut. Chiar și titlul baladei anticipează aceste relații de
opoziție prin menționarea personajelor principale, niște ființe care aparțin
unor lumi opuse: riga Crypto – reprezentant al regnului vegetal – și lapona
Enigel – reprezentantă a umanității. Crypto, „regele-ciupearcă”, trăiește
într-un mediu umed, umbros spre deosebire de lapona Enigel care, venind
din zonele nordice acoperite de zăpadă, tinde înspre soare și lumină.
Diferențele vizibile la nivelul concret (umbră/lumină) sunt dublate de
diferențe identificabile la nivelul abstract (instinct/rațiune), acest lucru
ambiguizând textul poetic. Fiind o operă modernistă, poemul barbian nu
expune semnificațiile, ci le ascunde, descifrarea lor fiind sarcina cititorilor.

Structura narativă este creionată sub forma povestirii în ramă. Astfel,

din punct de vedere compozițional, textul poetic are la bază două părți:
prima este nunta oamenilor, ea reprezentând rama poveștii de dragoste
dintre Crypto și lapona Enigel, spusă de menestrel.

Incipitul poemului barbian îndeplinește rolul unui prolog. Această

primă parte debutează cu rugămintea unui „nuntaș fruntaș” adresată
menestrelului de a cânta despre povestea laponei Enigel și a rigăi Crypto.
Menestrelul este un personaj care amintește de atmosfera romantică tipică
epocii medievale, denumirea fiind direct relaționată cu muzicienii din acea
perioadă. „Menestrelul trist” și dorința nuntașului referitoare la ton „Azi zi-
mi-l stins, încetinel”, conferă acestei prime secvențe o ușoară melancolie,
propice relatării unei povești de dragoste neîmplinite. Astfel, viziunea
romantică a autorului, specifică acestei etape baladesc-orientale, este
observabilă încă din prima parte a poemului.

Cea de-a doua parte este cea corespunzătoare poveștii spuse de

menestrel, fiind formată dintr-o serie de secvențe poetice care urmăresc
evoluția relației dintre cele două personaje. Primele secvențe poetice
surprind portretele acestora, dar și o scurtă descriere a lumii din care
provin. Astfel, aflăm despre Crypto că „Împărățea peste bureți”, acest statut
de ființă superioară în cadrul lumii sale nefiindu-i însă suficient, căci
Crypto se opune destinului care i-a fost hărăzit și refuză să înflorească.
Epitetele „sterp” și „nărăvaș” atribuite lui Crypto de către „răi ghioci și
toporași” evidențiază tocmai împotrivirea ciupercii și pun în lumină tema
modernă a baladei. Asemenea lui Crypto, lapona este stăpână a regnului
său, superioară celorlalte făpturi, însă, spre deosebire de acesta, epitetele
specifice ei sunt „mică, liniștită”, semn că e înzestrată cu înțelepciune. Mai
mult, dacă riga Crypto locuiește într-o lume supusă umidității și umbrei
permanente, lapona merge „Prin aer ud, tot mai la sud”, în căutare de soare
și lumină.

În continuare, semnificative sunt cele trei chemări prin care Crypto

încearcă s-o atragă pe lapona în lumea lui, dar și refuzurile acesteia, ea
conștientizând imposibilitatea unei astfel de relații. Antiteza, procedeu de
factură romantică, evidențiază diferențele dintre cele două lumi. Rugată
de Crypto să renunțe la drumul său înspre soare – „Lasă-l, uită-l Enigel” –,
lapona mărturisește „Eu de umbră mult mă tem”, lucru care marchează
neputința de a se adapta mediului de viață prielnic lui Crypto. Crescută în
zonele nordice, lapona dorește o apropiere de soare: „Mă-nchin la soarele-
nțelept”. Drumul spre soare – simbolul idealului, al aspirației spre absolut
– se află în antiteză cu statutul de element vegetal al rigăi. Lapona
conștientizează această discrepanță, relevantă în acest sens fiind metafora:
„La soare, roata se mărește;/ La umbră, numai carnea crește”.

Finalul pune în lumină tema baladei și viziunea modernistă a

autorului. Întâlnirea se finalizează, iar Crypto devine o ciupercă
otrăvitoare, fiind astfel pedepsit pentru îndrăzneala de a visa la împlinirea
erotică alături de o ființă superioară, deci, pentru încercarea de a ieși din
limitele impuse de propria natură. Nunta lui Crypto cu „măsălarița-
mireasă”, mai exact, cu o plantă toxică, marchează simetria cu nunta din
incipit și evidențiază ideea că este posibilă doar însoțirea cu o ființă care
face parte din aceeași lume.

Consider că tema, dar și maniera de valorificare a acesteia (structura textului

poetic, expresivitatea) oglindesc viziunea despre lume și creație a autorului, prin
îmbinarea armonioasă a romantismului cu modernismul
interbelic. Crezul artistic barbian specific etapei baladesc-orientale este
ilustrat în acest poem, alegoria permițându-i poetului să confere valori
simbolice atât personajelor, cât și acțiunilor sau replicilor acestora.

Concluzionând, poemul lui Ion Barbu prezintă, prin intermediul celor

două personaje aparținând unor lumi diferite, drama unei iubiri
interzise. Incompatibilitatea dintre o ființă vegetală și o ființă umană este
creionată într-un mod original de-a lungul tablourilor poetice, poezia lui
Barbu reușind să impresioneze cititorul și să treacă astfel proba timpului.

Particularități ale textului

poetic
Balada „Riga Crypto și lapona Enigel” aparține etapei baladice-orientale de
creație a lui Ion Barbu. Publicată în volumul intitulat „Joc secund” în anul
1930, ea a fost descrisă de către Ion Barbu ca fiind „un Luceafăr întors”.
Astfel, asemeni binecunoscutului poem, opera de față abordează
problematica incompatibilității dintre două ființe ce aparțin unor lumi
complet diferite.

