Joc secund

de Ion Barbu
Volumul "Joc Secund", publicat in 1930, se deschide cu poezia " Din ceas
dedus", al carui titulu este inlocuit de editori in 1964 cu titlul volumului.
Poezia are caracter de arta poetica si apartine modernismului barbian.
Tudor Vianu in studiul "Ion Barbu" imparte creatia acestuia in trei etape,
carora le corespund ciclul parnasian, ciclul baladic-oriental si cel ermetic. In
volum ordinea celor trei cicluri este inversata, la inceput fiind situate poeziile
ermetice, in timp ce poeziile din ciclul parnasian nu au fost incluse de autor.
Poeziile din etapa parnasiana pun accentul pe rogoarea formala (sunt
poezii cu forma fixa), preferinta pentru metaforele-simbol si abordeaza teme
cu valoarea generalizatoare (copacul, lava, banchizele, umanizare). Tot in
aceasta etapa se observa influenta filozofului Friederich Nietzsche cu
lucrarea "Nasterea tragediei", de la care imprumuta termenul apolinic si
dionisiac, dar si atractia pentru o "Grecie tragica si agonica".
A doua etapa, cea baladic-orientala, cuprinde atat poezii epic-lirice (Riga
Crypto si Lapona Enigel, Nastratin Hogea la Isarlik), cat si poezii cu pronuntat
caracter liric (Paunul, In memoriam).Este considerat de critica etapa cea mai
valoroasa deoarece primeaza inventia poetica, imbinarea limbajului popular
cu cel savant, constructia unei motologii proprii si ludice, folosirea cuvintelor
si imaginilor cu o mare putere de sugestie. Ca si ceilalti autori moderni, Ion
Barbu este un artizan al cuvintelorsi al jocului de cuvinte. Semnificativa
pentru aceasta etapa este imaginea cetatii Isarlik, expresie a lumii balcanice
care imbina fastul si mizeria, reflectia si dorinta arzatoare de a trai din plin.
Ultima etapa, cea ermetica, pune accentul pe perfectiunea clasica a
formei poeziei, dar si pe abstractizarea mesajului. Ion Barnu combina
limbajul matematicii cu limbajul poetic si cu cel comun, dand nastere unei
poezii caracterizata printr-un puternic estetism. In centrul creatiilor din
aceasta perioada, dar nu numai, sunt asezate conceptele de increat (starea
ideala dinainte de creatie, in care se manifesta potentialitatea). In aceasta
perioada a fost scrisa si poezia "Joc Secund".
Titulul este o metafora simbol pentru arta ca reflectare a realului, a jocului
prim, iar daca realitatea reprezinta jocul prim, poezia, ca reflectare,

