"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

de Lucian Blaga Poezia si filozofia lui L.Blaga nu se confunda, fiecare utilizeaza mijloace proprii de expresie, dar ambele -privite ca elemente distincte ale unui edificiu organic- dovedesc acelasi mod de intelegere a universului de catre personalitatea creatoare a autorului. Aceasta caracterizare generala a operei lui L.Blaga se rasfrange si in poema "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", care deschide volumul de debut "Poemele luminii", creatie considerata programatica. Ea anunta o trasatura dominanta a liricii poetului care transpune gandirea inalta, metafizica in imagini. Prin structura ei ideatica , "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", precede o seama de concepte din filozofia lui Blaga. Dupa cum subliniaza in "Trilogia cunoasterii", filozoful cauta o "formula de cunostere" care "ar fi simplu numai expresia unor orientari subiective ale spiritului omenesc in lumea data si in lumea visata dincolo de cea data". Intrebuintarea acestei formule depinde de intelect care trebuie sa se depaseasca pe sine, sa iasa din sine , sa sara "din functiile sale logice normale". Acest intelect, "care sare din sine, din incheieturile sale functionale, utilizand totusi concepte intelectuale, e intelect ecstatic", neconfundabil cu extazul pentru ca el intruchipeaza un tip de gandire si nu o stare sufleteasca. Cunoasterea ecstatica este de tip luciferic, opusa celei paradisiace: "particularitatea cea mai izbitoare a cunoasterii luciferice consta in atragera misterului in obiectivul ei"(Trilogia cunoasterii). Acolo unde se instaleaza cunoasterea luciferica, incepe intotdeauna ceva nou. Obiectul cunoasterii luciferice este misterul, ridicat de L.Blaga la rangul de notiune filosofica. Filosoful considera cunoasterea luciferica "drept o cunoastere cu semnul minus", pe care o numeste chiar "minus cunoastere". In cadrul minus-cunoasterii, "spiritul omenesc tinde sa fixeze, unde se poate si cand se poate misterul cosmic in maximul sau de adancime si relief. Astfel L.Blaga vorbeste despre un nou tip de cunoastere, luciferica, si despre o directie a ei "anume aceea de potentare la maximum" a unui mister. Problema cunoasterii luciferice, conchide filosoful, este in primul rand una de potentare a misterului. Aceste idei, intalnite mai tarziu in sistemul filosofic edificat de L.Blaga, sunt prefigurate atat de volumul sau de aforisme "Pietre pentru templul meu" 1919, cat si in poema " Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" , creatie lirica pentru ca in ea ideile se manifesta sensibil. Aceasta poezie deschide volumul de debut "Poemele luminii 1919 si se constituie in arta poetica care ilustreaza raportul dintre cel care cunoaste si lumea supusa contemplatiei sale. In poema, intalnim, mai intai, o puternica afirmare a eului: "eu nu strivesc;eu nu ucid", "eu sporesc", "imbogatesc si eu", "eu iubesc", care nu echivaleaza cu exaltarea eului, cu personalitatea in sensul de persoana cu aptitidini creatoare, deosebite, ci cu un tip de cunoastere, sens in care sunt folosite si sintagmele "calea mea", "lumina mea", "ochii mei".

