Plumb ( George Bacovia )

Literatura interbelica romaneasca se caracterizeaza printr-o efervescenta desavarsita,

coexistand acum traditionalismul lui Ion Pillat cu modernismul lui George Bacovia , Ion
Barbu, Tudor Arghezi si Lucian Blaga. Critica literara ii recunoaste meritul lui Ion Barbu de a
fi intrudos in poezie

limbajul criptat, il apreciaza pe Lucian Blaga pentru cultivarea

conceptelor de cunoastere luciferica si paradisiaca alaturi de exacerbarea eului liric, iar pe

Tudor Arghezi il lauda pentru originalitatea din poeziile respective conceptele negative
estetica uratului si crestinismul in ruina, absolute noi in lirica autohtona . George Bacovia este
un caz aparte pentru critica literara care vede in el poetul nevrozelor, creator de atmosfera cu
toamne reci, ploi putrede si arbori cangrenati in care peste tot si toate pluteste obsesia mortii si
a neantului.
In ceea ce priveste incadrarea in mari curente literare, George Bacovia scrie in maniera
simbolismului aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea , al carui scop fusese definit de
catre Mallarme prin sintagma A sugera, acesta este visul . Daca in plan international ii avem
ca pionieri ai acestui curent pe Jean Moreas , redactorul manifestului literar Le Simbolisme si
pe Charles Bauudelaire cu ale sale Corespondance , in spatiul romanesc reprezentanti de
seama sunt Alexandru Macedonski sau Stefan Petrica, insa meritul deosebit pentru ridicarea
acestui current la rang de mare arta ii apartine lui George Bacovia.
Intreaga opera bacoviana comporta trasaturi ale simbolismului: cultivarea simbolului,
utilizarea sugestiei, redarea unor stari complexe prin sinestezie toate culminand pentru a
releva starea de spleen. La nivel de teme si motive, Bacovia nu face rabat de la regulile dj
afirmate ale curentului, motiv pentru care prima dintre teme este dedicate lumii orasului, a
targului de provincie in care actorii principali sunt copiii bolnavi, fecioarele tuberculoase ,
palidele muncitoare, uneori insusi poetul ratacind fara sens si facand gesturi abstracte . De
obicei actiunea are loc in parcul solitar, pe camp la abator ori chiar la liceu cimitir al
tineretii mele. Natura a doua tema importanta, e trista si dezolanta, ea nu mai reprezinta ca
la romantici un mediu ocrotitor pentru indragostiti; peotul se opreste asupra fiecarui anotimp
si dezvalui modul in care este afectat iremediabil>in timp ce primavera ii creeaza o stare de
disconfort ( Nervi de primavara) prin retarirea cu repetitie a unor stari nefaste O noua
primavera pe vechile dureri, vara este un Cuptor in care Incet cadavrele se descompun ,
toamna si iarna sunt concomitente Si toamna si iarna / Corboara amandoua/ Si ploua si
ninge/ Si ninge si ploua. De remarcat ca toamna ramane anotimpul preferat al poetului,ui