Tema baladei este inadaptabilitatea, alături de necesitatea prezervării

increatului ca simbol al purității, întrucât devierea lui de la acest stadiu ar
conduce negreșit la moarte. Opera abordează problematica împlinirii
sinelui (cu final tragic pentru riga Crypto), precum și pe cea a cunoașterii
(pentru lapona Enigel). Astfel, Enigel parcurge un drum inițiatic, pe
parcursul căruia învață despre locul și rolul pe care fiecare ființă îl are în
univers.

Subiectul este o alegorie după modelul baladelor germane. Prin Riga

Crypto- „regele ciupercă” se exprima conceptul de carpe diem al omului,
care vegetează, fără să aibă viață spirituală, trăind doar pentru valorile
materiale. Prin lapona Enigel se realizează o reprezentare a conștiinței
umane, în aspirația spre lumină, spre desăvârșire și Dumnezeu.

Opera este structurată în douăzeci și șapte de strofe, dintre care unele sunt
catrene, iar altele, cvinarii (strofe a câte cinci versuri). Aceste strofe se
împart în două mari secvențe poetice, fiecare dintre ele reprezentând câte o
nuntă. Prima nuntă se consumă, fiind împlinită și desfășurându-se conform
legilor naturii. Aceasta reprezintă cadrul celei de-a doua nunți, despre care
se povestește. Ea ar trebui să aibă loc între Crypto și Enigel, dar se
înfăptuiește, în schimb, între Crypto și „măsălarița-mireasă”. Formula
narativă aleasă de către Barbu este aceea a povestirii în ramă, întrucât
prima nuntă reprezintă pretextul pentru povestea centrală a operei.

„Riga Crypto și lapona Enigel” aparține, aparent, prin tematică și structură,

curentului literar romantic. Barbu sugerează, însă, că această
interpretare servește numai în mod superficial. Astfel, prin modalitatea
inedită de abordare a problematicii cunoașterii (prin trei căi principale:
erosul, rațiunea și contemplația poetică), balada aparține modernismului.
Chiar și raportul dintre cele două ființe, a cărei dragoste este imposibilă, se
prezintă în manieră modernă. Apartenența celor două vietăți la regnuri
diferite (vegetal și animal) naște incompatibilitate, astfel încât ființa
superioară (care posedă rațiune și sensibilitate) aspiră la idealuri precum
desăvârșirea și cunoașterea, în vreme ce făptura inferioară, situată în
primul plan al naturii primitive, se află aproape de esența creației și nu își
poate depăși condiția.

Riga Crypto, „regele-ciupearcă”, nu este denumit astfel în mod întâmplător.

Natura lui este, într-adevăr, criptică, întrucât este descris drept „Crai
Crypto, inimă ascunsă”. Nu „înflorește”, adică nu-și exprimă sentimentele
fățiș, ducând o existență retrasă. Cu toate acestea, se îndrăgostește de o
ființă umană: lapona Enigel. Trecând prin tărâmurile unde trăia ciuperca,
lapona se oprește să-și adape renii și cade într-un somn adânc. Asemeni
poemului „Luceafărul”, opera de față prezintă întâlnirea celor două ființe
incompatibile în vis, întrucât comunicarea lor este imposibilă în viața reală.
Astfel, Crypto încearcă s-o convingă pe Enigel să părăsească mediul
propriu, încălzit de soarele la care fata aspira neîncetat, și să i se alăture în
„răcoarea” ce caracteriza lumea lui („Lasă-l, uită-l, Enigel,/ În somn fraged
și răcoare”). Fata refuză chemarea lui Crypto („Eu de umbră mult mă tem,/
[...] Mă-nchin la soarele-nțelept”), înțelegând că fiecare dintre ei are nevoie
de ceea ce îl înspăimântă și îl distruge pe celălalt, negându-i însăși natura.

Văzând acestea, ciuperca încearcă în zadar să-și depășească limitele,

expunându-se la razele solare. Rezultatul este departe de cel pe care Crypto
și-l dorise, devenind ciupercă otrăvitoare („Și sucul dulce înăcrește!/
Ascunsa-i inimă plesnește”). El se transformă într-o victimă a încercării de
depășire a propriei condiții, care presupune limite stricte („Că-i greu mult
soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădure,/ Că sufletul nu e fântână/
Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/ Pahar e gândul, cu
otravă”).

Crypto reprezintă increatul, noțiune introdusă în literatura română de către

Ion Barbu. Ea semnifică preexistența (stadiul imediat anterior nașterii,
simbolizat de ou) într-un timp al purității. Increatul trebuie prezervat în
stadiul în care se află, fiindcă orice încercare de modificare a naturii sale ar
atrage după sine degenerarea și moartea. Astfel, în text, Riga Crypto se
transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu „măsălarița
mireasă”, o plantă toxică din regnul lui, cu care este compatibil.

Limbajul artistic barbian este unic în literatura română, reprezentând

un adevărat cod care trebuie descifrat. În „Riga Crypto și lapona Enigel”,
limbajul prezintă particularități precum expresivitatea deosebită sau
elementele cu rol de simbol. Sugestia modernă a textului este sprijinită de
inversiuni sintactice („mult-îndărătnic”, „rogu-te”, „răi ghioci”), părți de
vorbire în cazul vocativ („Enigel, Enigel”, „Rigă spân”) și epitete cu rol
metaforic („menestrel trist”, „cântec larg”, „inimă ascunsă”), ca principale
tehnici de conturare a personajelor în postura de măști lirice.
Expresivitatea textului liric se realizează la nivel morfosintactic prin
opoziția trecut/prezent a verbelor la persoana a III-a singular („poposi”, „a
fript”, „împărățea”, „vorbi”, „se desface”, „plesnește”), care afirmă absența
eului liric, precum și formula epică a operei. Modul de expunere principal
este narațiunea, căreia i se adaugă descrierea și dialogul.

