Plumb

George Bacovia
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Simbolismul

-simbol=moarte,tristețe
-corespondența=(dinspre spațiul exterior spre cel interior)-afinitatea între mediul exterior si
lumea interioara a eului liric
-sinestezia=îmbinare a simțurilor(vizual,auditiv,olfactiv,tactul)
-muzicalitatea si culoare=au putere de sugestie
-sugestia

INTRODUCERE

Termenul de simbolism a apărut pentru prima dată in Franța într-un articol din “Le
Figaro”. Textul semnat de poetul Jean Moreas explică simbolismul prin existența unor
afinități sensibile între elementele Universului.
Alexandru Macedonski promotor și teoretician al simbolismului, scrie o poezie în care
îmbină tendințe romantice și simboliste. Dimitrie Anghel și Ion Minulescu se apropie de
docrina simbolistă mai mult pirn mijloace decât prin viziune si sensibilitate. George Bacovia
scrie o poezie cu adevărat simbolistă. Poezia lui îmbină trăsăturile esențiale ale
simbolismului : simbolismul depresiv. Cultivarea simbolului și al sugestiei preferință pentru
culori întunecate , sinestezia,teme și motive simboliste, orașul provincial, moarte,
singurătate, toamna, ploaia.

CURENTUL LITERAR

Utilizarea simbolului este elementul esențial al esteticii simbolistice. Pentru simboliști

simbolul definește relația dintre imaginerea artistică și starea sufletească nenumită ci doar
sugerată.Simbolul plumbului dă titlul primului volum și al primei poezii.În viziunea lui
Bacovia simbolul plumbului are conotații sinestezice. Asocieri de senzație: “În plumb văd
culoarea galbenă plumbul ars e galben,sufletul ars e galben”. Altă dată pe lângă impresia
colorată mai simțeam alta statică de greutate. Plumbul apăsarea sufletească,,viața amorfă,
cenușie, lipsită de deschidere. Greutatea plumbului țintuiește subiectul liric in singurătate și
captivitate. O poezie in care simbolul metaforă “plumb” se repetă de atâtea ori, sugerează
lipsa oricărei speranțe, imposibilitatea evadării dintr-un spațiu claustran.

CORESPONDENȚA

Corespondențele sunt afinități sensibile dintre eul poetic și întrega lume. Termenul
de corespondență a fost introdus de Baudelaire. Primul catren al poeziei este construit pe
baza principiului simbolism al corespondenței. Este descris un spațiu exterior ce conturează
un topos literar frecvent întâlnit în simbolism, cavoul cu sicrie, flori, coroane, însă acest
decor nu este decât un pretext literar pentru transpunerea unei stări interioare a
subiectului liric. Această stare este accentuată prin folosirea repetată a epitetului metaforic
plumb. Cititorul este așezat într-o luma a senzațiilor, în care se amestecă anxietatea cu
obsesia, tristețea cu însingurarea.

MUZICALITATEA

Muzicalitatea reprezintă o trăsatură esențială a poeziei simboliste datorită

sensibilităților ei de sugestie. Muzicalitatea înțeleasă ca senzație interioară este exprimată
prin repetiția obsesivă a metaforei simbol plumb : “sicriele de plumb”, ” flori de plumb”,
”coroanele de plumb”, ”amorul meu de plumb”, ” aripile de plumb”. Muzicalitatea aceasta
obsedantă traducere apăsare lăuntrică.

TEMĂ+SECVENȚE

Poezia “Plumb” este o abordare a temei singurătații, specifică simbolismului

proiectată metaforic ca o moarte a spiritului. Poetul romantic caută singuratatea în natură
pe când poetul simbolist transportă singuratatea in cavouri. Întâlnim la Bacovia o
singurătate care nu eliberează ființa de circumstanțele constrângătoare ale vieții, ci o
închide și o descompune iremediabil.
Versul incipit :“Dormeau adânc sicriele de plumb” stă sub semnul somnului,
imprimând o sugestie statică de încremenire spațială și temporală. Imperfectul dormeau,
prin forța acestui continuum temporal, amplifică această stare, analogia somn-moarte fiind
puternică. Atât sicriile, cât și cavoul devin simboluri ale limitării, clustrării și însingurării.
Scârțâitul coroanelor de plumb completează în plan auditive această imagine agonizantă. În
al doilea catren, somnul sicrielor este substituit cu somnul amorului de plumb.
Versul din incipitul secventei :“Dormea întors amorul meu de plumb” întreține
ambiguitatea poetică pe de o parte prin dificultatea definirii cuvantului amor iar pe de altă
parte prin sugestile propuse de epitetul “întors”. Se poate avansa ideea ca “amorul întors”
este iubirea care I se refuză, care numai reprezintă o cale de salvare. Acceptând însă ca
premiză sugestia “amorul întors” este expresia unui “alter ego” ,expresia înstrăinării de sine
strigătul: “Și-am începul să-l strig” accentuează tensiunea interioară a celei care a coborât in
infern. (Nicolae Manolescu)
Finalul poemului este marcat de imaginea “aripilor de plumb” ale căror conotații
redau zborul frânt, expresie a prebușirii sinelui a unui icar modern, acaparat de “obsesia
teluricului”. (Nicolae Manolescu)

ELEMENTE DE STRUCTURĂ

Simboliști sunt preocupați de crearea unui limbaj care să ducă la deșteptarea de

senzații.La nivel fonetic se observă repetarea obsedantă a unui cuvânt expresiv prin latura
lui sonoră :”plumb”-format din 4 consoane și o singură vocală închisă “u”. Ceea ce
sugerează impresia de cădere grea, de spațiu claustran. Senzația de sfârșeală, de
prizonierat, într-un Univers ostil este redată și de numărul mare al consoanelor f si v :
“veșmânt” , “vânt” , ”frig” ,”funerar” .La nivel lexical, se remarcă acumularea cuvintelor din
aria semantică a morții.
Relațiile de simetrie la nivel sintaxic anulează, prin acest perimetru închis, orice posibilitate
de evadare, de salvare.În „Plumb”, topica în propozițiile celor două strofe este simetrică.
Construcțiile parelele „Stam singur în cavou........și era vânt …” / “Stam singur lângă
mort….și era frig “, redau sentimental singurătații, monotoniei precum și discomfortul fizic
si psihic resimțit. Privitor la elementele prozodiei putem spune că rima îmbrațisată și
măsura de 10 silabe sugerează aceeși idee a imposibilității evadării dintr-un mediu
claustran, în timp ce ritmul iambic redă, starea depresivă a subiectului liric.

ÎNCHEIERE

Despre Bacovia, Nicolae Manolescu notează că este singurul nostru poet la care
simbolismul se regăsește plenar, de la mijloace artistice la retorica afectivă.
Privită ca artă poetică simbolistă poezia “Plumb” prezintă poziția de damnat a
poetului :însingurat, izolat în perimetrul propiei angoase.