Titlul poeziei este compus dintr-o singură sintagmă –
plumb. Metalul plumb îi este corespondent în natură. Trăsăturile specifice plumbului sunt: - greutatea metalului – poate echivala cu apăsarea sufletească. - culoarea gri-cenușie a acestuia – sugerează monotonia Încă de la titlu, Bacovia ne prezintă un orizont, o cameră plină de tristețe, monotonie, singurătate. Poezia este alcătuită din 2 catrene cu rimă îmbrățișată. Ritmul este iambic iar măsura de 10 silabe Discursul poetic este conceput sub formă de monolog dramatic în care starea sufletească a poetului este de disperare și lipsită de orice speranță. Strofa întâi ne ghidează spre o încăpere rece, străină cu un aer sufocant și închis în care eul-liric meditează lângă un coșciug însă, cea dea doua strofă ne prezintă o realitate spirituală. Temele principale sunt moartea și singurătatea. Acestea sunt redate prin sintagmele: „sicriu”,„mort”,„cavou”,„dormeau adânc”, „era frig”, „era vânt”.