Motivele poetice întâlnite sunt transhumanța („De la iernat, la pășunat”) ,

tentația Sudului („Prin aer ud, tot mai la sud”), atracția pentru soare, visul
desfășurat ca în basme, motivul luminii și al umbrei, toate îmbinate foarte
ingenios.

Stilul barbian se caracterizează prin concentrare, concizie, geometrizarea

imaginarului, alegorii, metafore, claritate și precizie. Poetul folosește versul
liber, aliterațiile simboliste, laitmotive, ritmuri interioare, adică preia
elemente simboliste, pe care le integrează în textul său, alături de termeni
științifici abstracți.

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel” este o baladă modernă în

care Ion Barbu transpune realitatea concretă într-un univers fantastic.
Interpretarea acestuia cuprinde dimensiunea tragică a cunoașterii, precum
și incompatibilitatea în iubirea dintre două ființe ce aparțin unor lumi
diferite. În situația celor două vietăți, sentimentul împlinirii prin dragoste
este imposibil de atins, întrucât aspirațiile lor se opun unele celorlalte, iar
împlinirea unuia atrage după sine distrugerea celuilalt.

Particularități ale textului

modernist
Modernismul un curent literar apărut în Europa de Vest, care
presupunea o revoltă împotriva standardelor impuse anterior în literatură
și artă. În literatura română, modernismul începe în anul 1919, fiind inițiat
de către criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta susținea ideea existenței
unui „spirit al veacului”, care impunea procesul sincronizării literaturii
române cu cea europeană (principiul sincronismului).

Unul dintre principalii reprezentanți ai curentului modernist în literatura

română este poetul Ion Barbu. Lirica barbiană se deosebește de scrierile
altor poeți moderniști prin interferența poeziei cu matematica, Barbu fiind în
primul rând matematician, și abia apoi, scriitor. Poezia „Riga Crypto și lapona
Enigel” aparține etapei de creație ermetice, ultima dintre cele trei etape de creație
ale lui Ion Barbu. Prima publicare a poeziei a avut loc în anul 1930, în volumul
„Joc secund”.

Tema operei este de factură modernistă, fiind reprezentată de

opoziția de netăgăduit dintre universul material și cel spiritual. Riga
Crypto, „regele-ciupearcă”, simbolizează materia vulnerabilă și suferă de pe
urma unei atracții fascinante pentru o membră a regnului superior, o
tânără laponă pe nume Enigel. Întrucât existența ființei umane se produce
în orizontul spiritual, asocierea ei cu un regn inferior este imposibilă,
întrucât aceasta nu are acces la cunoașterea complexă de care se bucură
omul.

Opera este structurată după modelul povestirii în ramă, fiind vorba

despre un text epic în versuri. Incipitul conține o formulă de adresare
utilizată de nuntașul care îl convinge pe trubadur să cânte povestea de
dragoste care îi are drept protagoniști pe riga Crypto, regele ciupercilor, și
pe lapona Enigel. Acesta încearcă, într-un registru protocolar și persuasiv,
să convingă trubadurul să rostească cântecul larg. Trubadurul, aflat în
postura de posesor al unor mistere deosebite și cunoscător ale unor legi
aflate dincolo de posibilitățile de înțelegere ale ființei umane, este de acord
să împărtășească această poveste în forma unui ritual inițiatic.

Astfel, Crypto este un exponent al lumii vegetale, trăitor în „întuneric”, ceea

ce simbolizează lipsa accesului la cunoașterea de tip spiritual, specifică
ființelor care aparțin regnului superior. Prin urmare, ciuperca reprezintă
materia fragilă, lipsită de spiritualitate, dar care își neagă natura, aspirând
la o condiție superioară. Această tendință este simbolizată de refuzul lui
Crypto de a înflori, motiv pentru care este tachinat de tovarășii săi din
regnul vegetal („Și răi ghioci și toporași/ Din gropi ieșeau să-l ocărască,/
Sterp îl făceau și nărăvaș,/ Că nu voia să înflorească”).

În următoarea secvență, cititorul face cunoștință cu lapona Enigel, a cărei

natură este profund spirituală, întrucât tânăra este un personaj uman. Spre
deosebire de Crypto, Enigel avea nevoie de soare pentru a trăi, lumina
simbolizând aspectele „înalte” ale cunoașterii, care depășesc universul
material, palpabil („Mă-nchin la soarele-nțelept”). Dialogul dintre cele două
ființe înfățișează diferențele de nedepășit dintre ciupercă și Enigel, motiv
pentru care dragostea lor nu se va putea împlini niciodată. Întâlnirea celor
doi se produce în vis, după ce lapona adoarme „pe trei covoare de răcoare”.

Textul poetic prezintă o tensiune lirică generată de relațiile de simetrie și

opoziție. Avem de-a face cu opoziția între creatura umană și cea vegetală,
ființa masculină și cea feminină, dar și între ființa ce aparține regalității
(Crypto, „regele-ciupearcă”) și omul comun (lapona Enigel). Astfel,
întâlnirea dintre universul vegetal și cel uman are loc în două ipostaze
caracterizate opoziția dintre statutul social al ciupercii și cel al laponei.