prilejul si pretextul cel mai bun pentru a trasminte cititorului starea de sufocare si dezagregare
fizica si emotionala. .In viziunea lui Bacovia cititorul intalneste o altfel de iubire fata de cea
din lirica romantica, dragostea nu mai este ideal sau forma a perfectiunii, ci este traita ca un
sentiment maladiv; remarcam faptul ca insusi actul intim cere eforturi caci parca iubita preia
din mirosul de cadavadre in descomunere ca in poezia Cuptor ai atunci Solutia este Toarna
pe covor parfumuri tari/ Adu roze pe tine sa le pun, alteori ies la iveala formele grotesti pe
care eroticul le imbraca Pe alb model de forme fine/acum se-nsira scene de viol
Moartea apare ca un remediu al unei boli patologice De-acum tusind a si murit o fata sau
ca urmare a unei boli existentiale de care sufera poetul Eu trebuie sa beau, sa uite cee ace nu
stie nimeni. Retinem insa ca moartea bacoviana nu provoaca niciodata panica.
Universul poetic bacovian comporta o cromatica tipic simbolista, materializata intr-o
gama de culri restransa si pornind d ela ocndierenatl ca esentila sigestva culoare nu va mai
relief obuevtuol si doar ii va estompa conturul , il va dizolva intr-un flid unic, caoabil sa
imouna sau s asufereze o anumita stare de spirit-de obeci tristete, motonie, spleen.
Indentificam in poeziile lui George Bacovia un cod cromatic inedit in care, spre exemplu, rosu
inceteaza de a mai fi iubirea mergand pana la a simboliza moarteaplina-I zapada de sange
animal,albul devine neplisit in decorul fuenerar> Copacii albi, copacii negri/stau goi in
parcul solitar in timp ce violetul este datator de senzatii halucinanteApostoli in odajdii
violete. Desi destul de rare in gama de uclori folosita de GB, culori ca ce roz si verde
genereaza nervi de primavara.

O particularitate a simbolismului pe care GB alege sa o cultive in cadrul universului

sau poetic o reperzinta muzicalitatea creatior sale, pornind de la considerentul ca el isusi
(poetul)

percepe

lumea

la

nivel

auditiv

prin

instrumente

muzicale

(clavirul,vioara,buciumul,talanga,piculina,flautul,fluierul): alta data intalnim compozitii

muzicale care vin sa cntureze trairi sufletesti (simfonia,marsul funebru) , zgomote diverse
chiar formulari onotmatopieice ( fosnete, scartaituri ,trosnete, gemete,soapte,plansete,tusea)
sau verbe auditive care exprima disperarea,spaima( strig , plangand , izbeste ,

se

prabusesc ).Muzicalitatea interioara a versurilor este realizata prin

alternarea vocalelor si a consoanele( plumb ),prin repetarea unor cuvinte(copacii albi,copacii
negri ),versuri-refren( Nu rade,citeste inainte.)
Poezia Plumb deschide volumul de debut cu acelasi nume aparut in anul 1916. Aceasta
creatie trebuie asumata ca si arta poetica deoarece reprezinta cumul de teme si motive

bacoviene, redand viziunea poetului despre lume si viata, misiunea sa in univers si rolul
operei pe care o creaza intr-un limbaj pe care il particularizeaza.
Titlul poeziei trebuie inteles si explicat pornind de la confesiunea poetului Fiecarui
sentiment ii corespunde o culoare []m-a obsedat galben, culoare deznadejdii. Plumbul ars e
galben. Sufletul ars e galben. Altadata in Plumb pe langa impresia colorata mai simteam alta
static, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om. Metafora revelatory are rolul de a
sugera cel mai bine apasarea universului lui Bacovia supus mortii fara solutie de iesire. La
nivel fonetic cuvantul plumb este considerat unul greu , alcatuit din 4 consoane care
inchid o vocala . In sens denotativ plumbul este element chimic de culoare gri-cenusiu
(tradand stare de angoasa pe care o traverseaza eul liric), malebil (tradand starea de labilitatea
a eul liric) iar in sens conotativ plumbul sugereaza starea de spleen a poetului.
Tema poeziei o constituie conditia poetului conditia intr-o societate superficiala,
lipsita de aspiratii si care nu-l poate intelege.
La nivel structural poezia este alcatuita din doua catrene -care reprezentinta in fapt
realitatea exterioara, obiectiva si de cea interioara, subiectiva- pe parcursul carora lexemul
plumb este reluat de sase ori in cele opt versuri, este metafora recurenta, iar filonul commun
al celor doua planuri este ipostaza nescchimbata a eului liric stam singur.
Remarcam lirismul subiectiv redat la nivelul expresiei prin utilizarea marcilor
subiectivitatii, verbe la persoana I stam, am inceput si adjectival posesiv amorul meu
Incipitul, desi nu fixeaza, nu identifica coordonata spatio-temporala, il determina pe
cititor sa asume cu usurinta ca actiunea are loc noaptea pornind de la idea de somn , indusa
de verbul din primul vers Dormeau sicriele-timpul somnului e noaptea - iar locatia nu poate
fi decat un cimitir ca urmare a mentiunii in al treilea vers stam singur in cavou precum si in
urma utilizarii unor detalii precum coroanele si vesmintelor funerare.
Prima strofa este rezervata realitatii exterioare, pur obiectiva si plaseaza cititorul intr-un
dcor funerar, intr-un spatiu inchis si lipsit de viata in care pana si sicriele dorm, unica
prezenta vie este cea eului liric, singur si el stam singur sau a vantului care amplifica
senzatia de moarte Scartaiau coroanele . Utilizarea in primul vers a unui verb specific
somnului Dormeau sicriele il poate duce automat pe cititor cu gandul la somnul de veci.
Neprecizat este si locul de desfasurare a evenimentelor, si acesta usor de asumat, avand in
vedere mentiunea Stam singur in cavou si era vant . La nivelul senzatiei, aceasta este
resimtita o apasare, chiar spaima si desi intreaga strofa contureaza o atmosfera funerara, de
impietrire in mod ironic primele imagini auditive nu creaza dynamism ci accentueaza lipsa de

