Scenele analizate- scena de la Crucea Talienilor si scena demascarii ucigasilor lui Nechifor Lipan, de

la praznicul de dupa inmormatanrea acestuia

Daca subiectul este CARACTERIZARE DE PERSONAJ

Fraza introductiva
Personajul principal al romanului poate fi caracterizat pornind de la doua scene -cheie> scena de la
Crucea Talienilor si scena demascarii ucigasilor lui Nechifor Lipan, de la praznicul de dupa
inmormatanrea acestuia. O trasatura de caracter care tine atat de profilul psihologic cat si moral este
DETERMINAREA FEMEII DE A SCOATE LA IVEALA ADEVARUL PRIVIND UCIGASILOR
SOTULUI EI, in permanenta indreptata spre implinirea randuielii, niciodata spre razbunare.
In scena de la Crucea Talienilor banuielile sumbre si presimtirile femeii se adeveresc o data cu
descoperirea cadavrului sotului din care mai ramasese o gramada de oase, cateva zgarciuri, teasta
crapata in doua si caciula brumare a lui Nechifor. In ciuda tragismului situatiei, Vitoria are un singur
gest care ii tradeaza durerea Gheorghiţă! Flacăul tresări şi se intoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe
mort. Aproape masinal ea aduna ramasitele, pune peste ele o poclada alba, aprinde o lumanare, il lasa pe
Gheorghita sa pazeazca cadavrul si ii comunica acestuia ca pleaca in sat sa aduca cele necesare pentru a lua
cadarul si a organiza inmormantarea ,, Gheorghita, hotari ea, tu sa stai aici, sa priveghezi pe tatu-tau. Iar
eu ma scobor in graba la Sabasa ca sadau de stire., Vin cu caruta si cu domnu Toma, ca sa luam mortul,
sa-l ducem in sat si sa implinim cele de cuviinta”.

In scena de la praznicul dat in onoarea mortului, reactiile Vitoriei demnstreaza faptul ca ea nu a fost
niciodata interesat de razbunare, lucru evidentiat de insistenta cu care doreste o spovedanie publica a
ucigasului Bogza si complicelui Cutui, iar dupa ce o obtine reactie este surprinzatoarea : Bogza ii cere sa il
ierte de doua ori, dar ea isi cunoaste limitele, iertarea e un atribut al Divinitatii ,, Dumnezeu sa te ierte,
omule”, motiv pentru care misiunea ei s-a terminat ,, Poate să traiasca. Stapanirea faca ce stie cu el”.

Daca subiectul este CUPLU DE PERSONAJE

Cuplu de personaje analizat este Vitoria si fiul ei, Gheorghita. Pe parcursul intregului roman se
evidentiaza o relatie nu doar de mama-fiu cat de mentor- ucenic. Acest luru poate fi poate fi analizat
pornind de la doua scene -cheie> scena de la Crucea Talienilor si scena demascarii ucigasilor lui
Nechifor Lipan, de la praznicul de dupa inmormatarea acestuia.

In scena de la Crucea Talienilor banuielile sumbre si presimtirile femeii se adeveresc o data cu

descoperirea cadavrului sotului din care mai ramasese o gramada de oase, cateva zgarciuri, teasta
crapata in doua si caciula brumare a lui Nechifor. In ciuda tragismului situatiei, Vitoria are un singur
gest care ii tradeaza durerea Gheorghiţă! Flacăul tresări şi se intoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe
mort. Aproape masinal ea aduna ramasitele, pune peste ele o poclada alba, aprinde o lumanare, il lasa pe
Gheorghita sa pazeazca cadavrul si ii comunica acestuia ca pleaca in sat sa aduca cele necesare pentru a lua
cadarul si a organiza inmormantarea ,, Gheorghita, hotari ea, tu sa stai aici, sa priveghezi pe tatu-tau. Iar
eu ma scobor in graba la Sabasa ca sadau de stire., Vin cu caruta si cu domnu Toma, ca sa luam mortul,
sa-l ducem in sat si sa implinim cele de cuviinta”. La polul opus sunt reactiile lui Gheorghita, inca un copil,
plange si are nevoie de indicatiile mamei pentru a se dezmetici, dar ramas singur il cupride frica si urca din
rapa, langa cal si caine. Totusi, scea marcheaza inceputul maturizarii baiatului care simte ,, sangele si
carnea lui Necchifor Lipna se intorceau asupra lui in pasi, in zboruri, in chemari”.

In scena de la praznicul dat in onoarea mortului Vitoria si Ghorghita gandesc si actioneaz ala uninos,
naratorul noteaza pri tehnica amantului semnificativ acest lucru ,,flacul avea hotarta mai iniante cum sa
faca”. Baiatul citeste pe baltag numele ucigasului la indicatiile mamei ,, Gheorghita...mis e pare ca pe
baltag e scris sange si acesta-i ucigasul tatalu tau”, reactiile lui sunt acum naturale si de la sine ,,impuns d
eun tipat al femeii, feciorul simti in el oo putere mai mare si mai dreapta ca a ucigasului”.

CE SA CSRIU LA PARTICULARTATI?

Sa merg pe lipsa de implicare afectiva a naratorului in relatarea tragismului celor doua scene?