Simetria este oferită de deschiderea și închiderea poeziei cu evocarea celor

două nunți: cea umană și cea vegetală. Astfel, Riga Crypto se transformă,
sub influența soarelui, într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu
„măsălarița mireasă”, o plantă toxică din regnul lui, cu care este compatibil.
Nunta dintre Crypto și Enigel este imposibilă, iar relațiile de simetrie au
rolul de a înfățișa o lege cosmică ce presupune uniunea celor care aparțin
aceluiași regn, având același statut ontologic.

Încifrarea semnificațiilor prezente în „Riga Crypto și lapona Enigel”

reprezintă o particularitate a curentului literar modernist. Ion Barbu
promovează o mistică a cuvântului, făcând apel la puritatea simbolurilor,
precum și la un mod eliptic de exprimare, astfel încât poezia barbiană se
definește prin detașarea de elementele „impure”. Ermetismul presupune
importanța intelectului în descifrarea textului literar, în detrimentul
afectivității.

Prozodia este și ea specifică textelor poetice moderniste. Astfel,

măsura versurilor este variabilă (de la cinci la nouă silabe), iar rima este un
amestec între rimă încrucișată, îmbrățișată și monorimă. Strofele sunt
inegale ca lungime, având între patru și șapte versuri. Balada conține
douăzeci și șapte de strofe, dintre care unele sunt catrene iar altele, cvinarii
(strofe a câte cinci versuri).

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel”, de Ion Barbu, prezintă toate

particularitățile unui text poetic modern. Fiind vorba despre o poezie
barbiană, aceasta se distinge de alte creații ale moderniștilor români prin
asocierea ei cu matematica, și mai precis, cu geometria. Însuși Ion Barbu a
declarat despre propria creație: „Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o
anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență…
Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet,
n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”.

Secvențe reprezentative
Această poezie, subintitulată „Baladă” și scrisă în anul 1924, a fost citită de
Ion Barbu în ședința cercului „Sburătorul” și publicată în „Revista
Română”, iar mai apoi inclusă în volumul „Joc secund” din anul 1930.
Titlul îi numește pe protagoniștii unei iubiri imposibile, numele lor fiind
precedate de substantive ce denumesc rangul și originea acestora: riga
(regele) Cypto (ceva ascuns, un grup de plante fără flori care se înmulțesc
prin spori) și lapona (locuitoare, băștinașă din regiunea nordică a Europei)
Enigel (cuvânt de origine suedeză care înseamnă „înger”).

Tema textului o reprezintă imposibilitatea iubirii dintre ființele care fac

parte din lumi diferite. Această poveste de dragoste stranie, între personaje
ce aparțin unor regnuri diferite amintește de iubirile celebre ale unor
cupluri nefericite din literatură precum Romeo și Julieta, Tristan și Isolda.
În text se îmbină elementele lirice cu cele epice și dramatice, textul fiind
structurat în 27 de strofe ce pot fi împărțite în două tablouri. Ion Barbu
folosește tehnica povestirii în ramă prin care se creează o atmosferă unică.

Incipitul este alcătuit din 4 strofe de tip catren, având forma unui prolog,
unde chiar din primele două strofe menestrel este ademenit de nuntaș să-și
interpreteze celebrul cântec. Îmbrăcat în bufon „cu pungi, panglici, beteli cu
fundă” menestrelul are menirea să-i distreze pe nuntași, fiind îndemnat să
mai zică o dată de „lapona Enigel/ Și Crypto- regele ciupercă!”. Gestul este
repetabil, pentru că același cântec a mai fost zic „acum o vară”, însă acum i
se cere să-l spună „stins, încetinel/ La spartul nunții, în cămară.” La nunta
care era pe terminate se conturează locul în care urmează să fie spusă
povestea unei alte posibile nunți, în final neîmplinită între riga Crypto și
lapona Enigel.

Următoare secvență începe cu o formulă introductivă tipică basmului, unde

urmează să se prezinte câteva însușiri ale regelui ciupercă, stăpânul unei
lumi vegetale, o fire închisă, în opoziție cu imaginea laponei Enigel. Această
este gingașă, fermecătoare, venită parcă din alte lumi: „În țări de ghiață
urgisită/ Pe-același timp trăia cu el,/ Laponă mică, liniștită,/ Cu piei;
prenume- Enigel.”

Începând cu strofa a zecea urmează apoi un dialog între cei doi

protagoniști, întâlnirea având loc în vis, craiul Crypto fiind cel care o
„îmbie” pe fată cu fragi, simbol al lumii lui, însă se lovește de un refuz din
partea fetei. Din dorința de a fi aproape, i se mai adresează încă o dată,
fiind gata de orice sacrificiu: „Dacă pleci să culegi/ Începi rogu-te cu
mine!”. Dialogul devine din ce în ce mai dramatic, cu replici scurte, iar la
cea de-a treia încercare de a o convinge pe Enigel, riga Crypto îi oferă
„somnul fraged și răcoare”, elemente caracteristice lumii lui, opuse soarelui
spre care tinde lapona. Dorința lui de împlinire prin iubire este atât de
arzătoare, încât, la fiecare rugăminte, se adresează tandru, calm.

Scena de mare dramatism este cea în care Enigel, copleșită și răvășită de

rugămințile regelui ciupercă mărturisește: „Rigă Crypto, rigă Crypto,/ Ca o
lamă de blestem/ Vorba-n inimă-ai înfipt-o!”, dar refuză din nou,
recunoscându-și teama de umbră și atracția față de soare. În aceste strofe
lapona subliniază incompatibilitatea dintre ei doi, deoarece provin din lumi
diferite.

Despărțirea celor doi protagoniști este surprinsă în versurile: „El se desface

ușurel, de Enigel,/ Pe partea umbrei moi, să treacă…”, în următoarele patru
strofe fiind prezentată transformarea suferită de Crypto: „Venin și roșu
untdelemn/ Mustesc din funduri de blestem” . Încercând să-și depășească
condiția prin iubire, riga Crypto intră în spațiul ucigător al soarelui, devine
o ciupercă ucigătoare și este pedepsit prin căsătoria cu „măsălarița
mireasă”, o plantă toxică din regnului lui.