Universul cunoasterii poetice ii apare lui L.Blaga ascuns, invaluit intr-o "corola de minuni"-metafora revelatorie deoarece ea "anuleaza intelesul faptelor, substituindu-le o noua viziune" , rezultand "modul specific uman de a exista in orizontul misterului..." dupa cum sublinia filosoful L.Blaga in Trilogia culturii. "Corola de minuni a lumii " este "taina", "mister", "nenteles". Atitudinea poetului fata de aceasta taina este programat negativa in sensul ca misterul nu trebuie lamurit rational, pentru a nu I se risipi farmecul. L.Blaga nu schiteaza nici o intentie de explicare a "nentelesului": "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ su nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntalnesc/ in calea mea" Taina, invocata de poet, este a naturii, a dragostei, a cuvintelor si a mortii toate ascestea devenind motive frecvente ale liricii blagiene. Aceasta taina poetul isi propune s-o sporeasca, idee sugerata de o comparatie de o deosebita forta penetranta : "intocmai cum cu razele ei albe luna/ nu miscsoreaza ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii" Ea nu poate fi "sugrumata", "ucisa" decat "cu mintea" deci printr-o incercare de explicare rationala, logica a ei, pe care poetul o respinge, fiind contrara revelarii luciferice. In procesul cunoasterii, Blaga respinge categoric "atitudinea plus" deoarece aceasta atitudine ar supune "tainele" unei operatii reductive, ar diminua interesul pentreu ele pana las a le ucide. Reducerea tainelor ar rapi, asadar lumii orice frumusete, farmecul ei. De aici, detasarea neta de "lumina altora" (cunoastera paradisiaca),care "sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric/" Ideea de baza a poemei este sustinuta de compozitia, structurata pe opozitia, "eu nu ucid","altii sugruma","caci eu iubesc". Astfel in consonanta cu ideile filosafice de mai tarziu, cel care cunoste trebuie sa se hotarasca pentru "atitudinea minus", pentru operatia de potentare a tainei. Cel care cunoste se raporteaza la "taina" sau la "misterul lumii". El poate lumina aceasta taina in doua chipuri: ridicand-o sau potentand-o "lumina altora" este aceea care aruncata brutal asupra lucrurilor, le rapeste taina. Lumina poetului este aceea difuza a lumii care "cu razele ei albe", "nu miscoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai tare taina noptii" Ceea ce, la inceputul poeziei, constituia obiect al contemplatiei(taina lumii) devine la sfarsitul ei si obiect al iubirii: "caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte". Metafora :"imbogatsc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister", sugereaza lumina interioara a sufletului, care deschide ferestre spre complexitatea de neinteles a ultimului miez(Ttrilogia cunoasterii). Textul este alcatuit din doua fraze cu un numar diferit de propozitii. Prima fraza lapidara e construita din numai doua propozitii in care verbele la forma negative "nu strivesc/nu ucid " indica de la inceput directia cunoastertii, a unei minus cunoastere, find totodata puse in relatie cu cel care cunoaste "eu", cu instrumentul "cu minte", "tainele" universului, aflate "in flori, in ochi, pe buze ori morminte". Intreaga problematica a poemei este astfel amintita repede, laconic, prin metafora revelatorie si enumeratia cu valente metaforice. Fraza a doua alcatuita din sapte propozitii se desfasoara larg, extensiv, in structuri sintactice si semantice in care problematica enuntata se precizeaza tradand o pasiune a afirmarii sau a respingerii ideilor, compatibile sau necompatibile cu tipul de cunoastere relevat.
2

Subiectul cunoasterii este tot misterul, definit metaforic "vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric" dar se precizeza atitudinea celui care cunoaste fata de acest obiect: eu/ eu...sporesc", "imbogatesc si eu ", relevanta pentru cresterea tainelor pana la schimbarea lor in ne-nelesuri si mai mari" Enumeratia "in flori, in ochi, pe buze ori morminte" din din prima fraza se repeta intr-o forma asemanatoare la sfarsitul poemei "si flori si ochi si buze si morminte". Valorile conotative ale cuvintelor care definesc "corola de minuni "sunt numeroase si tin de domeniul unei sensibilitati metafizice. Formele prozodice (vers liber, ritm iambic constant, masura extrem de variata) sunt deplin adecvate lirismului reflex. Al Philippide: "Lucian Blaga este deplin adept intransigent al versului liber...Ritmul urmeaza fara nici o constrengere drumul sinuos al gandului. De aici acea perfecta identitate dintre fond si forma, dintre vers si gand, dintre ritm si emotie, care da atata siguranta si atata trainicie poeziilor..." (Al Philippide; Lucian Blaga:"La curtile dorului") eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele, ce lentalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte, lumina altora sugruma vraja nepatruns ascunsa in adancimi de intauneric dar eu, cu lumina mea sporesc a lumii taina si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc ssi eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister si tot ce-I ne-neteles se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari sub ochii mei caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte