Plumb ( George Bacovia )

Literatura interbelica romaneasca se caracterizeaza printr-o efervescenta desavarsita,

coexistand acum traditionalismul lui Ion Pillat cu modernismul lui George Bacovia , Ion
Barbu, Tudor Arghezi si Lucian Blaga. Critica literara ii recunoaste meritul lui Ion Barbu de a
fi intrudos in pozie limbajul criptat, lui Lucian Blaga pentru cultivarea conceptelor de
cunoastere luciferica si paradisiaca alauti de exacerbarea eului liric, iar pec Tudor Arghezi il
lauda pentru originalitatea din poeziile sale si anume estetica uratului. George Bacovia este un
caz aparte pentru critica literara, fiind supranumit poet al nevrozelor, poet de atmosfera cu
toamne reci, ploi putrede si arbori cangrenati in care peste tot si toate pluteste obsesia mortii si
a neantului.
In ceea ce priveste incadrerea in mari curente literare, George Bacovia scrie in maniera
simbolismului, curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea , al carui scop
fusese definit de catre Mallarme prin sintagma A sugera, acesta este visul . Daca in plan
international ii avem ca pionieri ai acestui curent pe Jean Moreas , redactorul manifestului
literar Les Simbolisme si pe Charles Boudelaire cu ale sale Corespondance , in spatial
romanesc reprezentanti de seama sunt Alexandru Macedonski, Stefan Petrica, insa meritul
deosebit pentru ridicarea acestui current la rang de mare arta ii apartine lui George Bacovia.
Intreaga opera bacoviana comporta trasaturi ale simbolismului: cultivarea simbolului,
utilizarea sugestiei, redarea unor stari complexe prin sinestezie toate culminand pentru a
releva starea de spleen. La nivel de teme si motive, Bacovia nu face rabat de la regulile
simbolismului, motiv pentru care una dintre teme este dedicate lumii orasului, a targului de
provincie in care actorii principali sunt copiii bolnavi, fecioarele tuberculoase , palidele
muncitoare, uneori chiar poetul ratacind fara sens si facand gesturi abstracte . De obicei
actiunea are loc in parcul solitary, pe camp la abator ori chiar la liceu cimitir al tineretii
mele. Natura a doua tema importanta, e trista si dezolanta, ea nu maireprezinta ca la
romantici un mediu ocrotitor pentru indragostiti; peotul se opreste asupra fiecarui anotimp si
dezvalui modul in care este afectat iremediabil>in timp ce primavera ii creeaza poetului o
stare de disconfort ( Nervi de primavara) prin retarirea cu repetitie a unor stari nefaste O
noua primavera pe vechile dureri, vara este un Cuptor in care Incet cadavrele se
descompun , Toamna si iarna sunt concomitente Si toamna si iarna / Corboara amandoua/
Si ploua si ninge/ Si ninge si ploua. De remarcat ca toamna ramane anotimpul preferat al
poetului,ui prilejul si pretextul cel mai bun pentru a trasminte cititorului starea de sufocare si
dezagregare fizica. emotional. In viziunea lui Bacovia, cunoastem o altfel de iubire fata de cea
din lirica romantic, dragostea nu mai este ideal sau forma a perfectiunii, ci este traita ca un
sentiment maladiv, remarcam faptul ca insusi actul intiom cere eforturi caci parca ca iubita
preia din mirosul de cadavadre in descomunere ca in poezia Cuptor ai atunci Solutia este
Toarna pe covor parfumuri tari/ Adu roze pe tine sa le pun> alteori ies la iveala formele
grotesti pe care eroticul le imbraca Pe alb model de forme fine, acum se-nsira scene de viol
Mortea apare ca un remediu al unei boli patologice De-acum tusind a si murit o fata sau ca
urmare a unei boli existentiale de care sufera poetul Eu trebuie sa beau, sa uite cee ace nu
stie nimeni ba mai mult decat atat moartea bacoviana nu provoaca niciodata panica.

Poezia Plumb deschide volumul de debut cu acelasi nume aparut in anul 1916. Aceasta
creatie trebuie asumata ca si arta poetica deoarece reprezinta cumul de teme si motive
bacoviene, redand viziunea poetului despre lume si viata, misiunea sa in univers si rolul
operei pe care o creaza intr-un limbaj pe care il particularizeaza.
Titlul poeziei trebuie inteles si explicat pornind de la confesiunea poetului Fiecarui
sentimesnt ii corespunde o culoare []m-a obsedat galben, culoare deznadejdii. Plumbul ars
e galben. Sufletul ars e galben. Altadata in Plumb pe langa impresia colorata mai simteam alta
static, de greutate. Plumbul apasa cel mai greu pe om. Metafora revelatory are rolul de a
sugera cel mai bine apasarea universului lui Bacovia supus mortii fara solutie de iesire. In
plan morfologic cuvantul plumb este considerat unul greu , alcatuit din 4 consoane care
inchid o vocala . In sens denotative plumbul este element chimic de culoare gri-cenusiu (stare
de) , malebil ..pentru ca in sens denotativ acesta sa sugereze starea de angoasa a
petului.
Tema poeziei o constituie damnarea poetului care isi constientizeaza conditia intr-o
societate superficiala, lipsita de aspiratii si care nu-l poate intelege, ideea centrala a poeziei o
constituie tocmai asumarea tragismului cu luciditate, prin asumarea realitatii si a lumii ostile.
La nivel structural poezia este alcatuita din doua catrene -care reprezentinta in fapt
realitatea exterioara, obiectiva si de cea interioara, subiectiva- pe parcursul carora lexemul
plumb este reluat de sase ori in cele opt versuri, este metafora recurenta, iar filonul commun
al celor doua planuri este ipostaza nescchimbata a eului liric stam singur.
Remarcam lirismul subiectiv redat la nivelul expresiei prin utilizarea marcilor
subiectivitatii, verbe la persoana I stam, am inceput si adjectival posesiv amorul meu
Incipitul, desi nu fixeaza, nu identifica coordonata spatio-temporala, il determina pe cititor sa
asume cu usurinta ca actiunea are loc noaptea pornind de la idea de somn , indusa in primul
vers Dormeau sicriele, iar locatia nu poate fi decat un cimitir ca urmare a mentionarii in al
treilea vers stam singur in cavou precum si a sicrielor, coroanelor si vesmintelor funerare.
Prima strofa este rezervata realitatii exterioare, obiective si plaseaza cititorul intr-un
dcor funerar, intr-un spatiu inchis si lipsit de viata in care pana si sicriele dorm, unica
prezenta vie este cea eului lyric , singur si el stam singur sau a vantului care amplifica
senzatia de moarte Scartaiau coroanele . Utilizarea in primul vers a unui verb specific
somnului Dormeau sicrieleil poate duce automat pe cititor cu gandul la moarte, la somnul
de veci. Neprecizat este si locul de desfasurare a evenimentelor, si acesta usor de asociat,
avand in vedere mentionarea cavoului Stam singur in cavou si era frig . La nivelul senzatiei,
aceasta este resimtita o apasare, chiar spaima si desi intreaga strofa contureaza o stare a
mortii, de impietrire in mod ironic primele imagini auditive accentueaza lipsa de miscare,
lipsa de viata; zgomotul sinistru al vantului sporeste groaza si amplifica efectul de rece,
creand parca un disconfort si mai mare Scartaiau coroanele de plumb Este interesant
modul in care Bacovia allege sa incarce de impietrire si cele mai frumoase si gingase
manifestari ale lumii obiectuale, folosind in acest sens oximoronul florile de plumb care isi
pierd caracteristicile firesti, se contamineaza de greuel situatiei. Dupa cum deja am amintit ca
Plumb este o arta poetica si reuneste temele si motivele bacoviene de influenta simbolista, in
acest sens si raportandu-ne la tema orasului provincial putem intrepreta ad literam ca elemente

ale decorului funerar, artificii funerare de duzina dar tipice pentru mica burghezie sicriele ,
florile sau coroanele de plumb . Primul catren zugraveste un spatiu inchis, pana la senzatia
de claustrare a isusi eului liric incapabil de reactie stam singur si care inregistreaza efectele
reci ale mortii si era frig.
Cea de-a doua strofa, desi diametral opusa fata de prima deoarece se refera la realitatea
interioara de tip subiectiv, pastreaza aceleasi coordinate; regasim in acest catren starea de
insingurare sau chiar sugestia unui abandon stam singur, precum si contaminarea
elementelor, florile raman de plumb, iar atmosfera continua sa fie neprielnica, de data aceasta
la nivel fizic poetul resimte senzatia de frig. De altfel singura reactive a eului liric, departe de
a fi o razvratire ci mai degraba o palida incercare de salvare sau chiar acceptare a situatie este
si-am inceput sa-l strig . Primul vers

Pentru un cititor neavizat- in sensul de neinitiat primul vers poate crea confuzie, facandu-l
pe acesta sa vada in lexemul amor o dovada a unei poezi erotice si de aici sa assume toata
tristetea poetului avand ca sursa pierderea in sensul de moarte a finite iubite. Aceasta
interpretare este indoielnica, iubirea la Bacovia nu imbraca niciodata astfel de forme, el nu
sufera pana la paroxism din si pentru iubire dupa cum deja am arata atunci cand am abordat
temele universului sau. Lexemul amor trebuie asadar interpretat pornind de la idea de arta
poetica cee ace ne indreptateste sa spunem ca este vorba in fapt despre harul poetului. Cel
putin interesanteste epitetul intors despre care exegetii considera ca trebuie interpretat asa
cum o facea Blaga, dandu-I sensul de intoarcere a mortului cu fata spre apus, prin extrapolare
eul liric devine spectator al pierderii, al mortii, isi contempla sentimental Poetul se priveste
din afara sip e sine ca pe un obiect (Nae Manolescu), in aceste conditii intele ca orice
incercare de salvare este iluzorie:si-an inceput sa-l strig cu atat mai mult cu cat aripile sunt
de plumb, metafora si oximoron in acelasi timp care duc cu gandul la un zbor in jos, la o
cadere surda si grea, la moarte.
Muzicalitatea, elementele de prozodie clasica sunt rima imbratisata, masura de 10 silabe,
ritmul iambic alternand cu amfibrahul. Muzicalitatea interioara este asigurata de sonoritatea
consoanelor, thenica repetitiilor, laitmotivul stam singur. Cromatica reprezinta gama de
culori restransa in poezia lui Bacovia centrata pe cateva motive tipic simboliste : uratul,
tristetea, monotonia. Esential sugestiva, culoarea, in loc sa relefieze obiectul, dimpotriva ,
estompeaza conturul, il dizolva intr-un fluid unic, capabil sa impuna o anumita stare de spirit.
Prin atmosfera, muzicalitatea, folosirea sugestiei, a simbolului si corespondentelor, prin
prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletes, poezia Plumb se
incadreaza in estetica simbolista. In acelasi timp, poezia bacoviana depaseste cadrul
simbolismului si realizeaza trecerea la modernitate , dupa cum afirma si Rodica Zafiu:
Bacovia apartine unei faze mai tarzii a simbolismului, in care [] se presimte un modernism
mai acut, scindat .