În concluzie, balada „Riga Crypto și lapona Enigel”, dincolo de tranziția

dinspre momentul balcanic spre cel ermetic pe care ar ilustra-o, poate
evidenția o dramatică poveste de dragoste neîmplinită, fiind o alegorie a
eșecurilor, a speranțelor și viziunilor omului modern.
Artă poetică
Balada „Riga Crypto și lapona Enigel” este o lucrare ce face parte din etapa
creativă baladică-orientală a lui Ion Barbu. Publicată în volumul intitulat
„Joc secund” în anul 1930, „Riga Crypto și lapona Enigel” aduce în atenția
cititorilor problematica opoziției dintre lumea materială și cea
spirituală.

Întrucât este un produs al etapei de creație baladice-orientale a lui Ion

Barbu, opera de față este caracterizată de orientarea spiritului
poetului către lumea concretă. Ea are caracter narativ și cuprinde varii
pasaje descriptive, aceasta reprezentând o urmare a preocupării lui Barbu
pentru latura concretă a lumii. „Riga Crypto și lapona Enigel” reprezintă o
dramă a cunoașterii. Astfel, ea abordează tema nepotrivirii dintre o ființă
umană, dezvoltată din punct de vedere spiritual, posesoare a capacității de
a atinge un nivel înalt al cunoașterii, și o ființă ce aparține regnului vegetal,
a cărei capacitate de cunoaștere este mai limitată.

Cunoașterea de care este capabilă lapona Enigel reprezintă cunoașterea

spirituală tipică artistului, a creatorului uman, care, prin intermediul
produsului imaginației sale, formează o legătură cu divinitatea. Astfel,
opera de față tratează atât problema relației artistului cu lumea
din jurul său (o trăsătură a artei poetice moderne), cât și pe cea a
procesului de creație și a căutării sensului acestuia. „Riga Crypto și lapona
Enigel” poate fi, așadar, interpretată, drept un crez artistic al poetului,
care utilizează alegoria laponei și a regelui-ciupercă pentru a-și exprima
perspectiva asupra sensului și a procesului creației. Totodată, acesta este și
unul dintre motivele pentru care opera poate fi catalogată drept o artă
poetică.

Opera cuprinde douăzeci și șapte de strofe, dintre care unele sunt catrene,
iar altele, cvinarii (strofe a câte cinci versuri). Conținutul poeziei se împarte
în două mari secvențe poetice, iar fiecare dintre ele prezintă câte o
nuntă. Prima nuntă este împlinită și se desfășoară conform legilor naturii.
În cadrul acestei nunți se relatează povestea iubirii neîmplinite dintre Riga
Crypto și lapona Enigel, care naște, la rândul ei, uniunea dintre Crypto și
„măsălarița-mireasă”.

Cele două ființe (riga Crypto și lapona Enigel) aparțin unor regnuri diferite
(vegetal și animal), ceea ce generează o puternică incompatibilitate, de care
ființa superioară (rațională) își dă seama, spre deosebire de regele-ciupercă,
ființa ce aparține regnului inferior. Precum poetul, lapona „mică, liniștită”
aspiră la cunoașterea profundă, spirituală, simbolizată de soare. Ciuperca,
în schimb, are nevoie de umbră și „răcoare”, trăind într-un univers diferit
de cel al laponei, cu necesități opuse de cele ale unei ființe umane. Crypto
este incapabil de a-și depăși condiția, deși încearcă din răsputeri. Rezultatul
strădaniei sale este faptul că se transformă într-o ciupercă otrăvitoare,
drept consecință a expunerii prelungite la soare („Și sucul dulce înăcrește!/
Ascunsa-i inimă plesnește”). El devine, involuntar, o victimă a refuzului de
a-și accepta propria condiție, care presupune limite bine definite („Că-i
greu mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădure,/ Că sufletul nu e
fântână/ Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/ Pahar e
gândul, cu otravă”). Riga Crypto sfârșește prin a se căsători cu „măsălarița
mireasă”, o plantă toxică ce aparține regnului său, cu care este compatibil.

Crypto este un simbol al increatului, noțiune introdusă în literatura română

de către însuși Ion Barbu. Acest termen reprezintă preexistența (stadiul de
dinaintea nașterii, ceea ce reprezintă un ou pentru ființa care se naște din
el) într-un timp al inocenței. Increatul trebuie păstrat în stadiul în care se
află, fiindcă orice încercare de schimbare a naturii sale ar cauza
degenerarea și moartea acestuia (precum se întâmplă cu Riga Crypto în
text).

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel” este o artă poetică modernă.

Creația poetică este, pentru Ion Barbu, o cale de a obține cunoașterea.
Precum a declarat însuși poetul, „Versul căruia ne închinăm se dovedește a
fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât ura
spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură
direcție, Un semn al minții”.

Fișă de lectură
Titlul operei literare: Riga Crypto și lapona Enigel

Autor: Ion Barbu

Volumul din care face parte: ciclul „Uvedenrode”, volumul „Joc

secund” (1930)

Date despre autor: Ion Barbu este pseudonimul poetului român Dan
Barbilian, născut în data de 18 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. Unul
dintre cei mai originali poeți români interbelici, precum și un important
reprezentant al modernismului literar românesc, Ion Barbu este cunoscut
pentru activitatea lui remarcabilă, atât ca poet, cât și ca matematician.
Fenomenul artistic barbian s-a născut ca urmare a fuzionării poeziei cu
matematica. Din acest motiv, poezia lui este vizibil deosebită de cea a lui
Arghezi și Blaga, cu precădere din pricina caracterului ei ermetic.

