BALTAGUL

Contextul apariției, tipul de roman

Romanul a apărut în anul 1930 și are la bază scenariul epic din
balada populară „Miorița”. Este catalogat drept roman realist cu sub-
strat mitic.
Elemente comune cu „Miorița” Elemente diferite cu „Miorița”

- 2 ciobani vor să-l ucidă pe al 3-lea, - În „Miorița” moartea ciobanului

pentru a-i fura oile este ipotetică (“Și de-a fi să mor”).
În “Baltagul”, acțiunea începe după
ce Necifor Lipan a fost ucis
mișelește, evenimentele fiind
reconstituite de Vitoria Lipan.

- Momentul simbolic al morții (“la - În “Miorița” ciobanul își

apus de soare”) imaginează că mama va pleca în
căutarea lui, în timp ce în
„Baltagul” căutarea este una reală
(Vitoria încearcă să descopere
adevărul despre dispariția soțului)

- Mitul transhumanței (urcarea - Câinele are rol esențial doar în

periodică a turmelor de oi la munte roman – o conduce pe Vitoria în
în funcție de anotimp) râpa unde se află rămășițele
pământești ale lui Nechifor

- Motivul literar al măicuței bătrâne - Atitudinea celor 2 ciobani în fața

morții, protagonistul baladei
populare este senin, acceptă
sfârșitul plasându-l sub semnul
destinului. Crede că moartea este o
trecere spre o altă formă, o
reintegrare în natură.
Nechifor Lipan, om matur,
căsătorit și tată a 2 copii este plin
de vitalitate , încrezător în propriile
forțe și pregătit oricând să se apere

- Prezența câinelui credincios - Vitoria Lipan acționează după

(romanul este precedat de motto-ul legea Tarionului (“ochi pentru
preluat din “Miorița”: „stăpâne ochi ;i dinte pentru dinte”) – își
stăpâne mai cheamă și-un câne”) dorește răzbunarea morții lui
 Nechifor.

Caracterul realist este conferit de oglindirea realităților social-economice dintr-o lume care
conservă tradițiile și obiceiurile (ex. Ritualurile de trecere – botezul, nunta și înmormântarea,
cultul soarelui, citirea și interpretarea semnelor naturii, amestecul dintre credință și
superstiție), dar începe să accepte modernizarea și civilizația nouă. De asemenea personajul
se încadrează în categoria „arhetipul muntencei” .

Structura și compoziția
Romanul este alcătuit din 17 capitole numerotate cu cifre romane.

Primul capitol se deschide cu o legendă despre specificul fiecărui neam, fixat prin dar divin la
începutul lumii : „Domnul Dumnezeu după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn
fiecărui neam”. Muntenii întârzie la această împărțeală simbolică și drept urmare Dumnezeu
nu le mai poate da nimic concret. În schimb le oferă bucuria de a trăi („Imimă ușoară ca să vă
bucurați cu al vostru ”), o echilibrată percepție asupra lumii („Să vă pară toate bune,
frumuseți și iubire”) („Să aveți muieri frumoase și iubețe și harul de a se simți bine la
sărbători”).

Acțiunea se organizează pe un singur fir epic care urmărește întreprinderile Vitoriei

Lipan pentru găsirea lui Nechifor

Se pot distinge 3 părți:

a) Momentul așteptării și al pregătirii pentru drum

b) Drumul pentru reconstituirea pașilor lui Nechifor până la descoperirea rămășițelor

pământești

c) Găsirea și pedepsirea ucigașilor

Principala tehnică de relaționare a secvențelor narative este înlănțuirea care presupune

respectarea principiului cronologic și gradația evenimentelor înspre un punct culminant

În expozițiune, se conturează trăsăturile lumii tradiționale al cărui exponent este

Vitoria Lipan. Acțiunea se petrece în Măgura Tarcăului, un sat de munte conservator, ghidat
după legi străvechi păstrate încă din vremea dacilor

Vitoria Lipan citește și interpretează semnele naturii (cocoșul cântă cu fața îndreptată spre
poartă, brazii sunt mai negri ca de obicei, îl visează pe Nechifor îndreptându-se spre apus
călare pe un cal negru trecând peste o revărsare de ape -> toate sunt semne rele)

Călătoria este precedată de un ritual de purificare – postul negru ținut 12 vineri, urmat
de un drum simbolic la mănăstirea Bistrița.
 Intriga echivalează cu hotărârea muntencei de a părăsi satul și de a pleca în căutarea
soțului. Inițial intenționează să-l trimită pe Ghiorghiță, însă conștientizează că băiatul este un
adolescent nesigur care nu poate să-și asume o asemenea sarciună.

Desfășurarea acțiunii include 2 etape esențiale : călătoria spre Dorna (acolo află că
Nechifor Lipan a cumpărat 300 de oi și a pornit spre casă împreună cu alți 2 ciobani) și
traseul invers pe urmele celor 3 ciobani până dincolo de muntele Stânișoarei.

Momentul descoperirii rămășitelor pământești este unul de maximă tensiune.