miscare, lipsa de viata; zgomotul sinistru al vantului sporeste groaza si amplifica efectul de
rece, creand parca un disconfort si mai mare Scartaiau coroanele de plumb . Este interesant
modul in care George Bacovia alege sa incarce de impietrire si cele mai frumoase si gingase
manifestari ale lumii obiectuale, folosind in acest sens oximoronul florile de plumb care isi
pierd caracteristicile firesti, se contamineaza de greul situatiei. Dupa cum deja am amintit
Plumb este o arta poetica si reuneste temele si motivele bacoviene de influenta simbolista, in
acest sens si raportandu-ne la tema orasului provincial putem intrepreta ad literam ca elemente
ale decorului funerar, artificii funerare de duzina dar tipice pentru mica burghezie: sicriele ,
florile sau coroanele de plumb. Primul catren zugraveste un spatiu inchis, pana la senzatia de
claustrare a isusi eului liric incapabil de reactie stam singur si care inregistreaza efectele
reci ale mortii si era frig.
Cea de-a doua strofa, desi diametral opusa fata de prima deoarece se refera la realitatea
interioara de tip subiectiv, pastreaza aceleasi coordinate; regasim in acest catren starea de
insingurare sau chiar sugestia unui abandon stam singur, precum si contaminarea
elementelor-simbol al frumosul caci florile raman de plumb, iar atmosfera continua sa fie
neprielnica, de data aceasta la nivel fizic poetul resimte senzatia de frig. Primul vers este
considerat de majoritatea exegetilor ca fiind cheiaintregii poezii, toata tristetea poetului
avand ca sursa pierderea- in sensul de moarte- a fiintei iubite Dormea[]amorul meu;
trebuie spus ca in universal bacovian iubirea nu imbraca niciodata o forma de pasiune, spre
deosebire de romantici care sufera din si pentru iubire pana la paroxism, George Bacovia nu
are in volumele sale nici o astfel de poezie, ba din contra priveste iubirea ca pe un sentiment
de care se poate lipsi sau detasa oricand Prin tot ce scriu iubito reiese atat de bine/ Aceeasi
nepasare de oameni si de tine. Ceea ce uimeste cel mai mult este insa utilizarea epitetului
intorsdespre care majoritatea criticilor literari considera ca trebuie interpretata asa cum o
facea Lucian Blaga dandu-i sensul de intoarcere a mortului cu fata spre apus;