În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea cu revista literară

„Sburătorul”. Ion Barbu impune o viziune poetică originală, alături de
Tudor Arghezi și de Lucian Blaga. Optează pentru o „poezie pură”, o lirică
esențializată, a ideilor.

Ion Barbu s-a stins din viață în data de 11 august 1961, la București.

Alte opere: „După melci”, „Lava”, „Oul dogmatic”, „Din ceas, dedus...”,
„Timbru”, „Joc secund”, „Copacul”, „Isarlâk”, „Peisagiu retrospectiv”,
„Uvedenrode”.

Genul literar: genul liric

Curentul literar: modernism

Tema textului: Tema textului o reprezintă imposibilitatea iubirii dintre

ființele care fac parte din lumi diferite. Din acest punct de vedere, se
aseamănă cu poezia eminesciană „Luceafărul”. Astfel, lapona și Crypto,
„regele-ciupearcă”, fac parte din regnuri diferite, ceea ce face din
conviețuirea lor o simplă iluzie.

Semnificația titlului: Titlul baladei anticipează relațiile de opoziție în jurul

cărora este construită poezia. În plus, titlul menționează personajele
principale, două ființe care aparțin unor lumi opuse: riga Crypto –
reprezentant al regnului vegetal – și lapona Enigel – reprezentantă a
umanității.

Structură și procedee artistice: În text se îmbină elementele lirice cu

cele epice și dramatice, textul fiind structurat în 27 de strofe ce pot fi
împărțite în două tablouri. Ion Barbu folosește tehnica povestirii în ramă,
prin care se creează o atmosferă unică. Limbajul artistic prezintă
particularități precum expresivitatea deosebită sau elementele cu rol de
simbol. Sugestia modernă a textului este sprijinită de inversiuni sintactice
(„mult-îndărătnic”, „rogu-te”, „răi ghioci”), părți de vorbire în cazul vocativ
(„Enigel, Enigel”, „Rigă spân”) și epitete cu rol metaforic („menestrel trist”,
„cântec larg”, „inimă ascunsă”), ca principale tehnici de conturare a
personajelor în postura de măști lirice. Stilul barbian se caracterizează prin
concentrare, concizie, geometrizarea imaginarului, alegorii, metafore,
claritate și precizie. Poetul folosește versul liber, aliterațiile simboliste,
laitmotive, ritmuri interioare, adică preia elemente simboliste, pe care le
integrează în textul său, alături de termeni științifici abstracți.
Rezumat: În prima parte a textului se prezintă povestea spusă de
menestrel la o nuntă, când este rugat de un nuntaș să cânte despre povestea
laponei Enigel și a rigăi Crypto, însă pe un ton mai „stins” decât o făcuse
vara trecută.

Următoarea secvență descrie portretul rigăi Crypto și lumea în care acesta

trăiește. Astfel, aflăm despre Crypto că este regele ciupercilor. Acest statut
de ființă superioară în cadrul lumii sale nu pare a-l mulțumi, căci Crypto se
opune destinului care i-a fost hărăzit și refuză să înflorească. Tocmai de
aceea este certat, nefiind înțeles de cei care fac parte din lumea sa.

Împărăția rigăi Crypto este una tipică naturii sale, mai exact, plină de
umezeală și răcoare: „În pat de râu și-n humă unsă”. Asemenea lui Crypto,
lapona este stăpână a regnului ei, superioară celorlalte făpturi. Denumirea
de „lapona” face trimitere la populațiile din regiunile nordice, aceasta
îndreptându-se înspre sud în fruntea turmei sale de reni. Lumea pe care
lapona o lăsase în urmă era una dominată de gheață și frig, astfel încât, spre
deosebire de Crypto, care locuia într-o lume supusă umidității și umbrei
permanente, lapona Enigel tindea către spații solare.

Strofa a zecea prezintă întâlnirea dintre cei doi, regele ciupercilor încercând
s-o ispitească pe lapona Enigel, s-o atragă în lumea lui. Poemul continuă cu
cele trei chemări ale lui riga Crypto adresate laponei Enigel. Dialogul devine
din ce în ce mai dramatic, cu replici scurte, iar la cea de-a treia încercare de
a o convinge pe Enigel, riga Crypto îi oferă „somnul fraged și răcoare”,
elemente caracteristice lumii lui, opuse soarelui spre care tinde lapona.
Dorința lui de împlinire prin iubire este atât de arzătoare, încât, la fiecare
rugăminte, se adresează tandru, calm. Este refuzat, iar lapona subliniază
incompatibilitatea lor, deoarece provin din lumi diferite. încercând să-și
depășească condiția prin iubire, riga Crypto intră în spațiul ucigător al
soarelui, devine o ciupercă otrăvitoare și se căsătorește cu „măsălarița
mireasă”, o plantă toxică din regnului lui.

Paralelă Joc secund

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini în care să realizezi o paralelă între două texte
poetice studiate, aparținând direcției moderniste/modernismului (același
autor sau autori diferiți). În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:

Cerințe:
- precizarea a două trăsături semnificative pentru direcția modernistă (de
exemplu: principii estetice, teme/motive, ipostaze ale eului liric, specificul
imaginilor artistice, inovații stilistice/prozodice etc.);

- prezentarea comparativă a temelor și a simbolurilor centrale, exploatate

în textele alese;

- relevarea, prin comparație, a două particularități de compoziție și de

limbaj ale celor două poezii;

- exprimarea unei opinii argumentate asupra viziunii despre lume în cele

două texte poetice, din perspectiva apartenenței la direcția modernistă.

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.

În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă

minimum 2 pagini.