Naratorul mizează pe contrast – mai întâi inserează o pauză descriptivă în care prezintă
revenirea lumii la viață, mai apoi urmărește reacțile Vitoriei atunci când femeia sesizează
agitația lui Lupu.

Coborârea în râpă dobândește în acest context mai multe semnificații :

a) Pentru Ghiorghiță echivalează cu o etapă a inițierii, deoarece rămâne în întuneric;

trăiește experiența fricii; își veghează tatăl și prin toate acestea trece într-un alt
moment al maturizării.

b) Pentru Vitoria Lipan, coborârea înseamnă o confirmare a presimțirilor – urma de

baltag rămasă pe căpățâna mortului dovedește că a fost ucis mișelește. Ea își
exteriorizează durerea și îl strigă pe Nechifor pe numele vechi, știut doar de ea.
(Ghiorghiță)

Naratorul detaliază un ritual străvechi prin care oamenii din popor păcălesc bolile și
moartea. Se spune că în copilărie, soțul Vitoriei se umea Ghiorghiță. El a suferit de o
boală ce părea nevindecabilă și pentru a înșela moartea, mama l-a vândut pe fereastă unei
țigănci care i-a schimbat numele și implicit destinul.

Deznodământul este pregătit atent ca într-o piesă de teatru. Vitoria interpretează u rol
pentru ai constrânge pe ucigași să-ți recunoască vina. În fața întregii counități, ea povestește
cum s-au desfășurat lucrurile pretinzând că a avut o revelație („mi-a spus Lipan, cât am stat
cu el în râpă”).

Scenariul este desprins din Miorița : la apus de soare, 3 ciobani urcă muntele alături de
turmele de oi. Unul se asigură că nu se află nimeni prin preajmă și îi face semn celui care se
află înn spatele lui Nechifor. Ciobanul ridică baltagul și îl ucide pe Lipan cu o singură
lovitură, apoi îl prăvălește în râpă. Câinele Lupu încearcă să-și apere stăpânul dar este împins
și el în prăpastie.

În baladă se vorbește despre complotul a 2 ciobani care vor să-i fure oile baciului moldovean,
însă moartea stă sub semnul posibilului („și de-o fi să mor”) de asemenea prezența câinelui
credincios este sugerată în sfatul oiței năzdrăvane („Stăpâne, stăpâne mai cheamă și-un câne /
Cel mai bărbătesc și cel mai frățesc”)
Punctul culminant

Vitoria Lipan pregătește cu minuțiozitate momentul dezvăluirii adevărului. Fiecare

pas făcut pare să fie gândit dinainte. Se așează intenționat la masă în apropierea lui Calistrat
Bogza și Ilie Cuțui. Apoi insinuează prin vorbe că nu prea mănâncă și nu prea bea „așa cum
se cuvine pentru un prieten” Îi cere apoi baltagul ucigașului și pretinde că această armă e
veche și „știe mai multe”

Cu această ocazie îl dezarmează pe Calistrat și abia apoi povestește cum crede ea că s-a
întâmplat. Acuzația este rostită în fața celor prezenți „pe baltag e scris sânge și acesta-i omul
care a lovit pe tatu-tău”. În încăierarea produsă, fiul lui Lipan îl lovește pe Bogza cu baltagul
în frunte, în timp ce Lupu se năpustește la beregată. Înainte de a muri Calistrat Bogza își
mărturisește păcatul, și își cere iertare. Munteanca se ghidează după legea Tarionului „ochi
pentru ochi ;i dinte pentru dinte” prin urmare nu îl poate ierta „Dumnezeu să te ierte”.

Finalul cărții surprinde reluarea echilibrului. Prin săvârșirea ritualului de trecere

sufletul lui Lipan se poate odihni. Vitoria Lipan a respectat legile cetății și și-a făcut datoria.

Problematica
Roman complex, „Baltagul” își dezvăluie semnificațiile la mai multe niveluri – social,
mora, afectiv și inițiativ
Criticii literari l-au încadrat în mai multe categorii.
George Călinescu îl declară roman antropologic și polițist.
Eugen Locinescu îl numește roman mitic, baladesc și realist-entografic.
Alexandru Poliologu îl etichetează „Anti-Miorița”.
Problematica romanului este concentrată asupra lumii tradiționale care trăiește în
ritmurile specifice dictate de transhumanță.
Călătoria Vitoriei Lipan este prilej de ilustrare a tradițiilor și obiceiurilor.
În localitatea Borca, oamenii participaseră la u botez, ceea ce se dovedește prilej de
sărbătoare și de ospitalitate. Vitoria Lipan cunoaște tradiția, prin urmare intră în casa noului
creștin, pune rodin și bucățele de zahăr sub pernă și o bancnotă pe fruntea copilului.
În localitatea Cruci, întâlnește o nuntă. Participanții sunt înveșmântați în portul tradițional,
mireasa și druștele au capete împodobite cu flori, bărbații trag cu pistoalele deasupra brazilor
ca să alunge iarna. Vitoria este „obligată” să bea în cinstea „feciorului de împărat și a slăvitea
doamne mirese”.
Înmormântarea lui Nechifor este prezentată detaliat cu insistență nu doar asupra obiceiurilor
ci și asupra reacțiilor Vitoriei Lipan. Munteanca adună cu grijă rămășițele pământești, le pune
în sicriu și le stropește cu vin (simbol al vieții și sângelui).
Slujba este oficiată de 3 preoți și 3 oameni care cântă din buciume și asistați din când în când
de 4 bocitoare. Carul în care este purtat sicriul este împodobit cu cetină. O femeie bătrână
desface suluri de pânză pentru datina codrilor care ajută sufletul să găsească drumul bun spre
lumea de dincolo.
Există un singur moment când Vitoria își exteriorizează durerea („Gheorghiță, de ce m-ai
lăsat?”).