reprezinta un joc secund derivat, purificat pana la a nu mai surprinde decat

esenta lumii si a lucrurilor. Autorul insusi definea spatiul poetic drept "o lume
purificata pana la a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru."
Incipitul fixeaza coordonatele unei lumi abstracte redate prin doua
simboluri astrale antinomice, zenitul si nadirul sugerate de eximoronul
"adancul acestei calme creste". Textul cuprinde o afirmatie teza urmata prin
reluari care exprima viziunea lui Ion Barbu asupra actului creatiei.
Dificultatea primei lecturi provine din caracterul telegrafic al formularii,
poetul renuntand la elementele de legatura care intregesc intelesul
enunturilor. Plecand de la ideea ca poezia arta, in general, este rezultatul
reflectarii realului in sensibilitatea creatoare a artistului, poetul isi
structureaza prima secventa pe trei campuri de inteles. Astfel regasim
elemente care fac trimiterea la realitate: "din ceas", "cirezi agreste",
"meduze", elemente care evidentiaza reflectarea: "oglinda", "marea",
elemente ce definesc produsul artistic, creatia: "mantuit azur", "joc secund
mai pur", "clopote verzi". Motivul oglinzii este recurent in poezia barbiana si
asa cum suprafata apei sau a oglinzii reflecta imaginile lumii reale, tot asa, in
constiinta umana , lumea se reflecta dupa propriile legi. Artistul nu copiaza,
nu imita, el spiritualizeaza ceea ce percepe in contactul cu lumea concreta.
Din aceasta perspectiva, "Joc secund" devinde o metafora a poeziei rezultata
din metamorfozarea jocului prim pe care-l ofera realitatea. Poetul insusi, se
elibereaza de trairea instinctuala, dionisiaca, spre a atinge o noua
dimensiune, cea a intelectului pur, apolinica.
Din prima secventa se desprinde ideea ca poezia este reprezentarea
unui univers aparte, rezultat din transfigurarea realului reflectat in
intimitatea creatoare a artistului.
In secventa a doua, discursul liric reia cele doua simboluri aflate intr-o
relatie de opozitie, nadirul si zenitul, prezentand conditia poetelui. Lirismul
este obiectiv si impresonal, eul liric desemnandu-se la modul general prin
cuvantul "poetul". Artistul este, in viziunea lui Barbu, spiritul capabil sa
metamorfozeze elementele realului, sa surprinda esenta, sa le transforme in
"harfe rasfirate" pe care sa le integreze intr-un ansamblu coerent. Din
aceasta perspectiva, harfele apar ca elemente dispersate care alaturi de
"cantec" si "clopote" evidentiaza caracterul orfic al poeziei. Metafora "zbor
invers" face trimitere la actul creatiei ca proces alchimic ce presupune, nu
inaltare, ci interiorizare, coborare in adancimile fiintei si ale constiintei.Barbu
vede arta ca o truda, metafora "cantec istoveste" evidentiaza efortul pe
care-l presupune desavarsirea actului creator.

Metafora ampla din ultimele versuri exprima conceptia poetului despre

menirea poeziei: ea trebuie sa sintetizeze esentele, sa reflecte elementele
lumii fenomenale si sa-si conserve ceea ce-i este propriu. Asemenea
meduzelor care-si dezvaluie adevarata frumusete in lumea lor din adancuri,
transformandu-se in "clopote verzi" si creand o alternativa a cerului cu stele,
tot astfel poezia isi dezvaluie sensurile si semnificatiile la nivelul interpretarii
si nu la acela al lecturii. Meduzele reprezinta si un simbol al incifrarii
textului , ale carui sensuri sunt accesibile cititorului initiat. Poezia lui Ion
Barbu l-a determinat pe Tudor Vianu sa afirme ca "nu exista alt poet roman
care sa spuna atat de mult in atat de putine cuvinte".
Text de maxima incifrare, "Joc Secunde" se evidentiaza prin particularitati
la nivel lexicosemantic prin termeni abstracti, neologici, matematici, precum
si la nivel morfosemantic cu expresie concisa, creand impresia de text
gnomic, cu intelesuri profunde, nerostite pana la capat.
Matematician de profesie, Barbu valorifica limbajul stintific abstract in
poezia, incercand sa redea abstractiunile prin cuvinte transformate in
simboluri, prin sintagme transformate in coduri si prin concentrare maxima a
ideii poetice. Poezia sa a fost incadrata in estetica modernismului,
remarcandu-se: lirismul obiectiv si impresonal, eliminarea sentimentului,
poezia fiind conceputa ca stare de intelectualitate, sintaxa poetica originala,
ermetism, incifrare a ideilor poetice si preferinta pentru termenii obstracti,
neologici.
Consider ca ideea fundamentala este ca arta e un joc secund mai pur,
realitate sublimata, care porneste din viata, dintr-o traire dar nu se confunda
cu viata, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se
ridica pe anularea celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens
propriu, intern care-l justifica. Poezia " Joc secund" de Ion Barbu este o arta
poetica apartinand modernismului/ ermetismului barbian, prin conceptie si
limbaj incifrat accesibila cititorilor initiati.