Rezolvare:

Eugen Lovinescu definea modernismul ca o „mișcare literară ieșită din

contactul mai viu cu literaturile occidentale și, îndeosebi, cu literatura
franceză”, accentuând ideea că este vorba despre contactul cu literaturile
occidentale de după 1880. La baza acestui proces de modernizare a
literaturii române stă principiul sincronismului (principiul care asigură
dinamica fenomenelor culturale și sociale ale secolului al XX-lea
românesc).

În sens restrâns, conceptul de modernism a fost asociat mișcării literare

constituite la sfârșitul secolului al XIX-lea, în jurul unor poeți de origine
portugheză, precum Ruben Dario și Antonio Machado; notele sale
definitorii sunt „o estetică a sincerității” și „un simbolism muzical
verlainian” (Irina Petraș) În sens larg, modernism înseamnă apariția
formelor inovatoare în planul creației artistice, forme care se opun, de
regulă, tradiției (tradiționalismului); din această perspectivă, toate
curentele literare care au dominat începutul și prima jumătate a secolului al
XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul,
suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul. „Pot fi denumite drept
moderniste, aparținând modernismului, totalitatea mișcărilor ideologice,
artistice și literare, care tind, în forme spontane sau programate, spre
ruperea legăturilor cu tradiția prin atitudini anticlasice, antiacademice,
antitradiționale, anticonservatoare, de orice speță, repulsie împinsă până la
negativism radical”. (Adrian Marino)

Ion Barbu este unul dintre poeții români interbelici care au inovat
spectaculos la nivel prozodic, formal și la nivelul conținutului poezia.
Întreaga sa operă stă sub semnul modernismului. Tudor Vianu vorbește
despre mai multe etape în evoluția lirismului barbian: etapa parnasiană, în
care se remarcă preocuparea pentru perfecțiunea formală, cultivarea
anumitor simboluri și detașarea de conținut a eului liric; etapa baladică și
orientală depășește caracterul abstract al primelor poeme, orientându-se
spre elemente de mit și de legendă balcanică; etapa ermetică, în care se
revine la perfecțiunea clasică a formei și se abstractizează mesajul poetic.

Riga Crypto și lapona Enigel se încadrează în a doua etapă a creației lui Ion
Barbu, cunoscută sub denumirea de etapă baladesc-orientală. Nucleul
baladei este constituit de mitul nunții „dilematice”. Organizată în două
planuri (compoziție „în ramă”), balada propune o alegorie modernă despre
condiția limitată și limitativă a omului.

Primele patru strofe alcătuiesc rama povestirii, în care se creează cadrul

propice „spunerii” poveștii nefericite de iubire despre Enigel și riga Crypto.
La o nuntă reală, într-un moment incert, care poate presupune împlinirea
sau neîmplinirea nunții („La spartul nunții, în cămară”), menestrelul este
rugat de un „nuntaș fruntaș” să spună cântecul lui Enigel și al lui Crypto.
Spre deosebire de un moment anterior, în care menestrelul a mai spus
aceeași poveste – „Cu foc l-ai zis acum o vară” – „spunerea” actuală este
însoțită de o altă stare de spirit: „Azi zi-mi-l stins, încetinel,/ La spartul
nunții, în cămară”. Prin această invocație a nuntașului se creează o anumită
atmosferă, melancolică, pentru ritualul povestirii.

Balada propriu-zisă aduce în prim plan două personaje, provenind din

medii diferite: umana Enigel şi Crypto, „regele-ciupearcă”. Întâlnirea celor
doi se produce în visul laponei, care se îndreaptă spre sud, într-o mișcare
ritualică, amintind transhumanța.

Riga Crypto are o condiție singulară în lumea lui, refuzând să „înflorească”,

spre deosebire de „ghiocei și toporași”, care trăiesc efemer, conform
propriei condiții: „Și răi ghioci și toporași/ Din gropi ieșeau să-l ocărască,/
Sterp îl făceau și nărăvaș,/ Că nu voia să înflorească”. Așadar, în raport cu
propria condiție, Crypto reprezintă ceva superior, care se sustrage
dominației efemerului, aspirând spre realizarea în altă condiție. Popasul
laponei îi oferă prilejul de a evolua în sensul pe care și-l dorește.
Rugămintea adresată acesteia urmărește oprirea ei în spațiul umbrei.
Ritualic, sunt adresate trei invocații și se oferă trei simboluri ale lumii
vegetale: „dulceață”, „fragi”, „somn fraged și răcoare”. Toate ofertele sunt
refuzate, întrucât și Enigel urmărește desăvârșirea în alt plan, superior,
atrasă irepresibil de soare (simbol al împlinirii spirituale absolute în poezia
lui Ion Barbu): „Mă-nchin la soarele-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept,/
Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul-fântână”.
Despărțirea celor doi se realizează în împrejurări dramatice: riga Crypto,
surprins de soare, se metamorfozează în ciupercă otrăvitoare: „Că-i greu
mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădure,/ Că sufletul nu e
fântână/ Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făptură mai firavă/ Pahar e
gândul, cu otravă”.

Balada are sensuri alegorice. Sensurile ei se dezvăluie la lecturi succesive,

ceea ce susține caracterul modern al textului. Ion Barbu propune o altă
variantă de lectură a unei situații consacrate în poezia romantică:
incompatibilitatea a două ființe animate de scopuri individuale, un
„Luceafăr întors”.

Personajele baladei au valori simbolice: Crypto este simbolul increatului, al

intelectului în stare pură, nedegradat de intervenția patimii; așa se explică
refuzul înfloririi în lumea vegetalului; numele pe care i-l atribuie creatorul
sugerează caracterul ascuns, criptic al personajului, dar poate face trimitere
și la condiția lui – criptogramele sunt clasa ciupercilor otrăvitoare. Enigel
simbolizează complexitatea umanului, atrasă de desăvârșirea spirituală, de
nuntirea solară.