Construcția personajului
a) Personajul în realism – particularități
b) Opinii critice
c) Prezentarea statutului social, moral și psihologic al personajului ales
d) Prezentarea unei trăsături prin secvențe/ scene comentate
e) Analiza unor elemente de conținut/ structură/ limbaj relevantă pentru construcția
personajului ales. (Conflict, acțiune, modalități de caracterizare etc.)

a) Personajul în realism – particularități

- Operele care se înscriu în paradigma realistă au în centru personaje puternic ancorate

în social (se evidențiază influența mediului asupra personalității umane)

- În general personajele se înscriu într-o tipologie. Sunt dominate de o trăsătură de

caracter și reprezintă o clasă sau o categorie socială. Ex. de tipologii: avarul,
parvenitul, fata bătrână, imbecilul

- Unele opere literare au în centru personaje arhetip care devin exponentul lumii
tradiționale.

b) Opinii critice

- Baltagul: Personajul principal din romanul Baltagul a fost receptat diferit de critica
literară dat fiind faptul că se caracterizează prin complexitate
- George Călinescu afirmă că Vitoria Lipan este un Hamlet feminin
- Criticul amintit apreciază calitățile de detectiv – capacitatea de disimulare și spiritul
răzbunător
- Constantin Ciopraga remarcă faptul că munteanca face parte din categoria „oamenilor
tari”. Fiind caracterizată prin voință de neclintit, fidelitate față de soț, perseverență și
sentimentul datoriei morale
- Nicolae Manolescu o numește „o femeie în țara bărbaților”.
c) Prezentarea statutului social, moral și psihologic al personajului ales

Încă din primele pagini, naratorul omniscient și omniprezent îî conturează statutul social:
soția lui Nechifor Lipan, mamă a 2 copii (Minodora și Ghiorghiță), Vitoria Lipan este o
femeie simplă care locuiește în măgura Tarcăului și își asumă rolul de conducătoare a
gospodăriei. Ca orice femeie de la țară, este superstițioasă (visul îl consideră prevestitor
de rău, cântatul cocoșului este semn de plecare), dar și credincioasă (înainte de plecare la
drum se purifică ținând post și făcând un pelerinaj la mănăstirea Bistrița).
Păstrătoare a tradiției, ea își crește copii în spiritul respectării legilor străvechi (Pe
Minodora o ceartă aspru când aruncă gunoiul în fața soarelui și o învinuiește că nu mai
știe „ce-i curat, ce-i sfânt, ce-i bun”). Pentru ea, obiceiurile sunt sfinte.

d)

e) Analiza unor elemente de conținut/ structură/ limbaj relevantă pentru construcția

personajului ales. (Conflict, acțiune, modalități de caracterizare etc.)

- Mihail Sadoveanu recurge la tehnica basorelievului în construirea personajului Vitoria

Lipan. Aceasta devine exponentul unei lumi tradiționale dar reprezintă în același timp
o individualitate.
- Se încadrează în categoria personajelor rotunde, complexe cu o personalitate unitară
(personajul nu suferă schimbări pe parcursul acțiunii).
- Modalitățile de caracterizare sunt cele clasice. Portretul realizat de naratorul
omniscient și omniprezent la începutul cărții „ochii ei căprii”, „lumina castanie a
părului”, „ochi aprigi și încă tineri”; vocea narativă îi creonează o imagine lăsând
cititorul să completeze portretul prin elementele inserate pe parcursul narațiunii.
În schimb, caracteristicile morale se evidențiază prin personajul reflector, Ghiorghiță,
care sesizează diferite aspecte ale personalității Vitoriei „Mama asta trebuie să fie
fărmăcătoare, citește gândul omului” „Femeile-s mai viclene, ele-s iscusite la vorbă”.
- Capacitatea de-a înțelege sufletul omului este subliniată chiar de către munteancă.
Caracterizarea indirectă se evidențiază prin fapte, gesturi, vorbe. Ex. limbajul
dovedește că are capacitatea de disimulare (una spune și alta gândește) (Vezi
dialogurile cu Bogza, Cuțui și Anastase Balmez – sub-prefectul).