Tema si viziunea despre lume in opera literara "Plumb" de George Bacovia

Opera literara "Plumb" este poezia ce sdeschide volumul cu acelasi nume, volumul de debut al lui George Bacovia, aparut in 1916. "Plumb" se inscrie in linia artelor poetice prin capacitatea de a sintetiza o definitie a poeziei si misiunii poetului, si ofera o viziune pesimista asupra lumii, reusind inacelasi timp sa induca o stare specifica simbolismului. Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Pentru poezia de debut autorul foloseste ca simbol central plmbul, despre care V.Fanache afirma : "plumbul nu este un metal ales la intamplare. Intre metale, el se afla in vecinatatea universului viu, modelabil. Deasupra lui se afla stratul organic, dedesubt incep straturile metalelor dure. " Astfel acestui "metal lepros" i se atribuie puterea sugestiei specifica simbolismului, care creaza o atmosfera inchisa, apasatoare, rece, o atmosfera a unei lumi aflate in prabusire, o lume ce izoleaza instanta lirica. Muzicalitatea se regaseste la nivel prozodic prin rimele inchise : vesman/vant sau stridente strig/frig care redau stari de spirit specific simboliste. De asemenea corpul fonetic al cuvantului plumb ce cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane "grele", sugereaza o inchidere a spatiului. Predominanta in restul poeziei a vocalelor "o, i, u" imprima sentimentului golului existential, al absentei, al vidului launtric. Tema poeziei este singuratatea ca stare atat a omului obisnuit, cat si a poetului creator ce se afla intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala. O prima imagine artistica relevanta in conturarea temei este cea din al treilea vers al primei strofe : "Stam singur in cavou...si era vant...". Acest catren evidetiaza solitudinea atat prin adverbul"singur" cat si prin cuvantul "vant", singurul element ce sugereaza miscarea, insa care produce efecte reci ale mortii. O alta imagine artistica ce participa la formarea temei operei este cea din al treilea catren al strofei a doua : "Stam singur langa mort...si era frig..."