Cele două personaje cu valoare simbolică sunt prezentate în antiteză,

nuntirea lor este imposibilă pentru că aparțin unor planuri existențiale
incompatibile. De altfel, întâlnirea lor are loc numai în visul laponei, dar
dialogul se desfășoară la un alt nivel decât dialogul Luceafărului cu
Cătălina.

Pluralitatea sensurilor, încifrarea acestora în forma alegorică a poveștii de

iubire eșuate dintre cei doi, referințele culturale conferă modernitate
textului barbian, care este o meditație profundă asupra destinului uman și a
complexității acestuia.

Dacă etapa baladică a liricii lui Ion Barbu valorifică sensurile alegorice ale
temelor și ale simbolurilor, etapa ermetică semnifică o revenire la
perfecțiunea clasică a formei și se abstractizează mesajul poetic. În această
etapă de creație se înscrie poezia Joc secund , publicată inițial cu titlul Din
ceas, dedus…

Textul are valoare de artă poetică, înscriindu-se în ceea ce Marin Mincu

numea „lirism absolut”. Ambele strofe se construiesc pe baza unor
metafore-simbol, al căror sens se dezvăluie după lecturi succesive, întrucât
lirica modernă presupune reveniri, reinterpretări, adică o lectură neliniară
a textului.

Incipitul face trimitere la ieșirea din contingent, din temporalitate, prin

folosirea unui termen specific limbajului matematic: „Din ceas, dedus…”.
Metafora „adâncul acestei calme creste” poate fi interpretată ca simbol al
poeziei (rezultat al actului creator) sau ca simbol al universalului, care
devine materie poetică atunci când este contemplat din afara noțiunii de
timp. Al doilea vers face referire la motivul oglinzii, foarte frecvent în poezia
lui Ion Barbu. În acest text, „oglinda” presupune dematerializarea imagini
concrete, adică poezia se obține prin reflectarea realității în conștiința
creatorului. „Mântuit azur” este o metaforă care face trimitere la finalitatea
actului creator. Poezia nu este o imagine a lumii, ci o filtrare a acesteia,
purificată. „Cirezile agreste”, din al treilea vers, ar putea fi o metaforă
pentru lumea concretă, care va fi transfigurată poetic. Ultimul vers al
primului catren se referă la condiția creatorului. Metafora „joc secund”
încifrează actul creației. În filozofia greacă, creația este desemnată prin joc:
jocul prim este al Demiurgului, creatorul absolut; jocul secund este al
Meșteșugarului, care imită originalul creat de Demiurg; jocul terț este al
Poetului, care nu are acces decât la o copie a lumii primordiale. În acest
context, „jocul secund” spre care aspiră creatorul din poezia lui Ion Barbu
face trimitere la puritatea actului poetic. Poetul aspiră spre „jocul secund”
al meșteșugarului, mai pur decât „jocul terț”. Ideea poetică pe care se
structurează prima strofă ar fi că poezia este reprezentarea unui univers
aparte, rezultat din transgresarea celui material, printr-un „joc secund” –
joc al minții, care presupune „oglindirea” (revelarea sensurilor ascunse).

Al doilea catren se deschide cu o invocație – „Nadir latent!” – care ar putea

fi o metaforă-simbol pentru creator. „Nadirul” este punctul opus zenitului,
adică punctul situat la polul opus unei cunoașteri „pozitive” („zenit” =
punctul de pe bolta cerească în care se intersectează verticala dusă din locul
unui privitor înspre emisfera cerească situată deasupra capului
observatorului; „nadir” = punctul de pe bolta cerească opus zenitului; situat
la intersecția verticalei locului în care se află observatorul cu emisfera
cerească inferioară).

„Poetul ridică însumarea” face referire directă la rolul creatorului și al artei

sale. „Însumarea” este o metaforă pentru poezia care trebuie să sintetizeze
esențele, refăcând unitatea actului creator primordial. Metaforele din versul
al doilea – „harfe resfirate”, „zbor invers” – pot fi interpretate ca simboluri
ale altui mod de cunoaștere a lumii decât cel propus de poet. Al treilea vers
accentuează acest sens, făcând trimitere la modalitatea de creație specifică
poetului modern: „cântec istovește”. Verbul „a istovi” este folosit cu sensul
de „a epuiza sensurile”. Ultimul vers al poeziei propune o alternativă la
cerul cu stele al romanticilor (imagine a zenitului): marea cu meduzele
(imagine a nadirului). Ideea centrală a textului ar fi că universul poetic este
capabil să evidențieze atât fenomenul concret, cât și semnificațiile lui
abstracte, însumând sensurile plus-cunoașterii și minus-cunoașterii.

Cele două texte poetice analizate conturează o imagine complexă a

universului liric barbian. Ambele ar putea fi interpretate ca dezvoltând
tema condiției omului în raport cu o realitate mai presus de elementele
concrete ale existenței cotidiene. Din această perspectivă, atât Riga Crypto
și lapona Enigel, cât și Joc secund ar putea fi poeme ale dorinței de
autocunoaștere. Explorarea sinelui se face, însă, cu alte mijloace artistice.
Dacă în baladă simbolurile centrale sunt soarele, „roata”, nunta, în Joc
secund simbolurile se abstractizează și fac trimitere la condiția creatorului
– harfa, oglinda, azurul, jocul. Se remarcă, însă, în ambele texte, preferința
pentru jocul sensurilor, pentru provocarea intelectuală a cititorului,
elemente specifice modernismului, pe care creația poetică a lui Ion Barbu le
ilustrează într-o expresie artistică desăvârșită.