prin

extrapolare,in cazul de fata, eul liric devine spectator al pierderii iubirii, iar cee ace ii ramane
de facut este sa isi contemple sentimental, poetul se priveste din afara si pe sine ca pe un
obiect (N.Manolescu). Remarcam totusi in ultimul vers conturul pe care il ia amorul, o
varianta apropiata de lirica romantica, ducandu-ne cu gandul la ipostaza eminesciana de inger
( Inger si demon), chiar daca se utilizeaza metafora aripile de plumb . Inca o dovada a
modului in care iubirea se incarca ( prin corespondenta ) de greutatea din prima strofa este
tocmai metafora in sine, ea vine sa arate lipsa unei solutii salvarii, nici macar iubirea nu poate
salva, nu poate oferi un spatiu de redemtiune caci zborul este imposibil atata vreme cat aripile
sunt de plumb, formularea de tip oximoron duce cititorul in acelasi timp cu gandul la zborul in

jos la o cadere surda si grea , la moarte. Este motivul pentru care singura reactive a eului lyric
departe de a fi o razvratire si mai degraba o acceptare aproape tacita a situatie este Si-am
inceput sa-l strig.

Muzicalitatea poeziei vine din utilizarea unor cuvinte care creeaza sonoritate surda
deoarece cuvintele sunt compuse din si se termina in consoane grele din limba romana
( plumb, vesmant, frig, vant). De asemenea frecventa de utilizarea a vocalelor i,o si u imprima
sonoritati lugubre dupa cum dj am aratat. Sonoritatea este stridenta, onomatopeica (vant.
Scartaiau, strig). In afara muzicalitatii interioare remarcam constructia riguroasa la nivel de
ritm, rima si masura; pe de-o parte observam constructia simetrica (doua catrene) si rima
masculina de tip imbratisata, cu o masura fixa de 10 silabe iar pe de alta parte tonul elegiatic
al poeziei dat de ritmul iambic ce alterneaza cu peonul si amfibrahul.

NVELURILE TEXTULUI POETIC

La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua consoane
grele, cee ace sugereaza o inchidere a spatiului. In restul poeziei predomnina vocalele o,I,u,
dand sentimental golului existential, al absentei. Sonoritatile lugubre sunt obtinute prin
aglomerarea consoanelor dure :b,p,m,n,s,t. In ceea ce priveste prozodia , Plumb are o
constructive riguroasa , care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima
imbratisata, masura fixa de 10 silabe, ritmul iambic alternand cu peonul si amfibrahul.
La nivel morphologic, se remarca prezenta verbelor la timpul imperfect, desemneaza
trecutul nedeterminat , prezenta unei stari de angoasa : dormeau, stam, era , scartaiau. Cele
doua verbe, la perfect compus am inceput respective verbul la conjunctiv sa strig-,
sugereaza disperarea poetului atunci cand constata ca universul este cuprins de atmosfera
sumbra a mortii.
La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale,
independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se remarca topica
inversa, cu subiectul postpus Dormeau adanc sicriele de plumb, Dormea intors amorul.
Repetarea conjuctiei copulative si realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda
aceeasi stare.

La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii : sicriu,
cavou, funerar, coroana, mort. Repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia.
La nivel stilsitic, se remarca prezenta simbolului central plumb asociat metaforelor :
flori de plumb, coroanele de plumb, aripile de plumb si expresivitatea epitetului din
versul : Dormea intors amorul meu de plumb.

Prin atmosfera, muzicalitatea, folosirea sugestiei, a simbolului si corespondentelor, prin

prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc, poezia Plumb se
incadreaza in estetica simbolista. In acelasi timp, poezia bacoviana depaseste cadrul
simbolismului si realizeaza trecerea la modernitate , Bacovia apartine unei faze mai tarzii a
simbolismului, in care [] se presimte un modernism mai acut, scindat . (Rodica Zafiu:)
Personal consider ca Bacovia cultiva in poeziile sale un simbolism de esenta si nu unul
formal iar starea eului sau liric se transmite automat ca traire de viata, motiv pentru care afirm
ca a impus coordonatele simboliste de tip modern in lirica romaneasca.